Sprijinul UE pentru cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate Un sprijin valoros, dar punerea în aplicare a început foarte târziu și trebuie remediate problemele de coordonare

Sinteză

I Cooperarea transfrontalieră este un element-cheie al politicii europene de vecinătate, care acoperă 16 țări situate de-a lungul frontierei externe a UE. Până de curând, aceasta era, de asemenea, unul dintre foarte puținele domenii rămase de cooperare dintre UE și Rusia. Pentru perioada 2014-2020, Comisia a instituit 15 programe comune cu țările învecinate (programele CTF-IEV). Cu o contribuție totală din partea UE de aproape 1 miliard de euro, aceste programe sunt destinate să aducă beneficii atât statelor membre, cât și țărilor învecinate cu care acestea au o frontieră terestră sau maritimă directă.

II Auditul Curții a fost efectuat într-un moment în care programele din perioada 2014-2020 se apropiau de sfârșitul punerii lor în aplicare. Acest raport va servi ca sursă de informații pentru instituirea programelor propuse pentru perioada de finanțare 2021-2027.

III Curtea a urmărit să stabilească dacă programele au fost eficace în ceea ce privește consolidarea cooperării teritoriale la frontierele externe ale UE. Pentru a răspunde la această întrebare principală de audit, s-a examinat dacă:

• programele au vizat nevoi și priorități clar identificate care erau comune regiunilor situate de-a lungul frontierelor externe ale UE și au venit în completarea altor programe finanțate de UE;
• proiectele au fost selectate și puse în aplicare în mod eficient și eficace;
• Comisia și autoritățile de management au utilizat în mod eficace mecanismele de monitorizare și de evaluare și au desprins învățăminte în vederea consolidării gestionării programelor transfrontaliere propuse pentru perioada de finanțare 2021-2027.

IV Curtea a constatat că programele au vizat nevoi relevante, însă complementaritatea lor cu alte programe finanțate de UE era insuficientă, iar implicarea delegațiilor UE din țările învecinate ar mai putea fi îmbunătățită. Cu câteva excepții, proiectele au fost selectate și puse în aplicare în mod eficient și eficace. Curtea a identificat însă deficiențe în cadrul de monitorizare a rezultatelor programelor, mai precis în ceea ce privește agregarea rezultatelor și raportarea cu privire la sustenabilitatea beneficiilor după închiderea proiectelor. Programele au reușit să asigure o distribuție echilibrată între UE și țările învecinate în ceea ce privește participanții la proiecte. Există mecanisme de protecție pentru a atenua riscul de fraudă; cu toate acestea, programele nu pot utiliza în mod eficace un instrument IT de raportare a fraudelor recomandat de Comisie, deoarece țările terțe participante nu au acces la acesta.

V Curtea concluzionează că programele din perioada 2014-2020 au oferit un sprijin relevant și valoros regiunilor de ambele părți ale frontierei externe a UE. Totuși, programele au suferit întârzieri semnificative la demarare și erau încă în desfășurare la momentul auditului Curții. Prin urmare, era prea devreme să se procedeze la o evaluare a eficacității lor globale. Cadrul juridic pentru programele din perioada 2021-2027 se bazează pe învățămintele desprinse. Modificările introduse au potențialul de a facilita demararea punerii în aplicare a programelor. Ele prezintă însă riscuri suplimentare și reduc supravegherea de către Comisie a proiectelor mari de infrastructură care pot avea o importanță strategică în relațiile cu țările partenere.

VI Pentru cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate se întrevede un viitor dificil: ca parte a răspunsului mai larg la invadarea Ucrainei de către Rusia, Comisia a suspendat acordurile de finanțare pentru programele cu Rusia și cu Belarus. De asemenea, invazia a pus sub semnul întrebării jumătate dintre programele propuse pentru perioada de finanțare 2021-2027. În sud, programul pentru bazinul Mării Mediterane continuă să ofere un forum de dialog și cooperare între țările participante. Numărul de proiecte comune între participanții israelieni și arabi rămâne însă scăzut, chiar dacă însăși existența unor astfel de proiecte comune poate fi considerată un succes în sine.

VII În urma auditului său, Curtea recomandă Comisiei:

• să amelioreze coordonarea între programele care prezintă o suprapunere geografică parțială;
• să intensifice implicarea delegațiilor UE;
• să adapteze un instrument IT de raportare a fraudelor;
• să pună la dispoziție orientări privind monitorizarea sustenabilității după închiderea proiectelor;
• să consulte toate serviciile relevante cu privire la proiectele mari de infrastructură;
• să intensifice utilizarea indicatorilor comuni.

Introducere

Cooperarea transfrontalieră cu țările învecinate

01 Cooperarea transfrontalieră (CTF) este un element-cheie al politicii europene de vecinătate, care acoperă 16 țări de-a lungul frontierei externe a UE (a se vedea harta din anexa I). Până de curând, aceasta era, de asemenea, unul dintre foarte puținele domenii rămase de cooperare și de dialog continuu între UE și Rusia. Programele CTF finanțate prin Instrumentul european de vecinătate (IEV)¹ sunt destinate să aducă beneficii atât statelor membre, cât și țărilor învecinate cu care acestea au o frontieră terestră sau maritimă directă. În perioada de finanțare 2014-2020, programele CTF-IEV au avut trei obiective strategice²:

• promovarea dezvoltării economice și sociale în regiunile de o parte și de alta a frontierelor comune;
• abordarea provocărilor comune în materie de mediu, sănătate publică, siguranță și securitate;
• promovarea unor condiții și a unor modalități mai bune de asigurare a mobilității persoanelor, a bunurilor și a capitalului.

02 Pentru perioada 2014-2020, Comisia a instituit 15 programe de cooperare transfrontalieră (precum și un proiect de finanțare a sprijinului tehnic) care pun în comun fonduri din IEV și din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), în valoare totală de aproape 1 miliard de euro. Programele contribuie în același timp la politicile externe și regionale ale UE³. Dintre cele 15 programe, 7 vizează cooperarea cu Rusia, 6 acoperă vecinătatea estică, iar celelalte 2, vecinătatea sudică. Figura 1 enumeră programele individuale și indică alocările per program.

03 Majoritatea programelor de finanțare ale UE care sprijină cooperarea cu Rusia au fost suspendate ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei în 2014⁴. Programele CTF-IEV au rămas o excepție până la începutul lunii martie 2022, când UE a suspendat acordurile de finanțare cu Rusia și cu Belarus, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022.

Mecanismele de guvernanță

04 Regulamentul de punere în aplicare a programelor CTF-IEV⁵ definește rolurile și sarcinile tuturor organismelor implicate în programe. Programele CTF-IEV sunt puse în aplicare fie prin proiecte selectate în urma unor cereri de propuneri, fie prin proiecte mari de infrastructură selectate prin atribuire directă. Comitetele comune de monitorizare sunt responsabile de selectarea proiectelor și de monitorizarea performanței acestora. Ele implică autorități naționale, regionale și locale (din statele membre și din țările terțe), iar Comisia Europeană poate participa în calitate de observator. Autoritățile de management desemnate de statele membre raportează Comisiei și pun în aplicare programele CTF-IEV în conformitate cu principiul „gestiunii partajate”, inclusiv pentru proiectele desfășurate în afara UE (pe care Comisia le-ar implementa în mod normal în gestiune directă). De exemplu, Consiliul Regional al regiunii Karelia de Sud din Finlanda acționează în calitate de autoritate de management pentru programul Finlanda de Sud-Est/Rusia. În cazul majorității autorităților de management, această responsabilitate se adaugă la cea a gestionării altor fonduri structurale și de investiții europene. Figura 2 prezintă organismele implicate într-un program tipic de cooperare transfrontalieră și descrie rolurile acestora.

05 Direcția Generală Vecinătate și Negocieri privind Extinderea (DG NEAR) este responsabilă de gestionarea de ansamblu a finanțării prin IEV. Aceasta colaborează cu alte servicii ale Comisiei responsabile pentru politici tematice, precum și cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și cu delegațiile UE. DG NEAR a gestionat programele CTF-IEV până la sfârșitul anului 2019. La 1 ianuarie 2020, acestea au fost transferate la Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO)⁶. Pe lângă programele CTF-IEV transferate recent, DG REGIO era responsabilă și de programele transnaționale pentru regiunea Mării Baltice și pentru Dunăre (ambele finanțate parțial de IEV), precum și de programele CTF din cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare.

Sfera și abordarea auditului

06 Obiectivul acestui audit a fost de a stabili dacă programele CTF-IEV au fost eficace în consolidarea cooperării teritoriale la frontierele externe ale UE. Pentru a aborda această întrebare principală a auditului, Curtea a căutat să obțină răspunsuri la următoarele trei întrebări secundare.

1. Programele CTF-IEV au vizat nevoi și priorități clar identificate care erau comune regiunilor situate de-a lungul frontierelor externe ale UE și au venit în completarea altor programe finanțate de UE?
2. Proiectele CTF-IEV au fost selectate și puse în aplicare în mod eficient și eficace?
3. Comisia și autoritățile de management au utilizat în mod eficace mecanismele de monitorizare și de evaluare și au desprins învățăminte în vederea consolidării gestionării programelor CTF (Interreg NEXT) propuse pentru perioada de finanțare 2021-2027?

07 Auditul s-a axat pe programele CTF-IEV care se apropie de sfârșitul punerii lor în aplicare (termenul stabilit în legislație pentru finalizarea activităților fiind 31 decembrie 2023), cu scopul de a servi drept sursă de informații pentru instituirea programelor propuse pentru perioada de finanțare 2021-2027. Pentru a asigura o bună acoperire financiară și geografică, Curtea a evaluat cele mai mari programe din perioada 2014-2020 din regiunile de nord, est și sud. Aceste trei programe reprezintă împreună aproximativ 44 % din totalul finanțării CTF-IEV planificate pentru perioada 2014-2020 (a se vedea figura 3):

• Finlanda de Sud-Est/Rusia (SEFR), pentru care autoritatea de management este în Lappeenranta;
• Polonia–Belarus–Ucraina (PL-BY-UA), pentru care autoritatea de management este în Varșovia;
• Bazinul Mării Mediterane (MED), pentru care autoritatea de management este în Cagliari (Sardinia).

08 Curtea a analizat documentele care i-au fost furnizate de Comisie și de SEAE cu privire la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea programelor CTF-IEV din perioada 2014-2020, precum și cu privire la învățămintele desprinse pentru viitoarele programe 2021-2027. Pe lângă aceasta, Curtea a organizat mai multe interviuri cu reprezentanți ai diferitor servicii ale Comisiei, ai SEAE, ai TESIM (un proiect de sprijin tehnic pentru programele CTF-IEV) și ai programului Interact (sprijin tehnic pentru programele Interreg interne ale UE), precum și cu delegațiile UE din Iordania, Liban, Rusia, Ucraina și Tunisia.

09 În perioada octombrie-noiembrie 2021, Curtea a efectuat vizite la fața locului în Finlanda, Polonia, Rusia și Ucraina. Din cauza pandemiei de COVID-19, vizita în Sardinia (planificată pentru decembrie 2021) a fost înlocuită cu reuniuni video. Curtea s-a întâlnit cu autoritățile de management și cu alte organisme implicate în program, precum și cu reprezentanți ai celor 15 proiecte care au fost examinate în detaliu (5 proiecte din fiecare dintre cele 3 programe; a se vedea anexa III). Aceste proiecte au fost selectate ținându-se seama de importanța lor semnificativă, de acoperirea diverselor obiective tematice și de progresele înregistrate în punerea lor în aplicare. Evaluarea Curții cu privire la aceste proiecte este prezentată în rezumat în anexa IV.

10 Pe lângă programele transfrontaliere cu țările învecinate, există astfel de programe și între statele membre ale UE, precum și cu țările în curs de aderare. Curtea nu a acoperit aceste programe în cadrul auditului de față, întrucât ele au baze juridice și caracteristici distincte și au fost evaluate recent:

• în UE, cooperarea transfrontalieră face parte dintr-un cadru de politică mai larg al cooperării teritoriale europene, cunoscut sub denumirea de Interreg. FEDR a alocat aproximativ 10,1 miliarde de euro pentru cooperarea teritorială. Curtea a publicat recent un raport special privind programele de cooperare transfrontalieră în interiorul UE⁷;
• Instrumentul de asistență pentru preaderare finanțează programe transfrontaliere nu numai de-a lungul frontierei externe a UE (de exemplu, Croația/Serbia), ci și între țări în curs de aderare (de exemplu, Serbia/Muntenegru). Comisia a evaluat⁸ recent performanța acestor programe desfășurate între țări aflate în curs de aderare.

