Banda largă în statele membre ale UE: în pofida progreselor înregistrate, nu toate obiectivele Strategiei Europa 2020 vor fi atinse

Sinteză

Cu privire la banda largă

I

„Bandă largă” este termenul comun utilizat pentru a desemna viteze mai mari ale internetului și alte caracteristici tehnice care permit accesarea sau furnizarea de conținut, aplicații și servicii noi. O creștere a importanței datelor digitale înseamnă în prezent că conexiunile bune la internet sunt esențiale nu doar pentru ca întreprinderile europene să rămână competitive în economia globală, ci și pe scară mai largă, pentru promovarea incluziunii sociale.

II

Ca parte a strategiei sale Europa 2020, UE a stabilit în 2010 trei obiective pentru banda largă: până în 2013, punerea la dispoziția tuturor europenilor a benzii largi de bază (până la 30 de megabiți pe secundă, Mbps); până în 2020, asigurarea accesului tuturor europenilor la bandă largă rapidă (peste 30 Mbps); și până în 2020, asigurarea faptului că 50 % sau mai multe dintre gospodăriile europene dispun de o conexiune în bandă largă ultrarapidă (peste 100 Mbps). Pentru a susține atingerea acestor obiective, UE a pus în aplicare o serie de măsuri de politică și de reglementare și a pus la dispoziția statelor membre aproximativ 15 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020, printr-o varietate de surse și de tipuri de finanțare, inclusiv 5,6 miliarde de euro sub formă de împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții (BEI).

Cum a fost efectuat auditul Curții

III

Curtea a analizat eficacitatea măsurilor adoptate de Comisia Europeană și de statele membre pentru a atinge obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020.

IV

Auditul a acoperit perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020 și toate sursele de finanțare puse la dispoziție de UE, inclusiv sprijinul oferit de BEI. Activitatea de audit a Curții a acoperit toate serviciile Comisiei cu roluri importante în legătură cu banda largă și BEI. Pentru o înțelegere mai aprofundată a problemelor la nivel național, Curtea s-a concentrat asupra a cinci state membre: Irlanda, Germania, Ungaria, Polonia și Italia. Curtea a vizitat de asemenea o serie de alte părți interesate (cum ar fi autorități naționale de reglementare, asociații de întreprinderi și de operatori de rețele de telecomunicații, asociații ale consumatorilor și sindicate).

Care au fost constatările Curții

V

Curtea a constatat că acoperirea de bandă largă s-a îmbunătățit în general în întreaga UE, dar că obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020 nu vor fi atinse. Zonele rurale, unde există mai puține stimulente pentru sectorul privat să investească în furnizarea de servicii în bandă largă, rămân mai puțin bine conectate decât orașele, iar rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă ultrarapidă este cu mult în urma obiectivului.

VI

În ceea ce privește cele trei obiective, deși aproape toate statele membre au atins obiectivul privind acoperirea de bandă largă de bază până în 2013, foarte probabil acest lucru nu se va întâmpla în cazul obiectivului pentru 2020 privind banda largă rapidă. Zonele rurale rămân problematice în majoritatea statelor membre: la jumătatea anului 2017, 14 dintre acestea aveau o acoperire de sub 50 % în zonele rurale. În privința celui de al treilea obiectiv, și anume conexiunile în bandă largă ultrarapidă, numai 15 % dintre gospodării subscriseseră abonamente la conexiuni de internet la această viteză până la jumătatea anului 2017, față de obiectivul de 50 % până în 2020. În pofida acestor probleme, dacă planurile lor sunt puse în aplicare așa cum se intenționează, trei dintre cele cinci state membre examinate ar putea fi în măsură să atingă obiectivele Comisiei prevăzute pentru 2025, unul dintre acestea fiind că toate gospodăriile ar trebui să aibă acces la bandă largă ultrarapidă, care să poată fi actualizată la 1 Gbps. Sprijinul Comisiei a fost evaluat pozitiv de către statele membre, dar monitorizarea nu este coordonată la nivelul direcțiilor generale.

VII

Toate statele membre elaboraseră strategii privind banda largă, dar existau deficiențe în cele examinate de Curte. Unele state membre au înregistrat întârzieri la finalizarea strategiilor proprii, iar obiectivele lor nu erau întotdeauna în concordanță cu cele prevăzute de Strategia Europa 2020. Nu toate statele membre abordaseră provocările legate de infrastructura de internet tradițională (infrastructura lor telefonică), cu posibile implicații pentru o viteză adecvată pe termen mediu și lung.

VIII

Diferiți factori au limitat progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor lor în materie de bandă largă. Finanțarea în zonele rurale și suburbane nu a fost abordată în mod corespunzător în trei dintre statele membre examinate de Curte, iar un proiect major al BEI sprijinit prin Fondul european pentru investiții strategice nu s-a concentrat pe acele zone în care este cea mai mare nevoie de sprijin din partea sectorului public. Curtea a constatat că mediul juridic și cel concurențial puneau probleme în două state membre. În plus, aceasta a constatat o lipsă de coordonare între perioadele de programare într-un stat membru.

Recomandările Curții

IX

Curtea formulează recomandări în trei domenii, și anume: planificarea strategică, cadrul de reglementare și promovarea concurenței prin finanțare. Aceste recomandări includ următoarele:

• Statele membre ar trebui să elaboreze planuri noi pentru perioada de după 2020.
• Comisia ar trebui să clarifice aplicarea orientărilor privind ajutoarele de stat, întrucât unele state membre le interpretează într-un mod care ar putea limita investițiile lor în bandă largă. Aceasta ar trebui, de asemenea, să sprijine eforturile statelor membre de a promova o concurență mai mare în furnizarea de servicii în bandă largă prin stimularea creării de rețele adecvate și prin agregarea proiectelor mai mici în proiecte de dimensiuni critice dacă este cazul.
• BEI ar trebui să își axeze sprijinul acordat prin FEIS și prin Fondul pentru bandă largă din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei asupra unor proiecte de dimensiuni mici și medii în zone în care este cea mai mare nevoie de sprijin din partea sectorului public, în conformitate cu scopul de a sprijini proiecte mai riscante.

Introducere

Banda largă și importanța acesteia

01

Transferul datelor digitale prin intermediul internetului joacă un rol din ce în ce mai important în viața cetățenilor, în administrația publică și în afaceri. Pentru ca Europa să rămână competitivă în economia globală, sunt esențiale niveluri bune de viteză a internetului și de acces la acesta, precum cele oferite de banda largă. De exemplu:

• o creștere cu 10 % a conexiunilor în bandă largă într-o țară poate antrena o creștere cu 1 % a PIB-ului per capita pe an¹.
• o creștere cu 10 % a conexiunilor în bandă largă ar putea crește productivitatea muncii cu 1,5 % în următorii cinci ani² și
• investițiile în bandă largă vor contribui, de asemenea, la asigurarea unei educații de calitate și la promovarea incluziunii sociale și vor aduce beneficii regiunilor rurale și îndepărtate.

Unele părți interesate³ consideră că banda largă este atât de importantă încât ar trebui văzută ca o utilitate esențială, alături de alte utilități cum ar fi drumurile, apa, electricitatea și gazele.

02

Termenul „bandă largă”, în contextul accesului la internet, nu are o semnificație tehnică specifică, ci este utilizat cu referire la orice infrastructură de acces la internet de mare viteză care este permanent în funcțiune și este mai rapidă decât accesul tradițional prin dial-up. Comisia a definit trei categorii de viteze de descărcare:

• „bandă largă de bază” pentru viteze cuprinse între 144 Kbps și 30 Mbps;
• „bandă largă rapidă” pentru viteze cuprinse între 30 și 100 Mbps și
• „bandă largă ultrarapidă” pentru viteze mai mari de 100 Mbps.

03

O rețea de acces în bandă largă este, în general, formată din trei părți: rețeaua magistrală, conexiunile intermediare și conexiunile terminale (last mile) la utilizatorii finali (a se vedea figura 1)⁴.

04

La evaluarea vitezei internetului, există o distincție importantă între viteza de descărcare și cea de încărcare. Viteza de descărcare se referă la rata la care se primesc datele de la un sistem aflat la distanță, cum ar fi în cazul navigării pe internet sau al streamingului de materiale video; viteza de încărcare se referă la rata la care se transmit datele către un sistem aflat la distanță, cum ar fi în cazul videoconferințelor. Alte caracteristici tehnice devin din ce în ce mai relevante pentru furnizarea anumitor servicii (cum ar fi videoconferințele, tehnologia de tip cloud computing, conducerea conectată și e-sănătatea). Tipul de infrastructură utilizat definește limita superioară a vitezei de conectare. Există cinci tipuri de infrastructură care pot furniza servicii în bandă largă: linii de fibră optică, cablu coaxial, linii telefonice din cupru, echipamente pentru comunicații fără fir terestre (situri/turnuri de antene) și satelit (a se vedea tabelul 1). Ca urmare a dezvoltării tehnologice rapide, alte tehnologii devin, de asemenea, capabile să furnizeze servicii în bandă largă rapidă (a se vedea caseta 1).

Tabelul 1

Tipuri de infrastructură de bandă largă și tehnologia comercială actuală¹

Cu fir sau fără fir	Infrastructura	Viteza de descărcare orientativă	Viteza de încărcare orientativă
Cu fir	Fibră	până la 2,5 Gbps	până la 1,2 Gbps
	Cablu coaxial	300 Mbps – 2 Gbps	până la 50 Gbps
	Linie telefonică din cupru	5 Mbps – 100 Mbps	până la 10 Mbps
Fără fir	Echipamente pentru comunicații fără fir terestre	60 Mbps	până la 10 Mbps
	Satelit	până la 20 Mbps	până la 8 Mbps

Sursa: analiză a Curții de Conturi Europene, pe baza datelor Acreo Swedish ICT.

