Comitetul Unic de Rezoluție: au fost angajate eforturi în vederea realizării uniunii bancare – o sarcină complexă –, dar mai este o cale lungă de parcurs în acest sens

Sinteză

I

Pentru a se evita reproducerea unei crize financiare ca cea din 2008 în Europa, UE a creat noi structuri instituționale menite să asigure un sector financiar mai sigur pe piața unică. Printre acestea se numără mecanismul unic de supraveghere (MUS) și mecanismul unic de rezoluție (MUR). Prezentul raport se concentrează pe Comitetul Unic de Rezoluție (denumit în continuare „comitetul”), care, împreună cu autoritățile naționale de rezoluție din zona euro, formează mecanismul unic de rezoluție.

II

A fost dezvoltat un „cadru unic de reglementare”, format din legislație și orientări armonizate privind rezoluția și supravegherea băncilor. Acest cadru unic cuprinde o serie de elemente referitoare la rezoluție, care, împreună, ghidează activitatea comitetului. Înființat abia în 2015, comitetul este, în mare parte, încă în faza de început și a fost nevoit să își asume responsabilități foarte importante într-un interval de timp foarte scurt.

III

Activitatea Comitetului Unic de Rezoluție ar trebui privită ca o componentă a unui sistem mai amplu care implică, de asemenea, autorități de supraveghere (de exemplu, BCE) și organisme de reglementare (cum ar fi Autoritatea Bancară Europeană). Autoritățile de supraveghere sunt responsabile de supravegherea prudențială permanentă a băncilor care intră în domeniul lor de competență. În cazul în care măsurile de redresare sau de intervenție nu sunt eficace, banca în cauză este evaluată ca fiind „în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate”, moment în care intervin autoritățile de rezoluție. Comitetul, cu sprijinul autorităților naționale de rezoluție, este responsabil de planificarea de contingență a rezoluției băncilor care intră în domeniul său de competență, precum și de gestionarea procedurilor de rezoluție bancară, după caz și astfel cum este necesar. Domeniul de competență al comitetului se extinde la toate băncile semnificative și la băncile mai puțin semnificative transfrontaliere din zona euro.

IV

TFUE conferă Curții de Conturi Europene dreptul de acces deplin la toate acele documente ale entității auditate care sunt necesare în scopul desfășurării auditului. În cadrul prezentului audit, Curtea a obținut o documentație cuprinzătoare de la conducerea și de la personalul comitetului, care i-a permis să formuleze cu încredere concluziile acestui raport. Nu a fost însă pusă la dispoziție toată documentația solicitată.

V

Curtea a constatat că sarcina de înființare a comitetului într-un interval de timp foarte scurt și de la zero a reprezentat o provocare considerabilă. Au fost identificate deficiențe în modul în care comitetul elabora planurile de rezoluție. Deși este necesar să se remedieze aceste deficiențe, atât în cadrul intern al comitetului, cât și la nivelul mecanismelor legislative și de cooperare care i se aplică, nu trebuie uitat faptul că activitatea sa era doar la început.

VI

Comitetul nu a finalizat încă planificarea rezoluțiilor pentru băncile care intră în domeniul său de competență. Deși a depus eforturi considerabile într-un ritm susținut pentru a se asigura că sunt disponibile cel puțin versiunile preliminare ale planurilor de rezoluție pentru majoritatea băncilor, planurile pe care le-a adoptat în 2016 nu respectă un număr considerabil de cerințe stabilite în cadrul unic de reglementare. Această problemă este într-o oarecare măsură atenuată de disponibilitatea unor informații contextuale suplimentare, dar persistă deficiențe semnificative în legătură cu cerințele legislative.

VII

Comitetul ar trebui mai întâi să stabilească data până la care trebuie să fie elaborate primele planuri de rezoluție pe deplin conforme cu cadrul unic de reglementare pentru fiecare bancă ce intră în domeniul său de competență. Comitetul ar trebui apoi să procedeze la elaborarea acestor planuri, stabilindu-le o ordine a priorităților în funcție de gradul de risc al băncilor. Fiecare plan ar trebui să abordeze chestiunea posibilității de rezoluție a băncii în cauză, precum și chestiunea fezabilității și a credibilității strategiilor de rezoluție alese.

VIII

Pentru a se asigura că sectorul bancar dispune de o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor, comitetul trebuie, de asemenea, să finalizeze sistemul de norme și de orientări pentru planificarea rezoluțiilor, inclusiv politica pentru determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. Este necesar să se procedeze la elaborarea sau, după caz, la actualizarea unor note de orientare și a manualului de planificare a rezoluțiilor conceput de comitet.

IX

Comitetul s-a confruntat, încă de la bun început, cu dificultăți în ceea ce privește recrutarea unui număr suficient de angajați cu competențele corespunzătoare. Aceste întârzieri de la nivelul recrutării au avut un impact negativ asupra tuturor domeniilor de activitate ale comitetului, în ciuda angajamentului și a motivației de care a dat dovadă personalul său. Comitetul trebuie să își accelereze eforturile de recrutare și să doteze serviciul de resurse umane cu un efectiv adecvat pentru a putea face față în mod corespunzător nevoilor legate de acest proces, în special în ceea ce privește posturile mai specializate și cele de nivel ierarhic superior. Dacă țintele în materie de personal nu pot fi atinse sau dacă sunt necesare măsuri provizorii, comitetul ar trebui să aibă în vedere soluții alternative.

X

Repartizarea sarcinilor operaționale între autoritățile naționale și comitet, precum și repartizarea responsabilităților continuă să fie neclare, iar echipele interne de rezoluție nu sunt dotate cu un efectiv de personal suficient. Comitetul trebuie să rezolve urgent aceste probleme.

XI

Comitetul a acumulat o experiență semnificativă în contextul punerii în practică a cadrului legislativ. Având în vedere această experiență, comitetul ar trebui să invite organele legislative să aducă anumite ajustări care să sporească eficacitatea activității sale și contribuția sa la nivel sistemic. Printre acestea ar trebui să fie incluse modificări la nivelul mandatului său și modificări care să aibă un impact asupra punerii la dispoziție a informațiilor și a schimbului de informații cu BCE (în special în contextul memorandumului de înțelegere). De asemenea, comitetului ar trebui să i se pună la dispoziție un instrument de moratoriu.

Introducere

Uniunea bancară

01

Pentru a se evita reproducerea unei crize financiare ca cea din 2008 în Europa, UE a urmărit să pună în aplicare o serie de politici menite să asigure un sector financiar mai sigur pe piața unică. Printre acestea se numără impunerea unor norme mai riguroase aplicabile băncilor în materie de capital și de lichidități, armonizarea normelor privind gestionarea băncilor în curs de a intra în dificultate și o protecție îmbunătățită a deponenților. Această nouă bază legislativă și organismele și autoritățile asociate acesteia formează, împreună, uniunea bancară a UE.

02

Uniunea bancară comportă doi piloni instituționali. Primul pilon este reprezentat de supravegherea comună a băncilor, asigurată prin intermediul mecanismului unic de supraveghere. Al doilea pilon constă într-o procedură de lichidare ordonată a băncilor¹, mai exact mecanismul unic de rezoluție. A fost propus și un al treilea pilon, sub forma unui sistem european de asigurare a depozitelor. Prezentul raport se concentrează pe Comitetul Unic de Rezoluție, care, împreună cu autoritățile naționale de rezoluție din zona euro, constituie „competența centralizată de rezoluție”, exercitată prin intermediul MUR în legătură cu băncile în curs de a intra în dificultate.

03

Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție au responsabilitatea de a gestiona, în cooperare, procesele de rezoluție bancară. Rezoluția are drept scop să asigure continuitatea funcțiilor critice ale băncii. În cazul în care o bancă nu are funcții critice și intrarea ei în dificultate nu ar implica un risc pentru stabilitatea financiară, ea va fi lichidată prin aplicarea procedurilor normale de insolvență. Principiul care stă la baza noului cadru de reglementare constă în reducerea la minimum a cazurilor în care intrarea în dificultate a unei bănci produce consecințe destabilizatoare și perturbatoare, la aceasta adăugându-se obiectivul de asigurare a unei protecții corespunzătoare pentru creditori, grație unui ansamblu de norme UE și naționale. Dacă este pus în aplicare în mod corect, acest principiu va contribui la limitarea costurilor bugetare, precum și la creșterea stabilității financiare, care, la rândul ei, susține creșterea economică.

04

Începând din 2013, UE elaborează un ansamblu de norme armonizate pentru supravegherea și rezoluția băncilor. Acestea sunt cunoscute, pe plan conceptual, sub denumirea de „cadru unic de reglementare”. În materie de rezoluție (a se vedea detaliile din anexa I), cadrul unic de reglementare cuprinde, în principal, Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție (Regulamentul MUR), Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, o serie de regulamente delegate ale Comisiei și standarde și ghiduri ale Autorității Bancare Europene (ABE).

Rolul Comitetului Unic de Rezoluție

05

Comitetul este responsabil de rezoluția, atunci când este necesar, a tuturor băncilor semnificative din zona euro, precum și a băncilor mai puțin semnificative care își desfășoară activitatea în mai multe țări². O bancă mai puțin semnificativă transfrontalieră este constituită dintr-o societate-mamă situată în zona euro și cel puțin o filială situată într-un alt stat membru din zona euro. În ianuarie 2017, comitetul acoperea 141 de bănci, reprezentând peste 80 % din totalul activelor bancare din zona euro. Autoritățile naționale de rezoluție sunt responsabile de rezoluția tuturor celorlalte bănci de la nivel național, ceea ce înseamnă aproximativ 3 250 de entități juridice³.

06

Principalele atribuții ale comitetului sunt:

1. să elaboreze planuri de rezoluție pentru toate băncile care intră în domeniul său de competență și să stabilească nivelul datoriilor și al fondurilor proprii care ar putea să fie recapitalizate intern în caz de rezoluție (o „plasă de siguranță” cunoscută sub denumirea de „cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile”);
2. să adopte decizii de rezoluție privind acțiunile care trebuie întreprinse în contextul rezoluției unei bănci;
3. să asigure armonizarea și coerența în cadrul MUR;
4. să administreze Fondul unic de rezoluție (FUR), care pune la dispoziție, în anumite circumstanțe, un sprijin financiar pentru procesele de rezoluție⁴.

07

Comitetul a fost înființat în luna august 2014, în temeiul Regulamentului MUR, și a devenit agenție independentă din luna ianuarie 2015. El a fost administrat cu titlu provizoriu de Comisie (timp de câteva luni) înainte ca membrii care iau parte la sesiunea executivă să își preia funcțiile. Sediul comitetului se află la Bruxelles și efectivul său de personal era format din aproximativ 170 de angajați la sfârșitul anului 2016. Comitetul este, în mare parte, o entitate aflată încă la început de drum.

08

Comitetul ia decizii în sesiuni executive și în sesiuni plenare. La sesiunile executive iau parte președintele, vicepreședintele și patru membri deplini (care nu sunt reprezentanți ai autorităților naționale de rezoluție). Președintele (sau vicepreședintele) și cei patru observatori permanenți au dreptul de a vota în sesiunile executive. La sesiunile care se ocupă de o anumită bancă asistă și un reprezentant al autorității naționale de rezoluție din statul membru în care își are sediul respectiva bancă (sesiune executivă „extinsă”). La sesiunile plenare asistă câte un reprezentant din partea fiecărei autorități naționale de rezoluție. Sesiunea plenară trebuie să fie convocată pentru decizii de rezoluție atunci când valoarea ajutorului furnizat de FUR pentru rezoluția respectivă depășește 5 miliarde de euro (sau atunci când sprijinul sub formă de lichidități depășește 10 miliarde de euro).

Interacțiunea dintre Comitetul Unic de Rezoluție și alte autorități

09

Procedura de tratare a unei bănci aflate în dificultate financiară poate cuprinde trei faze operative (a se vedea figura 1), după pregătire și planificare. Prima este faza de redresare, în cursul căreia banca are obligația de a implementa acțiunile stabilite în propriul său plan de redresare. Planul de redresare este evaluat de autoritatea de supraveghere, care, în cazul băncilor cu importanță semnificativă din zona euro, este BCE.

