Controalele din domeniul pescuitului în UE: sunt necesare eforturi suplimentare

Sinteză

I

Politica comună în domeniul pescuitului urmărește să asigure durabilitatea stocurilor de pește și a sectorului pescuitului pe termen lung. Multe stocuri continuă să fie pescuite excesiv, astfel încât sunt necesare eforturi suplimentare pentru o gestionare eficace a pescuitului. Prin urmare, politica comună în domeniul pescuitului include măsuri de limitare a capacității flotei de pescuit și de gestionare a pescuitului prin impunerea unor limite în ceea ce privește capturile (cum ar fi cotele) și activitățile de pescuit (cum ar fi restricțiile privind efortul de pescuit sau norme tehnice pentru anumite activități de pescuit). Succesul politicii comune în domeniul pescuitului depinde de conceperea și punerea în aplicare a unui sistem eficace de control. Ultima reformă a sistemului de control din cadrul acestei politici datează din 2009 și ea avut drept scop corectarea deficiențelor grave existente la momentul respectiv, ce fuseseră identificate de Curte în Raportul său special nr. 7/2007.

II

Auditul Curții a vizat să răspundă la întrebarea: „Dispune Uniunea Europeană (UE) de un sistem eficace de control al pescuitului?”

III

De la auditul Curții din 2007 și în urma reformei Regulamentului privind controlul pescuitului, statele membre și Comisia au înregistrat progrese în mai multe domenii. Cu toate acestea, Curtea a constatat că, din cauza deficiențelor semnificative care afectau majoritatea domeniilor auditate, UE nu dispunea încă de un sistem de control al pescuitului suficient de eficace pentru a contribui la succesul politicii comune în domeniul pescuitului. Statele membre nu puseseră încă pe deplin în aplicare Regulamentul UE privind controlul pescuitului, iar anumite dispoziții din regulament urmau să necesite modificări pentru a permite statelor membre să controleze în mod eficace activitățile de pescuit.

IV

Statele membre vizitate de Curte nu verificau în măsură suficientă exactitatea datelor privind capacitatea flotelor proprii și a informațiilor cu privire la nave din registrul flotei. Regulamentul privind controlul prevede în mod expres norme pentru verificarea documentară și fizică a puterii motorului, însă nu prevede niciun fel de dispoziții pentru verificările tonajului brut. Curtea a observat că cele patru state membre vizitate nu verificau, într-adevăr, tonajul navelor lor de pescuit și că două dintre ele nu efectuaseră încă verificările necesare ale puterii motorului. În plus, Curtea a identificat un număr semnificativ de discrepanțe între detaliile privind nava înregistrate în registrul flotei și cele incluse în documentele justificative.

V

Curtea a constatat că, în general, statele membre examinate puneau în aplicare în mod adecvat măsurile de gestionare a pescuitului. Sistemele statelor membre de monitorizare a navelor de pescuit bazate pe tehnologii de localizare prin satelit furnizau informații importante pentru monitorizarea și controlul activităților de pescuit. Cu toate acestea, ca urmare a aplicării normelor din Regulamentul privind controlul, 89 % din flota UE nu era monitorizată prin sistemul de monitorizare prin satelit, lucru care a împiedicat gestionarea eficace a pescuitului în anumite activități de pescuit și pentru anumite specii de pește.

VI

Statele membre vizitate au gestionat bine utilizarea cotelor de pescuit care le-au fost alocate. Cu toate acestea, în cazurile în care au autorizat organizațiile de producători să gestioneze repartizarea cotelor, autoritățile statelor membre nu cunoșteau întotdeauna care au fost criteriile utilizate pentru a aloca cotele fiecărui beneficiar. Din cauza acestei lipse de transparență, este dificil ca statele membre să cunoască cine sunt beneficiarii reali ai posibilităților de pescuit și, prin urmare, să evalueze eventualul impact negativ asupra mediului și a economiilor locale și, după caz, să ia măsurile corective care se impun. În plus, această lipsă de transparență sporește riscul ca interesele specifice ale anumitor operatori economici să fie favorizate în detrimentul altora. Monitorizarea respectării măsurilor de gestionare a pescuitului a fost dificilă, în special în cazul navelor neconectate la sisteme de monitorizare prin satelit. Cu toate acestea, Curtea a identificat exemple de bune practici, în care organizațiile profesionale din domeniul pescuitului impuneau membrilor lor să respecte măsuri de conservare suplimentare, dar mai specifice, față de cele prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului.

VII

Datele privind activitățile de pescuit colectate în cadrul Regulamentului privind controlul nu erau suficient de complete și de fiabile. Datele privind capturile pentru navele care prezintă declarații pe suport de hârtie (și care reprezintă o parte semnificativă a flotei UE) erau incomplete și, de multe ori, înregistrate incorect în bazele de date ale statelor membre. Existau discrepanțe semnificative între debarcările declarate și înregistrările ulterioare privind prima vânzare. Două dintre cele patru state membre vizitate nu partajau și nu urmăreau în măsură suficientă informațiile de la un stat membru de pavilion la alt stat membru cu privire la activitățile navelor. Procesele statelor membre de validare a datelor erau insuficiente. În plus, existau diferențe semnificative între datele privind capturile totale înregistrate de statele membre și cele aflate la dispoziția Comisiei. Conform Regulamentului privind controlul, statele membre au obligația de a transmite date agregate privind capturile pe stocuri de pește. Cu toate acestea, faptul că regulamentul nu prevede și obligația de a raporta în detaliu cu privire la zonele de pescuit, la dimensiunea navelor și la uneltele de pescuit limitează posibilitatea de a se efectua o analiză detaliată a activității flotei europene.

VIII

În general, statele membre vizitate au planificat și au efectuat în mod corespunzător inspecțiile în domeniul pescuitului. Cu toate acestea, lipsa accesului în timp real al inspectorilor la informații privind navele a redus eficacitatea inspecțiilor. Statele membre instituiseră proceduri de inspecție standardizate, însă Curtea a identificat cazuri în care inspectorii nu utilizaseră modelele de rapoarte disponibile. Rezultatele inspecțiilor nu erau întotdeauna raportate corect în bazele de date naționale. De asemenea, Curtea a constatat că sancțiunile aplicate nu erau întotdeauna disuasive. Gradul în care era aplicat sistemul de puncte, una dintre principalele inovații ale actualului Regulament privind controlul, care are rolul de a asigura un tratament egal al operatorilor de pescuit, varia foarte mult de la un stat membru vizitat la altul și chiar în cadrul aceluiași stat membru. Nu în ultimul rând, în prezent nu există un registru european de evidență a încălcărilor și a sancțiunilor, care ar permite o mai bună monitorizare a punctelor aplicate, o analiză a riscurilor mai eficace și o transparență sporită între statele membre.

IX

Curtea formulează o serie de recomandări în atenția Comisiei și a statelor membre, cu scopul de a îmbunătăți fiabilitatea informațiilor privind flotele de pescuit, monitorizarea măsurilor de gestionare a pescuitului, fiabilitatea datelor privind pescuitul și inspecțiile și sancțiunile.

Introducere

Politica europeană în domeniul pescuitului

01

Scopul principal al politicii comune în domeniul pescuitului, conform celei mai recente revizuiri din 2013, este de a asigura durabilitatea sectoarelor pescuitului și acvaculturii pe termen lung din punct de vedere ecologic, economic și social. Acest obiectiv reprezintă o adevărată provocare, deoarece, de-a lungul timpului, unele stocuri de pește din apele Uniunii Europene s-au diminuat ca urmare a pescuitului excesiv. Prin urmare, politica comună în domeniul pescuitului vizează să reducă presiunea asupra stocurilor de pește prin adoptarea unei abordări precaute² și prin stabilirea unor limite de captură pe baza celor mai bune informații științifice disponibile privind resursele. Această politică urmărește, de asemenea, să asigure un echilibru între capacitatea flotei și resursele piscicole disponibile. Din acest motiv, UE a stabilit un plafon pentru capacitatea flotei europene la un nivel care să asigure un echilibru între aceasta și posibilitățile de pescuit disponibile de-a lungul timpului (a se vedea caseta 1), precum și măsuri de gestionare a pescuitului, pentru a se asigura durabilitatea sectorului pescuitului.

02

Cu toate acestea, cele mai recente recomandări științifice indică faptul că, în pofida unor îmbunătățiri, multe stocuri continuă să fie pescuite excesiv, în special cele din Marea Mediterană și Marea Neagră. Figura 1 prezintă situația diferitelor stocuri de pește în funcție de bazinele maritime.

03

Măsurile de gestionare adoptate de Uniunea Europeană pot fi împărțite în două categorii principale (a se vedea caseta 2):

• măsuri de control al producției, care constau în principal în limitarea cantității capturilor pentru un anumit tip de pescuit, în special prin intermediul capturilor totale admisibile (total allowable catches - TAC) și al cotelor;
• măsuri de control al mijloacelor de producție, care vizează mijloacele de pescuit utilizate. Ele includ norme privind activitatea flotei, cum ar fi restricțiile privind accesul navelor de pescuit la anumite ape, controale privind efortul de pescuit care vizează să reglementeze capacitatea de pescuit și utilizarea navelor, precum și măsuri tehnice ce reglementează utilizarea uneltelor de pescuit și perioadele și zonele geografice în care este permis pescuitul.

Sistemul de control prevăzut de politica comună în domeniul pescuitului

04

Pentru ca politica comună în domeniul pescuitului să poată asigura durabilitatea stocurilor de pește și a sectorului pescuitului, este esențial să existe un sistem de control eficace al măsurilor de gestionare a pescuitului și al activităților flotei. Acest sistem include controale privind capacitatea și activitatea flotei, pe de o parte, și respectarea măsurilor de gestionare, pe de altă parte, precum și măsuri de asigurare a respectării normelor în cazul în care se detectează încălcări și, acolo unde este necesar, sancțiuni. În plus, este nevoie de un cadru pentru a se asigura date fiabile privind flota și capturile, atât pentru a se permite luarea măsurilor corespunzătoare de gestionare a pescuitului, cât și pentru a susține rapoartele științifice.

05

Deși politica comună în domeniul pescuitului este operațională încă din anii 1970, primele sisteme de control datează din anii 1990. Acestea nu au fost însă suficiente pentru a asigura respectarea politicii. Curtea a raportat cu privire la aceste probleme în 2007³. În urma raportului Curții, în 2009⁴ au fost adoptate reforme majore ale sistemului de control prevăzut de politica comună în domeniul pescuitului prin Regulamentul Consiliului privind controlul și, în 2011, prin norme de punere în aplicare adoptate de Comisie.

06

În conformitate cu Regulamentul privind controlul, responsabilitatea pentru controale revine statelor membre, acestea trebuind să aloce resurse adecvate și să instituie structurile necesare pentru a efectua controale la nivelul întregului lanț de producție. Există cerințe specifice pentru controlul flotei de pescuit, pentru respectarea măsurilor de gestionare, pentru cerințele de raportare și pentru inspecții și sancțiuni. Printre principalele instrumente de gestionare a flotei se numără registrul flotei (care conține caracteristicile tuturor navelor de pescuit, licențele de pescuit, autorizațiile de pescuit etc.) și sistemele de monitorizare prin satelit a poziției navei.

