DE LA CREAREA SA ÎN 1957, UE A CRESCUT DE LA 6 LA 27 DE ȚĂRI. ACESTE ȚĂRI ȘI-AU UNIT FORȚELE PENTRU A CONSTRUI ÎMPREUNĂ UN VIITOR MAI BUN. CARE ȚĂRI SUNT MEMBRE ALE UE ȘI CÂND AU ADERAT LA ACEASTA? ÎN ACEST CAPITOL VEȚI AFLA CUM A DEVENIT UE CEEA CE ESTE ÎN PREZENT ȘI CE O FACE SĂ FIE DEOSEBITĂ.
Uniunea Europeană este un parteneriat unic între 27 de țări europene, cunoscute sub denumirea de „state membre” sau „țări ale UE”. Împreună, acestea acoperă o mare parte a continentului european. În UE locuiesc aproximativ 447 de milioane de persoane, adică aproximativ 6 % din populația lumii. Cetățenii țărilor UE sunt, de asemenea, cetățeni ai UE.
Priviți în partea dreaptă lista de steaguri și de țări. Toate acestea sunt țări europene, însă nu toate fac parte din Uniunea Europeană. După ce ați identificat țările UE, localizați-le pe hartă. Dacă aveți nevoie de ajutor, consultați acest site: europa.eu/!hycxTv
ALBANIA
ANDORRA
AUSTRIA
BELARUS
BELGIA
BOSNIA ȘI
HERȚEGOVINA
BULGARIA
CEHIA
CETATEA VATICANULUI
CIPRU
CROAȚIA
DANEMARCA
ELVEȚIA
ESTONIA
FINLANDA
FRANȚA
GERMANIA
GRECIA
IRLANDA
ISLANDA
ITALIA
LETONIA
LIECHTENSTEIN
LITUANIA
LUXEMBURG
MACEDONIA DE NORD
MALTA
MOLDOVA
MONACO
MUNTENEGRU
NORVEGIA
POLONIA
PORTUGALIA
REGATUL UNIT
ROMÂNIA
SAN MARINO
SERBIA
SLOVACIA
SLOVENIA
SPANIA
SUEDIA
TURCIA
ȚĂRILE DE JOS
UCRAINA
UNGARIA
Închipuiți-vă că lucrați pentru un comitet național al turismului. Alegeți cele două țări ale UE pe care le cunoașteți cel mai bine și scrieți un scurt text despre ele pentru turiști. De exemplu, câți locuitori au aceste două țări și care sunt capitalele lor? Ce au ele de oferit vizitatorilor (gastronomie, cultură, limbă etc.)?
UE are nouă regiuni care se află departe de continentul european. Aceste teritorii de peste mări (cunoscute și sub denumirea de „regiuni”) sunt: Guyana Franceză, Guadelupa, Martinica, Mayotte, Réunion și Saint-Martin (Franța), Azore și Madeira (Portugalia), precum și Insulele Canare (Spania).
Uniunea Europeană are 24 de limbi oficiale.
De ce atât de multe? UE nu ar putea exista fără statele sale membre și fără cetățenii săi. Fiind o organizație democratică, UE trebuie să comunice cu guvernele statelor membre și cu locuitorii, companiile și organismele publice ale acestora în limbile lor proprii. Orice persoană care locuiește în UE are dreptul să știe ce se face în numele său și cu impozitele și taxele pe care le plătește, precum și ce norme trebuie să respecte. De asemenea, ar trebui să poată participa la activitățile UE, fără a fi nevoită să învețe mai întâi o altă limbă.
Puteți scrie instituțiilor UE în oricare dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE și veți primi un răspuns în aceeași limbă.
Ați auzit vreodată sintagma „Unită în diversitate”? Ea constituie mottoul UE și înglobează ideea de bază a valorilor europene. Deși fiecare țară din UE are propria cultură, limbă și tradiție, toate împărtășesc aceleași valori comune, pe care trebuie să le respecte în calitate de state membre ale Uniunii Europene.
O valoare fundamentală care unește toate țările UE este democrația. Aceasta înseamnă că numai țările democratice pot fi membre ale UE. Alte valori care sunt împărtășite de toate țările UE sunt respectarea demnității umane, libertatea, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin grupurilor minoritare.
UE se întemeiază pe șase valori fundamentale care stau la baza societății noastre:
Acestea sunt valori care au fost promovate de-a lungul a mulți ani și care au modelat tipul de societate în care trăim astăzi.
