Calitatea datelor privind sprijinul bugetar: deficiențe la nivelul unor indicatori și în ceea ce privește verificarea plății tranșelor variabile

Sinteză

Sprijinul bugetar este o formă de ajutor din partea UE, prin care are loc transferul unor sume de bani către trezoreria națională a unei țări partenere, cu condiția ca aceasta din urmă să fi îndeplinit condițiile convenite pentru plată. Cu o medie de 1,69 miliarde de euro a plăților anuale, UE este cel mai mare furnizor de sprijin bugetar. Plățile de sprijin bugetar sunt efectuate fie sub formă de tranșe fixe, fie sub formă de tranșe variabile. Aproximativ 44 % din plățile de sprijin bugetar din partea UE corespund tranșelor variabile. Această proporție poate ajunge până la 90 % pentru unele țări din vecinătatea UE. Plata sumelor din cadrul tranșelor variabile depinde de performanța obținută de țările partenere, care se măsoară cu ajutorul unor indicatori de performanță predefiniți.

Curtea a examinat dacă datele referitoare la performanță care au fost utilizate de Comisie pentru debursarea tranșelor variabile de sprijin bugetar erau fiabile și relevante. Curtea concluzionează că relevanța unei treimi din indicatorii de performanță examinați era subminată de modul în care fuseseră concepuți și că aceștia nu permiteau o măsurare obiectivă a rezultatelor, relevanța lor fiind astfel compromisă. Mai mult, evaluarea realizată de Comisie pentru a stabili dacă indicatorii corespunzători tranșelor variabile fuseseră atinși nu era întotdeauna fiabilă, ducând la o serie de plăți nejustificate în mod suficient.

Deși indicatorii de performanță corespunzători tranșelor variabile erau aliniați la strategiile de dezvoltare sectorială ale țărilor partenere, majoritatea dintre aceștia erau axați mai degrabă pe acțiuni pe termen scurt decât pe rezultate pe termen mai lung, care includ și progresele realizate de-a lungul timpului în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă. Mai mult, peste o treime din indicatori fie erau definiți în termeni vagi, fie aveau valori de referință incorecte sau acestea lipseau cu desăvârșire. Această situație a dus la interpretări diferite ale gradului în care valorile-țintă erau considerate ca fiind atinse, ceea ce a făcut ca analiza cererilor de plată să devină mai complexă și mai puțin obiectivă.

Majoritatea tranșelor variabile examinate ofereau efectul stimulativ necesar pentru ca țările partenere să progreseze în programele lor de reformă prin fixarea unor valori-țintă suficient de ambițioase. Puținele excepții identificate de Curte priveau indicatori ale căror valori-țintă erau ușor de atins sau care fuseseră atinse prin intermediul activității desfășurate de alți donatori sau de către experți externi angajați de UE. Numărul indicatorilor utilizați pentru fiecare tranșă variabilă a fost prea ridicat în 6 dintre cele 24 de contracte, ceea ce a complicat și mai mult procesul de plată.

Cererile de plată depuse pentru tranșele variabile conțin o analiză a gradului în care condițiile convenite și indicatorii de performanță au fost îndepliniți. Aceste cereri sunt întocmite de țările partenere și, astfel, fiabilitatea datelor referitoare la performanță subiacente depinde de capacitatea acestor țări de a le produce. Curtea a constatat că doar în 5 dintre cele 24 de contracte selectate, Comisia a concluzionat în mod explicit cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță necesare pentru a calcula indicatorii corespunzători tranșei variabile. Atunci când analizează cererile de plată, delegațiile UE au aplicat o diversitate de proceduri pentru a verifica fiabilitatea acestor date. Unele dintre aceste proceduri nu garantează faptul că plățile corespunzătoare tranșelor variabile se sprijină pe date fiabile și, astfel, procedurile nu sunt pe deplin justificate.

În urma reefectuării de către Curte a evaluărilor Comisiei cu privire la îndeplinirea indicatorilor și în urma recalculării de către Curte a plăților în cuantum total de 234 de milioane de euro aferente tranșelor variabile, Curtea a constatat discrepanțe în sumă de 16,7 milioane de euro. Din această sumă, pentru 13,3 milioane de euro fie nu existau justificări suficiente, fie dispozițiile contractuale nu erau îndeplinite. O sumă de 3,4 milioane de euro a fost plătită fără să se fi realizat niciun progres efectiv. În plus, 26,3 milioane de euro corespunzând unui număr de trei tranșe variabile au fost plătiți către Republica Moldova fără o documentație suficientă cu privire la motivele care stau la baza plăților respective.

Curtea formulează șase recomandări în atenția Comisiei, și anume:

• să intensifice utilizarea indicatorilor de rezultat pentru tranșele variabile;
• să îmbunătățească modul în care indicatorii de performanță sunt formulați;
• să garanteze efectul stimulativ al tranșelor variabile;
• să simplifice procesul de debursare a tranșelor variabile;
• să îmbunătățească evaluările realizate cu privire la capacitatea țărilor de a furniza date referitoare la performanță care sunt utilizate în legătură cu tranșele variabile;
• să îmbunătățească verificarea datelor referitoare la performanță care sunt utilizate pentru debursarea tranșelor variabile.

Introducere

Conceptul de sprijin bugetar

Sprijinul bugetar este o formă de ajutor din partea UE, prin care are loc transferul unor sume de bani către trezoreria națională a unei țări partenere, cu condiția ca aceasta din urmă să fi îndeplinit condițiile convenite pentru plată. Finanțarea astfel primită este înscrisă în bugetul țării partenere și poate fi utilizată după cum consideră de cuviință țara respectivă. Comisia descrie sprijinul bugetar ca fiind un mijloc prin care se acordă un ajutor eficace și prin care se obțin rezultate durabile pentru a susține eforturile partenerilor UE în vederea realizării unor reforme și pentru a veni în sprijinul îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Pe lângă transferul de resurse financiare, sprijinul bugetar implică totodată: (i) un dialog cu țara parteneră pe tema reformelor sau a rezultatelor în materie de dezvoltare pe care sprijinul bugetar le poate susține, (ii) o evaluare a progreselor realizate și (iii) sprijin pentru consolidarea capacităților. Sprijinul bugetar implică o reorientare a accentului pus în mod tradițional pe activități (de exemplu, pe proiecte) către un ajutor acordat în funcție de rezultate.