10

Următoarea fază (mai decisivă) este cea de intervenție timpurie, în cursul căreia autoritatea de supraveghere are competența de a impune măsuri specifice. Comitetul nu este un factor de decizie în primele două faze, dar deține o parte din responsabilitate în ceea ce privește monitorizarea situației băncii și elaborează măsurile de rezoluție eventuale prevăzute pentru faza următoare.

11

Cea de a treia fază este faza de rezoluție, în cursul căreia rolul comitetului devine esențial. O procedură de rezoluție este declanșată dacă BCE informează comitetul că o bancă aflată sub supravegherea sa este considerată a fi „în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate” sau dacă comitetul ajunge, în mod independent, la aceeași concluzie. Comitetul poate decide să supună o entitate procedurii de rezoluție numai în cazul în care sunt îndeplinite și cerințele următoare: nu sunt disponibile măsuri alternative și rezoluția (spre deosebire de aplicarea procedurii de insolvență) este considerată a fi necesară în interesul public. Deoarece în acest sistem sunt implicate BCE, comitetul și diverse alte autorități naționale și europene, o comunicare de o calitate ridicată și înțelegerea reciprocă joacă un rol esențial pentru reușita activităților.

12

Comitetul poate să adopte o schemă de rezoluție care implică utilizarea FUR doar dacă Comisia a decis că acest lucru poate fi autorizat în conformitate cu normele în materie de ajutoare de stat. Ulterior, Comisia aprobă cuantumul prevăzut de la fond în schema de rezoluție.

Sfera și abordarea auditului

Sfera și metodologia auditului

13

Curtea a examinat dacă Comitetul Unic de Rezoluție este echipat corespunzător pentru desfășurarea eficace a rezoluțiilor bancare. Curtea a analizat în special:

1. calitatea planificării rezoluțiilor de către comitet pentru băncile individuale (a se vedea punctele 24-83);
2. dacă acest comitet este bine pregătit pentru a respecta cadrul legal pentru planificarea rezoluțiilor care îi este aplicabil (a se vedea punctele 84-102) și
3. dacă comitetul dispune de resurse umane adecvate pentru a putea să îndeplinească sarcinile care îi sunt încredințate și dacă este adecvat cadrul de cooperare (a se vedea punctele 103-142).

14

Concluziile și recomandările (a se vedea punctele 143-158) formulate în raportul de față vor fi prezentate urmând această structură.

15

În ceea ce privește litera (a), Curtea a examinat dacă planurile de rezoluție elaborate de comitet sunt adecvate și sistematice și dacă în acestea există evaluări ale posibilității de rezoluție și determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.

16

În acest scop, populația de audit a constat în cele 58 de planuri de rezoluție complete elaborate pentru diverse bănci de către comitet până la sfârșitul lunii ianuarie 2017. Comitetul a acceptat să pună la dispoziție numai cinci capitole esențiale din aceste planuri (a se vedea punctul 26), pe care Curtea le-a examinat, selectând aleatoriu, din populația de audit, opt exemple pentru fiecare capitol și limitându-se la maximum două capitole din același plan: astfel, au fost examinate în total 40 de capitole (care acoperă 31 de bănci diferite). Comitetul a suprimat, din toate capitolele selectate, toate datele care erau specifice băncii în cauză, precum și datele care proveneau de la BCE. Această abordare a permis echipei de audit să examineze în mod detaliat aspectele problematice ale planurilor și să tragă concluzii semnificative, dar nu și să înțeleagă pe deplin dacă aceste planuri sunt exhaustive sau au o coerență internă. În consecință, Curtea a fost nevoită să caute informații suplimentare (a se vedea punctul 36), care au fost puse la dispoziție de trei bănci.

17

În ceea ce privește litera (b), Curtea a evaluat dacă comitetul aplică un sistem adecvat de norme, care poate să includă manuale, orientări și cadre pentru planificarea rezoluțiilor.

18

În ceea ce privește litera (c), Curtea a evaluat dacă comitetul a recrutat un număr adecvat de angajați cu competențe corespunzătoare și dacă le-a oferit formări suplimentare. Curtea a examinat, de asemenea, eficacitatea cooperării comitetului cu autoritățile naționale de rezoluție și cu BCE.

19

Pentru efectuarea acestui audit, Curtea a utilizat criterii derivate din următoarele surse:

1. cerințele juridice care decurg din Regulamentul MUR și din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare;
2. regulamentul delegat al Comisiei, care precizează conținutul planurilor de rezoluție;
3. lista în care Consiliul pentru Stabilitate Financiară enumeră atributele-cheie ale unor regimuri eficace de rezoluție a instituțiilor financiare și
4. modelul celor patru linii de apărare conceput de Institutul pentru Stabilitate Financiară⁵.

20

Cea mai mare parte a activităților de audit pe teren au fost efectuate între octombrie 2016 și iulie 2017, acoperind planuri de rezoluție adoptate cel mai târziu în luna ianuarie 2017.

21

Probele de audit constau în informații colectate prin intermediul unor întrevederi și discuții cu personalul comitetului, precum și în urma examinării documentației interne a comitetului, a datelor aflate la dispoziția publicului larg, a pozițiilor⁶ comitetului (după caz) și a realizării unui sondaj în rândul a 20 de autorități naționale de rezoluție⁷.

Accesul la probe și probleme de confidențialitate

22

Drepturile de audit și mandatul pentru acest audit al performanței decurg din dispozițiile generale ale articolului 287 TFUE, care acordă Curții de Conturi Europene acces deplin la toate documentele necesare pentru desfășurarea sarcinii de audit în cauză. În cursul auditului, Comitetul Unic de Rezoluție a susținut că existau anumite probleme speciale de confidențialitate, din cauza unor preocupări legate de stabilitatea financiară, care se aplicau datelor și practicilor specifice băncilor (a se vedea, de asemenea, punctul 16). Tratatul nu prevede nicio excepție specială din acest punct de vedere, dar Curtea a reușit să ajungă la un acord special în ceea ce privește tratamentul și protecția datelor de acest tip, cooperând cu conducerea comitetului pentru a reduce orice risc real sau aparent și asigurând totodată accesul la datele necesare pentru audit. În acest sens, printre altele, Curtea a lucrat în mare măsură cu date anonimizate, ținând seama și de necesitățile auditului.

23

Cooperarea și asistența furnizate de comitet au permis efectiv Curții să desfășoare activități de audit ample și să obțină certitudinea necesară pentru a formula concluziile enunțate în acest prim raport special cu privire la operațiunile comitetului. Documentele au fost puse la dispoziție pe scară largă, înregistrându-se însă și anumite excepții semnificative. În special, absența anumitor documente de politică (care, potrivit declarațiilor comitetului, nu existau decât sub formă de proiect) a avut mai multe implicații. De exemplu, din această cauză, Curtea nu a putut să evalueze pe deplin dacă politicile comitetului sunt în totală concordanță cu cadrul unic de reglementare. De asemenea, accesul în principal la date anonimizate în legătură cu planurile de rezoluție nu a permis Curții să evalueze caracterul exhaustiv și coerența internă a acestora. În pofida tuturor acestor factori, Curtea a fost în măsură să formuleze mai multe concluzii bine fundamentate cu privire la planurile de rezoluție, așa cum va reieși din acest raport (a se vedea anexa II).

Observații

Planurile de rezoluție: elaborarea lor nu este încă finalizată

24

În prezenta secțiune, sunt examinate principalele elemente din cadrul planurilor de rezoluție elaborate de comitet și sunt prezentate constatările referitoare la conformitatea cu cadrul unic de reglementare.

Planificarea este în curs

25

Planificarea rezoluțiilor, care este sarcina operațională permanentă a comitetului, este aplicabilă tuturor băncilor aflate în domeniul său de competență, și nu doar celor considerate ca aflându-se în dificultate. Procesul de planificare a rezoluției debutează cu elaborarea unui plan de rezoluție. În acest context, comitetul trebuie să determine care sunt funcțiile critice și liniile de activitate esențiale ale băncii. În etapa următoare, comitetul evaluează dacă banca poate fi lichidată în conformitate cu procedurile naționale de insolvență; aceasta constituie abordarea standard, cu excepția cazului în care comitetul consideră că interesul public impune utilizarea rezoluției. În cazul în care se ia o decizie de rezoluție în interesul public, comitetul are obligația de a concepe o strategie de rezoluție adaptată la circumstanțele specifice ale băncii. Odată strategia elaborată, comitetul analizează apoi eventualele obstacole care pot împiedica rezoluția eficace a băncii⁸, planul de rezoluție trebuind să indice modalitățile de atenuare a unor astfel de obstacole. Procesul de planificare a unei rezoluții este ilustrat în figura 2.

26

Un plan de rezoluție conține următoarele capitole esențiale¹⁰:

1. analiza strategică a activităților, care constă în determinarea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale ale băncii;
2. strategia de rezoluție preferată: acest capitol evaluează fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție;
3. continuitatea financiară și operațională: o evaluare a condițiilor financiare și operaționale prealabile care sunt necesare pentru asigurarea continuității în cursul rezoluției;
4. sinteza evaluării posibilității de rezoluție: se evaluează existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de rezoluție și modalitățile în care acestea pot fi înlăturate. În acest capitol, comitetul determină, de asemenea, care este cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile;
5. rezumatul planului.

Abordarea Comitetului Unic de Rezoluție în materie de planificare a rezoluțiilor

27

Elaborarea de către comitet a planurilor de rezoluție are loc în patru etape. Procesul începe cu un plan de rezoluție tranzitoriu, care este ulterior actualizat și extins.

1. Planurile de rezoluție tranzitorii (planuri de primă etapă) se concentrează pe diverse aspecte ale analizei strategice a activităților. Ele nu trebuie aprobate de către comitet reunit în sesiune executivă extinsă (a se vedea punctul 8) și sunt, în principal, destinate uzului intern.
2. Planurile de etapa a doua sunt mai cuprinzătoare decât planurile de rezoluție tranzitorii și fac obiectul adoptării de către comitet reunit în sesiunea executivă extinsă (a se vedea punctul 8). Ele sunt trimise la colegii de rezoluție în vederea luării unei decizii, dar nu conțin o analiză a obstacolelor semnificative sau determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.
3. Planurile de etapa a treia conțin stabilirea cuantumului aferent „plasei de siguranță”– cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile – la nivel consolidat.
4. Planurile de etapa a patra conțin identificarea obstacolelor semnificative și stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile la nivel consolidat și la nivelul individual al entităților din cadrul unui grup.

28

În ianuarie 2017, comitetul avea sarcina, încredințată de organele legislative, de a adopta 130 de planuri de rezoluție¹¹, legislația neprevăzând dispoziții pentru eventuale etape intermediare. Până în prezent, comitetul nu a reușit să atingă acest obiectiv din cauza lipsei de resurse (a se vedea punctele 103-124). Până la sfârșitul lunii ianuarie 2017, comitetul elaborase 65 de planuri de etapa a doua, dintre care fuseseră adoptate 64¹², și redactase planuri de rezoluție tranzitorii pentru alte 32 de bănci (a se vedea figura 3).

29

Conform dispozițiilor legislației¹³, comitetul trebuie să stabilească o anumită dată până la care trebuie să fie elaborate primele planuri de rezoluție conforme cu cadrul unic de reglementare, dar nu a făcut acest lucru încă.

30

În 2016, echipele interne de rezoluție ale comitetului demaraseră elaborarea unor planuri cuprinzătoare de etapa a doua. Potrivit declarațiilor comitetului, acestea erau detaliate și numărau între 150 și 300 de pagini. În cursul celui de al doilea semestru al anului 2016, comitetul reunit în sesiunea executivă a luat o decizie de politică de a elabora planuri de rezoluție mai scurte, de aproximativ 40 de pagini. Scopul deciziei a fost de a se facilita procesul decizional și gestionarea acestuia.

31

Deși gradul de complexitate a băncilor variază foarte mult, această limită orientativă stabilită în materie de număr de pagini se aplică tuturor planurilor. În consecință, numeroase informații necesare și/sau obligatorii nu sunt incluse, așa cum se explică în secțiunea următoare.