05

Fiecare dintre aceste tehnologii are caracteristicile sale, precum și propriile costuri și beneficii, liniile de telefonie din cupru existente fiind cea mai ieftină tehnologie pentru o viteză mai mică, iar fibra optică oferind cea mai mare viteză la un cost mai ridicat. Aplicațiile viitoare legate de internetul obiectelor (a se vedea caseta 2) vor necesita ca aceste rețele să aibă viteze, dimensiuni și un grad de fiabilitate mai mari⁵. În general, implementarea unei tehnologii care oferă viteze mai mari este mai costisitoare decât tehnologiile care oferă viteze mai mici, deși costurile de întreținere sunt mai reduse. În plus, este posibil ca și costurile de gestionare ale operatorilor să scadă progresiv, pe măsură ce rețelele tradiționale sunt dezafectate.

Politicile UE privind banda largă

06

Lansată în 2010, Strategia Europa 2020 reprezintă strategia pe termen lung a UE pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii⁶. Aceasta conține șapte inițiative emblematice. Una dintre acestea, „Agenda digitală pentru Europa”⁷, stabilește obiective privind internetul rapid și ultrarapid pentru a maximiza potențialul social și economic al tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), în special al internetului, pentru cetățenii și întreprinderile din UE. Agenda digitală, actualizată în 2012⁸, stabilește trei obiective pentru banda largă:

• până în 2013, punerea la dispoziția tuturor europenilor a benzii largi de bază;
• până în 2020, asigurarea accesului tuturor europenilor la bandă largă rapidă (> 30 Mbps) și
• până în 2020, asigurarea faptului că 50 % sau mai multe dintre gospodăriile europene dispun de o conexiune în bandă largă ultrarapidă (> 100 Mbps).

Primele două obiective se axează pe furnizarea anumitor viteze, în timp ce al treilea se referă la cererea din partea utilizatorilor. Aceste obiective au devenit o referință pentru politicile publice în întreaga UE și au orientat investițiile publice și private. Obiectivul comparabil pentru SUA este prezentat în caseta 3.

07

În 2010, Comisia a prezentat, de asemenea, un cadru comun de acțiune la nivelul UE și al statelor membre pentru a atinge aceste obiective. Cerințele pentru statele membre includeau necesitatea: (i) de a elabora și a face operaționale planurile naționale privind banda largă până în 2012; (ii) de a adopta măsuri, inclusiv dispoziții legale, pentru facilitarea investițiilor în bandă largă și (iii) de a utiliza pe deplin fondurile structurale și de dezvoltare rurală.

08

În septembrie 2016, Comisia a identificat într-o comunicare cunoscută sub denumirea de „Societatea gigabiților pentru 2025”⁹ trei obiective strategice pentru anul 2025 care le completează pe cele prevăzute în Agenda digitală pentru 2020:

• conectivitate de cel puțin 1 gigabit¹⁰ pentru toți factorii socio-economici principali (cum ar fi școlile, nodurile de transport și principalii furnizori de servicii publice);
• acoperire 5G neîntreruptă pentru toate zonele urbane și pentru toate căile de transport terestru majore și
• acces pentru toate gospodăriile europene, rurale sau urbane, la o conectivitate la internet care să ofere o viteză de descărcare de cel puțin 100 Mbps, actualizabilă la o viteză exprimată în gigabiți.

Sprijinul financiar acordat de UE pentru infrastructurile de bandă largă

09

Comisia Europeană a estimat în 2013 că vor fi necesare fonduri de până la 250 de miliarde de euro pentru atingerea obiectivelor în materie de bandă largă stabilite pentru 2020¹¹. Cu toate acestea, reutilizarea infrastructurii existente și punerea în aplicare eficace a Directivei privind reducerea costurilor¹² ar putea reduce aceste costuri¹³.

10

Sectorul telecomunicațiilor este cel mai mare investitor privat în infrastructuri de bandă largă. Unele segmente ale pieței, cum ar fi zonele rurale, nu sunt atractive pentru investitorii privați. Finanțarea din partea sectorului public, indiferent dacă este la nivel național, regional sau municipal, este necesară pentru a asigura o conectivitate acceptabilă în bandă largă în aceste zone. UE reprezintă o sursă de finanțare suplimentară care completează alte surse de finanțare publică (națională, regională sau locală) în zone care se confruntă cu disfuncționalități ale pieței. În unele state membre, aceasta poate constitui principala sursă de finanțare publică.

11

Pentru perioada de programare 2014-2020, aproape 15 miliarde de euro, inclusiv 5,6 miliarde sub formă de împrumuturi acordate de BEI, sunt puși de UE la dispoziția statelor membre pentru sprijinirea comunicațiilor în bandă largă, o creștere semnificativă față de 3 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013. Această sumă reprezintă aproximativ 6 % din totalul investițiilor necesare. Există cinci surse principale de finanțare (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2

Sinteză a surselor de finanțare pentru perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020

Sursa de finanțare	Tipul de sprijin	Suma în perioada de programare (milioane euro)
		2014-2020	2007-2013
Fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI):
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR),	Finanțări nerambursabile	6 019	2 456
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)	Finanțări nerambursabile	921	282
Fondul european pentru investiții strategice (FEIS)1	Împrumuturi	2 032	-
Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE)
Instrumentul de datorie al MIE	Împrumuturi	16
Inițiativa WIFI4EU	Finanțări nerambursabile	120
Fondul pentru bandă largă din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei(CEBF - Connecting Europe Broadband Fund), din care	Participațiuni	240	-
din partea Comisiei		100
din partea BEI și din fondurile ESI		140
Banca Europeană de Investiții (BEI)	Împrumuturi	5 600
Total disponibil		14 948	2 738

Sursa: analiza Curții de Conturi Europene bazată pe datele Comisiei și ale BEI.

12

Comisia, împreună cu statele membre, gestionează fondurile structurale (FEDR, FEADR). De asemenea, Comisia oferă o garanție în sprijinul proiectelor finanțate de BEI. BEI este responsabilă pentru gestionarea propriilor împrumuturi și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS). Comisia gestionează Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și o parte din finanțarea disponibilă pentru bandă largă în cadrul MIE este prevăzută să fie investită în Fondul pentru bandă largă din cadrul acestui mecanism (CEBF). CEBF va fi gestionat de un manager de fond independent și mandatat să acționeze în conformitate cu termenii de referință conveniți de BEI, de Comisie și de ceilalți parteneri de finanțare.

Sfera și abordarea auditului

13

În cadrul auditului, Curtea a analizat eficacitatea măsurilor luate de Comisie, de statele membre și de BEI pentru a atinge obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020. Acest lucru este deosebit de relevant, întrucât termenul din 2020 se apropie și întrucât Comisia a comunicat noi obiective pentru 2025. În acest sens, Curtea a examinat:

• dacă este probabil ca statele membre să atingă obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020 și dacă Comisia a monitorizat realizările în acest domeniu;
• dacă statele membre au elaborat strategii adecvate pentru atingerea acestor obiective și
• dacă statele membre și-au pus efectiv în aplicare strategiile — inclusiv măsurile și sursele de finanțare alese (inclusiv BEI) și cadrul de reglementare, cadrul competitiv și cadrul tehnologic stabilit.

Curtea a examinat, de asemenea, sprijinul acordat de Comisie cu privire la aceste trei aspecte.

14

Auditul a acoperit toate sursele de finanțare menționate în tabelul 2: FEDR, FEADR, MIE, FEIS, împrumuturile acordate de BEI și CEBF. Acesta s-a concentrat asupra a cinci state membre: Irlanda, Germania, Ungaria, Polonia și Italia. Aceste state membre reprezintă aproximativ 40 % din populația UE și au fost selectate pentru a se asigura un echilibru rezonabil în ceea ce privește răspândirea geografică și aspectele legate de acoperirea de bandă largă, cum ar fi mediul rural și costul abonamentului. Auditul a acoperit perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020.

15

La nivelul UE, auditul a acoperit toate direcțiile generale ale Comisiei care au roluri importante în ceea ce privește banda largă¹⁴, precum și BEI cu privire la FEIS și la CEBF. Echipa de audit a vizitat diferite părți interesate relevante și ONG-uri din Bruxelles și din statele membre: asociații de operatori de telecomunicații, asociații de consumatori și asociații de întreprinderi. Vizitele în statele membre examinate au inclus ministerele responsabile cu elaborarea și punerea în aplicare a strategiei în materie de bandă largă, organismele responsabile cu gestionarea programelor finanțate din fondurile ESI, birourile cu competențe în materie de bandă largă și autoritățile naționale de reglementare. Curtea a beneficiat, de asemenea, de opinia unor experți în telecomunicații în ceea ce privește observațiile, concluziile și recomandările formulate în acest raport.

Observații

Deși acoperirea de bandă largă se îmbunătățește în întreaga UE, este puțin probabil ca unele dintre obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020 să fie atinse

16

Curtea a analizat progresele realizate de statele membre începând din 2010 în raport cu cele trei obiective prevăzute de Agenda digitală (a se vedea punctele 6 și 7). Aceasta a ținut seama, de asemenea, de probabilitatea ca statele membre să atingă obiectivele stabilite pentru 2025 și a evaluat monitorizarea desfășurată de către Comisie și sprijinul acordat de aceasta statelor membre.