07

Cerințele de raportare cu privire la nave depind de dimensiunea acestora: pentru navele cu o lungime mai mică de 10 metri, nu există nicio obligație de raportare, în timp ce navele mai mari au obligația de transmitere electronică a datelor (a se vedea anexa I pentru mai multe informații). Figura 2 prezintă componența flotei UE.

• Navele cu o lungime mai mică de 10 metri nu au obligația de a-și înregistra activitățile de pescuit.
• Navele cu lungimi cuprinse între 10 și 12 metri au obligația de a prezenta informații pe suport de hârtie cu privire la capturi și la debarcări.
• Navele cu o lungime mai mare de 12 metri au obligația de a prezenta informații în format electronic cu privire la capturi și la debarcări. Navele cu lungimi cuprinse între 12 și 15 metri pot fi însă exceptate de la cerința de transmitere electronică a datelor.

08

Sistemul de control ar trebui să fie pus în aplicare prin activități de supraveghere și de inspecție. În caz de nerespectare, Regulamentul privind controlul prevede că statele membre trebuie să aplice sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Fiecare stat membru decide ce sancțiuni va aplica, în conformitate cu principiul subsidiarității. Din 2012, pentru a se asigura o aplicare echitabilă a sancțiunilor, statele membre au fost obligate să pună în aplicare un sistem de puncte de penalizare pentru titularii de licențe de pescuit și pentru comandanții navelor de pescuit. Aceste puncte se atribuie în cazul unor încălcări grave ale normelor în vigoare privind aplicarea politicii comune în domeniul pescuitului. În cazul în care se constată mai multe încălcări grave, punctele acumulate pot duce la suspendarea și, în cele din urmă, la retragerea licenței de pescuit, precum și la neeligibilitatea pentru finanțare de la Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.

Rolul Comisiei și al Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului

09

Comisia monitorizează punerea în aplicare generală a politicii comune în domeniul pescuitului de către statele membre. Statele membre îi transmit datele relevante, în special privind capturile, utilizarea cotelor, efortul de pescuit și capacitatea flotei de pescuit. De asemenea, Comisia poate efectua audituri și inspecții și poate participa la inspecțiile naționale.

10

În situația în care constată că autoritățile naționale nu aplică normele privind pescuitul în mod corespunzător, Comisia încearcă să rezolve problemele prin dialog într-o primă etapă. Apoi poate dispune încetarea unei activități de pescuit până la soluționarea problemei. De asemenea, Comisia poate elabora un plan de acțiune, de comun acord cu autoritățile naționale, vizând îmbunătățirea situației. În cazul în care statul membru respectiv nu ia măsuri adecvate, Comisia poate lansa o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru în cauză.

11

Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) contribuie la asigurarea aplicării efective și uniforme a normelor politicii comune în domeniul pescuitului prin coordonarea operațională a activităților de control și de inspecție ale statelor membre. De asemenea, EFCA răspunde de coordonarea controalelor și a inspecțiilor comune efectuate de statele membre⁵. Aceste din urmă aspecte nu au fost analizate însă în cadrul acestui audit.

Sfera și abordarea auditului

12

Curtea s-a concentrat pe caracterul adecvat al principalelor cerințe ale Regulamentului privind controlul în domeniul pescuitului și pe punerea lor în aplicare de către statele membre vizitate. În acest sens, Curtea a căutat să răspundă la următoarea întrebare generală de audit: „Dispune Uniunea Europeană de un sistem eficace de control al pescuitului?” Această întrebare principală a fost divizată în următoarele întrebări secundare:

1. Dispun statele membre de informații fiabile cu privire la caracteristicile flotelor proprii? Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea a examinat modul în care statele membre au verificat componentele capacității flotei (în ceea ce privește kW și TB) și dacă registrul flotei era actualizat de statele membre.
2. Sunt puse în aplicare în mod adecvat măsurile de gestionare a pescuitului? În cadrul acestei întrebări secundare, Curtea a analizat modul în care statele membre au utilizat sistemele de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit și modul în care și-au gestionat cotele de pescuit, regimurile efortului de pescuit și măsurile tehnice. Examinarea Curții a vizat mai degrabă aspecte de ordin general decât anumite tipuri de activități de pescuit.
3. Sunt complete și fiabile datele necesare pentru gestionarea pescuitului? Pentru a răspunde la această întrebare secundară, Curtea a examinat modul în care statele membre se asigurau că datele privind capturile și declarațiile de debarcare sunt cuprinzătoare, coerente și validate. Curtea a analizat modul în care statele membre partajau informațiile privind gestionarea, în special în situațiile în care navele dintr-un stat membru de pavilion⁶ pescuiesc în apele altuia. De asemenea, s-a examinat modul în care Comisia a consolidat datele furnizate de statele membre.
4. Sunt planificate și efectuate în mod adecvat inspecțiile și sunt sancțiunile aplicate în mod corespunzător? Curtea a examinat modul în care statele membre au planificat, au efectuat și au raportat cu privire la inspecțiile lor în domeniul pescuitului. De asemenea, s-a examinat dacă statele membre aplicau sancțiuni eficace în urma inspecțiilor. În acest sens, s-a analizat, în special, dacă sancțiunile erau disuasive sau nu și modul în care a fost pus în practică sistemul de puncte de penalizare.

13

Auditul a fost efectuat în perioada aprilie-octombrie 2016. Acesta a inclus vizite la Comisia Europeană și în patru state membre [Spania, Franța, Italia și Regatul Unit (vizând în mod special Scoția⁷)]. Au fost selectate aceste state membre deoarece lor le corespunde mai mult de jumătate din capacitatea flotei UE și aproximativ jumătate din capturile de pește din UE și deoarece flotele lor erau active în Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, zone care prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește activitățile de pescuit și măsurile de gestionare a flotei.

Observații

Informațiile privind caracteristicile flotei care erau disponibile în registru nu erau întotdeauna exacte și verificate

14

Pentru a reduce presiunea asupra stocurilor, politica comună în domeniul pescuitului stabilește plafoane obligatorii pentru capacitatea flotelor statelor membre, precum și măsuri de gestionare pentru anumite activități de pescuit sau anumite stocuri de pește. Pentru a putea asigura atât respectarea plafonului de capacitate, cât și măsurile de gestionare aplicabile, statele membre au nevoie de informații fiabile și actualizate cu privire la capacitatea și la caracteristicile tehnice ale navelor lor de pescuit. Prin urmare, Curtea a examinat modul în care statele membre au verificat puterea motorului (în kW) și tonajul brut (TB) pentru navele lor și modul în care au monitorizat fiabilitatea registrelor flotelor.

Controalele privind capacitatea de pescuit erau incomplete

15

În conformitate cu Regulamentul privind controlul, statele membre trebuie să verifice respectarea plafonului lor autorizat pentru capacitate, exprimată ca putere a motorului (în kW) și ca tonaj brut (TB), aspecte utilizate de politica comună în domeniul pescuitului ca indicatori ai capacității unei nave de a captura pește. Capacitatea autorizată a navelor este înregistrată în registrul flotei.

16

Cu toate acestea, deși Regulamentul privind controlul prevede acest lucru, nu s-au adoptat deocamdată niciun fel de norme detaliate privind tonajul brut al flotelor. Drept rezultat, statele membre nu au efectuat măsurători complete ale navelor lor. În schimb, Regulamentul privind controlul prevede proceduri de verificare a puterii motorului. Potrivit regulamentului, începând cu ianuarie 2012, statele membre au obligația de a efectua o analiză a riscurilor și de a selecta un eșantion reprezentativ, cu privire la care trebuie să efectueze ulterior un control detaliat al documentelor; cu toate acestea, nu este stabilită frecvența cu care trebuie efectuate aceste controale. Dacă verificarea relevă că detaliile privind caracteristicile unei nave ar putea fi inexacte, puterea motorului trebuie să fie supusă unui control fizic⁸. Deși controalele fizice necesită resurse semnificative, ele fac posibilă identificarea oricăror modificări ale puterii motorului după punerea în funcțiune a unei nave și a motorului. În conformitate cu Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 2016 privind eforturile depuse de statele membre în 2014 pentru realizarea unui echilibru sustenabil între capacitatea de pescuit și posibilitățile de pescuit⁹, 17 dintre cele 23 de țări europene de coastă adoptaseră planuri de eșantionare pentru verificarea puterii motorului până la sfârșitul anului 2015.

17

Dintre cele patru țări vizitate, doar Spania și Regatul Unit (Scoția) efectuaseră acest control pe baza unui plan de eșantionare, conform reglementărilor. Informații detaliate sunt prezentate în caseta 3.

18

Franța finalizase analiza riscurilor și începuse efectuarea verificărilor documentelor cu privire la puterea motorului. Rezultatele nu erau încă disponibile la momentul efectuării auditului. Potrivit informațiilor primite în cursul auditului, Italia nu începuse acest proces.

19

Potrivit raportului Comisiei din 2016 privind capacitatea flotei, toate statele membre de coastă respectau plafoanele stabilite pentru capacitatea flotei lor (a se vedea figura 3). Cu toate acestea, șase state (Bulgaria, Grecia, Croația, Italia, România și Slovenia) operau la aproape 95 % din plafonul capacității lor în ceea ce privește puterea motorului (în kW) și, prin urmare, prezentau un risc mai mare de a depăși plafoanele. Până la sfârșitul anului 2015, doar Croația și Bulgaria adoptaseră planuri de eșantionare pentru a verifica puterea motorului.

20

Chiar dacă controalele efectuate de autoritățile spaniole (a se vedea caseta 3) nu pot fi extrapolate la restul flotei, ele demonstrează cât de importantă este o abordare sistematică a verificării fizice a puterii motorului, în special în cazul statelor membre ale căror flote sunt aproape de plafonul privind capacitatea.

Informațiile conținute în registrele flotelor nu erau întotdeauna exacte

21

Fiecare stat membru deține un registru național, și anume o bază de date în cadrul căreia toate navele aflate sub pavilionul statului membru respectiv trebuie să fie înregistrate în conformitate cu legislația UE. Comisia Europeană ține un registru al flotei UE, care conține informații relevante despre nave furnizate în mod regulat de statele membre din registrele lor naționale. El include informații cum ar fi denumirea navei și numărul de înregistrare, uneltele de pescuit principale și secundare, lungimea maximă totală, tonajul brut (TB) și puterea motorului (kW).

22

Registrul flotei de pescuit este un instrument esențial pentru politica comună în domeniul pescuitului. El permite monitorizarea respectării plafoanelor privind capacitatea flotei de pescuit și furnizează date de bază pentru măsuri de gestionare cum ar fi restricțiile privind anumite unelte de pescuit, obligațiile de raportare ale navelor și sistemul de monitorizare a navelor.

