Libera circulație în UE în timpul pandemiei de COVID-19: O supraveghere limitată a controalelor la frontierele interne și acțiuni necoordonate ale statelor membre

Sinteză

I Dreptul cetățenilor UE de a circula liber pe teritoriul statelor membre ale UE constituie una dintre cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene. În plus, eliminarea controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen a permis crearea unui spațiu de călătorie fără frontiere, lucru care facilitează și mai mult circulația persoanelor.

II Începând din 2020, statele membre au introdus controale la frontierele interne, în principal pentru a asigura respectarea restricțiilor privind libera circulație impuse ca urmare a pandemiei de COVID-19. Conform prevederilor legislației Schengen, controalele la frontierele interne trebuie să fie proporționale și să constituie o măsură de ultimă instanță. Comisia rămâne responsabilă de monitorizarea conformității acestora cu legislația UE.

III Obiectivul acestui audit a fost de a stabili dacă Comisia luase măsuri eficace pentru a proteja dreptul la libera circulație a persoanelor pe durata pandemiei de COVID-19. Auditul a acoperit controalele la frontierele interne din spațiul Schengen, restricțiile de călătorie aferente și eforturile de coordonare la nivelul UE. Perioada acoperită de audit se întinde până în iunie 2021 și Curtea se așteaptă ca auditul să contribuie la dezbaterea în curs privind revizuirea sistemului Schengen, inclusiv privind revizuirea Codului frontierelor Schengen.

IV Curtea concluzionează că Comisia a monitorizat restricțiile privind libera circulație impuse de statele membre, dar limitările care există la nivelul cadrului juridic i-au îngreunat acesteia rolul de supraveghere. În plus, Comisia nu a asigurat o supraveghere adecvată pentru a garanta faptul că controalele la frontierele interne respectau legislația Schengen. Curtea a constatat că notificările transmise de statele membre cu privire la controalele la frontierele interne nu conțineau suficiente dovezi care să ateste că aceste controale constituiau o măsură de ultimă instanță și că ele erau proporționale și limitate în timp. Statele membre nu au notificat întotdeauna Comisiei unele controale nou-introduse la frontiere și nici nu au prezentat întotdeauna rapoartele ex post obligatorii menite să evalueze, printre alte aspecte, eficacitatea și proporționalitatea controalelor lor la frontierele interne. Atunci când au fost prezentate, rapoartele respective nu conțineau suficiente informații cu privire la aceste aspecte importante.

V Faptul că statele membre nu furnizau informații esențiale a afectat capacitatea Comisiei de a efectua o analiză riguroasă a gradului în care măsurile de control la frontiere respectau legislația Schengen. Cu toate acestea, Comisia nu a solicitat informații suplimentare de la statele membre și nici nu a emis vreun aviz cu privire la controalele la frontiere de când a început pandemia de COVID-19.

VI Controalele la frontierele interne au fost adeseori introduse cu scopul de a asigura respectarea unor restricții de călătorie variate legate de COVID-19. Comisia este responsabilă de monitorizarea conformității acestor restricții cu principiul liberei circulații, dar limitările existente în cadrul juridic au îngreunat activitatea Comisiei în acest domeniu. Spre deosebire de cazul controalelor la frontierele interne, statele membre nu aveau obligația de a informa Comisia cu privire la restricțiile de călătorie. În plus, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care este singurul instrument de care dispune Comisia pentru a asigura respectarea dreptului la liberă circulație, nu este adecvată pentru situații precum pandemia de COVID-19.

VII Comisia și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) au publicat în timp util orientări pentru a facilita coordonarea controalelor la frontierele interne și a restricțiilor de călătorie. Orientările privind controalele la frontierele interne nu cuprindeau însă detalii practice, de exemplu cu privire la modul în care statele membre ar trebui să demonstreze respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării, și nici exemple de bune practici de gestionare a frontierelor interne pe durata pandemiei de COVID-19. ECDC nu evaluează în mod aprofundat utilitatea și impactul orientărilor sale, întrucât nu are această obligație conform legii.

VIII Comisia a lansat inițiative importante de coordonare a măsurilor care afectează libera circulație. De asemenea, ea a creat portalul Re-open EU pentru a consolida informații esențiale privind restricțiile de călătorie pentru cetățeni. Cu toate acestea, chiar și după un an de la debutul pandemiei, practicile aplicate de statele membre demonstrează că reacțiile erau încă în mare parte necoordonate și nu întotdeauna consecvente cu orientările Comisiei și cu recomandările Consiliului.

IX Pe baza acestor concluzii, Curtea recomandă Comisiei:

•  să asigure o supraveghere riguroasă a controalelor la frontierele interne;
•  să raționalizeze procesul de colectare a datelor cu privire la restricțiile de călătorie;
•  să pună la dispoziție orientări mai ușor de aplicat cu privire la punerea în aplicare a controalelor la frontierele interne.

X În plus, ECDC ar trebui să îmbunătățească monitorizarea gradului în care orientările sale sunt puse în aplicare.

Introducere

Libera circulație a persoanelor: o realizare majoră a UE

01 Libera circulație a persoanelor este dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene (UE) de care beneficiază cetățenii UE, precum și resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în UE. Acest drept constituie una dintre cele patru libertăți fundamentale ale UE (alături de libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor) și a reprezentat încă de la început un element central al proiectului european. Tratatul privind Uniunea Europeană¹ (TUE) prevede că „Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor […]”. Libera circulație este, de asemenea, consacrată în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene² (TFUE) și în Directiva privind libera circulație³.

02 Cetățenii UE apreciază libera circulație drept o realizare deosebit de importantă a integrării europene. „Libertatea de a călători, de a studia și de a lucra oriunde în UE” este aspectul cel mai frecvent invocat în legătură cu Uniunea Europeană și a fost clasat pe primul loc în toate cele 27 de state membre ale UE, înaintea monedei euro și a păcii⁴.

03 La fel ca în cazul altor drepturi fundamentale, dreptul cetățenilor UE la liberă circulație nu este absolut. Legislația UE permite ca libera circulație a cetățenilor UE să fie restrânsă din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică⁵. Restricțiile de acest tip trebuie aplicate în conformitate cu principiile generale ale dreptului UE, în special proporționalitatea și nediscriminarea.

04 Libera circulație a persoanelor în interiorul UE este diferită de eliminarea controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen, care a permis crearea unui spațiu de călătorie fără frontiere. Aceasta înseamnă că cetățenii pot circula liber în spațiul Schengen fără a fi supuși unor controale la frontierele interne. Cetățenii UE beneficiază de dreptul la liberă circulație pe întreg teritoriul UE, inclusiv către și dinspre state membre ale UE care nu au eliminat (încă) controalele la frontierele interne. Deși controalele la frontierele interne nu limitează în sine libera circulație, în practică, absența lor facilitează circulația persoanelor.

Spațiul Schengen

05 Călătoriile fără frontiere sunt reglementate de Acordul Schengen, de Convenția de punere în aplicare a acestuia⁶ și de Codul frontierelor Schengen⁷, scopul fiind eliminarea controalelor fizice la frontierele dintre țările din spațiul Schengen (denumite în continuare „frontiere interne”). În prezent, la spațiul Schengen participă 22 de state membre ale UE, precum și Islanda, Norvegia, Liechtenstein și Elveția, în timp ce unele state membre ale UE nu participă la acest spațiu: Irlanda a ales să nu participe, iar Bulgaria, Croația, Cipru și România sunt țări candidate la spațiul Schengen.

06 Deși legislația Schengen are drept scop principal să elimine frontierele interne, ea permite reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne în următoarele cazuri importante și în deplină conformitate cu principiile generale ale legislației UE, în special proporționalitatea și nediscriminarea:

• o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne într-un stat membru⁸;
• o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne într-un stat membru din cauza unor evenimente neprevăzute care necesită o acțiune imediată⁹.

07 În figura 1 este descris procesul de reintroducere a controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen. Sunt prezentate rolul și mandatul Comisiei, precum și obligațiile statelor membre.