Toate statele membre au atins obiectivul privind acoperirea de bandă largă de bază până în 2016

Obiectivul 1: până în 2013, punerea la dispoziția tuturor europenilor a benzii largi de bază

17

La sfârșitul anului 2013, toate statele membre, cu excepția celor trei state baltice (Estonia, Letonia și Lituania), atinseseră obiectivul privind acoperirea de bandă largă de bază. Până la sfârșitul lunii iunie 2016, practic toți cetățenii din UE aveau acces la rețele în bandă largă de bază, iar 98 % dintre gospodării aveau acces la conexiuni fixe în bandă largă.

Două dintre cele cinci state membre examinate pot atinge obiectivul privind acoperirea la 30 Mbps până în 2020, dar zonele rurale rămân problematice în majoritatea statelor membre

Obiectivul 2: până în 2020, asigurarea accesului tuturor europenilor la bandă largă rapidă (> 30 Mbps)

18

În privința acestui obiectiv, Curtea a constatat îmbunătățiri semnificative în majoritatea statelor membre. La nivelul de ansamblu al UE, procentul gospodăriilor cu acces la bandă largă rapidă a crescut de la 48 % în 2011 la 80 % în iunie 2017. La data respectivă, Malta atinsese deja obiectivul. Cu toate acestea, rămân în continuare diferențe importante între statele membre: Grecia și Franța atinseseră o acoperire de aproximativ 50 %, iar alte șapte state membre au rămas sub 80 % (a se vedea figura 2).

19

În cele cinci state membre auditate, tendința a fost, de asemenea, o rată mai mare de acoperire între 2011 și 2017 (a se vedea figura 3). Printr-o combinație de investiții private și publice, Ungaria, Irlanda și Italia și-au extins semnificativ acoperirea de bandă largă rapidă începând din 2011. În plus, aceste trei state membre au planuri pentru extinderea în continuare a acestei acoperiri în zonele rurale și suburbane.

20

În cazul Irlandei și în cel al Italiei însă, pe baza progreselor anterioare și a planurilor actuale, este puțin probabil ca accesul la conexiuni de 30 Mbps să fie disponibil pentru toți cetățenii până în 2020. Două state membre, Ungaria și Germania, ar putea încă să atingă o acoperire de 100 % a populației la 30 Mbps până în 2020, pe baza planurilor lor de implementare. În Polonia, la sfârșitul anului 2017, planurile de implementare nu includeau acoperirea a 13 % dintre gospodării până în anul 2020, în principal în zonele suburbane și rurale (a se vedea punctul 57).

21

Această creștere generală a acoperirii de bandă largă ascunde o discrepanță semnificativă între acoperirea din zonele urbane și cea din zonele rurale. La nivelul de ansamblu al UE, gradul de acoperire în zonele rurale era de 47 % din gospodării în 2016, față de media generală de 80 %¹⁵. Numai trei state membre, relativ mici sau urbanizate, și anume Malta, Luxemburg și țările de Jos, aveau în zonele rurale o acoperire echivalentă cu cea din zonele urbane (a se vedea figura 4). În multe state membre, acoperirea în zonele rurale este cu mult sub acoperirea totală, iar pentru 14 state membre, acoperirea de bandă largă de mare viteză în zonele rurale este sub 50 %. Fără o bună acoperire de bandă largă, riscul este ca zonele rurale să nu beneficieze de avantajele economice și sociale care pot decurge din aceasta (a se vedea punctul 1).

22

În Franța, planul național actualizat privind banda largă din 2013 urmărea o acoperire a întregii populații la viteze de 30 Mbps până în 2022, cu o acoperire de 80 % a populației prin fibră optică. Cu toate acestea, într-un raport din ianuarie 2017, Curtea de Conturi din Franța a pus sub semnul întrebării relevanța utilizării fibrei optice în anumite zone, deoarece costurile cu fibra optică sunt ridicate și perioada de implementare este prea lungă. Franța analizează în prezent utilizarea altor tehnologii, cum ar fi conexiunile fixe fără fir 4G în anumite zone.

Deși cele mai multe dintre statele membre examinate nu vor atinge probabil obiectivul privind rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă până în 2020, …

Obiectivul 3: până în 2020, asigurarea faptului că 50 % sau mai multe dintre gospodăriile europene dispun de o conexiune în bandă largă ultrarapidă (> 100 Mbps).

23

Disponibilitatea benzii largi ultrarapide este o condiție prealabilă pentru gospodăriile care se abonează la servicii de 100 Mbps. Cu toate acestea, rata de penetrare este determinată și de cerere și depinde de mai multe variabile, cum ar fi vârsta și educația populației, prețul abonamentului și puterea de cumpărare. Obiectivul 3 este în continuare foarte dificil de atins pentru toate statele membre. Deși rata de penetrare a crescut din 2013, în 2017 acesta a rămas sub 20 % în 19 state membre, foarte departe de obiectivul de 50 %. La nivelul de ansamblu al UE, doar 15 % dintre gospodăriile europene contractaseră abonamente la conexiuni de cel puțin 100 Mbps până la jumătatea anului 2017 (a se vedea figura 5). Curtea a remarcat că obiectivele Societății gigabiților pentru 2025 (punctul 8) nu includ un obiectiv privind rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă.

24

În cele cinci state membre examinate, rata de penetrare a variat de la sub 5 % la aproape 30 % în 2017. Pentru aceste cinci state membre, cu excepția Ungariei, ritmul de creștere a ratei de penetrare înregistrat începând cu 2013 nu va fi probabil suficient pentru atingerea obiectivului de 50 % până în 2020 (a se vedea figura 6).

… trei dintre statele membre examinate ar putea, pe baza planurilor lor actuale, să fie în măsură să atingă obiectivele prevăzute pentru 2025

25

Comunicarea Comisiei din 2016 privind societatea gigabiților a stabilit trei obiective strategice care trebuie atinse până în 2025. Aceste obiective le completează pe cele stabilite în Agenda digitală pentru 2020 și necesită viteze cuprinse între 100 Mbps și 1 Gbps.

26

Așa cum s-a explicat mai sus (a se vedea punctul 20), este puțin probabil ca Irlanda și Italia să atingă o acoperire de 100 % la 30 Mbps până în 2020. Cu toate acestea, dacă planurile lor actuale sunt puse în aplicare așa cum se intenționează, împreună cu Ungaria, Irlanda și Italia vor fi mai bine plasate pentru atingerea obiectivelor prevăzute pentru anul 2025. În aceste state membre, tehnologiile utilizate pentru a crește gradul de acoperire, în special cablul coaxial și fibra optică, permit viteze de peste 100 Mbps, care în unele cazuri sunt actualizabile la 1 Gbps. Celelalte două state membre vor trebui să își adapteze planurile pentru a reflecta obiectivele prevăzute pentru 2025.

Sprijinul Comisiei a fost evaluat pozitiv de către statele membre, dar monitorizarea desfășurată de aceasta nu este coordonată la nivelul direcțiilor generale

27

Curtea a examinat dacă Comisia a pus la dispoziția statelor membre orientări cu privire la banda largă și dacă a sprijinit statele membre în aplicarea în practică a planurilor lor. Curtea a evaluat dacă Comisia a sprijinit statele membre în procesul de monitorizare a realizărilor lor, inclusiv dacă aceasta a încurajat statele membre să remedieze deficiențele în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor lor în materie de bandă largă.

Orientările și sprijinul Comisiei au acoperit mai multe probleme și au fost extinse în mod constant pentru a îmbunătăți punerea în aplicare

28

Comisia a pus la dispoziție o gamă largă de orientări, acoperind o serie de teme diferite. Acestea au inclus comunicări (cum ar fi „Orientări ale UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă”¹⁶), ghiduri explicative în diferite domenii, elaborate de terți pentru Comisie [cum ar fi Guide to High-Speed Broadband Investment (Ghidul privind investițiile în rețelele de comunicații în bandă largă de mare viteză)¹⁷ și The broadband State aid rules explained, An eGuide for Decision Makers (Normele privind ajutoarele de stat în materie de bandă largă: Un ghid electronic pentru factorii de decizie)¹⁸], precum și diseminarea bunelor practici. Un exemplu de orientări utile puse la dispoziție de Comisie este prezentat în caseta 4.

29

Pe lângă orientări scrise, Comisia a furnizat statelor membre asistență tehnică practică (de exemplu JASPERS²⁰), expertiză și orientare în diferite contexte (de exemplu, îndeplinirea condiționalităților ex ante, inclusiv cartografierea, astfel cum se indică mai sus²¹, și punerea în aplicare a programelor operaționale). Comisia a creat, de asemenea, Rețeaua europeană de birouri cu competențe în materie de bandă largă (a se vedea caseta 5).

30

Cele cinci state membre examinate au informat Curtea că au evaluat sprijinul formal și informal oferit de Comisie ca fiind pozitiv.

Comisia a asigurat o monitorizare periodică, dar într-un mod insuficient de coordonat

31

Comisia efectuează o monitorizare periodică a situației actuale a benzii largi în statele membre și sintetizează informațiile la nivelul UE. Cu toate acestea, nu există o monitorizare comună la nivelul direcțiilor generale ale Comisiei care să permită sprijinirea realizărilor în ceea ce privește obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020 în materie de bandă largă.