32

Figura 4 prezintă de manieră sintetică structura utilizată de comitet pentru planurile de rezoluție începând din 2017. Sunt indicate, de asemenea, părțile interesate cărora li se trimite fiecare parte dintr-un plan. Nu toate părțile interesate primesc același set de informații de la comitet. Este important de remarcat faptul că nici colegiilor de rezoluție, nici comitetului reunit în sesiunea executivă nu li se pun la dispoziție notele tehnice contextuale, care cuprind informații esențiale precum eventuale strategii alternative de rezoluție. Legislația nu conține nicio prevedere privind o eventuală limitare a schimbului de informații relevante cu membrii colegiilor de rezoluție¹⁴.

Figura 4

Structura și destinatarii planurilor de rezoluție, începând cu 2017

	Plan	Anexe	Note tehnice contextuale	Slide-uri de prezentare
Conținut	Rezultate și sinteză generală a analizei obligatorii	Anexe standardizate, cum ar fi liste (ale persoanelor de contact, ale sistemelor informatice etc.), modele de prezentare a datelor privind datoriile/modele ABE, evaluarea posibilității de rezoluție, propunere motivată de cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planuri cu puncte de intrare multiple, propuneri din partea băncii privind modalități de înlăturare a obstacolelor	Analize tehnice/ipoteze care stau la baza principalelor componente ale planului de rezoluție (de exemplu funcțiile critice, accesul la infrastructurile piețelor financiare, instrumente de rezoluție/strategii alternative, accesul la lichidități pe termen scurt, grevarea cu sarcini a activelor, continuitatea operațională)	În vederea prezentării planului în fața colegiilor de rezoluție
Comunicat următoarelor părți15:	MUR, sesiunea executivă extinsă, membrii colegiilor de rezoluție	MUR, sesiunea executivă extinsă, membrii colegiilor de rezoluție	MUR, BCE	Membrii colegiilor de rezoluție, observatorii din cadrul colegiilor de rezoluție

Sursa: date provenite de la comitet, adaptate.

33

În planul său de activitate pe 2017, comitetul avea în vedere elaborarea a 27 de planuri de rezoluție tranzitorii dintre cele 33 de planuri care nu fuseseră începute până la sfârșitul lunii ianuarie 2017. Cele 32 de planuri de rezoluție tranzitorii existente deja urmau să fie transformate în planuri de etapa a doua, iar cele 65 de planuri de etapa a doua deja existente urmau să evolueze la etapa a treia, termenul fiind primul trimestru al anului 2018.

34

Având în vedere progresul acestor activități până la sfârșitul lunii iulie 2017, volumul de muncă preconizat și nivelul actual al efectivului de personal al comitetului, această planificare pare excesiv de optimistă (a se vedea, de asemenea, punctele 114, 124 și 125).

Prezentare generală a conținutului planurilor de rezoluție

35

Cadrul unic de reglementare oferă o serie de orientări cu privire la conținutul planurilor de rezoluție. Pentru a evalua respectarea acestora de către comitet, Curtea a dezvoltat o gamă largă de criterii bazate pe cerințele din cadrul unic de reglementare și a examinat planurile de rezoluție incluse în eșantionul de audit. Așa cum se arată la punctele următoare, planurile de rezoluție în sine nu îndeplineau decât o mică parte din criteriile aplicate.

36

Comitetul a comunicat Curții că, deși era posibil ca anumite detalii să lipsească din planurile de rezoluție în sine, comitetul avea la dispoziție, pentru aproape jumătate din totalul preconizat al acestora, un volum considerabil de informații contextuale suplimentare care puteau veni în completarea lor. Chiar dacă nu erau incluse în mod oficial în planurile de rezoluție, informațiile respective formau o parte importantă din baza informațională pe care s-a sprijinit comitetul pentru a înțelege băncile care intrau în domeniul său de competență și pentru a lua decizii în legătură cu acestea. Examinarea materialelor de acest tip în legătură cu trei bănci а oferit Curții asigurarea că în datele aflate la dispoziția comitetului existau mai puține lacune decât s-ar putea deduce din lectura doar a planurilor de rezoluție în sine. Cu toate acestea, persistă unele deficiențe importante în legătură cu cerințele din cadrul unic de reglementare.

Anumite elemente esențiale ale planurilor de rezoluție încă lipsesc

37

În cadrul punctelor următoare, sunt prezentate domeniile în care evaluarea Curții a pus în evidență că planurile de rezoluție elaborate de comitet nu îndeplineau cerințele prevăzute de cadrul unic de reglementare.

Analiza strategică a activităților

38

În acest domeniu, planurile de rezoluție prezentau mai multe deficiențe. De exemplu, nu conțineau o descriere adecvată a structurii grupurilor bancare în cauză sau o evaluare adecvată în scopul planificării rezoluției cu privire la modelul de afaceri, la guvernanță sau la structura de proprietate, iar singurele informații financiare menționate erau informații consolidate și de ordin general, în loc să fie specifice fiecărei entități semnificative, așa cum prevedea manualul de planificare a rezoluțiilor. Aceste lacune erau atenuate parțial, dar nu în totalitate, de disponibilitatea unor date suplimentare în cadrul informațiilor și al notelor contextuale.

39

În special, planurile din eșantion prezentau lacune în ceea ce privește interdependențele organizaționale esențiale pe plan intern și pe plan extern¹⁶. Deși comitetul dispune de informații cu privire la contrapărțile semnificative, Curtea nu a reușit să identifice nicio analiză a acestora care să permită identificarea riscurilor potențiale de contagiune.

Funcțiile critice

40

Analiza strategică a activităților ar trebui să determine funcțiile care sunt atât de critice încât încetarea lor ar avea un impact asupra stabilității financiare sau a economiei reale. Această evaluare ar trebui să analizeze, de asemenea, în ce măsură funcțiile băncii în cauză ar putea fi înlocuite cu cele ale altei bănci sau ale altor bănci de pe piață. Raționamentul urmat de comitet pentru a-și realiza evaluările nu era întotdeauna clar în capitolele incluse în eșantion.

41

Comitetul a înregistrat însă unele progrese semnificative, punând la dispoziția echipelor interne de rezoluție anumite orientări sub forma unui model de colectare a datelor privind funcțiile critice, care trebuia să fie aplicat începând cu 2017.

42

Comitetul nu era în măsură să ofere o imagine de ansamblu a funcțiilor critice pentru fiecare bancă ce intra în domeniul său de competență. În cea mai mare parte a capitolelor incluse în eșantion, atragerea de depozite era tratată ca funcție critică. În unele planuri de rezoluție, se opera o distincție între depozitele persoanelor fizice și depozitele întreprinderilor, dar nu în toate.

43

Eventuala necesitate de a se excepta de la recapitalizarea internă anumite datorii precum depozitele privilegiate neacoperite, ca urmare a statutului lor de „funcție critică”, reduce cuantumul datoriilor disponibile pentru recapitalizare internă și face ca prevederea unei „plase de siguranță” adecvate sub forma cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile să fie cu atât mai importantă. Or, planurile de rezoluție elaborate până în prezent nu au determinat un cuantum pentru cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, ceea ce sporește probabilitatea ca rezoluția băncilor respective să fie considerată imposibilă.

Strategia de rezoluție preferată

Evaluarea fezabilității și a credibilității lichidării

44

Înainte să determine o strategie de rezoluție, comitetul trebuie să evalueze dacă lichidarea prin procedura obișnuită de insolvență este credibilă și, în caz afirmativ, dacă ea este și fezabilă.

45

Atunci când evaluează credibilitatea lichidării, comitetul ia în considerare impactul probabil asupra sistemului financiar. În special, el trebuie să evalueze dacă lichidarea ar permite realizarea obiectivelor rezoluției¹⁷, printre care se numără și protejarea depozitelor garantate¹⁸.

46

Atunci când a evaluat credibilitatea, comitetul a precizat, în mai multe cazuri, că schema de garantare a depozitelor aplicabilă nu permitea respectarea cerințelor Directivei privind schemele de garantare a depozitelor și nici nu dispunea de fonduri suficiente pentru a putea suporta lichidarea unei bănci semnificative. Prin urmare, obiectivul de protejare a depozitelor acoperite este mai dificil de îndeplinit prin lichidare.

47

Pentru a evalua fezabilitatea lichidării, comitetul trebuie să examineze dacă sistemele informatice de gestiune ale băncii sunt capabile să comunice informațiile solicitate de Directiva privind schemele de garantare a depozitelor. De exemplu, este necesar să se cunoască valoarea totală a depozitelor acoperite pentru fiecare deponent, deoarece schema de garantare a depozitelor are obligația să plătească cuantumul garantat de 100 000 de euro pentru fiecare deponent într-un anumit interval de timp¹⁹.

48

Curtea nu a identificat, în planurile de rezoluție incluse în eșantionul său, nicio informație privind cuantumul finanțării disponibile în cadrul schemelor de garantare a depozitelor care să faciliteze o astfel de evaluare.

49

Nu există nicio obligație legală care să impună schemelor naționale de garantare a depozitelor să coopereze cu comitetul. În pofida acestui fapt, regulamentul delegat sugerează comitetului să consulte schemele naționale²⁰, însă acesta nu a procedat astfel.

50

Majoritatea planurilor de rezoluție au concluzionat că lichidarea nu era credibilă, însă, în opinia Curții, argumentele invocate în sprijinul acestor concluzii erau formulate într-un mod vag — un exemplu de astfel de argument este eventuala apariție a unor efecte negative substanțiale asupra sectorului bancar național. Detaliile mai specifice care sunt cerute de cadrul unic de reglementare²¹ nu au fost furnizate.

51

O măsură de rezoluție poate fi adoptată în interes public dacă ea este necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției și dacă este proporțională cu acestea. Este necesar, în egală măsură, să se fi determinat că lichidarea nu ar permite îndeplinirea obiectivelor rezoluției în aceeași măsură. Singurele afirmații de acest tip în planurile de rezoluție erau formulate în termeni foarte generali și nu ofereau mai multe detalii.

52

În plus, lipsea și declarația obligatorie privind impactul pe care l-ar avea lichidarea băncii asupra dependenței de sprijinul financiar public extraordinar²².

Identificarea unei strategii de rezoluție preferate

53

Până la sfârșitul lunii ianuarie 2017, comitetul a elaborat strategii de rezoluție plecând de la ipoteza că obstacolele potențiale (care pot fi substanțiale) vor fi abordate la un moment dat în viitor, atunci când vor fi, de asemenea, stabilite cotele aferente cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.

54

Dintre strategiile de rezoluție preferate, Curtea nu a identificat niciuna care să abordeze și problema unor eventuale evoluții neprevăzute pe termen scurt. În consecință, în cazul în care va deveni necesară în viitor adoptarea unor decizii de rezoluție, este probabil ca acestea să se îndepărteze de la plan.

55

Cadrul unic de reglementare prevede necesitatea includerii unei descrieri a tuturor variantelor strategiei de rezoluție preferate care sunt avute în vedere în cazul în care aceasta din urmă nu poate fi pusă în aplicare²³. Curtea a constatat că marea majoritate a capitolelor incluse în eșantionul său nu conțineau alternative la strategia preferată.

56

Cadrul unic de reglementare prevede includerea, în capitolul dedicat strategiei de rezoluție, a unei estimări a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului²⁴. Niciunul dintre capitolele incluse în eșantionul Curții nu conținea însă un astfel de calendar.

Determinarea instrumentelor de rezoluție și a competențelor de rezoluție

57

În marea majoritate a planurilor, instrumentul de rezoluție reținut este recapitalizarea internă a băncii deschise. Conform acestui scenariu, banca ar trebui, în mod ideal, să închidă într-o zi de vineri și să redeschidă în mod obișnuit în lunea următoare, după punerea în aplicare, în cursul weekendului, a măsurii de rezoluție prin recapitalizare internă.

58

În unele planuri de rezoluție, se menționează însă că sistemele informatice ale băncilor ar putea avea dificultăți în a furniza în timp util datele necesare pentru recapitalizarea internă.

59

O examinare internă realizată de comitet s-a axat pe o serie de aspecte operaționale legate de instrumentul de recapitalizare internă. Concluzia rezultată în urma acestei examinări este că trebuie să se depună eforturi suplimentare, în special în ceea ce privește calendarul estimat și modalitățile practice legate de ordinea în care se realizează reducerile valorii contabile și conversiile. Prezentarea unor orientări interne de către comitet cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă este programată abia pentru al patrulea trimestru al anului 2017, în condițiile în care marea majoritate a planurilor de rezoluție prevăd deja recurgerea la acest instrument.

