Finanțarea bazată pe performanță în cadrul politicii de coeziune: ambiții admirabile, dar au persistat obstacole în perioada 2014-2020

Sinteză

I Obținerea de rezultate este esențială pentru atingerea obiectivelor de politică ale UE și, astfel, pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii. Axarea într-o mai mare măsură pe performanță în cadrul politicii de coeziune este un obiectiv comun al Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei.

II Regulamentul privind dispozițiile comune pentru perioada 2014‑2020 a prevăzut un „cadru de performanță” explicit pentru programele operaționale ale statelor membre, care includea obiective de etapă și ținte ce trebuiau să fie atinse cu ajutorul investițiilor din fondurile structurale și de investiții europene. În plus, trei instrumente ofereau statelor membre stimulente financiare pentru a obține rezultate și pentru a optimiza modul în care utilizau fondurile:

•  obligația de a îndeplini, încă de la începutul programelor, anumite condiții prealabile (condiționalități ex ante) pentru a crea un mediu favorabil investițiilor. Scopul acestor cerințe era, printre altele, de a garanta că existau condițiile necesare pentru utilizarea eficace și eficientă a fondurilor structurale și de investiții europene astfel încât statelor membre să li se poată rambursa de la bugetul UE cheltuielile efectuate;
•  rezervă de performanță obligatorie de aproximativ 20 de miliarde de euro (sau 6 % din cheltuielile din domeniul coeziunii), care putea fi deblocată pentru axele prioritare ce înregistrau rezultate bune sau care trebuia realocată altor axe prioritare din cadrul aceluiași program sau altor programe din același stat membru și
•  modele de finanțare în funcție de performanță care condiționau în mod direct sprijinul financiar din partea UE de anumite realizări sau rezultate predefinite.

III În cadrul auditului său, Curtea a evaluat utilizarea acestor instrumente în perioada 2014‑2020. În special, ea a examinat:

•  dacă aceste instrumente erau bine concepute pentru a stimula performanța și pentru a reorienta atenția către obținerea de rezultate;
•  dacă Comisia și statele membre le-au utilizat în mod eficace și
•  dacă utilizarea lor a avut influență asupra modului în care au fost alocate și debursate fondurile din domeniul coeziunii.

IV Toate cele trei instrumente aveau potențialul de a stimula performanța și de a reorienta atenția către obținerea de rezultate. În plus, instrumentele sunt complementare, întrucât ele se aplică în diferite etape și unor aspecte diferite ale implementării programelor, dar toate condiționează finanțarea din domeniul coeziunii de performanță și de rezultate.

V Comisia și statele membre au înregistrat doar un succes parțial în utilizarea celor trei instrumente cu scopul de a axa într-o mai mare măsură pe performanță politica de coeziune. Evaluarea Curții este mai pozitivă în cazul condiționalităților ex ante decât în cazul rezervei de performanță și este cel mai puțin pozitivă în cazul modelelor de finanțare în funcție de performanță (cu excepția opțiunilor simplificate în materie de costuri, care existau deja înainte de 2014).

VI Statele membre îndeplineau majoritatea condiționalităților ex ante, dar nu pe toate, înainte să înceapă programele. Planurile de acțiune privind condiționalitățile ex ante încă neîndeplinite au fost convenite și în mare parte finalizate, dar în unele cazuri abia târziu în cursul perioadei. Evaluarea de către Comisie a condiționalităților ex ante era concepută mai degrabă ca un exercițiu punctual și nu presupunea deci monitorizarea îndeplinirii acestora pe parcursul întregii perioade. În cazul „condițiilor favorizante” (care au succedat, pentru perioada 2021‑2027, condiționalităților ex ante), îndeplinirea lor este obligatorie pe parcursul întregii perioade. Sunt necesare însă clarificări suplimentare pentru mecanismele de monitorizare a acestor condiții și pentru cele de raportare cu privire la acestea.

VII În 2019, Comisia a deblocat 82 % din rezerva de performanță de 20 de miliarde de euro pentru perioada 2014‑2020. Sumele au fost deblocate în principal pe baza atingerii de către statele membre a țintelor în materie de efectuare a cheltuielilor și a țintelor de realizare, întrucât aproape niciun indicator de rezultat nu a fost utilizat pentru alocarea rezervei de performanță. Per ansamblu, alocarea rezervei de performanță a avut doar un impact limitat asupra bugetelor programelor. Pentru perioada 2021‑2027, s-a renunțat la utilizarea unei rezerve de performanță obligatorii, aceasta fiind înlocuită cu evaluare intermediară. Dispozițiile aferente sunt însă vagi și nu stabilesc modul în care alocarea fondurilor va fi afectată de performanța efectivă a programelor.

VIII Statele membre au manifestat un interes foarte limitat pentru utilizarea celor două noi modele de finanțare în funcție de performanță, și anume „planurile de acțiune comune” și „finanțarea nelegată de costuri”. Comisia a înregistrat mai mult succes cu promovarea utilizării opțiunilor simplificate în materie de costuri, modalitate mai tradițională, deși nu toate aceste opțiuni sunt bazate pe performanță. „Finanțarea nelegată de costuri” va deveni modelul de finanțare predominant în UE în următorii ani, în principal ca urmare a utilizării obligatorii a acestuia în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență. Cu toate acestea, Curtea consideră că este necesar să se clarifice mai bine normele aplicabile privind utilizarea lui în politica de coeziune, astfel încât statele membre să fie mai dispuse să utilizeze acest model inovator de finanțare.

IX În ansamblu, auditul Curții a confirmat că introducerea cadrului de performanță în perioada 2014‑2020 a contribuit la schimbare a culturii în gestiunea financiară a politicii de coeziune. Cu toate acestea, auditul său a arătat, de asemenea, că finanțarea bazată pe performanță nu constituie încă realitate în cadrul acestei politici. În special, deși cele trei noi instrumente au dus la noi abordări în materie de implementare, ele nu au avut influență vizibilă asupra modului în care au fost alocate și debursate fondurile din partea UE.

X Curtea adresează Comisiei următoarele recomandări:

•  să utilizeze în mod optim condițiile favorizante în perioada 2021‑2027;
•  să pregătească din timp terenul pentru evaluare intermediară eficace pentru perioada 2021‑2027;
•  să clarifice normele care stau la baza modelului de „finanțare nelegată de costuri” și
•  să clarifice abordarea pentru furnizarea asigurării privind finanțarea acordată de UE prin modelul de „finanțare nelegată de costuri”.

XI În perioada 2021‑2027, fondurile din cadrul politicii de coeziune se vor derula în paralel cu Mecanismul de redresare și reziliență. Unele dintre învățămintele desprinse din utilizarea instrumentelor pentru finanțare bazată pe performanță în domeniul coeziunii în perioada 2014‑2020 pot fi aplicabile și Mecanismului de redresare și reziliență, în cadrul căruia finanțarea va fi, de asemenea, bazată pe performanță.

Introducere

Axarea bugetului UE pe rezultate a reprezentat prioritate pentru perioada 2014‑2020

01 Rezultatele obținute cu ajutorul cheltuielilor UE aduc contribuție esențială la realizarea obiectivelor de politică ale UE. Regulamentul financiar al UE prevede că toate cheltuielile UE trebuie să respecte principiile bunei gestiuni financiare^[1] pentru a se maximiza raportul costuri-beneficii. În 2015, Comisia a lansat inițiativă intitulată „Un buget al UE axat pe rezultate”^[2], menită să sporească transparența și răspunderea de gestiune în ceea ce privește cheltuielile UE și să aducă rezultatele în centrul bugetului UE.

02 Orientarea politicii de coeziune într-o mai mare măsură către performanță a constituit unul dintre obiectivele explicite ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când au adoptat, în decembrie 2013, pachetul legislativ pentru fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) aferente perioadei 2014‑2020^[3].

03 Politica de coeziune este pusă în aplicare de autoritățile de management din statele membre prin intermediul a aproximativ 390 de programe operaționale, sub supravegherea și îndrumarea Comisiei. Pentru perioada 2014‑2020, bugetul total pentru politica de coeziune s-a ridicat la aproximativ 357 de miliarde de euro, reprezentând aproximativ treime din bugetul total al UE. Pentru perioada 2021‑2027, bugetul va fi de aproximativ 373 de miliarde de euro (la prețurile curente). În caseta 1 se prezintă câteva informații generale privind politica de coeziune de-a lungul celor două perioade de programare.

04 La 24 iunie 2021, Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord privind Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC)^[5], care stabilește normele pentru perioada 2021‑2027. Pentru cea mai mare parte a perioadei 2021‑2027, fondurile din cadrul politicii de coeziune vor fi implementate concomitent cu Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) dotat cu un buget de 672,5 miliarde de euro (din care 312,5 miliarde de euro vor fi sub formă de granturi). Mecanismul de redresare și reziliență urmărește să atenueze impactul economic și social al pandemiei de COVID-19 acordând statelor membre finanțare pentru a atinge anumite obiective de etapă și ținte convenite^[6].

Întocmirea bugetului în funcție de performanță – ce presupune?

05 Întocmirea bugetului în funcție de performanță constă în utilizarea sistematică a informațiilor cu privire la realizări, la rezultate și/sau la impacturi pentru a contribui la alocare a fondurilor publice în cunoștință de cauză și pentru a influența și/sau a determina acest proces^[7]. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) definește trei^[8] categorii principale pentru întocmirea bugetului în funcție de performanță: întocmirea bugetului cu prezentarea de informații privind performanța, întocmirea bugetului influențată de informații privind performanța și întocmirea bugetului în funcție de performanță. În prezentul raport, termenul de „finanțare în funcție de performanță” este utilizat ca fiind analog termenului de „întocmire a bugetului în funcție de performanță”, dar acoperă și finanțarea programelor și a operațiunilor.

Finanțarea în funcție de performanță în cadrul politicii de coeziune în perioada 2014‑2020

06 Regulamentul privind dispozițiile comune pentru perioada 2014‑2020 a introdus două componente principale menite să sporească axarea pe rezultate a cheltuielilor din domeniul coeziunii. În primul rând, exista un „cadru de performanță” explicit, care impunea statelor membre să stabilească obiective specifice care trebuiau atinse cu ajutorul investițiilor din fondurile ESI. În al doilea rând, au fost introduse, în politica de coeziune, instrumente specifice pentru finanțarea în funcție de performanță, destinate să ofere statelor membre stimulente financiare și să optimizeze modul în care acestea utilizau sprijinul financiar din partea UE:

•  obligația de a îndeplini, încă de la începutul programelor, anumite condiționalități ex ante necesare pentru a crea un mediu favorabil investițiilor și de a garanta că existau condițiile necesare astfel încât statelor membre să li se poată rambursa de la bugetul UE cheltuielile efectuate;
•  rezervă de performanță obligatorie, în proporție de 6 % din alocarea totală a fiecărui stat membru, care putea fi realocată altor axe prioritare din cadrul aceluiași program sau altor programe din același stat membru în funcție de examinarea performanței din 2019 și
•  extinderea utilizării modelelor de finanțare în funcție de performanță. În special, au fost introduse două modele de finanțare: „planurile de acțiune comune” și „finanțarea nelegată de costuri”, cel din urmă în 2019. Acestea legau finanțarea din partea UE direct de obținerea unor realizări și a unor rezultate predefinite sau de îndeplinirea unor condiții predefinite. În același timp, statele membre erau încurajate să aplice „opțiunile simplificate în materie de costuri”, care fuseseră deja testate în perioada 2007‑2013.

07 În perioada 2014‑2020, fondurile ESI au făcut, de asemenea, obiectul unei „condiționalități macroeconomice”, conform căreia finanțarea din partea UE putea fi reprogramată sau suspendată în cazul în care un stat membru nu respecta normele de bună guvernanță economică. Această regulă nu a fost însă niciodată aplicată.

Constrângerile care limitează orientarea către performanță în politica de coeziune

08 Comisia are responsabilitatea de a asigura utilizare judicioasă a sprijinului financiar acordat de UE, inclusiv în situațiile în care gestiunea acestor fonduri este partajată cu statele membre^[9]. Există însă serie de constrângeri specifice care limitează axarea într-o mai mare măsură pe performanță a politicii de coeziune^[10]:

•  Alocările totale repartizate statelor membre (cunoscute sub denumirea de „pachete financiare”) sunt convenite încă de la început în timpul negocierilor privind cadrul financiar multianual (CFM). În consecință, nu există flexibilitate pentru a realoca fonduri între statele membre pe parcursul perioadei respective.
•  CFM pe perioada de șapte ani stabilește cuantumurile maxime („plafoane”) pentru fiecare categorie de cheltuieli, iar aceste plafoane nu ar trebui ajustate decât în situații excepționale.

09 O altă dificultate rezidă în faptul că performanța, inclusiv obținerea de rezultate, depinde de numeroși actori diferiți: Comisia, autoritățile naționale, regionale și locale din statele membre, precum și participanții din sectorul public și cel privat. Toți acești actori sunt implicați în atingerea obiectivelor, a obiectivelor de etapă și a țintelor și trebuie să se asigure că fondurile UE și cele naționale sunt cheltuite în mod eficient și eficace și în conformitate cu normele. Trebuie să se țină de asemenea seama de diferențele teritoriale care pot afecta performanța unui program. Factorii externi au, la rândul lor, un impact potențial semnificativ asupra implementării programelor, așa cum a demonstrat recent pandemia de COVID-19.

Sfera și abordarea auditului

10 În cadrul auditului, Curtea a evaluat utilizarea instrumentelor pentru finanțarea în funcție de performanță în domeniul coeziunii în perioada 2014‑2020. În special, Curtea a examinat:

•  dacă aceste instrumente erau bine concepute pentru a stimula performanța și pentru a reorienta atenția către obținerea de rezultate;
•  dacă Comisia și statele membre le-au utilizat în mod eficace și
•  dacă utilizarea lor a avut influență asupra modului în care au fost alocate și debursate fondurile din domeniul coeziunii.

11 În cadrul activităților sale de audit, Curtea a examinat cadrul de reglementare, procedurile și orientările Comisiei, precum și documentația și literatura de specialitate relevante în materie de finanțare în funcție de performanță în contextul UE și al politicii de coeziune a acesteia.