32

Personalul DG CNECT efectuează vizite anuale în statele membre și elaborează rapoarte privind piața și reglementarea, cum ar fi Indicele economiei și societății digitale (DESI) și Raportul privind progresele digitale înregistrate la nivel european (EDPR). Aceste documente permit statelor membre să își compare realizările de-a lungul timpului și cu alte state membre. Deși Comisia colectează datele relevante și le-a raportat în EDPR și în rapoartele care l-au precedat pe acesta, indicatorii de conectivitate raportați în DESI nu includ obiectivul 3 (50 % din gospodării cu abonamente de peste 100 Mbps).

33

Monitorizarea desfășurată de DG REGIO se bazează pe indicatorii definiți pentru fiecare program operațional și are loc prin intermediul comitetelor de monitorizare în care Comisia are un rol consultativ și prin rapoartele anuale de implementare. Indicatorul de realizare comun definit de Comisie pentru cheltuielile FEDR nu permite monitorizarea progreselor în raport cu toate cele trei obiectivele prevăzute de Agenda digitală pentru 2020, întrucât acesta este definit ca „Noi gospodării care au acces la bandă largă de cel puțin 30 Mbps” și nu este defalcat între banda largă rapidă (peste 30 Mbps) și banda largă ultrarapidă (peste 100 Mbps). Acest lucru este de asemenea valabil pentru FEADR, pentru care DG AGRI a definit indicatorul de realizare ca fiind „Populația care beneficiază de servicii/infrastructuri (IT sau altele) îmbunătățite”. Atât în cazul FEDR, cât și în cel al FEADR, indicatorii comuni nu fac distincție între rețele de bandă largă rapide și ultrarapide.

34

Examinarea de către Curte a statelor membre selectate a demonstrat o serie de întârzieri care afectează atingerea obiectivelor prevăzute de Strategia UE 2020. În cazul Irlandei, începând din 2015, punerea în aplicare a Planului național privind banda largă a înregistrat întârzieri. În Germania, negocierile privind produsul de acces virtual necondiționat la bucla locală (VULA) (punctul 48) au fost cronofage, cu potențiale efecte în detrimentul concurenței. În sfârșit, în cazul Poloniei, monitorizarea programelor operaționale nu a evidențiat problema utilizării insuficiente a infrastructurii de tip magistrală (punctele 76-78). La data auditului, niciuna dintre aceste trei deficiențe nu fusese identificată în mod explicit prin monitorizarea de către Comisie, iar autoritățile statului membru în cauză nu luaseră nicio măsură de remediere.

Toate statele membre au elaborat strategii privind banda largă, dar în cele examinate de Curte existau deficiențe

35

Curtea a examinat dacă statele membre au conceput strategii și au stabilit obiective bazate pe obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020 și dacă acestea erau complete în ceea ce privește identificarea resurselor disponibile, a surselor de finanțare și a responsabilităților pentru punerea lor în aplicare. Curtea a examinat de asemenea dacă statele membre au furnizat o analiză care să justifice alegerea tehnologiei (fibră optică, linii telefonice din cupru, cablu coaxial, antenă, satelit) pentru diferitele părți ale rețelei de acces în bandă largă (a se vedea punctul 3).

Toate statele membre au dezvoltat strategii, dar cu întârziere, iar obiectivele lor nu erau întotdeauna în concordanță cu cele prevăzute de Strategia Europa 2020

Calendarul strategiilor

36

În cadrul inițiativei emblematice „Agenda digitală pentru Europa” (punctul 6), statele membre aveau obligația „să elaboreze și să pună în aplicare până în 2012 planuri naționale în materie de bandă largă care să îndeplinească obiectivele privind acoperirea, viteza și rata de penetrare definite în cadrul Strategiei Europa 2020”.

37

Curtea a constatat că toate statele membre examinate au elaborat strategii privind banda largă, dar numai Irlanda și-a prezentat strategia până la termenul-limită din 2012 (a se vedea tabelul 3). Celelalte patru state membre și-au publicat strategiile în 2014 și în 2015. Irlanda și-a revizuit strategia la sfârșitul anului 2015, din cauza disfuncționalităților identificate ale pieței. Aceste adoptări cu întârziere ale strategiilor statelor membre au redus timpul disponibil pentru punerea în aplicare de la opt ani la cinci sau la șase ani, ceea ce ar putea face ca obiectivele privind extinderea acoperirii de bandă largă până în 2020 să fie mai dificil de atins pentru aceste state membre.

Tabelul 3

Datele de publicare a strategiilor

Statul membru	Data publicării strategiei
Irlanda	August 2012: Planul național privind banda largă. Revizuit ulterior în decembrie 2015
Polonia	Ianuarie 2014: Planul național privind banda largă
Germania	August 2014: Agenda digitală 2014-2017
Ungaria	Decembrie 2014: Strategia Națională de Infocomunicare
Italia	Martie 2015: Strategia națională privind banda largă ultrarapidă

Coerența cu obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020

38

Curtea a examinat dacă statele membre au stabilit obiective bazate pe obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020. Curtea a constatat, astfel cum este ilustrat în tabelul 4, că toate statele membre examinate au inclus în strategiile lor ambele obiective 1 și 2, pentru acoperirea de bandă largă de bază și, respectiv, acoperirea de bandă largă rapidă. În cazul a patru dintre cele cinci state membre examinate, obiectivul 1 fusese deja atins la data publicării strategiilor. În unele cazuri, obiectivele stabilite au fost mai ambițioase decât cele prevăzute de Strategia Europa 2020:

• în Germania, pentru obiectivul 2, în loc de acoperire la 30 Mbps până în 2020, obiectivul este de a acoperi 100 % din populație cu viteze de 50 Mbps până în 2018 și
• în Ungaria, pentru obiectivul 2, obiectivul este servicii de internet de minimum 30 Mbps accesibile pentru fiecare gospodărie până în 2018 în loc de 2020.

Tabelul 4

Obiectivele în materie de bandă largă ale statelor membre examinate în raport cu obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020

Obiective	Germania	Ungaria	Irlanda	Italia	Polonia
Obiectivul 1: bandă largă de bază pentru întreaga populație până în 2013	✓✓	✓	✓	✓	✓
Obiectivul 2: acoperire la 30 Mbps pentru întreaga populație până în 2020	✓✓	✓✓	✓	✓	✓
Obiectivul 3: peste 50 % dintre gospodării abonate la 100 Mbps până în 2020	✘	~	✘	~	~

Legendă: ✓ : același obiectiv; ✓✓ : obiectiv mai ambițios; ~ obiectiv privind acoperirea, dar nu și obiectiv privind rata de penetrare; ✘ niciun obiectiv.

39

Unele dintre strategiile statelor membre stabileau obiective mai detaliate decât obiectivele de înalt nivel prevăzute de Strategia Europa 2020. În Ungaria, strategia a stabilit obiective suplimentare pentru viteze minime de descărcare și de încărcare de 7,5 Mbps și, respectiv, de 1,7 Mbps. În Irlanda, documentul de strategie a stabilit viteza minimă de descărcare la 30 Mbps și a inclus obiective suplimentare referitoare, de exemplu, la viteza minimă de încărcare și la disponibilitatea serviciului.

40

Niciunul dintre statele membre examinate nu a inclus în strategia sa un obiectiv național privind obiectivul 3, abonarea a 50 % dintre gospodării la servicii în bandă largă ultrarapidă de cel puțin 100 Mbps. Ungaria, Polonia și Italia au inclus obiective pentru acoperirea gospodăriilor la 100 Mbps. (Acoperirea este o condiție necesară pentru atingerea obiectivului privind rata de penetrare, dar nu este suficientă.) În Italia, obiectivul este de a furniza cel puțin 100 Mbps pentru 85 % din populație și pentru toate clădirile publice, precum și pentru zonele industriale, pentru centrele de logistică și pentru zonele de interes economic major. Deși strategia Italiei nu include un obiectiv privind rata de penetrare, planul de investiții aferent, care stabilește modul în care Italia intenționează să își pună în aplicare strategia, a inclus un obiectiv privind rata de penetrare. În Ungaria și Polonia, obiectivele sunt ca 50 % dintre gospodării să aibă acces la servicii la viteze de cel puțin 100 Mbps până în 2020.

Strategiile pe care statele membre examinate le-au transmis Comisiei nu au fost întotdeauna complete

41

Concepute astfel încât să asigure faptul că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru utilizarea eficace și eficientă a fondurilor structurale și de investiții europene, Comisia a elaborat condiționalități ex ante pentru perioada de programare 2014-2020. Statelor membre li s-a impus, ca o condiție a finanțării, să stabilească dacă erau îndeplinite condiționalitățile ex ante relevante și să documenteze acest aspect în acordurile lor de parteneriat²² sau în programele operaționale (sau să planifice să facă acest lucru până la sfârșitul anului 2016)²³.

42

Condiționalitatea ex ante legată de infrastructura de bandă largă s-a aplicat statelor membre care solicitau cofinanțare prin FEDR și le-a impus acestora să dispună de un plan național sau regional privind banda largă care să cuprindă:

• un plan de investiții în infrastructură bazat pe o analiză economică ce ține seama de infrastructurile private și publice existente și de investițiile planificate;
• modele de investiții durabile care să conducă la intensificarea concurenței și care să asigure accesul la infrastructură și servicii deschise, convenabile, de calitate și în pas cu progresele viitoare, în conformitate cu normele privind concurența și ajutoarele de stat și
• măsuri de stimulare a investițiilor private²⁴.