Valorile UE sunt stabilite în tratatele UE și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acestea sunt texte juridice importante pe care toate țările UE le-au aprobat și, prin urmare, trebuie să le respecte.
URMĂRIȚI ACEST MATERIAL VIDEO: Valorile UE explicate într-un minut europa.eu/!KM6xgp
Tratatele UE conțin normele care ghidează activitatea UE. Ele sunt modificate periodic, de exemplu atunci când noi țări aderă la UE sau când se schimbă modul de funcționare al UE. Cel mai recent tratat este Tratatul de la Lisabona, care a fost semnat în capitala Portugaliei în anul 2007.
Aflați mai multe despre tratatele UE: europa.eu/!6c64nf
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a intrat în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona. Ea stabilește drepturile și libertățile de care se bucură toate persoanele care locuiesc în UE, cum ar fi drepturile personale, economice și sociale. Pentru a reflecta societatea modernă, carta include drepturi fundamentale mai noi, cum ar fi protecția datelor și garanții privind bioetica. Carta include, de asemenea, dispoziții specifice privind drepturile persoanelor cu vârsta sub 18 ani, garantând faptul că drepturile copiilor fac parte din drepturile omului pe care UE și statele sale membre sunt obligate să le respecte și să le protejeze.
Aflați mai multe despre Carta drepturilor fundamentale a UE: fra.europa.eu/ro/eu-charter și Strategia UE privind drepturile copilului: ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/rights-child_ro
UE este alcătuită din țări foarte diferite. Țara UE cu cea mai mare populație este Germania, care are în jur de 83 de milioane de locuitori, în timp ce țara cu cea mai mică populație, Malta, are 500 000 de locuitori. În UE, oamenii vorbesc limbi diferite utilizând unul dintre cele trei alfabete distincte (latin, grec și chirilic). Fiecare țară are tradiții, culturi, mâncăruri și festivaluri diferite.
Drapelul european este alcătuit din 12 stele aurii care formează un cerc, pe fundal albastru. A fost adoptat în 1984 de Uniunea Europeană (care pe atunci purta numele de „Comunitatea Economică Europeană”), iar acum este arborat deasupra clădirilor, a parcurilor și a monumentelor din întreaga Europă. Numărul de stele nu se modifică niciodată, ci rămâne mereu 12. Stelele simbolizează unitatea, solidaritatea și armonia între popoarele Europei.
O țară… | (A) poate adera la UE |
(B) nu poate adera la UE |
---|---|---|
1. în care nu există libertatea presei | DA / NU | DA / NU |
2. care aplică pedeapsa cu moartea | DA / NU | DA / NU |
3. care le permite cetățenilor săi să protesteze împotriva guvernului | DA / NU | DA / NU |
4. în care parlamentul este ales în mod periodic | DA / NU | DA / NU |
5. în care armata stabilește politica de urmat și poate chiar să intervină în afacerile interne prin forță militară | DA / NU | DA / NU |
6. în care oamenii sunt considerați nevinovați până când sunt găsiți vinovați de o instanță | DA / NU | DA / NU |
7. în care există un singur partid, care guvernează întotdeauna | DA / NU | DA / NU |
8. care protejează minoritățile, chiar și atunci când majoritatea este împotriva lor | DA / NU | DA / NU |
După cele două războaie mondiale distructive din prima jumătate a secolului XX (1914-1918 și 1939-1945), oamenii erau hotărâți să nu mai lase niciodată să se întâmple așa ceva.
Între 1945 și 1950, câțiva politicieni europeni, printre care Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi și Winston Churchill, au început procesul de creare a Uniunii Europene în care trăim în prezent. Viziunea lor era de a uni țările europene din punct de vedere economic și politic, pentru a asigura pacea și prosperitatea pe termen lung.
La 9 mai 1950, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus gestionarea în comun a producției europene de cărbune și oțel. La momentul respectiv, acestea erau materiile prime utilizate pentru război: cărbunele ca resursă energetică, iar oțelul pentru arme și mașini. Prin punerea în comun a producției lor, nicio țară nu putea să se înarmeze în secret împotriva celorlalte. Ca urmare a acestei propuneri, a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în 1952. Ea a fost fondată de șase țări învecinate (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) și a pus bazele UE pe care o cunoaștem astăzi.
