1. Indicatori-cheie

2. Aspecte principale

3. Concentrarea pe bunăstare în educație și formare

În ultimii ani, bunăstarea elevilor a beneficiat de o atenție sporită la nivel de politici. Bunăstarea a fost integrată în noul cadru de asigurare a calității, care a intrat în vigoare în septembrie 2021. Cadrul definește bunăstarea ca fiind atitudinile predominant pozitive ale copiilor și tinerilor față de învățare, școală, cadre didactice și colegi. Acestea sunt determinate și influențate de factori individuali, familiali, școlari și comunitari. Măsurile luate de școli pentru a sprijini bunăstarea elevilor vor fi evaluate în cadrul evaluărilor externe efectuate de organismul de asigurare a calității în învățământul preuniversitar (ARACIP)¹. Școlile vor trebui, de asemenea, să reflecteze asupra acestor aspecte în autoevaluările lor. Printre măsurile recente de îmbunătățire a bunăstării la școală se numără orientările metodologice din 2020 pentru combaterea violenței și a bullyingului. Conceptul de bunăstare a fost, de asemenea, integrat în diferitele programe școlare din învățământul primar și secundar inferior, de exemplu, în cadrul dezvoltării personale, al competențelor sociale esențiale și al competențelor digitale (Palade et al, 2020). Cu toate acestea, în practică, conceptul a fost adoptat într-o măsură limitată în practicile și experiențele concrete de învățare. În învățământul superior, nu există o definiție oficială a bunăstării. Totuși, criteriile de evaluare legate de eficacitatea educației se referă la cerința ca universitățile să creeze un mediu de învățare favorabil pentru studenți și să răspundă așteptărilor, nivelului de satisfacție și nevoilor studenților în raport cu programul lor de învățare (ARACIS 2019).

Elevii români raportează un nivel mai scăzut de bunăstare decât colegii lor europeni. În cadrul Programului pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) din 2018, aproape 34 % dintre tinerii români în vârstă de 15 ani au declarat că au fost afectați de fenomenul de bullying cel puțin de câteva ori pe lună. Acesta este unul dintre cele mai ridicate niveluri din UE, semnificativ mai mare decât media UE de 22,1 %. Elevii defavorizați au raportat o incidență mult mai ridicată decât colegii lor mai avantajați (39 %, comparativ cu 26,7 %). Performanța elevilor care au raportat acte de bullying a fost cu 40 % mai mică, echivalentul a aproximativ un an de școlarizare. În comparație cu media UE, de două ori mai mulți adolescenți români au absentat o zi de școală cel puțin o dată în perioada de două săptămâni înainte de a susține testul PISA (50 %, comparativ cu 25 %). În plus, aproape 45 % dintre elevii români au considerat că nu au sentimentul de apartenență la școală, mai mult decât media din UE (35 %).

Pandemia a avut un impact negativ asupra elevilor români, cei care provin din medii defavorizate fiind afectați în mod deosebit. Pandemia a agravat bunăstarea copiilor prin limitarea accesului la servicii publice de bază, prin restricționarea socializării și prin reducerea veniturilor familiilor, în special în familiile defavorizate (World Vision, 2020). Pandemia de COVID 19 a dus la prelungirea perioadelor de închidere a școlilor² și la trecerea la învățământul la distanță. Deși au fost luate măsuri pentru a facilita continuitatea educației, o parte dintre elevi nu s-au implicat în învățarea la distanță nici în totalitate, nici în mod eficace. De exemplu, într-un studiu realizat după primul val de COVID 19 (Centrul național pentru politici și evaluare în educație, 2020), 65 % dintre cadrele didactice respondente au declarat că toți elevii lor au participat la învățământul la distanță (69 % în zonele urbane și 58 % în zonele rurale) și 21 % au declarat că mai mult de jumătate dintre elevi au făcut acest lucru (18 % în mediul urban, 25 % în mediul rural). Cu toate acestea, răspunsurile părinților au indicat că procesul s-a desfășurat cu o frecvență care a variat, iar răspunsurile cadrelor didactice au indicat diferențe în ceea ce privește măsura în care au fost parcurse materiile și programa de învățământ (ibid). Pentru a facilita învățământul la distanță, România a lansat programul național „Școala de acasă” pentru a furniza dispozitive digitale elevilor din medii defavorizate. Cu toate acestea, lipsa de dispozitive a continuat să reprezinte un obstacol în anul școlar 2020/2021, afectând în special elevii din medii defavorizate, inclusiv pe cei din zonele rurale și din comunitățile rome. O sumă suplimentară de 50 de milioane EUR va fi alocată prin intermediul inițiativei REACT-EU pentru a sprijini învățarea online și pentru a achiziționa dispozitive și alte echipamente, în special în zonele rurale.