08 În plus, în circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne ca urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, Comisia poate propune o recomandare¹⁰, care trebuie să fie adoptată de Consiliu, în vederea reintroducerii controalelor la frontierele interne ca măsură de ultimă instanță. Controalele la frontiere pot fi introduse pentru o perioadă de până la șase luni și pot fi prelungite pentru perioade suplimentare de șase luni, până la maximum doi ani. Acest mecanism a fost aplicat în 2016, când Consiliul a recomandat reintroducerea controalelor la frontierele interne în Danemarca, Germania, Austria și Suedia din cauza crizei migrației și a amenințărilor la adresa securității¹¹.

09 Primele decizii de a reintroduce controale la frontierele interne au fost adoptate ca reacție la evenimente de scurtă durată și clar identificabile, în special reuniuni sportive sau politice majore (de exemplu, Campionatul European de Fotbal din Austria din 2008 și Summitul NATO din Franța din 2009). Din 2015, mai multe state membre au reintrodus controale la frontierele interne ca reacție la amenințările percepute pe care le reprezintă migrația (în principal din cauza deficiențelor de la frontierele externe ale spațiului Schengen, precum și a deplasărilor secundare ale migranților aflați în situație ilegală din țările în care au sosit inițial către țările lor de destinație) sau ca reacție la amenințările la adresa securității (în principal terorismul). Începând din martie 2020, majoritatea controalelor la frontierele interne au fost introduse ca răspuns la pandemia de COVID-19. În figura 2 se oferă o imagine de ansamblu.

Controalele la frontierele interne ca mijloc de asigurare a respectării restricțiilor de călătorie legate de COVID-19

10 În timpul pandemiei de COVID-19, statele membre au luat măsuri pentru a restrânge libera circulație în cadrul UE, în încercarea de a limita răspândirea virusului. Începând din martie 2020, reacțiile statelor membre la pandemie au luat diferite forme, adesea combinate, printre care se pot enumera:

• restricțiile de călătorie transfrontalieră, cum ar fi carantina sau cerința de a prezenta un rezultat negativ la un test de depistare a COVID-19;
• interzicerea călătoriilor neesențiale.

11 În general, controalele la frontierele interne pot fi utilizate pentru a se verifica respectarea acestor restricții, de exemplu prin verificarea justificării călătoriilor esențiale, a deținerii unui certificat privind COVID-19 valabil, a completării unui formular de localizare a pasagerilor sau a înregistrării în vederea carantinei. Aceste controale nu numai că permit o verificare sistematică a respectării condițiilor la intrarea pe teritoriul național, ci și oferă posibilitatea de a refuza intrarea în caz de nerespectare. Controalele la frontierele interne în spațiul Schengen pot fi însă reintroduse numai în ultimă instanță, iar sarcina de a face dovada proporționalității lor revine statelor membre.

12 În figura 3 se oferă o imagine de ansamblu a controalelor la frontierele interne în timpul primelor valuri ale pandemiei, între martie 2020 și iunie 2021.

13 Potrivit Comisiei, 14 state membre ale UE au reintrodus controale la frontierele interne în spațiul Schengen cu scopul de a asigura respectarea restricțiilor de călătorie legate de COVID-19. Așa cum reiese din cronologia din figura 4, nivelul maxim a fost atins în aprilie 2020.

Acțiunile UE în timpul pandemiei de COVID-19

14 Protejarea sănătății publice este o competență de nivel național, ceea ce înseamnă că orice decizie de a pune în aplicare restricții de călătorie și de a asigura respectarea acestora prin intermediul controalelor la frontieră revine guvernelor naționale. Comisia rămâne însă responsabilă de monitorizarea conformității acestor restricții cu legislația UE referitoare la libera circulație.

15 În plus, Comisia ar trebui să încurajeze cooperarea între statele membre, promovând totodată interesul general al Uniunii. Statele membre ar trebui să colaboreze cu Comisia și să adopte politici și programe coordonate în domeniul sănătății¹². În acest scop, Comisia a luat diverse inițiative care au constat în orientări, în comunicări și în propuneri de recomandări ale Consiliului UE, pentru a sprijini coordonarea între practicile diferitelor state membre.

16 De asemenea, Comisia a dezvoltat instrumente pentru a facilita libera circulație a persoanelor în condiții de siguranță și pentru a face restricțiile de călătorie legate de COVID-19 mai transparente și mai previzibile pentru cetățeni. De exemplu, Re-open EU¹³, implementat de Centrul Comun de Cercetare, este un instrument care urmărește să consolideze informații esențiale privind frontierele, mijloacele de transport disponibile, restricțiile de călătorie și măsurile de sănătate publică și de siguranță în cadrul UE. Comisia a propus și – împreună cu statele membre – a elaborat certificatul digital al UE privind COVID¹⁴ pentru a sprijini o abordare mai coordonată a restricțiilor de călătorie între statele membre. Certificatul digital al UE privind COVID constituie cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei. De asemenea, Comisia a creat platforme de interoperabilitate pentru a facilita depistarea contacților la nivelul UE prin intermediul formularelor de localizare a pasagerilor și al aplicațiilor pentru telefoane inteligente.

17 Un alt organism important în acest domeniu, alături de Comisie, este Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), o agenție independentă a UE (adică nu se află sub controlul direct al Comisiei) a cărei misiune este de a consolida sistemele de apărare ale Europei împotriva bolilor infecțioase. Centrul acoperă o gamă largă de activități, printre care se numără supravegherea, informațiile epidemiologice și consilierea științifică.

Provocările existente pentru mecanismul Schengen și viitorul acestuia

18 Deși spațiul Schengen nu s-a confruntat niciodată cu o situație precum pandemia de COVID-19, spațiul de călătorii fără frontiere a fost pus la grea încercare încă din 2015, de reintroducerea controalelor la frontierele interne. Pandemia s-a adăugat la tensiunile preexistente cauzate de criza migrației și de amenințările teroriste, atrăgând după sine riscul ca „controalele temporare la frontierele interne să devină semipermanente pe termen mediu”¹⁵.

19 Pentru a remedia această situație, Comisia a publicat o strategie pentru spațiul Schengen în iunie 2021¹⁶. Printre acțiunile-cheie pentru un spațiu Schengen fără controale la frontierele interne, strategia propune: (i) dialoguri politice și tehnice cu statele membre care au reintrodus controale de lungă durată la frontierele interne; (ii) o propunere de regulament de modificare a Codului frontierelor Schengen; (iii) codificarea orientărilor și a recomandărilor elaborate în legătură cu pandemia de COVID-19. În decembrie 2021, Comisia a publicat propunerea de modificare a Codului frontierelor Schengen¹⁷.

Sfera și abordarea auditului

20 Obiectivul acestui audit a fost de a stabili dacă Comisia a luat măsuri eficace pentru a proteja dreptul la libera circulație a persoanelor pe durata pandemiei de COVID-19. Pentru a răspunde la această întrebare principală a auditului, Curtea a formulat două întrebări secundare:

1. A supravegheat Comisia în mod eficace controalele la frontierele interne în spațiul Schengen și restricțiile de călătorie?
2. A facilitat Comisia coordonarea măsurilor luate de statele membre cu scopul de a atenua impactul controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen și al restricțiilor de călătorie?

21 În ultimii ani, rapoartele de audit ale Curții au acoperit componenta privind frontierele externe a Strategiei pentru spațiul Schengen: centrele hotspot din Grecia și Italia¹⁸, gestionarea migrației (inclusiv procedura de azil și cea de transfer)¹⁹, sistemele de informații²⁰, operațiunile Frontex²¹, politica în materie de returnare și readmisie²² și sprijinul acordat de Europol pentru combaterea introducerii ilegale de migranți²³.

22 Auditul care face obiectul raportului de față analizează componenta privind frontierele interne a Strategiei pentru spațiul Schengen. În special, Curtea a examinat modul în care Comisia a supravegheat controalele la frontierele interne și restricțiile de călătorie introduse de statele membre, precum și acțiunile întreprinse de Comisie la începutul pandemiei pentru a facilita coordonarea acțiunilor. Curtea se așteaptă ca acest audit să contribuie la dezbaterea în curs privind revizuirea sistemului Schengen, inclusiv privind revizuirea Codului frontierelor Schengen. Auditul acoperă perioada cuprinsă între martie 2020 și iunie 2021 (a se vedea figura 5).