Puteți afla mai multe despre persoanele și politicienii care au modelat Uniunea Europeană de-a lungul anilor în seria „Pionierii UE” de aici:
Câțiva ani mai târziu, cele șase țări fondatoare au decis să își extindă cooperarea și la alte sectoare economice. Tratatul de la Roma, prin care s-a instituit Comunitatea Economică Europeană, a fost semnat în 1957 și a intrat în vigoare în 1958. Obiectivul său inițial a fost de a încuraja schimburile comerciale și consolidarea integrării economice între țările participante.
În 1973, au aderat la Comunitatea Economică Europeană Danemarca, Irlanda și Regatul Unit (*). La câțiva ani distanță, odată cu căderea regimurilor dictatoriale de dreapta în sudul Europei, trei țări au devenit eligibile pentru aderare. Prima dintre acestea a fost Grecia, care a aderat în 1981. Au urmat Portugalia și Spania, în 1986. În 1993, a fost creată Uniunea Europeană, iar Austria, Finlanda și Suedia au aderat doi ani mai târziu. Astfel, numărul de state membre ale UE a crescut la 15.
La scurt timp după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, Europa a fost împărțită în est și vest de „cortina de fier” și a început Războiul Rece, care a durat 40 de ani. Zidul Berlinului a fost un simbol al acestei diviziuni, deoarece a împărțit orașul Berlin în două. După căderea comunismului în 1989, fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est au început un proces de democratizare și și-au depus candidatura pentru aderarea la UE.
În 2004, au aderat la UE opt țări din Europa Centrală și de Est: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria. În același an, au devenit membre și insulele mediteraneene Cipru și Malta. În 2007, au aderat Bulgaria și România, urmate de Croația în 2013.
Adăugarea de noi state membre ale UE a extins piața comună și a contribuit la menținerea păcii și prosperității în Europa. Orice membru nou trebuie să fie pregătit să semneze tratatele și să adopte întregul corp de legi al UE. Trebuie să respecte valorile UE, precum principiile democrației, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dincolo de frontierele sale, UE menține, de asemenea, relații strânse cu țările învecinate. Politica europeană de vecinătate sprijină securitatea, stabilitatea și prosperitatea țărilor din imediata vecinătate estică și sudică a UE. În plus, politica de extindere a UE vizează potențiali noi membri. Dincolo de regiunea „vecinătății”, relațiile de la nivel mondial ale UE se bazează, de obicei, pe acorduri comerciale, parteneriate și cooperare multilaterală.
Actualele țări candidate pentru aderarea la UE sunt: Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Turcia. Bosnia și Herțegovina și Kosovo (*) sunt țări potențial candidate.
(*) Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.
UE a fost creată pentru a asigura pacea pe termen lung între membrii săi. De la înființarea sa, s-au redus considerabil conflictele interne violente și situațiile favorabile izbucnirii războiului între europeni. Ca recunoaștere a eforturilor sale de asigurare a păcii, a democrației și a respectării drepturilor omului în Europa și în întreaga lume, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru pace în 2012. Aceasta a decis să doneze premiul în valoare de 930 000 EUR, la care s-au adăugat încă 930 000 EUR din partea UE, copiilor cărora li se refuză șansa de a crește în pace.
UE DE-A LUNGUL EPOCILOR
De la un continent aflat în război la o uniune pașnică, urmăriți călătoria UE cu ajutorul cronologiei UE:
După cum am menționat, Uniunea Europeană își are originile la începutul anilor 1950, când a fost fondată de oameni care trecuseră prin atrocitățile unuia sau chiar ale ambelor războaie mondiale. Aceste războaie au provocat moartea a zeci de milioane de persoane de pe întregul continent. La momentul respectiv, ambiția de a uni țări și oameni care fuseseră în conflict cu atât de puțin timp în urmă era vizionară.
Când v-ați născut tu și prietenii tăi, UE se bucurase deja de peste 50 de ani de pace și de prosperitate, deși este posibil să fi auzit sau să fi citit povești despre experiențe dificile din alte părți ale lumii din această perioadă. Ce părere aveți voi, ca tineri, despre această pace de lungă durată din Europa? Vi se pare ceva firesc sau vă faceți uneori griji cu privire la viitor? Este democrația suficientă pentru a garanta pacea? Discutați acest aspect cu colegii de clasă.