11 Curtea recunoaște că invadarea Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022, facilitată de Belarus, a avut un impact profund asupra tuturor programelor CTF-IEV care includ Rusia, Belarus, Ucraina sau Moldova, precum și asupra sustenabilității proiectelor conexe. Evaluarea Curții cu privire la proiectele finanțate în cadrul programelor SEFR și PL-BY-UA reflectă situația de la sfârșitul anului 2021, înainte de invazie, când a fost finalizată faza de lucru pe teren a acestui audit. Cele mai recente evoluții care au avut loc după audit, și anume între februarie și iunie 2022, sunt prezentate pe scurt la punctele 85-88.

Observații

Programele CTF-IEV au vizat nevoi relevante, dar complementaritatea lor cu alte programe finanțate de UE a fost insuficientă, iar demararea lor a cunoscut întârzieri importante

12 În secțiunea de față, Curtea examinează dacă programele CTF-IEV:

1. au identificat priorități care răspund provocărilor comune din regiunile de frontieră, cu implicarea părților interesate relevante;
2. au stabilit modul în care vor completa alte programe finanțate de UE și se vor coordona cu acestea;
3. au fost instituite în timp util pentru a facilita demararea punerii în aplicare a proiectelor.

Programele au identificat priorități aliniate la provocările comune cu care se confruntă regiunile de frontieră și au fost elaborate într-un mod participativ

Răspunsul la provocările cu care se confruntă regiunile de frontieră

13 Programele operaționale comune, elaborate de statele membre ale UE și de țările partenere, sunt documente esențiale care stabilesc cadrul și prioritățile programelor CTF-IEV individuale. În iunie 2015, autoritățile de management responsabile de cele trei programe evaluate de Curte în detaliu au transmis Comisiei programele operaționale comune. Acestea includeau o analiză detaliată a provocărilor cu care se confruntă regiunile de frontieră, precum și a oportunităților care ar putea fi create de cooperarea sporită dintre aceste regiuni.

14 Comisia a analizat versiunile preliminare ale fiecărui program operațional comun, în special pentru a evalua conformitatea acestora cu Regulamentul de punere în aplicare privind programele CTF-IEV⁹, și a răspuns autorităților de management cu observații detaliate. Cu excepția unei chestiuni controversate care afecta relațiile bilaterale cu Rusia (descrisă la punctul 80), direcțiile generale ale Comisiei și SEAE au emis avize favorabile și au recomandat doar modificări minore ale programelor operaționale comune.

15 Fiecare dintre cele trei programe operaționale comune evaluate de Curte includea patru obiective tematice. Acesta este numărul maxim posibil dintre cele 11 obiective prevăzute în documentul de programare al UE¹⁰. Selecția lor reflectă consensul la care au ajuns țările participante. Curtea a constatat că obiectivele tematice erau în concordanță cu analiza prezentată în programele operaționale comune cu privire la provocările și deficiențele cu care se confruntau regiunile respective. Figura 4 prezintă obiectivele tematice selectate de cele 15 programe CTF-IEV și finanțarea alocată. Niciunul dintre programe nu a optat pentru obiectivul tematic 9 – „Promovarea energiei durabile și a securității energetice și cooperarea în aceste domenii” sau pentru obiectivul tematic 11 – „Alte domenii”.

16 Pentru perioada de finanțare anterioară (2007-2013), Comisia a enumerat 26 de exemple de obiective „exclusiv cu titlu ilustrativ”¹¹, ceea ce înseamnă că programele aveau libertatea să elaboreze alte obiective. Evaluarea ex post a Comisiei a constatat că aceste programe nu erau suficient de bine orientate și a recomandat îmbunătățirea orientării lor strategice în vederea maximizării impactului¹². Deși programele din perioada 2014-2020 puteau selecta maximum 4 dintre cele 11 obiective tematice predefinite, acoperirea lor tematică rămânea foarte largă, variind de la patrimoniul cultural la combaterea criminalității organizate. Acest lucru, la rândul său, a redus comparabilitatea între programele individuale și a făcut mai dificilă monitorizarea rezultatelor la nivelul de ansamblu al politicii (a se vedea punctele 60-71).

17 Pentru perioada de finanțare 2021-2027, Comisia a decis să raționalizeze într-o măsură și mai mare sfera programelor, prin stabilirea a cinci obiective de politică comune tuturor programelor¹³ și a două obiective specifice suplimentare pentru programele Interreg¹⁴.

Contribuția autorităților naționale și a celor regionale la identificarea nevoilor și a priorităților

18 Fiecare program a trebuit să fie elaborat „de comun acord de către toate țările participante”¹⁵. În cazul programelor PL-BY-UA și SEFR, autoritățile naționale și cele regionale au fost puternic implicate în identificarea nevoilor și a priorităților prin participarea lor la comitetele comune de programare, care au elaborat versiunile inițiale ale programele operaționale comune între 2013 și 2015. În cazul programului SEFR, faptul că autoritatea de management se afla în cadrul Consiliului regional Karelia de Sud a contribuit, de asemenea, la conferirea unei puternice dimensiuni regionale programului și la implicarea părților interesate de la nivel local în programare. În schimb, pentru programul MED, care acoperă 112 regiuni, cele 13 țări participante erau reprezentate de autorități centrale naționale (însoțite de reprezentanți regionali din patru țări).

19 În plus, fiecare program trebuia să asigure o cofinanțare de cel puțin 10 % din contribuția UE, țările participante având libertatea de a stabili proveniența, suma și repartizarea acestei cofinanțări¹⁶. Contribuția UE la toate programele s-a ridicat la aproximativ 950 de milioane de euro. Aceasta a fost completată cu 270 de milioane de euro din alte surse, astfel încât finanțarea totală disponibilă pentru programele CTF-IEV a ajuns la 1,2 miliarde de euro. Figura 5 prezintă sursele de finanțare ale programelor.

20 În anumite cazuri, țările participante au considerat că este important să majoreze din fonduri naționale cofinanțarea programelor, peste pragul obligatoriu de 10 %. De exemplu, Finlanda și Rusia au contribuit fiecare cu aproximativ 25 % din fondurile pentru programul SEFR, UE acoperind restul de 50 %. Acest lucru a subliniat asumarea fermă a programului de către țările participante. În alte cazuri, cofinanțarea a fost suportată exclusiv de beneficiarii proiectelor. Figura 6 prezintă sursele de finanțare pentru fiecare program CTF-IEV.

21 Evaluarea ex post efectuată de Comisie cu privire la programele din perioada 2007-2013 a recomandat creșterea cofinanțării naționale pentru a se asigura un parteneriat mai echilibrat cu alte țări învecinate¹⁷. Cu toate acestea, Comisia nu a promovat contribuții mai mari din partea țărilor partenere din vecinătate, de exemplu în cadrul seminarelor de informare de la începutul perioadei de finanțare 2021-2027.

Contribuția societății civile la identificarea nevoilor și a priorităților

22 Reprezentanți ai societății civile au fost consultați cu privire la elaborarea celor trei programe. Fiecare dintre cele trei autorități de management, asistată de sucursale din țările partenere, a organizat consultări publice cu privire la nevoile și prioritățile programelor. Acestea au atras un număr mare de participanți, inclusiv reprezentanți ai societății civile și ai ONG-urilor, factori de decizie locali și regionali și IMM-uri. Astfel de consultări au fost utile pentru a încuraja asumarea la nivel local a programelor și pentru a asigura relevanța și coerența acestora cu strategiile de dezvoltare ale regiunilor.

Programele CTF-IEV descriu modul în care vor completa alte programe și strategii ale UE, dar coordonarea operațională nu a fost suficientă

Coerența și complementaritatea cu alte programe și strategii macroregionale ale UE

23 Fiecare dintre cele trei programe operaționale comune examinate a recunoscut necesitatea unei bune coordonări și a coerenței cu alte politici, programe și strategii ale UE cu care se suprapun din punct de vedere geografic și tematic. Comisia a depus eforturi pentru a evita orice dublă finanțare a proiectelor și pentru a identifica posibile sinergii. Prin urmare, în cursul examinării proiectelor de programe comune (a se vedea punctul 13), Comisia a recomandat autorităților de management să descrie mai în detaliu coordonarea dintre programul respectiv și alte inițiative și să inițieze consultări informale cu Comisia cu privire la proiectele selectate, înainte de acordarea granturilor.

24 Autoritățile de management din Polonia și Sardinia au luat în considerare aceste recomandări și, la sfârșitul fiecărei cereri de propuneri, înainte de a contracta proiecte, au prezentat Comisiei listele de proiecte selectate de comitetele lor comune de monitorizare. Autoritățile de management și comitetele comune de monitorizare au ținut seama, în măsura posibilului, de observațiile Comisiei și ale delegațiilor UE cu privire la proiectele individuale. În schimb, programul SEFR nu a creat un astfel de mecanism informal de coordonare cu Comisia sau cu alte programe ale UE.

25 Programul MED, care are cea mai largă acoperire geografică (șapte state membre ale UE și șase țări mediteraneene partenere¹⁸), se suprapune cu un număr mare de inițiative din zona mediteraneeană. El este unic prin faptul că, spre deosebire de alte programe CTF-IEV (majoritatea bilaterale), proiectele sale reunesc participanți din patru sau cinci țări și uneori chiar mai mult. În acest sens, proiectele CTF-IEV din cadrul programului MED se aseamănă puternic cu programele regionale finanțate prin IEV¹⁹. Programul operațional comun include un set de tabele care rezumă coerența programului MED cu alte programe bilaterale ale UE desfășurate cu țări individuale din sudul Mediteranei. Aceste tabele nu fac referire însă la programele regionale din cadrul IEV, ceea ce poate însemna șanse pierdute de exploatare a complementarităților.

26 Cele trei programe operaționale comune au identificat strategii macroregionale relevante ale UE și au evaluat sinergiile și complementaritatea programelor cu obiectivele acestora. Printre acestea se numără Strategia pentru regiunea Dunării, Strategia pentru regiunea Mării Baltice și Strategia pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice. În plus, țările învecinate participă la trei inițiative regionale importante: Parteneriatul estic²⁰, Uniunea pentru Mediterana (UpM) și Dimensiunea nordică. Anexa II prezintă acoperirea geografică a diferitelor strategii și inițiative. Comisia și delegațiile UE consultate cu privire la proiectele CTF-IEV au verificat dacă acestea completau proiectele dezvoltate în aceste cadre și dacă existau suprapuneri.

27 În cazul programului MED, evaluarea ex post a evidențiat necesitatea de a consolida cooperarea cu UpM²¹. În consecință, autoritatea de management a încheiat un memorandum de înțelegere cu UpM la 10 aprilie 2019. Un exemplu concret al acestei cooperări sporite a fost implicarea secretariatului UpM în pregătirea ultimei cereri de propuneri dintre cele trei organizate de programul MED²².

Complementaritatea cu alte programe de cooperare transfrontalieră care se suprapun parțial

28 Fiecare dintre cele trei programe se suprapune din punct de vedere geografic cu o serie de alte programe transfrontaliere (interne și externe): SEFR cu 6 programe, PL-BY-UA cu 9 programe și MED cu 21 de alte programe. În plus, aceste programe au de asemenea în comun mai multe obiective tematice. Un anumit nivel de coordonare a fost asigurat. De exemplu, evenimentele de informare organizate de programul „Interact” și de proiectul de asistență tehnică „TESIM” au oferit autorităților de management din cadrul diferitelor programe CTF posibilitatea să interacționeze, să discute despre provocări comune și să facă schimb de bune practici. Pe o bază ad-hoc, în cazul în care aveau îndoieli cu privire la proiecte în cursul procesului de selecție, autoritățile de management au consultat alte programe. Doar o singură dată, autoritatea de management pentru programul MED a trimis lista proiectelor „standard” selectate către alte programe CTF, în cadrul unei consultări inter-programe.

29 Lipsa generală de coordonare structurată în timpul selecției proiectelor înseamnă însă că programele transfrontaliere riscă să piardă eventuale oportunități de a se completa și a se consolida reciproc. Analiza de fond efectuată de Comisie înainte de perioada 2021-2027 a confirmat necesitatea de a se institui o astfel de coordonare²³.