UE (atât prin bugetul acesteia, cât și prin fondurile europene de dezvoltare) este cel mai mare furnizor de sprijin bugetar la nivel mondial. În perioada 2014‑2017, UE a angajat în jur de 11 % (a se vedea anexa I privind ponderea sprijinului bugetar din bugetul ajutorului bilateral din partea UE pentru dezvoltare: o medie anuală de aproximativ 2,13 miliarde de euro). În 2017, UE a acordat sprijin bugetar pentru 90 de țări și teritorii, care au beneficiat în total de un cuantum de 1,8 miliarde de euro. Pentru ansamblul contractelor de sprijin în curs, suma totală angajată se ridică la 12,7 miliarde de euro. Figura 1 prezintă o defalcare a acestor cifre pe regiuni, atât pentru bugetul general al UE, cât și pentru fondurile europene de dezvoltare.

(în milioane de euro)

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza documentului Comisiei Europene intitulat Budget Support Trends & Results 2018.

Pentru ca sprijinul bugetar al UE să poată fi acordat trebuie să fie instituite politici pertinente și credibile și acestea trebuie implementate în mod eficace de fiecare țară destinatară. În conformitate cu Regulamentul financiar, o țară poate fi considerată eligibilă pentru sprijin bugetar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții¹:

• gestionarea finanțelor publice ale țării partenere este suficient de transparentă, de fiabilă și de eficace;
• țara parteneră a pus în practică politici sectoriale sau naționale suficient de credibile și de relevante;
• țara parteneră a instituit politici macroeconomice orientate spre stabilitate;
• țara parteneră a asigurat un acces suficient și în timp util la informații bugetare cuprinzătoare și fiabile.

Comisia Europeană utilizează următoarele trei tipuri de contracte de sprijin bugetar:

1. contract de sprijin pentru obiectivele de dezvoltare durabilă, prin care se acordă sprijin pentru politicile și strategiile naționale în vederea avansării în direcția îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă;
2. contract de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale, care susține reforme sectoriale specifice;
3. contract de sprijin în vederea consolidării statului și a rezilienței, care este furnizat țărilor aflate într-o situație fragilă pentru a se asigura continuarea funcțiilor vitale ale statului sau pentru a susține procesele vizând guvernanța democratică.

Marea majoritate a programelor de sprijin bugetar ale Comisiei Europene sunt bazate pe contracte de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale (în proporție de 74 % din totalul angajamentelor în curs pentru sprijin bugetar în 2017). În ceea ce privește finanțarea, aceasta este direcționată în cea mai mare măsură către patru sectoare majore sprijinite prin contracte de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale, și anume educația, agricultura și dezvoltarea rurală, sănătatea și energia.

Tranșele variabile, un stimulent utilizat pentru a impulsiona obținerea de rezultate

Înainte de a proceda la debursarea sprijinului, Comisia analizează dacă condițiile generale anexate la contractul de sprijin bugetar sunt îndeplinite. Aceste condiții sunt, în majoritatea cazurilor, legate de criteriile de eligibilitate pentru sprijin bugetar (a se vedea punctul 04). Plățile de sprijin bugetar sunt efectuate fie sub formă de tranșe fixe, fie sub formă de tranșe variabile. Tranșele fixe sunt debursate în întregime (atunci când toate condițiile sunt îndeplinite) sau deloc (dacă una sau mai multe condiții nu sunt îndeplinite). Tranșele variabile sunt utilizate cu scopul de a crea stimulente pentru țările partenere în vederea ameliorării punerii în practică a politicilor și sunt debursate în funcție de performanțele obținute în raport cu indicatorii și țintele specificate în materie de performanță, dacă totalitatea condițiilor generale sunt îndeplinite. Ele pot fi plătite fie parțial, fie integral. Indicatorii de performanță utilizați pentru tranșele variabile pot fi selectați din sistemele de monitorizare deja utilizate de țara parteneră sau pe baza unui cadru comun de evaluare a performanței convenit cu țara parteneră și cu alți donatori.

Pentru politicile publice se pot utiliza diverse tipuri de indicatori (a se vedea caseta 1). În general, Comisia recomandă utilizarea de indicatori de rezultat, însă și alte tipuri de indicatori pot fi considerate adecvate, în funcție de contextul specific al țării partenere sau al sectorului vizat.

Fiecărui indicator de performanță îi corespunde o anumită valoare în termeni financiari. Una dintre modalitățile utilizate de Comisie pentru a calcula sumele debursate în cadrul tranșelor variabile constă în însumarea cuantumurilor care corespund fiecăruia dintre indicatorii de performanță îndepliniți de țara în cauză. Cu alte cuvinte, cu cât o țară parteneră reușește să îndeplinească mai mulți indicatori, cu atât proporția tranșei variabile debursate este mai mare.

În 2017, 44 % din plățile efectuate de Comisie în baza contractelor de sprijin bugetar făceau parte din tranșe variabile². Această proporție poate ajunge până la 90 % pentru unele țări din vecinătatea UE. Figura 2 prezintă o defalcare pe țări a tranșelor variabile debursate în temeiul contractelor de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale în 2017.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei Europene.

Plata tranșelor variabile

Procesul de debursare a tranșelor variabile începe cu cererea de plată formulată de țara parteneră. Această cerere include o analiză a măsurii în care indicatorii de performanță stabiliți pentru tranșa respectivă au fost îndepliniți. Delegațiile UE analizează cererile și întocmesc o notă de evaluare. Pe baza acestei note și în urma aprobării de către comitetul director pentru sprijin bugetar, Comisia hotărăște suma tranșei variabile care ar trebui să fie debursată (a se vedea figura 3).