23 Auditul a fost desfășurat prin intermediul unei examinări documentare, al unor chestionare scrise și al unor interviuri cu părți interesate relevante, cum ar fi Comisia, ECDC și Centrul Comun de Cercetare. Auditorii Curții au efectuat o examinare documentară și o analiză cu privire la:

• legislația UE aplicabilă, inclusiv Directiva privind libera circulație și Codul frontierelor Schengen, cu scopul de a identifica principalele cerințe de reglementare și responsabilitățile diferitelor părți interesate;
• toate cele 150 de notificări transmise de statele membre ale UE cu privire la reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne între martie 2020 și iunie 2021, precum și toate rapoartele ex post disponibile întocmite de statele membre cu privire la aceste notificări;
• un eșantion de 10 notificări transmise de statele membre și documentația internă conexă a Comisiei pentru controalele la frontierele interne reintroduse între 2015 și 2019. Curtea a examinat aceste notificări pentru a compara modul în care Comisia a supravegheat notificările privind controalele la frontierele interne înainte și după pandemia de COVID-19;
• documentele interne ale Comisiei, inclusiv o examinare a 33 de rapoarte elaborate în urma reuniunilor Grupului de informare privind coronavirusul (a se vedea punctul 69), și monitorizarea reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne și a restricțiilor de călătorie.

În plus, auditorii Curții au avut întrevederi cu reprezentanți a șase reprezentanțe naționale pe lângă UE, selectate în așa fel încât să se obțină o acoperire geografică echilibrată (Belgia, Danemarca, Germania, Lituania, Portugalia și Slovenia).

24 Sfera auditului se axează pe perspectiva cetățenilor UE atunci când călătoresc în interiorul UE. Nu sunt incluse drepturile specifice ale resortisanților țărilor terțe, printre care dreptul de a solicita protecție internațională și dreptul de a solicita azil în UE. De asemenea, auditul nu a acoperit țările terțe care participă la spațiul Schengen (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Observații

Supravegherea de către Comisie a măsurilor luate de statele membre a fost limitată și îngreunată de cadrul juridic

25 La punctele care urmează, Curtea examinează dacă:

1. Comisia a supravegheat în mod corespunzător reintroducerea temporară de către statele membre a controalelor la frontierele interne în timpul pandemiei de COVID-19. Printre acestea s-au numărat nu doar controalele la frontieră declanșate de pandemie, ci și cele declanșate de criza anterioară a migrației și de amenințările anterioare la adresa securității, aceste din urmă controale fiind încă în vigoare în timpul pandemiei. În plus, Curtea a examinat dacă Comisia a exploatat pe deplin posibilitățile oferite de cadrul juridic pentru a asigura respectarea de către statele membre;
2. Comisia a evaluat într-un mod sistematic și prompt dacă restricțiile de călătorie impuse de statele membre respectau legislația UE aplicabilă. În plus, Curtea a examinat dacă Comisia a luat măsuri atunci când a identificat eventuale probleme de nerespectare a legislației în perioada acoperită de audit.

Comisia nu a supravegheat în mod corespunzător reintroducerea controalelor la frontierele interne

26 Dispozițiile juridice referitoare la spațiul Schengen prevăd motive stricte, durate maxime și cerințe procedurale pentru reintroducerea controalelor la frontierele interne. Statelor membre le revine sarcina de a demonstra că nu există alternative (mai bune) la controalele la frontieră și că recurgerea la acestea este justificată ca măsură de ultimă instanță. Atunci când reintroduc controale la frontierele interne, statele membre au obligația de a notifica acest lucru Comisiei. Notificările trebuie să fie transmise în timp util și să conțină toate informațiile necesare pentru evaluările Comisiei.

27 Atunci când o notificare din partea unui stat membru nu conține informații suficiente, Comisia trebuie să solicite detalii suplimentare. În cazul în care are îndoieli cu privire la respectarea legislației UE, Comisia poate emite un aviz pentru a-și exprima public poziția cu privire la controlul la frontierele interne în cauză. În plus, în cazul în care are îndoieli cu privire la proporționalitatea și la necesitatea măsurii, Comisia „emite un aviz în acest sens” (a se vedea punctele 06-08 și figura 1).

Controalele la frontieră introduse înainte de pandemie

28 Consiliul a recomandat²⁴ Danemarcei, Germaniei, Austriei și Suediei, care au fost grav afectate de criza migrației și de amenințări la adresa securității, să mențină controale temporare proporționale la frontieră pentru o perioadă maximă de șase luni. Această recomandare a fost reiterată de trei ori (în noiembrie 2016 și în februarie și mai 2017²⁵), până în noiembrie 2017.

29 Curtea a examinat un eșantion de notificări privind controale la frontierele interne transmise între 2015 și 2019 pentru a compara modul în care Comisia a supravegheat acest aspect înainte și după pandemia de COVID-19 (a se vedea anexa I). Ea a constatat că 4 dintre cele 10 notificări examinate (cele transmise începând din noiembrie 2017) nu conțineau informații suficiente pentru a permite Comisiei să evalueze proporționalitatea măsurilor respective de control la frontieră. În special, ele nu includeau o justificare a faptului că aceste controale erau într-adevăr o soluție de ultimă instanță, în lipsa oricărei alternative. Deși Comisia a solicitat informații suplimentare de la statele membre în toate cele patru cazuri, răspunsurile pe care le-a primit tot nu erau suficiente pentru a permite o evaluare riguroasă.

30 Începând din 2020, conținutul notificărilor transmise de statele membre în legătură cu migrația sau cu amenințările la adresa securității a continuat să fie insuficient pentru a permite Comisiei să evalueze proporționalitatea controalelor la frontieră (a se vedea punctele 37 și 38). Cu toate acestea, din cauza creșterii semnificative a numărului de notificări legate de COVID-19, Comisia a încetat să mai solicite informații suplimentare.

31 Conform Codului frontierelor Schengen, controalele la frontierele interne pot fi reintroduse pentru o perioadă de maximum doi ani. Cinci state membre (Danemarca, Germania, Franța, Austria și Suedia) au depășit această perioadă modificând temeiul juridic la fiecare doi ani sau susținând că o nouă notificare reprezintă un nou control la frontieră (și nu prelungirea unui control existent). În pofida acestui fapt, Comisia a emis doar un singur aviz favorabil privind proporționalitatea și necesitatea controalelor la frontierele interne, pentru Austria și Germania, în octombrie 2015²⁶.

32 Toate statele membre au obligația de a prezenta un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la punerea în aplicare a controalelor la frontieră în termen de patru săptămâni de la eliminarea acestora²⁷. Totuși, cele cinci state membre menționate la punctul 31 care au instituit controale la frontieră pe termen lung încă nu au prezentat un raport ex post după șase ani de la reintroducerea acestora. Comisia nu a efectuat niciun demers pentru a obține informații cu privire la punerea în aplicare a acestor controale.

33 Comisia apreciază că amploarea și durata controalelor pe termen lung la frontierele interne nu sunt nici proporționale, nici necesare²⁸. Ea are mandatul și obligația de a monitoriza respectarea legislației UE și de a acționa în cazurile de potențială nerespectare a acesteia (a se vedea punctul 14). Ea poate iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dar nu a făcut încă acest lucru, în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la conformitatea controalelor la frontierele interne cu legislația UE.

34 În schimb, Comisia a optat pentru măsuri fără caracter obligatoriu, și anume dialogul cu statele membre și coordonarea, dar fără rezultate evidente, întrucât controalele la frontierele interne reintroduse cu mai mult de șase ani în urmă sunt încă aplicate. În Strategia pentru spațiul Schengen din iunie 2021, Comisia și-a exprimat intenția de a utiliza mijloacele juridice aflate la dispoziția sa în cazurile în care statele membre prelungesc în mod disproporționat controalele la frontierele interne.

Controalele la frontiere legate de pandemia de COVID-19

35 Deși Codul frontierelor Schengen nu menționează în mod specific că o amenințare la adresa sănătății publice poate constitui un motiv valabil pentru introducerea controalelor la frontierele interne, Comisia a acceptat, având în vedere pandemia de COVID-19, că o astfel de amenințare ar putea constitui o amenințare la adresa ordinii publice, permițând astfel unui stat membru să reintroducă controale de acest tip. Într-un astfel de caz însă, statul membru respectiv trebuie să îndeplinească o cerință strictă, potrivit căreia controalele la frontierele interne trebuie să fie nu doar o măsură de ultimă instanță, ci și proporționale și limitate în timp.

