Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii: alocarea cu titlu gratuit a certificatelor ar fi trebuit să fie mai bine direcționată

Sinteză

I

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este una dintre principalele provocări din ziua de astăzi. UE a stabilit o serie de obiective legate de schimbările climatice, care trebuie să fie atinse în 2020, în 2030 și în 2050. Uniunea este ferm angajată pe calea cea bună în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale pentru 2020, dar nu se poate spune același lucru și în legătură cu obiectivele sale – mai ambițioase – stabilite pentru 2030 și pentru 2050. Pactul verde al Comisiei, prezentat în 2019, a propus trecerea la un obiectiv de reducere a emisiilor cu o proporție variind între 50 % și 55 % până în 2030, precum și un obiectiv de „zero emisii nete” de gaze cu efect de seră în 2050. Acest obiectiv implică o intensificare semnificativă a eforturilor.

II

Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (denumit în continuare „EU ETS”) este una dintre principalele politici ale UE de atenuare a schimbărilor climatice și constituie prima piață a carbonului din lume. Sistemul urmărește să asigure un mecanism eficient de reducere a emisiilor. În cadrul EU ETS, întreprinderile trebuie să obțină certificate de emisii care să le acopere emisiile de dioxid de carbon. Ca opțiune implicită, aceste certificate trebuie să fie cumpărate în cadrul unei licitații, dar ele pot fi de asemenea alocate cu titlu gratuit.

III

Acest audit s-a concentrat asupra alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii. În fazele 3 și 4 ale EU ETS (anii 2013‑2020 și, respectiv, 2021‑2030), certificatele alocate cu titlu gratuit urmăresc să reducă riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în timp ce tarifarea carbonului este destinată să asigure un stimulent progresiv pentru decarbonizare. Aceste obiective sunt sprijinite de utilizarea unor valori de referință stabilite pe baza instalațiilor celor mai performante dintr-un anumit sector. În opt state membre, sectorul energiei electrice a beneficiat, de asemenea, de certificate alocate cu titlu gratuit pentru modernizarea producției de energie electrică.

IV

În cadrul auditului, Curtea și-a propus să răspundă la următoarea întrebare: „Deciziile privind alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în cadrul EU ETS au asigurat o bază rezonabilă pentru a încuraja reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră?”. S-a analizat dacă certificatele alocate cu titlu gratuit au fost utilizate cu succes pentru modernizarea producției de energie electrică, dacă acestea au fost suficient de bine direcționate și alocate astfel încât să stimuleze reducerea emisiilor de gaze și dacă nu au contribuit la creșterea acestor emisii. Curtea a constatat că, deși utilizarea alocării cu titlu gratuit era justificată, aceasta ar fi generat beneficii multiple pentru decarbonizare, pentru finanțele publice și pentru funcționarea pieței unice dacă ar fi fost mai bine direcționată.

V

În special, Curtea a formulat următoarele constatări.

1. Normele specifice aplicabile în faza 4 a EU ETS pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit în vederea modernizării sectorului de producție a energiei electrice au fost îmbunătățite. Curtea consideră însă că alocarea cu titlu gratuit către sectorul energiei electrice nu a promovat decarbonizarea în faza 3.
2. Alocările cu titlu gratuit erau menite să reprezinte o metodă excepțională de alocare a certificatelor, spre deosebire de metoda standard (scoatere la licitație). Cu toate acestea, în faza 3 și la începutul fazei 4, această categorie de certificate continuă să reprezinte peste 40 % din numărul total de certificate disponibile. Curtea a constatat că numărul de certificate alocate cu titlu gratuit sectoarelor industriei și aviației în faza 3 nu se baza pe capacitatea acestor sectoare de a transfera costurile și că direcționarea alocărilor cu titlu gratuit era limitată, deși relocarea emisiilor de dioxid de carbon are potențialul de a afecta piața carbonului din UE și evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial.
3. Abordarea care consta în alocarea cu titlu gratuit a certificatelor pe baza valorilor de referință a stimulat în mod semnificativ îmbunătățirea eficienței energetice, dar aplicarea acestor valori poate fi îmbunătățită. Comisia nu a cuantificat impactul pe care alocarea de certificate cu titlu gratuit l-a avut asupra evoluției eficienței energetice.