Analiza performanței țării partenere care însoțește cererea de plată este bazată pe date provenite din propriile sisteme de evaluare și de monitorizare. Aceste sisteme sunt așadar sursa de informații principală pentru plata tranșelor variabile.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza documentului Comisiei Europene intitulat Budget Support guidelines 2017

Sfera și abordarea auditului

Consensul european privind dezvoltarea, care a fost adoptat în 2017, recunoaște locul central pe care îl ocupă sprijinul bugetar în stimularea eforturilor depuse de țările partenere în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă. Având în vedere importanța tranșelor variabile în cadrul plăților de sprijin bugetar și faptul că datele referitoare la performanță care stau la baza plăților respective provin din țările destinatare ale sprijinului, incorectitudinea sau lipsa de fiabilitate a acestor date ar implica faptul că plățile de sprijin bugetar nu recompensează rezultatele efective astfel cum s-a intenționat. Acest lucru ar submina în mod grav însuși scopul sprijinului bugetar. Obiectivul acestui audit a constat, prin urmare, în a examina indicatorii de performanță utilizați pentru plata tranșelor variabile din punctul de vedere al cantității și al calității (mai exact, relevanța și fiabilitatea lor), precum și analiza cererilor de plată realizată de Comisie.

Întrebarea principală de audit a fost următoarea: „A utilizat Comisia date referitoare la performanță relevante și fiabile pentru debursarea tranșelor variabile de sprijin bugetar?” Pentru a răspunde la această întrebare, s-au formulat următoarele întrebări secundare:

1. Includ contractele de sprijin bugetar indicatori formulați de așa natură încât să permită monitorizarea în mod eficace a rezultatelor relevante obținute în sectoarele sprijinite?
2. A verificat Comisia în mod eficace fiabilitatea datelor referitoare la performanță conținute în cererile de plată a tranșelor variabile?

Auditul a acoperit un eșantion de 24 de contracte de sprijin bugetar pentru performanțele reformelor sectoriale (a se vedea anexa II) încheiate cu cele opt țări partenere cărora le-au fost debursate cele mai mari tranșe variabile în 2017³. Acestor țări le corespunde o pondere de 43,29 % din totalul plăților efectuate în contul tranșelor variabile în exercițiul respectiv. Pentru tranșele variabile care au făcut obiectul auditului în cadrul contractelor selectate, fuseseră luați în considerare în total 248 de indicatori de performanță. Anexa III prezintă detaliat plățile efectuate în 2017 și sectoarele auditate.

În ceea ce privește contractele selectate, Curtea a examinat modul în care Comisia a evaluat capacitatea sistemelor țărilor partenere de a furniza date fiabile referitoare la performanță. De asemenea, Curtea a verificat modul în care erau concepute dispozițiile contractelor de sprijin, în special calitatea indicatorilor de performanță utilizați pentru tranșele variabile. În fine, Curtea a examinat verificările efectuate de Comisie cu privire la datele din cererile de plată aferente tranșelor variabile. În cadrul acestei examinări, Curtea a procedat la o analiză documentară a dosarelor de plată întocmite de Comisie și la o reevaluare a gradului de îndeplinire a țintelor, precum și la un calcul al plăților corespunzătoare tranșelor variabile. Ulterior, concluziile Curții au fost comparate cu cele ale Comisiei.

Auditul a inclus vizite în trei țări: Iordania, Georgia și Bolivia. În cursul acestor vizite efectuate în perioada februarie-martie 2019, auditorii Curții au desfășurat interviuri cu personalul Comisiei, cu reprezentanți ai autorităților naționale și cu alți donatori sau cu alte părți interesate. În plus față de procedurile pe care Curtea le-a aplicat pentru restul țărilor selectate, pentru aceste trei țări, auditorii au reefectuat verificările ce fuseseră desfășurate de Comisie în legătură cu cererile de plată a tranșelor variabile și cu plățile aferente, comparând rezultatele lor cu cele obținute în urma analizei realizate de Comisie. În plus, Curtea a procedat la o verificare încrucișată a datelor referitoare la performanță care fuseseră raportate de țările partenere cu date provenite din alte surse de probe de audit, cum ar fi experți externi și alți donatori, cu scopul de a evalua fiabilitatea datelor respective.

Observații

Indicatorii corespunzători tranșelor variabile erau concepuți de așa natură încât pertinența lor era subminată

Curtea a examinat: (i) dacă indicatorii de performanță sunt relevanți pentru îndeplinirea obiectivelor contractelor de sprijin bugetar și dacă aceștia fuseseră stabiliți în coerență cu politicile țării în cauză; și (ii) dacă indicatorii de performanță constituie o bază solidă pentru monitorizarea unor rezultate pertinente.

Indicatorii sunt coerenți cu strategiile sectoriale la nivel de țară, însă cea mai mare parte a acestora sunt axați pe acțiuni pe termen scurt, și nu pe rezultate pe termen mai lung

În viziunea Comisiei, sprijinul bugetar este o formă de furnizare a ajutorului în funcție de rezultate. În timp ce ajutorul furnizat pentru proiecte este vărsat ca rambursare a cheltuielilor eligibile suportate în cadrul proiectelor respective, tranșele variabile aferente sprijinului bugetar sunt debursate atunci când țările partenere îndeplinesc condițiile generale și obțin rezultatele pe care le conveniseră anterior împreună cu Comisia, acest lucru fiind măsurat cu ajutorul unor indicatori de performanță selectați. Prin urmare, pentru ca tranșele variabile să poată fi considerate utile, indicatorii de performanță respectivi trebuie să măsoare rezultate pertinente.

După cum se arată în caseta 1, există cinci tipuri de indicatori. Indicatorii de resurse, indicatorii de proces și indicatorii de realizare sunt cei mai relevanți pentru gestiunea curentă a programelor de cheltuieli publice. Indicatorii de rezultat și indicatorii de impact măsoară efectele produse pe termen mai lung, cum ar fi progresele realizate în cadrul reformelor și al programelor în direcția îndeplinirii unor obiective prestabilite, cum ar fi obiectivele de dezvoltare durabilă. Figura 4 prezintă câte un exemplu pentru fiecare tip de indicator utilizat în unul dintre programele de sprijin bugetar în Bolivia.

Sursa: lanțul de rezultate elaborat de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE și utilizat pentru acțiunile externe ale UE.