36 Controalele la frontieră pot fi utilizate pentru a verifica natura esențială a călătoriei, precum și rezultatele testelor și înregistrarea în scopul carantinei (dar nu pentru a asigura efectuarea carantinei în sine), dar în locul controalelor la frontieră se poate recurge la alte verificări efectuate de poliție²⁹ sau de autoritățile sanitare³⁰ (de exemplu, depistarea stărilor febrile) pentru a limita răspândirea virusului.

37 Curtea a examinat toate cele 150 de notificări ale statelor membre privind controalele la frontierele interne care au fost transmise Comisiei în perioada martie 2020-iunie 2021, dintre care 135 făceau referire exclusiv la COVID-19, 6 făceau referire la COVID-19 și la migrație sau securitate, iar celelalte 9 priveau migrația și/sau securitatea (a se vedea punctul 30). În urma analizei, Curtea a constatat că toate notificările specificau datele și durata controalelor la frontieră, precum și sfera acoperită de acestea. Ele nu conțineau însă suficiente dovezi (susținute de date statistice cuprinzătoare și de o analiză comparativă a diferitelor alternative la controalele la frontieră) pentru a demonstra că aceste controale constituiau într-adevăr o măsură de ultimă instanță. În plus, adesea nu erau precizate punctele autorizate de trecere a frontierei la care urmau să se aplice controalele. Pentru mai multe detalii, a se vedea figura 6.

38 Analiza Curții scoate în evidență aceleași probleme ca în cazul notificărilor legate de criza migrației și de amenințările la adresa securității care fuseseră transmise înainte de pandemia de COVID-19 (a se vedea punctul 29). Deși informațiile comunicate de statele membre erau insuficiente, Comisia nici nu a solicitat informații suplimentare, nici nu a emis vreun aviz de când a început pandemia de COVID-19, așa cum se prevedea la articolul 27 din Codul frontierelor Schengen. Curtea concluzionează că faptul că statele membre nu au furnizat informații esențiale a afectat capacitatea Comisiei de a efectua o analiză juridică riguroasă cu privire la diversele măsuri de control la frontieră.

39 În plus, Comisia nu dispune de un sistem solid de monitorizare care să îi permită să identifice cazurile de controale la frontieră cu privire la care statele membre nu au transmis notificări. În cursul auditului, Comisia a declarat că nu avea cunoștință de astfel de cazuri, dar în caseta 1 de mai jos sunt prezentate două exemple pe care Curtea a reușit să le identifice.

40 Comisia nu a obținut toate rapoartele ex post pe care trebuia să le primească în termen de patru săptămâni de la încetarea controalelor la frontierele interne (a se vedea și punctul 32). În tabelul 1 sunt enumerate statele membre care nu au transmis rapoarte ex post privind controalele la frontierele interne legate de COVID-19. Comisia nu a furnizat dovezi care să ateste că a solicitat acestor state membre să transmită notificările sau rapoartele ex post care lipseau.

41 În urma examinării tuturor celor 12 rapoarte ex post primite de Comisie pentru perioada martie 2020-iunie 2021, Curtea constată că acestea variază considerabil în ceea ce privește conținutul, mergând de la afirmații de ordin general până la statistici detaliate, dar și că majoritatea lor nu respectau pe deplin cerințele legale privind evaluarea proporționalității³¹. Dintre cele 12 rapoarte, 10 nu acopereau acest aspect într-o măsură suficientă, ci doar foarte succint și în termeni generali (a se vedea caseta 2). Doar 3 rapoarte menționau posibilitatea de a se recurge la măsuri alternative, dar, din nou, doar foarte succint.

42 Niciunul dintre rapoarte nu a descris măsurile instituite pentru a asigura respectarea principiului nediscriminării, în special în ceea ce privește egalitatea de tratament al cetățenilor UE, indiferent de naționalitate. Deși nu sunt prevăzute în mod explicit de Codul frontierelor Schengen, aceste informații sunt relevante pentru evaluarea legalității controalelor la frontieră instituite pentru a asigura respectarea restricțiilor sub forma interdicțiilor de călătorie bazate pe naționalitate sau pe rezidență (a se vedea caseta 3).

43 Nu în ultimul rând, în ceea ce privește raportarea anuală cuprinzătoare privind punerea în aplicare generală a spațiului Schengen (inclusiv punerea în aplicare a controalelor la frontierele interne și punctele de vedere ale Comisiei cu privire la justificarea lor), din 2015 Comisia nu a mai publicat niciun raport anual privind funcționarea spațiului fără frontiere interne³².

44 Parlamentul European a invitat Comisia să exercite un control adecvat asupra aplicării acquis-ului Schengen, să facă uz de prerogativele sale pentru a solicita informații suplimentare din partea statelor membre și să își intensifice raportarea către Parlamentul European cu privire la modul în care își exercită prerogativele în temeiul tratatelor³³.

45 În figura 7 sunt prezentate deficiențele identificate de Curte în cadrul supravegherii asigurate de Comisie cu privire la frontierele interne ale spațiului Schengen.

Comisia supraveghează restricțiile de călătorie, dar activitatea sa este îngreunată de limitările existente în cadrul juridic

46 Statele membre au reacționat la pandemie prin impunerea de restricții de călătorie, invocând argumente de protejare a sănătății publice (a se vedea punctul 10). Curtea a constatat că, per ansamblu, Comisia nu dispune de un cadru juridic solid pentru a evalua dacă restricțiile de călătorie impuse de statele membre respectau legislația UE. Principalele motive sunt următoarele:

• competențele și prerogativele substanțiale de care dispun statele membre, în temeiul legislației UE, în ceea ce privește sănătatea publică, domeniu care nu ține de competența exclusivă sau partajată a UE³⁴, precum și faptul că statele membre își stabilesc propriile politici de sănătate³⁵;
• faptul că Directiva privind libera circulație³⁶ nu impune statelor membre să notifice Comisiei măsurile pe care le adoptă în temeiul directivei sau să raporteze cu privire la aceste măsuri. Aceasta se explică prin modul în care funcționează în general directiva, potrivit căreia restricțiile privind libera circulație se aplică pe baza unei evaluări individuale și fac obiectul unui control judiciar. Întrucât nu există nicio obligație în acest sens, statele membre sunt libere să decidă dacă vor raporta sau nu cu privire la măsurile adoptate, inclusiv la restricțiile de călătorie, și ce formă va lua raportarea. Acest lucru sporește riscul ca informațiile primite de Comisie cu privire la restricțiile de călătorie să fie incomplete;
• caracterul neobligatoriu al recomandărilor Consiliului³⁷, care constituie principalele documente de politică pentru o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 și, prin urmare, includ principii comune convenite de statele membre atunci când pun în aplicare restricții de călătorie;
• caracterul fără precedent al pandemiei de COVID-19 și evoluția rapidă a acesteia.

47 În plus, singurul instrument de care dispune Comisia pentru a se asigura că restricțiile de călătorie respectă dreptul la liberă circulație este procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care nu este adecvată în contextul unei pandemii. Motivul îl constituie durata procedurilor judiciare (care durează adesea mai mulți ani la Curtea de Justiție a Uniunii Europene), alături de faptul că măsurile adoptate de statele membre în timpul pandemiei sunt luate pe termen scurt și au un caracter divers. Hotărârile anterioare ale Curții³⁸ au stabilit că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor devine inadmisibilă atunci când încălcarea dispare. Întrucât este foarte puțin probabil ca măsurile pe care Comisia le consideră în prezent neconforme să fie în continuare aplicate peste câțiva ani, un stat membru care nu respectă legislația nu va fi, așadar, sancționat.

48 Pentru a monitoriza restricțiile de călătorie impuse de statele membre, Comisia a utilizat mai multe surse de informații, cum ar fi legislația națională publicată pe site-urile guvernamentale, contactele directe cu statele membre, informațiile disponibile în mass-media sau reclamațiile depuse cu privire la anumite probleme de către alte state membre, de către cetățeni sau de către anumite organizații.