Implicarea delegațiilor UE

30 Delegațiile UE din țările partenere au fost consultate cu privire la conceperea programelor CTF-IEV. La sfârșitul fiecărei cereri de propuneri, Comisia a trimis delegațiilor UE din țările în cauză informații sintetizate cu privire la proiectele selectate de comitetele comune de monitorizare, înainte de contractarea acestora de către autoritățile de management²⁴. Delegațiile UE au prezentat observații pentru a asigura coerența proiectelor CTF cu finanțarea din alte surse. Comisia și SEAE au solicitat ocazional consiliere delegațiilor cu privire la proiecte CTF-IEV, precum și cu privire la aspecte mai generale care afectau programele.

31 Patru dintre cele cinci delegații²⁵ ale UE intervievate de Curte au exprimat însă necesitatea de a fi implicate mai îndeaproape în procesul de selecție (de exemplu, în calitate de observatori cu rol consultativ) și în monitorizarea proiectelor, întrucât ele:

• se concentrează mai degrabă pe asistența bilaterală a UE (un portofoliu mai mare în cadrul gestiunii lor directe) decât pe proiecte CTF-IEV (în gestiune partajată), în pofida legăturilor potențiale dintre cele două;
• nu dispun decât de informații limitate pentru a evalua eventuale suprapuneri (sau lipsa sinergiilor) cu proiectele finanțate din alte surse, deoarece listele pe care le primesc pentru observații conțin doar un rezumat al proiectelor CTF-IEV selectate. Delegația din Rusia a fost consultată doar cu privire la proiectele mari de infrastructură, nu și cu privire la proiectele „standard”;
• nu sunt implicate în monitorizarea proiectelor. Din această cauză, ele nu sunt în măsură să detecteze proiectele cu performanțe slabe și nu sunt pregătite corespunzător atunci când trebuie să intervină în cazul unor recuperări nereușite;
• menționează ocazional proiecte CTF-IEV de succes în timpul dialogului politic și al reuniunilor la nivel înalt, dar nu în mod sistematic, deoarece nu sunt suficient informate cu privire la astfel de povești de succes;
• au fost consultate cu privire la prioritățile adecvate pentru noul set de programe din perioada 2021-2027 și au furnizat contribuții scrise într-un document comun²⁶. Cu toate acestea, niciuna dintre cele cinci delegații nu a fost invitată la reuniunile comitetelor comune de programare pentru perioada 2021-2027.

32 Deși este adevărat că, în cazul „gestiunii partajate”, autoritățile de management sunt cele care joacă un rol central, nu trebuie uitat că programele CTF-IEV contribuie la politica externă a UE. Or, întrucât delegațiile UE nu sunt implicate în mod sistematic, ele nu pot explora pe deplin complementaritatea programelor cu alte politici ale UE și nu pot valorifica beneficiile politice ale unei cooperări transfrontaliere de succes. Acest lucru a fost remarcat și în evaluarea ex post a Comisiei privind programele CTF din cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) pentru perioada 2007-2013, în care s-a recomandat „o implicare mai activă a delegațiilor UE”²⁷. În mod similar, cel puțin două delegații ale UE au recomandat în scris Comisiei ca coordonarea dintre delegațiile UE și programe și proiecte să fie mai strânsă și formalizată. În plus, Serviciul de Audit Intern al Comisiei a raportat „deficiențe foarte importante” în coordonarea asistenței globale acordate de UE unei anumite țări (inclusiv în cadrul dimensiunii externe a politicilor interne ale UE) între direcțiile generale ale Comisiei, SEAE și delegațiile UE. Comisia nu a dat însă curs acestor constatări și recomandări pentru programele Interreg NEXT din perioada 2021-2027 (a se vedea punctele 73-79).

Instituirea programelor a suferit întârzieri substanțiale, ceea ce a redus timpul disponibil pentru punerea în aplicare a proiectelor CTF-IEV

Instituirea programelor operaționale comune

33 Programele operaționale comune au fost lansate cu întârzieri importante. Cele trei proiecte de programe operaționale comune examinate au fost prezentate în iulie 2015 și Comisia a avut nevoie de aproximativ șase luni pentru a le aproba după prezentarea lor. Până în decembrie 2017, Comisia semnase acorduri de finanțare cu cel puțin o țară terță în cadrul fiecăruia dintre cele trei programe, ceea ce înseamnă că toate termenele stabilite în legislație au fost respectate. Etapele ulterioare ale lansării programelor au durat însă mult timp și au întârziat demararea punerii în aplicare a proiectelor, care nu a putut începe decât în al cincilea sau al șaselea an al perioadei de finanțare (a se vedea figura 7).

34 Motivele întârzierilor au variat de la un program la altul:

• în cazul programului PL-BY-UA, Comisia a finalizat procesul oficial de desemnare a autorității de management abia în iulie 2018, la șapte luni de la intrarea în vigoare a acordului de finanțare cu Belarus și în pofida faptului că același minister fusese deja desemnat să gestioneze alte fonduri ale UE în Polonia;
• în cazul programului SEFR, blocajul a fost reprezentat de ratificarea acordului de finanțare de către Duma rusă, proces care a fost finalizat abia în august 2018;
• Comisia a desemnat autoritatea de management a programului MED abia în mai 2019, în pofida identificării unor „deficiențe semnificative” în sistemul de gestiune și control. La momentul auditului Curții existau încă deficiențe minore. De exemplu, comitetul comun de monitorizare respectiv nu aprobase încă o notă privind măsurile antifraudă. Secretariatul tehnic comun al programului a fost înființat abia în februarie 2020, ceea ce înseamnă că autoritatea de management, asistată de cele două sucursale, a gestionat în întregime prima cerere de propuneri – o sarcină pe care, în mod normal, ar delega-o acestui secretariat. În plus, ultimul acord de finanțare (cu Egiptul) a fost semnat abia în ianuarie 2018.

35 Întârzierile în instituirea programului MED au avut un impact direct asupra organizării cererii de propuneri. Mai precis, implementarea proiectelor selectate în cadrul primei cereri de propuneri a putut începe abia în 2019. La rândul lor, aceste întârzieri au condus la o reducere semnificativă a bugetului, a sferei și a duratei proiectelor selectate în cadrul celei de a doua cereri de propuneri, care, inițial, erau destinate să fie proiecte „strategice”. Cererea finală (pentru proiectele de „capitalizare”, în 2020) a putut avea loc numai pentru că, între timp, Comisia a prelungit termenul stabilit în legislație pentru perioada de punere în aplicare a programelor, din cauza pandemiei de COVID-19 (a se vedea punctul 52).

Acțiuni pregătitoare

36 Pentru a facilita demararea la timp a punerii în aplicare a programelor, cele trei autorități de management au întreprins „acțiuni pregătitoare” (permise de Regulamentul de punere în aplicare privind CTF-IEV), care au fost adaptate circumstanțelor. În special, acestea au organizat primele cereri de propuneri înainte să fie desemnate oficial de către Comisie în rolul lor și înainte de intrarea în vigoare a acordurilor de finanțare cu țările partenere (finanțarea proiectelor fiind condiționată de desemnarea cu succes a autorității de management și de ratificarea acordurilor de finanțare). Aceste acțiuni pregătitoare nu au putut compensa totuși întârzierile importante înregistrate la instituirea programelor operaționale comune.

În mare măsură, proiectele au fost selectate și puse în aplicare în mod eficient și eficace, dar cu deficiențe în cadrul de monitorizare și de raportare a rezultatelor

37 În secțiunea de față, Curtea a evaluat dacă:

1. procesul de selecție instituit era transparent și a fost conceput astfel încât să selecteze cele mai adecvate proiecte din punctul de vedere al relevanței, al dimensiunii transfrontaliere și al sustenabilității pe termen lung a acestora;
2. Comisia și autoritățile de management au furnizat orientări pentru gestionarea programelor și pentru punerea în aplicare a proiectelor, inclusiv privind măsurile de protecție pentru atenuarea riscului de fraudă;
3. proiectele CTF-IEV au înregistrat progrese satisfăcătoare în punerea în aplicare și au obținut sau sunt susceptibile să obțină rezultatele scontate;
4. programele și proiectele CTF-IEV au utilizat un cadru solid de monitorizare și evaluare.

Procesul de selecție instituit era în mare măsură transparent și a fost conceput pentru a selecta cele mai adecvate proiecte CTF-IEV

Evaluarea relevanței, a dimensiunii transfrontaliere și a sustenabilității proiectelor

38 Cererile de propuneri din cadrul celor trei programe au inclus criterii de selecție menite să asigure faptul că cererile de finanțare selectate abordau provocările identificate în programul operațional comun, erau relevante pentru obiectivele programului și pentru prioritatea aleasă, promovau cooperarea transfrontalieră și urmau să aibă un impact de durată asupra dezvoltării regiunilor de frontieră. Ponderea acestor criterii a variat de la un program la altul și de la o cerere de propuneri la alta. Ele au fost însă suficiente pentru a reduce la minimum riscul ca o propunere să obțină un punctaj mai mare decât pragul de selecție fără să furnizeze o descriere solidă a relevanței și a impactului său transfrontalier.

Ierarhizarea proiectelor

39 Înainte de a fi admisă în etapa de evaluare, fiecare propunere de proiect depusă trebuia să treacă printr-o verificare de conformitate din punct de vedere administrativ și al eligibilității. La sfârșitul fiecărei cereri de propuneri, cele trei programe au ierarhizat propunerile în funcție de punctajul obținut în procesul de evaluare. Procesele de selecție pentru cele trei programe au fost transparente, cu excepția unei documentări insuficiente a justificării pentru renotarea unor propuneri de proiecte în cadrul programului SEFR (a se vedea caseta 1).

Echilibrul geografic în rândul beneficiarilor proiectelor

40 Cererile de propuneri prevedeau că fiecare proiect, pentru a fi eligibil, trebuie să fie compus din cel puțin un beneficiar din UE și cel puțin un beneficiar dintr-o țară terță învecinată. Figura 8 arată că cele trei programe au reușit să asigure o distribuție echilibrată între UE și țările terțe a participanților la proiecte, dacă se iau în considerare toate tipurile de beneficiari (principali sau nu) și toate categoriile de proiecte (cele selectate prin cereri de propuneri și cele selectate prin atribuire directă).

41 Cele trei programe au asigurat, de asemenea, o repartizare echilibrată a bugetului. Programul MED a impus în mod explicit fiecărui proiect să aloce cel puțin 50 % din costurile sale directe activităților puse în aplicare în țările mediteraneene partenere. Prin urmare, aproximativ 48 % din bugetul programului a fost alocat UE și 52 % țărilor mediteraneene partenere. Celelalte două programe au reușit și ele să aloce în mod echilibrat bugetele între țările partenere²⁸.

42 Cu toate acestea, numărul beneficiarilor principali din țările UE a continuat să fie mai mare decât numărul celor din țările partenere. Figura 9 arată că doar aproximativ o treime dintre beneficiarii principali proveneau din țări terțe. În cadrul programului MED, numărul beneficiarilor principali a variat, de asemenea, foarte mult de la o țară participantă la alta: 60 de beneficiari principali proveneau dintr-un număr de doar 3 țări (Italia, Spania și Grecia), în timp ce restul de 10 țări au avut fiecare între 0 și 5 beneficiari principali.

43 Proporția scăzută a beneficiarilor principali din țări terțe a fost aproximativ aceeași în programele IEVP din perioada 2007-2013. În cazul programului MED, o excepție, această proporție a crescut de la aproximativ 6 % la 16 %. Autoritățile de management pentru cele trei programe au invocat motive similare pentru a explica subreprezentarea lor: adesea, beneficiarii din țări terțe nu au experiență cu proiecte UE, nu se simt în largul lor să solicite sprijin, se confruntă cu o povară administrativă (inclusiv dificultăți în transferarea fondurilor în străinătate) sau nu au competențele lingvistice necesare.