12 De asemenea, Curtea a analizat datele furnizate de Comisie cu privire la finalizarea planurilor de acțiune pentru condiționalitățile ex ante și cu privire la examinarea performanței. Pentru analiza sa, Curtea a selectat 14 programe operaționale din patru state membre (Germania, Italia, Polonia și România), care acoperă atât finanțarea din partea FEDR/a Fondului de coeziune, cât și finanțarea din partea FSE, în cadrul a cinci obiective tematice strâns legate de Strategia Europa 2020, și opt planuri de acțiune conexe pentru condiționalitățile ex ante (a se vedea anexa I). De asemenea, Curtea a realizat un sondaj în rândul autorităților de management responsabile de aceste 14 programe operaționale, sondaj care a vizat sprijinul acordat de Comisie pentru îndeplinirea condiționalităților ex ante, controalele efectuate de statele membre cu scopul de a asigura fiabilitatea datelor privind performanța și obstacolele care au frânat adoptarea modelelor de finanțare în funcție de performanță.

13 În plus, Curtea a desfășurat interviuri cu personalul Comisiei și cu experți în elaborarea și implementarea unor modele de finanțare în funcție de performanță din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), al Băncii Mondiale, al Centrului de Cercetare pentru Politici Europene (European Policy Research Centre – EPRC) și al Centrului de Studii Politice Europene (Center for European Policy Studies – CEPS), precum și din patru state membre (Austria, Țările de Jos, Portugalia și Germania).

14 În fine, pentru acest audit, Curtea se bazează, de asemenea, pe rapoartele sale anterioare privind orientarea către performanță în politica de coeziune și pe avizele pe care le-a publicat cu privire la propunerile legislative ale Comisiei (a se vedea anexa II).

15 Activitatea de audit a Curții a acoperit perioada de până în decembrie 2020. De asemenea, Curtea a examinat cele mai recente evoluții și a identificat unele riscuri și oportunități pentru perioada 2021‑2027. Realocările bugetare efectuate în 2020 ca răspuns la pandemia de COVID-19^[11] nu sunt însă abordate în cadrul auditului care face obiectul raportului de față.

Observații

Condiționalitățile ex ante

Un instrument inovator menit să creeze condițiile necesare pentru cheltuieli eficace

16 Condiționalitățile ex ante reprezintă una dintre principalele inovații din perioada 2014‑2020. Ele se referă, de exemplu, la existența unui cadru juridic subiacent, la capacitatea administrativă de a gestiona fondurile și la existența unui cadru strategic care să orienteze investițiile din fondurile ESI^[12].

17 Înainte ca programele operaționale să poată fi adoptate, statele membre trebuiau fie să dovedească că îndeplineau condiționalitățile ex ante, fie să propună planuri de acțiune care să explice modul în care urmau să le îndeplinească până la 31 decembrie 2016. Statele membre trebuiau să raporteze cu privire la realizarea acestor planuri de acțiune în rapoartele lor anuale de implementare, care trebuiau să fie prezentate până la 30 iunie 2017, sau în rapoartele de progres care trebuiau prezentate în august 2017^[13].

18 Statele membre trebuiau să îndeplinească 29 de condiționalități ex ante tematice legate de anumite tipuri de investiții, precum și 7 condiționalități ex ante generale (a se vedea caseta 2 și figura 1).

19 Unele dintre condiționalitățile ex ante generale abordau aspecte specifice legate de statul de drept și de valorile UE, cum ar fi combaterea discriminării, egalitatea de gen sau drepturile persoanelor cu handicap, precum și de eficacitatea aplicării legislației privind achizițiile publice sau a normelor privind ajutoarele de stat, dar nu a existat nicio condiție generală în legătură cu statul de drept.

20 În cadrul unui audit anterior, Curtea a constatat deja că condiționalitățile ex ante furnizau un cadru consecvent pentru evaluarea gradului de pregătire al statelor membre de a executa fondurile acordate de UE și că statele membre le percepeau ca fiind un element pozitiv^[14]. Pe de altă parte, Curtea a constatat și serie de deficiențe în modul în care erau concepute condiționalitățile ex ante. Acestea au fost domeniile asupra cărora Curtea s-a concentrat, de altfel, în cadrul acestui audit.

Comisia și statele membre nu au abordat condiționalitățile ex ante în timp util

Evaluarea condiționalităților ex ante se bazează pe criterii generice

21 Începând din 2014, statele membre trebuiau să se autoevalueze dacă îndeplineau condiționalitățile ex ante. Această autoevaluare se baza pe criteriile specificate în Regulamentul privind dispozițiile comune^[15] și trebuia să fie validată de Comisie. Criteriile din Regulamentul privind dispozițiile comune erau de multe ori generice, lăsau marjă considerabilă de interpretare și adesea nu făceau referire la ținte cuantificabile specifice, chiar și în cazurile în care s-ar fi putut deriva astfel de ținte din legislația UE.

22 În 2014, Comisia a emis orientări suplimentare cu privire la modul în care statele membre și propriile servicii ar trebui să evalueze progresele înregistrate în direcția îndeplinirii condiționalităților ex ante. Cu toate acestea, Curtea a identificat inconsecvențe în modul în care Comisia a evaluat și a validat progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește finalizarea planurilor lor de acțiune privind condiționalitățile ex ante, situație care a persistat până la sfârșitul perioadei 2014‑2020, așa cum se arată în caseta 3.

Evaluarea condiționalităților ex ante era concepută ca un exercițiu punctual la începutul perioadei 2014‑2020

23 În etapa de adoptare a programelor operaționale, aproximativ treime din condiționalitățile ex ante tematice erau încă neîndeplinite. Comisia a identificat probleme în legătură cu cel puțin unele dintre condiționalitățile ex ante în cazul a 26 dintre cele 28 de state membre de la momentul respectiv. Doar Austria și Danemarca îndeplineau toate condiționalitățile ex ante relevante la momentul adoptării programelor lor operaționale. Celelalte 26 de state membre au adoptat în total 761 de planuri de acțiune cu privire la modul în care intenționau să îndeplinească condiționalitățile ex ante după adoptarea programelor operaționale.

24 Aceste cifre nu oferă niciun indiciu cu privire la impactul pe care l-ar fi putut avea condiționalitățile ex ante neîndeplinite asupra performanței. Ele arată totuși că neîndeplinirea acestor condiționalități nu constituia un caz izolat, ci privea mai multe domenii și numeroase state membre.

25 Dintre cele 761 de planuri de acțiune, statele membre raportaseră 746 (98 %)^[16] ca fiind finalizate înainte de sfârșitul lunii august 2017. Cele 15 planuri de acțiune nefinalizate vizau opt state membre: Cipru, Spania, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg și România. Până în 2018, majoritatea acestor state membre își finalizaseră planurile de acțiune. Cu toate acestea, planul de acțiune pentru un program operațional italian și cel pentru un program operațional cipriot erau încă nefinalizate în decembrie 2020.

26 În perioada 2014‑2020, evaluarea condiționalităților ex ante a fost concepută ca un exercițiu punctual. Regulamentul privind dispozițiile comune prevedea că statele membre trebuiau să evalueze dacă îndeplineau condiționalitățile ex ante la momentul adoptării programelor operaționale (sau, în anumite circumstanțe, până în decembrie 2016) și Comisia avea obligația de a valida această evaluare. Regulamentul nu impunea însă statelor membre și Comisiei să monitorizeze dacă condiționalitățile ex ante continuau să fie îndeplinite pe toată durata programului. Prin urmare, nu este clar dacă realizările care au fost raportate în cadrul acestui proces au fost menținute pe parcursul întregii perioade 2014‑2020.

Dovezile care să demonstreze impactul condiționalităților ex ante asupra eficacității cheltuielilor sunt limitate

27 Așteptările statelor membre în ceea ce privește impactul condiționalităților ex ante variau. În majoritatea cazurilor, statele nu considerau că îndeplinirea acestor condiționalități ar ameliora în mod automat eficacitatea punerii în aplicare a politicii de coeziune și le percepeau mai degrabă ca pe un instrument util de autoevaluare^[17]. Activitățile de audit desfășurate de Curte în ultimii ani confirmă faptul că, chiar dacă un stat membru îndeplinește în mod formal condiționalitate ex ante, acest lucru nu înseamnă neapărat că situația de pe teren s-a îmbunătățit și că statul respectiv a creat condițiile necesare pentru obținerea de rezultate (a se vedea exemplele din caseta 4).

28 Este posibil totodată ca introducerea condiționalităților ex ante să fi avut contribuție indirectă – în lipsa lor, condițiile pentru cheltuirea pe teren a fondurilor UE ar fi fost și mai dificilă. Un studiu al Comisiei din 2017 a concluzionat că, grație condiționalităților ex ante, implementarea fondurilor ESI a devenit mai eficace și mai structurată^[21]. Studiul recunoștea însă că dovezile în acest sens erau limitate și că, deci, concluziile riscă să fie premature. Comisia nu a mai efectuat, de atunci, altă evaluare a impactului condiționalităților ex ante asupra eficacității cheltuielilor pe teren.

Neîndeplinirea condiționalităților ex ante rareori a avut consecințe financiare

29 În perioada 2014‑2020, a existat legătură directă între neîndeplinirea condiționalităților ex ante și debursarea fondurilor UE pentru prioritățile în cauză în două etape, întrucât Comisia avea puterea de a suspenda plățile în cazul în care statele membre nu îndeplineau condiționalitățile ex ante relevante^[22]:

•  În primul rând, în etapa de adoptare a programului operațional, Comisia putea suspenda plățile intermediare până la finalizarea planurilor de acțiune, în cazul în care putea demonstra un prejudiciu semnificativ pentru îndeplinirea obiectivelor specifice.
•  În al doilea rând, Comisia putea suspenda plățile în cazul în care planurile de acțiune nu fuseseră finalizate până la 31 decembrie 2016.

Cu toate acestea, neîndeplinirea condiționalităților ex ante nu constituia, în sine, un motiv suficient pentru suspendarea plăților.

Comisia nu a suspendat nicio plată pentru neîndeplinirea condiționalităților ex ante în etapa de adoptare a programelor operaționale

30 În ceea ce privește prima etapă, Curtea a constatat că, la momentul adoptării programelor operaționale, Comisia nu a impus nicio suspendare a plăților, chiar dacă aproximativ treime din condiționalitățile ex ante tematice erau încă neîndeplinite (a se vedea punctul 23). Pe de altă parte, Curtea a observat că statele membre își impuseseră ele însele suspendări, care corespundeau unei ponderi de aproximativ 2 % din finanțarea din partea FEDR/Fondului de coeziune și unei ponderi de aproximativ 3,5 % din finanțarea din partea FSE^[23]. Este posibil ca acesta să fi fost motivul pentru care Comisia nu a impus ea însăși suspendări. Această situație ilustrează și faptul că condiționalitățile ex ante, cel puțin la începutul perioadei 2014‑2020, au avut un efect asupra implementării fondurilor ESI.

31 În ceea ce privește a doua etapă, Comisia a elaborat proceduri pentru a monitoriza punerea în aplicare a planurilor de acțiune ale statelor membre^[24] și a definit criterii pentru eventuale suspendări ale plăților^[25]. Potrivit Comisiei, suspendare era posibilă numai dacă existau „informații și temeiuri juridice suficiente pentru a proceda la această acțiune”. Nefinalizarea unui plan de acțiune nu era suficientă, în sine, pentru a declanșa suspendare. Conform Regulamentului privind dispozițiile comune, eventualele suspendări ale plăților impuse la discreția Comisiei trebuiau să fie proporționale cu „măsurile care trebuie luate și cu fondurile expuse riscului”^[26].

32 Totuși, statele membre nu aveau obligația de a raporta sistematic cu privire la progresele intermediare înregistrate în punerea în aplicare a planurilor lor de acțiune până la termenul de raportare din 2017 și nici de a furniza informații pentru a permite evaluare sistematică și consecventă a existenței condițiilor pentru suspendarea plăților. Având în vedere că în Regulamentul privind dispozițiile comune nu exista legătură clară și măsurabilă între condiționalitățile ex ante și îndeplinirea obiectivelor specifice din programele operaționale, era aproape imposibil pentru Comisie să justifice deciziile de suspendare. În consecință, deși sarcina probei pentru justificarea suspendărilor revenea Comisiei, aceasta nu avea acces la informațiile de care avea nevoie pentru a face acest lucru.

Comisia a suspendat plățile pentru doar două programe operaționale în perioada 2014‑2020

33 În cursul primilor trei ani ai perioadei 2014‑2020, Comisia a examinat dacă era necesar să se suspende plățile în cazul a 15 dintre cele 761 de planuri de acțiune care vizau opt state membre (a se vedea punctul 25). Cu toate acestea, nu s-au putut transmite scrisori de presuspendare decât după ce statele membre au raportat, până la sfârșitul lunii august 2017, cu privire la modul în care și-au pus în aplicare planurile de acțiune. Spre sfârșitul anului 2017, în urma analizei progreselor înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii condiționalităților ex ante, Comisia a trimis scrisori de presuspendare pentru cinci planuri de acțiune referitoare la cinci programe operaționale diferite (din Spania, Italia și România).

34 În aprilie 2018 și în februarie 2019, Comisia a decis să suspende plățile pentru două dintre aceste cinci programe operaționale (din Spania și Italia). Suspendarea pentru programul operațional spaniol a fost revocată în martie 2019, în timp ce plățile către programul operațional italian au rămas suspendate.

Perspectiva pentru perioada 2021‑2027: „condiții favorizante” aplicabile pe parcursul întregii perioade și introducerea unei noi condiționalități privind „statul de drept”

35 Pentru perioada 2021‑2027, condiționalitățile ex ante vor fi înlocuite de „condițiile favorizante”^[27]. În total, există 20 de condiții favorizante în comparație cu 36 de condiționalități ex ante. Majoritatea acestor condiții favorizante concordă, în linii mari, cu fostele condiționalități ex ante. Mai mult, condiționalitățile ex ante generale au fost înlocuite de condițiile favorizante orizontale. Aceste condiții orizontale se referă la aspecte legate de achizițiile publice, de ajutoarele de stat, precum și de Carta drepturilor fundamentale a UE și de Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. În figura 1 se oferă imagine de ansamblu a condiționalităților ex ante din perioada 2014‑2020 și a condițiilor favorizante pentru perioada 2021‑2027.