43

Toate cele cinci state membre examinate au considerat că era îndeplinită condiționalitatea ex ante în materie de bandă largă. În cadrul examinării acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale, Comisia a apreciat, de asemenea, că aceste state membre îndeplineau condiția respectivă. Curtea a identificat însă deficiențe în planurile statelor membre pentru investiții în infrastructură. În primul rând, astfel cum s-a menționat la punctul 40 de mai sus, niciunul dintre statele membre examinate nu avea prevăzute în strategia sa obiective privind rata de penetrare la 100 Mbps, cel de al treilea obiectiv privind banda largă prevăzut de Strategia Europa 2020. În al doilea rând, planul privind banda largă al Germaniei era incomplet.

44

În Germania, un element important al strategiei privind banda largă a fost procesul de cartografiere a benzii largi care a început în anul 2010. În lipsa unor date de bună calitate rezultate din acest proces și a identificării în consecință a zonelor în care este probabil să investească sectorul privat și a celor în care este necesară o intervenție publică sporită, autoritățile nu sunt în măsură să elaboreze „planul de investiții în infrastructură” cuprinzător impus de condiționalitatea ex ante. Calitatea datelor rezultate în urma cartografierii benzii largi s-a îmbunătățit semnificativ de la lansarea acestui proces în 2010, dar nu este întotdeauna satisfăcătoare, întrucât operatorii de bandă largă mai mari nu actualizează harta în ritmul în care instalează rețeaua.

Nu toate statele membre examinate au abordat provocările legate de infrastructura lor tradițională

45

Fiecare dintre statele membre examinate își desfășoară activitatea în cadrul propriului său mediu tehnologic, concurențial și juridic; acest lucru influențează modul în care fiecare stat urmărește să atingă obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020. Polonia și Ungaria au infrastructuri tradiționale din cupru relativ mai puțin dezvoltate pentru sistemele de telefonie. Atunci când autoritățile publice au utilizat modelul „finanțării decalajului” pentru licitațiile publice având ca obiect infrastructura de bandă largă (a se vedea caseta 6), rezultatul a fost de obicei utilizarea de soluții prin cablu și prin fibră optică.

46

Germania, Italia și Irlanda au o infrastructură tradițională de cupru bine dezvoltată. În Germania și în Italia, atunci când s-a folosit modelul finanțării decalajului în cadrul licitațiilor publice pentru infrastructura de bandă largă, tendința a fost să se utilizeze infrastructura de cupru deținută de operatorul tradițional (operatorul istoric național de telecomunicații). În Irlanda, modelul finanțării decalajului este utilizat pentru procedura de achiziții publice legată de Planul național privind banda largă, dar această procedură este concepută astfel încât utilizarea cuprului nu este stimulată din cauza cerințelor privind vitezele. În Italia, în 2016, autoritățile au decis să utilizeze modelul investițiilor directe pentru licitațiile publice pentru a implementa banda largă printr-o rețea de acces deschis cu ridicata. Rezultatul a fost o creștere a utilizării soluțiilor prin fibră optică și a accesului la infrastructură și la servicii la prețuri accesibile.

47

În Germania, operatorul tradițional utilizează pe scară largă tehnologia de vectorizare pentru a-și îmbunătăți acoperirea de bandă largă. Aceasta este o tehnologie care permite viteze mai mari prin liniile de cupru. Prin intermediul vectorizării, pot fi atinse în prezent viteze cuprinse între 60 Mbps și 100 Mbps. În viitor, ar putea fi posibile viteze de peste 100 Mbps pentru descărcări.

48

Vectorizarea prezintă avantajul că este mai ieftină decât instalarea unei infrastructuri noi. Cu toate acestea, vectorizarea are de asemenea limitele ei. În primul rând, vitezele indicate în materialele publicitare sunt pentru un număr limitat de utilizatori; cu cât sunt mai mulți utilizatori conectați, cu atât viteza este mai mică. În al doilea rând, vectorizarea este o soluție pe termen scurt: nu este orientată spre viitor în felul în care sunt orientate fibra optică și cablul coaxial. Deși ar putea fi suficient de bună pentru a îndeplini obiectivele prevăzute de Strategia Europa 2020, este puțin probabil ca tehnologia vectorizării să fie suficientă pentru obiectivele ambițioase ale Societății Gigabiților pentru 2025, când vor fi necesare viteze de 1 Gbps (punctul 8). În al treilea rând, condiția prealabilă pentru vectorizare este ca numai un singur operator să aibă acces fizic la rețeaua locală (figura 1), fapt care ar putea restrânge concurența. Pentru a soluționa această problemă, în urma unor ample discuții purtate cu Comisia, în septembrie 2016 Germania a notificat intenția sa de a utiliza un produs de acces virtual necondiționat la bucla locală (VULA) în raport cu dezvoltarea infrastructurii de bandă largă finanțate din fonduri publice (a se vedea caseta 7).

Diferiți factori au limitat progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor în materie de bandă largă

49

Curtea a examinat punerea în aplicare a planurilor privind banda largă în statele membre pentru a identifica factori care limitează progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor în materie de bandă largă. Curtea s-a axat pe finanțarea în zonele rurale, pe mediul juridic existent și pe cel concurențial, precum și pe coordonarea între diferite perioade de programare și surse de finanțare.

Finanțarea în zonele rurale și suburbane nu este abordată corespunzător în unele state membre

50

Curtea a examinat dacă statele membre și BEI au analizat necesitățile în materie de bandă largă în diferite zone (zonele urbane, suburbane și rurale²⁶). Curtea a verificat, de asemenea, dacă acestea au identificat și alocat surse de finanțare relevante pentru a aborda fiecare zonă în funcție de caracteristicile sale, asigurând complementaritatea și evitând suprapunerile.

51

Așa cum s-a explicat la punctul 9, s-a estimat că pentru atingerea obiectivelor în materie de bandă largă stabilite pentru 2020 va fi necesară o sumă de până la 250 de miliarde de euro în 2013. BEI a estimat de asemenea că jumătate din costuri sunt aferente zonelor rurale, unde trăiește 20 % din populație.

Statele membre examinate

52

Operatorii privați asigură cea mai mare parte a investițiilor pentru banda largă. Restul finanțării –„deficitul de finanțare” – se stabilește la nivel național. Patru dintre statele membre examinate (Ungaria, Irlanda, Italia și Polonia) au estimat deficitul de finanțare. Deși toate statele membre examinate au utilizat fonduri UE, cea mai mare parte a sprijinului public pentru banda largă provine din bugetul național, cu excepția cazului Poloniei și al Ungariei²⁷. Trei dintre cele cinci state membre examinate au identificat zone cu viteză insuficientă în bandă largă și au rezervat fonduri ESI și finanțare publică.

53

Curtea a constatat că, dintre statele membre care identificaseră deficitul de finanțare, numai Ungaria și Italia alocaseră resurse suficiente pentru a realiza o acoperire de bandă largă rapidă pentru toate gospodăriile. Autoritățile maghiare au efectuat un exercițiu de cartografiere a benzii largi în perioada 2014-2015 și au constatat că trebuiau acoperite 883 000 de locații. Operatorii privați s-au angajat să acopere 384 000 de locații, lăsând puțin sub 500 000 de locații pentru intervenție publică. Autoritățile au elaborat mai multe cereri de propuneri și au alocat 164 de milioane de euro din FEDR și 29 de milioane de euro din bugetul național pentru subvenționarea operatorilor prin modelul finanțării decalajului, ceea ce reprezintă o subvenție totală în valoare de 193 de milioane de euro pentru o investiție totală, inclusiv finanțarea privată, în valoare de 240 de milioane de euro.

54

Autoritățile italiene au efectuat un exercițiu de cartografiere în 2016 și 2017 și au alocat 3 miliarde de euro pentru finanțarea benzii largi în toate zonele care nu sunt viabile din punct de vedere comercial. Autoritățile au decis să utilizeze modelul investițiilor directe (caseta 6) pentru a crea o rețea de acces deschis cu ridicata. La data auditului, alocarea surselor publice nu era încă finalizată, dar era estimată la 1,4 miliarde de euro din FEDR și FEADR (inclusiv cofinanțarea națională) și la 1,6 miliarde de euro din alte surse naționale.

55

În Irlanda, procesul de cartografiere care a început în 2013 a definit zona de intervenție care urma să fie acoperită de Planul național privind banda largă și care consta inițial în 757 000 de locații. Cartografierea a fost finalizată în aprilie 2017 cu 540 000 de locații în zona de intervenție publică, întrucât operatorul tradițional a decis să acopere 300 000 de locații și întrucât au fost adăugate locații suplimentare. Suma alocată de guvernul irlandez pentru dezvoltarea benzii largi a fost de 275 de milioane de euro pentru perioada 2016-2021, inclusiv 75 de milioane de euro din FEDR. Deși procedura de licitație nu fusese încă finalizată la data auditului, această sumă este foarte puțin probabil să fie suficientă pentru a acoperi deficitul de finanțare. În plus, între septembrie 2017 și ianuarie 2018, doi dintre cei trei ofertanți rămași au decis să se retragă din procedură. Cu doar un singur ofertant rămas în procedura de licitație, impactul asupra costului și a calendarului dezvoltării benzii largi era încă neclar în martie 2018.