4. Investiții în educație și formare

Cheltuielile publice generale pentru educație au crescut semnificativ în 2019, dar au rămas printre cele mai scăzute din UE. În 2019, cheltuielile pentru educație au crescut în termeni reali cu aproape 21 %, marcând cel mai puternic procent de creștere din UE în anul respectiv, cu mult peste creșterea medie de 1,9 %. Creșterea a fost determinată în mare măsură de creșterea salarială pentru cadrele didactice din 2019. Cheltuielile au crescut, de asemenea, pentru toate celelalte categorii, cum ar fi bunurile și serviciile din domeniul educației, dezvoltarea și întreținerea infrastructurii educaționale, precum și alte costuri care nu sunt legate de personal. Deși cheltuielile publice generale pentru educație ale României au crescut până la 3,6 % din PIB în 2019, acestea rămân cu mult sub media UE de 4,7 % din PIB. Cu toate acestea, cheltuielile pentru educație ale României s-au situat puțin peste media UE ca procent din totalul cheltuielilor publice (10,1 %, comparativ cu UE-27: 10 %), ceea ce indică un nivel relativ scăzut al cheltuielilor publice.

5. Modernizarea învățământului preșcolar și școlar

Participarea la educația și îngrijirea timpurie este în scădere. România se numără printre țările UE în care ratele de participare la educația timpurie au scăzut în comparație cu 2014 (a se vedea figura 3). Ultimele date disponibile arată o rată de înscriere de numai 78,6 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de începere a învățământului obligatoriu. Această cifră a fost una dintre cele mai scăzute din UE în 2019, cu mult sub media europeană de 92,8 %. Ratele de participare sunt deosebit de scăzute în zonele rurale³ și în rândul romilor. Aceste rate scăzute de participare reprezintă un motiv de îngrijorare, având în vedere importanța educației în primii ani de viață în ceea ce privește punerea bazelor pentru viitoarele rezultate în domeniul educației și incluziunea socială. În plus, în 2019, rata de participare în grupa de vârstă 0-3 ani a fost de 14 %, cu mult sub media UE de 35,5 %. În cadrul Raportului „România Educată”, România a stabilit un obiectiv ambițios pentru 2030 de creștere a ratelor de participare la 30 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani și la 96 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de începere a școlii. Acest din urmă obiectiv corespunde, de asemenea, țintei de la nivelul UE pentru 2030.

Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) va sprijini îmbunătățirea calității și a accesului la educația și îngrijirea timpurie. În cadrul Planului său național de redresare și reziliență (PNRR), România s-a angajat să asigure un cadru revizuit pentru educația timpurie. Lucrările pregătitoare au fost sprijinite prin Fondul social european. În plus, un program de formare la scară largă pentru personalul din domeniul educației timpurii va fi elaborat și pus în aplicare cu finanțare din partea MRR. În același timp, accesul va fi îmbunătățit prin construirea a 110 creșe, sporind în mod semnificativ oferta de instituții de îngrijire a copiilor (în prezent există mai puțin de 400 de astfel de instituții, situate aproape exclusiv în zonele urbane). MRR va finanța, de asemenea, dezvoltarea a 412 servicii complementare de educație și îngrijire timpurie în comunitățile defavorizate.