Comisia și autoritățile de management au pus la dispoziție orientări utile cu privire la punerea în aplicare a proiectelor și la atenuarea riscului de fraudă

Participarea la comitetele comune de monitorizare și orientările puse la dispoziție

44 Comitetele comune de monitorizare sunt responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a programelor și a progreselor înregistrate în direcția obiectivelor acestora (a se vedea punctul 04). Comisia a participat, în calitate de observator, la majoritatea reuniunilor comitetelor comune de monitorizare organizate de programele SEFR și MED. În cursul interviurilor desfășurate de Curte, ambele autorități de management au salutat sprijinul acordat de Comisie și participarea activă a acesteia. În schimb, în cazul programului PL-BY-UA, Comisia nu a participat decât la una dintre cele cinci reuniuni ale comitetului comun de monitorizare între 2016 și 2020. Un reprezentant al TESIM a participat în calitate de observator la toate reuniunile comitetelor comune de monitorizare pentru cele trei programe.

45 Din interviurile Curții a reieșit că autoritățile de management, secretariatele tehnice comune și sucursalele au fost mulțumite de orientările și asistența primite din partea Comisiei, care au fost puse la dispoziție foarte rapid atunci când au fost solicitate. În mod similar, acestea au salutat sprijinul tehnic personalizat acordat de TESIM. De asemenea, TESIM a oferit formări utile, inclusiv cu privire la gestionarea programelor/proiectelor, și a elaborat fișe informative pentru beneficiari, de exemplu cu privire la achizițiile publice sau la ajutoarele de stat. Nu în ultimul rând, toți beneficiarii intervievați de Curte au furnizat un feedback foarte pozitiv cu privire la interacțiunile lor cu autoritățile de management, cu secretariatele tehnice comune și cu sucursalele.

Măsuri de protecție în vederea atenuării riscului de fraudă

46 Autoritățile de management pentru cele trei programe au considerat că au primit suficiente orientări cu privire la atenuarea riscului de fraudă. În special, TESIM a elaborat în atenția organismelor implicate în programe și a autorităților naționale orientări privind gestionarea riscurilor, inclusiv a riscurilor de fraudă și corupție²⁹. În conformitate cu aceste orientări, cele trei programe au evaluat riscurile la nivel de proiect în cadrul controalelor administrative și de eligibilitate cu privire la propunerile de proiecte și au efectuat evaluări periodice ale riscurilor pentru proiectele în curs. Pentru programele auditate din perioada 2014-2020, cele trei autorități de management au confirmat că, până la data auditului Curții, nu raportaseră niciun proiect ca prezentând suspiciuni de fraudă.

47 Nota de orientare a Comisiei pentru programele CTF-IEV a încurajat autoritățile de management să utilizeze un instrument informatic specific – așa-numitul „Sistem de gestionare a neregulilor”³⁰ – pentru a raporta neregulile. Or, la acest sistem au acces doar organismele antifraudă dintr-un număr limitat de țări terțe (de exemplu, Elveția și țările în curs de aderare).

48 Acordurile de finanțare semnate cu țările partenere includeau dispoziții vizând prevenirea neregulilor, a fraudei și a corupției. În special, acestea conțineau clauze care facilitează recuperarea fondurilor cheltuite în mod necuvenit de la beneficiarii stabiliți în țări partenere. Clauzele respective nu se aplică însă entităților private. În plus, acordurile de finanțare cu două țări mediteraneene partenere excludeau din definiția „entităților publice” anumite organisme finanțate din fonduri publice, cum ar fi municipalitățile și întreprinderile publice. Astfel de dispoziții înseamnă deci că aceste două țări pot fi obligate să ramburseze doar fondurile cheltuite în mod necuvenit de către organismele administrației centrale, care participă rareori la proiecte CTF.

49 Autoritățile de management pentru cele trei programe examinate de Curte au implementat măsuri de protecție pentru a reduce numărul recuperărilor nereușite, în special în ceea ce privește beneficiarii privați din țări terțe (exemple de astfel de măsuri sunt garanțiile bancare, o cotă maximă limitată din finanțarea unui proiect sau fracționarea plăților). În plus, site-urile lor includ sau fac trimitere directă la un instrument online de denunțare a neregulilor. Experiența dobândită din setul anterior de programe (2007-2013) sugerează că sumele care nu pot fi recuperate de la beneficiari tind să fie destul de scăzute. În octombrie 2021, „recuperările în litigiu” se ridicau la 5,9 milioane de euro³¹. Această sumă reprezintă aproximativ 0,6 % din fondurile totale alocate de UE pentru programele din perioada 2007-2013, care s-au ridicat la 947 de milioane de euro. Suma totală pentru care s-a renunțat la recuperare de la beneficiari privați din țările partenere a fost chiar mai mică: 210 891 de euro (0,02 % din fondurile totale alocate de UE)³².

Proiectele auditate erau pe calea cea bună pentru a obține realizările preconizate, dar unele dintre ele au avut un impact transfrontalier mai redus

Implementarea proiectelor

50 Demararea punerii în aplicare a programelor CTF-IEV din perioada 2014-2020 a cunoscut întârzieri importante (a se vedea punctul 33). Figura 10 prezintă progresele înregistrate de cele trei programe până la sfârșitul anului 2021.

51 În general, din cauza pandemiei de COVID-19, proiectele au trebuit să procedeze la unele ajustări (în principal, trecerea activităților în mediul online și prelungirea termenelor). Toate cele trei autorități de management au dat dovadă de flexibilitate în abordarea întârzierilor și a altor dificultăți la punerea în aplicare. Autoritățile de management pentru programele SEFR și MED au contactat în mod proactiv toate proiectele la începutul pandemiei pentru a identifica eventualele probleme și pentru a conveni asupra unor măsuri de atenuare. Consecințele pandemiei au condus la anularea unor proiecte numai în cazul programului PL-BY-UA: beneficiarii din cadrul a șase proiecte au identificat pandemia de COVID-19 ca unul dintre motivele anulării proiectelor. Acest program a reușit totuși și să realoce economii în valoare de 3 milioane de euro către 12 proiecte CTF din domeniul sănătății pentru a contribui la combaterea pandemiei (niciunul dintre acestea nu a fost inclus în eșantionul Curții). În mod similar, patru dintre proiectele aferente programului MED și-au adaptat activitățile pentru a combate pandemia. Printre acestea se numără proiectul „Aquacycle” (inclus în eșantionul Curții), care a adaptat monitorizarea apelor reziduale pentru a include detectarea virusului COVID-19.

52 Ca răspuns la pandemie, Comisia a modificat regulamentul de punere în aplicare³³, acordând pentru toate programele CTF-IEV o mai mare flexibilitate bugetară și prelungind cu un an termenul pentru finalizarea activităților, și anume până la 31 decembrie 2023.

53 Pe lângă pandemia de COVID-19, anumite proiecte au fost afectate și de situații economice dificile în țările mediteraneene partenere (de exemplu, o criză financiară gravă în Liban). Pentru aceste proiecte, autoritatea de management și secretariatul tehnic comun (în consultare cu TESIM) au acordat asistență pentru depășirea dificultăților financiare, cum ar fi în legătură cu primirea de plăți din străinătate.

54 Anexa III conține o descriere a celor 15 proiecte pe care Curtea le-a examinat în detaliu. Anexa IV prezintă o imagine de ansamblu a rezultatelor obținute pentru diferitele aspecte evaluate.

55 Dintre cele 15 proiecte, 6 fuseseră puse în aplicare conform planificării în ceea ce privește sfera, bugetul și calendarul lor. Alte 5 proiecte s-au confruntat cu probleme minore și au necesitat unele ajustări, în principal din cauza pandemiei de COVID-19. Celelalte 4 proiecte nu fuseseră puse în aplicare în mod satisfăcător și înregistraseră întârzieri considerabile.

Realizările, efectele și impactul transfrontalier al proiectelor

56 Pe baza informațiilor disponibile la data auditului său, Curtea consideră că 7 dintre cele 15 proiecte auditate au obținut sau este probabil să obțină realizările și efectele preconizate. Trei proiecte s-au confruntat cu dificultăți, dar au recuperat întârzierile, iar beneficiarii principali și partenerii s-au angajat să obțină realizările planificate. Un proiect a obținut realizarea principală planificată, dar cel mai important efect transfrontalier nu s-a materializat (a se vedea punctul 59). În ceea ce privește celelalte 4 proiecte, Curtea nu a putut confirma dacă acestea obținuseră rezultatele scontate sau erau susceptibile să le obțină. Această situație a fost cauzată de lipsa rapoartelor finale (două proiecte), de restricțiile de călătorie legate de COVID-19 (un proiect) și, într-un caz, de deficiențe în raportarea cu privire la proiecte.

57 În scopul acestui audit, Curtea a utilizat următoarea definiție pentru a evalua „impactul transfrontalier” al proiectelor auditate: „punerea în aplicare în comun a activităților de către parteneri, având ca rezultat intensificarea legăturilor transfrontaliere și parteneriate transfrontaliere durabile și/sau eliminarea obstacolelor transfrontaliere din calea dezvoltării socioeconomice durabile”³⁴. Dintre cele 15 proiecte, 9 aveau o puternică dimensiune transfrontalieră (sau aveau potențialul de a genera beneficii transfrontaliere, în cazul proiectelor în curs). Partenerii de ambele părți ale frontierei erau implicați activ în punerea în aplicare a proiectelor (deși uneori în grade diferite, în funcție de rolul lor). De asemenea, existau șanse ca regiunile de ambele părți ale frontierei să beneficieze, cel puțin într-o anumită măsură, de rezultatele fiecărui proiect. Trebuie precizat însă că evaluarea Curții a avut loc înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia. Ca parte a unui răspuns mai larg, Comisia a suspendat acordurile de finanțare pentru programele cu Rusia și cu Belarus. Prin urmare, orice dimensiune transfrontalieră a proiectelor care implicau aceste țări a fost pierdută. Repercusiunile conflictului au ridicat semne de întrebare și cu privire la durabilitatea beneficiilor transfrontaliere ale anumitor proiecte finanțate în cadrul programelor implicând Ucraina și Moldova.

58 În cazul altor cinci proiecte, Curtea a constatat că impactul transfrontalier a fost mai scăzut (pentru unele dintre ele, din cauza restricțiilor de călătorie impuse în contextul pandemiei de COVID-19). De exemplu, în cazul proiectului „Reducerea riscului de apariție a tuberculozei”, echipamentele de diagnosticare achiziționate de partenerul polonez din cadrul proiectului erau deja utilizate pentru diagnosticarea bolilor pulmonare, inclusiv a patologiilor legate de COVID-19. Or, în timpul vizitei Curții din octombrie 2021 (înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia), spitalul din Rzeszow a explicat că niciun pacient ucrainean nu primise recent tratament în spitalul respectiv. Din statisticile privind utilizarea echipamentelor nu reiese clar în ce măsură acestea au servit la diagnosticarea și stoparea răspândirii tuberculozei – principalul obiectiv transfrontalier al proiectului. În plus, cooperarea dintre spitalele din Rzeszow și Nyzhnya Apsha s-a limitat strict la punerea în aplicare a proiectului și la livrabilele aferente, fără vreo perspectivă de continuare a cooperării. Acest lucru contravine noțiunii de parteneriate transfrontaliere durabile exprimată în definiția „impactului transfrontalier” (Curtea evaluează perspectivele proiectelor de a produce rezultate durabile la punctele 69-71).

59 În fine, un proiect din eșantionul Curții nu a avut până în prezent niciun fel de dimensiune transfrontalieră: drumul regional 885 care duce la granița Poloniei cu Ucraina (a se vedea caseta 2).

Informații limitate cu privire la rezultatele globale obținute la nivel de program și la sustenabilitatea acestora, în pofida monitorizării adecvate a proiectelor de către autoritățile de management

Indicatori

60 Documentul de programare pentru perioada 2014-2020³⁵ prevedea utilizarea unor indicatori comuni de realizare pentru a facilita monitorizarea și evaluarea programelor. Acesta planifica totodată „agregarea indicatorilor de-a lungul întregului lanț, de la proiect până la prioritatea din cadrul programului, obiectivul tematic, cooperarea transfrontalieră în ansamblu și, în cele din urmă, până la nivelul IEV”. Acest document cerea ca programele să adopte „cel puțin o parte” dintre cei 38 de indicatori comuni de realizare elaborați de Interact IEVP, predecesorul TESIM. Cu toate acestea, programele și-au definit, în cea mai mare parte, propriii indicatori de realizare specifici și au utilizat doar câțiva dintre indicatorii comuni de realizare (a se vedea figura 11).