56

În Germania, autoritățile nu au identificat costul total al acoperirii tuturor gospodăriilor cu viteze de 30 Mbps și, prin urmare, nu au abordat centralizat deficitul de investiții²⁸. Guvernul german a prevăzut peste 4 miliarde de euro prin intermediul programului federal pentru bandă largă pentru perioada 2014-2017 în scopul finanțării proiectelor în materie de bandă largă ale municipalităților. Cele 16 „Länder” (state regionale) și banca federală de investiții²⁹ au propriile programe de finanțare³⁰. În plus, fondurile UE pentru banda largă se ridică la 362 de milioane de euro: 225 de milioane de euro din FEADR și 137 de milioane din FEDR. În sfârșit, BEI a acordat 2,2 miliarde de euro prin intermediul a șase împrumuturi începând din 2014. Cu toate acestea, în absența oricărei analize a autorităților germane cu privire la deficitul de finanțare, nu este clar dacă acest nivel de sprijin public va fi suficient pentru a atinge o acoperire de 100 % la 30 Mbps.

57

În Polonia, în Planul național privind banda largă publicat în ianuarie 2014 s-a estimat că mai trebuiau acoperite cu bandă largă rapidă 5,7 milioane de gospodării, la un cost total de 4,3 miliarde de euro. Operatorii privați ar acoperi 3,1 milioane de gospodării în zone viabile din punct de vedere comercial, la un cost de 2-3 miliarde de euro. Fondurile puse la dispoziție de FEDR pentru programul operațional Polonia digitală sunt estimate în Planul național privind banda largă la un cuantum variind între 1,3 și 2,2 miliarde de euro. Cu toate acestea, la data auditului, două dintre instrumentele de finanțare naționale specificate în Planul național privind banda largă³¹ nu furnizau finanțare și nu fuseseră identificate noi surse de finanțare potențiale pentru dezvoltarea benzii largi. Până în ianuarie 2018, fuseseră lansate trei cereri de propuneri pentru programul operațional Polonia digitală și a fost pus în aplicare un instrument financiar. Curtea a constatat că aproximativ 1,3 milioane de gospodării – dintre cele mai dificil de conectat – ar putea rămâne neconectate dacă nu se identifică surse de finanțare suplimentare, majoritatea fondurilor FEDR fiind deja angajate.

Finanțarea BEI

58

Strategia BEI ia în considerare, în planurile sale operaționale pentru perioada 2014-2016 și pentru perioada 2017-2019, cele trei obiective în materie de bandă largă stabilite în Agenda digitală pentru Europa. Pentru finanțarea infrastructurii de bandă largă, BEI poate utiliza o serie de împrumuturi și instrumente financiare, în funcție de dimensiunile proiectului și de nivelurile de risc. Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) are ca obiectiv finanțarea unor proiecte mai riscante de dimensiuni medii spre mari (15-50 de milioane de euro și, respectiv, peste 50 de milioane de euro). Fondul pentru bandă largă din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei (CEBF), care nu era operațional la sfârșitul lunii decembrie 2017, este destinat în primul rând să ofere finanțare de până la 30 de milioane de euro pentru proiecte mai mici.

59

Între 2015 și 2017, BEI a acordat 2,0 miliarde de euro din FEIS pentru finanțarea proiectelor legate de banda largă. Curtea a examinat un proiect finanțat prin intermediul FEIS reprezentând aproximativ un sfert din această sumă – împrumutul FEIS era de 500 de milioane de euro, pentru un cost total al proiectului de 1,8 miliarde de euro. Proiectul viza extinderea acoperirii de bandă largă prin utilizarea fibrei optice.

60

Curtea a identificat trei deficiențe majore în legătură cu acest proiect. În primul rând, proiectul nu s-a axat pe zonele insuficient deservite, ci a crescut gradul de acoperire de bandă largă de mare viteză în principal în zone care sunt deja viabile din punct de vedere comercial, precum orașele. În al doilea rând, Curtea nu a identificat dovezi care să ateste faptul că FEIS era cel mai adecvat instrument de finanțare. Astfel, acest proiect ar fi putut fi finanțat cu un împrumut acordat de BEI, având în vedere dimensiunea sa și zonele în care a introdus bandă largă. În al treilea rând, pentru anumite zone, proiectul primise deja aproape 400 de milioane de euro sub formă de finanțări nerambursabile acordate prin FEDR, reducând riscul pentru BEI.

61

Dimensiunea planificată a CEBF este de aproximativ 500 de milioane de euro: 100 de milioane de euro puși la dispoziție de Comisie prin intermediul MIE³², 140 de milioane de euro din partea BEI (fonduri proprii și FEIS), 150 de milioane de euro de la alte instituții financiare internaționale și bănci naționale de promovare³³ și o țintă de cel puțin 100 de milioane de euro din partea unor investitori privați. La data auditului, CEBF era planificat să fie operațional la începutul anului 2018. CEBF este destinat să finanțeze proiecte în materie de bandă largă de dimensiuni mai mici, cu risc sporit, în zone insuficient deservite, prin participațiuni și cvasi-participațiuni. Proiectele mai mici ar putea fi agregate pentru a ajunge la o dimensiune critică și a se califica pentru sprijin prin intermediul CEBF.

62

CEBF urmărește să investească în aproximativ 7-12 proiecte în materie de bandă largă, în fiecare an din 2017 până în 2021, în 20 de țări. Acesta lucru ar trebui să sprijine extinderea benzii largi la un număr suplimentar de 3-6 milioane de gospodării. CEBF este destinat să completeze alte instrumente de finanțare puse la dispoziție de BEI, axându-se pe proiectele mai mici. Cu toate acestea, dimensiunea vizată a CEBF, de aproximativ 500 de milioane de euro, înseamnă că acest fond poate avea doar o contribuție limitată la investițiile necesare în zone cu un nivel scăzut de acoperire de bandă largă.

Cadrul juridic și concurențial pune probleme în unele state membre

63

Curtea a examinat dacă statele membre instituiseră un cadru juridic și de reglementare adecvat, menit să stimuleze concurența în domeniul serviciilor în bandă largă, în conformitate cu legislația UE relevantă. Astfel, fiecare stat membru examinat a fost analizat în raport cu:

• Recomandarea Comisiei privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație³⁴,
• Directiva privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații³⁵ și
• Recomandarea Comisiei privind obligații consecvente de nediscriminare și metode coerente de calcul al costurilor pentru promovarea concurenței și optimizarea mediului de investiții în bandă largă³⁶.

64

Curtea a constatat că Ungaria, Italia și Polonia dispuneau de cadre de reglementare și concurențiale adecvate pentru banda largă. În cazul Irlandei și al Germaniei, Curtea a constatat deficiențe care conduc la probleme privind concurența.

65

În Irlanda, ComReg, Autoritatea Națională de Reglementare (ANR), a documentat în 2015 și în 2016 numeroase plângeri formulate de operatori legate de accesul la rețea și de prețurile aferente, pentru cazuri începând cu 2010. Procesul de analizare a plângerilor a fost de lungă durată și în unele cazuri a condus la acțiuni în justiție (ale căror rezultate nu erau cunoscute la data auditului), deoarece operatorul tradițional nu a respectat decizia sau măsura de remediere. Capacitatea Irlandei de a pune în aplicare deciziile sale de reglementare și măsurile de remediere era, așadar, limitată. Curtea a observat că autoritatea ComReg urmărește să își sporească competențele.

66

În Germania, Curtea a identificat trei deficiențe care afectau mediul concurențial:

• În pofida faptului că de mai mult de patru ani există o obligație legală de a face schimbarea operatorului mai ușoară, numărul de plângeri primite de ANR sugerează că schimbarea furnizorului de bandă largă rămâne problematică pentru clienți, deoarece este anevoioasă și adesea perturbatoare.
• Un test independent, efectuat în 2015 și în 2016, a evidențiat că numai 12 % dintre utilizatori primeau rata maximă de transfer de date așa cum era prevăzută în contractul lor³⁷.
• Operatorii alternativi s-au plâns în legătură cu tipul de servicii pe care le pot oferi utilizând VULA și cu metoda de reglementare a tehnologiei de vectorizare (punctele 47-48). Ca urmare, unii operatori au hotărât să își construiască propria rețea de fibră optică.

Ajutoare de stat pentru investițiile în bandă largă

67

La fel ca alte forme de investiții, investițiile publice în bandă largă efectuate de statele membre fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat, menite să limiteze orice denaturare a concurenței rezultată din sprijinul acordat de sectorul public³⁸. Orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele de comunicații în bandă largă au fost adoptate în 2009 și revizuite în ianuarie 2013. Acestea stabilesc sfera unei posibile intervenții a statului în materie de bandă largă în legătură cu viteze de 30 Mbps, prin definirea diferitor zone ca fiind negre, gri sau albe, în funcție de amploarea concurenței pentru a oferi acoperire³⁹. Zonele albe sunt, în principiu, eligibile pentru ajutoare de stat. În zonele gri, Comisia trebuie să efectueze o analiză mai detaliată pentru a verifica dacă intervenția statului este necesară. În zonele negre, serviciile în bandă largă sunt furnizate în condiții de concurență și ajutorul de stat este permis numai în anumite condiții, indiferent dacă se oferă sau nu o „schimbare semnificativă” în prestarea serviciului.

68

Poziția Comisiei este că, deși aceste orientări se referă la Agenda digitală care menționează în mod specific 30 Mbps, ele sunt relevante și pentru 100 Mbps și pentru obiectivele societății gigabiților. Cu toate acestea, unele state membre interpretează orientările privind ajutoarele de stat în mod diferit: ele consideră că finanțarea publică este interzisă atunci când intervenția crește viteza peste 30 Mbps în zonele negre și gri. Această diferență de interpretare a determinat statele membre să aleagă să nu utilizeze investiții publice pentru a sprijini operatorii în zone negre și gri.