Va fi pus în aplicare un program național pentru a reduce rata ridicată de părăsire timpurie a școlii. În 2020, ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare a fost de 15,6 %. Deși rata a scăzut în ultimii ani, aceasta rămâne semnificativ mai ridicată decât media UE de 9,9 % și reprezintă o provocare structurală pentru sistemul școlar. Părăsirea timpurie a școlii este mai ridicată în zonele rurale (23 %) și în rândul grupurilor defavorizate, inclusiv al romilor. Acestea sunt, de asemenea, grupurile care au fost afectate în mod disproporționat de impactul pandemiei de COVID-19 asupra educației și de închiderea școlilor. Pentru a evita agravarea situației și pentru a reduce părăsirea timpurie a școlii, între 2022 și 2026 va fi pus în aplicare un program de granturi pentru școli, cu finanțare din partea Mecanismului de redresare și reziliență. Cu un buget de 400 de milioane EUR, programul va permite dezvoltarea mai multor măsuri de sprijin educațional și a unor programe sociale pentru a preveni și a reduce abandonul școlar. Peste 2 500 de școli vor fi eligibile pentru finanțare. În plus, în întreaga țară va fi pus în aplicare un instrument de avertizare timpurie dezvoltat și testat în prezent cu sprijinul UE.

Evaluările internaționale și naționale ale elevilor arată necesitatea de a îmbunătăți rezultatele învățării și de a reduce inegalitățile în educație. Programul OCDE pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) din 2018 a arătat că peste 40 % dintre tinerii români în vârstă de 15 ani nu aveau competențe de bază la citire, matematică sau științe. Aceste rate de rezultate slabe au fost de aproximativ două ori mai ridicate decât media europeană (22,5 % pentru citire, 22,9 % pentru matematică și 22,3 % pentru științe). Elevii din medii defavorizate au avut rate substanțial mai ridicate de rezultate slabe (de exemplu, 62 % la citire, comparativ cu 19 % în rândul colegilor favorizați⁴). Pe lângă impactul puternic al statutului socioeconomic asupra performanței educaționale, persistă și un decalaj mare între mediul rural și cel urban în educație. În 2021, 23 % dintre elevii de clasa a opta care au participat la evaluarea națională nu au obținut note peste 5. Acest lucru a fost valabil pentru 37 % dintre elevii din școlile din zonele rurale și pentru 11 % dintre cei din zonele urbane. Acest decalaj este îngrijorător, având în vedere că peste 40 % dintre elevii din învățământul primar și secundar inferior frecventează școli din zonele rurale. În plus, 30 % dintre candidați nu au promovat examenul de bacalaureat susținut la sfârșitul clasei a 12-a, dintre care 34,5 % la licee situate în zone rurale, comparativ cu 20 % în zonele urbane. În ceea ce privește rezultatele în domeniul educației, Raportul „România Educată” a prezentat obiective ambițioase care trebuie atinse până în 2030. Un astfel de obiectiv este de a reduce la jumătate rata elevilor cu rezultate slabe la citire măsurată prin testul PISA, de la 40 la 20 %. România urmărește, de asemenea, să reducă la jumătate proporția elevilor cu rezultate slabe înregistrate simultan la citire, matematică și științe, de la 30 % la 15 %. Este probabil ca realizarea unor astfel de progrese să necesite eforturi semnificative pentru a aborda cauzele profunde ale rezultatelor scăzute în domeniul educației și ale inegalităților mari în educație, inclusiv politici specifice de compensare a pierderilor de învățare cauzate de pandemie și axarea sistematică pe nevoile elevilor defavorizați și pe situația elevilor din zonele rurale.