60

Recapitalizarea internă a depozitelor și a obligațiunilor în termen de 48 de ore ar reprezenta o provocare tehnică imensă pentru majoritatea băncilor, având în vedere complexitatea sistemelor lor informatice și de gestiune. Înainte să poată fi executat un plan de recapitalizare internă, este necesar ca sistemele de gestiune să fie în măsură să calculeze suma disponibilă pentru recapitalizare internă. În prezent, comitetul nu impune băncilor să testeze eventuala recurgere la instrumentul de recapitalizare internă pentru a demonstra fezabilitatea acestuia.

61

În opinia Curții, capacitatea unei bănci de absorbție a pierderilor va fi supraevaluată dacă se includ datorii care nu pot fi recapitalizate intern în intervalul de timp avut în vedere de strategia de rezoluție.

62

Recent, Comisia a propus introducerea unui instrument de moratoriu la nivelul UE care ar putea fi folosit, de exemplu, pentru a suspenda obligațiile de plată ale unei bănci pe o durată de maximum cinci zile lucrătoare. Conform propunerii, chiar dacă autoritatea de supraveghere ar avea obligația de a consulta autoritatea de rezoluție, aceasta din urmă nu va fi autorizată ea însăși să activeze instrumentul²⁵. Opțiunea unui instrument de moratoriu care să poată fi utilizat de autoritățile de rezoluție însele ar putea oferi o anumită flexibilitate (nu în ultimul rând pentru banca în cauză) la pregătirea în vederea recapitalizării interne.

63

Cadrul unic de reglementare prevede realizarea unei evaluări a forței executorii a instrumentelor de rezoluție²⁶. Curtea nu a identificat însă acest tip de informații în niciunul dintre planurile de rezoluție incluse în eșantion.

64

De asemenea, cadrul unic de reglementare impune comitetului să menționeze competențele de rezoluție pe care intenționează să le utilizeze în planurile de rezoluție²⁷. Curtea nu a identificat însă mențiuni de acest gen în niciunul dintre documentele incluse în eșantion. Poate fi vorba, de exemplu, de competența de a extinde scadențele sau de a rezilia contracte specifice, mai degrabă decât de o competență de a acționa la nivel global, ca în cazul moratoriilor. Competențele sunt menționate în modelul de schemă de rezoluție. Cu toate acestea, pentru a se determina care dintre competențe ar trebui utilizate, este necesar să se analizeze și să se înțeleagă tipurile de datorii cărora li se vor aplica respectivele competențe. Or, planurile de rezoluție incluse în eșantion nu conțineau astfel de informații detaliate.

Evaluarea fezabilității și a credibilității strategiei de rezoluție preferate

65

În capitolele incluse în eșantion, Curtea nu a găsit nicio evaluare a fezabilității strategiilor de rezoluție selectate. Prin urmare, planurile nu ajunseseră la nicio concluzie care să arate dacă strategia de rezoluție preferată putea fi pusă în aplicare în mod eficace și în timp util, așa cum prevede cadrul unic de reglementare²⁸.

66

Autoritățile de rezoluție au, în egală măsură, obligația de a evalua credibilitatea unei strategii, ceea ce înseamnă că trebuie luat în considerare impactul probabil al rezoluției asupra sistemelor financiare și a economiei reale. Or, și această evaluare era absentă din planurile incluse în eșantion. Comitetul nu evaluase impactul potențial al instrumentelor de rezoluție selectate (în special al instrumentului de recapitalizare internă) și nici nu luase în considerare impactul asupra altor instituții financiare, a IMM-urilor și a micilor investitori²⁹.

Evaluarea în contextul rezoluției

67

Cadrul unic de reglementare prevede includerea unei descrieri a informațiilor care sunt necesare pentru a pune în aplicare strategia de rezoluție³⁰. O parte importantă din această descriere constă în informații privind evaluarea băncii în scopul rezoluției, care este o procedură foarte complexă și de durată. Curtea nu a identificat afirmații în acest sens în niciunul dintre capitolele incluse în eșantion. Prin urmare, comitetul nu a fost în măsură să evalueze, conform dispozițiilor, capacitatea de furnizare a informațiilor de acest tip³¹.

Continuitatea financiară și operațională

68

Cadrul unic de reglementare prevede că planurile de rezoluție trebuie să includă o analiză a cerințelor de finanțare pe care le implică strategia de rezoluție. Planurile pe care le-a examinat Curtea nu fac însă decât să prezinte o serie de afirmații generale privind finanțarea în capitolul consacrat continuității financiare. Nu se ofereau informații privind modalitățile de finanțare, pe parcursul rezoluției, a sucursalelor și a filialelor cu sediul în statele membre care nu fac parte din zona euro³².

69

De asemenea, planurile nu conțineau informații referitoare la forța executorie a acordurilor privind nivelul serviciilor în caz de rezoluție. În cazul în care funcțiile critice sunt separate, nu este clar dacă acordurile privind nivelul serviciilor își păstrează forța executorie. Multe dintre planuri nu fac nicio mențiune la eventuale măsuri pentru situații neprevăzute, în special în ceea ce privește sistemele de plată și de decontare.

Evaluarea posibilității de rezoluție

70

Rezoluția unei bănci este considerată a fi posibilă dacă este fezabilă și credibilă fie lichidarea ei în cadrul procedurii obișnuite de insolvență, fie rezoluția ei prin aplicarea unor măsuri de rezoluție.

71

Comitetul nu s-a pronunțat în mod categoric în niciunul dintre documentele incluse în eșantion cu privire la posibilitatea efectivă de rezoluție a băncii vizate. Cu toate că unele capitole conțineau un scurt rezumat al evaluării posibilității de rezoluție, acesta se limita, în cea mai mare parte a cazurilor, la câteva dintre obstacolele potențiale identificate.

72

Regulamentul MUR impune comitetului obligația de a notifica în timp util ABE în cazul în care rezoluția unei bănci nu este considerată posibilă. Până în luna iulie 2017, comitetul nu transmisese nicio astfel de notificare către ABE.

Obstacolele semnificative

73

Cadrul unic de reglementare prevede obligația comitetului de a identifica și de a soluționa obstacolele semnificative în calea rezoluțiilor, clasificându-le în cel puțin una dintre următoarele categorii: (a) structură și operațiuni; (b) resurse financiare; (c) informare; (d) aspecte transfrontaliere; (e) aspecte juridice. În pofida existenței acestei obligații legale, procesul de abordare a obstacolelor semnificative nu a fost încă demarat. În planurile sale de etapa a doua, comitetul s-a mărginit la a identifica obstacolele potențiale.

74

Potrivit comitetului, întregul proces vizând identificarea obstacolelor semnificative, inclusiv consultarea autorităților competente și luarea deciziilor comune de către colegiile de rezoluție, va dura aproximativ un an și nu este deocamdată preconizat să înceapă înainte de 2018.

75

Figura 5 este preluată din manualul de planificare a rezoluțiilor și indică intervalul de timp preconizat pentru soluționarea obstacolelor, acesta depinzând de fezabilitatea punerii în aplicare și de importanța măsurii.

76

După cum s-a menționat la punctul 28, se preconizează că numai 65 de planuri de etapa a treia vor fi disponibile până la sfârșitul primului trimestru al anului 2018. Presupunând că planurile de rezoluție vor trece în etapa a patra până la jumătatea anului 2019, băncile ar avea timp să soluționeze toate obstacolele semnificative până la jumătatea anului 2022.

Cerința minimă de datorii eligibile

77

Una dintre componentele principale ale unui plan de rezoluție constă în determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. Aceasta este un calcul al sumei minime de fonduri proprii și de datorii (inclusiv depozitele) pe care o bancă trebuie să o dețină în scopul conversiei sau al reducerii valorii contabile în caz de recapitalizare internă. Comitetul nu a stabilit încă țintele pentru această cerință, nici la nivel consolidat, nici la nivelul entităților individuale.

78

În cadrul unor ateliere de lucru care au avut loc în 2016, au fost discutate în mod neoficial cu băncile o serie de cote orientative și fără caracter obligatoriu pentru cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, calculate la nivelul consolidat al acestor bănci, dar ele nu au fost comunicate și colegiilor de rezoluție. Factorii specifici băncilor, cum ar fi excluderea anumitor datorii de la recapitalizarea internă, obstacolele semnificative și cerințele rezultate în urma procesului de supraveghere și evaluare (SREP), nu au fost deocamdată luați în considerare.

79

Având în vedere că încă nu au fost definite cerințele minime de fonduri proprii și de datorii eligibile, nu există nicio monitorizare a unor cote efective stabilite în acest sens.

Rezumatul planului de rezoluție

80

Comitetul trebuie să includă, în toate planurile de rezoluție, un rezumat al planului, care să cuprindă o sinteză a elementelor la care face referire cadrul juridic³³. Informațiile prezentate în rezumatele examinate de Curte sunt departe de a respecta această cerință. Elementele care lipsesc sunt enumerate în anexa III.

Comunicarea planurilor de rezoluție

81

Comitetul are obligația de a comunica băncilor vizate toate părțile importante ale planurilor de rezoluție. Până în prezent, băncile au primit doar informații limitate și orientative, cum ar fi calculul cerinței minime de fonduri proprii și de datorii eligibile la nivelul grupului sau eventualele obstacole. În plus, conform prevederilor Regulamentului MUR, comitetul trebuie să țină seama de feedbackul din partea băncii. Planurile de rezoluție examinate de Curte nu conțineau însă observații din partea băncilor vizate.

82

Potrivit argumentelor invocate de comitet, diversele componente ale cadrului unic de reglementare tratează în mod neuniform chestiunea comunicării, dar în mod neintenționat. În timp ce Regulamentul MUR³⁴ face referire la elementele-cheie ale planurilor de rezoluție, Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare³⁵ și Regulamentul delegat al Comisiei³⁶ prevăd numai publicarea unui rezumat al planului.

Gradul limitat de respectare a cadrului unic de reglementare

83

Pentru a rezuma observațiile formulate la punctele 37-82, planurile incluse în eșantionul Curții nu respectă cadrul unic de reglementare. Gradul de respectare se îmbunătățește dacă se iau în considerare informațiile contextuale menționate la punctul 36, deși trebuie remarcat că informații de acest tip nu se compilează pentru toate băncile.

Orientările în materie de planificare a rezoluțiilor necesită îmbunătățiri

84

Curtea a auditat ansamblul de manuale și proceduri de care dispune comitetul pentru planificarea rezoluțiilor și a constatat că sunt disponibile orientări de bază, dar că trebuie să se depună mai multe eforturi în acest sens.

Manualele și modelele trebuie să fie actualizate și îmbunătățite

85

Este necesar să se dispună de proceduri, manuale și orientări adecvate pentru a se asigura că numeroșii actori implicați în acest proces aplică o abordare consecventă și corespunzătoare în materie de planificare a rezoluțiilor. Comitetul a făcut demersurile corespunzătoare pentru a conduce acest proces prin elaborarea, în cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, a unui manual de planificare a rezoluțiilor. În prezent, comitetul este, de asemenea, în curs de a elabora o serie de documente de politică interne și externe.

86

Scopul manualului de planificare a rezoluțiilor este de a promova aplicarea de către comitet și de către autoritățile naționale de rezoluție a unei abordări consecvente în materie de planificare a rezoluțiilor. Comitetul a adoptat acest manual ca document intern preliminar în martie 2016. Echipelor interne de rezoluție li s-a solicitat să îl utilizeze începând din acel moment atunci când elaborează planuri de rezoluție. Manualul de planificare a rezoluțiilor a fost „înghețat” (nu a mai făcut obiectul niciunei actualizări) timp de un an, cu scopul de a se obține feedback de la echipele interne de rezoluție în urma primelor experiențe de lucru cu manualul.

87

În afară de documentele menționate anterior, comitetul a elaborat sau intenționează să elaboreze modele de raportare³⁷, scopul fiind de a se asigura că toate informațiile necesare pe care le primește din partea băncilor sunt într-un format standard, în vederea facilitării proceselor sale de planificare a rezoluțiilor și de luare a deciziilor în domeniu. Aceste modele completează informațiile deja prezentate în modelele puse la dispoziție de BCE și ABE³⁸. În anumite cazuri, comitetul poate solicita, de asemenea, informații direct de la bancă.