Conform orientărilor privind sprijinul bugetar, este posibilă utilizarea oricăruia dintre tipurile de indicatori menționați mai sus. Cu toate acestea, potrivit Comisiei, de preferință, ar trebui să se utilizeze indicatori de rezultat, deoarece aceștia încurajează elaborarea politicilor pe baza unor elemente concrete, garantează o marjă de manevră politică pentru țările partenere în alegerea propriilor politici și strategii pentru atingerea lor și stimulează cererea de informații statistice de înaltă calitate. Cu cât gradul de credibilitate care poate fi acordat capacității guvernului partener de a produce date fiabile este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai mare accentul pus pe indicatorii de rezultat. Curtea consideră că și indicatorii de impact sunt utili pentru măsurarea rezultatelor, în special a progreselor realizate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Analiza efectuată de Curte cu privire la 248 de indicatori ce figurează în contractele auditate arată că există o coerență între aceștia și strategiile sectoriale ale țărilor partenere. Tranșele variabile sunt însă debursate, în principal, în funcție de indicatori de resurse, indicatori de proces și indicatori de realizare, care formează împreună 87 % din numărul total al indicatorilor. Numai 33 de indicatori (13 %) măsurau rezultatele și impactul – a se vedea figura 5.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Curtea a constatat că majoritatea indicatorilor de rezultat și a indicatorilor de impact erau utilizați în țări cu venituri inferioare și în cele cu venituri medii inferioare, în timp ce în țări cu venituri medii superioare, precum Iordania și Georgia, care dispuneau de o capacitate mai bună de a produce date referitoare la performanță, au fost utilizați doar patru indicatori de rezultat și nu a fost utilizat niciun indicator de impact. Acest lucru denotă că indicatorii nu sunt selectați neapărat în corelație cu stadiul de dezvoltare al țărilor în cauză.

Indicatorii de resurse care au fost utilizați pentru tranșele variabile auditate se refereau în principal la achiziția de bunuri (18 cazuri) și la majorări ale alocărilor bugetare (9 cazuri). Majorările bugetare sau achizițiile de echipamente ar putea avea potențialul de a declanșa schimbări într-un anumit domeniu de interes, însă ele nu implică în mod automat că se vor obține progrese pertinente.

Indicatorii de proces pot juca un rol util, în special acolo unde prin aplicarea unei anumite politici se urmărește producerea unor schimbări la nivelul cadrului de reglementare. Totuși, astfel cum se indică în orientări, acești indicatori nu ar trebui să fie axați numai pe procese, ci ei ar trebui să măsoare și aspectele calitative, de exemplu, ce anume se preconizează că va acoperi o entitate care urmează să fie înființată etc.⁴ Or, acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. În caseta 2 sunt prezentate o serie de exemple de indicatori care nu specificau nicio cerință minimă în ceea ce privește calitatea conținutului sau a structurii informațiilor care trebuiau raportate. Din această cauză, este dificil să se garanteze că tranșele variabile recompensează procese de o calitate adecvată.

O treime din indicatori nu permit o măsurare obiectivă a rezultatelor

Indicatorii utilizați pentru măsurarea progreselor obținute în punerea în aplicare a unei politici publice trebuie să fie preciși, să fie însoțiți de valori-țintă cuantificate și măsurabile și, acolo unde este cazul, să aibă o valoare de referință fiabilă. În caz contrar, nu este posibilă măsurarea în mod obiectiv a progreselor realizate. Indicatorii, valorile de referință și valorile-țintă trebuie convenite în procesul de redactare a contractelor de sprijin bugetar și precizate în acordul de finanțare. Chiar dacă în orientări se recomandă să se evite modificarea indicatorilor, este posibil să fie nevoie ca valorile-țintă să fie modificate în cursul execuției contractelor pentru a reflecta noile circumstanțe intervenite sau pentru a corecta erori în definirea valorilor de referință sau în calculul indicatorilor.

Analiza Curții arată că 72 de indicatori (29 % din eșantionul Curții) nu erau suficient de preciși. Indicatorii vag formulați sunt problematici îndeosebi atunci când se analizează cererile de plată: există riscul unor aprecieri divergente cu privire la atingerea valorilor-țintă. Acest lucru poate duce, la rândul său, la obținerea mai multor rezultate diferite atunci când se calculează cuantumul tranșei variabile care urmează să fie plătită.

29 % din indicatori erau formulați în termeni vagi, fără să li se atribuie valori-țintă cuantificate, utilizând formulări precum „îmbunătățire”, „sporirea accentului” și „furnizarea de probe”. Curtea a observat că cel mai mare număr de indicatori preciși figurau în contractele pentru sectorul agriculturii (86,5 %), în timp ce, în domeniul gestiunii finanțelor publice, doar 60 % din indicatori erau formulați în termeni preciși. Caseta 3 conține exemple de indicatori vagi, indicând implicațiile pe care le au aceștia pentru debursările tranșelor variabile.

Curtea a identificat și exemple de bune practici în care Comisia a depus eforturi pentru a măsura progresele obținute în îndeplinirea unor indicatori care erau dificil de analizat. În cazul ilustrat în caseta 4, Comisia a deschis calea pentru întreaga comunitate de donatori în sectorul educației.

Pentru 41 % din indicatorii de progres nu existau valori de referință sau valorile de referință erau incorecte

Definirea unor indicatori preciși și lipsiți de ambiguitate nu este singura condiție prealabilă pentru a se putea realiza o măsurare eficace a rezultatelor. Progresele pot fi măsurate numai dacă valorile-țintă stabilite pot fi comparate cu situația existentă anterior intervenției: cu alte cuvinte, numai dacă ele pot fi comparate cu o valoare de referință. Curtea a identificat probleme în cazul a 35 dintre cei 85 de indicatori analizați care necesitau valori de referință (altfel spus, indicatorii care analizau progresele⁵). Aceste probleme priveau: (i) lipsa valorilor de referință necesare (15) și (ii) valori de referință incorecte sau care nu mai prezentau relevanță din cauza că erau prea vechi (20).

În cazul a 15 indicatori, nu fusese definită nicio valoare de referință. Acești indicatori figurau în patru contracte (contractele 6, 7, 8 și 17) dintre cele 24 de contracte de sprijin bugetar selectate. Principalul motiv care explica lipsa valorilor de referință era acela că țările partenere nu monitorizaseră situația înaintea demarării contractului de sprijin bugetar. Curtea a identificat totuși exemple în care, într-o situație similară, Comisia utilizase prima tranșă variabilă din contractul de sprijin bugetar pentru a solicita țării partenere să calculeze valoarea de referință. În alte cazuri, Comisia întreprinsese acțiunile necesare (sondaje) pentru a calcula valorile de referință lipsă. Curtea consideră că acestea sunt exemple de bune practici. În caseta 5 se oferă un exemplu de activități pe care Comisia a fost nevoită să le desfășoare pentru calcularea în mod exact a progreselor obținute pentru indicatorul corespunzător din tranșele ulterioare.