36 Spre deosebire de perioada 2014‑2020, statele membre au obligația de a aplica condițiile favorizante pe tot parcursul perioadei 2021‑2027. Mai mult, până la sfârșitul acestei perioade, Comisia poate suspenda plățile în cazul în care statele membre încetează să îndeplinească condițiile favorizante^[28], ceea ce reprezintă consolidare semnificativă a rolului pe care îl poate juca Comisia în modul în care statele membre implementează fondurile din cadrul politicii de coeziune.

37 Cu toate acestea, în mod similar situației din perioada 2014‑2020, Regulamentul privind dispozițiile comune nu impune Comisiei să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la respectarea de către statele membre a condițiilor favorizante în perioada 2021‑2027. Comunicarea informațiilor de acest gen ar putea contribui la evidențierea importanței pe care are îndeplinirea condițiilor favorizante pentru a asigura cheltuirea eficace și eficientă a fondurilor UE.

38 La 16 decembrie 2020, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul 2020/2092 care stabilește norme de protecție a bugetului UE în cazurile în care statele membre încalcă principiile statului de drept^[29]. Noua condiționalitate legată de statul de drept vine în completarea condițiilor favorizante stabilite în Regulamentul privind dispozițiile comune pentru perioada 2021‑2027 și a altor instrumente și procese care promovează statul de drept și aplicarea principiilor acestuia. În special în ceea ce privește fondurile din cadrul politicii de coeziune, Comisia poate propune măsuri numai în cazurile în care procedurile specifice prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune nu asigură în mod adecvat buna gestiune financiară a bugetului UE sau nu protejează interesele financiare ale UE.

Rezerva de performanță și examinarea performanței

Punerea deoparte a unei părți din finanțare pentru măsuri cu performanță mai bună

Deblocarea rezervei de performanță pe baza examinării performanței din 2019

39 Prin rezerva de performanță s-a încercat realizarea unei legături între deciziile bugetare și performanță, în special realizări. Deblocarea rezervei era condiționată de îndeplinirea unor obiective de etapă relevante pentru fiecare axă prioritară până la sfârșitul anului 2018, lucru care era determinat în urma unei examinări a performanței^[30]. Această examinare a performanței trebuia să fie efectuată în 2019, ținând seama de datele privind performanța raportate de statele membre pentru perioada 2014‑2018.

40 În cazul programelor operaționale din perioada 2014‑2020, alocările aferente obiectivului „investiții pentru creștere și locuri de muncă” [excluzând obiectivul „cooperare teritorială europeană” (CTE)] includeau rezervă de performanță de aproximativ 6 % din finanțarea din partea UE (circa 20,2 miliarde de euro), așa cum se arată în figura 2.

41 O rezervă de performanță a existat și înainte de perioada 2014‑2020. În perioada 2000‑2006, această rezervă a fost obligatorie, dar nu era necesar ca criteriile de evaluare a performanței să fie stabilite în programele operaționale. În perioada 2007‑2013, această rezervă putea fi aplicată opțional de statele membre. În comparație cu perioadele anterioare, principalele inovații care au fost aduse pentru perioada 2014‑2020 au constat în utilizarea obligatorie a unui cadru de performanță derivat din logica de intervenție a programului operațional în cauză, defalcarea rezervei la nivelul priorităților și condiționarea explicită a deblocării rezervei (pentru fiecare axă prioritară) de performanța satisfăcătoare, măsurată pe baza unor obiective de etapă care erau indicate în programele operaționale la momentul examinării performanței.

O examinare a performanței bazată pe un număr mare de indicatori și de obiective de etapă

42 În 2019, Comisia a procedat la examinarea performanței pentru 300 de programe operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune și FSE care dispuneau de rezervă de performanță. Aceste cadre de performanță cuprindeau un set de indicatori, obiective de etapă și ținte pentru fiecare axă prioritară din aceste programe operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune și FSE^[31]. Per ansamblu, examinarea a vizat 1 917 axe prioritare diferite din cadrul acestor programe operaționale și 5 802 indicatori. Au existat patru tipuri de indicatori:

•  indicatori financiari (de resurse) meniți să măsoare cheltuielile. Fiecare prioritate trebuia să dispună de un indicator de acest tip;
•  etapele-cheie de implementare pentru a veni în completarea indicatorilor de realizare în cazurile în care nu se preconiza nicio realizare până la sfârșitul anului 2018;
•  indicatori de realizare (comuni sau specifici programelor) meniți să măsoare implementarea acțiunilor și
•  indicatori de rezultat (comuni sau specifici programelor în cazul programelor operaționale aferente FSE și specifici programelor în cazul altor fonduri) meniți să măsoare îndeplinirea obiectivelor specifice ale programelor operaționale, acolo unde este cazul, și legați îndeaproape de intervențiile sprijinite în cadrul politicii.

Utilizarea unor indicatori comuni permite Comisiei să facă comparații între programe și să agrege valorile indicatorilor.

Condițiile pentru deblocarea rezervei de performanță

43 Cadrul de performanță pentru fiecare axă prioritară trebuia să includă cel puțin un indicator financiar (de resurse) și un indicator de realizare; utilizarea indicatorilor de rezultat și a etapelor-cheie de implementare era opțională. Pentru a se califica pentru deblocarea rezervei de performanță, indicatorii trebuiau să atingă cel puțin 85 % din valoarea obiectivului lor de etapă; în cazul în care se utilizau mai mult de doi indicatori, pragul de 85 % era redus la 75 % pentru unul dintre indicatori^[32]. În cazul priorităților care nu atinseseră valorile obiectivelor lor de etapă, statele membre aveau la dispoziție trei luni pentru a propune modificare a programului operațional în vederea realocării rezervei către acele priorități care atinseseră obiectivele de etapă.

44 Conform normelor inițiale pentru operațiunile din cadrul FEDR/Fondului de coeziune, indicatorii ar trebui să fie raportați numai după ce operațiunile în cauză au fost implementate integral^[33]. Cheltuielile aferente proiectelor, utilizate la calcularea indicatorilor financiari, se calificau pentru raportare în raportul anual de implementare numai dacă erau efectuate și certificate Comisiei până la sfârșitul anului 2018^[34].

45 Statelor membre li s-a permis să revizuiască, înainte de examinarea performanței, valorile obiectivelor de etapă și indicatorii stabiliți inițial într-un program operațional în „cazuri justificate corespunzător” precum modificare semnificativă a condițiilor economice, de mediu și privind piața muncii^[35]. În 2014, Comisia a propus legislație secundară conform căreia ipoteze incorecte care duc la subestimări sau la supraestimări puteau fi utilizate ca justificare pentru revizuirea obiectivelor de etapă^[36].

46 În perioada 2014‑2020, Comisia putea suspenda plățile intermediare în cazul unui „eșec grav” în atingerea obiectivelor de etapă^[37]. Pentru a putea recurge la această opțiune, Comisia trebuia să comunice statului membru în cauză deficiențele subiacente legate de implementare și să îi ofere posibilitatea de a lua măsuri corective.

47 Curtea a afirmat în trecut că era puțin probabil ca examinarea performanței să declanșeze realocare semnificativă a cheltuielilor din domeniul coeziunii către programe și priorități mai performante^[38]. De asemenea, Curtea și-a exprimat rezervele cu privire la caracterul adecvat al aproape jumătate dintre obiectivele de etapă specificate drept criterii pentru deblocarea rezervei de performanță și pentru suspendarea plăților în cazul unei performanțe insuficiente^[39]. În 2017, OCDE a evaluat rezerva de performanță ca având sferă de aplicare limitată și a pus sub semnul întrebării fiabilitatea modului în care era legată de performanță^[40].

48 Curtea a atras, de asemenea, atenția asupra dificultăților întâmpinate de statele membre la stabilirea țintelor pentru indicatorii comuni de realizare și de rezultat^[41]. Acest lucru a fost confirmat de evaluarea impactului realizată de Comisie în 2018^[42].

Modificările aduse normelor înainte de examinarea performanței din 2019 au dus la creșterea flexibilității pentru statele membre

Condiții și criterii ajustate începând din 2014

49 Perioada 2014‑2020 a demarat cu întârzieri: Parlamentul European și Consiliul au adoptat cadrul juridic abia în decembrie 2013 și majoritatea programelor operaționale au fost adoptate până în decembrie 2015^[43]. Ca urmare a acestei situații și a unor întârzieri suplimentare înregistrate în implementarea proiectelor pe teren, absorbția fondurilor a fost mai lentă decât se prevăzuse inițial. Până la sfârșitul anului 2017, deci la trei ani de la demararea perioadei de șapte ani, cheltuielile declarate de statele membre reprezentau doar 16 % din alocările bugetare disponibile pentru perioada 2014‑2020^[44].

50 Începând din 2014, Comisia a adus câteva modificări la normele privind examinarea performanței din 2019 (a se vedea figura 3). Aceste modificări au dus la creșterea flexibilității pentru statele membre în raportarea lor cu privire la performanță. În special, ele au permis autorităților de management să comunice:

•  realizările obținute pentru operațiuni din cadrul FEDR/al Fondului de coeziune care încă nu erau implementate integral (în 2018)^[45] și
•  cheltuielile efectuate în 2018, dar certificate Comisiei până la 30 iunie 2019, în scopul examinării performanței^[46].

51 În plus, Comisia a clarificat în 2017 că, pentru a măsura îndeplinirea țintelor anuale în materie de cheltuieli de către statele membre, urmau să fie luate în considerare nu numai cheltuielile efectuate și declarate de statele membre, ci și plățile anuale de prefinanțare efectuate de Comisie^[47]. Aceasta însemna că statele membre care și-au stabilit obiectivele de etapă pe baza regulii „n+3” privind dezangajarea puteau declara cheltuieli mai puține pentru a-și atinge țintele în materie de utilizare a fondurilor.

Ca urmare a acestor modificări și clarificări, statele membre puteau raporta performanțe mai bune decât în conformitate cu legislația inițială

52 Aceste modificări au permis statelor membre să raporteze performanțe mai bune decât ar fi putut să facă în conformitate cu legislația inițială. Statele membre au ținut seama rapid de aceste modificări atunci când au raportat cu privire la performanță. La sfârșitul anului 2018, autoritățile de management pentru toate cele șapte programe operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune incluse în eșantionul Curții au raportat realizări pentru operațiuni nefinalizate și/sau pentru cheltuieli efectuate și declarate, dar încă necertificate până la sfârșitul exercițiului 2018. În cazul tuturor celor 14 programe operaționale examinate (care includ și FSE), mai puțin unul, realizările au fost raportate înainte chiar să fi fost declarate Comisiei cheltuieli aferente. Curtea a constatat, de asemenea, că 38 dintre cele 57 de operațiuni din eșantionul Curții nu fuseseră finalizate până la sfârșitul anului 2018. Cu toate acestea, în cazul a 32 dintre aceste operațiuni în curs, autoritățile de management raportaseră deja cu privire la indicatorii de realizare în rapoartele lor anuale de implementare pentru 2018. Dacă Comisia nu ar fi introdus modificările menționate înainte de examinarea performanței din 2019, aceste operațiuni nu ar fi putut fi luate în considerare în scopul alocării rezervei de performanță.

Peste jumătate dintre indicatori/obiectivele de etapă au fost modificate înainte de examinarea performanței

53 Inițial, posibilitatea de a modifica obiectivele de etapă și țintele era limitată la lista neexhaustivă de exemple de cazuri justificate corespunzător prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune. În special, aceste exemple nu includeau scenariul în care țintele și obiectivele de etapă stabilite inițial în programe ar fi fost calculate pe baza unor ipoteze greșite. În 2014, pentru a remedia astfel de situații, Comisia a oferit statelor membre posibilitatea de a revizui obiectivele de etapă și țintele dacă acestea fuseseră bazate pe ipoteze inițiale incorecte^[48]. Comisia a recomandat, de asemenea, statelor membre să solicite eventualele modificări ale cadrului de performanță până cel târziu la 30 iunie 2018^[49].

54 Între 2014 și 2018, statele membre au recurs pe scară largă la posibilitatea de a modifica indicatorii de performanță și valorile acestora. Analiza Curții arată că mai mult de jumătate (55 %) din 5 802 indicatori și/sau obiective de etapă fuseseră modificați/modificate între adoptarea programului operațional și examinarea performanței (a se vedea figura 4). În special, statele membre:

•  au mărit valoarea obiectivelor de etapă pentru aproximativ 7 % din toți indicatorii din cadrul de performanță, în principal pentru indicatorii financiari (de resurse) și pentru indicatorii de realizare specifici programelor;
•  au redus valoarea obiectivelor de etapă pentru aproximativ treime din toți indicatorii din cadrul de performanță, în principal pentru indicatorii financiari (de resurse) și
•  au introdus 916 indicatori noi însoțiți de obiectivele de etapă aferente, înlocuind parțial indicatorii conveniți inițial atunci când au fost adoptate programele operaționale.

55 Statele membre au redus valorile obiectivelor de etapă pentru aproximativ 30 % din toți indicatorii din cadrul de performanță. În figura 5 este prezentată defalcare pe state membre a tipurilor de modificări aduse indicatorilor și/sau obiectivelor de etapă aferente.

Majoritatea statelor membre au justificat ajustările pe care le-au adus cu argumentul că ipotezele inițiale fuseseră incorecte

56 În 2018, cu un an înainte de examinarea performanței, Comisia a înregistrat 148 de cereri depuse de 24 de state membre pentru modificarea indicatorilor/obiectivelor de etapă din cadrul de performanță pentru programele operaționale aferente FSE. În cazul a 16 dintre aceste state membre, argumentele utilizate pentru a justifica aceste cereri includeau faptul că s-au utilizat ipoteze inițiale incorecte pentru stabilirea obiectivelor de etapă. Curtea nu a primit date similare cu privire la modificările aduse programelor operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune.