VI

Pe baza acestor constatări, Curtea formulează o serie de recomandări care vizează o mai bună direcționare a alocării de certificate cu titlu gratuit, precum și îmbunătățirea metodologiei de stabilire a valorilor de referință.

Introducere

01

Uniunea Europeană a stabilit o serie de obiective legate de schimbările climatice, care trebuie să fie atinse în 2020 și în 2030, și își revizuiește în prezent obiectivele pentru 2030 și 2050. În Legea europeană a climei pe care a propus-o în 2020¹ și în conformitate cu comunicarea sa referitoare la Pactul verde, Comisia a propus un obiectiv de „zero emisii nete” de gaze cu efect de seră în 2050². Aceste obiective sunt prezentate pe scurt în figura 1.

02

Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM), UE este ferm angajată pe calea cea bună în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale pentru 2020, dar nu și a obiectivelor pentru 2030³. În 2018, aproximativ 8,5 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră au fost generate în UE, procent care a înregistrat o scădere de-a lungul timpului⁴; emisiile per capita în UE rămân superioare mediei mondiale, dar diferența dintre cele două valori se micșorează. Începând din 2005 și de la crearea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), emisiile per capita din UE au scăzut. La sfârșitul anului 2018, nivelul acestora era mai mic decât valorile înregistrate în SUA, China și Japonia⁵.

03

Comisia consideră că UE, în ansamblu, a obținut performanțe mai bune în materie de decarbonizare decât majoritatea celorlalte jurisdicții și a decuplat creșterea economică de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră. Între 1990 și 2016, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE a scăzut cu 22 %, în timp ce creșterea economică a fost de 54 %. Numeroși factori au contribuit la această situație, inclusiv eficiența energetică, politicile referitoare la trecerea la alte tipuri de combustibil, utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie și evoluțiile tehnologice⁶.

04

EU ETS este unul dintre cei doi piloni principali ai politicii UE privind clima și vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (al doilea pilon este reprezentat de decizia și de regulamentul privind partajarea eforturilor⁷). În mare, EU ETS acoperă industriile grele și instalațiile de energie electrică (cunoscute ca „instalații staționare”), precum și sectorul aviației⁸. Sistemul se aplică tuturor statelor membre ale UE, precum și Norvegiei, Liechtensteinului și Islandei. În prezent, EU ETS se află în a treia sa fază (2013‑2020). Primele două faze s-au derulat în perioada 2005‑2007 și, respectiv, în perioada 2008‑2012. Faza 4 se va desfășura din 2021 până în 2030.

05

EU ETS este un program de „plafonare și comercializare”. Numărul maxim anual de certificate disponibile („plafonul”) este definit prin legislație și se creează o piață pe care certificatele sunt cumpărate și vândute. Operatorii au nevoie de un certificat pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emis. Certificatele sunt obținute fie prin licitații – în cadrul cărora instalațiile trebuie să facă oferte pentru ele –, fie cu titlu gratuit. De asemenea, operatorii au posibilitatea de a cumpăra certificate de pe piețele specializate sau de la alți operatori. Sistemul este explicat în figura 2.

În acest exemplu, fabrica A primește mai multe certificate gratuite decât îi sunt necesare pentru a-și acoperi emisiile. Fabrica poate decide să păstreze surplusul sau să vândă certificatele de care nu are nevoie. Fabrica B nu primește suficiente certificate gratuite pentru a-și acoperi emisiile și trebuie să cumpere certificatele care îi lipsesc în cadrul unei licitații sau de la alți operatori (în cazul în care nu are un stoc de certificate din anii precedenți).

06

EU ETS este reglementat printr-o directivă din 2003⁹ (denumită în continuare „Directiva EU ETS”), modificată ultima dată în 2018, la care se adaugă mai multe decizii ale Comisiei și regulamente (a se vedea anexa I).