61 Autoritățile de management pentru cele trei programe au declarat că gradul scăzut de utilizare a indicatorilor comuni de realizare se explică prin faptul că activitățile din cadrul programelor au o sferă mult mai largă decât cei 38 de indicatori predefiniți. Cu toate acestea, întrucât majoritatea realizărilor programelor nu sunt acoperite de indicatorii comuni de realizare, pentru Comisie va fi dificil să realizeze o agregare a realizărilor și să evalueze rezultatele programelor CTF-IEV la nivelul general al politicii.

62 Pe lângă indicatorii comuni de realizare, Interact IEVP a elaborat orientări pentru programe și cu privire la stabilirea indicatorilor de rezultat (indicatori de efect)³⁶. Programele nu aveau însă obligația să utilizeze aceste orientări. În 2016, un grup de lucru pentru monitorizare și evaluare organizat de TESIM a constatat că cele 15 programe CTF-IEV aveau „o gamă largă de indicatori de rezultat (129 în total), cu foarte puține posibilități de agregare la nivelul instrumentului [IEV]”³⁷.

63 Curtea a constatat deficiențe similare în ceea ce privește indicatorii definiți la nivel de proiect. În cadrul programului SEFR în special, aceștia erau de cele mai multe ori specifici fiecărui proiect individual, ceea ce făcea imposibilă agregarea lor pentru întregul program. În ceea ce privește programul MED, acesta a utilizat un sistem de clasificare cu coduri pentru a se asigura că indicatorii specifici proiectelor erau legați de indicatorii de realizare definiți pentru program. Or, trei proiecte din eșantionul Curții au utilizat același cod pentru a măsura realizări diferite. Prin urmare, atunci când sunt sintetizați la nivel de program, acești indicatori vor conține numeroase elemente diferite și nu vor oferi o imagine clară. Numai programul PL-BY-UA a cerut ca proiectele să aleagă doar indicatori care figurau într-o listă predefinită. Această cerință facilitează agregarea lor și măsurarea progreselor de ansamblu pentru acest program.

Monitorizarea proiectelor

64 În conformitate cu principiul „gestiunii partajate”, Comisia nu monitorizează proiectele în mod direct și se bazează în acest scop pe autoritățile de management (păstrând totodată responsabilitatea finală pentru gestionarea fondurilor UE). În acest context, Comisia primește informații esențiale cu privire la progresele programelor în cursul reuniunilor comitetelor comune de monitorizare, dacă participă la acestea (a se vedea punctul 44), și, doar o dată pe an, de la autoritățile de management atunci când acestea își prezintă rapoartele anuale. Rapoartele respective nu conțin însă informații specifice proiectelor, excepția fiind proiectele mari de infrastructură.

65 Autoritățile de management pentru cele trei programe examinate de Curte, asistate de secretariatele tehnice comune și de sucursalele lor, au dezvoltat un proces de monitorizare care permite o monitorizare cuprinzătoare a proiectelor. Acesta include monitorizarea zilnică (comunicare periodică între secretariatul tehnic comun și beneficiari), participarea la reuniuni de lansare (în cadrul programelor SEFR și MED), evaluări periodice ale riscurilor aferente proiectelor, analiza rapoartelor de progres financiare și narative prezentate de beneficiarii principali, controale la fața locului și vizite de monitorizare la proiecte selectate pe baza evaluărilor riscurilor.

66 Toate cele 15 proiecte incluse în eșantionul Curții au prezentat documentația necesară pentru a demonstra progresele înregistrate și Curtea consideră că 14 erau monitorizate în mod adecvat. După caz, 9 dintre aceste proiecte au făcut obiectul unor vizite la fața locului (sau astfel de vizite erau planificate pentru prima jumătate a anului 2022). Curtea a evaluat monitorizarea proiectului LIP885 (descris în caseta 2) ca fiind doar parțial satisfăcătoare, deoarece acesta nu a făcut obiectul niciunei vizite la fața locului, deși era cel mai mare proiect finanțat în cadrul programului PL-BY-UA. O astfel de vizită ar fi putut detecta într-o etapă mai timpurie a ciclului de viață al proiectului faptul că lipsea un punct de trecere a frontierei.

Monitorizarea axată pe rezultate

67 Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei prevede că „[p]e lângă activitățile de monitorizare zilnică, autorit[ățile] de management desfășoară activități de monitorizare a programului și a proiectelor, orientate spre rezultate”³⁸. TESIM a elaborat orientări privind monitorizarea axată pe rezultate, care au evidențiat importanța evaluării performanței proiectelor din punctul de vedere al relevanței, al eficienței, al eficacității și al sustenabilității³⁹. Cu toate acestea, abordările autorităților de management în ceea ce privește monitorizarea axată pe rezultate au fost diferite. Programul SEFR prevedea o astfel de monitorizare pentru toate proiectele cu un buget de peste 1 milion de euro sau evaluate ca prezentând un grad ridicat de risc. Până la sfârșitul anului 2021, au fost supuse monitorizării axate pe rezultate zece proiecte. În cadrul programului MED, primele vizite de monitorizare axată pe rezultate au avut loc la proiecte la începutul anului 2022. În schimb, în cadrul programului PL-BY-UA nu a avut loc nicio monitorizare axată pe rezultate a proiectelor și nu este planificat vreun astfel de exercițiu.

68 Noul regulament Interreg pentru perioada de finanțare 2021-2027 nu mai cere o monitorizare axată pe rezultate a programelor sau a proiectelor. Programele vor face obiectul aceluiași cadru de monitorizare a performanței ca și cele din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene⁴⁰. Cadrul juridic introduce evaluări obligatorii ale programelor de către statele membre⁴¹. În schimb, în cazul proiectelor, noul cadru nu prevede niciun mecanism similar monitorizării axate pe rezultate pentru a asigura o evaluare independentă a performanței proiectelor în ceea ce privește relevanța, eficiența, eficacitatea și sustenabilitatea.

Sustenabilitatea rezultatelor

69 Toate cele trei programe au evaluat propunerile de proiecte din punctul de vedere al sustenabilității în etapa de selecție (a se vedea punctul 38) și au solicitat proiectelor să prezinte informații cu privire la sustenabilitate în rapoartele finale. Autoritatea de management a programului SEFR monitorizează sustenabilitatea proiectelor pe parcursul întregului lor ciclu de viață, în toate etapele: în etapa de selecție, ca parte a criteriilor de selecție; în etapa de punere în aplicare, ca parte a evaluării riscurilor proiectului; și în etapa de raportare, prin rapoartele finale privind proiectele. O astfel de atenție acordată sustenabilității pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectului sporește șansele ca beneficiile să fie durabile și Curtea a considerat că aceasta este o bună practică.

70 Evaluarea efectuată de Curte cu privire la sustenabilitate, rezumată în anexa IV, s-a axat pe perspectivele proiectelor de a produce rezultate durabile, deoarece anumite proiecte erau încă în desfășurare la momentul vizitelor Curții (a se vedea punctul 56). Pe baza documentelor disponibile și a interviurilor desfășurate cu partenerii participanți la proiecte, Curtea consideră că 11 dintre cele 15 proiecte examinate aveau șanse bune de a aduce beneficii durabile. În cazul a 3 proiecte, sustenabilitatea depinde de factori externi (cum ar fi evoluția pandemiei de COVID-19 sau adoptarea de modificări ale legislației naționale). În fine, în cazul proiectului „Reducerea riscului de apariție a tuberculozei”, nu exista nicio perspectivă de continuare a cooperării între parteneri (a se vedea punctul 58). Evaluarea Curții a avut loc înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, care a pus sub semnul întrebării sustenabilitatea rezultatelor proiectelor în care erau implicate Belarusul, Rusia sau Ucraina.

71 Pentru proiectele care au o componentă de infrastructură, se aplică cerințe legale specifice în materie de sustenabilitate: acestea trebuie să continue să își îndeplinească obiectivele inițiale timp de cinci ani de la închidere (adică de la primirea plății finale de la autoritatea de management)⁴². Pentru alte tipuri de proiecte însă, Comisia nu a stabilit o cerință similară de a demonstra sustenabilitatea beneficiilor lor transfrontaliere sau a parteneriatelor create. În plus, programele din perioada 2014-2020 nu cer ca proiectele să raporteze cu privire la sustenabilitatea rezultatelor lor după închidere. Secretariatul tehnic comun din Polonia intenționează să evalueze anumite aspecte ale sustenabilității pentru un eșantion de proiecte închise (cel puțin 10 %). În cursul interviului desfășurat de Curte, autoritatea de management a programului MED a explicat că avea în vedere introducerea unei cerințe ca proiectele să prezinte „rapoarte de sustenabilitate” (de exemplu, la unul sau doi ani de la închiderea proiectului).

Programele NEXT se bazează pe învățămintele desprinse, dar se confruntă cu riscuri suplimentare și cu un impact semnificativ al provocărilor politice

72 În secțiunea de față, Curtea a analizat:

1. dacă Comisia a ținut seama de învățămintele desprinse în urma implementării programelor CTF în perioadele 2007-2013 și 2014-2020 atunci când a propus cadrul legislativ pentru perioada 2021-2027; și dacă aceste modificări facilitează instituirea în timp util a programelor Interreg NEXT;
2. dacă programele CTF-IEV pot servi ca măsuri de consolidare a încrederii, dincolo de obținerea realizărilor preconizate.

Modificările reflectă învățămintele desprinse, dar anumite măsuri de simplificare au ca rezultat o reducere a supravegherii de către Comisie

Învățămintele desprinse

73 Comisia a efectuat o evaluare ex post a programelor CTF din perioada 2007-2013 și a utilizat rezultatele în propunerea sa pentru noul regulament Interreg, prezentată în mai 2018⁴³. Pe de altă parte, întârzierile importante în instituirea programelor CTF-IEV (a se vedea punctul 33) au însemnat că o evaluare intermediară a programelor din perioada 2014-2020, un exercițiu de monitorizare axată pe rezultate a programelor CTF-IEV individuale, o analiză de fond pentru noile programe din perioada 2021-2027⁴⁴ și un document comun privind programarea strategică⁴⁵ nu au fost disponibile la timp pentru a fundamenta propunerea Comisiei.

74 Regulamentul Interreg, adoptat în iunie 2021, conține un număr mare de modificări normative care reflectă învățămintele desprinse și sunt relevante pentru programele Interreg NEXT, succesoarele actualului set de programe CTF⁴⁶. Aceste măsuri simplifică gestionarea programelor Interreg NEXT și au potențialul de a accelera instituirea programelor (a se vedea punctele 82-84). Modificările aduse comportă însă riscuri suplimentare care evidențiază importanța unei monitorizări atente de către Comisie și SEAE (a se vedea punctele 76-84). Cele mai importante modificări privesc:

1. alinierea programelor CTF-IEV cu programele Interreg;
2. eliminarea procedurii de desemnare a autorităților de management;
3. termenul pentru semnarea acordurilor de finanțare;
4. responsabilitatea pentru recuperările de la beneficiarii privați de către țările participante;
5. procedura simplificată pentru proiectele mari de infrastructură;
6. indicatori comuni de realizare și de rezultat.

75 În plus, pentru a aborda dificultățile întâmpinate de proiectele transfrontaliere și pentru a facilita respectarea de către acestea a normelor privind ajutoarele de stat, Comisia a decis că, în anumite condiții, ajutoarele pentru costurile suportate de beneficiarii care participă la proiectele Interreg NEXT vor fi considerate „compatibile cu piața internă” și exceptate de la obligația de notificare a ajutoarelor de stat⁴⁷. Acest lucru va facilita conceperea și punerea în aplicare a proiectelor.

(a) Alinierea programelor CTF-IEV cu programele Interreg

76 Cea mai importantă schimbare constă în faptul că Regulamentul Interreg⁴⁸ reunește toate programele Interreg finanțate de UE – cele din interiorul UE și cele cu țări terțe – în cadrul unui set unic de norme, menținând în același timp anumite caracteristici specifice ale programelor Interreg NEXT. În special, aceste programe cofinanțate prin Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională vor continua să beneficieze de rate de prefinanțare și de cofinanțare mai mari, similare cu cele aplicabile programelor CTF-IEV. Alinierea la normele Interreg are potențialul de a simplifica procedurile și de a consolida sinergiile dintre programele de cooperare transfrontalieră internă și externă. De asemenea, Comisia va primi mai frecvent date privind proiectele: autoritățile de management vor trebui să raporteze de patru ori pe an cu privire la execuția financiară și de două ori pe an cu privire la indicatorii de realizare și de rezultat îndepliniți⁴⁹.