57 Cu toate acestea, în urma propriei analize realizate de Curte, s-a ajuns la constatare similară. Curtea a analizat modificările aduse unui număr de 120 de indicatori și obiective de etapă incluse în cele 14 programe operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune și FSE care au fost examinate (a se vedea anexa I). S-a constatat că 66 de indicatori/obiective de etapă fuseseră reduși/reduse, nou-introduși/nou-introduse sau modificați/modificate. Jumătate dintre aceste modificări au fost justificate de statele membre cu argumentul că se utilizaseră ipoteze incorecte la stabilirea obiectivelor de etapă inițiale. Regulamentul privind dispozițiile comune nu a stabilit un termen pentru modificarea cadrului de performanță înainte de examinarea performanței și Comisia a acceptat cererile în acest sens din partea statelor membre până la sfârșitul anului 2018, la șase luni după termenul-limită recomandat (a se vedea punctul 53). În cazul unui program operațional din România, Comisia a aprobat chiar și cinci noi indicatori de realizare în iunie 2019.

Ajustările aduse obiectivelor de etapă au avut drept rezultat deblocarea rezervei de performanță pentru un număr semnificativ mai mare de priorități

58 Grație acestor ajustări aduse cadrului de performanță, statele membre au raportat rezultate mai bune în atingerea obiectivelor de etapă în vederea alocării rezervei de performanță. Per ansamblu, în urma examinării performanței efectuate de Comisie, s-a concluzionat că trei sferturi din axele prioritare își atinseseră obiectivele de etapă și, în consecință, aproximativ 82 % din rezerva de performanță a fost deblocată pentru aceste priorități care înregistraseră rezultate bune (a se vedea figura 6).

59 Analiza Curții a arătat, de asemenea, că, în lipsa ajustărilor aduse indicatorilor și/sau obiectivelor de etapă înainte de examinarea performanței, ponderea din rezerva de performanță corespunzătoare axelor prioritare pentru care nu ar fi fost atinse obiectivele de etapă ar fi crescut de peste două ori, de la 18 % (3,7 miliarde de euro) la 44 % (8,9 miliarde de euro), ceea ce înseamnă că doar pondere de 56 % din rezervă ar fi putut fi deblocată. În lipsa modificărilor, în cazul a 11 state membre, cel puțin jumătate din rezerva lor de performanță ar fi fost legată de priorități cu performanță insuficientă (a se vedea figura 7). Din punct de vedere financiar, impactul cel mai mare a fost pentru Polonia, pentru Spania și pentru Italia. Acestor trei state membre considerate împreună le corespundea treime din totalul rezervei care nu ar fi putut fi deblocată în lipsa modificărilor. Existau doar două state membre (Luxemburg și Finlanda) în cazul cărora modificările nu au avut niciun impact (a se vedea figura 8).

60 O altă consecință produsă de modificările aduse indicatorilor/obiectivelor de etapă pe care Comisia le-a evaluat ca fiind justificate corespunzător a fost scăderea numărului priorităților cu „eșec grav” în atingerea obiectivelor de etapă (288) la mai puțin de jumătate din numărul care s-ar fi înregistrat conform normelor inițiale (605, respectiv aproximativ treime din totalitatea priorităților pentru care exista rezervă de performanță). În cazul Croației, al Irlandei și al Danemarcei, Comisia ar fi fost nevoită să aibă în vedere suspendarea plăților pentru mai mult de jumătate din finanțarea alocată în cadrul acestor priorități.

Comisia nu a determinat fiabilitatea tuturor datelor privind performanța utilizate pentru examinarea performanței

Datele raportate privind performanța nu erau validate pe deplin

61 O examinare pertinentă a performanței depinde în mod fundamental de raportarea unor date fiabile privind performanța. Din acest motiv, autoritățile naționale trebuiau să ofere asigurare cu privire la fiabilitatea datelor privind performanța ale statelor membre:

•  autoritățile de management trebuiau să ateste în declarațiile lor de gestiune fiabilitatea datelor privind performanța raportate în raportul anual de implementare și
•  autoritățile de audit furnizau asigurare suplimentară, pe baza activității lor de audit, în raportul anual de control care includea opinie de audit.

62 În cadrul sistemului de asigurare al Comisiei pentru politica de coeziune, autoritățile de management raportează cu privire la datele privind performanța în rapoartele lor anuale de implementare pentru anul calendaristic^[50] (de la 1 ianuarie până la 31 decembrie). În schimb, declarațiile lor de gestiune^[51] și rapoartele anuale de control ale autorităților de audit (inclusiv opiniile de audit ale acestora) acoperă exercițiul contabil^[52] (de la 1 iulie până la 30 iunie). Drept rezultat, datele privind performanța pentru a doua jumătate a anului 2018 au fost acoperite de declarația de gestiune și de raportul anual de control pe 2018‑2019 prezentat de autoritățile de audit în februarie 2020. Pentru examinarea performanței din 2019, Comisia a trebuit să își bazeze evaluarea pe informații intermediare raportate de autoritățile de management, dar neexaminate încă de autoritățile de audit (a se vedea figura 9).

Sfera de cuprindere a verificărilor efectuate de autoritățile de management cu privire la datele referitoare la performanță variază

63 Analiza Curții a arătat că verificările efectuate de autoritățile de management cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță au variat în mod semnificativ. Pentru cele 14 programe operaționale examinate de Curte, autoritățile de management au verificat în principal datele privind performanța prezentate în raportul anual de implementare comparându-le cu înregistrările subiacente furnizate de beneficiari. Verificările au avut însă sferă de cuprindere care a variat semnificativ (a se vedea caseta 5) și nu au fost efectuate în mod consecvent pentru toți indicatorii. În ansamblu, Curtea a identificat dovezi că s-au efectuat astfel de verificări în cazul a 116 (90 %) dintre cele 129 de valori ale indicatorilor examinate de Curte.

Activitatea de audit privind datele referitoare la performanță a fost la latitudinea autorităților de audit

64 În octombrie 2018, Comisia a solicitat autorităților de audit să prezinte în rapoartele lor anuale de control pe 2017‑2018 informații cu privire la gradul în care sistemele de monitorizare erau pregătite să furnizeze date fiabile pentru examinarea din 2019 a performanței. De-a lungul anilor, Comisia a discutat, în cadrul unor reuniuni și al unor ateliere desfășurate cu autoritățile de audit, posibile abordări pentru auditul datelor referitoare la performanță. În orientările sale privind strategia de audit, Comisia a sugerat, de asemenea, autorităților de audit să acopere aspectul privind fiabilitatea datelor referitoare la performanță în auditurile operațiunilor, în auditurile tematice sau în auditurile de sistem pe care le efectuează.

65 Cu toate acestea, până în 2018, tipul, sfera și calendarul auditurilor privind datele referitoare la performanță au fost lăsate în mare parte la latitudinea fiecărei autorități de audit. Un regulament delegat al Comisiei care impune autorităților de audit să acopere în mod sistematic fiabilitatea datelor privind performanța în cadrul auditurilor operațiunilor pe care le realizează a intrat în vigoare abia în mai 2019^[53]. Acest demers a avut loc prea târziu pentru a avea vreun efect asupra examinării din 2019 a performanței.

66 Per ansamblu, potrivit Comisiei, autoritățile de audit au efectuat anumită formă de activitate de audit cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță pentru 81 % din toate programele operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune și pentru 90 % din toate programele operaționale aferente FSE înainte de examinarea din 2019 a performanței. Această activitate a fost realizată prin audituri ale operațiunilor, prin audituri tematice sau prin audituri de sistem. Per ansamblu, autoritățile de audit au efectuat în cea mai mare parte audituri de sistem și audituri tematice, urmate de audituri ale operațiunilor (a se vedea figura 10).

67 Propria analiză a Curții cu privire la cele patru state membre examinate în cadrul acestui audit arată că, pentru 12 dintre cele 14 programe operaționale, autoritățile de audit au raportat Comisiei cu privire la activitatea lor de audit legată de fiabilitatea datelor referitoare la performanță înainte de exercițiul de examinare a performanței. Cu toate acestea, Curtea a constatat, de asemenea, că verificările autorităților au acoperit doar 6 dintre cele 57 de operațiuni examinate în cadrul acestui audit.

Comisia a determinat fiabilitatea datelor referitoare la performanță pentru mai mult de șapte din zece programe operaționale

68 În 2019, înainte de a proceda la examinarea performanței, Comisia a evaluat exhaustivitatea, coerența și plauzibilitatea datelor privind performanța furnizate de statele membre în rapoartele lor anuale de implementare pe 2018. De asemenea, Comisia a efectuat audituri tematice ad-hoc în 14 state membre cu privire la cele 31 de programe pe care le-a considerat ca prezentând cele mai mari riscuri. Aceste audituri au identificat deficiențe la nivelul fiabilității datelor privind performanța și la nivelul valorilor raportate pentru indicatori în cadrul de performanță pentru opt programe din Belgia, Germania, Ungaria, Italia, România și Slovacia.

69 Per ansamblu, pe baza activității autorităților de audit și pe baza propriilor activități suplimentare, Comisia a determinat fiabilitatea datelor referitoare la performanță pentru 71 % din programele operaționale aferente FEDR/Fondului de coeziune^[54] și pentru 81 % din programele operaționale aferente FSE înainte de exercițiul de examinare a performanței.

70 Comisia putea suspenda plăți intermediare în cazul în care avea cunoștință de deficiențe semnificative în ceea ce privește calitatea și fiabilitatea sistemului de monitorizare sau a datelor privind indicatorii^[55]. Per ansamblu, Comisia a evaluat 15 programe operaționale în acest context și a inițiat proceduri de presuspendare pentru 6 programe operaționale din Belgia, Germania, Ungaria, Lituania, România și Slovenia înainte de examinarea performanței din 2019. Cu toate acestea, în cele din urmă, Comisia a anulat toate presuspendările și nu a suspendat nicio plată. Potrivit Comisiei, statele membre în cauză fie au furnizat informații suplimentare, fie au remediat deficiențele.

Majoritatea datelor privind performanța, dar nu toate, concordau cu elementele justificative subiacente

71 Pentru a ajunge la opinie independentă cu privire la calitatea datelor referitoare la performanță, Curtea a examinat valorile raportate pentru un total de 120 de indicatori din cadrele de performanță ale unui număr de 20 de axe prioritare aferente celor 14 programe operaționale care au făcut obiectul auditului său. De asemenea, Curtea a examinat 57 de proiecte care conțineau 129 de indicatori din cadrul acestor 20 de axe prioritare (a se vedea anexa I).

72 Per ansamblu, analiza Curții a arătat că majoritatea datelor privind performanța raportate Comisiei, dar nu toate, concordau cu elementele justificative subiacente:

•  În primul rând, Curtea a comparat datele raportate Comisiei în rapoartele anuale de implementare pe 2018 cu datele referitoare la proiecte deținute de autoritățile de management. Analiza sa a arătat că valorile pentru 110 dintre cei 120 de indicatori din cadrele de performanță (92 %) corespundeau pe deplin.
•  În al doilea rând, Curtea a verificat dacă datele deținute de autoritățile de management concordau cu elementele justificative subiacente furnizate de beneficiari. Per ansamblu, Curtea a fost în măsură să pună în corespondență valorile aferente unui număr de 115 dintre cei 129 de indicatori (89 %), cu referire la 46 dintre cele 57 de proiecte (81 %) incluse în eșantionul său.

73 În toate cele patru state membre exista cel puțin un program operațional pentru care Curtea a fost în măsură să pună în corespondență toate datele privind performanța la nivel de proiect (a se vedea figura 11).

Examinarea performanței a avut doar un impact limitat asupra alocării fondurilor UE

Deblocarea rezervei de performanță a fost determinată de succesele înregistrate în parcurgerea etapelor-cheie de implementare și obținerea realizărilor, precum și în cheltuirea fondurilor

74 Analiza Curții a arătat că deblocarea rezervei de performanță a fost determinată în principal de progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește implementarea, așa cum sunt reflectate în parcurgerea etapelor-cheie de implementare sau în obținerea realizărilor, precum și de succesul pe care l-au înregistrat în ceea ce privește cheltuirea fondurilor (circa treime din ansamblul indicatorilor era constituită din indicatori financiari, așa cum se arată în figura 12). De exemplu, a fost deblocată rezervă de performanță în cuantum de 195 de milioane de euro și alta în cuantum de 52 de milioane de euro pentru programul operațional „Creștere inteligentă” din Polonia și, respectiv, pentru programul operațional „Întreprinderi și competitivitate” din Italia, întrucât prioritățile programelor operaționale respective își atinseseră obiectivele de etapă legate de numărul de întreprinderi care au beneficiat de granturi sau de societăți sprijinite, de numărul de operațiuni inițiate și de cuantumul cheltuielilor declarate Comisiei.

75 Doar 13 dintre cei 5 802 indicatori (mai puțin de 1 %) măsurau performanța programelor din punctul de vedere al rezultatelor (a se vedea figura 12). Unul dintre motivele care au contribuit la numărul scăzut de indicatori de rezultat a fost faptul că termenul pentru realizarea obiectivelor de etapă în vederea examinarea performanței era relativ scurt (maximum patru ani) și, prin urmare, insuficient pentru investiții, în cazul cărora rezultatele au nevoie de mai mult timp pentru a se materializa.

76 Examinarea performanței realizată de Comisie a identificat 288 de axe prioritare în cadrul a 121 de programe operaționale care „au eșuat în mod grav” în îndeplinirea obiectivelor de etapă pentru indicatorii financiari (de resurse) și pentru indicatorii de realizare. În aceste cazuri, Comisia avea competența de a suspenda plățile. Curtea a constatat însă că Comisia nu a impus nicio suspendare a plăților. Potrivit Comisiei, principalele motive din spatele acestei decizii au fost faptul că 80 % din programe remediaseră în mod suficient deficiențele lor în materie de implementare și că aproximativ treime dintre priorități fuseseră reprogramate sau erau în curs de a fi reprogramate. Atunci când s-au confruntat cu riscul suspendării din cauza unei performanțe nesatisfăcătoare grave, statele membre au propus - iar Comisia a acceptat - amendamente la programele operaționale care modificau obiectivele de etapă (a se vedea punctul 58).