Excluderea investițiilor publice

69

În prezent nu există nicio obligație juridică pentru operatori de a-și pune în aplicare planurile de implementare elaborate în timpul procesului de cartografiere. Un operator poate decide să nu instaleze bandă largă într-o zonă în care planificase anterior să investească. În schimb, un operator poate de asemenea decide să instaleze bandă largă într-o zonă în care planificase anterior să nu investească, putând exclude investițiile publice (a se vedea caseta 8). Ambele cazuri conduc la o întârziere în acoperirea de bandă largă în zonele în care piața prezintă disfuncționalități.

Unele state membre au îmbunătățit procesul de coordonare a investițiilor în bandă largă, dar Curtea a constatat o lipsă de coordonare între perioadele de programare într-un stat membru examinat

70

Curtea a verificat dacă statele membre au gestionat și au coordonat proiectele în materie de bandă largă la nivelul adecvat și dacă au asigurat economii de scară, împreună cu capacitățile tehnice și administrative adecvate. Curtea a verificat de asemenea dacă statele membre și-au coordonat măsurile între perioadele de programare pentru a contribui cât mai bine la strategia lor respectivă.

Coordonarea procesului de investiții în bandă largă

71

În trei dintre statele membre examinate, Irlanda, Italia și Ungaria, Curtea a constatat că nivelul adecvat de coordonare a sprijinit dezvoltarea rețelelor de comunicații în bandă largă și a asigurat economii de scară. De exemplu, în Irlanda, punerea în aplicare a Planului național privind banda largă este supervizată de Ministerul Comunicațiilor, Acțiunilor Climatice și Mediului (DCCAE - Department of Communications, Climate Action and Environment). DCCAE garantează că strategia în materie de bandă largă este pusă în aplicare cu subvenții publice (FEDR și bugetul național) și administrează procedura de licitație aferentă la nivel național.

72

În Italia, în perioada de programare 2007-2013, sursele de finanțare pentru banda largă nu au fost coordonate între FEDR, FEADR și fondurile naționale în primii ani. În perioada de programare 2014-2020, punerea în aplicare a planului național privind banda largă constituie responsabilitatea unei singure entități, Infratel, o societate deținută integral de Ministerul Dezvoltării Economice. Infratel este responsabilă cu punerea în aplicare și cu monitorizarea planului național privind banda largă și aceasta include gestionarea procedurii de licitație. Infratel coordonează de asemenea finanțarea din surse naționale și regionale, precum și din FEDR și din FEADR. Diferitele surse de sprijin financiar contribuie astfel în mod coordonat la atingerea obiectivelor în materie de bandă largă.

73

În Ungaria, guvernul și-a prezentat planul național privind banda largă în 2014 (Strategia Națională de Infocomunicare), iar Superfast Internet Programme (SZIP) a fost lansat în 2015 pentru a asigura dezvoltarea rețelelor de comunicații în bandă largă rapidă. În ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii de bandă largă, FEDR și finanțarea națională sunt gestionate la nivel central pentru perioada de programare 2014-2020.

74

În Polonia, Curtea a constatat că s-a îmbunătățit coordonarea surselor de finanțare. FEDR a fost utilizat împreună cu finanțarea națională în perioada de programare 2007-2013. Deși s-au stabilit în mod clar linii de demarcație între programele operaționale naționale și cele regionale, s-au înregistrat întârzieri în notificarea schemei de ajutor pentru infrastructura de tip magistrală în fiecare program operațional regional, întârziindu-se, în consecință, punerea în aplicare a segmentului terminal al rețelei (last mile). În perioada 2014-2020, deoarece sprijinul este direcționat în cadrul unui singur program operațional FEDR, Curtea nu a identificat probleme de suprapunere.

75

În Germania, Curtea a constatat o lipsă de coordonare în utilizarea diferitelor surse de finanțare. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a dezvoltării rețelelor de comunicații în bandă largă este la nivel regional (Länder) și municipal, în timp ce sprijinul financiar ține de nivelul național și de cel regional, situație care duce la o fragmentare a infrastructurii de bandă largă. În plus față de fondurile UE puse la dispoziție prin intermediul a două programe FEADR și opt programe FEDR, precum și de finanțarea federală din planul național Agenda digitală 2014-2017, 16 landuri și banca federală de investiții⁴⁰ au propriile lor programe de finanțare (punctul 56). La sfârșitul lunii decembrie 2017, deși peste 3 miliarde de euro fuseseră alocate guvernelor regionale, niciun proiect nu fusese finalizat.

Coordonarea între perioadele de programare în Polonia

76

În Polonia, Curtea a constatat că autoritățile nu au reușit să asigure o utilizare coordonată a fondurilor în perioada de programare anterioară și în cea actuală.

77

În perioada de programare 2007-2013, 240 de milioane de euro din finanțarea acordată de UE au fost utilizați pentru construirea infrastructurii de bandă largă în zone insuficient deservite din cinci regiuni diferite din estul Poloniei, cu un cost total al proiectelor de 347 de milioane de euro. Proiectele au fost tratate ca proiecte majore și au fost aprobate direct de Comisie. Acestea au făcut, de asemenea, obiectul unei decizii a Comisiei în materia ajutoarelor de stat. Autoritățile naționale și regionale au preconizat că operatorii privați vor asigura conexiunile terminale în mod direct sau că aceștia vor fi sprijiniți prin programul operațional Polonia digitală în perioada de programare 2014-2020.

78

Cu toate acestea, cererile de propuneri din programul operațional Polonia digitală nu i-au încurajat pe ofertanți să se conecteze la infrastructura de tip magistrală finanțată în perioada 2007-2013. La data desfășurării auditului, în iunie 2017, era utilizată mai puțin de 1 % din capacitatea rețelei magistrale. Curții nu i-au fost prezentate dovezi privind acțiunile concrete întreprinse de Polonia pentru a aborda această subutilizare.

Concluzie și recomandări

79

Curtea concluzionează că, în pofida progreselor înregistrate, nu toate obiectivele în materie de bandă largă vor fi atinse până în 2020. Toate statele membre au atins obiectivul privind acoperirea de bandă largă de bază până în 2016. Două dintre cele cinci state membre examinate ar putea atinge obiectivul privind acoperirea la 30 Mbps până în 2020, dar zonele rurale rămân problematice în majoritatea statelor membre. În sfârșit, deși niciunul dintre statele membre examinate nu va atinge probabil obiectivul privind rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă până în 2020, trei dintre statele membre examinate ar putea, pe baza planurilor lor actuale, să fie în măsură să atingă obiectivele prevăzute pentru 2025. Sprijinul Comisiei a fost evaluat pozitiv de către statele membre, dar monitorizarea desfășurată de aceasta nu este coordonată la nivelul direcțiilor generale (punctele 16-34).

80

Deși toate statele membre au elaborat strategii privind banda largă, unele dintre acestea au fost publicate după termenul stabilit pentru 2012 și s-au identificat deficiențe în strategiile statelor membre examinate de Curte. Strategiile nu erau întotdeauna în concordanță cu obiectivele UE 2020: deși unele stabileau obiective mai ambițioase decât cele prevăzute de Strategia UE 2020, niciunul dintre statele membre examinate de Curte nu a inclus în strategia sa un obiectiv național referitor la obiectivul 3, care vizează abonarea a 50 % dintre gospodării la servicii în bandă largă ultrarapidă (punctele 36-40). În cadrul acordurilor privind condiționalitatea ex ante care guvernează fondurile ESI pentru perioada 2014-2020, statele membre trebuie să dispună de planuri naționale sau regionale, cu detalii privind investițiile planificate. Comisia a apreciat că aceste condiții fuseseră îndeplinite pentru toate statele membre examinate, dar Curtea a identificat un exemplu în care lipsea un element esențial: Germania nu elaborase date de o calitate suficientă pentru a constitui baza unui plan de investiții cuprinzător, deși calitatea datelor cartografice s-a îmbunătățit în ultimii ani (punctul 41).

81

Deciziile statelor membre cu privire la investițiile în bandă largă sunt afectate de infrastructura tradițională existentă a acestora. Spre deosebire de Polonia și de Ungaria, Italia, Irlanda și Germania aveau o infrastructură de cupru bine dezvoltată, grație sistemelor lor de telefonie existente. Italia și Irlanda și-au conceput investițiile pentru a stimula ofertanții să treacă de la cupru la fibră optică, capabilă de viteze mult mai mari. În schimb, Germania utilizează pe scară largă tehnologia de vectorizare. Aceasta are avantajul de a crește viteza posibilă în infrastructura de cupru, dar nu oferă viteza adaptată exigențelor viitorului pe care o permite fibra optică și, de asemenea, poate limita concurența (punctele 45-48).

82

Diferiți factori au limitat progresele înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de bandă largă. Aceștia erau legați de mediul de finanțare, de cel concurențial și de cel juridic.

83

În ceea ce privește finanțarea, dintre statele membre examinate, numai Germania nu a identificat sprijinul financiar necesar din partea sectorului public, așa-numitul „deficit de finanțare”. Deși Germania a pus la dispoziție peste 8 miliarde de euro, dintr-o varietate de surse, nu este clar dacă acest lucru va fi suficient. Dintre celelalte patru state membre, numai Ungaria și Italia au alocat suficiente resurse publice pentru atingerea obiectivului 2, bandă largă rapidă pentru toate gospodăriile. În Polonia, de exemplu, două dintre instrumentele financiare specificate în planul național nu furnizau finanțare și nu fuseseră identificate noi surse de finanțare potențiale (punctele 52-57).