88

Manualul de planificare a rezoluțiilor trebuie însă dezvoltat în continuare, din motivele prezentate la punctele următoare. Or, comitetul a amânat deja de două ori o actualizare planificată, prima dată până la sfârșitul anului 2017 și încă o dată până în al doilea trimestru al anului 2018.

89

Primul motiv pentru actualizarea manualului de planificare a rezoluțiilor este necesitatea de a se include orientări de politică referitoare la o serie de probleme specifice. De exemplu, manualul tratează subiectul identificării obstacolelor semnificative, așa cum prevede cadrul unic de reglementare, dar nu stipulează că acest subiect trebuie să fie abordat în planurile de rezoluție de etapa a doua.

90

În al doilea rând, manualul de planificare a rezoluțiilor nu ține seama de anumite dispoziții legislative importante. De exemplu, deși regulamentul delegat al Comisiei³⁹ prevede obligația ca planurile de rezoluție să includă un rezumat al planului, manualul nu face referire la această cerință. În mod similar, deși manualul impune realizarea unei evaluări a posibilității de rezoluție, modelul pe care îl pune la dispoziție pentru rezumatul planului nu acoperă acest aspect. În plus, nici capitolul privind rezumatul planului, nici capitolul privind evaluarea posibilității de rezoluție nu prevăd obligația de a se notifica ABE în cazul în care rezoluția unei bănci este considerată imposibilă⁴⁰.

91

În al treilea rând, manualul de planificare a rezoluțiilor trebuie să fie actualizat pentru a ține seama de decizia de politică luată în luna septembrie 2016 de a se înceta redactarea unor planuri de rezoluție cuprinzătoare și de a se elabora, în schimb, versiuni condensate de aproximativ 40 de pagini (a se vedea punctul 30). Până în prezent, nu s-au furnizat însă orientări cu privire la conținutul planurilor de rezoluție condensate. Această schimbare în abordarea planificării rezoluțiilor a avut loc într-un moment în care elaborarea a numeroase planuri de rezoluție tranzitorii și planuri de etapa a doua fusese deja finalizată sau era în curs de finalizare pe baza unei analize aprofundate. În cadrul unui sondaj realizat de Curte, o serie de autorități naționale de rezoluție au afirmat că au fost obligate să utilizeze resurse valoroase pentru a redacta din nou planurile de rezoluție.

92

Cadrul unic de reglementare⁴¹ permite aplicarea unor obligații simplificate pentru anumite bănci⁴² în contextul planificării rezoluției. Până în luna mai 2017, comitetul nu a recurs la această opțiune pentru niciuna dintre băncile care intră în domeniul său de competență⁴³, iar manualul de planificare a rezoluțiilor nu abordează subiectul conținutului planurilor simplificate de rezoluție sau al criteriilor de eligibilitate aferente⁴⁴. Jumătate din autoritățile naționale de rezoluție care au participat la sondajul Curții au confirmat absența unor orientări în acest sens din partea comitetului. Acesta nu a pus la dispoziția Curții, în cursul auditului, nicio notă de politică pe această temă.

93

Pe lângă ameliorarea manualului de planificare a rezoluțiilor, se mai pot aduce îmbunătățiri și modelelor de raportare elaborate de comitet. Unul dintre obiectivele acestor modele era de a se obține informații care nu sunt disponibile din alte surse, evitându-se astfel duplicarea eforturilor depuse de bănci. Nu există nicio legătură între modelul comitetului și cel al ABE, cu toate că ambele cer, în paralel, unele informații similare. De exemplu, în marea majoritate a cazurilor, modelul utilizat de comitet pentru datele privind datoriile și modelul ABE pentru structura datoriilor⁴⁵ solicită informații similare privind instrumentele derivate. Pentru a se evita împovărarea excesivă a băncilor cu solicitări de date care se suprapun, comitetul a permis băncilor, pentru anul 2017, să furnizeze date utilizând doar modelul său. Acest lucru ilustrează complexitatea modului în care a fost conceput sistemul.

Notele de politică

94

Pentru a asigura aplicarea consecventă a legislației în vigoare și armonizarea metodologiei în ansamblul planurilor de rezoluție, comitetul a stabilit un program de activitate detaliat, cu o serie de note de politică care urmează să fie elaborate în 2017 și în prima jumătate a anului 2018. Întrucât aceste orientări se află încă în curs de elaborare, va fi dificil să se asigure integrarea lor în planurile de rezoluție din 2017.

95

Calendarul intern al comitetului pentru elaborarea notelor de politică prevăzute în 2017 a fost revizuit în iulie 2017, ceea ce a antrenat întârzierea finalizării mai multor note. Dat fiind că unitatea responsabilă de această sarcină este în prezent grav afectată de lipsa de personal (a se vedea punctul 109), se pare că și actualele date-limită stabilite pentru finalizarea notelor vor fi dificil de respectat.

96

În cadrul sondajului, autoritățile naționale de rezoluție au declarat, la mai multe rubrici, că comitetul ar trebui să pună un accent mai puternic pe identificarea celor mai bune practici și pe furnizarea unor orientări uniforme pentru planificarea rezoluțiilor.

97

Cadrul unic de reglementare⁴⁶ dispune că planurile de rezoluție trebuie să ia în considerare scenariile relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate a băncii să se datoreze unor circumstanțe individuale (specifice băncii respective) sau să survină pe fondul unei instabilități financiare extinse sau al altor evenimente sistemice. Cu toate acestea, într-una din notele sale de politică, comitetul solicită ca planurile de rezoluție să se bazeze doar pe scenariul dificultății datorate circumstanțelor individuale, alte scenarii fiind utilizate doar în scopul testării credibilității și a fezabilității strategiei de rezoluție preferate. În planurile de rezoluție incluse în eșantionul său, Curtea nu a identificat dovezi că s-ar fi efectuat astfel de teste și nici vreo descriere a scenariilor utilizate ca bază pentru aceste planuri.

98

Propria analiză internă realizată de comitet cu privire la planurile de rezoluție a pus în lumină faptul că acestea nu iau în considerare suficiente scenarii pertinente. Comitetul a afirmat că sunt necesare orientări suplimentare pentru a se asigura o consecvență în determinarea scenariului care urmează să fie utilizat.

99

Un alt exemplu de lipsă de consecvență în metodologie a fost evidențiat de analiza transversală realizată de comitet cu privire la primul val de planuri de rezoluție (cele redactate în 2016). Analiza a pus în lumină faptul că diferențele în interpretarea legislației în vigoare și absența unei metodologii armonizate au dus la neconcordanțe între planuri și la un nivel de detaliu insuficient. De exemplu, unele echipe interne de rezoluție efectuau evaluări în funcție de liniile de activitate, și nu de entitățile juridice. Unele planuri considerau serviciile bancare personalizate (de private banking) sau de gestionare a activelor ca fiind critice, în timp ce altele, în circumstanțe similare, considerau aceste funcții ca nefiind critice.

Politica referitoare la obstacolele semnificative și la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile

100

Alte două decizii de politică adoptate de comitet au un impact asupra conformității planurilor de rezoluție cu cadrul legislativ. În primul rând, cadrul unic de reglementare prevede că planurile de rezoluție trebuie să procedeze la o constatare a obstacolelor semnificative⁴⁷. Aceasta are loc prin intermediul unui proces consultativ care necesită resurse, durează aproximativ un an și ar trebui să conducă la o monitorizare de către comitet în vederea remedierii obstacolelor identificate. Comitetul a adoptat o decizie de politică internă de a demara acest proces în 2018. Până atunci (a se vedea punctele 73 și 74), comitetul se va limita la identificarea obstacolelor potențiale, în legătură cu care nu va lua măsuri oficiale, dat fiind că nu sunt considerate a fi „semnificative”. În opinia Curții, această politică tranzitorie nu respectă cerințele legale.

101

În al doilea rând, comitetul nu a adoptat o politică definitivă privind calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. Comitetul a publicat o abordare preliminară pe care a utilizat-o în 2016⁴⁸ și care se baza pe ținte „de natură informativă” pentru cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (a se vedea punctul 78). Elaborarea unei note finale de politică cu privire la această cerință, în vederea stabilirii unor ținte obligatorii, nu este prevăzută înainte de sfârșitul anului 2017. Sondajul realizat de Curte a arătat că autoritățile naționale de rezoluție sunt deosebit de interesate de progresele comitetului în ceea ce privește elaborarea acestei note de politică și a celei privind obstacolele semnificative. Este important să se ia măsuri cu privire la aceste aspecte, astfel încât să se asigure conformitatea planurilor cu cadrul unic de reglementare și existența unei capacități suficiente de absorbție a pierderilor de către bănci.

Controalele de gestiune și asigurarea calității

102

Comitetul nu a pus la dispoziția Curții decât o descriere generală a cadrului său de control intern și de asigurare a calității. Numărul constatărilor prezentate în raportul de față (a se vedea punctele 37-82) pune în evidență deficiențele acestor controale de gestiune. Acest lucru este confirmat și de propriul exercițiu orizontal al comitetului, în urma căruia s-au constatat o serie de neajunsuri de ordin calitativ în planurile de rezoluție.

Comitetul Unic de Rezoluție se confruntă cu o problemă gravă de lipsă de personal

103

Auditul a examinat chestiuni legate de resursele umane de la data înființării comitetului și a constatat că nu s-a acordat atenția cuvenită prioritizării în domeniul recrutării, deși aceasta este necesară în faza de început.

Țintele în materie de personal nu sunt niciodată atinse

104

Inițial, Comisia a estimat că necesarul de personal al comitetului ar fi de 309 persoane ocupate în echivalent normă întreagă⁴⁹. Această cifră se bazează parțial pe o comparație cu agenția Federal Deposit Insurance Corporation din SUA, căreia îi este încredințată o gamă similară de sarcini în domeniul rezoluției. Conform planului inițial, comitetul trebuia să atingă acest număr de angajați până la sfârșitul anului 2015. În septembrie 2016, comitetul și-a revizuit necesarul de personal și a majorat estimarea inițială la 350 de persoane ocupate în echivalent normă întreagă, cifră care trebuia atinsă până în 2017. Proiectul de buget multianual pentru perioada 2018-2020 prevede o creștere suplimentară la 410 persoane ocupate în echivalent normă întreagă până la sfârșitul anului 2019, o majorare cu 33 % față de estimarea inițială.

105

Încă de la bun început, efectivul real de personal a rămas în mod constant în urma țintelor stabilite. Campaniile de recrutare inițiale au fost organizate de Comisie. Atunci când a preluat în totalitate responsabilitatea pentru procesul de recrutare, și anume în martie 2015, comitetul avea 35 de angajați. Acest număr a crescut la 101 persoane până la sfârșitul anului 2015 și la 171 până la sfârșitul anului 2016.

106

Situația cea mai gravă este întâlnită în cazul recrutării de experți în materie de rezoluție și de elaborare a politicilor, nevoile de recrutare pentru aceste posturi fiind subestimate în 2015 și 2016. Există, de asemenea, o penurie gravă de personal cu atribuții de secretariat și de personal informatic.

107

Insuficiența personalului din cadrul direcțiilor responsabile de planificarea rezoluțiilor a afectat în mod semnificativ acest proces de planificare. Un impact deosebit a fost cel constatat asupra volumului de lucru al coordonatorilor echipelor interne de rezoluție, majoritatea acestora fiind responsabili de peste zece bănci. Sarcinile care revin comitetului în temeiul legislației, cum ar fi responsabilitatea acestuia pentru planificarea rezoluției în cazul băncilor mai puțin semnificative transfrontaliere, au exercitat o presiune suplimentară asupra unor resurse deja limitate.

108

În schemele sale de personal, comitetul a abordat necesarul de angajați din punctul de vedere al numărului total și din perspectiva statutului și a gradelor căutate. Comitetul a determinat numărul de angajați necesari pentru a realiza activitățile în funcție de dimensiunea grupului bancar vizat, însă nu a evaluat expertiza și alte competențe de care este nevoie în diferitele direcții și unități responsabile de planificarea rezoluțiilor. Unele direcții nu dispun deloc de experți specializați sau nu în număr suficient (de exemplu, experți în domeniul evaluării) și nici de personal cu competențe lingvistice corespunzătoare. Există anumite unități care au o proporție ridicată de personal neexperimentat.