Deblocarea rezervei de performanță a fost compensată de impactul financiar al altor transferuri bugetare

77 Curtea a examinat toate cele 1 624 de priorități, care corespundeau unui număr de 267 dintre cele 300 de programe operaționale, pentru care examinarea performanței fusese finalizată până în decembrie 2020, pentru a evalua modul în care alocarea fondurilor se schimbase per ansamblu de la prima versiune a programelor operaționale aprobate. Curtea a analizat alocarea totală a UE, și anume alocarea principală și rezerva de performanță.

78 Pentru cazurile în care prioritățile nu își atinseseră obiectivele de etapă, rezerva de performanță corespunzătoare a fost realocată acelor priorități care își atinseseră aceste obiective. Realocările respective erau însoțite, în cea mai mare parte, de alte modificări ale programelor operaționale.

79 Curtea a examinat, de asemenea, dacă se putea stabili corelație între datele globale privind modificările alocărilor bugetare între începutul perioadei 2014‑2020 și examinarea performanței și succesul înregistrat de statele membre în atingerea obiectivelor de etapă și a țintelor. Analiza sa a arătat că alocarea globală a finanțării din partea UE nu a crescut și nici nu a scăzut în mod automat în funcție de măsura în care examinarea performanței considera că prioritățile își atinseseră obiectivele de etapă. În special, Curtea a constatat că 17 % (62 din 357) din prioritățile care nu își îndepliniseră obiectivele de etapă au beneficiat de fapt de finanțare mai mare din partea UE. În mod similar, pentru 24 % (304 din 1 267) din prioritățile care și-au atins obiectivele de etapă, finanțarea globală din partea UE a scăzut de fapt (a se vedea figura 13).

80 Această situație ilustrează faptul că, între atingerea țintelor de către prioritățile programelor până în 2018 și realocarea resurselor către prioritățile respective, era corelație slabă (între începutul perioadei și 2018). La această situație este posibil să fi contribuit mai mulți factori, printre care sumele limitate care corespundeau rezervei de performanță (reprezentând doar 6 % din alocările totale) și modificările aduse din alte motive alocărilor bugetare ulterior adoptării programelor operaționale, de exemplu creșterea automată a finanțării ca urmare a ajustărilor tehnice (așa cum s-a întâmplat în 2017), sau introducerea unor priorități noi.

Perspective pentru perioada 2021‑2027: alocare mai flexibilă a fondurilor, însă rezerva de performanță obligatorie a fost eliminată

Rezerva obligatorie de performanță a fost eliminată

81 În 2025, fiecare program va face obiectul unei evaluări intermediare pentru a se stabili modul în care va fi alocată jumătate din finanțare pentru ultimii doi ani ai perioadei. Evaluarea intermediară se va baza, printre altele, pe progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de etapă, ținând seama de dificultățile majore întâmpinate în implementarea programului^[56]. Cu toate acestea, examinarea performanței și rezerva obligatorie de performanță au fost eliminate. Până în prezent, Comisia nu a prezentat detalii suplimentare cu privire la modul în care vor fi efectuate evaluarea intermediară și exercițiul de reprogramare ulterior.

O alocare mai flexibilă a fondurilor în perioada 2021‑2027 și introducerea Mecanismului de redresare și reziliență ca sursă alternativă de finanțare a investițiilor

82 Contextul pentru evaluarea intermediară pentru perioada 2021‑2027 va fi diferit de cel din perioadele anterioare. Statele membre vor dispune de mai mare flexibilitate în ceea ce privește reprogramarea și realocarea fondurilor în orice moment în cursul ciclului unui program. În special, statele membre au posibilitatea de a transfera fonduri, în limita anumitor plafoane, între prioritățile din cadrul aceluiași fond, al aceluiași program sau al aceleiași categorii de regiune, fără să fie nevoie de aprobarea prealabilă a Comisiei. RDC pentru perioada 2021‑2027 prevede, de asemenea, posibilitatea de a transfera până la 5 % din alocarea fiecărui fond către orice alt instrument care face obiectul gestiunii directe sau indirecte^[57].

83 Mai mult, în anii viitori, fondurile din cadrul politicii de coeziune vor fi implementate simultan cu Mecanismul de redresare și reziliență. În 2021, statele membre s-au axat pe elaborarea și negocierea planurilor lor naționale de redresare și reziliență în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență. Există deja indicii că lansarea programelor pentru perioada 2021‑2027 va suferi întârzieri chiar și mai mari decât în urmă cu șapte ani. În plus, întrucât nu există cofinanțare națională în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, numeroase proiecte de investiții care ar fi fost implementate prin fondurile din cadrul politicii de coeziune în condiții normale ar putea fi finanțate în prezent de Mecanismul de redresare și reziliență. Prin urmare, este probabil ca statele membre să absoarbă alocările lor financiare programate inițial în măsură mai mică decât se anticipase, ceea ce înseamnă că, până la momentul evaluării intermediare, se vor obține probabil mai puține realizări și rezultate.

Modele de finanțare bazate pe performanță

Utilizarea de modele de finanțare bazate pe performanță s-a extins în perioada 2014‑2020

Două noi modele de finanțare: „planuri de acțiune comune” și „finanțare nelegată de costuri”

84 Perioada 2014‑2020 a introdus două noi modele de finanțare. Conform acestora, finanțările din FEDR/Fondul de coeziune și din FSE erau bazate pe performanța verificată, astfel cum era măsurată prin indicatori cu obiective de etapă pentru realizări și/sau rezultate, sau pe îndeplinirea condițiilor, mai degrabă decât pe costurile eligibile suportate efectiv, așa cum s-a întâmplat în mod tradițional.

85 Primul dintre aceste modele de finanțare a fost „planul de acțiune comun”^[58], care a fost disponibil de la începutul perioadei 2014‑2020. Plățile pentru planurile de acțiune comune iau forma unor sume forfetare sau a unor bareme standard pentru costurile unitare corelate cu obiective de etapă și cu valori-țintă (a se vedea caseta 6).

86 O revizuire din 2018 a Regulamentului financiar a introdus al doilea instrument, modelul privind „finanțarea nelegată de costuri”^[60]. Aceasta este metodă fundamental nouă de finanțare din partea UE, bazată pe îndeplinirea unor condiții sau pe obținerea unor rezultate. În cazul fondurilor ESI, în mod specific, finanțarea este corelată cu progresele înregistrate în implementarea programului sau în îndeplinirea obiectivelor programului^[61]. Finanțarea nelegată de costuri a putut fi utilizată începând din 2019 pentru investițiile din cadrul FEDR/Fondului de coeziune în domeniul eficienței energetice și al energiei din surse regenerabile^[62] (a se vedea caseta 7).

87 Ambele modele oferă modalități simplificate de management și control, gestiunea financiară, controlul și auditul având drept scop să verifice dacă țintele în materie de performanță sau condițiile pentru plată au fost îndeplinite^[64]. Utilizarea acestor modele este opțională, cu deosebirea că planurile de acțiune comune trebuie să fie supuse aprobării Comisiei, în timp ce statele membre care intenționează să utilizeze finanțarea nelegată de costuri trebuiau doar să informeze Comisia.

Opțiunile simplificate în materie de costuri: metoda tradițională de corelare a finanțării cu performanța

88 În plus, RDC prevede trei tipuri de opțiuni simplificate în materie de costuri pentru rambursarea cheltuielilor, calculate utilizând metode predefinite sau rate forfetare^[65], mai degrabă decât costurile efective suportate:

•  bareme standard pentru costurile unitare;
•  sume forfetare;
•  finanțare la rate forfetare.

89 Opțiunile simplificate în materie de costuri au fost introduse pentru prima dată în Regulamentul FSE pentru perioada 2007‑2013, iar domeniul lor de aplicare a fost extins în mod continuu de atunci, cel mai recent în 2018, odată cu extinderea utilizării obligatorii a opțiunilor simplificate în materie de costuri la operațiunile de mici dimensiuni finanțate prin FEDR, după ce fuseseră deja introduse anterior pentru operațiunile finanțate prin FSE^[66]. Începând din 2015, Comisia a adoptat rate specifice la nivelul UE și la nivelul statelor membre în temeiul Regulamentului FSE^[67].

90 Baremele standard pentru costurile unitare și sumele forfetare favorizează performanța în măsura în care leagă plățile de realizări, dar nu neapărat de rezultate. Finanțarea forfetară se bazează însă în întregime pe resurse. Totuși, potrivit Comisiei, opțiunile simplificate în materie de costuri pot contribui la reorientarea accentului pus de autoritățile de management și de beneficiari dinspre resurse către obținerea de realizări (și de rezultate)^[68].

91 Curtea a susținut în mod constant introducerea unei finanțări bazate într-o mai mare măsură pe performanță în politica de coeziune în ultimii ani. Ea a recomandat următoarele:

•  începând din 2012, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri pentru a reduce sarcina administrativă și riscul de eroare^[69]; și
•  încă din 2017, introducerea unui model de finanțare bazat pe performanță, care condiționează plățile de îndeplinirea unor condiții sau de obținerea unor rezultate stabilite în prealabil^[70].

Incertitudinea cu privire la modul de utilizare a noilor modele de finanțare bazate pe performanță a împiedicat adoptarea acestora de către statele membre

Interes scăzut pentru utilizarea noilor modele de finanțare bazate pe performanță

92 În perioada 2014‑2020, statele membre au manifestat un interes scăzut pentru utilizarea celor două noi modele de finanțare bazate pe performanță. Până în ianuarie 2018, doar Polonia prezentase propunere de plan de acțiune comun. Cu toate acestea, în iulie 2019, în urma unor schimburi cu Comisia, autoritățile poloneze au decis să își retragă propunerea. În aprilie 2018, Comisia a lansat cerere de propuneri specifică pentru a acumula experiență și pentru a stimula interesul pentru planurile de acțiune comune și a selectat două proiecte-pilot: „Promovarea creșterii durabile și favorabile incluziunii prin activarea talentului ascuns al tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și al migranților” în Țările de Jos și „Training2Work” în Portugalia. Ambele proiecte sunt în prezent gestionate direct de către Comisie, cu contribuție combinată din partea UE de aproximativ 1,1 milioane de euro.

93 În perioada 2014‑2020, numai Austria a testat modelul de finanțare nelegată de costuri pentru un proiect din cadrul FEDR cu contribuție din partea UE de aproximativ 36 de milioane de euro (a se vedea caseta 8).

Cererea potențială pentru planuri de acțiune comune și pentru finanțare nelegată de costuri, precum și fezabilitatea acestor modele de finanțare nu au avut parte de evaluare în prealabil

94 Potrivit Comisiei, principalele motive pentru care statele membre au fost reticente în a utiliza planurile de acțiune comune au fost procedura de adoptare excesiv de complicată și dificultatea de a stabili indicatorii de realizare și de rezultat, dar și faptul că acestea considerau opțiunile simplificate în materie de costuri mai eficiente^[71]. În răspunsul lor la un sondaj al Comisiei privind finanțarea nelegată de costuri, reprezentanții statelor membre au menționat că motivele pentru care acest model nu a fost utilizat au fost modalitatea greoaie de instituire, lipsa de claritate în ceea ce privește concepția și utilizarea potențială a acestuia, precum și incertitudinea cu privire la mecanismele de audit aplicabile. În general, experții din statele membre au considerat că modelele de finanțare bazate pe performanță sunt împovărătoare, complicate și cronofage, mai riscante pentru beneficiari și mai puțin flexibile^[72].În fine, adoptarea modelului de finanțare nelegată de costuri a fost, de asemenea, îngreunată, de faptul că acesta putea fi utilizat numai începând din 2019, an până la care programele operaționale pentru perioada 2014‑2020 fuseseră deja adoptate și angajaseră deja cea mai mare parte din fondurile lor.

95 Analiza Curții a arătat, de asemenea, că Comisia nu a recurs la evaluare ex ante a impactului pentru a examina fezabilitatea și cererea potențială pentru astfel de modele de finanțare. Curtea nu a identificat, de asemenea, multe dovezi care să indice că a avut loc consultare pe scară largă în cadrul Comisiei (de exemplu, cu Direcția Generală Energie, care supraveghează punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică) sau cu statele membre înainte de prezentarea propunerii legislative.

96 Curtea a identificat trei obstacole principale în calea utilizării acestor modele de finanțare inovatoare:

•  introducerea tardivă, în perioada 2014‑2020, a modelului de finanțare nelegată de costuri;
•  dificultățile întâmpinate de autoritățile de management la identificarea unor operațiuni pretabile și
•  preocupările exprimate de statele membre în legătură cu securitatea juridică a acestor operațiuni din punctul de vedere al verificărilor și al controalelor ulterioare, în special în ceea ce privește obligația de a se respecta normele din domeniul ajutoarelor de stat și al achizițiilor.

Reticența statelor membre în a utiliza modele de finanțare bazate pe performanță în perioada 2014‑2020 se poate imputa, printre altele, discrepanțelor care există în normele aplicabile

97 Pe baza anilor săi de experiență în audit, Curtea cunoaște faptul că autoritățile de management doresc securitate juridică și financiară, deoarece se tem că Comisia ar putea suspenda plățile sau ar putea chiar impune corecții financiare în cazul în care apar probleme. Acest lucru este confirmat și de evaluările impactului realizate de Comisia însăși^[73].

98 Pentru opțiunile simplificate în materie de costuri, Comisia a publicat orientări la începutul perioadei 2014‑2020^[74]. În mai 2021, Comisia a revizuit aceste orientări pentru a clarifica faptul că verificările de gestiune și auditurile operațiunilor care implică opțiuni simplificate în materie de costuri trebuie să continue să verifice respectarea normelor privind ajutoarele de stat, dar nu și a procedurilor specifice de achiziții publice^[75].

99 S-au ridicat probleme similare atunci când a fost introdus modelul de finanțare nelegată de costuri în 2018, deoarece normele aplicabile în materie de control financiar și de audit erau ambigue. Discrepanțele care există la nivelul normelor aplicabile au contribuit la reticența statelor membre în a utiliza acest nou model de finanțare bazat pe performanță în perioada 2014‑2020. În februarie 2019, Comisia a adoptat un regulament delegat pentru a aduce clarificări. Curtea consideră însă că acesta nu a remediat problema subiacentă legată de modul în care auditul și controlul realizate în statele membre urmau să asigure respectarea normelor de bază privind piața internă (a se vedea caseta 9).