De asemenea, valorile de referință pentru 20 de indicatori erau fie incorecte, fie prea vechi pentru a mai fi relevante. În 11 dintre aceste cazuri, noile date relevante pentru un calcul corect al valorii de referință au fost disponibile după semnarea contractului de sprijin bugetar. Deși modificarea acordului de finanțare este posibilă astfel încât să reflecte valoarea de referință corectă, Comisia nu a făcut acest lucru în cazurile respective. Utilizarea unor valori de referință incorecte sau prea vechi pentru a mai fi relevante a dus la stabilirea unor indicatori cu valori-țintă inferioare valorilor de referință efective. Caseta 6 prezintă câteva exemple în acest sens.

În general, indicatorii produc efectul de stimulare urmărit, însă numărul lor este prea mare

Unul dintre obiectivele primordiale ale sprijinului bugetar este acela de a stimula țările partenere să continue pe calea reformelor convenite. Astfel, indicatorii utilizați pentru tranșele variabile ar trebui să solicite din partea țărilor partenere un efort relevant în acest sens. Valorile-țintă aferente ar trebui și ele să asigure un echilibru adecvat între ambiție și caracterul ușor realizabil⁶.

Curtea a constatat că majoritatea tranșelor variabile examinate aveau ca efect stimularea țărilor partenere în vederea implementării anumitor aspecte ale strategiilor lor de dezvoltare. Cu toate acestea, valorile-țintă utilizate pentru 11 dintre indicatorii selectați erau foarte ușor de atins. Acest număr include patru indicatori ale căror valori-țintă au fost stabilite la un nivel foarte scăzut din cauza faptului că s-au utilizat valori de referință incorecte (a se vedea punctele 31-32). În caseta 7 sunt prezentate câteva exemple de indicatori cu efect stimulativ redus. În plus, în cazul a 12 indicatori suplimentari care se referă la trei contracte, unul în Moldova (contractul 16), al doilea în Bolivia (contractul 10) și al treilea în Pakistan (contractul 23), valorile-țintă au fost în cea mai mare parte atinse cu ajutorul asistenței tehnice finanțate de UE sau de către alți donatori. În opinia Curții, astfel de indicatori nu sunt asumați în mod suficient la nivel național și efectul lor stimulativ este slab, deoarece nu necesită o implicare semnificativă din partea țărilor partenere.

Orientările sugerează că numărul indicatorilor aferente unei tranșe variabile ar trebui să varieze, în general, între 3 și 10. În situația unui număr prea mare de indicatori, efectul lor stimulativ este diluat, îngreunând și mai mult monitorizarea. Contractele auditate conțineau între 4 și 34 de indicatori per tranșă variabilă⁷. În continuare, acești indicatori erau defalcați în subindicatori, care erau însoțiți adesea de mai multe valori-țintă. De exemplu, contractul de furnizare de sprijin pentru punerea în aplicare a planului de acțiune privind liberalizarea vizelor în Republica Moldova (contractul 15) includea 95 de valori-țintă independente. Existența unui număr atât de ridicat de indicatori și de valori-țintă nu este de natură să ducă la o concentrare pe obiectivele principale în materie de politici stipulate în contractele de sprijin bugetar. Deși problemele legate de numărul ridicat de indicatori au fost recunoscute în documente interne ale Comisiei, acest lucru nu a avut nicio influență asupra formulării contractelor (a se vedea caseta 8).

Calitatea verificărilor efectuate de Comisie cu privire la îndeplinirea indicatorilor varia, ceea ce a dus la plăți nejustificate în mod suficient

Cererile de plată depuse de țările destinatare conțin o analiză a progreselor obținute în sectoarele sprijinite cu ajutorul contractelor lor de sprijin bugetar, precum și informații legate de respectarea condițiilor convenite și de îndeplinirea unor indicatori de performanță. De regulă, dosarul include un raport privind progresele realizate într-un domeniu dat (sector), rapoarte separate privind îndeplinirea fiecărei condiții și fișe privind fiecare indicator în parte, alături de probe justificative (de exemplu, scrisori din partea unui birou statistic, rapoarte referitoare la sondaje etc.). A se vedea figura 3, care descrie procesul de debursare a sprijinului bugetar.

Cererile de plată ale țărilor partenere sunt bazate pe date provenite din propriile sisteme de monitorizare și de evaluare. Sistemele respective sunt, prin urmare, sursa primară de informații pentru deciziile de debursare. Or, capacitățile și sistemele de care dispun țările pentru colectarea, stocarea, analiza și utilizarea datelor variază. În consecință, înainte de a demara operațiuni de sprijin bugetar, Comisia trebuie să evalueze sistemele existente pentru a elabora indicatorii care vor fi utilizați pentru plățile ulterioare aferente tranșelor variabile. În special, delegațiile UE trebuie să stabilească dacă deficiențele de la nivelul sistemelor statistice, al disponibilității datelor și al analizei politicilor subminează în mod semnificativ validitatea cererilor de plată ale țărilor.

În cazul contractelor auditate, Curtea a examinat dacă, la selectarea indicatorilor de performanță pentru tranșele variabile, Comisia evaluase în mod adecvat fiabilitatea datelor referitoare la performanță. De asemenea, Curtea a examinat dacă Comisia efectuase o analiză aprofundată a cererilor de plată pentru tranșele variabile și dacă aceasta calculase corect suma care urma să fie debursată.

Comisia nu a concluzionat cu privire la capacitatea țărilor de a produce datele necesare pentru indicatori

Delegațiilor UE li se solicită să furnizeze o prezentare generală a sistemelor de monitorizare și de evaluare ale țărilor partenere (la nivelul de ansamblu al țării și la nivelul specific sectorial în cazul contractelor de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale), care să evalueze dacă politicile publice ale țării respective sunt în concordanță cu obiectivele UE și dacă nivelul de capacitate instituțională este suficient pentru a permite implementarea unei politici. În plus, în orientări se cere ca, înainte de întocmirea contractelor de sprijin bugetar, să fie analizate fiabilitatea și disponibilitatea datelor și să fie evaluate deficiențele din sistemele statistice.