(b) Eliminarea procedurii de desemnare a autorităților de management

77 Regulamentul Interreg elimină procedura de desemnare a autorităților de management, care, pentru programele din perioada 2014-2020, a fost finalizată abia în 2018 sau 2019 (a se vedea și punctul 33). Această soluție va elimina unul dintre motivele de întârziere în demararea punerii în aplicare a programelor actuale. Trebuie precizat însă că, în cursul procedurii de desemnare pentru programul MED 2014-2020, Comisia a descoperit „deficiențe semnificative” în sistemul de gestiune și control al programului. Prin urmare, eliminarea procedurii atrage după sine riscul ca astfel de deficiențe semnificative să nu fie detectate în viitor.

(c) Termenul pentru semnarea acordurilor de finanțare

78 Pentru următoarea perioadă de finanțare, Regulamentul Interreg stabilește un termen pentru semnarea acordului de finanțare de către cel puțin o țară terță, în mod similar cu Regulamentul de punere în aplicare privind programele CTF-IEV. Regulamentul stabilește în plus un nou termen pentru semnarea acordului de către toate celelalte țări participante⁵⁰. Prin urmare, în contextul noilor programe privind bazinele maritime (al Mării Mediterane și al Mării Negre), va fi în interesul tuturor țărilor partenere să semneze la timp acordurile de finanțare pentru a deveni eligibile.

(d) Responsabilitatea pentru recuperările de la beneficiarii privați de către țările partenere

79 Dispozițiile referitoare la recuperările de la beneficiari stabiliți în țări terțe (a se vedea și punctul 48) s-au dovedit a fi un aspect controversat în cursul negocierilor acordurilor de finanțare pentru programele din perioada 2014-2020. Pentru perioada 2021-2027, noul regulament Interreg nu face nicio distincție între beneficiarii entități private sau publice⁵¹, ceea ce înseamnă că țările terțe vor fi responsabile și pentru recuperările nereușite de la beneficiari privați. Această dispoziție consolidează și mai mult protecția intereselor financiare ale UE în cazul în care sumele nu pot fi recuperate. În același timp însă, țările partenere percep acest lucru ca fiind o „schimbare deosebit de dificilă”⁵². Aceasta înseamnă că discuțiile privind recuperările pot conduce la prelungirea negocierilor privind noile acorduri de finanțare sau la consecințe negative, cum ar fi excluderea beneficiarilor privați din anumite programe Interreg NEXT.

(e) Procedură simplificată pentru proiectele mari de infrastructură

80 În perioada 2014-2020, proiectele mari de infrastructură trebuiau să fie incluse în proiectele de programe operaționale comune și au făcut obiectul unei aprobări în două etape de către Comisie. Acest lucru nu se va mai întâmpla în cazul programelor Interreg NEXT. În schimb, vor trebui trimise Comisiei într-o etapă ulterioară, doar cu titlu informativ, o listă a proiectelor mari de infrastructură planificate și scurte note explicative⁵³. Limita finanțării pentru acest tip de proiecte (care nu putea reprezenta mai mult de 30 % din contribuția UE la un program în perioada 2014-2020) a fost de asemenea eliminată. Acest lucru va reduce supravegherea de către Comisie a proiectelor mari de infrastructură, deși acestea pot avea o importanță strategică în relațiile cu țările partenere. De exemplu, în cadrul programului 2014-2020, în urma unei consultări interservicii, Comisia a emis un aviz negativ cu privire la două propuneri de proiecte mari de infrastructură, din cauza unor „chestiuni nesoluționate” cu Rusia în domeniul transporturilor. În urma discuțiilor cu autoritățile finlandeze, Comisia a sugerat o soluție alternativă, dar, în cele din urmă, proiectele nu s-au materializat.

(f) Indicatori comuni de realizare și de rezultat

81 Pentru perioada de finanțare 2021-2027, Comisia a prezentat îmbunătățiri importante în ceea ce privește indicatorii de performanță (a se vedea și punctele 60-62). Articolul 34 din Regulamentul Interreg se referă la indicatorii comuni de realizare și de rezultat definiți în Regulamentul FEDR⁵⁴. Acesta din urmă conține un set cuprinzător de 96 de indicatori comuni de realizare (dintre care 13 sunt destinați în mod specific programelor Interreg) și 65 de indicatori comuni de rezultat (cu 7 indicatori de rezultat pentru Interreg). Comisia a elaborat orientări detaliate pentru programe, cu scopul de a asigura aplicarea corectă a indicatorilor comuni⁵⁵. Articolul 34 nu obligă însă programele să utilizeze doar indicatorii comuni și le permite să elaboreze indicatori specifici programului în plus față de cei definiți în Regulamentul FEDR. Prin urmare, nu există nicio garanție că, în viitor, Comisia va putea agrega cu ușurință toate rezultatele obținute de programele Interreg NEXT.

Acțiuni de facilitare a instituirii în timp util a programelor Interreg NEXT

82 Comisia a inițiat discuții cu privire la noua perioadă de finanțare încă din mai-iunie 2018, când a prezentat o serie de propuneri legislative vizând viitoarele instrumente de finanțare. Comisia și SEAE au prezentat statelor membre, încă din ianuarie 2020, orientări (un document comun) privind programarea pentru Interreg NEXT⁵⁶. Cu toate acestea, Parlamentul European și Consiliul au reușit să convină asupra cadrului financiar general abia în decembrie 2020 și să adopte regulamentul Interreg final abia în iunie 2021.

83 În ianuarie 2022, Comisia a decis cu privire la alocările financiare și zonele geografice pentru programele Interreg NEXT individuale⁵⁷. Suma totală alocată a crescut de la 1 053 de milioane de euro⁵⁸ pentru perioada 2014-2020 la 1 125 de milioane de euro pentru perioada 2021-2027 (o creștere de 6,9 %). Două noi țări – Algeria și Turcia – s-au alăturat comitetului comun de programare în vederea elaborării noului program MED. Cu toate acestea, în ianuarie 2022, Polonia a decis să nu continue cu formatul PL-BY-UA, ci mai degrabă să elaboreze un nou program numai cu Ucraina, menținând în același timp posibilitatea ca Belarusul să se alăture în cazul în care situația se va schimba considerabil în viitor⁵⁹. În august 2022, Comisia a adoptat documentul strategic multianual pentru Interreg NEXT⁶⁰. Până în octombrie 2022 – la sfârșitul celui de al doilea an al noii perioade de finanțare –, fuseseră prezentate oficial Comisiei șapte programe Interreg NEXT.

84 Chiar dacă noile programe pot câștiga timp prin renunțarea la procedura de desemnare a autorităților de management (a se vedea punctul 77), demararea punerii lor în aplicare va depinde și de semnarea și intrarea în vigoare a noilor acorduri de finanțare, care, în anumite țări, trebuie ratificate. Negocierea și ratificarea acordurilor de finanțare au reprezentat o sursă majoră de întârzieri pentru actualele programe SEFR și MED (a se vedea punctul 33). Pentru perioada următoare, Regulamentul Interreg stabilește un termen pentru semnarea acordurilor de finanțare (a se vedea punctul 78). Este foarte probabil ca noul termen să nu reducă însă întârzierile în procesul de ratificare, care depinde de legislația națională a țărilor partenere.

Provocările politice și invadarea Ucrainei de către Rusia evidențiază importanța programelor, dar și limitele acestora în ceea ce privește îmbunătățirea cooperării dintre țările participante

85 În afara faptului că programele transfrontaliere cu țările învecinate aduc beneficii la nivel regional, acestea au, potrivit Comisiei și SEAE, un alt scop important: construirea și menținerea unui climat de încredere între UE și țările terțe, precum și consolidarea contactelor între popoare.

86 Până în februarie 2022, cooperarea transfrontalieră a fost unul dintre puținele domenii în care UE încă cofinanța cooperarea cu Rusia (a se vedea punctul 03). În pofida tensiunilor din relațiile UE-Rusia care au afectat ocazional programele (a se vedea punctul 80), comitetul comun de monitorizare și comitetul comun de programare au pus la dispoziție un forum pentru un dialog continuu între ministere și autoritățile regionale din Finlanda și Rusia, la care un reprezentant al Comisiei a participat frecvent în calitate de observator. Cea mai recentă reuniune a comitetului comun de programare a avut loc la 21 februarie 2022.

87 Invadarea Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022 a pus însă capăt acestei cooperări. Comisia a reacționat rapid:

• ca parte a unui răspuns mai larg, la începutul lunii martie 2022, Comisia a decis să suspende acordurile de finanțare pentru perioada 2014-2020 și procesul de programare pentru programele 2021-2027 cu Rusia și Belarus, care a sprijinit agresiunea militară⁶¹;
• la 8 martie 2022, Comisia a prezentat o propunere legislativă pentru inițiativa „Acțiunea de coeziune pentru refugiații din Europa” (CARE), care va permite o realocare a fondurilor de coeziune ale UE în sprijinul refugiaților ucraineni⁶²;
• în iulie 2022, Comisia a prezentat o propunere legislativă de adaptare a normelor de punere în aplicare a CTF-IEV, pentru a canaliza finanțarea respectivă în sprijinul refugiaților ucraineni și pentru a ajuta beneficiarii din UE participanți la programe ale căror acorduri de finanțare au fost suspendate⁶³.

88 Invazia a ridicat semne serioase de întrebare cu privire la 9 dintre cele 17 programe Interreg NEXT nou propuse, care ar implica Rusia și Belarus (a se vedea punctul 83). Cele 9 programe reprezintă împreună aproximativ 304 milioane de euro, ceea ce echivalează cu aproape 30 % din alocarea totală preconizată.

89 În sud, programul MED continuă să faciliteze cooperarea dintre țările mediteraneene partenere. Comitetul său comun de monitorizare servește drept forum care reunește ministere și autorități naționale din cele șapte state membre ale UE participante, din Israel și din cele cinci țări arabe participante⁶⁴, un reprezentant al Comisiei fiind prezent în calitate de observator. Există un număr mare de participanți la proiecte din fiecare țară mediteraneeană parteneră, de exemplu 42 din Palestina și 11 din Israel. Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că partenerii de proiect din aceste două țări participă doar la 3 proiecte comune din cele 80 finanțate în cadrul programului⁶⁵, chiar dacă însăși existența unor astfel de proiecte comune poate fi considerată un succes în sine. Potrivit autorității de management, situația este similară în cazul proiectelor comune cu participanți din Israel și din Iordania și se datorează presiunii sociale exercitate de ambele părți pentru a evita o astfel de cooperare. În cazul acestor proiecte, identitatea partenerilor nu este dezvăluită, în conformitate cu contractele lor de grant.

Concluzii și recomandări

90 Curtea concluzionează că programele de cooperare transfrontalieră cu țările învecinate finanțate de UE în perioada 2014-2020 (așa-numitele „programe CTF-IEV”) au adus un sprijin relevant și valoros regiunilor de ambele părți ale frontierelor externe ale UE. Totuși, programele au suferit întârzieri semnificative la demarare și erau încă în desfășurare la momentul auditului Curții. Prin urmare, era prea devreme să se procedeze la o evaluare a eficacității lor globale. În plus, programele conțin deficiențe în ceea ce privește monitorizarea și raportarea rezultatelor. Pe lângă aceasta, provocările politice actuale vor avea un impact major asupra a jumătate dintre programele propuse pentru perioada 2021-2027 (cunoscute sub denumirea de „Interreg NEXT”).

91 Cele trei programe evaluate de Curte în detaliu au identificat priorități și au selectat obiective tematice care erau aliniate la nevoile regiunilor de frontieră. Programele au fost elaborate în mod participativ, implicând consultări cu o gamă largă de părți interesate, inclusiv cu autorități naționale, regionale și locale și cu reprezentanți ai societății civile. Programele au recunoscut necesitatea unei bune coordonări și a coerenței cu alte politici, programe, strategii macroregionale și inițiative ale UE. Toate cele trei programe se suprapun parțial din punct de vedere geografic și tematic cu alte programe CTF-IEV. Totuși, coordonarea cu aceste programe în cursul selectării și al implementării proiectelor a rămas nesistematică (a se vedea punctele 13-29).