23

Curtea a verificat acuratețea registrelor naționale și a identificat un număr semnificativ de discrepanțe între registru și documentele justificative pentru un eșantion¹⁰ de nave din trei dintre cele patru state membre auditate (a se vedea caseta 4). Existența unor informații nefiabile în registru reduce nivelul de încredere care poate fi acordat registrului UE ca instrument esențial pentru gestionarea politicii comune în domeniul pescuitului.

24

Statele membre au obligația de a actualiza registrul UE o dată la trei luni, cu actualizări suplimentare ori de câte ori există o modificare semnificativă. În urma comparației datelor din registrele naționale cu cele din registrul UE de la sfârșitul anului 2015, Curtea a constatat că registrul UE era, în mare parte, actualizat și că reflecta informațiile din registrele naționale, Italia fiind singura excepție dintre statele membre vizitate.

Măsurile de gestionare a pescuitului erau puse în aplicare în mod corect, dar existau lacune semnificative în ceea ce privește cerințele de control pentru navele mici

25

Monitorizarea activităților de pescuit constituie o parte esențială a oricărei politici de dezvoltare durabilă a pescuitului și permite culegerea de informații care sunt folosite pentru a contribui la elaborarea unor măsuri adecvate de gestionare a pescuitului și la evaluarea acestora¹¹. Calitatea acestei monitorizări va avea un impact asupra eficacității măsurilor de gestionare.

26

Politica comună în domeniul pescuitului prevede un pachet de măsuri de gestionare a pescuitului (a se vedea punctul 3 și caseta 2), printre care se pot enumera cotele, restricțiile efortului de pescuit și măsurile tehnice pentru activități specifice de pescuit. În plus, statele membre au obligația de a pune în aplicare și de a monitoriza și măsurile de gestionare a pescuitului prevăzute în legislația națională și internațională (inclusiv în rezoluțiile organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului), precum și de a se asigura că atât navele din UE, cât și navele străine care pescuiesc în apele UE respectă normele și restricțiile în vigoare.

Sistemele de monitorizare a navelor furnizează informații importante de monitorizare, însă exclud o mare parte a flotei de pescuit

27

Regulamentul privind controlul prevede că statele membre trebuie să dispună de un centru de monitorizare a pescuitului (CMP) pentru prelucrarea automată a datelor transmise prin sistemul de monitorizare a navelor de către navele de pescuit aflate sub pavilionul lor. Dispozitivele de urmărire prin satelit montate la bordul navelor transmit datele de identificare a navelor și detalii privind poziția, data, ora, cursul și viteza navei (a se vedea figura 4). Astfel, se furnizează în timp real informații foarte importante pentru monitorizarea activităților de pescuit și planificarea inspecțiilor. De exemplu, folosind informațiile privind viteza și poziția transmise de o navă, centrul de monitorizare a pescuitului poate detecta dacă aceasta pescuiește într-o zonă în care pescuitul este restricționat. Apoi, poate verifica dacă nava are sau nu autorizația necesară sau caracteristicile permise pentru activitățile de pescuit în zona respectivă.

28

În statele membre vizitate, sistemele de monitorizare a navelor erau, în general, folosite în mod corect pentru planificarea inspecțiilor și monitorizarea activităților de pescuit ale navelor conectate la sistem. Cu toate acestea, în Italia, spre deosebire de celelalte țări vizitate, sistemul nu genera alerte automate atunci când navele intrau în zone în care pescuitul era restricționat, astfel încât să permită autorităților să verifice dacă nava era autorizată să pescuiască. Uneori, statele membre au stabilit condiții mai stricte decât cele impuse de Regulamentul privind controlul. De exemplu, pentru a putea verifica mai bine activitatea navelor în conformitate cu planul național de gestionare a pescuitului în Marea Mediterană¹², Spania a impus tuturor navelor de pescuit cu plase-pungă¹³ și traulerelor¹⁴, indiferent de dimensiunea lor, să fie conectate la sistemul de monitorizare a navelor. În plus, unele autorități regionale din Spania au impus tuturor navelor care pescuiesc în anumite zone protejate să fie echipate cu sisteme de localizare mai simple (altele decât sistemul de monitorizare prin satelit).

29

Regulamentul privind controlul prevede obligația ca toate navele de pescuit care au o lungime de cel puțin 12 metri să fie dotate cu echipamente de monitorizare prin satelit a navelor. Statele membre pot excepta navele cu o lungime mai mică de 15 metri de la această obligație dacă acestea pescuiesc numai în apele statului membru de pavilion sau dacă nu petrec niciodată mai mult de 24 de ore pe mare din momentul plecării până la întoarcerea în port.

30

Analizând informațiile din registrul flotei UE, Curtea a constatat că 2 % din navele cu o lungime mai mare de 15 metri și titulare ale unei licențe de pescuit nu erau dotate cu echipamente de monitorizare prin satelit, contrar cerințelor prevăzute de Regulamentul privind controlul. Comisia detectase această neregulă, dar ea nu fusese corectată până la data auditului.

31

Având în vedere natura limitată a cerințelor Regulamentului privind controlul, la 31 decembrie 2015, 89 % din navele de pescuit din UE incluse în registrul UE nu dispuneau de echipamente de monitorizare prin satelit la bord (a se vedea figura 5). Dintre acestea, 95 % erau nave cu o lungime mai mică de 12 metri, care, conform Regulamentului privind controlul, nu sunt obligate să fie dotate cu echipamente de monitorizare prin satelit. Majoritatea navelor cu lungimi cuprinse între 12 și 15 metri (79 %) erau scutite de către statele membre de la obligația de a fi dotate cu astfel de echipamente. Curtea este conștientă de necesitatea de a se evita împovărarea excesivă a operatorilor de nave mici prin obligarea acestora de a fi echipați cu sisteme de localizare costisitoare și complexe, dar faptul că o parte importantă a flotei de pescuit nu dispune de astfel de echipamente reprezintă o lacună semnificativă a sistemului de gestionare a pescuitului, întrucât:

• în cazul în care nu sunt dotate cu echipamente de monitorizare prin satelit (sau cu alte sisteme de teledetecție a poziției, a cursului și a vitezei navelor), navele care intră în zone în care pescuitul este restricționat sau care pescuiesc în perioade când pescuitul este interzis pot fi detectate numai prin intermediul supravegherii aeriene sau maritime (nave de patrulare). Zonele în care pescuitul este restricționat și sezoanele interzise sunt măsuri tehnice importante pentru refacerea stocurilor;
• navele cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri pot fi exceptate de la obligația de a instala echipamente de monitorizare prin satelit și de la transmiterea declarațiilor electronice dacă petrec mai puțin de 24 de ore pe mare sau dacă pescuiesc doar în apele teritoriale. Totuși, în absența unor echipamente de monitorizare prin satelit, aceste condiții nu pot fi verificate decât cu dificultate, cu excepția cazului în care autoritățile portuare impun navelor să le informeze la intrarea și la ieșirea din port, așa cum este cazul în Italia;
• navele autorizate să pescuiască în cadrul unui regim al efortului de pescuit pot fi verificate în mod eficace doar dacă sunt echipate cu un sistem de monitorizare prin satelit, cu excepția cazului în care furnizează alte informații (jurnale de pescuit în format electronic sau pe hârtie¹⁵ sau note de vânzare cu indicarea intervalului orar și a zonelor) suficient de rapid, ceea ce, totuși, nu se întâmplă în multe cazuri (a se vedea caseta 5);
• datele privind activitatea nu pot fi verificate încrucișat (speciile și cantitățile capturate în raport cu zona de captură comunicată prin sistemul de monitorizare prin satelit). Acest lucru împiedică, de asemenea, controlul automat al gradului de utilizare a cotelor.

32

Navele care nu sunt dotate cu echipamente de monitorizare prin satelit au în general o lungime mai mică de 15 metri. Deși este probabil ca aceste nave să nu captureze, individual, cantități mari de pește, volumul total al capturilor realizate de acestea în anumite activități de pescuit și, în special, impactul lor asupra unor specii pot fi semnificative. Acesta este cazul, în special, al bazinului mediteraneean, unde majoritatea navelor aveau o lungime mai mică de 15 metri și situația multor stocuri era gravă (a se vedea figura 1).

Capturile totale admisibile, cotele și regimurile efortului de pescuit au fost bine administrate în general, dar, uneori, era dificil să se monitorizeze măsurile tehnice de conservare

33

Așa cum s-a descris în introducere (punctul 3 și caseta 2), gestionarea resurselor piscicole ale UE se bazează în principal pe capturi totale admisibile (TAC) sau posibilități de pescuit stabilite pentru un anumit stoc, care sunt apoi repartizate între țările UE sub forma unor cote naționale, pe regimuri ale efortului de pescuit și pe măsuri tehnice. Anexa II furnizează informații suplimentare cu privire la modul în care statele membre vizitate au pus în aplicare cotele și regimurile de efort. Conform politicii comune în domeniul pescuitului, statele membre trebuie să repartizeze cota națională pe baza unor criterii transparente și obiective. Aceste criterii pot lua în considerare impactul pescuitului asupra mediului (de exemplu, tipul de unelte de pescuit sau tehnica de pescuit folosită de nave), antecedentele în materie de respectare a cerințelor, contribuția la economia locală și istoricul nivelurilor de capturi.

34

Statele membre au recurs la practici diferite pentru repartizarea cotei, practici care nu au fost comunicate Comisiei în integralitate. Unele au alocat cote direct navelor de pescuit, iar altele au autorizat organizațiile de producători să gestioneze cotele. În cazul din urmă, statul membru nu cunoștea întotdeauna criteriile care au fost folosite pentru a distribui cotele sau cantitățile alocate fiecăruia dintre beneficiari. Acesta a fost cazul Scoției și al Franței pentru majoritatea speciilor. Din cauza acestei lipse de transparență, este dificil ca statele membre să cunoască cine sunt beneficiarii reali ai posibilităților de pescuit, ce unelte de pescuit folosesc aceștia și ce caracteristici au și, prin urmare, să evalueze eventualul impact negativ asupra mediului și a economiilor locale, de exemplu, și, după caz, să ia măsurile corective care se impun. Această lipsă de transparență în ceea ce privește repartizarea cotelor determină creșterea riscului de a fi favorizate interesele specifice ale anumitor operatori economici în detrimentul altora.

35

Statele membre au responsabilitatea de a se asigura că aceste cote nu sunt depășite. În cazul în care cota disponibilă pentru o anumită specie este epuizată, statul membru trebuie să dispună încetarea activității de pescuit și să informeze Comisia în acest sens. Comisia pune la dispoziția statelor membre un sistem de schimb de informații, care le permite, printre altele, să gestioneze cotele și să își transfere limite între ele. La sfârșitul anului, Comisia compară cota alocată statului membru respectiv (care include și transferurile primite de la alte state membre) cu gradul de consumare a acesteia. În cazul în care gradul de consumare pentru una sau mai multe specii a fost mai mare decât alocarea, cota pentru aceste specii se reduce în mod proporțional în anul următor pentru statul membru în cauză.