49 Probele obținute de Curte arată că, în limitele cadrului juridic, Comisia a evaluat restricțiile de călătorie într-un mod sistematic și prompt atunci când acestea i-au fost notificate. Curtea a constatat însă că, adesea, datele raportate de statele membre nu erau comparabile și prezentau lacune în materie de informații. Acest lucru a îngreunat obținerea de către Comisie a unei imagini exacte și în timp real a restricțiilor de călătorie pe care le-au impus statele membre și, în consecință, a îngreunat îndeplinirea sarcinilor sale de monitorizare a respectării legislației (a se vedea exemplul din caseta 4).

50 Nu numai Comisia a întâmpinat dificultăți, ci și ECDC. Recomandarea Consiliului privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19⁴⁰ impune ECDC să publice hărți săptămânale ale zonelor de risc. Aceste hărți⁴¹ comunică date privind transmiterea COVID-19 în diferite zone și sunt menite să sprijine statele membre în procesul decizional privind libera circulație. Recomandarea Consiliului impunea statelor membre să raporteze săptămânal date la nivel regional. Șase luni mai târziu (în mai 2021), 12 state membre încă nu îndeplineau această cerință.

În pofida eforturilor Comisiei și ale ECDC, acțiunile statelor membre au fost în cea mai mare parte necoordonate

51 Întrucât UE nu dispunea de un cadru pentru situații de urgență sanitară, statele membre au fost nevoite să reacționeze rapid la o situație sanitară în permanentă evoluție. Deși responsabilitatea pentru punerea în aplicare a restricțiilor de călătorie legate de COVID-19 revine exclusiv statelor membre, Comisia are mandatul de a colabora cu acestea pentru a facilita o abordare coordonată a acestor restricții, astfel încât să se reducă la minimum impactul asupra călătoriilor transfrontaliere în interiorul UE (a se vedea punctul 15).

52 În secțiunea de față, Curtea a examinat dacă:

1. Comisia și ECDC au publicat orientări, avize și recomandări relevante în timp util pentru a facilita coordonarea acțiunilor statelor membre și le-au adaptat pentru a ține seama de noile evoluții;
2. eforturile Comisiei și ale ECDC au condus la o aplicare a restricțiilor de călătorie și la o gestionare a frontierelor interne mai consecvente și mai bine coordonate de către statele membre.

Comisia și ECDC au publicat orientări relevante în timp util pentru a facilita coordonarea la nivelul UE

Comisia

53 De când a început pandemia, Comisia a publicat documente de orientare cuprinzătoare pentru statele membre sub formă de comunicări, de orientări și de propuneri de recomandări ale Consiliului. Aceste documente au acoperit diferite aspecte ale liberei circulații și ale măsurilor legate de COVID-19 (a se vedea anexa II).

54 În ceea ce privește orientările UE cu privire la controalele la frontieră, cele două domenii principale acoperite de Comisie au fost interzicerea călătoriilor neesențiale către UE (frontierele externe) și orientările privind gestionarea frontierelor (frontierele interne), inclusiv comunicarea sa ulterioară privind eliminarea treptată a controalelor la frontiere. Orientările privind interzicerea călătoriilor neesențiale către UE nu intră în sfera acestui audit (a se vedea punctul 22).

55 Orientările privind gestionarea frontierelor au fost publicate la 16 martie 2020⁴², în primele zile ale pandemiei, și acopereau principalele aspecte ale gestionării frontierelor (și anume, măsurile de control la frontierele interne și externe, măsurile legate de sănătate și transportul mărfurilor). Aceste orientări reaminteau statelor membre principiile juridice de bază, printre care proporționalitatea și nediscriminarea, și conțineau o secțiune consacrată controalelor la frontierele interne din care reieșea că astfel de controale puteau fi reintroduse, „într-o situație extrem de critică”⁴³, ca reacție la COVID-19. În opinia Curții, aceste orientări sunt relevante și au fost publicate la momentul potrivit.

56 Curtea a identificat însă următoarele deficiențe la nivelul orientărilor Comisiei:

• orientările din martie 2020 nu au oferit indicații detaliate cu privire la modul în care statele membre puteau asigura (și demonstra) respectarea de către controalele lor la frontieră a principiului general al proporționalității în contextul specific al pandemiei;
• nu s-au oferit orientări practice, cum ar fi exemple de bune practici în gestionarea frontierelor pe durata pandemiei. De exemplu, Manualul practic pentru polițiștii de frontieră, care servește drept ghid al utilizatorului pentru polițiștii de frontieră atunci când aceștia își desfășoară activitățile de control la frontieră⁴⁴, nu a fost actualizat pentru a reflecta situația creată de pandemie (în afară de faptul că a încorporat certificatul pentru lucrătorii din sectorul transportului internațional);
• anumiți termeni utilizați în orientări nu au fost bine definiți în contextul unei pandemii. Orientările privind gestionarea frontierelor din martie 2020 menționează controalele medicale, care nu este necesar să fie notificate Comisiei, ca o posibilă alternativă la controalele la frontieră⁴⁵. Nu s-a definit însă în mod clar diferența dintre controalele la frontieră și controalele medicale la frontieră în contextul pandemiei de COVID-19. Prin urmare, există riscul ca statele membre să pună în aplicare controale medicale ce sunt, de facto, controale la frontieră, dar care nu sunt raportate Comisiei;
• în orientările Comisiei și ale ECDC și în recomandările Consiliului, s-a utilizat frecvent, de asemenea, termenul „închiderea frontierelor”. Termenul nu este definit de fapt în Codul frontierelor Schengen și poate induce în eroare publicul larg atunci când persoanele călătoresc în spațiul Schengen, deoarece frontierele interne din UE nu au fost complet închise. S-a restricționat doar intrarea (și, ocazional, ieșirea) sau anumite puncte de trecere a frontierei au fost închise temporar.

57 Pe lângă orientările privind gestionarea frontierelor, Comisia a publicat orientări detaliate și cu privire la diverse aspecte legate de libera circulație (a se vedea anexa II). Printre acestea se pot enumera probleme specifice care afectează lucrătorii și lucrătorii sezonieri, așa-numitele „culoare verzi” (disponibilitatea mărfurilor și a serviciilor esențiale), serviciile de transport și conectivitatea, operațiunile de transport aerian de mărfuri, repatrierea și formalitățile de călătorie pentru navigatori, pasageri și alte persoane aflate la bordul navelor, turismul, amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și utilizarea testelor antigenice rapide.

58 Deosebit de importante în acest sens au fost propunerile Comisiei de recomandări ale Consiliului privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19⁴⁶. În aceste documente, statele membre s-au pus de acord cu privire la criterii comune pentru evaluarea condițiilor epidemiologice regionale. Ele au convenit, de asemenea, să utilizeze o hartă în culori comună a regiunilor și a țărilor din Spațiul Economic European, pe care acestea să fie marcate cu verde, galben sau roșu, în funcție de ratele lor de notificare a cazurilor de COVID-19, de ratele de testare și de procentul de teste pozitive. Necesitatea de a se adapta la evoluția situației a fost reflectată de cele două actualizări adoptate în februarie și în iunie 2021⁴⁷.

59 De asemenea, Comisia a acționat rapid pentru a oferi sprijin pentru rezolvarea problemelor legate de libera circulație a anumitor categorii de persoane, în special a personalului de transport și a lucrătorilor sezonieri. Încă din martie 2020, Comisia a publicat orientări practice care vin în sprijinul principiului conform căruia toate frontierele interne ale UE ar trebui să rămână deschise pentru transporturile de mărfuri, iar lanțurile de aprovizionare pentru produsele esențiale trebuie garantate⁴⁸. În iulie 2020, Comisia a publicat orientări similare în sprijinul lucrătorilor sezonieri⁴⁹.

60 O realizare majoră a Comisiei în acest domeniu a fost instituirea conceptului de „culoare verzi” în martie 2020⁵⁰, asigurând în acest mod fluxul continuu de mărfuri pe teritoriul UE și libera circulație a personalului de transport, care au fost afectate de reintroducerea controalelor la frontierele interne, în special la începutul pandemiei. Comisia, în cooperare cu statele membre, a creat o rețea a punctelor de contact naționale în domeniul transporturilor, care s-a dovedit a fi un instrument eficace pentru declanșarea unor acțiuni rapide și coordonate între ministerele transporturilor și Comisie (a se vedea caseta 5).