Recomandarea 1 – Îmbunătățirea coordonării între programe

Comisia ar trebui:

1. atunci când va examina proiectele de programe Interreg NEXT, să evalueze dacă programele cu o suprapunere geografică parțială s-au angajat să asigure coordonare, complementarități și sinergii între programe;
2. în rolul său de monitorizare, să verifice eficacitatea implementării coordonării între programe care a fost stabilită.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării de la litera (a): 31 decembrie 2022.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării de la litera (b): 30 iunie 2023.

92 Delegațiile de resort ale UE au fost consultate cu privire la complementaritatea proiectelor selectate cu proiecte finanțate din alte surse (UE și altele). Cu toate acestea, dat fiind că programele CTF-IEV contribuie la politica externă a UE, o implicare mai strânsă a delegațiilor UE în procesul de selecție (de exemplu, în calitate de observatori cu rol consultativ) și în monitorizarea proiectelor este esențială pentru a valorifica beneficiile politice ale unei cooperări transfrontaliere de succes (a se vedea punctele 30-32).

Recomandarea 2 – Intensificarea implicării delegațiilor UE

În calitatea sa consultativă, Comisia ar trebui să implice în mod sistematic, ca observatori, SEAE și delegațiile de resort ale UE în activitatea comitetelor comune de programare și a comitetelor comune de monitorizare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 martie 2023.

93 Programele din perioada 2014-2020 au fost lansate cu întârzieri importante, în principal din cauza „procedurii de desemnare” și a negocierii acordurilor de finanțare cu țările partenere. În pofida „acțiunilor pregătitoare” întreprinse de autoritățile de management, punerea în aplicarea a proiectelor nu a putut începe decât în al cincilea sau al șaselea an al perioadei de finanțare (a se vedea punctele 33-36).

94 Cererile de propuneri de proiecte au vizat asigurarea faptului că propunerile selectate conțineau o descriere solidă a relevanței proiectului, a impactului transfrontalier și a sustenabilității pe termen lung. Cu excepția unor exemple de renotare ocazională în cadrul programului Finlanda de Sud-Est/Rusia pentru care lipsea o justificare scrisă adecvată, procesele de selecție din cadrul celor trei programe au fost transparente. Programele au reușit să asigure o distribuție echilibrată între UE și țările terțe în ceea ce privește participanții la proiecte. Cu toate acestea, numărul beneficiarilor principali din țările UE continuă să fie mai mare decât numărul celor din țările partenere (a se vedea punctele 37-43).

95 Organismele implicate în programe cu care Curtea a discutat au apreciat orientările primite din partea Comisiei și proiectul de sprijin tehnic TESIM, inclusiv în ceea ce privește atenuarea riscului de fraudă. Cu toate acestea, instrumentul IT al Comisiei pentru raportarea cazurilor posibile de fraudă (Sistemul de gestionare a neregulilor) prezenta o utilitate limitată pentru programele CTF-IEV, din cauza lipsei de acces al țărilor terțe participante. Autoritățile de management au considerat că participarea Comisiei la reuniunile comitetelor comune de monitorizare era utilă. Toți beneficiarii intervievați de Curte au furnizat un feedback foarte pozitiv cu privire la interacțiunile lor cu organismele implicate în programe (a se vedea punctele 44-49).

Recomandarea 3 – Adaptarea unui instrument IT de raportare a fraudelor

Comisia ar trebui să permită organismelor antifraudă din țările terțe (identificate în acordurile de finanțare) să raporteze eventualele nereguli direct prin intermediul Sistemului de gestionare a neregulilor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2023.

96 Majoritatea proiectelor auditate de Curte sunt pe cale să obțină realizările și efectele preconizate. Totuși, din cauza pandemiei de COVID-19, unele proiecte au trebuit să procedeze la reajustări. Autoritățile de management au dat dovadă de flexibilitate în abordarea întârzierilor și a altor dificultăți la punerea în aplicare cauzate de pandemie. În timp ce majoritatea proiectelor aveau un potențial ridicat de a aduce beneficii transfrontaliere, cinci au avut un impact transfrontalier mai redus, în unele cazuri parțial din cauza restricțiilor de călătorie impuse în contextul pandemiei de COVID-19. Până în prezent, un singur proiect – un drum regional – nu avea nicio dimensiune transfrontalieră (a se vedea punctele 50-59).

97 Cele trei programe au definit în principal indicatori de realizare specifici programului și au utilizat doar câțiva indicatori comuni de realizare pentru a monitoriza progresele. Aceasta înseamnă că Comisia va avea dificultăți la agregarea rezultatelor programelor CTF-IEV la nivelul de ansamblu al politicii. Curtea a constatat deficiențe similare în ceea ce privește indicatorii definiți la nivelul proiectelor (a se vedea punctele 60-63).

98 Autoritățile de management au monitorizat în mod adecvat toate proiectele din eșantionul Curții, cu excepția unuia. Monitorizarea axată pe rezultate este un instrument important pentru evaluarea independentă a performanței proiectelor din punctul de vedere al relevanței, al eficienței, al eficacității și al sustenabilității. Abordările în materie ale autorităților de management au fost însă diferite. În plus, monitorizarea axată pe rezultate a proiectelor nu va mai fi obligatorie pentru programele din perioada 2021-2027 (a se vedea punctele 64-68).

99 Evaluarea Curții cu privire la sustenabilitate s-a axat pe perspectivele proiectelor de a produce rezultate durabile și a avut loc înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia. Aceasta a arătat că majoritatea proiectelor incluse în eșantion aveau șanse bune de a aduce beneficii durabile. În cazul a trei proiecte, sustenabilitatea depindea de factori externi, cum ar fi evoluția pandemiei de COVID-19, și, într-un alt caz, nu exista nicio perspectivă de continuare a cooperării între partenerii participanți la proiect. Programele nu cer însă ca proiectele să raporteze cu privire la sustenabilitatea rezultatelor lor după ce au fost închise (a se vedea punctele 69-71).

Recomandarea 4 – Punerea la dispoziție de orientări privind monitorizarea sustenabilității după închiderea proiectelor

Comisia ar trebui să furnizeze orientări, sub formă de consiliere și sprijin, privind monitorizarea sustenabilității proiectelor (finanțate prin programele CTF-IEV sau Interreg NEXT), recomandând ca proiectele care depășesc o anumită valoare și/sau care au o componentă de infrastructură să raporteze autorităților de management cu privire la sustenabilitatea rezultatelor lor după închiderea proiectelor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2023.

100 Noul regulament Interreg reunește toate programele transfrontaliere (cele din interiorul UE și cele cu țări terțe) în cadrul unui set unic de norme, menținând în același timp unele caracteristici specifice ale programelor Interreg NEXT. Regulamentul se bazează pe învățămintele desprinse din seturile de programe anterioare și introduce modificări care simplifică gestionarea noilor programe și au potențialul de a facilita demararea punerii lor în aplicare. Modificările comportă însă riscuri suplimentare care evidențiază importanța unei monitorizări atente de către Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă (a se vedea punctele 73-79).

101 În special, în perioada 2021-2027, pentru finanțarea proiectelor mari de infrastructură nu va exista o limită stabilită ca proporție din contribuția UE la bugetul total al unui program. Astfel de proiecte nu vor mai fi supuse aprobării Comisiei. Acest lucru va reduce supravegherea de către Comisie a proiectelor mari de infrastructură, deși acestea pot avea o importanță strategică în relațiile cu țările partenere (a se vedea punctul 80).

Recomandarea 5 – Consultarea tuturor serviciilor relevante cu privire la proiectele mari de infrastructură

Având în vedere importanța strategică a proiectelor mari de infrastructură în relațiile bilaterale cu țările partenere, Comisia ar trebui să se asigure că Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO) consultă toate direcțiile generale relevante, Serviciul European de Acțiune Externă și delegațiile UE de resort cu privire la lista proiectelor planificate și la notele explicative aferente.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2022.

102 Pentru perioada de finanțare 2021-2027, Comisia a elaborat un set cuprinzător de indicatori comuni de realizare și de rezultat, inclusiv indicatori destinați în mod specific programelor Interreg. Indicatorii comuni nu garantează însă o agregare facilă, întrucât programele individuale au posibilitatea de a elabora și indicatori suplimentari specifici (a se vedea punctul 81).

Recomandarea 6 – Intensificarea utilizării indicatorilor comuni

Atunci când va examina proiectele de programe Interreg NEXT, Comisia ar trebui să evalueze coerența indicatorilor și să promoveze utilizarea pe scară cât mai largă a indicatorilor comuni de realizare și de rezultat.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: imediat.

103 Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă au inițiat încă din 2018 discuții privind perioada de finanțare 2021-2027. Cu toate acestea, din cauza întârzierilor în adoptarea cadrului juridic, abia în cursul anului 2022 i se prezentaseră Comisiei spre aprobare șapte proiecte de program Interreg NEXT. Demararea punerii în aplicare a noilor programe va depinde, de asemenea, de cât va dura negocierea noilor acorduri de finanțare și, în anumite cazuri, de ratificarea acestora (a se vedea punctele 82-84).

104 Pe lângă faptul că aduc beneficii la nivel regional, programele transfrontaliere contribuie la construirea și menținerea unui climat de încredere între UE și țările învecinate, precum și în rândul țărilor învecinate. Până de curând, programele transfrontaliere rămăseseră unul dintre foarte puținele domenii de cooperare și de dialog continuu între UE și Rusia. Ca parte a răspunsului mai larg la invadarea Ucrainei de către Rusia, Comisia a suspendat acordurile de finanțare pentru programele transfrontaliere cu Rusia și Belarus. În iulie 2022, Comisia a prezentat o propunere legislativă care ar urma să direcționeze finanțarea disponibilă prin CTF-IEV în sprijinul refugiaților ucraineni și să ajute beneficiarii din UE ai programelor suspendate. Invazia a pus însă sub semnul întrebării viitorul a jumătate dintre programele Interreg NEXT propuse (a se vedea punctele 85-88).

105 În sud, comitetul comun de monitorizare a programului pentru bazinul Mării Mediterane continuă să ofere un forum de dialog și cooperare între cele șapte state membre ale UE participante, Israel și cele cinci țări arabe participante. Numărul de proiecte comune între participanții israelieni și arabi rămâne însă scăzut, chiar dacă însăși existența unor astfel de proiecte comune poate fi considerată un succes în sine (a se vedea punctul 89).

 

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 8 noiembrie 2022.

Anexe

Anexa I – Harta programelor CTF-IEV

Anexa II – Acoperirea geografică a strategiilor macroregionale și a inițiativelor regionale ale UE cu țările învecinate

Anexa III – Proiecte selectate pentru examinare detaliată

Anexa IV – Sinteză a evaluării Curții cu privire la proiectele CTF-IEV auditate

Acronime

CTF: cooperare transfrontalieră

DG NEAR: Direcția Generală Vecinătate și Negocieri privind Extinderea

DG REGIO: Direcția Generală Politică Regională și Urbană

FEDR: Fondul european de dezvoltare regională

IEV: Instrumentul european de vecinătate

IEVP: Instrumentul european de vecinătate și parteneriat

Interreg NEXT: programe transfrontaliere cu țările partenere învecinate care urmează să fie puse în aplicare în perioada de finanțare 2021-2027.

Interreg: desemnează, în general, programele de cooperare interregională în interiorul UE.

MED: programul pentru bazinul Mării Mediterane

PL-BY-UA: programul Polonia-Belarus-Ucraina

SEAE: Serviciul European de Acțiune Externă

SEFR: programul Finlanda de Sud-Est/Rusia

TESIM: proiect de asistență tehnică finanțat de UE (Technical Support to the Implementation and Management of ENI CBC Programmes)

UpM: Uniunea pentru Mediterana

Glosar

Autoritate de management: autoritate națională, regională sau locală desemnată de un stat membru să gestioneze un program finanțat de UE.

Beneficiar principal: o entitate desemnată de partenerii de proiect, responsabilă de gestionarea și de coordonarea întregului proiect și direct răspunzătoare în fața autorității de management pentru progresul operațional și financiar al tuturor activităților din cadrul proiectului.

Comitet comun de monitorizare: un organism care supraveghează punerea în aplicare a unui program operațional, format din reprezentanți ai autorităților statelor membre, din reprezentanți ai autorităților din țările terțe și din Comisie în calitate de observator.