36

Curtea a examinat sistemul în vigoare pentru monitorizarea gradului de utilizare a cotelor în cele patru state membre vizitate. S-a constatat că gradul de utilizare a cotelor a fost monitorizat cu atenție urmând proceduri specifice care au necesitat eforturi administrative semnificative din partea statelor membre (a se vedea anexa II). Pentru speciile care fac obiectul cotelor, aceste proceduri ar putea compensa deficiențele constatate în ceea ce privește gestionarea generală a datelor privind capturile (a se vedea punctele 42-71). Curtea a comparat declarațiile transmise Comisiei de statele membre privind gradul de utilizare a cotelor pentru 2015 cu datele privind capturile furnizate de statele membre (pentru Spania, Italia și Regatul Unit, din datele referitoare la nave individuale). Curtea nu a identificat diferențe semnificative.

37

Statele membre au gestionat limitele stabilite pentru regimurile efortului de pescuit (a se vedea caseta 2) prin acordarea de autorizații de pescuit navelor care respectau condițiile cerute (de exemplu, în ceea ce privește caracteristicile navei sau uneltele de pescuit). Numărul maxim de zile de activități de pescuit a fost stabilit luându-se în considerare capacitatea totală a navelor autorizate. Pentru a monitoriza utilizarea acestui efort de pescuit, în general, statele membre au calculat manual numărul de zile petrecute pe mare de către nave. Uneori, aceste informații erau dificil de obținut în cazul navelor care nu dispuneau de echipamente de monitorizare prin satelit, iar statele membre au fost nevoite în aceste situații să se raporteze la alte informații care să le permită să identifice sau să estimeze această durată (jurnale de pescuit, note de vânzare). Statele membre au folosit abordări diferite pentru a calcula zilele petrecute pe mare¹⁶. În cazul în care regimul se aplică mai multor state membre, acest lucru poate duce la diferențe de la un stat membru la altul în ceea ce privește timpul efectiv alocat pentru pescuit navelor și la inexactități în calcularea gradului consolidat de utilizare a efortului.

38

La momentul actual, există peste 30 de regulamente care conțin măsuri tehnice de pescuit (a se vedea caseta 2) aplicabile atât apelor UE, cât și celor din afara UE în care operează nave din UE. În martie 2016, Comisia a prezentat o propunere de regulament privind măsurile tehnice, cu accent pe regionalizare și pe simplificare¹⁷.

39

Măsurile tehnice prezintă o importanță deosebită în Marea Mediterană, unde, spre deosebire de Oceanul Atlantic, sistemul de gestionare a pescuitului nu se bazează pe cote, iar stocurile de pește nu se află într-o stare ecologică bună (a se vedea figura 1). Potrivit Comisiei¹⁸, aproximativ 95 % din stocurile de pește din Marea Mediterană evaluate sunt supraexploatate.

40

După cum a constatat Curtea, pescarii întâmpinau dificultăți la aplicarea măsurilor tehnice și inspectorii la controlarea lor, ca urmare a numărului mare de măsuri care erau aplicabile în Marea Mediterană¹⁹. Acest lucru a fost confirmat de părțile interesate²⁰ cu care Curtea a purtat discuții. În plus, majoritatea navelor de pescuit care operau în Marea Mediterană erau de mici dimensiuni²¹ și, în consecință, erau exceptate de la obligația de a fi echipate cu sistem de monitorizare prin satelit și cu sistem de comunicații electronice. Acesta este un alt factor care împiedică gestionarea pescuitului, prin limitarea posibilităților de a controla activitățile flotei și capturile.

41

Curtea a observat că, în special în Spania și în Franța, organizațiile profesionale din domeniul pescuitului au solicitat membrilor lor să respecte măsuri tehnice și de control suplimentare în afară de cele prevăzute de legislația UE (de exemplu, încetări suplimentare ale activității, în plus față de intervalele impuse de autorități, dimensiuni minime mai mari ale capturii, obligații de echipare cu sistem de monitorizare prin satelit pentru navele mai mici, controale inter pares suplimentare). Aceste măsuri erau mai bine adaptate la specificul regiunilor în cauză și, prin urmare, mai ușor de înțeles și de aplicat de către pescari. Ar trebui să se valorifice aceste cunoștințe și acest angajament la nivel regional, în special în cadrul viitorului proces decizional regional (a se vedea punctul 38).

Datele privind activitățile de pescuit colectate în temeiul Regulamentului privind controlul erau incomplete și nefiabile

42

Pentru a se atinge obiectivul de exploatare durabilă a resurselor piscicole, trebuie asigurat un echilibru între nivelurile existente ale stocurilor și intensitatea activității de pescuit. Este foarte important să existe date fiabile și complete cu privire la capturile de pește, atât înscopul evaluării științifice a stocurilor, cât și în vederea luării măsurilor de gestionare adecvate pentru a se asigura conservarea sau refacerea stocurilor. Odată aprobate, măsurile trebuie să fie aplicate în mod corect și trebuie să fie controlată activitatea flotei.

43

Regulamentul privind controlul prevede că toate navele cu o lungime totală de 10 metri sau mai mare au obligația de a transmite un set de documente, în format electronic [prin intermediul Sistemului electronic de comunicare a datelor (Electronic Reporting System - ERS)²²] sau pe suport de hârtie. Setul include jurnale de pescuit, declarații de debarcare și note de vânzare pentru cantitățile care depășesc pragul stabilit. În anexa I sunt prezentate dispozițiile Regulamentului privind controlul și procedurile utilizate de fiecare dintre statele membre auditate.

44

Regulamentul privind controlul impune statelor membre obligația de a efectua controale încrucișate pentru a se asigura că datele lor au calitatea corespunzătoare. Controalele încrucișate vizează datele provenind din sistemul de monitorizare prin satelit, datele privind activitățile de pescuit, informațiile legate de vânzări, detaliile privind autorizațiile și licențele de pescuit, precum și datele din rapoartele de inspecție.

45

Informațiile furnizate de statele membre cu privire la activitățile de pescuit în conformitate cu Regulamentul privind controlul (debarcări, capturi și eforturi) sunt folosite și în alte scopuri. Ele reprezintă principala sursă de informații care permit statelor membre să se achite de obligația de a furniza date statistice privind debarcările în conformitate cu legislația²³. Ele constituie, de asemenea, o sursă de informații în conformitate cu Cadrul pentru colectarea datelor (a se vedea anexa III), care a fost instituit pentru a sprijini avizele științifice în contextul politicii comune în domeniul pescuitului.

46

Curtea a analizat fiabilitatea datelor relevante privind capturile aflate la dispoziția Comisiei și obținute din următoarele surse:

• jurnale de pescuit sau documente echivalente utilizate pentru înregistrarea capturilor;
• declarații de debarcare în care se consemnează cantitățile reale debarcate și
• note de vânzare în care se consemnează cantitățile vândute primului cumpărător.

Datele statelor membre privind capturile pentru navele mai mici care nu trebuie să transmită declarații în format electronic erau incomplete și, uneori, incorecte

47

Este esențial să se dispună de date fiabile și complete privind activitățile de pescuit pentru a se putea asigura o gestionare eficace a pescuitului. Pentru a permite consolidarea și utilizarea datelor la nivelul de ansamblu al UE, acestea trebuie să fie comparabile între statele membre și să fie furnizate la momentul potrivit.

48

Regulamentul privind controlul nu obligă navele cu o lungime mai mică de 10 metri să raporteze capturile și debarcările. Este responsabilitatea statelor membre să monitorizeze activitățile acestor nave pentru a se asigura că respectă normele politicii comune în domeniul pescuitului, pe baza unor planuri de eșantionare sau solicitând acestor nave să prezinte note de vânzare sau o declarație lunară referitoare la capturile lor. În plus, statele membre îi pot obliga pe comandanții acestor nave să țină un jurnal de pescuit.

49

Curtea a observat că Franța și Scoția solicitau navelor cu o lungime mai mică de 10 metri să completeze o formă simplificată a jurnalului de pescuit. În Spania, exista cerința ca toate vânzările să fie efectuate prin intermediul unui centru de vânzare prin licitație și notele de vânzare erau disponibile.

50

În Italia, nu se colectau date privind captura sau debarcările pentru navele cu o lungime mai mică de 10 metri. În plus, aceste nave erau autorizate, în conformitate cu Regulamentul privind controlul (a se vedea anexa I), să efectueze vânzări direct către consumatori, fără obligația de a declara vânzările. Cu toate acestea, contrar prevederilor Regulamentului privind controlul, Italia nu implementase un plan de eșantionare pentru a colecta date privind activitățile de pescuit pentru această categorie de nave. În schimb, Italia utiliza informațiile colectate în alte scopuri²⁴, apelând la o metodă de colectare diferită și având obiective diferite de cele prevăzute de Regulamentul privind controlul, fără a efectua o analiză a riscurilor și obținând datele la mai multe luni după ce a avut loc activitatea de pescuit.

51

În figura 6 sunt ilustrate ponderea navelor care declară date pe suport de hârtie și ponderea navelor care declară date în format electronic în statele membre vizitate²⁵. După cum se poate observa, relativ puține nave transmit declarații în format electronic. În Spania și în Italia, cele mai multe nave cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri (85 %, respectiv 90 % din nave) erau exceptate de la obligația de transmitere a unei declarații electronice.

52

Prin natura lor, declarațiile pe suport de hârtie cresc riscul ca în bazele de date privind capturile ale statelor membre să se înregistreze erori. Prin urmare, Curtea a verificat un eșantion de declarații privind capturile și debarcările pe suport de hârtie, comparându-le cu intrările din bazele de date ale statelor membre privind capturile. Curtea a mai verificat dacă navele figurau ca fiind active în registrul flotei.

53

Activitatea de audit a relevat existența unor informații incomplete, a unor erori de transcriere a datelor și, în unele cazuri, a unor capturi înregistrate pentru nave care figurau ca fiind inactive în registrele de flotă. Caseta 5 ilustrează principalele deficiențe identificate.

54

Datele privind capturile constituie o sursă importantă de informații pentru analizele și avizele științifice²⁷ și pentru estimarea presiunii exercitate asupra stocurilor de pește. Fiabilitatea acestor informații este subminată de lacunele care afectează datele privind capturile pentru navele cu o lungime mai mică de 10 metri și de deficiențele identificate la prelucrarea declarațiilor pe suport de hârtie privind capturile. Însăși Comisia a subliniat²⁸ necesitatea de a se dispune de date exacte privind capturile și a atras atenția asupra importanței pe care o are lipsa unor astfel de informații de la navele mici care nu fac obiectul cerințelor de raportare a datelor privind capturile.

Datele privind vânzările nu erau suficient de cuprinzătoare sau nu erau coerente cu declarațiile de debarcare

55

Regulamentul privind controlul prevede obligația statelor membre de a efectua verificări încrucișate ale informațiilor privind activitățile de pescuit (cum ar fi informațiile privind capturile, debarcările și notele de vânzare). Aceste măsuri ar trebui să îmbunătățească fiabilitatea datelor privind capturile.