Reformarea politicilor privind cadrele didactice rămâne esențială pentru realizarea de progrese în educația școlară. Cercetarea în domeniul educației a identificat cadrele didactice și metodele de predare ca fiind factorul cel mai important care afectează calitatea educației. Astfel, aspirațiile României de a obține rezultate mai bune în ceea ce privește învățarea și de a dezvolta o abordare axată pe competențe și pe elevi în ceea ce privește educația și învățarea depind, într-o mare măsură, de cadrele didactice din România (OCDE, 2020). Cu toate acestea, rapoartele anterioare au identificat o serie de aspecte critice cu care se confruntă profesia de cadru didactic. Acestea încep cu pregătirea practică insuficientă în formarea inițială a cadrelor didactice și cu lipsa unei selecții riguroase (OCDE, 2017). Deși 70 % dintre cadrele didactice⁵ din învățământul secundar declară că participă la dezvoltarea profesională continuă (DPC), în general, cadrele didactice percep formarea ca fiind insuficient adaptată la nevoile lor (ISE, 2018). Avansarea în carieră nu este însoțită de o creștere a complexității responsabilităților, în timp ce sarcini suplimentare, cum ar fi mentoratul sau formarea altor persoane, nu sunt remunerate (OCDE, 2017, Administrația Prezidențială, 2021). Școlile din zonele rurale întâmpină dificultăți în a atrage personal bine pregătit, iar numărul specialiștilor de sprijin rămâne insuficient. Indemnizația de merit tinde să încurajeze concentrarea pe pregătirea elevilor pentru teste și concursuri academice, mai degrabă decât să încurajeze susținerea progresului în rândul elevilor cu performanțe slabe sau al celor care provin din medii defavorizate. Ca răspuns la aceste provocări, Raportul „România Educată” a prezentat o serie de măsuri de îmbunătățire a calității formării inițiale a cadrelor didactice și a dezvoltării profesionale continue, precum și măsuri de dezvoltare a unui sistem flexibil de gestionare a carierei.

Mai multe investiții finanțate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență vizează modernizarea infrastructurii digitale în școli și facilitarea educației digitale. Studiile europene⁶ și cartografierea națională a nevoilor de infrastructură educațională (Ministerul Educației și Cercetării, 2018) au arătat că infrastructura digitală din școli este mult în urmă, în special în zonele rurale. În plus, doar 57 % dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani au competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază (media UE: 82 %) și mai multe domenii ale competențelor digitale ale cadrelor didactice necesită îmbunătățiri (Comisia Europeană 2019). Pentru a sprijini dobândirea de competențe digitale, Mecanismul de redresare și reziliență va finanța modernizarea laboratoarelor de informatică și investiții în diverse alte echipamente informatice (de exemplu, ecran inteligent, laptopuri etc.). De asemenea, va fi dezvoltat conținut educațional digital, inclusiv manualele și resurse educaționale deschise, și va fi creată o platformă pentru evaluarea competențelor elevilor, cu sprijin din partea MRR. Pachetul de investiții include și măsuri de sprijinire a adoptării pedagogiilor digitale și de îmbunătățire a competențelor digitale ale cadrelor didactice. De exemplu, cerințele pentru formarea competențelor digitale în formarea inițială a cadrelor didactice vor fi actualizate și va fi pus în aplicare un program de formare la scară largă aliniat la Cadrul european al competențelor digitale. Aproximativ 45 000 de cadre didactice (aproape 50 % dintre cadrele didactice din România) vor beneficia de formare cu privire la modul de încorporare a instrumentelor digitale în procesul de predare și învățare.

6. Modernizarea educației și formării profesionale și a învățării în rândul adulților

Pandemia a generat provocări pentru latura practică a învățării în domeniul educației și formării profesionale (EFP). Trecerea la învățarea la distanță și închiderea temporară a unor întreprinderi au afectat în mod deosebit componenta duală a unora dintre programele EFP, făcând imposibilă, în multe cazuri, învățarea la locul de muncă. Programul național „Școala de acasă” a fost aplicat și în cazul programelor EFP. În plus, proiectul existent CRED (Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți), finanțat prin FSE, a fost utilizat pentru a facilita accesul la resursele online și la platformele de învățare online pentru toți elevii și toate cadrele didactice, inclusiv pentru cei din cadrul EFP. În septembrie 2020, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) a publicat repere metodologice pentru a consolida predarea și învățarea în cadrul EFP inițiale, precum și un ghid de sprijin pentru cadrele didactice din cadrul EFP.