Comitetul comun de programare: un organism care identifică nevoile și prioritățile și elaborează un proiect de program operațional. Este format din reprezentanți ai autorităților din statele membre și din țările terțe, iar Comisia participă în calitate de observator.

Cooperare teritorială europeană: cadru pentru cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională, care orientează schimburile în materie de politici și punerea în aplicare a acțiunilor comune, cunoscut sub denumirea de Interreg.

Cooperare transfrontalieră: cooperarea dintre unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări și teritorii terțe situate de-a lungul frontierelor terestre și maritime externe adiacente ale UE, precum și cooperarea transnațională pe teritorii transnaționale mai mari sau în jurul bazinelor maritime.

Fondul european de dezvoltare regională: un fond al UE care consolidează coeziunea economică și socială în UE prin finanțarea de investiții menite să reducă dezechilibrele sociale și economice dintre regiuni.

Program operațional comun: stabilește prioritățile statului membru (statelor membre) și ale țării (țărilor) terțe, precum și obiectivele tematice și descrie modul în care fondurile (cele din partea UE și cofinanțarea asigurată de statele membre și de țările terțe) vor fi utilizate pentru finanțarea proiectelor. Programul operațional comun este elaborat de statul membru (statele membre) și țara terță (țările terțe) participante și trebuie să fie aprobat de Comisie înainte de efectuarea oricărei plăți de la bugetul UE.

Proiect mare de infrastructură: în cazul CTF-IEV, este vorba de un proiect care cuprinde un set de lucrări, activități sau servicii pentru care o parte de cel puțin 2,5 milioane de euro din buget este alocată pentru achiziționarea de infrastructură. Aceste proiecte sunt selectate prin atribuire directă.

Secretariatul tehnic comun: biroul care asistă autoritatea de management și comitetul comun de monitorizare ale unui program de cooperare transfrontalieră, informând beneficiarii cu privire la posibilitățile de finanțare și acordând sprijin în implementarea proiectelor.

Răspunsurile Comisiei și ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=62741

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=62741

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit III – Acțiuni externe, securitate și justiție, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus inițial de domnul Leo Brincat, membru al Curții de Conturi Europene, asistat de Romuald Kayibanda, șef de cabinet, și de Annette Farrugia, atașat în cadrul cabinetului.

Auditul a fost finalizat de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi Europene, sprijinită de: Katja Mattfolk, șefă de cabinet, și Aino Rantanen, atașat în cadrul cabinetului; Michael Bain, manager principal; Jiri Lang, coordonator; Karel Meixner și Erika Söveges, auditori. Michael Pyper a asigurat sprijin lingvistic. Giuliana Lucchese a asigurat sprijin grafic.

Note

¹ În sensul prezentului raport, „programe CTF-IEV” desemnează programe finanțate de UE de cooperare transfrontalieră cu țările învecinate (țările din cadrul politicii europene de vecinătate și Rusia) în perioada 2014-2020.

² Programming document for EU support to ENI Cross-Border Cooperation (2014-2020), document comun al Comisiei Europene și al SEAE, 8.10.2014, p. 4.

³ DG REGIO, Annual Activity Report 2020– Annexes, anexa 7I intitulată Assurance for ENI CBC (p. 100).

⁴ Consiliul European, Concluziile EUCO 147/14, 16.7.2014, punctul 6.

⁵ Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei privind punerea în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanțate în temeiul instrumentului european de vecinătate.

⁶ DG REGIO, 2019 annual activity report, 25.6.2020, p. 15.

⁷ Raportul special nr. 14/2021: „Cooperarea Interreg: potențialul regiunilor transfrontaliere ale Uniunii Europene nu a fost încă pe deplin deblocat”.

⁸ Comisia Europeană, Mid-term evaluation of cross border cooperation programmes between IPA II beneficiaries, august 2021.

⁹ Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei.

¹⁰ Programming document for EU support to ENI Cross-Border Cooperation (2014-2020), punctul 6.3.

¹¹ ENPI CBC Strategy Paper 2007-2013, pp. 25-26.

¹² Comisia Europeană, Ex-post Evaluation of ENPI CBC programmes 2007-2013, ianuarie 2018, recomandarea 1, p. 57.

¹³ Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2021/1058 privind FEDR și Fondul de coeziune. Obiectivele specifice ale FEDR și ale Fondului de coeziune sunt: (1) o Europă mai competitivă și mai inteligentă, (2) o Europă mai verde, (3) o Europă mai conectată, (4) o Europă mai socială și mai incluzivă și (5) o Europă mai aproape de cetățeni.

¹⁴ Articolul 14 din Regulamentul (UE) 2021/1059 privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de FEDR și de instrumentele de finanțare externă. Obiectivele specifice Interreg sunt: (1) o mai bună guvernanță în materie de cooperare și (2) sporirea siguranței și securității Europei.

¹⁵ Articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei.

¹⁶ Articolele 12 și 13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei.

¹⁷ Ex-post Evaluation of 2007-2013 ENPI CBC Programmes, recomandarea 3.1, p. 61.

¹⁸ Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania și Egipt, Israel, Iordania, Liban, Palestina și Tunisia. Denumirea „Palestina” utilizată în acest raport nu trebuie interpretată ca o recunoaștere a unui stat Palestina și nu aduce atingere poziției fiecărui stat membru al UE în parte pe această temă. Algeria s-a alăturat oficial programului în anul 2019, ca a paisprezecea țară, dar acordul de finanțare nu a fost încă semnat.

¹⁹ A se vedea site-ul Comisiei privind cooperarea regională cu partenerii din vecinătatea sudică.

²⁰ În octombrie 2020, Consiliul a decis să reducă cooperarea cu autoritățile centrale din Belarus și să continue cooperarea în cadrul Parteneriatului estic la un nivel nepolitic, intensificând în același timp cooperarea cu societatea civilă. Începând cu data de 28 iunie 2021, autoritățile belaruse și-au suspendat participarea la Parteneriatul estic.

²¹ Ex-post Evaluation of 2007-2013 ENPI CBC Programmes, recomandarea 2.1, p. 59.

²² Cerere de proiecte de capitalizare, publicată pe site-ul web al programului MED.

²³ The Background analysis on future NDICI CBC programmes, proiect de raport final, 22 noiembrie 2019, anexa 1, anexa 2 și anexa 5.

²⁴ În cazul programului SEFR, această consultare s-a limitat doar la proiectele mari de infrastructură.

²⁵ Delegațiile UE din Iordania, Liban, Rusia și Tunisia; delegația UE din Ucraina a fost singura excepție.

²⁶ Comisia și SEAE, Joint paper on Interreg NEXT Strategic Programming 2021-2027, 20.1.2020.

²⁷ Ex-post Evaluation of 2007-2013 ENPI CBC Programmes, recomandarea 2.1, pp. 59-60.

²⁸ Pe baza datelor din baza de date Keep.eu, descărcată la 5.4.2022.

²⁹ TESIM, Managing the risks of the ENI CBC programmes, iulie 2019, secțiunea 4.4.

³⁰ Nota din 11.9.2017, ref. Ares (2017) 4429026, p. 2.

³¹ Stadiul programelor CTF-IEV din octombrie 2021, date financiare consolidate și transmise Comisiei de către TESIM.

³² TESIM, Measures to minimise the risk of Partner Country liabilities, noiembrie 2021, p. 2.

³³ Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/879 al Comisiei.

³⁴ Specific terms of reference for the mid-term evaluation of cross border cooperation programmes between IPA II beneficiaries, p. 8.

³⁵ Programming document for EU support to ENI Cross-Border Cooperation (2014-2020), punctul 6.5.

³⁶ Guidance for developing result indicators in ENI CBC programmes, Interact IEVP, decembrie 2014.

³⁷ Lucrările reuniunii grupului de lucru pentru monitorizare și evaluare, organizată de TESIM la 13-14 decembrie 2016, p. 4.

³⁸ Articolul 78 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei.

³⁹ Factsheet on result-oriented monitoring, 19.9.2019, p. 3.

⁴⁰ Pentru detalii, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Performance, monitoring and evaluation of the European Regional Development Fund, the Cohesion Fund and the Just Transition Fund in 2021-2027, SWD(2021) 198 final.

⁴¹ A se vedea articolele 41-45 din Regulamentul (UE) 2021/1060 („Regulamentul privind dispozițiile comune”).

⁴² Articolul 39 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 897/2014 al Comisiei.

⁴³ Propunerea Comisiei pentru Regulamentul Interreg, COM(2018) 374 final, 29.5.2018.

⁴⁴ Background analysis on the future NDICI CBC programmes, proiect de raport final, 22 noiembrie 2019.

⁴⁵ Joint paper on Interreg NEXT Strategic Programming 2021-2027.

⁴⁶ Pentru o imagine completă a celor 22 de modificări normative, a se vedea TESIM, Key features of Interreg NEXT and main changes compared to the ENI CBC Implementing Rules, pagină actualizată în iulie 2021.

⁴⁷ A se vedea considerentul 5 și articolul 20 din Regulamentul (UE) 2021/1237 al Comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat.

⁴⁸ Regulamentul (UE) 2021/1059.

⁴⁹ Ibidem, articolul 32.

⁵⁰ Ibidem, articolul 59 alineatele (2) și (3).

⁵¹ Ibidem, articolul 52 alineatul (3).

⁵² TESIM, CBC NEXT: the voices of Partner Countries were heard, 1.7.2021.

⁵³ Articolul 57 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2021/1059.

⁵⁴ Anexa I la Regulamentul (UE) 2021/1058.

⁵⁵ A se vedea „descrierea metodologică” pentru fiecare indicator din anexa 1 la documentul de lucru SWD(2021) 198 al serviciilor Comisiei privind performanța, monitorizarea și evaluarea, 8.7.2021.

⁵⁶ Joint paper on Interreg NEXT Strategic Programming 2021-2027.

⁵⁷ Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/74 a Comisiei și Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/75 a Comisiei.

⁵⁸ Această sumă include 100 de milioane de euro alocați inițial programului pentru zona central-atlantică, care a fost ulterior anulat.

⁵⁹ Această modificare nu a fost reflectată încă în deciziile de punere în aplicare ale Comisiei din aceeași lună. A se vedea știrea Modification of the Programme for the years 2021-2027, 11.1.2022.

⁶⁰ Decizia C(2022) 5740 intitulată Commission Implementing Decision setting out the multi-annual strategy document with regard to external cross-border cooperation programmes, 12.8.2022.

⁶¹ Comunicat de presă, Comisia suspendă cooperarea transfrontalieră și cooperarea transnațională cu Rusia și Belarus, 4.3.2022.

⁶² Propunerea constă în modificări ale Regulamentului privind dispozițiile comune și ale Regulamentului privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane. A se vedea comunicatul de presă al Comisiei, 8.3.2022.

⁶³ Propunere a Comisiei de regulament de stabilire a unor dispoziții specifice pentru programele de cooperare CTF-IEV, în urma perturbării implementării programelor, COM(2022) 362, 22.7.2022.

⁶⁴ Egipt, Iordania, Liban, Palestina și Tunisia.

⁶⁵ Proiectele „Artolio”, „Decost”, „SME4smartcities”.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (https://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

PDF	ISBN 978-92-847-9118-7	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/360560	QJ-AB-22-025-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-9129-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/7038	QJ-AB-22-025-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2022

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este definită în Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0). Prin urmare, ca regulă generală, reutilizarea este autorizată cu condiția menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul conținutului elaborat de Curtea de Conturi Europeană nu poate altera sensul sau mesajul inițial. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți o permisiune suplimentară în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți.

Dacă se obține o astfel de permisiune, ea anulează și înlocuiește permisiunea de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o permisiune în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră online (european-union.europa.eu/contact-eu/meet-us_ro).

La telefon sau în scris
Europe Direct este un serviciu care vă răspunde la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit: 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696;
• folosind formularul: european-union.europa.eu/contact-eu/write-us_ro.

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa (european-union.europa.eu).

Publicații ale UE
Puteți vizualiza sau comanda publicații ale UE la op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de documentare (european-union.europa.eu/contact-eu/meet-us_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex (eur-lex.europa.eu).

Date deschise ale UE
Portalul data.europa.eu oferă acces la seturile de date deschise ale instituțiilor, organismelor și agențiilor UE. Aceste date pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale. Portalul oferă, de asemenea, acces la o multitudine de seturi de date din țările europene.