56

Curtea a efectuat verificări încrucișate între declarațiile de debarcare și notele de vânzare pentru un eșantion de nave (a se vedea nota de subsol 11) și a constatat ca notele de vânzare nu erau întotdeauna disponibile și că existau diferențe inexplicabile semnificative între declarațiile de debarcare și cantitățile înregistrate ca vândute. Având în vedere că statele membre folosesc ulterior aceste surse de informații pentru validarea datelor, amploarea diferențelor constatate în eșantionul în cauză demonstrează că sunt necesare îmbunătățiri considerabile. Date detaliate sunt prezentate în caseta 6.

Sistemul de schimb de informații între statele membre s-a dovedit a fi ineficace

57

Regulamentul privind controlul prevede schimbul de informații între statele membre, acesta fiind deosebit de important pentru tratarea cazurilor frecvente în care navele capturează, debarcă sau vând capturile în alte state membre decât cel de pavilion. Comisia a pus la dispoziția statelor membre o platformă online pentru aceste schimburi, dar nu monitorizează acest tip de schimb de informații între statele membre.

58

Pentru statele membre auditate, Curtea a verificat încrucișat datele privind debarcările pentru navele unui stat membru prin comparație cu datele din celelalte state membre vizate de audit. Curtea a constatat că Franța declarase în mod eronat capturi debarcate în Regatul Unit de nave spaniole și vândute în Franța ca fiind „debarcate în Franța”. De asemenea, Curtea a observat că, în 2015, Italia nu declarase ca „debarcate în Italia” niciuna dintre capturile debarcate de nave spaniole în porturile sale. Totuși, Spania transmisese notificări de debarcare privind navele sale de pescuit către autoritățile italiene, care, prin urmare, ar fi trebuit să cunoască situația capturilor debarcate de navele spaniole.

59

Comisia cunoaște faptul că sistemele de schimb de informații ale statelor membru nu sunt fiabile, având ca rezultat acest tip de erori de transmisie. Ea a observat că organizarea internă a statelor membre în ceea ce privește sistemele de stocare și de transmitere a datelor este adesea prea complexă, iar sistemele informatice sunt adesea incompatibile între statele membre și chiar și în interiorul aceluiași stat membru.

60

Inspectorii din Scoția utilizau un alt sistem online de partajare a documentelor pentru a pune la dispoziție documentele de transport pentru capturile debarcate în porturile lor de nave care arborează pavilionul altor state membre. În cazul capturilor transportate în afara Scoției, acest sistem permitea statului membru de destinație să inspecteze camioanele care transportau mărfurile, dacă acest lucru se considera necesar, și să efectueze verificări încrucișate ale informațiilor cu alte date. Acesta este un exemplu pozitiv de cooperare, însă el sugerează, totodată, că schimbul de informații și de date care are loc pe platformele existente ar putea fi realizat într-un mod mai eficace.

Sistemele și procesele de validare a datelor prezentau deficiențe

61

După ce se asigură că datele necesare sunt înregistrate în conformitate cu Regulamentul privind controlul, fiecare stat membru trebuie să instituie propriul sistem de validare a datelor, pentru a detecta neconcordanțele, erorile și datele lipsă.

62

Curtea a examinat dacă statele membre vizitate implementaseră sisteme de validare corespunzătoare. Principalele deficiențe care afectau validarea erau legate de lipsa de fiabilitate a algoritmilor de validare și de neefectuarea de verificări încrucișate între diferitele surse de informații și baze de date. Acestea sunt ilustrate în caseta 7.

63

În plus față de cerințele prevăzute de Regulamentul privind controlul, unele dintre statele membre vizitate efectuaseră verificări suplimentare asupra datelor pentru a le îmbunătăți și mai mult calitatea:

1. verificarea încrucișată a datelor de identificare a navei prin comparație cu datele din registru, pentru a se asigura că nava era activă. În Italia, singura țară în care s-a constatat că nu se efectua această verificare, existau nave care nu mai figurau în registrul flotei, dar care declarau capturi (a se vedea caseta 5);
2. verificarea declarațiilor de captură și de debarcare pentru a se stabili dacă acestea specificau zonele de pescuit. În Italia, singura țară în care s-a remarcat că nu se efectua o astfel de verificare, Curtea a constatat că, în 2015, o cantitate totală de 50 576 de tone de pește a fost declarată ca debarcată fără a se fi specificat zona de pescuit și că 2 774 de tone de pește au fost declarate ca fiind capturi fără a se fi specificat zona de pescuit.
3. verificare privind respectarea toleranței de 10 %²⁹ per specie între declarația de captură și declarația de debarcare. Dintre cele patru țări vizitate în cadrul auditului, numai Scoția instituise acest sistem automat de comparație.

64

În pofida eforturilor depuse de statele membre, trei dintre cele patru state membre vizitate nu respectau toate cerințele la momentul auditului. Franța și Italia, în special, încă necesitau progrese semnificative.

Comisia nu a primit seturi complete de date validate de la statele membre

65

Regulamentul privind controlul prevede că fiecare stat membru de pavilion trebuie să notifice Comisiei, pe cale electronică, date agregate privind capturile pentru toate stocurile sau grupurile de stocuri care fac obiectul dispozițiilor privind capturile totale admisibile sau privind cotele înainte de data de 15 a lunii următoare. Statele membre trebuie, de asemenea, să informeze Comisia trimestrial cu privire la cantitățile agregate aferente celorlalte stocuri decât cele pentru care există obligația transmiterii lunare a datelor. Aceste informații constituie sursa principală de date a Comisiei cu privire la utilizarea cotelor și la activitatea de pescuit a flotei UE. Comisia transmite mai departe aceste date organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului. Prin urmare, este important ca datele să fie fiabile, astfel încât să se poată lua o decizie corectă în ceea ce privește gestionarea pescuitului.

66

Statele membre raportează, de asemenea, informații privind capturile către Eurostat, care centralizează statisticile în domeniul pescuitului pentru UE.

67

Curtea a verificat încrucișat datele privind capturile agregate aflate la dispoziția Comisiei (DG MARE și Eurostat) pentru cele patru țări vizitate prin comparație cu datele furnizate direct de către autoritățile naționale. Curtea a identificat discrepanțe semnificative, care sunt detaliate în tabelul 1.

Tabelul 1

Diferențe între datele furnizate de statele membre, DG MARE și Eurostat

Capturi pe state membre (1 000 de tone)	Sursa datelor	2013	2014	2015
Spania	Datele statului membru	878	910	870
	DG MARE	483	942	926
	Eurostat	904	1 237	902
	DG MARE/STATUL MEMBRU	-45 %	3 %	6 %
	DG MARE/Eurostat	-47 %	-24 %	3 %
Franța	Datele statului membru	542	537	477
	DG MARE	574	536	436
	Eurostat	529	544	497
	DG MARE/STATUL MEMBRU	6 %	0 %	-8 %
	DG MARE/Eurostat	9 %	-1 %	-12 %
Italia	Datele statului membru	76	76	80
	DG MARE	38	28	23
	Eurostat	173	177	191
	DG MARE/STATUL MEMBRU	-50 %	-63 %	-72 %
	DG MARE/Eurostat	-78 %	-84 %	-88 %
Regatul Unit	Datele statului membru	628	759	708
	DG MARE	911	752	707
	Eurostat	618	752	702
	DG MARE/STATUL MEMBRU	45 %	-1 %	0 %
	DG MARE/Eurostat	47 %	0 %	1 %

Sursa: statele membre, DG MARE și Eurostat.

68

Existau mai multe explicații pentru aceste diferențe: informații lipsă privind anumite segmente ale flotei sau anumite stocuri, revizuirea datelor de către statele membre sau dublarea datelor (a se vedea caseta 8).

69

Deși diferențele dintre cifrele agregate ale DG MARE și cele ale Eurostat s-au diminuat ușor, testele efectuate de DG MARE pe un eșantion de specii au arătat că existau încă discrepanțe substanțiale pentru anumite specii. Cum cifrele puteau fi mai mari sau mai mici pentru o specie sau alta, acest lucru putea crea impresia greșită că datele agregate s-au îmbunătățit. Cele două servicii au înființat un grup de lucru menit să asigure îmbunătățirea calității datelor și soluționarea discrepanțelor.

70

Amploarea diferențelor globale ridică semne de întrebare cu privire la fiabilitatea, exhaustivitatea și comparabilitatea datelor privind capturile aflate la dispoziția Comisiei. Aceste date sunt, de asemenea, utilizate în contextul cadrului pentru colectarea datelor, furnizând informații care contribuie la elaborarea avizelor științifice și la luarea de decizii în materie de gestionare a pescuitului. Prin urmare, lipsa de fiabilitate a datelor îngreunează gestionarea pescuitului și creează riscul ca nu întotdeauna să se facă alegerile corecte (de exemplu, în ceea ce privește capturile totale admisibile, cotele, efortul de pescuit sau măsurile tehnice).

71

În plus, Regulamentul privind controlul impune statelor membre să transmită date agregate privind capturile per specie de pește. Cu toate acestea, faptul că regulamentul nu prevede și obligația de a se raporta în detaliu cu privire la zonele de pescuit, la dimensiunea navelor și la uneltele de pescuit limitează posibilitatea de a se face o analiză detaliată a datelor privind capturile (de exemplu, impactul unui segment al flotei asupra unui anumit stoc).

Sistemul de inspecție era funcțional, însă deficiențele în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor au scăzut eficacitatea punerii în aplicare a acestuia

72

Un sistem de inspecție eficace este unul dintre factorii-cheie care garantează menținerea caracterului durabil al activităților de pescuit și asigurarea viitorului pe termen lung al sectorului. Sistemul trebuie să permită verificarea respectării normelor privind gestionarea pescuitului (de exemplu, funcționarea sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit, transmiterea declarațiilor, respectarea specificațiilor pentru echipamente, dimensiunea peștilor etc.) aplicabile tuturor operatorilor din sectorul pescuitului și trebuie să stabilească sancțiuni în caz de nerespectare. Statele membre sunt responsabile de înființarea structurilor necesare și de punerea la dispoziție a finanțării, a echipamentelor și a personalului necesar pentru realizarea inspecțiilor și pentru aplicarea sancțiunilor. Pentru îndeplinirea acestor sarcini, trebuie să se țină seama de principiile nediscriminării și nedenaturării concurenței între sectoare, nave și persoane, astfel cum sunt consacrate în Regulamentul privind controlul. Aceste principii sunt deosebit de importante având în vedere caracterul transfrontalier inerent al activităților de pescuit, în cadrul cărora navele arborând pavilionul unui stat membru pot fi active în apele altor state membre.