Finanțarea bazată pe performanță în perioada 2014‑2020 a fost vărsată aproape exclusiv prin opțiuni simplificate în materie de costuri tradiționale

Se preconizează că opțiunile simplificate în materie de costuri vor acoperi aproximativ treime din cheltuielile aferente FSE, dar accentul nu este încă pus pe rezultate

100 Opțiunile simplificate în materie de costuri au fost singurul model de finanțare bazat pe performanță utilizat pe scară largă în perioada 2014‑2020. În această perioadă, Comisia a încurajat și a promovat în mod activ utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri pentru a reduce sarcina administrativă a autorităților de management și riscul de eroare. Acest lucru a contribuit la adoptarea într-o măsură semnificativă a acestor opțiuni, în raport cu perioada anterioară. Aproape toate programele operaționale aferente FSE utilizează opțiuni simplificate în materie de costuri cel puțin într-o anumită măsură (în cea mai mare parte, bareme standard pentru costurile unitare), iar unele programe operaționale aferente FEDR au început, de asemenea, să utilizeze opțiuni simplificate în materie de costuri (în cea mai mare parte, rate forfetare bazate pe resurse). Comisia estimează că, până la sfârșitul perioadei 2014‑2020, opțiunile simplificate în materie de costuri vor fi acoperit 33 % din cheltuielile aferente FSE și 4 % din cheltuielile aferente FEDR/Fondului de coeziune^[79].

101 Per ansamblu, Curtea estimează că aproximativ 22,5 miliarde de euro, adică 8,5 % din cheltuielile bazate pe granturi din domeniul coeziunii pentru perioada 2014‑2020, vor fi fost rambursate utilizându-se modele de finanțare bazate pe performanță, aproape în toate cazurile opțiuni simplificate în materie de costuri.

Perspective pentru perioada 2021‑2027: pentru a se implementa cu succes finanțarea nelegată de costuri, sunt necesare clarificări suplimentare

Posibilitatea utilizării finanțării nelegate de costuri a fost extinsă pentru cheltuielile din domeniul coeziunii pentru perioada 2021‑2027 și acest model a devenit obligatoriu pentru Mecanismul de redresare și reziliență

102 În anii următori, finanțarea bazată pe performanță va deveni forma predominantă de finanțare din partea UE din punctul de vedere al cheltuielilor acoperite. Acest lucru se datorează în principal faptului că finanțarea nelegată de costuri, așa cum este definită în Regulamentul financiar^[80], va fi singurul model de finanțare pentru acordarea de granturi statelor membre în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență^[81]. Aceasta constituie schimbare remarcabilă în gestiunea financiară a UE.

103 Pentru perioada 2021‑2027, pentru fondurile din cadrul politicii de coeziune reglementate prin RDC, utilizarea modelului de finanțare nelegată de costuri va deveni opțiune la două niveluri: i) pentru a pune la dispoziție contribuția UE vărsată pentru prioritate (sau pentru părți ale unei priorități) și, ii) în cazul proiectelor desfășurate în cadrul acestor programe sau priorități, pentru plata granturilor acordate beneficiarului^[82]. Astfel, statelor membre le va fi mai ușor să combine finanțarea UE cu schemele de finanțare naționale sau regionale ale căror norme ar putea fi, altfel, dificil de conciliat cu normele de eligibilitate ale UE. Modelul de finanțare nelegată de costuri va deveni, de asemenea, obligatoriu pentru anumite acțiuni menite să consolideze capacitatea administrativă a statelor membre^[83]. Planurile de acțiune comune au fost însă eliminate.

104 În perioada 2021‑2027, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat pentru a completa dispozițiile din RDC^[84]. Aceasta ar putea fi modalitate utilă de a oferi modele gata de utilizare pentru finanțarea nelegată de costuri care să clarifice, de exemplu, domeniile de investiții, tipurile de activități, de măsuri și de operațiuni pretabile, precum și condițiile care trebuie îndeplinite sau realizările/rezultatele care trebuie obținute atunci când se utilizează acest model de finanțare.

Modalitățile pentru verificarea respectării normelor pieței interne în cazul finanțării nelegate de costuri nu sunt încă suficient de clare

105 Respectarea normelor privind achizițiile publice și ajutoarele de stat este esențială pentru funcționarea eficace a pieței interne a UE. Statele membre vor trebui să se asigure în continuare că toate cheltuielile UE respectă normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat^[85]. În fine, este obligația Comisiei de a se asigura că normele UE privind achizițiile publice și ajutoarele de stat sunt aplicate corect și consecvent de către statele membre. Această obligație acoperă toate cheltuielile publice și toate tipurile de sprijin financiar. Prin urmare, Curtea consideră că este important să se clarifice încă de la început modul în care autoritățile de management și de audit ar trebui să trateze achizițiile publice și ajutoarele de stat atunci când utilizează modele de finanțare nelegată de costuri în perioada 2021‑2027, nu în ultimul rând pentru a evita situație de incertitudine juridică precum cea întâlnită în perioada anterioară.

106 RDC pentru perioada 2021‑2027 prevede că verificările de gestiune și auditurile efectuate pentru părțile unui program în care se utilizează modelul de finanțare nelegată de costuri ar trebui să verifice dacă erau îndeplinite condițiile pentru rambursare sau dacă s-au obținut rezultatele scontate. Ele nu ar trebui să verifice însă costurile subiacente, întrucât Comisia furnizează un acord ex ante cu privire la aceste sume^[86]. Aceasta nu aduce atingere obligației statelor membre de a asigura respectarea normelor privind achizițiile publice sau ajutoarele de stat. Autoritățile de management și de audit continuă să aibă obligația de a furniza Comisiei asigurarea că toate cheltuielile incluse în conturi sunt conforme cu toate reglementările aplicabile^[87].

Concluzii și recomandări

Finanțarea bazată pe performanță în cadrul politicii de coeziune: ambiții admirabile, dar au persistat obstacole în perioada 2014‑2020

107 În cursul perioadei 2014‑2020, s-au depus numeroase eforturi pentru a consolida orientarea către performanță a politicii de coeziune și introducerea cadrului de performanță a contribuit la schimbare a culturii în gestiunea financiară a acestei politici. Cu toate acestea, auditul Curții a arătat că finanțarea bazată pe performanță nu a devenit încă realitate. În special, deși cele trei noi instrumente au dus la noi abordări în materie de implementare, ele nu au avut influență vizibilă asupra modului în care au fost alocate și debursate fondurile din partea UE.

108 Procesul de punere în aplicare a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) se extinde pe parcursul mai multor ani, uneori dincolo de perioada de șapte ani a cadrului financiar multianual, și există un decalaj considerabil de timp înainte ca investițiile UE să producă rezultate și, uneori, chiar realizări. O altă preocupare este fiabilitatea și utilitatea informațiilor referitoare la performanță, pe baza cărora resursele financiare ar trebui alocate. Una dintre principalele lecții învățate din inițiativele bine intenționate din perioada 2014‑2020 este că stabilirea unei legături între alocarea resurselor și performanță nu este nicidecum sarcină simplă.

Au fost instrumentele bine concepute astfel încât să stimuleze performanța și să reorienteze atenția către obținerea de rezultate?

109 Auditul Curții a confirmat că toate cele trei instrumente aveau potențialul de a stimula performanța și de a reorienta atenția către obținerea de rezultate. Instrumentele erau complementare, fiind aplicabile în diferite etape și privind diferite aspecte ale punerii în aplicare a programului, însă toate ofereau modalitate de a corela finanțarea din cadrul coeziunii cu performanța și cu rezultatele.

110 Condiționalitățile ex ante au reprezentat una dintre principalele inovații din perioada 2014‑2020. Ele au fost concepute pentru a stabili condițiile adecvate pentru eficacitatea cheltuielilor încă de la începutul programelor, urmând principiul de bază conform căruia este mai bine să se abordeze din timp, înainte de debursarea finanțării din partea UE, orice problemă care ar putea limita potențialul statelor membre și al regiunilor de a obține rezultatele scontate (punctele 16-20).

111 Rezervarea obligatorie a unei părți din finanțare pentru măsurile performante sub forma unei „rezerve de performanță” nu a fost, în sine, un aspect inovator, întrucât ea fusese deja utilizată într-o formă diferită în perioada 2000‑2006. Elementul inovator a fost evaluarea performanței într-un cadru convenit care cuprinde un set de obiective de etapă pentru fiecare axă prioritară și alocarea rezervei pentru prioritățile care înregistrează succes. Rezerva de performanță a introdus un instrument transparent și bazat pe norme pentru ca finanțarea politicii de coeziune să fie bazată într-o mai mare măsură pe performanță, cu condiția ca datele privind performanța raportate de autoritățile de management să fie fiabile, iar cadrul să fie stabil și aplicat în mod corespunzător. Dezavantajul acestui instrument era că sumele în cauză erau mici, ele reprezentând doar 6 % din alocările statelor membre din fondurile ESI (punctele 39-41).

112 Cele două noi modele de finanțare, „planurile de acțiune comune” și „finanțarea nelegată de costuri”, au permis ca finanțarea operațiunilor să se bazeze fie pe performanța verificată, măsurată prin indicatori de realizare sau de rezultat, fie pe îndeplinirea unor condiții. Acesta a fost un pas clar în direcția unei politici de coeziune bazate într-o mai mare măsură pe performanță, deși utilizarea acestor modele era opțională și limitată la domenii specifice. În plus, au fost puse la dispoziție opțiuni simplificate în materie de costuri pentru toate fondurile ESI. Două dintre acestea (baremele standard pentru costuri unitare și sumele forfetare) leagă în mod explicit plățile de realizări (punctele 84-91).

Au dat dovadă Comisia și statele membre de eficacitate în ceea ce privește utilizarea instrumentelor astfel încât fondurile din domeniul coeziunii să fie bazate într-o măsură mai mare pe performanță?

113 În urma auditului său, Curtea a constatat că statele membre și Comisia au fost doar parțial eficace în utilizarea celor trei instrumente pentru ca finanțarea din domeniul coeziunii să fie bazată într-o măsură mai mare pe performanță. În ansamblu, evaluarea Curții este mai pozitivă în cazul condiționalităților ex ante decât în cazul rezervei de performanță și este cel mai puțin pozitivă în cazul modelelor de finanțare bazate pe performanță (cu excepția opțiunilor simplificate în materie de costuri).

Condiționalitățile ex ante

114 Evaluarea condiționalităților ex ante (și a finalizării planurilor de acțiune aferente) s-a bazat adesea pe criterii generale stabilite în Regulamentul privind dispozițiile comune, care lăsau marjă considerabilă de interpretare și în multe cazuri nu se refereau la ținte cuantificabile specifice, chiar și atunci când astfel de ținte puteau fi derivate din legislația UE. În 2014, Comisia a emis orientări suplimentare cu privire la modul în care statele membre și propriile servicii ar trebui să evalueze progresele înregistrate în direcția îndeplinirii condiționalităților ex ante. Cu toate acestea, auditul Curții a arătat că Comisia s-a confruntat cu dificultăți în asigurarea unei evaluări armonizate a condiționalităților ex ante per ansamblul statelor membre până la sfârșitul perioadei (punctele 21-22).

115 Aproximativ treime din condiționalitățile ex ante tematice erau încă neîndeplinite la momentul adoptării programelor. Această cifră nu oferă un indiciu cu privire la impactul potențial al condiționalităților ex ante neîndeplinite asupra capacității statelor membre de a obține rezultate. Cu toate acestea, ea ilustrează faptul că problema condiționalităților ex ante neîndeplinite nu era una izolată, ci privea aspecte multiple și mai multe state membre. Într-o notă pozitivă, statele membre au finalizat 98 % din planurile de acțiune până la termenul-limită de raportare, sfârșitul lunii august 2017 (punctele 23-25).

116 În perioada 2014‑2020, evaluarea condiționalităților ex ante a fost concepută ca un exercițiu punctual. Din această cauză, nu era clar dacă realizările care au fost raportate în cadrul acestui proces au fost menținute pe parcursul întregii perioade 2014‑2020. În plus, îndeplinirea formală a unei condiționalități ex ante nu înseamnă neapărat, în sine, că situația de pe teren s-a îmbunătățit și că a creat condițiile necesare pentru obținerea de rezultate. Neîndeplinirea condiționalităților ex ante (sau nefinalizarea planurilor de acțiune) a avut rareori consecințe financiare pentru statele membre. Totodată, este posibil ca introducerea condiționalităților ex ante să fi avut contribuție indirectă, întrucât, în lipsa lor, condițiile pentru cheltuirea pe teren a fondurilor UE ar fi fost și mai dificilă (punctele 26-34).

117 „Condițiile favorizante” (care succed condiționalităților ex ante) se vor aplica pe parcursul perioadei 2021‑2027. Cu toate acestea, la fel ca în perioada anterioară, Comisia nu are obligația de a informa Parlamentul European și Consiliul cu privire la respectarea de către statele membre a condițiilor favorizante. În fine, Curtea observă că în completarea condițiilor favorizante pentru perioada 2021‑2027 a fost adăugată nouă condiționalitate, și anume cea privind „statul de drept”. În ceea ce privește fondurile din cadrul politicii de coeziune, Comisia poate însă propune măsuri numai în cazurile în care procedurile specifice prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune nu asigură în mod adecvat buna gestiune financiară a bugetului UE sau nu protejează interesele financiare ale UE (punctele 35-38).

Rezerva de performanță

118 Curtea a raportat anterior cu privire la dificultățile întâmpinate de statele membre la stabilirea țintelor pentru indicatorii comuni de realizare și de rezultat, care au fost utilizate ulterior pentru alocarea rezervei de performanță (punctele 42-48).

119 Începând din 2014, Comisia a ajustat și a clarificat condițiile și criteriile de examinare a performanței. În urma acestor modificări, statele membre au raportat performanțe mai bune decât ar fi putut să facă în conformitate cu legislația inițială (punctele 49-52).