Îmbunătățirea calității și a relevanței pe piața muncii a EFP rămâne o provocare care trebuie abordată. În 2020, a fost lansat un nou proiect finanțat din FSE (ReCONECT), menit să coreleze mai bine cererea și oferta de competențe de pe piața forței de muncă. Acest proiect se va baza pe datele previzionale existente privind competențele pentru a dezvolta mecanisme de monitorizare pentru noii absolvenți și perspectivele lor de carieră. Scopul său este de a sprijini integrarea pe piața muncii a proaspeților absolvenți. Doar 68,5 % din persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani care au absolvit recent programe de educație și formare profesională au fost angajate în 2020, în comparație cu media europeană de 76,1 %.

A fost anunțată o revizuire a sistemului de învățământ dual. România intenționează să schimbe modul de organizare a învățământului dual. Obiectivul este ca EFP să devină în mare parte învățământ dual și să asigure o mai bună aliniere la nevoile pieței forței de muncă, sporind în cele din urmă atractivitatea acestei forme de educație. Planurile prevăd, de asemenea, o revizuire a actualului examen de bacalaureat și crearea unei rute educaționale distincte care va permite absolvenților să acceseze învățământul superior tehnic. Pentru a sprijini reforma planificată a sectorului EFP, MRR va investi în dotarea liceelor din domeniul EFP, inclusiv a liceelor agricole, cu laboratoare de practică și laboratoare de informatică. În plus, schemele de sprijin vor finanța înființarea a 10 consorții regionale între actorii teritoriali din domeniul EFP (autorități locale, școli, universități, camere de comerț și întreprinderi) pentru a asigura o formare eficace în sistemul EFP dual.

Participarea scăzută a adulților la activitățile de învățare creează obstacole în calea dezvoltării competențelor necesare în economie. În 2020, România a continuat să aibă cea mai scăzută participare a adulților la activitățile de învățare din UE (1,0 %, cu mult sub media UE de 9,2 %). România se află, de asemenea, aproape de coada clasamentului UE în ceea ce privește proporția persoanelor cu competențe digitale generale de bază sau peste nivelul de bază (31 % în 2019, comparativ cu media UE de 56 %). În ceea ce privește cadrul de politică, la sfârșitul anului 2020 au început lucrările privind elaborarea strategiei naționale pentru formarea continuă a adulților (2021-2027), dar se estimează că proiectul va dura 36 de luni până la finalizare. Împreună cu nivelul scăzut de instruire, datele privind învățarea în rândul adulților menționate anterior indică necesitatea de a îmbunătăți oferta de competențe pe piața forței de muncă în general. În plus, rata de ocupare a forței de muncă în rândul adulților cu un nivel scăzut de instruire (56 % pentru cei care termină o formă de învățământ inferioară învățământului secundar inferior), combinată cu dificultăți în ceea ce privește accesul la educație și formare continuă, generează provocări semnificative pentru capacitatea persoanelor de a se integra pe piața forței de muncă. Acest lucru are, la rândul său, un efect limitat asupra creșterii durabile.

7. Modernizarea învățământului superior

Absolvirea învățământului terțiar este scăzută. Numai 25 % din populația cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani deține o diplomă de învățământ terțiar. Deși proporția s-a îmbunătățit în timp, aceasta se situează cu mult sub media UE de 40,5 % și sub ținta de la nivelul UE de 45 % până în 2030. Astfel cum s-a subliniat în Raportul „România Educată”, România urmărește să crească rata de absolvire a învățământului terțiar în grupa de vârstă 30-34 de ani la 40 % până în 2030. În 2020, valoarea acestui indicator a fost de 26,4 %, cu mult sub media UE de 41 %. Este probabil ca realizarea unei astfel de creșteri să necesite eforturi susținute pentru a depăși principalele cauze ale participării scăzute la învățământul superior și ale numărului insuficient de absolvenți. De exemplu, ratele de participare sunt afectate de ratele constant ridicate de părăsire timpurie a școlii, de rata scăzută de promovare a examenului de bacalaureat [mai puțin de jumătate din cohorta specifică vârstei promovează acest examen (UEFICSCI, 2020a)], precum și de participarea scăzută a elevilor din medii defavorizate. Ratele de participare au crescut într-o oarecare măsură în ultimii ani. În anul universitar 2019/2020, 37,4 % dintre românii cu vârste cuprinse între 19 și 23 de ani erau înscriși într-un program de licență.