Statele membre au planificat, în general, bine inspecțiile, însă rapoartele de inspecție trebuie să fie mai standardizate și mai bine înregistrate

73

Pentru ca sistemul de inspecție să funcționeze în mod corespunzător³⁰, statele membre trebuie să dispună de structuri corespunzătoare și să efectueze analize ale riscurilor pentru a identifica nivelurile de risc pentru diferite flote, activități și operatori. Pe baza riscului identificat, statele ar trebui să elaboreze un plan anual de inspecție și să aloce fondurile, echipamentele și personalul necesar. Statele membre ar trebui să creeze o bază de date electronică care să le permită să monitorizeze desfășurarea planului și apoi să analizeze și să utilizeze rezultatele inspecțiilor. Baza de date ar trebui să fie actualizată periodic și să conțină toate rapoartele de inspecție și de supraveghere întocmite de către personalul statelor membre. Dacă nava de pescuit inspectată arborează pavilionul unui alt stat membru, o copie a raportului de inspecție trebuie să fie transmisă imediat statului membru în cauză în cazul în care se constată o încălcare în timpul inspecției.

Activitățile de inspecție au fost, în general, bine planificate

74

Curtea a analizat organizarea activităților de inspecție în statele membre auditate³¹ și procedurile în vigoare pentru efectuarea de analize ale riscurilor și pentru elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de inspecție. În anexa IV se explică modul în care sunt organizate inspecțiile în statele membre vizitate.

75

În urma auditului, Curtea a observat că analiza riscurilor a fost efectuată în cele patru state membre vizitate și, cu excepția Franței, aceasta a fost coordonată la nivel național, ținând seama atât de riscurile la nivel național, cât și de cele la nivel local. În urma acestor analize ale riscurilor, au fost elaborate planuri de inspecție. În Franța, coordonarea între nivelul național, regional și local a fost subminată de complexitatea organizării administrative.

76

Curtea a constatat că punerea în aplicare de către statele membre a planurilor lor de inspecție a fost uneori îngreunată. În Franța și în Spania, prioritățile de inspecție nu erau stabilite de către autoritatea care asigura resursele. În Franța, exista uneori o discrepanță între sarcinile atribuite și resursele alocate, astfel încât echipele de control nu puteau să acopere toate debarcările vizate, iar numărul inspecțiilor a scăzut în ultimii ani. Potrivit autorităților statelor membre, anumiți factori externi au redus nivelul de prioritate al inspecțiilor activităților de pescuit (de exemplu, criza migranților din Marea Mediterană a necesitat utilizarea resurselor navale).

77

Statele membre puneau la dispoziția inspectorilor o serie de instrumente informatice și de baze de date pentru a-i ajuta să își desfășoare activitatea și să prezinte rapoarte cu privire la aceasta. Cu toate acestea, cu excepția Spaniei și a unui departament francez, inspectorii nu aveau acces la informații atunci când se aflau pe teren (de exemplu, cu ajutorul unor terminale mobile). Aceștia erau nevoiți, în schimb, să contacteze centrul de monitorizare a pescuitului pentru a obține informații. Această situație constituie o problemă, în special în cazurile în care inspecția nu poate fi planificată în prealabil, ci trebuie să fie efectuată ad-hoc la sosirea în port. În aceste cazuri, un acces rapid la informații ar permite o direcționare mai eficace a inspecțiilor către anumite nave. Mai mult, în lipsa accesului în timp real la informații pe parcursul inspecțiilor, inspectorii nu pot să efectueze o verificare încrucișată a identității, a autorizațiilor și a caracteristicilor navei pe baza documentelor aflate la bord. Acest lucru îngreunează detectarea erorilor din bazele de date, cum ar fi cele detectate în timpul auditului (a se vedea caseta 4), precum și a modificărilor neautorizate ale caracteristicilor navei. În unele birouri portuare din Franța, existau chiar situații în care inspectorii se confruntau cu dificultăți deosebite la accesarea aplicațiilor informatice din propriul lor birou, ceea ce făcea imposibilă pregătirea în mod eficient a inspecțiilor.

Practicile de inspecție necesită mai multă standardizare

78

Pentru ca inspecțiile activităților de pescuit să permită verificarea în mod eficient a respectării normelor și tratamentul echitabil al operatorilor din domeniul pescuitului, autoritățile statelor membre ar trebui să efectueze inspecții similare într-un mod standardizat și să elaboreze protocoale și manuale de inspecție adecvate. Curtea a examinat modul în care se efectuau inspecțiile la debarcare în statele membre vizitate. Cu excepția zonei mediteraneene a Franței, unde, în timpul inspecției, inspectorii fie utilizau diferite liste de verificare, fie nu apelau deloc la astfel de liste, în cadrul inspecțiilor se folosea un model de raport național unic (Italia și Franța) sau se foloseau manuale și modele de inspecție naționale (Spania și Scoția). Instrumentele de standardizare create ofereau un cadru satisfăcător pentru asigurarea respectării principiului nediscriminării pentru activitățile de control, dar ele nu erau utilizate întotdeauna.

79

Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) este responsabilă de organizarea coordonării operaționale a activităților de control între statele membre. Agenția oferă asistență statelor membre și Comisiei, în principal prin intermediul unor planuri de desfășurare comune la nivel regional³². Curtea a observat că, în contextul planului de desfășurare comun la nivel mediteraneean pentru tonul roșu și peștele-spadă, erau disponibile liste de control foarte cuprinzătoare pentru inspecțiile la debarcare. Ele nu sunt însă obligatorii și reprezintă doar un mijloc de sprijin pedagogic, nefiind utilizate în practică în Italia și în Franța pentru inspecțiile la nivel național, în pofida faptului că reprezintă un bun instrument pentru standardizarea abordărilor în materie de inspecție.

Nu toate activitățile de inspecție au fost consemnate în baza de date națională

80

Regulamentul privind controlul prevede obligația statelor membre de a avea și de a actualiza o bază de date electronică privind toate activitățile de inspecție și de supraveghere legate de pescuit³³ (inclusiv inspectarea transportului și a comercializării). Dacă sunt actualizate în mod corespunzător, aceste baze de date reprezintă un instrument eficace care contribuie la o mai bună planificare, realizare și raportare a inspecțiilor. Curtea a constatat că bazele de date ale activităților de inspecție nu erau întotdeauna pe deplin funcționale și nu includeau în mod sistematic rapoartele privind inspecțiile efectuate de către toate autoritățile implicate în activitățile de pescuit (de exemplu, operatorii de transport, operatorii de primă vânzare, autoritățile de la nivel național sau cele de la nivel regional), după cum se ilustrează în caseta 9.

Sancțiunile aplicate nu erau întotdeauna disuasive, proporționale și eficace

81

Pentru ca inspecțiile să fie eficace și să reducă încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului, ele trebuie să fie urmate de sancțiuni, dacă este cazul. Aceste sancțiuni stabilite de statele membre trebuie să fie disuasive, proporționale și eficace³⁴ și să ia în considerare gravitatea încălcării și beneficiile economice potențiale care au decurs din aceasta.

82

Pentru a asigura un tratament egal al operatorilor, indiferent de apele în care a fost comisă încălcarea normelor, menținând totodată dreptul statelor membre de a institui propriul lor sistem de sancțiuni, în conformitate cu principiul subsidiarității, Regulamentul privind controlul a introdus un sistem de puncte pentru încălcări grave, sistem care se aplică licenței de pescuit sau comandantului navei. Sistemul de puncte a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012. Dacă numărul total de puncte atinge un anumit nivel sau îl depășește, licența de pescuit trebuie să fie suspendată sau retrasă definitiv.

Sancțiunile aplicate nu au împiedicat întotdeauna reapariția încălcărilor

83

Statele membre utilizau diferite sisteme de sancțiuni pentru încălcările normelor politicii comune în domeniul pescuitului, așa cum se ilustrează în tabelul 2.

Tabelul 2

Procedurile în materie de sancționare aplicate de statele membre

Stat membru	Tipul sancțiunii
Spania	Procedura utilizată era una de natură administrativă. Cuantumul amenzii aplicate varia în funcție de categoria încălcării și depindea de impactul asupra mediului, de recurența și de gravitatea ei. La valoarea totală a sancțiunii se putea adăuga valoarea capturii. Sistemul de puncte era utilizat doar parțial.
Franța	Se utilizau proceduri de ordin administrativ și de ordin penal, la latitudinea autorității responsabile de efectuarea inspecțiilor. Nu erau disponibile, la nivel național, informații cu privire la sancțiunile penale aplicate. Deși legislația națională prevedea cuantumuri forfetare pentru amenzi sau sancțiuni proporționale cu beneficiile economice obținute, în practică, fiecare autoritate publică stabilea sancțiunile fără a ține seama de aceste considerente. Nu se utiliza niciun sistem de puncte.
Italia	Autoritățile responsabile de efectuarea inspecțiilor utilizau proceduri de ordin administrativ și proceduri penale. Cuantumul amenzii era decis de autoritatea publică în intervalul stabilit de legislație. Cu excepția câtorva cazuri, nu exista o corelație între sancțiuni și beneficiul economic obținut. Pentru accelerarea procesului, autoritățile ofereau contravenienților posibilitatea de a plăti fie dublul cuantumului minim al amenzii sau o treime din amenda maximă care corespundea categoriei respective de încălcări, fie o sumă hotărâtă de judecător. Era utilizat un sistem de puncte pentru încălcările grave.
Regatul Unit (Scoția)	Se utilizau proceduri administrative și proceduri penale. Se aplicau rar amenzi și se recurgea în mod mai frecvent la măsuri preventive decât la sancțiuni efective. În cazurile în care se aplicau sancțiuni financiare, acestea erau decise de autoritățile publice în intervalul stabilit de legislația națională, ținând seama de beneficiul economic obținut. Utilizare limitată a sistemului de puncte (acesta nu era aplicat în mod consecvent și nu în toate cazurile de încălcări grave).

Sursa: legislația, informații obținute la fața locului și baze de date privind încălcările și sancțiunile.

84

Curtea a constatat că obligația de a se corela sancțiunea cu beneficiul economic obținut în urma încălcării normelor a fost respectată în mod sistematic în Spania. În Scoția, cerința a fost aplicată în mod sistematic în puținele cazuri în care s-a decis aplicarea unor amenzi. Deși legislația din Italia³⁵ și din Franța prevede această corelare în anumite cazuri, cerința nu a fost, în general, aplicată.

85

Pentru a estima efectul disuasiv al sancțiunii, Curtea a analizat lista sancțiunilor aplicate în statele membre vizitate pentru a identifica navele care au fost sancționate de mai multe ori. În tabelul 3 este indicat numărul navelor cu mai mult de cinci încălcări.

Tabelul 3

Flota, inspecțiile, încălcările și cazurile de recidivă în statele membre vizitate în perioada 2013-2015

Stat membru	Flota totală la 31.12.2015	Numărul total al inspecțiilor pe mare și la debarcare	Numărul total al inspecțiilor în urma cărora au fost constatate încălcări	Ponderea inspecțiilor în urma cărora au fost constatate încălcări (%)	Numărul total al navelor cu mai mult de cinci încălcări în cei trei ani	Ponderea navelor cu mai mult de cinci încălcări în totalul flotei (%)
Spania	9 396	23 146	4 703	20 %	25	0 %
Franța1	6 910	39 515	1 585	4 %	43	1 %
Italia2	12 316	18 038	3 536	20 %	72	1 %
Regatul Unit (Scoția)3	2 015	16 990	5 150	30 %	169	8 %

1 Datele pentru Franța includ inspecțiile efectuate de mai multe autorități implicate, inclusiv pe parcursul lanțului de comercializare. Pentru perioada 2014 2015, Curtea a avut la dispoziție numai date parțiale (a se vedea caseta 9).