109

Din cauza insuficienței personalului, nu au fost finalizate o serie de activități importante legate de politici și de orientări. La sfârșitul lunii martie 2017, direcția responsabilă de strategia de rezoluție și de procesele și metodologia în materie era dotată doar cu o treime din efectivul de personal prevăzut în țintele de recrutare. Pentru a compensa parțial acest deficit, direcțiile responsabile de planificarea rezoluțiilor consacrau o parte semnificativă din timpul lor de lucru (25 % în 2016) activităților legate de politici și de alte subiecte decât rezoluția, în loc să se axeze pe activitatea lor de bază.

110

Rata ridicată de fluctuație a personalului a antrenat un deficit de personal în unitatea informatică, care, în plus, nu dispune nici de un sistem informatic adecvat și, în consecință, nu poate sprijini în mod eficient procesul de planificare a rezoluțiilor. Strategia informatică, care este în curs de elaborare, ar trebui să prevadă introducerea unui sistem informatic mai bun pentru planificarea rezoluțiilor.

111

Insuficiența personalului în cadrul comitetului a antrenat un număr ridicat de ore suplimentare lucrate – aproximativ 15 000 de ore –, echivalentul a circa 6 % din timpul total de lucru din primele zece luni ale anului 2016.

112

În Europa, rezoluția bancară este un domeniu în plină dezvoltare, iar profesia de expert în materie este încă relativ nouă. Din aceste motive, majoritatea angajaților recrutați pe posturi legate de planificarea rezoluțiilor trebuie să dobândească cunoștințe la locul de muncă. În plus, în ultimii doi-trei ani, comitetul a fost nevoit să facă față unei concurențe puternice din partea altor organisme ale UE (Comisia și BCE) și a sectorului bancar pentru a atrage personal calificat⁵⁰. Aproape 75 % din autoritățile naționale de rezoluție care au participat la sondajul Curții au afirmat că întâmpină, de asemenea, dificultăți în a recruta personal specializat pentru posturile cu responsabilități de rezoluție de la nivel național.

113

Comitetul a confirmat faptul că se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește recrutarea, din cauza duratei lungi a procesului de recrutare, a numărului limitat de candidați adecvați pe o piață a muncii deosebit de competitivă și a numărului mic de candidați care ar fi dispuși să lucreze pentru comitet pe bază de contracte temporare.

114

Comitetul a comunicat Curții că nici în anul 2017 nu își va atinge țintele în materie de personal, lucru care va face dificilă îndeplinirea în totalitate a mandatului său legal. El preconizează, în plus, că efectivul total de personal aflat la dispoziția sa nu va fi nici măcar în 2020 adaptat la numărul considerat necesar pentru a-i permite să se achite de totalitatea obligațiilor care îi revin.

Deficitul de personal în cadrul serviciului de resurse umane are un impact asupra recrutării

115

Din motive precum durata procedurilor de recrutare și volumul mare de personal necesar, recrutarea prezintă o importanță crucială pentru comitet în momentul de față, având în vedere faptul că acesta se află în primii săi ani de existență. În raportul său anual pe 2015, comitetul a identificat crearea unei funcții eficace de resurse umane ca fiind una dintre prioritățile-cheie pentru faza de demarare.

116

În martie 2015, când comitetul a preluat sarcina de recrutare de la Comisie, echipa sa de resurse umane era formată din două persoane, dintre care una se ocupa de recrutare. La sfârșitul anului 2015, efectivul total al acestui serviciu a crescut la șapte persoane, dintre care numai două aveau responsabilități legate de recrutare. În luna decembrie 2016, echipa de resurse umane avea în continuare o capacitate limitată — fiind alcătuită din șapte persoane, dintre care numai trei se ocupau de recrutare.

117

Pentru a publica posturi vacante, echipa de resurse umane a recurs doar la câteva canale de recrutare limitate, cum ar fi propriul său site și site-uri web de recrutare ale UE, precum și platforme de comunicare socială, dar nu și presa financiară de specialitate. În plus, echipa nu dispune de instrumente informatice personalizate de recrutare și de gestiune a personalului, lucru care a antrenat o greșeală la verificarea candidaturilor și la ineficiențe în inventarul dosarelor angajaților.

118

Programul de formare al comitetului, care este deschis parțial și angajaților din cadrul autorităților naționale de rezoluție, se concentrează pe consolidarea cunoștințelor de bază în domeniul rezoluției și pe familiarizarea cu cazuri reale de rezoluție. O serie de acțiuni de formare constituie exemple de bune practici, printre acestea numărându-se prezentări de studii de caz, care vizează, printre altele, dezvoltarea unei culturi comune în materie de rezoluție, precum și seminarii organizate la ora prânzului.

Cadrul de cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție și cu BCE trebuie ameliorat

119

În cadrul auditului, a fost examinată relația dintre comitet, pe de o parte, și autoritățile naționale de rezoluție și, respectiv, BCE, pe de altă parte. Constatarea rezultată în urma acestei examinări a fost că sunt necesare progrese la nivelul schimbului de informații și al cooperării.

Lipsă de claritate în cooperarea cu autoritățile naționale de rezoluție

120

Comitetul are obligația de a coordona autoritățile naționale de rezoluție și de a coopera cu acestea în cadrul mecanismului unic de rezoluție.

121

Comitetul a decis să creeze echipe interne de rezoluție care să se ocupe de rezoluția tuturor grupurilor bancare ce intră în domeniul său de competență. Aceste echipe interne sunt formate parțial din personal al comitetului, parțial din personal al autorităților naționale de rezoluție, dar la conducerea lor se află întotdeauna o persoană din cadrul comitetului. În total, au fost înființate 75 de astfel de echipe interne, dintre care unele sunt responsabile de mai multe grupuri bancare.

122

Repartizarea sarcinilor între comitet și autoritățile naționale de rezoluție este încă neclară. La sfârșitul anului 2016, comitetul a creat un grup operativ a cărui sarcină era de a ajunge la un acord cu privire la repartizarea operațională a sarcinilor. În opinia Curții, este dificil să se estimeze necesarul de personal și cel bugetar în lipsa unei repartizări clare a sarcinilor.

123

Regulamentul MUR nu precizează gradul exact de participare a comitetului și, respectiv, a autorităților naționale de rezoluție în echipele interne de rezoluție. În consecință, comitetul nu are control asupra componenței, a gradului ierarhic și a competențelor membrilor personalului care sunt desemnați de autoritățile naționale de rezoluție să lucreze în echipele interne de rezoluție și nici asupra evaluării performanței acestora. El nu poate decât să exprime un punct de vedere cu privire la numărul minim de persoane necesar pentru constituirea unei echipe interne de rezoluție, precum și cu privire la nivelul de participare a autorităților naționale de rezoluție. Cifrele planificate pentru anul 2017 indică un raport de cinci angajați ai comitetului la șase angajați din partea autorităților naționale de rezoluție. Cu titlu de comparație, raportul mediu dintre personalul BCE și personalul din cadrul autorității naționale competente în echipele comune de supraveghere este de 1:3⁵¹.

124

Nivelul actual al efectivelor echipelor interne de rezoluție nu este suficient pentru activitățile care le sunt atribuite. Până la sfârșitul anului 2016, comitetul a alocat pentru echipele interne de rezoluție aproximativ 60 de persoane ocupate în echivalent normă întreagă. Această cifră este preconizată să crească la 170 până la sfârșitul anului 2017, deși este evident că, dacă nu se operează schimbări la nivelul repartizării actuale a sarcinilor, o proporție semnificativă din aceste persoane vor continua să fie alocate pentru activități legate de politici și pentru alte teme decât rezoluția.

125

Țintele în materie de personal pentru 2017 erau nerealiste, având în vedere dificultățile întâmpinate la recrutare. În 2017, autoritățile naționale de rezoluție prevedeau să aloce echipelor interne de rezoluție 155 de persoane ocupate în echivalent normă întreagă. Astfel, până la sfârșitul anului 2017, alocarea medie de personal pentru fiecare bancă din partea comitetului și, respectiv, din partea autorităților naționale de rezoluție ar fi de 0,9 și, respectiv, de 1,1 persoane ocupate în echivalent normă întreagă, ceea ce înseamnă un total de numai 2,0 persoane ocupate în echivalent normă întreagă pentru fiecare bancă. Această cifră este mică, dacă se iau în considerare dimensiunea și complexitatea multora dintre bănci și gradul necesar de planificare aprofundată.

126

În calitate de coordonator principal în cadrul mecanismului unic de rezoluție, comitetul publică orientări în atenția autorităților naționale de rezoluție și este totodată responsabil de aplicarea consecventă a cadrului legislativ. În acest scop, comitetul are competența de a solicita informații de la autoritățile naționale de rezoluție cu privire la modul în care acestea execută sarcinile care le revin. Monitorizarea activităților acestor autorități cu privire la băncile mai puțin semnificative prezintă și ea importanță, deoarece comitetul poate prelua responsabilitatea directă pentru acest tip de bănci în anumite circumstanțe. Până în luna mai 2017, comitetul nu utilizase niciodată opțiunea de a exercita această competență directă în legătură cu băncile mai puțin semnificative și nici nu instituise o funcție care să fie responsabilă de supravegherea autorităților naționale de rezoluție. Prin urmare, comitetul nu dispune de informații cu privire la activitățile în curs din cadrul acestor autorități.

127

Cu toate acestea, comitetul a instituit un sistem de alertă timpurie, în cadrul căruia autoritățile naționale de rezoluție au obligația de a-l informa cu privire la băncile mai puțin semnificative care prezintă semne de deteriorare gravă. În plus, BCE furnizează comitetului o listă a băncilor mai puțin semnificative cărora li s-a atribuit un nivel ridicat de prioritate. Până în luna mai 2017, 93 de bănci fuseseră identificate cu acest statut⁵².

128

Pentru a asigura o aplicare consecventă a cadrului legislativ, comitetul poate să examineze proiectele de decizii ale autorităților naționale de rezoluție privind, de exemplu, planurile de rezoluție și să formuleze observații atunci când consideră că este necesar. În 2016, aceste autorități și-au concentrat atenția pe băncile semnificative și, prin urmare, au elaborat foarte puține planuri de rezoluție pentru bănci mai puțin semnificative. În cursul auditului, comitetul a informat însă Curtea că, în viitor, autoritățile naționale de rezoluție vor pune un accent mai puternic pe planificarea rezoluției băncilor mai puțin semnificative. În programul său de activitate pentru 2017, comitetul a anunțat că își va dezvolta și mai mult rolul în cadrul MUR, urmând să monitorizeze și să evalueze proiectele de decizii de rezoluție luate de autoritățile naționale pentru băncile mai puțin semnificative care intră în domeniul lor de competență. Aceasta ar spori considerabil volumul de muncă al comitetului.

129

La scurt timp după înființarea sa, comitetul a organizat o serie de teste pentru simularea unei situații de intrare în dificultate a unei bănci, la care au participat BCE, Comisia, Consiliul și autoritățile competente din Regatul Unit și din SUA. Niciuna dintre autoritățile naționale de rezoluție nu a fost implicată însă în aceste exerciții, care vizau procesul decizional, dar nu și întregul proces de rezoluție. În plus, deși modul de organizare a comitetului, inclusiv în ceea ce privește personalul și resursele informatice ale acestuia, s-a modificat în mod semnificativ de atunci, nu a mai fost efectuată nicio altă serie de teste similare.

Deficiențele cadrului de cooperare cu BCE

130

În calitatea sa de autoritate de supraveghere directă pentru majoritatea băncilor care intră în domeniul de competență al comitetului, BCE ar trebui să furnizeze acestuia o gamă largă de informații cu privire la băncile respective.

131

Comitetul și BCE au încheiat un memorandum de înțelegere pentru a le facilita cooperarea, memorandum care se fundamentează pe obligația legală a părților de a coopera. În conformitate cu Regulamentul MUR⁵³, comitetul și BCE au publicat acest memorandum pe site-urile lor, dar există patru anexe care nu sunt publicate deocamdată.