Studiile și datele recente au evidențiat impactul și valoarea adăugată a măsurilor de îmbunătățire a echității și de reducere a ratelor de abandon. Un studiu recent (UEFISCDI, 2020b) arată că, în anul universitar 2018/2019, 10 % dintre studenții din universitățile publice chestionate beneficiau de burse sociale. Se consideră că aceste burse au un impact pozitiv asupra reducerii ratei abandonului și asupra îmbunătățirii ratelor de absolvire în timp nominal. Cu toate acestea, bursele par să nu motiveze mai mulți studenți din medii defavorizate să acceseze învățământul superior. Totuși, s-a observat că interesul pentru locurile dedicate absolvenților învățământului secundar superior din zonele rurale a avut o tendință ușor crescătoare (UEFICSDI, 2020c). Analiza a arătat că aceste locuri de studiu nu sunt suficient de cunoscute de beneficiarii eligibili și că universitățile nu au luat încă măsuri suficiente pentru a le promova (ibid). Locurile speciale pentru romi continuă, de asemenea, să fie finanțate, datele arătând că, din cele 386 de locuri alocate universităților publice în 2020, 371 au fost ocupate. În același timp, universitățile și colegiile primesc granturi pentru a reduce ratele abandonului în primul an de studiu. Activitățile furnizate includ măsuri de remediere, tutorat, consiliere și orientare profesională, precum și înființarea de centre de învățare pentru a sprijini studenții expuși riscului de abandon. Ca urmare a acestor măsuri, rata de retenție în primul an de studiu în universitățile incluse în schema de granturi a crescut. Sprijinul suplimentar pentru învățământul superior va fi furnizat prin Mecanismul de redresare și reziliență pentru digitalizarea și modernizarea infrastructurii auxiliare, cum ar fi dormitoarele și cantinele. O proporție de 40 % dintre aceste locuri noi sau modernizate în dormitoare vor fi alocate studenților care provin din medii defavorizate.

Există un număr relativ scăzut de profesioniști cu studii terțiare, iar competențele acestora nu sunt suficient de bine aliniate la nevoile pieței forței de muncă. Cele mai recente date disponibile arată că, la fiecare 1 000 de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani, există 46,2 absolvenți de învățământ superior (ISCED 5-8) în România, comparativ cu 61,9 în medie la nivelul UE. Procentul de absolvenți de științe, tehnologie, inginerie și matematică este unul dintre cele mai ridicate din UE (30 %), dar, din cauza numărului mic de absolvenți, disponibilitatea specialiștilor este scăzută. Emigrarea reduce și mai mult numărul de profesioniști cu studii terțiare, estimându-se că 40 % dintre absolvenții români din grupa de vârstă 24-64 de ani au emigrat (Banca Mondială, 2019). Înainte de izbucnirea pandemiei, au fost adunate informații despre lipsa competențelor în sectoare-cheie, inclusiv TIC, sănătate și educație, precum și în ceea ce privește profesioniștii și tehnicienii din domeniul științei și ingineriei (Banca Mondială, 2020). În același timp, competențele absolvenților sunt considerate ca fiind insuficient aliniate la nevoile pieței forței de muncă. Studiile arată că mulți angajatori consideră că programele de învățământ utilizează metode de predare învechite și că nu se concentrează suficient pe aplicarea practică a cunoștințelor, pe soluționarea problemelor și pe cooperarea în echipă (Banca Mondială, 2020). Pentru a îmbunătăți relevanța învățământului superior pentru piața forței de muncă și pentru a facilita digitalizarea, se va institui o schemă de granturi cu finanțare din MRR, de care vor beneficia 60 de universități (66 % din total), cu investiții în echipamente digitale, formarea personalului și alte măsuri de îmbunătățire a competențelor digitale ale studenților.