120 Statele membre au modificat multe dintre obiectivele de etapă înainte de examinarea performanței. În urma acestor modificări aduse cadrului de performanță, Comisia a deblocat aproximativ 82 % din rezerva de performanță în 2019 și în 2020. În absența acestor modificări, s-ar fi deblocat 56 % din rezerva de performanță și pentru aproximativ treime din toate prioritățile cu rezervă de performanță s-ar fi stabilit existența unui „eșec grav” în atingerea obiectivelor de etapă (punctele 53-60).

121 Curtea a constatat, de asemenea, că Comisia nu a determinat fiabilitatea tuturor datelor privind performanța utilizate pentru examinarea performanței. Modul în care autoritățile de management verificau fiabilitatea datelor privind performanța varia. În același timp, autoritățile de audit au desfășurat activități de audit cu privire la fiabilitatea datelor referitoare la performanță pentru majoritatea programelor, dar nu pentru toate, înainte de examinarea performanței din 2019. Un alt factor limitativ a fost alinierea necorespunzătoare dintre termenele pentru rapoartele anuale de implementare ale statelor membre și cele pentru declarațiile de gestiune și rapoartele anuale de control ale acestora. Comisia a putut să compenseze doar parțial aceste deficiențe prin verificări suplimentare ale datelor privind performanța raportate de statele membre. În cele din urmă, Comisia nu a suspendat nicio plată pentru programe din cauza deficiențelor grave de la nivelul calității și al fiabilității sistemului de monitorizare a performanței sau de la nivelul datelor privind indicatorii (punctele 61-73).

122 Analiza Curții a arătat că deblocarea rezervei de performanță a fost determinată în principal de progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește implementarea, așa cum sunt reflectate în parcurgerea etapelor-cheie de implementare sau în obținerea realizărilor, precum și de succesul pe care l-au înregistrat în ceea ce privește cheltuirea fondurilor (circa treime din ansamblul indicatorilor era constituită din indicatori financiari). Mai puțin de 1 % din indicatori au fost stabiliți pentru rezultate. Comisia nu a impus nicio suspendare a plăților în urma performanței nesatisfăcătoare (punctele 74-76).

123 De asemenea, Curtea a identificat doar corelație slabă între atingerea țintelor de către prioritățile programelor până în 2018 și realocarea resurselor (între începutul perioadei și 2018). Per ansamblu, alocarea rezervei de performanță a avut doar un impact limitat asupra bugetelor programelor (punctele 77-80).

124 Examinarea performanței și rezerva de performanță au fost eliminate pentru perioada 2021‑2027. În 2025 va avea loc evaluare intermediară pentru care Comisia nu a clarificat încă modul în care performanța va fi luată în considerare. Totuși, contextul pentru această evaluare intermediară va fi diferit de cel din perioadele anterioare. Aceasta se explică, printre altele, prin faptul că fondurile din domeniul politicii de coeziune vor fi puse în aplicare în același timp cu Mecanismul de redresare și reziliență. Există deja indicii că lansarea programelor pentru perioada 2021‑2027 va suferi întârzieri chiar și mai mari decât în urmă cu șapte ani. În plus, întrucât nu există cofinanțare națională în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, numeroase proiecte de investiții care ar fi fost implementate prin fondurile din cadrul politicii de coeziune în condiții normale ar putea fi finanțate în prezent de Mecanismul de redresare și reziliență. Prin urmare, este probabil ca statele membre să absoarbă alocările lor financiare programate inițial în măsură mai mică decât se anticipase, ceea ce înseamnă că, până la momentul evaluării intermediare, se vor obține probabil mai puține realizări și rezultate prin intermediul cheltuielilor din domeniul coeziunii (punctele 81-83).

Modele de finanțare bazate pe performanță

125 Statele membre au manifestat un interes scăzut pentru utilizarea celor două noi modele de finanțare bazate pe performanță în perioada 2014‑2020. Numai Austria a testat modelul de „finanțare nelegată de costuri” pentru un proiect. În plus, Comisia testează modelul de „plan de acțiune comun” (eliminat pentru perioada 2021‑2027) pe propria răspundere pentru două proiecte. Finanțarea UE pentru aceste trei proiecte-pilot se ridică la aproximativ 37 de milioane de euro (punctele 92-93).

126 Analiza Curții a arătat că evaluarea ex ante a impactului realizată de Comisie pentru perioada 2014‑2020 nu a abordat fezabilitatea și cererea potențială pentru noile modele de finanțare bazate pe performanță. Curtea a identificat trei obstacole principale în calea adoptării lor pe scară mai largă:

•  introducerea tardivă, în perioada 2014‑2020, a modelului de finanțare nelegată de costuri;
•  dificultățile întâmpinate de autoritățile de management la identificarea unor operațiuni pretabile și
•  preocupările exprimate de statele membre în legătură cu securitatea juridică din punctul de vedere al verificărilor și al controalelor ulterioare, în special în ceea ce privește obligația de a se respecta normele privind achizițiile publice și ajutoarele de stat (punctele 94-99).

127 Într-o notă pozitivă, s-a înregistrat creștere semnificativă a gradului de utilizare a opțiunilor simplificate în materie de costuri în comparație cu perioada anterioară, parțial ca urmare a faptului că Comisia a încurajat în mod activ autoritățile de management să reducă sarcina administrativă și riscul de eroare. Aproape toate programele din cadrul Fondului social european utilizează opțiuni simplificate în materie de costuri cel puțin într-o anumită măsură, iar unele programe din cadrul Fondului european de dezvoltare regională au început, de asemenea, să le utilizeze. Cu toate acestea, este vorba doar despre mică parte a cheltuielilor: Curtea estimează că aproximativ 8,5 % din cheltuielile din domeniul coeziunii pentru perioada 2014‑2020 vor fi fost rambursate utilizând modele de finanțare bazate pe performanță, aproape în toate cazurile opțiuni simplificate în materie de costuri (punctele 100-101).

128 Modelul de finanțare nelegată de costuri va deveni modelul de finanțare predominant în UE în următorii ani, în principal ca urmare a utilizării sale obligatorii în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență. Totodată, acesta va fi implementat ca model opțional de finanțare în toate domeniile politicii de coeziune și va fi singurul model disponibil pentru anumite acțiuni de consolidare a capacității administrative. În perioada 2021‑2027, modelul de finanțare nelegată de costuri poate fi utilizat la două niveluri: i) pentru contribuția UE vărsată pentru prioritate (sau pentru părți ale unei priorități) din cadrul programelor în statele membre și, ii) în cazul proiectelor desfășurate în cadrul acestor programe sau priorități, pentru plata granturilor acordate beneficiarului. Astfel, statelor membre le va fi mai ușor să combine finanțarea UE cu schemele de finanțare naționale sau regionale ale căror norme ar putea fi, altfel, dificil de conciliat cu normele de eligibilitate ale UE. Comisia trebuie în continuare să clarifice cerințele specifice de eligibilitate și mecanismele gata de utilizare (de exemplu, să stabilească domeniile de investiții și domeniile de activitate relevante, măsurile sau operațiunile pretabile și condițiile care trebuie îndeplinite sau realizările/rezultatele care trebuie obținute) pentru modelul de finanțare nelegată de costuri. De asemenea, este nevoie de clarificări suplimentare cu privire la modalitățile prin care se furnizează Comisiei asigurare cu privire la respectarea normelor pieței interne (achiziții publice și ajutoare de stat) atunci când se aplică modelul de finanțare nelegată de costuri (punctele 102-106).

Recomandarea 1 – Să se utilizeze în mod optim condițiile favorizante în perioada 2021‑2027

Comisia ar trebui:

1. să monitorizeze în mod sistematic îndeplinirea de către statele membre a condițiilor favorizante pe parcursul întregii perioade de programare, prin intermediul reprezentantului său în cadrul comitetului de monitorizare pentru programele aferente politicii de coeziune; și
2. să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la îndeplinirea de către statele membre a condițiilor favorizante și cu privire la propriile activități de asigurare a respectării legislației.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: pe parcursul perioadei 2021‑2027.

Recomandarea 2 – Să se pregătească din timp terenul pentru evaluare intermediară eficace pentru perioada 2021‑2027

Comisia ar trebui:

1. să informeze statele membre, într-o etapă timpurie, cu privire la abordarea care urmează să fie aplicată pentru evaluarea intermediară, inclusiv în ceea ce privește alocarea finanțării pentru restul perioadei; și
2. să ia în considerare toate constatările relevante formulate în urma evaluării din 2024 a utilizării de către statele membre a Mecanismului de redresare și reziliență pentru evaluările sale intermediare din 2025 în legătură cu investițiile din cadrul politicii de coeziune în statele membre respective.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: anul 2025.

Recomandarea 3 – Să se clarifice normele care stau la baza modelului de „finanțare nelegată de costuri”

Comisia ar trebui:

1. să identifice, în strânsă cooperare cu statele membre, domeniile de investiții relevante în care se poate aplica finanțarea nelegată de costuri și condițiile care trebuie îndeplinite sau realizările/rezultatele care trebuie obținute pentru tipurile de activități, de măsuri și de operațiuni care pot utiliza acest model de finanțare; și
2. să stabilească criterii pentru evaluarea pe care va efectua cu privire la cererile motivate ale statelor membre de modificare a condițiilor care trebuie îndeplinite sau a realizărilor/rezultatelor care trebuie obținute.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: jumătatea exercițiului 2023.

Recomandarea 4 – Clarificarea abordării pentru furnizarea asigurării privind finanțarea acordată de UE prin modelul de „finanțare nelegată de costuri”

Comisia ar trebui să clarifice modul în care autoritățile de management și de audit din statele membre ar trebui:

1. să examineze fiabilitatea sistemelor de monitorizare și de raportare ale statelor membre cu privire la condițiile care trebuie îndeplinite sau la realizările/rezultatele care trebuie obținute; și
2. să furnizeze asigurare cu privire la aplicarea efectivă a normelor care reglementează piața internă (achiziții publice și ajutoare de stat).

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: jumătatea anului 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera II, condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, la 30 septembrie 2021.

Anexe

Anexa I – Programele operaționale acoperite de audit

Anexa II – Rapoarte și avize anterioare

Rapoarte speciale

•  Raportul special nr. 24/2016 – „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune”
•  Raportul special nr. 2/2017 – „Negocierea de către Comisie a acordurilor de parteneriat și a programelor din domeniul coeziunii pentru perioada 2014‑2020: cheltuielile sunt direcționate într-o măsură mai mare către prioritățile Strategiei Europa 2020, dar sunt instituite mecanisme din ce în ce mai complexe pentru măsurarea performanței”
•  Raportul special nr. 15/2017 – „Condiționalitățile ex ante și rezerva de performanță în domeniul coeziunii: instrumente inovatoare, dar încă ineficace”
•  Raportul special nr. 21/2018 – „Selecția și monitorizarea proiectelor în cadrul FEDR și al FSE în perioada 2014‑2020 continuă să se axeze în principal pe realizări”
•  Raportul special nr. 20/2020 – „Combaterea sărăciei în rândul copiilor — Este necesară mai bună direcționare a sprijinului din partea Comisiei”

Documente de analiză

•  Documentul de analiză nr. 05/2018 – „Simplificarea punerii în practică a politicii de coeziune în perioada de după 2020”
•  Documentul de analiză nr. 05/2019 – „Angajamentele restante din bugetul UE – privire mai atentă” (Studiu de caz rapid)
•  Documentul de analiză nr. 08/2019 – „Asigurarea performanței în domeniul coeziunii” (Document de informare)

Rapoarte anuale

•  Raportul anual privind exercițiul financiar 2011 (JO C 344, 12.11.2012, p. 1), capitolul 6
•  Raportul anual privind exercițiul financiar 2012 (JO C 331, 14.11.2013, p. 1), capitolul 6
•  Raportul anual privind exercițiul financiar 2013 (JO C 398, 12.11.2014, p. 1), capitolul 10
•  Raportul anual privind exercițiul financiar 2014 (JO C 373, 12.11.2015, p. 1), capitolul 6
•  Raportul anual referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2017 (JO C 357, 4.10.2018, p. 1), capitolul 3
•  Raportul anual referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2018 (JO C 340, 8.10.2019, p. 1), capitolul 1

Avize

•  Avizul nr. 1/2017 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii
•  Avizul nr. 6/2018 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune
•  Avizul nr. 6/2020 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență

Acronime

CEA: condiționalitate ex ante

CFM: cadru financiar multianual

CTE: cooperarea teritorială europeană

FEADR: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

FEDR: Fondul european de dezvoltare regională

FEI: Fondul European de Investiții

Fondurile ESI: fondurile structurale și de investiții europene

FSE: Fondul social european

IMM: întreprindere mică și mijlocie

MRR: Mecanismul de redresare și reziliență

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

RDC: Regulamentul privind dispozițiile comune

Glosar

Autoritate de audit: entitate națională independentă responsabilă de auditul sistemelor și al operațiunilor din cadrul unui program de cheltuieli al UE.

Autoritate de management: autoritate (publică sau privată) națională, regională sau locală desemnată de un stat membru să gestioneze un program finanțat de UE.

Bareme standard pentru costurile unitare: tip de opțiune simplificată în materie de costuri utilizată pentru a calcula cheltuielile eligibile ale unei operațiuni prin înmulțirea activităților, a resurselor, a realizărilor și a rezultatelor cu costul prestabilit pe care îl presupune furnizarea unei unități.

Cadru de performanță: obiectivele de etapă și țintele definite pentru un set de indicatori pentru fiecare axă prioritară din cadrul unui program operațional (cu excepția asistenței tehnice).

Etapă-cheie de implementare: etapă intermediară, care vine în completarea obiectivelor de etapă, în progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor în materie de realizări.

Fondurile din cadrul politicii de coeziune: cele patru fonduri ale UE care sprijină coeziunea economică, socială și teritorială în UE în perioada 2021‑2027: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune și Fondul pentru tranziție justă.

Fondurile structurale și de investiții europene: cele cinci fonduri principale ale UE care, împreună, sprijină dezvoltarea economică pe tot teritoriul UE în perioada 2014‑2020: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.