Curtea a analizat evaluările Comisiei pe baza unor criterii stabilite de Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene (Eurostat). Eurostat a dezvoltat un instrument denumit Snapshot, menit să asiste delegațiile UE în evaluarea punctelor forte și a punctelor slabe ale sistemelor statistice naționale din țările în curs de dezvoltare. Curtea a constatat că orientările publicate de Comisie cu privire la sprijinul bugetar acoperă cerințele esențiale ale acestui instrument. Snapshot este însă mai cuprinzător și conține explicații detaliate cu privire la modul de măsurare a anumitor domenii⁸, explicații care sunt utile pentru evaluarea sistemelor statistice. Acest instrument nu este cunoscut, în general, de către personalul din delegațiile UE.

Analiza Curții cu privire la evaluarea de către Comisie a sistemelor de monitorizare și de evaluare arată că, în practică, aceasta descrie și evaluează în general elementele menționate în orientări, însă elementele respective sunt dispersate în mai multe documente. Cu toate acestea, chiar dacă în majoritatea contractelor (18 din 24 de contracte) erau menționate anumite deficiențe specifice sectoarelor date, Comisia nu a concluzionat în mod explicit cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță care erau necesare pentru a calcula indicatorii corespunzători tranșei variabile decât în cazul a 5 contracte cu Iordania⁹. Concluzionarea cu privire la fiabilitatea datelor este importantă pentru selecția indicatorilor, pentru monitorizare și pentru analiza legată de debursare.

Comisia a verificat fiabilitatea datelor pe baza cărora se sprijină cererile de plată, dar nu întotdeauna în mod aprofundat

Delegațiile UE au obligația de a analiza cererile de plată înaintate de țările partenere (inclusiv valorile indicatorilor de performanță aferenți) înainte de a proceda la debursarea tranșei variabile. Curtea a observat că există o diversitate de proceduri de verificare, dintre care unele nu sunt de natură să furnizeze asigurarea necesară pentru a justifica plățile ulterioare.

Per ansamblu, Comisia a aplicat trei tipuri diferite de proceduri de verificare: (i) examinare documentară și recalculări aritmetice ale valorilor indicatorilor, utilizând datele furnizate de țările partenere, (ii) aceeași metodă, completată de vizite la fața locului pentru a verifica fiabilitatea datelor furnizate și (iii) externalizarea către experți externi a calculării indicatorilor de performanță sau a verificării datelor furnizate de către țările partenere.

Funcționarii din cadrul delegațiilor UE au efectuat vizite la fața locului, în completarea analizei și a verificării unora dintre datele furnizate, pentru 14 dintre cele 24 de contracte auditate de Curte (a se vedea caseta 9) și au contractat experți externi, în unele cazuri în plus față de propriile vizite la fața locului, pentru a analiza îndeplinirea condițiilor aferente tranșelor variabile pentru 16 contracte. Pentru țările din vecinătatea UE, s-a recurs în mod sistematic la serviciile experților, în timp ce, pentru restul țărilor acoperite de auditul Curții, delegațiile au recurs la experți pentru doar 5 din 13 contracte.

Orientările privind sprijinul bugetar recomandă să se facă apel la experți care să ofere asistență în cadrul exercițiilor de verificare atunci când există mari îndoieli cu privire la calitatea datelor furnizate. În lipsa unei concluzii clare cu privire la capacitatea țărilor partenere de a produce aceste date (a se vedea punctele 39-41), este însă dificil de stabilit dacă este într-adevăr nevoie de o astfel de asistență din partea experților. Pentru contractele auditate, costul mediu al misiunilor de verificare ale experților s-a ridicat la aproximativ 110 000 de euro.

Potrivit constatărilor Curții, pentru 6¹⁰ dintre cele 24 de contracte selectate, Comisia nu a efectuat în mod eficace verificări suplimentare cu privire la datele utilizate ca bază pentru plata tranșelor variabile. Aceasta se explică în principal prin faptul că delegațiile UE s-au bazat în totalitate pe presupusa exactitate a datelor referitoare la performanță furnizate de țările partenere sau pe activitățile de verificare efectuate de experți externi în numele Comisiei, fără să procedeze la verificări suplimentare ale datelor furnizate. În astfel de cazuri, este mai dificil pentru Comisie să identifice în cererile de plată date nefiabile referitoare la performanță, ceea ce duce la un risc sporit de efectuare a unor plăți nejustificate în contul tranșelor variabile. Caseta 10 prezintă un exemplu de verificare externă afectată de neajunsuri, care nu au fost detectate de Comisie.

Pentru unele tranșe variabile, datele referitoare la performanță furnizate de țările partenere nu justificau plățile efectuate

Dintr-un total de 234 de milioane de euro reprezentând plăți efectuate în contul tranșelor variabile examinate, evaluarea efectuată de Curte cu privire la probele aduse în sprijinul îndeplinirii indicatorilor corespunzători tranșelor variabile respective a obținut, pentru cinci din opt țări, rezultate diferite față de cele acceptate de Comisie, în cuantum de 13,3 milioane de euro; în cazul uneia dintre țări (Pakistan), diferența era de 19 % față de cuantumul tranșelor variabile debursate. Mai mult, Curtea a constatat că Comisia vărsase către două țări suma de 3,4 milioane de euro pe baza unor indicatori corelați cu valori de referință incorect stabilite. Deși exista o obligație contractuală ca plata să fie efectuată, întrucât valoarea-țintă fusese atinsă, nu se înregistrase în realitate niciun progres în domeniul măsurat de indicator. Tabelul 1 prezintă în mod sintetic aceste sume pentru fiecare țară vizitată.

Tabelul 1 – Discrepanțe față de evaluările Comisiei

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Principalele probleme identificate de Curte privesc: (i) valori-țintă atinse cu întârziere, după termenele-limită stabilite; (ii) măsurarea rezultatelor pe baza unor valori de referință incorect stabilite; (iii) probe incorecte sau insuficiente furnizate ca justificare a îndeplinirii indicatorilor și (iv) valori-țintă neatinse deloc. Figura 6 prezintă tipurile și ponderea discrepanțelor identificate față de evaluările Comisiei.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Unul dintre cazurile în care Curtea a considerat că țările partenere au furnizat probe incorecte este descris în caseta 11.