84

BEI pune la dispoziție o serie de împrumuturi și de instrumente financiare, în funcție de dimensiunea proiectului și de nivelul de risc. Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) este conceput să finanțeze proiectele mai riscante, de dimensiuni mai mari. Curtea a examinat un împrumut de 500 de milioane de euro acordat de BEI din acest fond pentru un proiect de bandă largă. Acest proiect nu s-a axat pe dezvoltarea rețelelor în bandă largă în zonele albe și în cele gri și beneficiase deja de un sprijin prin FEDR de aproape 400 de milioane de euro. Prin urmare, împrumutul nu a fost în concordanță cu obiectivul de a se finanța proiecte în materie de bandă largă mai riscante (punctele 58-60).

85

Mediul juridic și concurențial instituit de Ungaria, de Italia și de Polonia era adecvat. În Irlanda, limitări ale competenței autorității naționale de reglementare de a-și pune în aplicare deciziile ar putea reduce amploarea concurenței efective, în timp ce în Germania mediul concurențial a fost afectat de o serie de probleme. Germania a fost de asemenea afectată de faptul că operatorii nu erau obligați din punct de vedere juridic prin angajamente asumate anterior cu privire la planurile lor de investiții, fapt care ar putea conduce la întârzieri suplimentare în furnizarea de servicii în bandă largă în zone în care concurența era limitată. În 2013, Comisia și-a actualizat orientările privind ajutoarele de stat pentru rețelele de comunicații în bandă largă. Curtea a constatat însă că unele state membre interpretează orientările într-un mod care poate limita fondurile publice pe care acestea le pun la dispoziție pentru banda largă în zone în care acoperirea este deja la 30 Mbps (punctele 63-69).

86

Având în vedere gama diferitelor surse de finanțare aflate la dispoziția statelor membre și perioadele lungi de timp implicate, coordonarea eficace este esențială pentru investițiile de succes în bandă largă. În Irlanda, Italia și Ungaria, Curtea a constatat că niveluri adecvate de coordonare au favorizat furnizarea de bandă largă și au asigurat economii de scară. Această observație nu este valabilă și pentru Germania. În sfârșit, Polonia a cheltuit aproximativ 240 de milioane de euro în perioada de programare 2007-2013 pentru infrastructură de bandă largă în partea de est a țării. Nu a existat însă ulterior niciun stimulent pentru operatori să recurgă la această infrastructură, din care mai puțin de 1 % era utilizată la data auditului Curții, în iunie 2017, fără să existe vreo dovadă privind eventuale acțiuni întreprinse de autoritățile poloneze pentru a soluționa această problemă (punctele 76-78).

87

Recomandările Curții sunt grupate în trei domenii: planificarea strategică, cadrul de reglementare și promovarea concurenței.

Planificarea strategică

1. Comisia ar trebui să solicite tuturor statelor membre, pe baza progreselor înregistrate până în prezent în raport cu cele trei obiective prevăzute de Strategia UE 2020, să evidențieze domeniile în care aceste obiective ar putea să nu fie atinse până în 2020 și să includă, acolo unde este posibil, măsuri de remediere.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: septembrie 2018.

2. Toate statele membre ar trebui, ca parte a pregătirilor pentru perioada de programare post-2020, să elaboreze planuri revizuite pentru a arăta modul în care intenționează să atingă aceste obiective relevante de înalt nivel pentru banda largă după 2020, fie indiferent dacă este vorba de obiectivele Societății gigabiților pentru 2025 sau de alte obiective.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2019.

3. Pentru perioada de programare post-2020, Comisia ar trebui să elaboreze indicatori de realizare și de rezultat comuni coerenți, care să fie utilizați în programele operaționale ale statelor membre și să permită urmărirea progreselor înregistrate în raport cu obiectivele de nivel înalt relevante, luând în același timp în considerare necesitatea de a limita numărul indicatorilor.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2019.

Cadrul de reglementare

1. Toate statele membre ar trebui să revizuiască mandatele autorităților lor naționale de reglementare în conformitate cu cadrul de reglementare al UE revizuit pentru telecomunicații, cu scopul de a se asigura că acestea sunt în măsură să impună operatorilor recomandările și măsurile lor de remediere (inclusiv sancțiuni pentru nerespectarea acestora).

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2019.

2. Comisia ar trebui să clarifice pentru statele membre aplicarea orientărilor privind ajutoarele de stat în ceea ce privește obiectivul de 100 Mbps și obiectivele societății gigabiților.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2018.

Încurajarea concurenței prin finanțare

1. Comisia ar trebui să sprijine statele membre în stimularea creării de rețele de acces deschis cu ridicata în zonele albe și în cele gri prin dezvoltarea unui cadru juridic adecvat, prin îndrumare și prin orientări. Acest tip de rețea ar trebui să faciliteze un mediu concurențial adecvat, care să conducă la oferirea unor servicii mai bune pentru utilizatori.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până în iunie 2020.

2. Comisia ar trebui să disemineze cele mai bune practici, să ofere îndrumare și să elaboreze orientări pentru a stimula agregarea proiectelor mai mici, dacă este cazul, de către autoritățile din statele membre, cu scopul de a se obține economii de scară. Acest lucru ar trebui să contribuie la o mai bună viabilitate comercială a acestor proiecte și, astfel, să faciliteze accesul la finanțare.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2018.

3. BEI ar trebui să își axeze sprijinul acordat prin FEIS și prin CEBF asupra proiectelor de dimensiuni mici și medii în zonele albe și în cele gri în conformitate cu scopul de a sprijini proiecte mai riscante. În plus, indicatorii de realizare și de rezultat la finalizarea proiectului ar trebui să includă, atunci când este relevant, numărul de locații acoperite și conectate în zonele albe și în cele gri, precum și informații privind vitezele care pot fi atinse în bandă largă.

   Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2018.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera II, condusă de doamna Iliana IVANOVA, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 21 martie 2018.

Glosar și acronime

Condiționalități ex ante: Cerințe, bazate pe criterii predefinite, considerate a fi condiții prealabile necesare pentru utilizarea eficace și eficientă a sprijinului acordat de Uniune. În contextul elaborării programelor operaționale aferente Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), Fondului de coeziune și Fondului social european (FSE) pentru perioada de programare 2014-2020, statele membre trebuie să evalueze dacă aceste condiții sunt îndeplinite. În cazul în care ele nu sunt îndeplinite, este necesară elaborarea unor planuri de acțiune pentru a asigura îndeplinirea lor până la 31 decembrie 2016.

DG: Direcție generală

DG AGRI: DG Agricultură și Dezvoltare Rurală

DG CNECT: DG Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie

DG COMP: DG Concurență

DG ECFIN: DG Afaceri Economice și Financiare

DG REGIO: DG Politică Regională și Urbană

FEDR: Fondul european de dezvoltare regională

FEIS: Fondul european pentru investiții strategice

Fondurile ESI: Fondurile structurale și de investiții europene

Gbps: O unitate de transfer de date egală cu 1 000 000 000 de biți pe secundă.

Kbps: O unitate de transfer de date egală cu 1 000 de biți pe secundă.

Mbps: O unitate de transfer de date egală cu 1 000 000 de biți pe secundă.

MIE: Mecanismul pentru interconectarea Europei

Obiectivele în materie de bandă largă prevăzute de Strategia Europa 2020: Obiectivele legate de banda largă stabilite în Agenda digitală pentru Europa, una dintre cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020, adoptată de Comisie în 2010. Aceste obiective sunt (i) până în 2013, punerea la dispoziția tuturor europenilor a benzii largi de bază (între 144 Kbps și 30 Mbps); (ii) până în 2020, asigurarea accesului tuturor europenilor la bandă largă rapidă (> 30 Mbps) și (iii) până în 2020, asigurarea faptului că 50 % sau mai multe dintre gospodăriile europene dispun de o conexiune în bandă largă ultrarapidă (> 100 Mbps).

Obiectivele societății gigabiților pentru anul 2025: În septembrie 2016, Comisia a identificat într-o comunicare cunoscută sub denumirea de „Societatea gigabiților pentru 2025” trei obiective strategice pentru anul 2025 care le completează pe cele prevăzute în Agenda digitală pentru 2020.

Operatori tradiționali: O întreprindere care funcționa ca un monopol, dar care oferă în prezent servicii în regim concurențial. Mulți operatori tradiționali au moștenit avantaje de pe urma fostului lor statut de monopoluri (de exemplu, rețele și clienți).

Rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă: În contextul prezentului raport, rata de penetrare a conexiunilor în bandă largă este un indicator selectat de Comisia Europeană. Acesta este definit ca procentul de gospodării care au un abonament la servicii în bandă largă în raport cu numărul total de gospodării.

Rețea magistrală: Principalele echipamente și linii de transmisie de mare viteză ale unei rețele de telecomunicații (cum ar fi internetul).

UE: Uniunea Europeană

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit II – cameră specializată pe domeniile de cheltuieli aferente investițiilor pentru coeziune, creștere și incluziune. Membrul raportor pentru acest audit este doamna Iliana Ivanova, decanul Camerei II. Doamna Ivanova a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Mihail Stefanov, șef de cabinet, și James Verity, atașat în cadrul cabinetului; Niels-Erik Brokopp, manager principal; Romuald Kayibanda, coordonator; Przemyslaw Dowgialo, Alessandra Falcinelli, Anna Fiteni, Agota Marczinko, Ana Popescu, Michael Spang, Lutz Venske și Angelika Zych, auditori.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-872-9810-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/567638	QJ-AB-18-008-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-9845-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/549091	QJ-AB-18-008-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.