61 La 15 iunie 2020, Comisia a lansat o platformă web pentru a sprijini reluarea în condiții de siguranță a călătoriilor și a turismului în întreaga Europă (Re-open EU⁵¹). Platforma se bazează pe informațiile furnizate în mod voluntar de țările din UE cu privire la restricțiile de călătorie și la măsurile de sănătate publică și de siguranță și are drept scop să restabilească încrederea în călătoriile în UE, informându-i pe cetățeni cu privire la restricțiile aplicabile în fiecare stat membru, cu scopul de a le facilita planurile de călătorie⁵².

62 Deși aceasta reprezintă o inițiativă foarte pozitivă a UE, succesul ei depinde de cooperarea statelor membre. În special, acestea ar trebui să furnizeze periodic informații oficiale complete și actualizate. Această problemă a fost ridicată de Curte și în raportul său special privind drepturile pasagerilor din transportul aerian în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19⁵³.

63 Așa cum se prezenta situația la 5 iulie 2021 (adică după mai mult de un an de la lansarea platformei Re-open EU), nouă state membre (Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia, Franța, România, Slovenia, Finlanda și Suedia) încă nu furnizau informații actualizate. În astfel de cazuri, există riscul ca cetățenii UE să pună sub semnul întrebării utilitatea instrumentului atunci când se confruntă cu probleme la frontiere, deoarece informațiile pe care le-au utilizat pentru planificarea călătoriei sunt incorecte sau depășite.

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

64 În perioada care a făcut obiectul auditului, ECDC a publicat 27 de evaluări ale riscurilor/amenințărilor și peste 70 de orientări și rapoarte tehnice cu privire la pandemie. Primele orientări pe care le-a publicat cu referire la călătorii datează din mai 2020. ECDC a furnizat, de asemenea, informații pentru orientările publicate de Comisie cu privire la controalele la frontieră și la restricțiile de călătorie.

65 În mai 2020, ECDC a publicat orientări în care afirma că închiderea frontierelor ar putea întârzia introducerea virusului într-o țară. Astfel de închideri ar trebui însă să fie aproape totale și să fie puse în aplicare rapid în fazele incipiente ale unei epidemii, ceea ce ECDC considera că ar fi fezabil numai în contexte specifice (de exemplu, în cazul unor națiuni insulare mici și izolate)⁵⁴. Cu toate acestea, în practică, statele membre nu au urmat întotdeauna aceste orientări și au fost reintroduse controale la frontieră între țările interconectate din spațiul Schengen. În caseta 6 se oferă un exemplu de provocări pentru eficacitatea controalelor la frontierele terestre în astfel de cazuri.

66 În noiembrie 2020, ECDC a elaborat o „analiză strategică a răspunsului ECDC la pandemia de COVID-19 și a performanței acestuia”⁵⁵, care a examinat, prin intermediul unor sondaje și al unor focus-grupuri, utilizabilitatea produselor oferite de centru în legătură cu COVID-19. Documentul concluzionează că orientările centrului ar putea fi mai practice și mai ușor de aplicat.

67 ECDC nu colectează informații detaliate pentru a verifica modul în care țările au pus în aplicare orientările pe care le-a emis, deoarece nu are obligația de a face acest lucru.

68 Întrucât ECDC nu are competențe de reglementare, orientările sale nu sunt obligatorii pentru statele membre⁵⁶. Centrul se bazează în principal pe date puse la dispoziție de autoritățile naționale, deoarece nu are competențe proprii de a inspecta sau de a colecta informații la sursă. Faptul că statele membre au strategii de supraveghere și de testare diferite a îngreunat sarcina ECDC de a compara situațiile epidemiologice din toate statele UE, un impediment care poate compromite utilitatea orientărilor sale.

Statele membre nu și-au coordonat abordările în ceea ce privește controalele la frontierele interne și restricțiile de călătorie legate de COVID-19

69 Modul în care autoritățile naționale puneau în aplicare orientările Comisiei era monitorizat în cadrul grupului de lucru ad-hoc instituit și condus de Comisie: Grupul de informare privind coronavirusul. Acest grup urmărea să identifice problemele și să le discute la nivel tehnic. Grupul s-a reunit de 33 de ori între februarie și septembrie 2020.

70 Toate cele 33 de rapoarte întocmite în urma reuniunilor și examinate de Curte demonstrează clar că Comisia a depus eforturi semnificative pentru a coordona acțiunile statelor membre. Punerea în aplicare la nivel național a orientărilor UE a fost discutată la fiecare reuniune, statele membre raportând cu privire la măsurile pe care le luaseră. Comisia a reiterat principiile fundamentale ale legislației UE și a subliniat necesitatea unei mai bune coordonări.

71 Din rapoartele întocmite în urma reuniunilor Grupului de informare privind coronavirusul și din consultările publice realizate pentru Strategia pentru spațiul Schengen reiese, de asemenea, că grupul era bine perceput de statele membre. În pofida acestei evaluări pozitive însă, grupul a servit în principal drept platformă pentru schimbul de informații. Eforturile Comisiei de a compensa, prin înființarea acestui grup, faptul că nu exista o structură de guvernanță în situații de criză nu s-a concretizat într-o abordare consecventă și coordonată a gestionării frontierelor interne de către statele membre, situație pe care o atestă diferitele abordări adoptate în țările din spațiul Schengen în privința controalelor aplicate la frontierele interne în legătură cu COVID‑19 (a se vedea figura 3).

72 Procesele-verbale ale reuniunilor care au fost examinate de Curte arată că grupul s-a confruntat, de asemenea, cu provocări în materie de comunicare. Mai multe state membre au introdus noi controale la frontieră și restricții de călătorie fără să îi informeze pe ceilalți membri ai grupului, deși conveniseră anterior să țină la curent celelalte părți înainte de a pune în aplicare eventuale noi măsuri.

73 Curtea a analizat, de asemenea, documentele care cartografiau situația la frontierele interne și pe care Comisia le-a elaborat în februarie, în martie și în mai (și le-a actualizat parțial în iunie) 2021. Analiza Curții s-a axat pe următoarele patru aspecte: carantina obligatorie, testarea obligatorie, interdicțiile de intrare și/sau de ieșire și utilizarea hărților ECDC pentru procesul decizional. Această analiză a stat la baza obținerii unei imagini de ansamblu simplificate, care indică măsurile luate de statele membre de-a lungul timpului (a se vedea figura 8).

74 Pentru a ilustra dificultățile cu care se confruntă cetățenii UE atunci când călătoresc în interiorul UE, analiza efectuată de Curte la 21 iunie 2021 cu privire la condițiile minime de intrare a evidențiat o gamă largă de practici puse în aplicare de statele membre, care variază de la un acces relativ liber la măsuri destul de restrictive (a se vedea figura 9).

75 Figura 8 și figura 9 arată că, în pofida eforturilor Comisiei de a facilita acțiuni coordonate, restricțiile de călătorie impuse de statele membre au rămas necoordonate și formau un mozaic de măsuri individuale care variau considerabil de la un stat membru la altul.

Concluzii și recomandări

76 Curtea concluzionează că Comisia a monitorizat restricțiile privind libera circulație impuse de statele membre în timpul pandemiei de COVID-19, dar limitările care există la nivelul cadrului juridic i-au îngreunat acesteia rolul de supraveghere. În plus, Comisia nu a asigurat o supraveghere adecvată pentru a garanta faptul că controalele la frontierele interne respectau legislația Schengen. În pofida mai multor inițiative relevante ale UE, acțiunile statelor membre de combatere a COVID-19 au rămas în mare parte necoordonate.

77 Curtea a constatat că notificările transmise de statele membre cu privire la controalele la frontierele interne nu conțineau suficiente dovezi care să ateste că aceste controale constituiau o măsură de ultimă instanță și că ele erau proporționale și limitate în timp. Cu toate acestea, Comisia nu a solicitat informații suplimentare de la statele membre și nici nu a emis vreun aviz cu privire la notificările acestora de când a început pandemia de COVID-19. În plus, Curtea a identificat cazuri de controale la frontieră care nu fuseseră notificate Comisiei. În opinia Curții, faptul că statele membre nu furnizau informații esențiale a afectat capacitatea Comisiei de a efectua o analiză riguroasă a gradului în care măsurile de control la frontiere respectau legislația Schengen (a se vedea punctele 26-31 și 35-39).