2 Autoritățile responsabile de efectuarea inspecțiilor din Italia sunt, de asemenea, responsabile de inspecțiile efectuate după prima vânzare și aveau și alte responsabilități care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind controlul.

3 Capacitatea totală a flotei din Regatul Unit era de 6 232 de nave; conform statisticilor Marine Scotland, numărul navelor din Scoția era, la sfârșitul anului 2015, de 2 015.

Sursa: date primite de la statele membre.

86

În Spania, numărul navelor cu mai mult de cinci încălcări în perioada 2013-2015 era neglijabil în raport cu ansamblul flotei. Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că amenzile pot fi dublate, conform legii, în cazul în care comandantul comite aceeași încălcare în termen de optsprezece luni sau în cazul în care este comisă orice altă încălcare în termen de trei ani de la data celei anterioare.

87

Scoția avea, de departe, cel mai mare procent de nave cu mai mult de cinci încălcări, existând 169 de operatori diferiți care comiseseră mai mult de cinci încălcări în perioada 2013-2015. Amenda se dublează în cazul repetării unei încălcări deja sancționate anterior. Cu toate acestea, numărul amenzilor aplicate era foarte mic. În practică, majoritatea măsurilor luate în urma încălcărilor implicau scrisori de atenționare și avertismente verbale și scrise. Aceste măsuri fără caracter obligatoriu au fost aplicate chiar și în cazul încălcărilor grave (de exemplu, capturarea de pește după dispunerea încetării activității de pescuit respective) și nu păreau să prevină recurența acestora. Cu toate că eforturile de inspecție și gradul de acoperire asigurat de acestea erau mai însemnate decât în alte state membre, exista un grad mai mare de recidivă, fapt care sugerează că sancțiunile aveau un caracter mai puțin disuasiv.

88

În Italia, gradul cel mai ridicat de recidivă era înregistrat în legătură cu Codul de navigație (marcarea navelor, normele referitoare la echipaj), care nu face parte din politica comună în domeniul pescuitului. În Franța, auditorii nu au putut obține o imagine de ansamblu a tuturor sancțiunilor, întrucât birourile responsabile de afaceri maritime (Direcția departamentală pentru teritoriu și zone maritime, Direcția interregională a mării și Direcția pentru pescuitul maritim și acvacultură) nu au primit nicio informație cu privire la sancțiunile aplicate în instanțe prin intermediul procedurii penale. Analiza este, prin urmare, incompletă.

Sistemul de puncte nu era aplicat în mod consecvent

89

Curtea a constatat că sistemul de puncte pentru încălcările grave impus de Regulamentul privind controlul³⁶ era în vigoare în Italia și funcționa bine. Sistemul era aplicat parțial în Spania, era aplicat în mod inconsecvent în Scoția și nu era deloc aplicat în Franța. În caseta 10 sunt prezentate mai multe detalii.

90

Operatorii din domeniul pescuitului nu beneficiau de condiții de concurență echitabile, întrucât statele membre nu aplicau sistemul de puncte în mod consecvent. Este posibil ca anumiți operatori din UE care comiseseră o anumită încălcare gravă în diferite state membre sau în diferite regiuni din cadrul aceluiași stat membru să nu fi primit puncte.

91

În cazul în care încălcarea este comisă în apele altui stat membru, statul membru de pavilion este responsabil de aplicarea punctelor. Statele membre fac schimb de date cu privire la încălcările normelor. Cu toate acestea, în prezent, nu există un registru european de evidență a încălcărilor și a sancțiunilor, care ar permite o mai bună monitorizare a punctelor aplicate, o analiză a riscurilor mai eficace și o transparență sporită între statele membre.

92

EFCA a elaborat un sistem de raportare electronică a inspecțiilor care a fost oferit statelor membre pentru a fi utilizat ca bază de date națională pentru rapoartele de inspecție. Acest instrument ar putea fi utilizat de către statele membre pentru a partaja informații cu privire la inspecții și puncte.

Concluzii

93

Pentru a putea garanta caracterul durabil pe termen lung al stocurilor de pește și al sectorului pescuitului, politica comună în domeniul pescuitului are nevoie de un sistem de control eficace. Cadrul UE privind controalele în domeniul pescuitului a fost revizuit ultima dată în 2009 printr-un regulament al Consiliului, cu scopul de a se remedia deficiențele cunoscute la momentul respectiv, ce fuseseră identificate de Curte în Raportul său special nr. 7/2007. Regulamentul prevede principii și norme privind controlul activităților de pescuit, al măsurilor de gestionare a pescuitului, al cerințelor privind datele, precum și al inspecțiilor și sancțiunilor.

94

Curtea a evaluat dacă în UE există în prezent un sistem eficace de control al pescuitului, examinând principalele cerințe din Regulamentul UE privind controlul pescuitului și punerea lor în aplicare de către statele membre. Curtea a analizat modul în care statele membre verificau componentele capacității flotei (tonajul brut și puterea motorului) și dacă țineau la zi registrul flotei, dacă măsurile de gestionare a pescuitului erau bine puse în aplicare, dacă datele necesare pentru gestionarea pescuitului erau complete și fiabile și dacă inspecțiile și sancțiunile erau planificate, efectuate și aplicate în mod corespunzător.

95

De la auditul Curții din 2007 și în urma reformei Regulamentului privind controlul pescuitului, statele membre și Comisia au înregistrat progrese în mai multe domenii. Cu toate acestea, Curtea a constatat că, din cauza deficiențelor semnificative care afectau majoritatea domeniilor auditate, UE nu dispune încă de un sistem de control al pescuitului suficient de eficace pentru a contribui la succesul politicii comune în domeniul pescuitului. Statele membre nu puseseră încă pe deplin în aplicare Regulamentul UE privind controlul pescuitului, iar anumite dispoziții din regulament urmau să necesite modificări pentru a permite statelor membre să controleze în mod eficace activitățile de pescuit.

96

Statele membre vizitate nu verificau în măsură suficientă exactitatea datelor privind capacitatea flotelor proprii în ceea ce privește tonajul brut și puterea motorului. Regulamentul privind controlul prevede în mod expres o procedură pentru verificarea documentară și fizică a puterii motorului, însă nu prevede nicio procedură pentru verificările tonajului brut. Curtea a observat că statele membre vizitate nu verificau, într-adevăr, tonajul navelor lor de pescuit și că două dintre ele nu efectuaseră încă verificările necesare ale puterii motorului. În cazurile în care se efectuaseră astfel de controale, ele au pus în evidență diferențe între puterea reală a motorului și cea indicată în documente. Acest lucru demonstrează că este necesar să se realizeze astfel de controale, în special deoarece unele state membre aproape ating plafoanele pentru capacitatea flotei (punctele 14-20). În cursul auditului, Curtea a identificat, de asemenea, un număr semnificativ de discrepanțe între detaliile privind nava înregistrate în registrul flotei și cele incluse în documentele justificative (punctele 21-24).

Recomandarea 1 - Îmbunătățirea fiabilității informațiilor privind flotele de pescuit

Pentru a îmbunătăți exactitatea informațiilor privind capacitatea de pescuit, statele membre ar trebui, până în 2018:

1. să stabilească proceduri pentru a verifica exactitatea informațiilor înregistrate în registrele lor naționale privind flota.

În contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și în scopul îmbunătățirii exactității informațiilor privind capacitatea de pescuit, Curtea recomandă Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

1.  norme detaliate pentru verificările documentare și la fața locului periodice, atât ale indicatorilor privind tonajul brut (TB), cât și ale indicatorilor privind puterea motorului (kW) utilizați pentru calcularea capacității de pescuit.

97

Statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile de gestionare a pescuitului prevăzute în legislația națională, europeană și internațională (punctele 25-26). Monitorizarea și controlul activităților de pescuit sunt esențiale pentru a se asigura durabilitatea pescuitului. Curtea a constatat că sistemele statelor membre de monitorizare a navelor de pescuit bazate pe tehnologii de localizare prin satelit furnizau informații importante privind aceste activități și că, în general, statele membre au pus în aplicare în mod adecvat măsurile de gestionare a pescuitului. Cu toate acestea, ca urmare a aplicării normelor din Regulamentul privind controlul, 89 % din flota UE nu era monitorizată prin sistemul de monitorizare prin satelit. Acest lucru a împiedicat gestionarea eficace a pescuitului (punctele 25-32).

98

Statele membre vizitate au investit resurse considerabile în gestionarea utilizării cotelor de pescuit care le-au fost alocate și s-au achitat bine de această responsabilitate. Cu toate acestea, în cazurile în care au autorizat organizațiile de producători să gestioneze repartizarea cotelor, autoritățile statelor membre nu cunoșteau întotdeauna care au fost criteriile utilizate pentru a aloca cotele fiecărui beneficiar. Din cauza acestei lipse de transparență, este dificil ca statele membre să cunoască cine sunt beneficiarii reali ai posibilităților de pescuit și, prin urmare, să evalueze eventualul impact negativ asupra mediului și a economiilor locale și, după caz, să ia măsurile corective care se impun. În plus, această lipsă de transparență sporește riscul ca interesele specifice ale anumitor operatori economici să fie favorizate în detrimentul altora (punctele 33-36). Regimurile privind efortul de pescuit erau dificil de monitorizat, în special în cazul navelor care nu sunt conectate la sistemul de monitorizare prin satelit, iar statele membre au utilizat abordări diferite pentru a calcula zilele petrecute pe mare – unul dintre principalele elemente ale acestor regimuri (punctul 37). Măsurile tehnice erau prea numeroase și, uneori, prea complicate pentru a fi aplicate de către pescari și controlate de către inspectori. Cu toate acestea, Curtea a identificat exemple de bune practici, în care organizația profesională din domeniul pescuitului impunea membrilor săi să respecte măsuri de conservare suplimentare, dar mai specifice, față de cele prevăzute de politica comună în domeniul pescuitului (punctele 38-41).

Recomandarea 2 - Îmbunătățirea monitorizării măsurilor de gestionare a pescuitului

În contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și pentru o mai bună monitorizare a activităților navelor mici de pescuit, Curtea recomandă Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

1. eliminarea exceptării navelor cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem de monitorizare prin satelit;
2. cerința privind instalarea unor sisteme de localizare mai mici și mai ieftine pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri.

În vederea asigurării transparenței în materie de alocare a cotelor de pescuit, statele membre ar trebui, până în 2019:

2. să informeze Comisia cu privire la sistemul lor de alocare a cotelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului, inclusiv cu privire la modul în care s-a ținut cont de criteriile transparente și obiective la repartizarea cotelor de pescuit între părțile interesate.