132

Curtea consideră că memorandumul de înțelegere și anexele la acesta nu sunt suficient de cuprinzătoare pentru a se garanta disponibilitatea tuturor informațiilor de care comitetul are nevoie de la BCE pentru a-și îndeplini sarcinile în timp util și în mod eficient. În contextul pregătirii rezoluțiilor, anumite informații cu privire la lichiditate și la capital care ar prezenta utilitate pentru comitet nu sunt comunicate în mod automat de către BCE⁵⁴. În aceste situații, comitetul este constrâns să adreseze solicitări speciale către BCE pentru a i se transmite informațiile respective, demersuri care necesită timp și resurse. Probele de audit par să indice că și alte informații, cum ar fi rezultatele inspecțiilor la fața locului, sunt comunicate de BCE numai parțial și nu întotdeauna cu promptitudine. Evaluările SREP nu sunt comunicate în măsura prevăzută de cadrul unic de reglementare⁵⁵.

133

În plus, memorandumul de înțelegere nu garantează primirea de informații de către comitet de la serviciul de gestionare a crizelor din cadrul BCE, informații care ar prezenta și ele utilitate pentru planificarea rezoluțiilor. Acest serviciu nu a comunicat în mod formal nici măcar informații de ordin general, cum ar fi o listă a băncilor aflate sub monitorizarea sa în prezent.

134

Memorandumul de înțelegere prevede că BCE și comitetul pot conveni să participe la inspecțiile la fața locului desfășurate de cealaltă parte. Până în prezent, comitetul nu a efectuat nicio inspecție la fața locului și nici nu a participat la cele desfășurate de BCE.

135

Comitetul este responsabil de 15 bănci mai puțin semnificative transfrontaliere, care sunt supravegheate în mod direct de autoritățile naționale competente și numai în mod indirect de BCE. Această disparitate între mandatele celor două autorități creează dificultăți pentru comitet. De exemplu, BCE deține unele informații obținute în cadrul supravegherii referitor la toate băncile din zona euro, o parte din aceste informații fiind primite de la autoritățile naționale competente. BCE nu a acordat însă comitetului acces la informațiile relevante referitoare la cele 15 bănci mai puțin semnificative transfrontaliere. Prin urmare, comitetul este nevoit să instituie cadre de cooperare suplimentare care implică sisteme de schimb de informații cu 17 autorități naționale de supraveghere⁵⁶ și să organizeze transferul de date separat cu fiecare dintre ele. Această duplicare a eforturilor consumă din resursele comitetului și este ineficientă.

136

Componenta cea mai importantă a cooperării între comitet și BCE este reprezentată de gestionarea crizelor. Așa cum se subliniază la punctele 9-11, procedura de tratare a unei crize bancare cuprinde trei faze, printre care și cea de intervenție timpurie.

137

Cadrul unic de reglementare dispune necesitatea stabilirii unei serii de factori declanșatori pentru activarea măsurilor de intervenție timpurie⁵⁷. ABE a publicat un ghid pentru a încuraja o utilizare uniformă a acestor factori declanșatori. În primul rând, ghidul identifică factorii declanșatori pe baza scorului SREP, care este actualizat cel puțin o dată pe an. BCE utilizează acest factor declanșator. În al doilea rând, ghidul indică faptul că declanșarea unor măsuri de intervenție timpurie ar putea avea loc în urma producerii unor evenimente semnificative. BCE afirmă că utilizează și acest factor declanșator, ceea ce constituie o abordare pur discreționară. Cea de a treia abordare care ar putea fi utilizată constă în identificarea factorilor declanșatori pe baza unor indicatori-cheie. Ar fi vorba, în acest caz, de o abordare cantitativă, dar ea nu este utilizată în prezent de către BCE. În cazul în care este constatată existența unui factor declanșator, autoritatea de supraveghere trebuie să procedeze la o evaluare pentru a determina dacă ar trebui să fie activată o fază de intervenție timpurie. Conform ghidului ABE, o intervenție timpurie nu este activată în mod automat, ci autoritatea de supraveghere ar trebui să documenteze în mod clar constatarea existenței unui factor declanșator, inclusiv, în cazul în care nu se procedează la o măsură de intervenție timpurie, motivele acestei inacțiuni. Odată ce a luat decizia de a aplica măsuri de intervenție timpurie, BCE are obligația⁵⁸ de a informa comitetul cu privire la această decizie.

138

Pentru ca comitetul să fie pregătit în cazul apariției unei crize, este esențial ca faza de intervenție timpurie să se desfășoare în mod adecvat, așa cum se prevede în cadrul legislativ. Notificarea intervenției timpurii dă comitetului posibilitatea de a-și actualiza planul de rezoluție și de a elabora o schemă de rezoluție pe baza celor mai recente informații. Normele privind intervenția timpurie conferă, de asemenea, comitetului o serie de drepturi specifice, cum ar fi competența de a solicita băncii să contacteze cumpărători potențiali⁵⁹. Cu toate acestea, o bancă poate fi declarată „în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate” chiar și în cazul în care nu a existat nicio intervenție timpurie, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în 2017.

139

În faza de intervenție timpurie, BCE și comitetul trebuie să coopereze îndeaproape pentru a asigura monitorizarea băncii și pentru a-și comunica reciproc toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție și pentru pregătirea rezoluției.

140

BCE și comitetul ar trebui să asigure consecvența între toate măsurile adoptate în cursul fazei de intervenție timpurie⁶⁰. În acest scop, comitetul a elaborat o serie de etape procedurale, dar acestea nu au fost deocamdată (până în luna iulie 2017) adoptate. La ora actuală, nu există niciun cadru formal și nicio orientare ex ante referitor la tratamentul băncilor în perioada premergătoare unei rezoluții.

141

Așa cum s-a menționat la punctul 11, comitetul poate proceda, în anumite circumstanțe, la propriile evaluări prin care să determine dacă o bancă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate⁶¹, dar nu a stabilit încă un cadru de evaluare în acest sens. Din informațiile pe care le deținea Curtea la sfârșitul activităților sale de audit pe teren, comitetul nu realizase încă nicio astfel de evaluare.

142

Cadrul legislativ actual conferă BCE statutul de observator permanent la toate sesiunile comitetului. Acest statut îi oferă dreptul de acces la informații importante dintr-o gamă largă de domenii de politică. Comitetul nu beneficiază, în schimb, de același statut în cadrul reuniunilor Consiliului de supraveghere al BCE. BCE poate invita președintele comitetului să participe în calitate de observator la anumite reuniuni, dar nu are nicio obligație în acest sens. Chiar dacă, potrivit declarațiilor pe care le-a făcut BCE în atenția Curții, președintele comitetului este, în practică, invitat la reuniuni în cazul în care acestea dezbat chestiuni care intră în domeniul de competență al comitetului, BCE nu are nicio obligație de a face acest lucru. În consecință, comitetul depinde de bunăvoința BCE pentru a avea acces la anumite informații de care are nevoie pentru pregătirea unei rezoluții.

Concluzii și recomandări

143

Conceperea și instituirea unui cadru pentru rezoluția băncilor din Europa a reprezentat o misiune complexă, în condițiile în care lichidarea ordonată a acestora este departe de a fi o sarcină simplă. A fost necesară elaborarea unei noi abordări, întrucât, înainte de criză, rezoluția bancară nu făcea parte din activitățile cotidiene ale autorităților de reglementare și de supraveghere bancară. Comitetul se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare. Înființarea sa de la zero și într-un interval de timp foarte scurt a reprezentat o provocare considerabilă pentru conducerea acestuia. Mai mult, legislația aplicabilă nu prevedea dispoziții care să permită o abordare în etape a implementării, stabilind, în plus, un număr considerabil de sarcini care trebuiau executate. Toate deficiențele care au fost identificate de Curte trebuie privite în acest context.

144

Din diverse motive, comitetul a întâmpinat dificultăți la recrutarea unui număr suficient de angajați cu competențele corespunzătoare. Încă de la bun început, în 2015, el înregistra o întârziere față de țintele sale stabilite în materie de resurse umane. Procesele de recrutare ineficiente pentru o misiune atât de complexă, la care se adaugă concurența ridicată cu care comitetul s-a confruntat pe piața muncii, au contribuit la încetinirea și mai mult a ritmului recrutării. Aceste întârzieri de la nivelul recrutării au avut un impact negativ asupra tuturor domeniilor de activitate ale comitetului (în special planificarea rezoluțiilor și activitățile legate de politici), în ciuda angajamentului și a motivației de care a dat dovadă personalul său.

145

Concluzia de ansamblu a Curții este că, în acest stadiu relativ timpuriu, există deficiențe în gradul de pregătire al comitetului pentru exercitarea atribuțiilor care i-au fost conferite și că trebuie luate o serie de măsuri (a se vedea mai jos) în vederea îmbunătățirii sistemului.

Planificarea rezoluțiilor nu este încă finalizată

146

Comitetul nu a finalizat încă planificarea rezoluțiilor pentru băncile care intră în domeniul său de competență. Abordarea sa este de a elabora planurile în mai multe etape, însă niciunul dintre planuri nu a ajuns la etapa finală și există multe situații în care nu este respectat cadrul unic de reglementare (a se vedea punctele 27 și 83).

147

Printre domeniile problematice se numără identificarea obstacolelor semnificative și stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. Comitetul nu și-a respectat obligația de a stabili o dată până la care trebuia să fie elaborat primul plan de rezoluție pentru fiecare bancă (a se vedea punctul 29).

148

Deși comitetul a depus eforturi considerabile și a dat dovadă de un angajament notabil pentru a se asigura că sunt disponibile cel puțin versiunile preliminare ale planurilor de rezoluție pentru majoritatea băncilor, planurile pe care le-a adoptat până în prezent nu pot fi considerate conforme cu cadrul unic de reglementare. Această problemă este într-o oarecare măsură atenuată de disponibilitatea unor informații contextuale cu privire la multe dintre băncile pentru care au fost elaborate planuri, dar persistă deficiențe semnificative în legătură cu cerințele legislative.

149

Regulamentul MUR impune comitetului obligația de a notifica în timp util ABE în cazul în care rezoluția unei bănci nu este considerată posibilă (a se vedea punctul 72). Curtea nu a identificat, în niciunul dintre planurile de rezoluție incluse în eșantion, vreun caz în care comitetul să fi inclus o afirmație explicită cu privire la posibilitatea efectivă de rezoluție a băncii respective (a se vedea punctul 71).

150

Planurile de rezoluție nu conțin o evaluare a fezabilității strategiilor de rezoluție selectate (a se vedea punctul 65). Prin urmare, planurile examinate de Curte nu ajunseseră la nicio concluzie care să arate dacă strategia preferată putea fi pusă în aplicare în mod eficace și în timp util, așa cum prevede cadrul unic de reglementare. Nu existau nici evaluări ale credibilității strategiei selectate (a se vedea punctul 66). Nu în ultimul rând, comitetul nu solicită băncilor să testeze aplicarea instrumentului de recapitalizare internă (a se vedea punctul 60).

Recomandarea 1

Comitetul ar trebui să finalizeze planificarea rezoluțiilor pentru băncile care intră în domeniul său de competență, luând măsurile enumerate în continuare:

1. comitetul ar trebui să stabilească o dată pentru finalizarea unui plan de rezoluție pe deplin conform pentru fiecare bancă ce intră în domeniul său de competență, recurgând la o prioritizare pentru a se garanta existența unui grad ridicat de pregătire în cazul băncilor mai riscante, și ar trebui să elaboreze un plan de acțiune pentru punerea în aplicare în timp util;
2. comitetul ar trebui să includă, în toate planurile de rezoluție, o declarație specifică privind posibilitatea de rezoluție și să informeze ABE fără întârziere în cazul în care consideră că rezoluția unei bănci este imposibilă;
3. comitetul ar trebui să evalueze, în fiecare plan de rezoluție, fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție selectate, verificând dacă aceasta poate fi pusă în aplicare în mod eficace și în timp util. Pentru a evalua credibilitatea, comitetul ar trebui să examineze impactul posibil asupra instrumentelor de rezoluție selectate și asupra altor instituții financiare, a IMM-urilor și a micilor investitori. Comitetul ar trebui să solicite băncilor să realizeze teste pentru a demonstra că datoriile pot fi recapitalizate intern în mod eficace în intervalul de timp prevăzut în planul de rezoluție.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării (a): cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de iunie 2018.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandărilor (b) și (c): cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de sfârșitul anului 2018.