07

În comparație cu alocarea cu titlu gratuit, faptul că operatorilor li se cere să plătească pentru certificatele lor în cadrul unor licitații respectă principiul „poluatorul plătește” și îi încurajează într-o mai mare măsură pe aceștia să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră¹⁰. Certificatele gratuite urmau să fie alocate în așa fel încât:

1. să se reducă riscurile de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (delocalizarea producției într-un mod care generează o creștere a emisiilor globale de gaze cu efect de seră);
2. să se încurajeze decarbonizarea (evitând creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră¹¹), prin aplicarea unor valori de referință pentru alocarea cu titlu gratuit, stabilite pe baza instalațiilor celor mai performante dintr-un anumit sector. Această abordare ar trebui să încurajeze operatorii mai puțin eficienți să își îmbunătățească performanțele, recompensându-i în același timp pe cei cu performanțe bune.

08

Figura 3 conține o comparație între totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră acoperite de EU ETS și certificatele alocate fie în cadrul licitațiilor, fie cu titlu gratuit. Până în 2012, toate sectoarele au primit cea mai mare parte a certificatelor lor cu titlu gratuit.

09

Începând din 2013, sectorul industrial și cel al aviației beneficiază de alocare cu titlu gratuit. Între 2013 și 2019, industria a primit peste 5 000 de milioane de astfel de certificate, iar aviația, peste 200 de milioane¹². În cazul sectoarelor industriale, volumul de certificate alocate cu titlu gratuit scade în fiecare an. Sectoarele clasificate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon beneficiază de certificate suplimentare alocate cu titlu gratuit și, indiferent de performanța instalațiilor din sectoarele respective, primesc la fel de multe certificate gratuite ca și instalația considerată cea mai eficientă pe baza valorilor de referință stabilite. Sectorul energiei electrice nu beneficiază de alocări cu titlu gratuit decât cu scopul de a se contribui la modernizarea sectorului în anumite state membre și în anumite condiții. Figura 4 ilustrează modul în care sunt alocate certificatele cu titlu gratuit.

10

În fazele 1 și 2, alocarea cu titlu gratuit a certificatelor s-a bazat pe emisiile istorice. Acest lucru a dus¹³ la o supra-alocare de certificate pentru numeroși operatori, în special având în vedere reducerea producției cauzată de recesiunea din 2008. În faza 3 (2013‑2020), alocarea cu titlu gratuit a ținut seama de valorile de referință stabilite pentru produse pe baza performanțelor operatorilor celor mai eficienți. Această abordare urmărea încurajarea câștigurilor de eficiență (adică emisii mai scăzute per unitate produsă) la nivelul operatorilor, dar ea poate totuși să permită o creștere a emisiilor în sectorul industrial dacă nivelurile producției cresc. Alegerea sectoarelor care au dreptul la certificate alocate cu titlu gratuit este legată în principiu de incapacitatea anumitor sectoare de a transfera costurile către clienții lor (a se vedea caseta 1).

11

Figura 5 arată că, după introducerea valorilor de referință în 2013, toate sectoarele industriale au continuat să primească cu titlu gratuit cea mai mare parte a certificatelor care le erau necesare pentru a-și acoperi emisiile și, de asemenea, că emisiile industriale au rămas la un nivel relativ stabil. În cazul anumitor sectoare, certificatele alocate cu titlu gratuit au depășit emisiile. Această situație se explică prin slaba calitate a datelor utilizate pentru primele valori de referință stabilite și prin alinierea limitată la volumele de producție ale operatorilor (a se vedea punctul 48).

12

Operatorii și investitorii comercializează certificate atât pe piața primară, cât și pe cea secundară, unde prețul este influențat de dinamica ofertei (limitată de plafonul EU ETS) și a cererii. Semnalul de preț ar trebui să acționeze ca un stimulent pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În 2019, cel mai mic preț înregistrat pentru un certificat de emisii EUA (European Union Allowance) a fost de 19,59 euro, iar cel mai ridicat, de 29,03 euro¹⁵ (a se vedea figura 6). Numeroși experți au conchis că, pentru a se asigura stimulentele adecvate în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, ar fi necesare prețuri semnificativ mai mari ale emisiilor de dioxid de carbon¹⁶.