78 Statele membre au obligația de a prezenta un raport ex post privind punerea în aplicare a controalelor temporare la frontieră și de a evalua, printre alte aspecte, în ce măsură reintroducerea controalelor la frontierele interne a fost eficace și proporțională. Deși nouă state membre nu au respectat obligația de a prezenta rapoarte ex post, Curtea nu a identificat probe care să ateste că rapoartele care lipseau ar fi fost solicitate de Comisie de la statele membre (a se vedea punctele 32 și 40-42).

79 În urma examinării tuturor rapoartelor ex post primite de Comisie începând din 2020, Curtea a constatat că acestea variază considerabil în ceea ce privește conținutul, mergând de la afirmații de ordin general până la statistici detaliate. Dintre cele 12 rapoarte disponibile, 10 nu acopereau într-un mod suficient de detaliat proporționalitatea măsurilor aplicate. Doar 3 rapoarte menționau succint posibilitatea de a se recurge la măsuri alternative (a se vedea punctele 41-42).

80 Comisia are mandatul și obligația de a acționa în cazurile de potențială nerespectare a legislației. Ea poate iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dar nu a făcut încă acest lucru, în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la conformitatea cu legislația UE a controalelor la frontierele interne introduse pe termen lung în legătură cu migrația și cu amenințările la adresa securității. În schimb, Comisia a optat pentru măsuri fără caracter obligatoriu și pentru coordonare, dar fără rezultate evidente, întrucât controalele la frontierele interne reintroduse cu mai mult de șase ani în urmă sunt încă aplicate (a se vedea punctele 33-34 și 43-45).

Recomandarea 1 – Asigurarea unei supravegheri riguroase a controalelor la frontierele interne

Ținând seama de propunerea de modificare a Codului frontierelor Schengen și de marja de discreție de care dispune Comisia, evaluarea de către aceasta a controalelor la frontierele interne ar trebui să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de monitorizare a conformității:

1. solicitând statelor membre informații suplimentare atunci când notificările și/sau rapoartele ex post ale acestora nu furnizează suficiente dovezi privind proporționalitatea controalelor la frontieră;
2. publicând avize privind proporționalitatea atunci când există îngrijorări legate de nerespectarea acestui principiu de către controalele la frontieră;
3. monitorizând în mod sistematic dacă toate țările din spațiul Schengen transmit în termenele legale notificări privind introducerea unor controale la frontierele interne și rapoarte privind punerea în aplicare a acestora;
4. solicitând statelor membre să raporteze anual cu privire la punerea în aplicare a controalelor la frontieră pe termen lung care sunt încă aplicate;
5. inițiind măsuri coercitive în cazul încălcărilor pe termen lung ale legislației Schengen.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2023.

81 Statele membre au pus în aplicare controale la frontierele interne cu scopul de a asigura respectarea unor restricții de călătorie variate legate de COVID-19. Comisia este responsabilă de monitorizarea conformității acestor restricții cu principiul liberei circulații, dar Curtea a constatat că limitările existente în cadrul juridic au îngreunat activitatea Comisiei în acest domeniu. În plus, ca urmare a duratei procedurilor judiciare și a faptului că măsurile adoptate de statele membre în timpul pandemiei sunt luate pe termen scurt și au un caracter divers, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care este singurul instrument de care dispune Comisia pentru a asigura respectarea dreptului la liberă circulație în timpul pandemiei de COVID-19, este inadecvată (a se vedea punctele 46-47).

82 Spre deosebire de cazul controalelor la frontierele interne, statele membre nu aveau obligația de a informa Comisia cu privire la restricțiile de călătorie. Comisia a obținut informații de la statele membre, dar acestea nu erau întotdeauna complete sau comparabile (a se vedea punctele 48-49).

Recomandarea 2 – Raționalizarea procesului de colectare a datelor cu privire la restricțiile de călătorie

Comisia ar trebui să raționalizeze colectarea informațiilor de la statele membre în legătură cu justificarea proporționalității și a caracterului nediscriminatoriu al restricțiilor lor de călătorie și ar trebui să ofere îndrumări atunci când aceste informații nu sunt suficiente.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

83 Comisia a publicat orientări relevante în timp util pentru a facilita coordonarea controalelor la frontierele interne. Orientările nu cuprindeau însă detalii practice cu privire la modul în care statele membre ar trebui să demonstreze respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării, și nici exemple de bune practici de gestionare a frontierelor interne pe durata pandemiei. Manualul practic pentru polițiștii de frontieră, care servește drept ghid al utilizatorului pentru polițiștii de frontieră atunci când aceștia efectuează controale la frontieră, nu a fost actualizat pentru a reflecta situația creată de pandemie (a se vedea punctele 53-56).

Recomandarea 3 – Punerea la dispoziție a unor orientări mai ușor de aplicat cu privire la punerea în aplicare a controalelor la frontierele interne

Comisia ar trebui să pună la dispoziție orientări mai detaliate și mai ușor de pus în practică cu privire la punerea în aplicare a controalelor la frontierele interne pe durata pandemiei:

1. actualizând Manualul practic pentru polițiștii de frontieră cu exemple de bune practici de gestionare a frontierelor interne;
2. explicând care este diferența dintre controalele la frontieră și controalele medicale în contextul COVID-19.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

84 Comisia a lansat, de asemenea, inițiative importante de coordonare a măsurilor care afectează libera circulație. Practicile aplicate de statele membre demonstrează însă că, chiar și după un an de la debutul pandemiei, reacțiile erau încă în mare parte necoordonate și nu întotdeauna consecvente cu orientările Comisiei și cu recomandările Consiliului (a se vedea punctele 57-60 și 69-75).

85 Comisia a creat o platformă web pentru a sprijini reluarea în condiții de siguranță a călătoriilor și a turismului în întreaga Europă (Re-open EU). Cu toate acestea, așa cum se prezenta situația în iulie 2021 (adică după mai mult de un an de la lansarea platformei Re-open EU), nouă state membre încă nu furnizau informații actualizate. În astfel de cazuri, există riscul ca cetățenii UE să pună sub semnul întrebării utilitatea instrumentului atunci când se confruntă cu probleme la frontiere, deoarece informațiile pe care le-au utilizat pentru planificarea călătoriei sunt incorecte sau depășite. În Raportul său special privind drepturile pasagerilor din transportul aerian în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, Curtea a recomandat Comisiei să ia măsuri până la sfârșitul anului 2022 pentru a se asigura că statele membre pun la dispoziție informații actualizate și fiabile pe platforma Re-open EU (a se vedea punctele 61-62).

86 De când a început pandemia, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) a publicat un număr mare de documente de orientare și de rapoarte tehnice și a adus, de asemenea, contribuții la documentele de orientare ale Comisiei. Cu toate acestea, în urma unei analize realizate pe plan intern, ECDC a concluzionat că orientările sale ar putea fi mai practice și mai ușor de aplicat. Centrul nu evaluează în mod aprofundat utilitatea și impactul orientărilor sale (a se vedea punctele 64-68).

Recomandarea 4 – Îmbunătățirea monitorizării punerii în aplicare a orientărilor ECDC

ECDC ar trebui să obțină un feedback periodic de la părțile interesate pentru a evalua utilitatea și impactul orientărilor sale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în data de 26 aprilie 2022.

Anexe

Anexa I – Eșantion de 10 notificări privind controale la frontierele interne transmise de statele membre în perioada 2015‑2019

Anexa II – Documente de orientare relevante publicate de Comisie până în iunie 2021

Acronime

ECDC: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

SEE: Spațiul Economic European

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

TUE: Tratatul privind Uniunea Europeană

Glosar

Control la frontiere: verificări și supraveghere la frontiere asupra persoanelor care trec frontiera sau care intenționează să o treacă.

Formular de localizare a pasagerilor: formular pe care trebuie să îl completeze pasagerii înainte de a intra în țară pentru a facilita depistarea contacților și monitorizarea carantinei.

Principiul nediscriminării: principiu al dreptului UE care interzice discriminarea pe criterii de naționalitate între cetățenii UE din diferite țări.

Principiul proporționalității: principiu al dreptului Uniunii potrivit căruia exercitarea competenței de către UE sau de către un stat membru nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit.