Sistemul de norme pentru planificarea rezoluțiilor este deocamdată incomplet

151

Comitetul nu a instituit încă un sistem complet de norme pentru planificarea rezoluțiilor. Mai concret, nu există încă orientări suficiente sau adecvate în următoarele domenii:

1. Deși determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile și identificarea obstacolelor semnificative prezintă o importanță fundamentală, orientările puse la dispoziția personalului comitetului și al autorităților naționale de rezoluție cu privire la modul în care ar trebui să procedeze în cazul băncilor care țineau de competența lor erau incomplete sau chiar inexistente (a se vedea punctul 100).
2. Manualul de planificare a rezoluțiilor nu a fost actualizat pentru a reflecta principalele schimbări apărute la nivel de politici și evoluțiile legislației; în forma sa actuală, el oferă doar orientări limitate și fără caracter obligatoriu pentru autoritățile naționale de rezoluție (a se vedea punctul 88).
3. Nota de politică privind scenariile aplicate nu respectă cerințele din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (a se vedea punctul 97).

Recomandarea 2

Comitetul ar trebui să își finalizeze sistemul de norme pentru planificarea rezoluțiilor. În special, acesta:

1. ar trebui să elaboreze politici clare și coerente cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile și la obstacolele semnificative, luând în considerare cadrul actual de reglementare al UE. Politicile ar trebui să fie aplicate în toate planurile de rezoluție, cu scopul de a se garanta că băncile care intră în domeniul de competență al comitetului dispun de o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor;
2. ar trebui să actualizeze manualul de planificare a rezoluțiilor cel puțin o dată pe an, pentru a reflecta schimbările majore apărute la nivelul politicilor, evoluțiile cadrului legislativ și experiența dobândită. Manualul ar trebui să fie declarat obligatoriu;
3. să includă, în manualul de planificare a rezoluțiilor, orientări cu privire la toate scenariile de rezoluție, așa cum prevede Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iunie 2018.

Resurse umane insuficiente

152

Efectivul de personal al comitetului a fost insuficient încă de când acesta a devenit independent din punct de vedere operațional (a se vedea punctele 105-110). În pofida unor îmbunătățiri recente, conducerea comitetului nu s-a asigurat că serviciul de resurse umane dispune de personal suficient și nu a acordat prioritatea cuvenită recrutării (a se vedea punctul 116). Atât timp cât comitetul nu se apropie de atingerea țintelor sale în materie de necesar de personal, o prioritate permanentă ar trebui să fie dotarea cu personal a serviciului de resurse umane, incluzând experți în recrutare cu o înaltă calificare.

153

Din cauza lipsei de personal, comitetul nu a fost în măsură să se achite în integralitate de mandatul legal de a elabora planuri de rezoluție, de a adopta decizii de rezoluție și de a asigura armonizarea și consecvența în cadrul mecanismului unic de rezoluție (a se vedea punctul 114).

Recomandarea 3

Comitetul ar trebui să își accelereze eforturile în domeniul recrutării și ar trebui să doteze serviciul de resurse umane cu un efectiv adecvat pentru a putea face față în mod corespunzător nevoilor în materie de recrutare. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită angajării de experți în materie de rezoluție și de elaborare a politicilor, inclusiv la un nivel ierarhic superior. Dacă țintele în materie de personal nu pot fi atinse sau dacă sunt necesare măsuri provizorii, comitetul ar trebui să ia în considerare soluții alternative, cum ar fi creșterea numărului de detașări sau externalizarea.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iunie 2018.

Cadrul de cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție trebuie ameliorat

154

Repartizarea sarcinilor operaționale între autoritățile naționale de rezoluție și comitet, precum și repartizarea responsabilităților continuă să fie neclare (a se vedea punctul 122). Nivelul actual al efectivelor echipelor interne de rezoluție nu este suficient (a se vedea punctele 124 și 125). Dotarea cu personal a acestor echipe intră în responsabilitatea atât a autorităților naționale de rezoluție, cât și a comitetului, acesta din urmă neavând însă nicio competență oficială de a influența contribuția autorităților naționale la personalul echipelor interne de rezoluție (a se vedea punctul 123). Nu se efectuează teste regulate în care să fie implicate autoritățile naționale de rezoluție, cu scopul de a se verifica funcționarea procesului de rezoluție (a se vedea punctul 129).

Recomandarea 4

Comitetul ar trebui să:

1. să clarifice repartizarea sarcinilor operaționale și a responsabilităților cu autoritățile naționale de rezoluție;
2. să se asigure că echipele interne de rezoluție dispun de un nivel adecvat de personal, inclusiv încurajând autoritățile naționale de rezoluție să aloce personal suplimentar, dacă este cazul;
3. să efectueze cu regularitate teste de rezoluție bancară și să se asigure că autoritățile naționale de rezoluție sunt implicate pe deplin în aceste teste.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării (a): cât mai curând posibil.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării (b): nu mai târziu de sfârșitul anului 2018.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării (c): cât mai curând posibil și, ulterior, cu regularitate.

Memorandumul de înțelegere cu BCE trebuie ameliorat

155

În opinia Curții, actualul memorandum de înțelegere cu BCE nu garantează faptul că comitetul primește toate informațiile de la BCE în timp util și în mod sistematic (a se vedea punctele 132 și 133). În plus, nu toate părțile memorandumului de înțelegere sunt făcute publice, lucru care nu este în concordanță cu cadrul legislativ (a se vedea punctul 131). Negocierile aflate în curs între comitet și BCE oferă ocazia de a se remedia pe deplin aceste probleme.

Recomandarea 5

Comitetul ar trebui să dialogheze cu BCE în vederea adaptării memorandumului de înțelegere astfel încât să se asigure că primește toate informațiile necesare pentru exercitarea funcției sale de rezoluție. În cazul în care va fi modificat, memorandumul ar trebui să fie publicat în conformitate cu cadrul legislativ.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: în cadrul discuțiilor în curs cu BCE, dar nu mai târziu de martie 2018.

Cadrul legislativ creează dificultăți pentru comitet

156

Actualul cadru legislativ creează o disparitate între mandatul comitetului și mandatul BCE. Comitetul este direct responsabil de planificarea rezoluțiilor băncilor mai puțin semnificative transfrontaliere, în timp ce supravegherea acestor bănci asigurată de BCE este doar una indirectă. Această situație impune comitetului o sarcină administrativă suplimentară, deoarece acesta trebuie să comunice direct și separat cu numeroase autorități naționale de rezoluție (a se vedea punctul 135).

157

Ca urmare a situației actuale în care BCE are statutul de observator permanent la toate sesiunile comitetului, dar nu și invers, comitetul depinde în totalitate de bunăvoința BCE pentru a avea acces la informații (a se vedea punctul 142).

158

Cadrul juridic în vigoare nu permite comitetului să aplice un moratoriu operațional pentru o bancă aflată în proces de rezoluție, iar actuala propunere prezentată de Comisie pentru modificarea Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare nu prevede un astfel de instrument în viitor (a se vedea punctul 62).

Recomandarea 6

Având în vedere experiența acumulată până în prezent în ceea ce privește punerea în practică a cadrului actual, comitetul ar trebui:

1. să invite organele legislative să adapteze regulamentele aplicabile pentru a armoniza mandatul autorității de supraveghere și pe cel al autorității de rezoluție în ceea ce privește băncile mai puțin semnificative transfrontaliere sau să garanteze în alt mod accesul deplin la informații al comitetului;
2. să invite organele legislative să automatizeze în mai mare măsură fluxul de informații provenite de la autoritatea de supraveghere cu privire la băncile expuse la risc și cu privire la alte evoluții în curs care afectează competența comitetului;
3. să invite organele legislative să analizeze și posibilitatea de a pune un instrument de moratoriu la dispoziția comitetului.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2018.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Baudilio TOMÉ MUGURUZA, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 28 noiembrie 2017.

Lista acronimelor

ABE: Autoritatea Bancară Europeană

BCE: Banca Centrală Europeană

FUR: Fondul unic de rezoluție

MUR: Mecanismul unic de rezoluție

MUS: Mecanismul unic de supraveghere

Regulamentul MUR: Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1)

SREP: Procesul de supraveghere și evaluare (Supervisory review and evaluation process)

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Glosar

Cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile: Cerință pe care băncile trebuie să o respecte în permanență, prin deținerea unor instrumente care să poată fi ușor recapitalizate intern pentru a se garanta că pierderile pot fi absorbite și băncile recapitalizate în situația în care acestea intră în dificultate financiară și fac ulterior obiectul procedurii de rezoluție.

Colegii de rezoluție: Organisme alcătuite din membri ai mai multor autorități naționale de rezoluție și create pentru a asigura cooperarea între toate autoritățile relevante în toate etapele rezoluției unui grup bancar transfrontalier.

Echipe interne de rezoluție: În conformitate cu articolul 83 din Regulamentul MUR, Comitetul Unic de Rezoluție poate să înființeze echipe interne de rezoluție alcătuite din personalul propriu și din personalul autorităților naționale de rezoluție, precum și, după caz, din observatori din statele membre din afara zonei euro. Aceste echipe interne joacă un rol esențial pentru cooperarea și comunicarea dintre comitet și autoritățile naționale de rezoluție cu privire la elaborarea planurilor de rezoluție. Astfel de echipe sunt create pentru toate băncile care intră în domeniul de competență al comitetului, ele fiind conduse de coordonatori numiți din rândurile personalului de grad ierarhic superior al comitetului.

Funcții critice: Activități, servicii sau operațiuni ale băncii a căror întrerupere ar putea conduce la perturbarea stabilității financiare sau a serviciilor esențiale pentru economia reală.

Instrument de recapitalizare internă: Un instrument de rezoluție care implică diminuarea pasivelor unei bănci, ceea ce antrenează reducerea forțată a valorii nominale a depozitelor clienților și a obligațiunilor. Despre pasivele cărora li se poate aplica acest instrument, se spune că „pot fi recapitalizate intern”.

Linie de activitate esențială: Activitate care se numără printre principalele surse importante de venit sau de profit ale băncii.

Obstacole semnificative: Obstacole grave care ar putea împiedica lichidarea sau rezoluția unei bănci, identificate de autoritățile de rezoluție în cursul evaluării posibilității de rezoluție a unei bănci. Autoritățile de rezoluție dispun de competențe extinse prin care pot impune băncilor să remedieze sau să înlăture orice astfel de obstacole într-un anumit interval de timp. De exemplu, Comitetul Unic de Rezoluție ar putea solicita unei bănci să renunțe la anumite active, să își limiteze activitățile sau să își modifice structura juridică sau operațională.

Rezoluție: Lichidarea ordonată a unei a unei bănci în curs de a intra în dificultate, în vederea asigurării continuității funcțiilor sale esențiale și a menținerii stabilității financiare. Ea are drept scop și să protejeze fondurile publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar.

Schemă de garantare a depozitelor: Schemă pentru protecția deponenților, care vizează să garanteze că aceștia sunt protejați, până la un anumit plafon și în anumite limite, de pierderile care pot apărea în cazul intrării în dificultate a unei bănci.

Supraveghere: Supravegherea bancară este activitatea de monitorizare de către autorități publice a performanței financiare și a operațiunilor financiare ale băncilor, cu scopul de a se garanta că acestea își desfășoară activitatea în condiții de siguranță și în mod riguros, cu respectarea normelor și a reglementărilor.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele unor audituri de conformitate sau ale unor audituri ale performanței care au ca obiect domenii specifice ale bugetului sau aspecte specifice legate de gestiune. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest raport a fost elaborat de Camera de audit IV – condusă de domnul Baudilio Tomé Muguruza, membru al Curții de Conturi Europene –, cameră axată pe domeniile legate de reglementarea piețelor și de economia competitivă. Auditul a fost condus de domnul Kevin Cardiff, membru al Curții de Conturi Europene. Pentru elaborarea acestui raport, el a fost sprijinit de: Gediminas Mačys, șef de cabinet, Shane Enright, atașat în cadrul cabinetului, Zacharias Kolias, director și manager principal, și Helmut Kern, coordonator. Din echipa de audit au făcut parte Matthias Blaas, Helmut Frank, Vasileia Kalafati, Anna Ludwikowska, Radek Majer, Heikki Kivisto și Natalie Hagmayer.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	ISBN 978-92-872-9010-6	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/62654	QJ-AB-17-026-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-9001-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/300634	QJ-AB-17-026-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2017

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: http://europa.eu

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/web/general-publications/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.