99

Datele privind activitățile de pescuit colectate în cadrul Regulamentului privind controlul nu erau suficient de complete și de fiabile. Datele privind capturile pentru navele care prezintă declarații pe suport de hârtie (și care reprezintă o parte semnificativă a flotei UE) erau incomplete. Mai mult, s-a constatat un nivel ridicat de erori și de deficiențe de sistem în ceea ce privește înregistrarea declarațiilor pe suport de hârtie în bazele de date ale statelor membre (punctele 47-54). Curtea a identificat discrepanțe semnificative între debarcările declarate și înregistrările ulterioare privind prima vânzare (punctele 55-56). Două dintre cele patru state membre vizitate nu partajau și nu urmăreau în măsură suficientă informațiile de la un stat membru de pavilion la alt stat membru cu privire la activitățile navelor, deși existau câteva inițiative bune la nivel bilateral (punctele 57-60). Curtea a detectat deficiențe în procesele statelor membre de validare și de verificare încrucișată a datelor, deficiențe care nu fac posibilă depistarea neconcordanțelor, a erorilor și a informațiilor lipsă (punctele 61-64). În plus, existau diferențe semnificative între datele privind capturile totale înregistrate de către statele membre și datele aflate la dispoziția diferitelor servicii ale Comisiei (punctele 65-70). Nu în ultimul rând, Regulamentul privind controlul nu impune statelor membre obligația de a transmite date privind capturile cu precizări detaliate privind zona de pescuit, dimensiunea navelor și uneltele de pescuit, ceea ce limitează posibilitatea de a se efectua o analiză detaliată a activității flotei europene (punctul 71).

Recomandarea 3 - Îmbunătățirea fiabilității datelor privind pescuitul

1. În vederea îmbunătățirii exhaustivității și a fiabilității datelor privind pescuitul, statele membre ar trebui, până în 2019:

1. să revizuiască și să îmbunătățească procesul de înregistrare și de verificare a datelor colectate pe suport de hârtie cu privire la activitățile de pescuit;
2. să se asigure că dispun de date fiabile privind activitatea navelor cu o lungime mai mică de 10 metri și că aplică normele stabilite de Regulamentul privind controlul pescuitului pentru colectarea acestor date;
3. să finalizeze validarea și verificarea încrucișată a datelor privind activitățile de pescuit.

Comisia ar trebui, până în 2020:

3. să instituie o platformă de schimb de informații care să fie utilizată de statele membre pentru a transmite date validate în formate și cu conținuturi standard, astfel încât informațiile aflate la dispoziția diferitelor servicii ale Comisiei să corespundă cu datele statelor membre;
4. să promoveze dezvoltarea unui sistem mai ieftin, mai simplu și mai ușor de utilizat pentru a facilita comunicarea electronică a activităților de pescuit pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri;
5. să analizeze problemele care persistă în ceea ce privește exhaustivitatea și fiabilitatea datelor la nivelul statelor membre și, împreună cu acestea, să decidă cu privire la luarea măsurilor adecvate, dacă este cazul.

2. În contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și în scopul îmbunătățirii exhaustivității și a fiabilității datelor privind pescuitul, Curtea recomandă Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

6. eliminarea exceptării navelor cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem electronic de raportare și de la obligația de a prezenta declarații electronice sau luarea în considerare a unor soluții alternative;
7. revizuirea obligațiilor de raportare a datelor privind capturile care revin statelor membre în temeiul Regulamentului privind controlul, pentru a include obligația de a furniza detalii cu privire la zona de pescuit, dimensiunea navelor și uneltele de pescuit.

100

Un sistem eficace de inspecție a pescuitului este esențial pentru a se garanta respectarea normelor politicii comune în domeniul pescuitului și menținerea caracterului durabil al activităților de pescuit (a se vedea punctul 72). Curtea a constatat că, în general, inspecțiile erau bine planificate. Cu toate acestea, lipsa accesului în timp real al inspectorilor la informații privind navele a redus eficacitatea inspecțiilor (punctele 73-77). Statele membre vizitate instituiseră proceduri de inspecție standardizate, dar Curtea a identificat cazuri în care inspectorii nu utilizaseră modelele de rapoarte disponibile (punctele 78-79). În plus, rezultatele inspecțiilor nu erau întotdeauna raportate corect în bazele de date naționale (punctul 80).

101

Pentru ca inspecțiile să fie eficace, ele trebuie să fie însoțite de sancțiuni disuasive, proporționale și eficace, inclusiv de un sistem de puncte pentru cazurile grave de nerespectare menit să asigure un tratament egal al operatorilor din domeniul pescuitului (punctele 81-82). Curtea a constatat că sancțiunile aplicate nu erau întotdeauna disuasive (punctele 83-88). Gradul în care era aplicat sistemul de puncte varia foarte mult de la un stat membru vizitat la altul și chiar în cadrul aceluiași stat membru și, prin urmare, nu era garantat tratamentul egal al operatorilor. Nu în ultimul rând, în prezent nu există un registru european de evidență a încălcărilor și a sancțiunilor, ceea ce ar permite o mai bună monitorizare a punctelor aplicate, o analiză a riscurilor mai eficace și o transparență sporită între statele membre (punctele 89-92).

Recomandarea 4 - Îmbunătățirea inspecțiilor și a sancțiunilor

1. În vederea îmbunătățirii inspecțiilor, statele membre ar trebui, până în 2019:

1. atunci când va intra în vigoare noul Regulament privind măsurile tehnice, să elaboreze, în consultare cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA), și să utilizeze protocoale și rapoarte standard de inspecție mai bine adaptate la condițiile regionale și tehnice specifice ale activităților de pescuit decât cele prevăzute în anexa XXVII la Regulamentul 404/2011;

În contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, Curtea recomandă Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

1. obligația utilizării de către statele membre a sistemului de raportare electronică a inspecțiilor pentru a asigura exhaustivitatea și actualizarea rezultatelor inspecțiilor la nivel național, precum și obligația de a comunica rezultatele inspecțiilor celorlalte state membre în cauză.

2. În vederea asigurării eficacității sistemului de sancțiuni, statele membre ar trebui, până în 2019:

2. atunci când stabilesc sancțiuni, să țină seama în mod corespunzător de încălcările recurente sau de contravenienții care comit încălcări în mod sistematic;
3. pentru a garanta că operatorii beneficiază de condiții de concurență echitabile, să implementeze pe deplin sistemul de puncte și să asigure aplicarea sa consecventă în teritoriile acestor operatori.

În contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, Curtea recomandă Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

4. o dispoziție care să prevadă un sistem de schimb de date cu privire la încălcări și sancțiuni, în cooperare cu EFCA și cu statele membre.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Phil WYNN OWEN, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 5 aprilie 2017.

Acronime

CMP: centru de monitorizare a pescuitului

EFCA: Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului

ERS: sistemul electronică de comunicare a datelor privind activitățile de pescuit (Electronic Reporting System)

FAO: Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (Food and Agriculture Organization)

FIDES: sistemul de schimb de date privind pescuitul (Fisheries Information Data Exchange System)

GFCM: Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (General Fisheries Commission for the Mediterranean)

kW: putere a motorului în kilowați

TAC: captură totală admisibilă (Total Allowable Catch)

TB: tonaj brut

UE: Uniunea Europeană

VMS: sistem de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit (Vessels Monitoring System)

Glosar

Autorizație de pescuit: document oficial, în plus față de licența de pescuit, în temeiul căruia o navă de pescuit din UE poate desfășura activități specifice de pescuit în cursul unei perioade determinate, într-o anumită zonă de pescuit sau pentru o anumită populație de pește în anumite condiții.

Capacitate de pescuit: cantitatea de pește care poate fi capturată în cursul unei anumite perioade de către o navă sau de o flotă, atunci când capacitatea este utilizată la maximum și dacă sunt întrunite anumite condiții referitoare la resurse. În contextul politicii comune în domeniul pescuitului, capacitatea de pescuit se măsoară prin tonajul unei nave exprimat în GT (tonaj brut) și puterea motorului acesteia exprimată în kW (kilowați), astfel cum sunt definite în articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului¹.

Centru de monitorizare a pescuitului: centru operațional înființat de un stat membru de pavilion și echipat cu materiale și programe informatice care să permită recepționarea și prelucrarea automată a datelor și transmiterea electronică a acestora.

DG MARE: Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit

Efort de pescuit: în cazul unei nave de pescuit, produsul capacității și al activității acesteia; în cazul unui grup de nave de pescuit, totalul eforturilor de pescuit ale tuturor navelor din grup.

Eurostat: Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene.

Licență de pescuit: un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este definit de normele naționale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii. Aceasta conține cerințele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice și echiparea unei nave de pescuit a Uniunii.

Nave de mici dimensiuni: exclusiv în scopul acestui raport, navele cu o lungime mai mică de 15 metri.

Organizație regională de gestionare a pescuitului: o organizație subregională, regională sau similară având competența, recunoscută în temeiul dreptului internațional, de a institui măsuri de conservare și gestionare a resurselor marine vii aflate în responsabilitatea sa, în virtutea convenției sau acordului prin care a fost instituită.

Registrul flotei de pescuit a UE: registru ținut de Comisie, care conține informații cu privire la toate navele de pescuit ale Uniunii.

Registrul național al flotei: registrul ținut de fiecare stat membru, în care figurează toate navele de pescuit care arborează pavilionul său.

Sistem de monitorizare a navelor: sistem de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit care furnizează date la intervale regulate autorităților din domeniul pescuitului (Centrul de monitorizare a pescuitului) cu privire la locul în care se află nava, cursul și viteza acesteia.

Sistem de raportare electronică a inspecțiilor: sistem dezvoltat de EFCA pentru a permite statelor membre să facă schimb de date din rapoartele de inspecție.

Stat de pavilion: statul în care este înregistrată o anumită navă.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele unor audituri de conformitate sau ale unor audituri ale performanței care au ca obiect domenii specifice ale bugetului sau aspecte specifice legate de gestiune. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest raport a fost adoptat de Camera de audit I – condusă de domnul Phil Wynn Owen, membru al Curții de Conturi Europene – cameră specializată pe domeniile aferente utilizării sustenabile a resurselor naturale. Auditul a fost condus de domnul Janusz Wojciechowski, membru al Curții de Conturi Europene, sprijinit de: Kinga Wiśniewska-Danek, șefă de cabinet; Katarzyna Radecka-Moroz, atașată în cadrul cabinetului; Colm Friel, manager principal; Maria Luisa Gómez-Valcárcel, coordonatoare. Echipa de audit a fost formată din: Oana Dumitrescu, Armando do Jogo, Aris Konstantinidis, Bernard Moya, Mihaela Pavel și Frédéric Soblet.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Controalele din domeniul pescuitului în UE: sunt necesare eforturi suplimentare
[prezentat în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf TFUE]

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	978-92-872-7382-6	1977-5806	10.2865/551067	QJAB17008RON
HTML	978-92-872-7417-5	1977-5806	10.2865/51883	QJAB17008ROQ

© Uniunea Europeană, 2017

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:

• un singur exemplar:
  • pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
• mai multe exemplare/postere/hărți:
  • de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm),
  • de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm)
  • sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm)
  • la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*).

(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:

• pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).