8. Bibliografie

ARACIP (2021), Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, Ghiduri pentru aplicarea unitară a standardelor de evaluare, Volumul 2: Evaluarea internă și externă a stării de bine

ARACIS (2019). Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, Ghiduri pentru aplicarea unitară a standardelor de evaluare. Ghid întocmire raport de evaluare internă, https://www.aracis.ro/ghid-raport-autoevaluare-evaluare-licenta/

Cedefop ReferNet România (2020). România: răspunsuri la pandemia de Covid-19 https://www.cedefop.europa.eu/ro/news-and-press/news/romania-responses-covid-19-outbreak

Cedefop ReferNet România, 2021

Comisia Europeană (2019), 2nd Survey of Schools: ICT in education (Al doilea sondaj în școli: TIC în educație). DG CNECT. https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/2nd-survey-schools-ict-education (a se vedea de asemenea rapoartele de țară)

UEFISCDI (2020a), Anticiparea principalelor tendințe demografice și a impactului lor asupra populației de studenți din România

UEFICSDI (2020b), Politici publice privind echitatea în învățământul superior: Impactul burselor sociale https://uefiscdi.gov.ro/resource-825200-20210208_studiu-de-impact-burse-sociale_conf-publicatie-snspa2.pdf

UEFISCDI (2020c), Politici publice privind echitatea în învățământul superior: Impactul politicii de alocare a locurilor speciale pentru absolvenți ai liceelor din mediul rural https://uefiscdi.gov.ro/resource-825682-20210208_studiu-de-impact-rural_conf-publicatie-snspa2.pdf

MEN (2018), Ministerul Educației Naționale, Strategia pentru modernizarea infrastructurii școlare.

Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație (2020), „Distance learning during the COVID-19 pandemics, (Școala la distanță în perioada pandemiei de COVID-19)

OCDE (2020), Improving the teaching profession in Romania (Document de sinteză privind profesia de cadru didactic), https://www.oecd-ilibrary.org/education/improving-the-teaching-profession-in-romania_3b23e2c9-en

OCDE (2019), „TALIS 2018 Results (Volume I): Teachers and School Leaders as Lifelong Learners”, TALIS [Rezultatele studiului TALIS 2018 (volumul I): cadrele didactice și directorii unităților de învățământ în calitate de cursanți pe tot parcursul vieții, TALIS]

OCDE (2017), „Reviews of Evaluation and Assessment in Education” (Revizuiri ale evaluării și analizării în educație), Kitchen, H., et al., România 2017. http://dx.doi.org/10.1787/9789264274051-e

Palade, E. et al (2020). Repere pentru proiectarea, actualizarea și revizuirea curriculumului național. Ministerul Educației Naționale, Proiectul CRED. https://drive.google.com/file/d/1r8YZCPUG_Tipm1muMpW29XMJ0nBEefj9/view

IȘE (2018), Institutul pentru Științe ale Educației, Analiza de nevoi a cadrelor didactice din învățământul primar și gimnazial.

Raport al investigației realizate în cadrul proiectului CRED. Analiza nevoilor în materie de formare ale cadrelor didactice din învățământul primar și secundar inferior. Disponibil la adresa: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2018/06/Raport-final-analiza-nevoi.pdf

World Vision 2020, Mihalache, F., Neguț, A., Tufă, L. (2020). Bunăstarea copilului din mediul rural https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2020/11/Raport-de-Bunastare-a-Copilului-din-Mediul-Rural-2020.pdf

Administrația Prezidențială, 2021, Rezultatele proiectului România Educată http://www.romaniaeducata.eu/rezultatele-proiectului/

Banca Mondială (2019), „Migration and Brain Drain, Europe and Central Asia Economic Update, Fall 2019: Migration and Brain Drain” (Migrația și exodul creierelor, Actualizare economică pentru Europa și Asia Centrală, toamna 2019: Migrația și exodul creierelor). https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/32481

Banca Mondială (2020), „Markets and People: Romania Country Economic Memorandum. International Development in Focus” (Piețe și oameni: Memorandumul economic al României. Dezvoltarea internațională în centrul atenției). https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/33236

Anexa I: Sursele indicatorilor-cheie

Anexa II: Structura sistemului de învățământ