13

Directiva EU ETS prevede că cel puțin jumătate din veniturile obținute din scoaterea la licitație a certificatelor trebuie să fie utilizate de statele membre pentru acțiuni în domeniul climei și al energiei. Potrivit datelor Agenției Europene de Mediu (AEM), în perioada 2013‑2020 au fost alocate cu titlu gratuit peste 6,66 miliarde de certificate în faza 3 (2013‑2020) a EU ETS. În această perioadă, prețurile certificatelor au fluctuat, dar au crescut de la mai puțin de 3 euro la aproximativ 25 de euro. În cazul în care ar fi fost scoase la licitație mai multe certificate pentru sectorul industrial, statele membre ar fi obținut venituri suplimentare semnificative. Comisia a constatat că, între 2012 și iunie 2019, statele membre au primit 42 de miliarde de euro reprezentând venituri obținute din scoaterea la licitație a certificatelor¹⁷.

14

Rolurile principalilor actorilor din cadrul EU ETS pot fi descrise după cum urmează:

1. Comisia supervizează măsurile luate de statele membre în temeiul Directivei EU ETS, definește regulile pentru scoaterea la licitație și pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor, oferă statelor membre, operatorilor și verificatorilor terți orientări cu privire la aplicarea directivei și prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri legislative referitoare la EU ETS.
2. Autoritățile competente din statele membre ale UE verifică și aprobă planurile operatorilor de monitorizare a emisiilor, inspectează operatorii și acceptă rapoartele de emisii verificate ale acestora, pe baza legislației UE și a orientărilor Comisiei.
3. Operatorii care trebuie să respecte plafonul pentru emisiile de gaze cu efect de seră stabilit de UE obțin și restituie, în fiecare an, un volum de certificate corespunzător emisiilor lor. Nerestituirea unui număr suficient de certificate conduce la o sancțiune financiară de 100 de euro per tonă de dioxid de carbon echivalent (CO₂e) neacoperită, la care se adaugă sancțiuni suplimentare stabilite la nivelul de stat membru (în conformitate cu dispozițiile armonizate din Directiva EU ETS).
4. Verificatorii terți (aprobați de organisme de acreditare din statele membre) verifică și certifică datele operatorilor referitoare la emisii.

15

Din 2005 și până în 2012 (primele două faze ale EU ETS), aproape toate certificatele au fost alocate cu titlu gratuit. În fiecare an, numărul de certificate alocate a fost mai mare decât volumul necesar pentru a acoperi emisiile reale, în special în perioada de încetinire a creșterii economice care a urmat crizei din 2008, ceea ce a dus la solduri din ce în ce mai mari de certificate (a se vedea figura 7) deținute de operatori. Din această cauză, prețul certificatelor de emisii a scăzut vertiginos (a se vedea figura 6), slăbind interesul operatorilor de a reduce emisiile. Numeroși operatori au putut să se bazeze pe certificatele primite anterior cu titlu gratuit pentru a respecta integral obligațiile de restituire care le reveneau. Modificările aduse sistemului în cea de a treia fază a acestuia au eliminat în cea mai mare parte acest excedent anual de la nivelul sistemului.

16

Directiva EU ETS consolidată prevede revizuirea anumitor dispoziții referitoare la faza 4 (2021‑2030), ținând seama de următoarele circumstanțe:

1. bilanțul la nivel global, programat de părțile la Acordul de la Paris pentru 2023, care va consta în evaluarea angajamentelor lor actuale și a nevoii de intensificare a eforturilor pentru a se îndeplini obiectivele acordului¹⁸;
2. punerea în aplicare a Schemei de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA), sub egida Organizației Aviației Civile Internaționale, un program care vizează compensarea la nivel mondial a emisiilor generate de aviația civilă (a se vedea caseta 4)¹⁹;
3. eventuala adoptare a unor ajustări la frontieră ale tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon, operate asupra importurilor din țări terțe (a se vedea punctul 40).

În 2020, Comisia a propus o nouă lege europeană privind clima²⁰ și a prevăzut să lanseze o consultare publică cu privire la un mecanism de ajustare la frontieră a tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon. Comunicarea Comisiei referitoare la Pactul verde european a abordat posibilitatea modificării dispozițiilor care reglementează EU ETS.