Spațiul Schengen: grup de 26 de țări europene care au eliminat controlul pașapoartelor și al imigrației la frontierele lor comune.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61240 

Răspunsurile Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61240 

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61240 

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit III – Acțiuni externe, securitate și justiție, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Baudilio Tomé Muguruza, membru al Curții, sprijinit de: Daniel Costa de Magalhães, șef de cabinet, și Ignacio Garcia de Parada, atașat în cadrul cabinetului; Alejandro Ballester Gallardo, manager principal; Andrej Minarovic, coordonator, și João Coelho, auditor. Mark Smith a asigurat asistența lingvistică.

De la stânga la dreapta: João Coelho, Daniel Costa de Magalhães, Baudilio Tomé Muguruza, Andrej Minarovic, Alejandro Ballester Gallardo, Ignacio García de Parada.

Note

¹ Articolul 3 alineatul (2) TUE.

² Articolul 20 alineatul (2) litera (a) și articolul 21 alineatul (1) TFUE.

³ Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (Directiva privind libera circulație).

⁴ Eurobarometrul 95, primăvara anului 2021.

⁵ Articolele 27 și 29 din Directiva 2004/38/CE.

⁶ Acord între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune; Convenție de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 13-18 și p. 19-62).

⁷ Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen).

⁸ Articolele 25 și 27 din Codul frontierelor Schengen.

⁹ Articolul 28 din Codul frontierelor Schengen.

¹⁰ Articolul 29 din Codul frontierelor Schengen.

¹¹ Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/894 a Consiliului din 12 mai 2016 de formulare a unei recomandări cu privire la controlul temporar la frontierele interne în circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului Schengen.

¹² Articolul 17 TUE și articolul 168 TFUE.

¹³ https://reopen.europa.eu/ro

¹⁴ Regulamentul (UE) 2021/953 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19.

¹⁵ Punctul 12 din Rezoluția Parlamentului European din 19 iunie 2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19 (2020/2640(RSP)).

¹⁶ Strategie pentru realizarea unui spațiu Schengen pe deplin funcțional și rezilient, COM(2021) 277 final.

¹⁷ Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane, COM(2021) 891 final.

¹⁸ Raportul special nr. 06/2017:„Răspunsul UE la criza refugiaților: abordarea «hotspot»”.

¹⁹ Raportul special nr. 24/2019:„Azilul, transferul și returnarea migranților:este momentul să se accelereze măsurile de reducere a disparităților dintre obiective și rezultate”.

²⁰ Raportul special nr. 20/2019:„Sistemele de informații ale UE care sprijină controlul la frontiere constituie un instrument puternic, dar este necesar să se pună un accent mai mare pe caracterul complet și actual al datelor”.

²¹ Raportul special nr. 08/2021:„Sprijinul acordat de Frontex pentru gestionarea frontierelor externe nu a fost suficient de eficace până în prezent”.

²² Raportul special nr. 17/2021:„Cooperarea dintre UE și țările terțe în materie de readmisie: acțiuni relevante, dar rezultate limitate”.

²³ Raportul special nr. 19/2021:„Sprijinul acordat de Europol pentru combaterea introducerii ilegale de migranți: agenția s-a dovedit a fi un partener apreciat, însă sursele de date nu sunt folosite într-o măsură suficientă, iar cuantificarea rezultatelor lasă de dorit”.

²⁴ Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/894 a Consiliului din 12 mai 2016 de formulare a unei recomandări cu privire la controlul temporar la frontierele interne în circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului Schengen.

²⁵ Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1989 a Consiliului din 11 noiembrie 2016, Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/246 a Consiliului din 7 februarie 2017 și Decizia de punere în aplicare 2017/818 a Consiliului din 11 mai 2017.

²⁶ Aviz al Comisiei din 23.10.2015, C(2015) 7100 final.

²⁷ Articolul 33 din Codul frontierelor Schengen.

²⁸ Impact Assessment Report accompanying the document Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council amending Regulation (EU) 2016/399 on a Union Code on the rules governing the movement of persons across borders, SWD(2021) 462 final.

²⁹ Recomandarea (UE) 2017/820 a Comisiei din 12 mai 2017 privind efectuarea de verificări proporționale de către poliție și cooperarea polițienească în spațiul Schengen, C(2017) 3349 final.

³⁰ Punctul 20 din Orientările privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, 16.3.2020, C(2020) 1753 final.

³¹ Articolul 33 din Codul frontierelor Schengen.

³² Potrivit prevederilor articolului 33 din Codul frontierelor Schengen.

³³ De exemplu, Rezoluția Parlamentului European din 19 iunie 2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19 (2020/2640(RSP)).

³⁴ A se vedea articolul 3 TFUE, articolul 45 alineatul (3) TFUE și articolele 27 și 29 din Directiva privind libera circulație.

³⁵ A se vedea articolul 4 alineatul (2) litera (k) și articolul 6 litera (a) TFUE.

³⁶ Directiva 2004/38/CE.

³⁷ Recomandarea (UE) 2020/1475 a Consiliului din 13 octombrie 2020, Recomandarea (UE) 2021/119 a Consiliului din 1.2.2021, Recomandarea (UE) 2021/961 a Consiliului din 14.6.2021 și Recomandarea (UE) 2022/107 a Consiliului din 25.1.2022.

³⁸ A se vedea cauza C 288/12 (punctul 30), cauza C 221/04 (punctele 25 și 26) și cauza C-20/09 (punctul 33).

³⁹ Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Primele concluzii desprinse în urma pandemiei de COVID‑19, COM(2021) 380 final.

⁴⁰ Recomandarea (UE) 2020/1475 a Consiliului.

⁴¹ https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/situation-updates/weekly-maps-coordinated-restriction-free-movement

⁴² COVID-19 – Orientări privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, 16.3.2020, C(2020) 1753 final.

⁴³ Punctul 18 din Orientările privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, 16.3.2020, C(2020) 1753 final.

⁴⁴ Anexă la Recomandarea C(2019) 7131 final a Comisiei din 8 octombrie 2019 de instituire a unui „Manual practic pentru polițiștii de frontieră” comun, destinat utilizării de către autoritățile competente ale statelor membre atunci când efectuează controlul la frontieră asupra persoanelor, și de înlocuire a Recomandării C(2006) 5186 a Comisiei din 6 noiembrie 2006.

⁴⁵ Punctul 20, C(2020) 1753 final, 16.3.2020.

⁴⁶ COM(2020) 499 final, 4.9.2020; COM(2020) 849 final, 18.12.2020 și COM(2021) 232 final, 3.5.2021.

⁴⁷ Recomandarea (UE) 2021/961 a Consiliului din 14 iunie 2021 și Recomandarea (UE) 2021/119 a Consiliului din 1 februarie 2021.

⁴⁸ Comunicare a Comisiei referitoare la implementarea culoarelor verzi în temeiul Orientărilor privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, C(2020) 1897 final.

⁴⁹ Comunicarea Comisiei intitulată „Orientări privind lucrătorii sezonieri din UE în contextul pandemiei de COVID-19”, C(2020) 4813 final.

⁵⁰ https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_510

⁵¹ https://reopen.europa.eu/ro

⁵² https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_1045

⁵³ Raportul special nr. 15/2021:„Drepturile pasagerilor din transportul aerian în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19:drepturi esențiale care nu au fost protejate, în pofida eforturilor Comisiei”, punctele 68-70 și recomandarea 3(a).

⁵⁴ Considerations for travel-related measures to reduce spread of COVID-19 in the EU/EEA, 26.5.2020.

⁵⁵ Strategic and performance analysis of ECDC response to the COVID-19 pandemic.

⁵⁶ Considerentul 6 al Regulamentului (CE) 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 de creare a unui Centru European de prevenire și control al bolilor.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (https://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

PDF	ISBN 978-92-847-7834-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/620088	QJ-AB-22-008-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-7858-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/7288	QJ-AB-22-008-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2022

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este definită în Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0). Prin urmare, ca regulă generală, reutilizarea este autorizată cu condiția menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul conținutului elaborat de Curtea de Conturi Europeană nu poate altera sensul sau mesajul inițial. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți o permisiune suplimentară în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți.

Dacă se obține o astfel de permisiune, ea anulează și înlocuiește permisiunea de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o permisiune în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: https://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (https://data.europa.eu/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.