În cazul a patru contracte, Curtea a identificat cinci cazuri de indicatori¹¹ ale căror valori-țintă fuseseră atinse după termenele-limită stabilite în acordurile de finanțare. Mai mult, în cazul a cinci indicatori suplimentari¹², Curtea consideră că țările partenere nu au atins valorile-țintă; cu toate acestea, Comisia le-a considerat ca fiind atinse. Caseta 12 oferă exemple pentru ambele situații.

Curtea a identificat trei cazuri în care Comisia efectuase debursări în conformitate cu dispozițiile acordurilor financiare, întrucât țările partenere atinseseră valorile-țintă convenite. Cu toate acestea, din cauza utilizării unor valori de referință sau a unor valori-țintă stabilite în mod incorect, nu a existat niciun progres efectiv în sectoarele vizate. Caseta 13 oferă mai multe detalii cu privire la câteva dintre aceste cazuri.

Pe lângă discrepanțele cuantificate în tabelul 1, Curtea nu a putut confirma corectitudinea a două plăți de tranșe variabile din cauza lipsei de probe suficiente care să justifice valorile raportate pentru cinci indicatori¹³ (a se vedea exemplele din caseta 14). Acești indicatori corespund sumei de 3,77 milioane de euro care a fost debursată.

Plăți nedocumentate în mod suficient și debursate către Republica Moldova

Chiar dacă nu se leagă în mod direct de verificarea indicatorilor de performanță, Curtea a constatat că Comisia plătise trei tranșe variabile către Republica Moldova, în cuantum total de 26,3 milioane de euro, fără să fi documentat în mod suficient motivele care stau la baza acestor plăți (a se vedea caseta 15).

Concluzii și recomandări

Curtea a examinat dacă datele referitoare la performanță care au fost utilizate de Comisie pentru debursarea tranșelor variabile de sprijin bugetar erau fiabile și relevante. Curtea concluzionează că relevanța unei treimi din indicatorii de performanță examinați era subminată de modul în care aceștia fuseseră concepuți și că indicatorii nu permiteau o măsurare obiectivă a rezultatelor, relevanța lor fiind și din acest motiv compromisă. Mai mult, evaluările realizate de Comisie pentru a stabili dacă indicatorii corespunzători tranșelor variabile fuseseră atinși nu erau întotdeauna fiabile, ducând la o serie de plăți nejustificate în mod suficient.

Curtea a constatat că indicatorii de performanță corespunzători tranșelor variabile erau aliniați în mod adecvat la strategiile de dezvoltare sectorială ale țărilor partenere. În schimb, majoritatea dintre aceștia erau axați mai degrabă pe acțiuni pe termen scurt decât pe rezultate pe termen mai lung, care includ și progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă. Doar 13 % din cei 248 de indicatori examinați de Curte măsurau rezultatele sau impacturile produse în sectoarele sprijinite (a se vedea punctele 22-25). Utilizarea unor indicatori de rezultat ar permite Comisiei să măsoare mai bine rezultatele pe termen mai lung obținute în sectoarele sprijinite, inclusiv progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Comisia ar trebui să mărească ponderea tranșelor variabile care sunt debursate pe baza îndeplinirii unor indicatori de rezultat.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Peste o treime din indicatori fie erau definiți în termeni vagi, fie aveau valori de referință incorecte sau acestea lipseau cu desăvârșire. Această situație a dus la interpretări diferite ale gradului în care valorile-țintă erau considerate ca fiind atinse, ceea ce a făcut ca analiza cererilor de plată să devină mai complexă și mai puțin obiectivă (a se vedea punctele 26-32).

Comisia ar trebui să consolideze mecanismele de control al calității pentru a se asigura că indicatorii de performanță corespunzători tranșelor variabile măsoară într-o manieră obiectivă rezultatele obținute de țările partenere. O atenție deosebită ar trebui acordată următoarelor elemente:

1. utilizarea unor indicatori de performanță care să fie specifici și care să nu lase loc de interpretări diferite;
2. utilizarea unor valori de referință și a unor valori-țintă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Un obiectiv important al tranșelor variabile de sprijin bugetar este de a oferi țărilor partenere un stimulent pentru a avansa cu programele lor de reformă. Majoritatea tranșelor variabile examinate conțineau indicatori ale căror valori-țintă asigurau un echilibru optim între ambiție și caracterul realizabil și Curtea consideră că acești indicatori au produs efectul stimulativ urmărit. Puținele excepții identificate de Curte priveau indicatori ale căror valori-țintă erau ușor de atins, adesea din cauza faptului că erau utilizate valori de referință incorecte, sau erau atinse datorită activității desfășurate de alți donatori sau de către experți externi angajați de UE (a se vedea punctele 33-34).

Comisia ar trebui:

1. să actualizeze informațiile privind valorile de referință înainte de semnarea contractului sau să corecteze, dacă este necesar, aceste valori în cursul execuției contractului de sprijin bugetar prin modificarea acestuia;
2. să evite situațiile în care țara parteneră atinge valorile-țintă exclusiv datorită asistenței tehnice finanțate de UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Numărul de indicatori utilizați pentru fiecare tranșă variabilă era adesea prea mare, depășind numărul recomandat de orientările Comisiei. Acest lucru a complicat și mai mult procesul de plată (a se vedea punctul 35).

Comisia ar trebui: să evite să mai utilizeze subindicatori, astfel încât să limiteze numărul efectiv de indicatori la numărul maxim indicat în orientări.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Cererile de plată a tranșelor variabile conțin date referitoare la performanță care indică măsura în care condițiile convenite și indicatorii de performanță conveniți au fost îndepliniți. Dat fiind că cererile sunt întocmite de țările partenere, fiabilitatea datelor subiacente referitoare la performanță depinde de capacitatea acestor țări de a le produce. Curtea a constatat că, în general, Comisia a evaluat capacitatea țărilor partenere examinând principalele elemente ale sistemelor lor de monitorizare și de evaluare, astfel cum este prevăzut în orientările privind sprijinul bugetar. Cu toate acestea, doar în 5 dintre cele 24 de contracte selectate, Comisia a concluzionat cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță necesare pentru a calcula indicatorii corespunzători tranșei variabile (a se vedea punctele 36-41). Concluzionarea cu privire la fiabilitatea datelor este importantă pentru selecția indicatorilor, pentru monitorizare și pentru analiza legată de debursare.