Impact: consecințele pe termen lung mai ample ale unui proiect sau ale unui program finalizat, cum ar fi beneficiile socioeconomice pentru populație în ansamblul acesteia.

Logică de intervenție: legăturile dintre obiectivele unei propuneri, resursele și activitățile prevăzute și rezultatele și impactul scontate.

Obiectiv de etapă: țintă intermediară în direcția îndeplinirii unui obiectiv specific, care trebuie atins până la dată prestabilită.

Obiectiv tematic: rezultatul global preconizat al unei priorități de investiții, defalcat pe obiective specifice în scopul implementării.

Opțiuni simplificate în materie de costuri: abordare utilizată pentru a determina valoarea unui grant făcând apel la metode precum costurile unitare standard, finanțarea la rate forfetare sau sumele forfetare, în loc de costurile efectiv suportate de beneficiar. Este concepută pentru a reduce sarcina administrativă.

Politică de coeziune: politica UE prin care se urmărește reducerea decalajelor economice și sociale dintre regiuni și dintre statele membre, prin promovarea creării de locuri de muncă, a competitivității întreprinderilor, a creșterii economice, a dezvoltării durabile și a cooperării transfrontaliere și interregionale.

Program operațional: cadrul de bază pentru implementarea proiectelor de coeziune finanțate de UE într-o perioadă dată, reflectând prioritățile și obiectivele stabilite în acordurile de parteneriat încheiate între Comisie și fiecare stat membru.

Raport anual de control: document elaborat de autoritatea de audit dintr-un stat membru și prezentat Comisiei ca parte a pachetului anual de asigurare al țării respective.

Raport anual de implementare: document pe care autoritatea de management a unui stat membru îl elaborează și îl prezintă Comisiei și în care prezintă progresele pe care le-a înregistrat în implementarea unui program operațional în exercițiul financiar precedent.

Realizare: ceea ce se produce sau se obține cu ajutorul unui proiect (de exemplu, predarea unui curs de formare profesională sau un drum construit).

Regulamentul privind dispozițiile comune: regulamentul care stabilește normele aplicabile tuturor celor cinci fonduri structurale și de investiții europene în perioada 2014‑2020.

Resurse: mijloacele financiare, umane, materiale, administrative sau de reglementare utilizate pentru implementarea unui proiect sau a unui program.

Rezervă de performanță: sumă din bugetul alocat cheltuielilor aferente fondurilor structurale și de investiții europene care este reținută până la îndeplinirea anumitor obiective de etapă.

Rezultat: efectul imediat al unui proiect sau al unui program după finalizarea acestuia, cum ar fi capacitatea îmbunătățită de inserție profesională a participanților la un curs sau accesul îmbunătățit ca urmare a construcției unui drum nou.

Strategia Europa 2020: strategia pe zece ani a UE, lansată în 2010, cu scopul de a stimula creșterea și de a crea locuri de muncă.

Sumă forfetară: tip de opțiune simplificată în materie de costuri, în baza căreia plățile se efectuează în integralitate, și nu în tranșe, de exemplu pentru a rambursa costurile eligibile ale unei operațiuni în cazul în care activitățile și/sau realizările predefinite sunt finalizate.

Țintă/valoare-țintă: în scopul raportului de față, realizare sau un rezultat care trebuie îndeplinit sau cheltuielile care trebuie certificate Comisiei până la 31 decembrie 2023.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59899

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59899

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit II – cameră specializată pe domeniile de cheltuieli aferente investițiilor pentru coeziune, creștere și incluziune – condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Ladislav Balko, membru al Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul următorilor: Branislav Urbanic, șef de cabinet, și Zuzana Franková, atașat în cadrul cabinetului; Friedemann Zippel, manager principal; Bernard Witkos, coordonator; Cristina Jianu, coordonatoare adjunctă; Ana Popescu, Annekatrin Langer și Sabine Maur-Helmes, auditoare. Michael Pyper a asigurat sprijin lingvistic. Alexandra-Elena Mazilu a asigurat sprijin grafic.

Note

^[1] Articolul 33 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii.

^[2] Comisia Europeană, Evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2014‑2020 – Un buget al UE axat pe rezultate, COM(2016) 603 final, 14 septembrie 2016; Comisia Europeană, EU Budget Focused on Results (BFOR).

^[3] Considerentele 3, 16 și 23 ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune.

^[4] Articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

^[5] Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize.

^[6] Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

^[7] OCDE, „Budgeting and Performance in the European Union: A review in the context of EU Budget Focused on Results”, OECD Journal on Budgeting, volumul 2017/1, secțiunea 1.2.1.

^[8] OCDE, Incentivising performance in public investment policies delivered at national and subnational levels: Managing across temporal and institutional horizons, 31 martie 2017, p. 8-9.

^[9] Articolul 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

^[10] Comisia Europeană, Evaluarea/revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2014‑2020, COM(2016) 603 final, p. 15; punctele 3.6-3.7 din Raportul anual pe 2017 al Curții de Conturi Europene; punctul 26 din Documentul de analiză nr. 8/2019 al Curții de Conturi Europene: „Asigurarea performanței în domeniul coeziunii” (document de informare).

^[11] Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 în ceea ce privește anumite măsuri specifice menite să mobilizeze investiții în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora ca reacție la epidemia de COVID-19 (Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus) și Regulamentul (UE) 2020/558 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2020 în ceea ce privește măsuri specifice de asigurare a unei flexibilități excepționale pentru utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene ca reacție la epidemia de COVID-19.

^[12] Anexele I și II la Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene: „Condiționalitățile ex ante și rezerva de performanță în domeniul coeziunii: instrumente inovatoare, dar încă ineficace”.

^[13] Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[14] Punctele 38 și 94 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[15] Articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și anexa XI la acesta.

^[16] Punctul 34 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[17] Punctele 38-39 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[18] Punctul 65 din Raportul special nr. 20/2020 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea sărăciei în rândul copiilor – Este necesară o mai bună direcționare a sprijinului din partea Comisiei”.

^[19] Punctul 105 din Raportul special nr. 24/2016 al Curții de Conturi Europene: „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune”

^[20] Punctul 1.30 din Raportul anual pe 2018 al Curții de Conturi Europene.

^[21] Comisia Europeană, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei: The Value Added of Ex ante Conditionalities in the European Structural and Investment Funds, 31 martie 2017, SWD(2017) 127 final, părțile C și D.

^[22] Articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[23] Punctele 61 și 62 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[24] Comisia Europeană, Procedure for monitoring and assessing the implementation of action plans to fulfil applicable ex ante conditionalities by DG EMPL, versiune actualizată pentru raportul anual de implementare pe 2017, 28 iulie 2017.

^[25] Comisia Europeană, ESI funds procedure on suspension of payments due to the failure to complete action plans to fulfil ex ante conditionalities, versiunea 3.0, 26 iunie 2017, RegiDDG.02.

^[26] Articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[27] Anexele III și IV la Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[28] Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[29] Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

^[30] Articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[31] Comisia Europeană, Guidance for Member States on Performance framework, review and reserve, EGESIF_18-0021-01, 19 iunie 2018, versiunea 2.0.

^[32] Articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei din 7 martie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

^[33] Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei.

^[34] Anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/207 al Comisiei din 20 ianuarie 2015 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

^[35] Punctul 5 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[36] Articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei.

^[37] Articolul 22 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei.

^[38] Punctul 10.56 din Raportul anual pe 2013 al Curții de Conturi Europene.

^[39] Punctele 102-106, 108 și 109 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[40] OCDE, Budgeting and Performance in the European Union, secțiunile 1.2.2 și 1.2.3.

^[41] Punctele 61-62 din Raportul special nr. 21/2018 al Curții de Conturi Europene: „Selecția și monitorizarea proiectelor în cadrul FEDR și al FSE în perioada 2014 2020 continuă să se axeze în principal pe realizări”; punctele 41 și 59 din Documentul de analiză nr. 5/2018 al Curții de Conturi Europene: „Simplificarea punerii în practică a politicii de coeziune în perioada de după 2020”; punctele 78 și 79 din Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi Europene.

^[42] Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the document ‘Proposal for a Regulation of the European Parliament and the Council on the European Social Fund Plus’, SWD(2018) 289 final, 30 mai 2018, anexa 3.

^[43] Punctul 47 din Raportul special nr. 2/2017 al Curții de Conturi Europene: „Negocierea de către Comisie a acordurilor de parteneriat și a programelor din domeniul coeziunii pentru perioada 2014‑2020: cheltuielile sunt direcționate într-o măsură mai mare către prioritățile Strategiei Europa 2020, dar sunt instituite mecanisme din ce în ce mai complexe pentru măsurarea performanței”.

^[44] Punctul 82 din Documentul de analiză nr. 5/2019 al Curții de Conturi Europene: „Angajamentele restante din bugetul UE – privire mai atentă” (studiu rapid de caz).

^[45] Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2018/276 al Comisiei din 23 februarie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014.

^[46] Anexele V și VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/256 al Comisiei din 13 februarie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2015/207.

^[47] Comisia Europeană, Decommitment methodology (n+3) and process in 2014‑2020 – Update, EGESIF_17-0012-02, 23 noiembrie 2017.

^[48] Articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei.

^[49] Comisia Europeană, Guidance for Member States on Performance framework, review and reserve, p. 15; Comisia Europeană, Guidance on the Common approach to the revision of milestones and targets in the performance frameworks, 14 iunie 2018, versiunea 3.0, p. 3, 8 și 9.

^[50] Articolul 2 alineatul (30) și articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[51] Articolul 125 alineatul (4) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/207 al Comisiei.

^[52] Articolul 2 punctul 29 și articolul 138 literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[53] Articolul 1 punctul (11) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2019/886 al Comisiei din 12 februarie 2019 de modificare și de rectificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 480/2014 în ceea ce privește dispozițiile privind instrumentele financiare, opțiunile simplificate în materie de costuri, pista de audit, domeniul de aplicare și conținutul auditurilor operațiunilor și metodologia pentru selectarea eșantionului de operațiuni, precum și a anexei III.

^[54] Comisia Europeană, 2019 Annual activity report DG REGIO, p. 39.

^[55] Articolul 142 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[56] Articolul 18 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[57] Articolul 24 alineatul (5) și articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[58] Articolul 104 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[59] Articolul 104 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[60] Articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

^[61] Articolul 67 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[62] Regulamentul delegat (UE) 2019/694 al Comisiei din 15 februarie 2019 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește forma de finanțare care nu este legată de costurile operațiunilor relevante.

^[63] Regulamentul delegat (UE) 2019/694 al Comisiei.

^[64] Articolul 67 alineatul (1) și articolul 109 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; anexa la Regulamentul delegat (UE) 2019/694 al Comisiei.

^[65] Articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d), articolul 67 alineatul (5), articolul 67 alineatul (5) litera (a), articolele 68, 68a și 68b din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[66] Articolul 67 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

^[67] Regulamentul delegat (UE) 2015/2195 al Comisiei din 9 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european, în ceea ce privește definirea baremelor standard pentru costuri unitare și a sumelor forfetare pentru rambursarea cheltuielilor statelor membre de către Comisie.

^[68] Comisia Europeană, Orientări privind opțiunile simplificate în materie de costuri – Fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), EGESIF_14-0017, septembrie 2014, p. 8.

^[69] Raportul anual pe 2011 al Curții de Conturi Europene, punctul 6.30; Raportul anual pe 2012 al Curții de Conturi Europene, punctul 6.42; Raportul anual pe 2014 al Curții de Conturi Europene, punctul 6.79.

^[70] Raportul special nr. 2/2017 al Curții de Conturi Europene, recomandarea 6; Avizul nr. 1/2017 al Curții referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, punctele 82 și 84.

^[71] Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the document ‘Proposal for a Regulation of the European Parliament and the Council on the European Social Fund Plus’, SWD(2018) 289, 30 mai 2018, p. 22.

^[72] Rețeaua transnațională a practicienilor de opțiuni simplificate în materie de costuri în cadrul FEDR/Fondului de coeziune, a 6-a reuniune, prezentarea abordărilor bazate pe rezultate, 2 iulie 2020; Comisia Europeană (t33 și SWECO), Use and intended use of simplified cost options in ESF, ERDF, CF and EAFRD, 27 martie 2018, p. 13 și 16.

^[73] Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the document ‘Proposal for a Regulation of the European Parliament and the Council on the European Social Fund Plus’, SWD(2018) 289, 30 mai 2018, p. 21; Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the document Proposals for a Regulation of the European Parliament and the Council on the European Regional Development Fund and on the Cohesion Fund, SWD(2018) 282, 29 mai 2018, p. 64 .

^[74] Comisia Europeană, Orientări privind opțiunile simplificate în materie de costuri, EGESIF_14-0017, septembrie 2014.

^[75] Commission notice guidelines on the use of Simplified Cost Options within the European Structural and Investment Funds (ESI), versiune revizuită (2021/C 200/01), 27 mai 2021, p. 15 și 41.

^[76] Articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; considerentul 6 și punctul 4 litera (f) din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2019/694 al Comisiei din 15 februarie 2019.

^[77] Articolul 125 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; Regulamentul (UE) nr. 651/2014 din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă.

^[78] Articolul 3 alineatul (2) și punctul 3 subpunctul 1 și punctul 5 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2019/694 al Comisiei din 15 februarie 2019.

^[79] Comisia Europeană, Use and intended use of simplified cost options in ESF, ERDF, CF, EARD and EAFRD, 27 martie 2018, p. 42 și 53.

^[80] Articolul 125 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046.

^[81] Considerentul 18, articolul 4 alineatul (2) și articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/241; Avizul nr. 6/2020 al Curții referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență, punctele 47 și 53‑56.

^[82] Articolul 53 alineatul (1) litera (f) și articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[83] Articolele 37 și 95 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[84] Articolul 95 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[85] Articolul 125 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; articolul 74 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[86] Articolul 95 alineatul (3) și considerentul 34 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

^[87] Articolul 69 alineatul (2) și articolul 74 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

PDF	ISBN 978-92-847-6872-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/14923	QJ-AB-21-024-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-6849-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/358	QJ-AB-21-024-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor:

•  Figurile 9, 13: pictograme realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.