Atunci când concepe o operațiune de sprijin bugetar, Comisia ar trebui să evalueze fiabilitatea datelor referitoare la performanță care urmează să fie utilizate ca bază pentru debursarea unei tranșe variabile. Evaluarea ar trebui să conducă la o concluzie explicită cu privire la caracterul suficient de fiabil al sistemelor utilizate pentru a produce aceste date și ar putea fi fundamentată pe evaluări existente efectuate de alte organisme recunoscute.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Curtea a constatat că delegațiile UE au aplicat o varietate de proceduri de verificare în cadrul analizei cererilor de plată. În unele cazuri, personalul din unele delegații ale UE a efectuat vizite la fața locului pentru a verifica datele furnizate de țările partenere, în timp ce, în alte cazuri, personalul s-a bazat în totalitate pe aceste date sau pe evaluările externe realizate de experți în numele Comisiei, fără să procedeze la verificări suplimentare. Această practică nu este de natură să ducă la obținerea asigurării necesare pentru a justifica plățile ulterioare aferente tranșelor variabile (a se vedea punctele 42-46).

Comisia ar trebui:

1. să examineze probele pe care se sprijină datele referitoare la performanță prezentate de țările partenere în cererea de plată, cu excepția cazurilor în care a formulat deja o concluzie explicită conform căreia aceste date sunt fiabile;
2. atunci când recurge la evaluări externe, să solicite, în termenii de referință, verificarea fiabilității datelor-cheie referitoare la performanță furnizate de țările partenere. Înainte de a proceda la plata tranșei variabile, Comisia ar trebui să verifice dacă experții au respectat această cerință.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

În urma reefectuării evaluărilor pe care Comisia le efectuase cu privire la gradul de îndeplinire a indicatorilor și în urma recalculării plăților aferente tranșelor variabile, Curtea a identificat discrepanțe față de sumele plătite de Comisie. Per ansamblu, pe baza informațiilor disponibile referitoare la performanță, Curtea estimează că, dintr-un total de 234 de milioane de euro reprezentând plăți ale tranșelor variabile examinate, Curtea a constatat discrepanțe care se ridică la suma de 16,7 milioane de euro. Din această sumă, pentru 13,3 milioane de euro fie nu existau justificări suficiente, fie dispozițiile contractuale nu erau îndeplinite. O sumă de 3,4 milioane de euro a fost plătită fără să se fi realizat niciun progres efectiv. În plus, 26,3 milioane de euro corespunzând unui număr de trei tranșe variabile au fost plătiți către Republica Moldova fără să fie documentate în mod suficient motivele care stau la baza acestor plăți (a se vedea punctele 47-53).

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de doamna Bettina JAKOBSEN, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 12 noiembrie 2019.

Pentru Curtea de Conturi

Klaus-Heiner LEHNE
Președinte

Anexe

Anexa I - Ponderea sprijinului bugetar în angajamentele bilaterale privind ajutorul oficial pentru dezvoltare

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza https://stats.oecd.org/.

Anexa II - Contractele auditate

Anexa III - Tranșele variabile debursate în 2017 pentru contractele privind performanțele reformelor sectoriale

Sursa: Curtea de Conturi Europeană (țările evidențiate prin caractere aldine sunt cele selectate în scopul auditului Curții).

Anexa IV - Evaluare sintetică

NOTĂ: D: Da; N: Nu; P: Parțial.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit III – Acțiuni externe/Securitate și justiție, condusă de domnul Hannu Takkula, membru al Curții de Conturi Europene, sprijinit de: Turo Hentila, șef de cabinet, și Helka Nykaenen, atașat în cadrul cabinetului; Alejandro Ballester Gallardo, manager principal; Piotr Zych, coordonator; Eva Coria Paramas, Roberto Ruiz Ruiz, Erika Söveges și Nita Tennila, auditori. Richard Moore a asigurat sprijin lingvistic.

De la stânga la dreapta: Turo Hentila, Helka Nykaenen, Hannu Takkula, Alejandro Ballester Gallardo, Nita Tennila, Piotr Zych, Erika Söveges, Roberto Ruiz Ruiz.

Note

¹ Articolul 236 alineatul (1) din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii, iulie 2018.

² Comisia Europeană, Budget Support Trends & Results 2018, p. 61.

³ În afară de Maroc, întrucât subiectul unui raport special al Curții care urmează să fie publicat în 2020 l-a constituit tocmai această țară.

⁴ Budget Support guidelines, 2017, p. 138.

⁵ Eșantionul Curții cuprinde 163 de indicatori cu valori-țintă care nu necesită o valoare de referință deoarece nu măsoară evoluția unei variabile anume (de exemplu, „aprobarea unei legi” sau „numărul de reuniuni care au avut loc”). Acești indicatori nu sunt luați în considerare pentru această evaluare.

⁶ Budget Support guidelines, 2017, p. 139.

⁷ Acest număr nu include indicatori din tranșe din ani anteriori.

⁸ Snapshot oferă metode de analiză pentru următoarele domenii-cheie necesare pentru evaluarea sistemelor statistice: (i) cadrul juridic, cadrul instituțional și cadrul strategic care susțin producția de statistici și monitorizarea la nivel național și sectorial; (ii) caracterul adecvat al resurselor (cantitatea și calitatea resurselor umane, echipamentele, finanțarea); (iii) factorii determinanți ai calității datelor (angajamentul pentru calitate, independența profesională, imparțialitatea, obiectivitatea, metodologia și procedurile corespunzătoare); și (iv) relațiile cu utilizatorii (relevanța, accesibilitatea).

⁹ Contractele 1, 2, 3, 4 și 5.

¹⁰ Contractele 2, 5, 13, 14, 23 și 24.

¹¹ Indicatorul 2 din contractul 20, indicatorul 1.2 din contractul 6, indicatorul 5 din contractul 1 și indicatorii 2.1 și 2.2 din contractul 16.

¹² Indicatorii 5, 6 și 8 din contractul 23, indicatorul 6.2 din contractul 24 și indicatorul 1.7 din contractul 6.

¹³ Indicatorii 3 și 6 din contractul 22 și indicatorii 1.2 și 3 din contractul 5.

Calendar

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2019

© Uniunea Europeană, 2019

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.
Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.