Sfera și abordarea auditului

17

Curtea a examinat dacă deciziile Comisiei privind alocarea cu titlu gratuit a certificatelor în cadrul EU ETS au asigurat o bază rezonabilă pentru a încuraja reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În special, s-a examinat dacă alocarea de certificate cu titlu gratuit:

• a fost utilizată cu succes ca instrument de modernizare pentru sectorul energiei electrice;
• a vizat sectoarele cele mai expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon;
• a fost utilizată într-un mod care a stimulat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și nu a contribuit la creșterea acestor emisii.

18

În cadrul activității sale de audit, Curtea:

• a examinat propunerile, orientările și alte rapoarte relevante ale Comisiei;
• a consultat autoritățile de resort din Cehia, Germania, Polonia și Suedia, reprezentanți ai sectorului industrial, ai sectorului energiei electrice și ai sectorului aviației, precum și organizații neguvernamentale;
• a evaluat registrele și rapoartele disponibile referitoare la funcționarea EU ETS și a mecanismului de alocare cu titlu gratuit a certificatelor;
• a consultat un grup de experți. Competențele acestora au fost utilizate pentru a evalua constatările preliminare legate de efectele sistemului de certificate alocate cu titlu gratuit;
• a realizat un sondaj în rândul autoritățile competente responsabile de monitorizarea EU ETS din toate statele membre ale UE, cu scopul de a colecta informații relevante privind valorile de referință și relocarea emisiilor de dioxid de carbon.

19

Perioada vizată de audit este cuprinsă între 2013 și 2019, acoperind astfel faza 3 a EU ETS și legislația propusă pentru faza 4. Prin urmare, impactul epidemiei de COVID-19 asupra prețurilor din cadrul EU ETS și impactul probabil al încetinirii economice rezultate nu au fost acoperite de acest audit.

20

Prezentul raport aduce informații ce pot fi utilizate în cadrul examinării planificate a legislației care este necesară în vederea bilanțului la nivel global prevăzut pentru 2023 în temeiul Acordului de la Paris (a se vedea punctul 16).

Observații

Certificatele de emisii alocate cu titlu gratuit au produs rezultate incerte atunci când au fost utilizate ca instrument de modernizare pentru sectorul energiei electrice

21

Certificatele de emisii alocate cu titlu gratuit pentru sectorul energiei electrice au fost autorizate în cursul fazei 3 prin derogare de la regula generală conform căreia acest sector trebuie să își achiziționeze certificatele prin licitație sau de pe piață. Obiectivul acestor certificate gratuite era să sprijine investițiile destinate modernizării sectorului energiei electrice în cele opt state membre care aplică derogarea. Curtea a analizat modificările aduse între fazele 3 și 4 alocării de certificate cu titlu gratuit și a examinat dacă sectoarele energiei electrice din aceste state membre și-au redus amprenta de carbon.

Începând din 2021, se aplică condiții mai stricte pentru utilizarea certificatelor alocate cu titlu gratuit în sectorul energiei electrice

22

Din 2013, sectorul energiei electrice nu mai are dreptul la alocarea de certificate cu titlu gratuit, dat fiind că poate transfera costurile către consumatori. O derogare²¹ de la acest principiu general a fost acordată pentru zece state membre care, în 2013, aveau un PIB pe cap de locuitor mai mic de 60 % din media Uniunii. În faza 3, derogarea a fost utilizată de către opt dintre aceste state membre (a se vedea figura 8). Din 2013 și până în 2018, au fost alocate cu titlu gratuit în temeiul acestei dispoziții peste 479 de milioane de certificate de emisii (figura 6 indică evoluția prețului certificatelor). Scopul acestei alocări cu titlu gratuit era de a contribui la modernizarea sectorului producției de energie electrică din țările respective, unele dintre ele depinzând foarte mult de cărbune.

23

Statele membre care aveau intenția de a recurge la această derogare trebuiau să trimită Comisiei o cerere care să îndeplinească o serie de condiții prevăzute în directivă și în documentele de orientare ulterioare ale Comisiei²² (a se vedea caseta 2). În urma mai multor runde de discuție cu cele opt state membre solicitante, Comisia a aprobat cererile prezentate de acestea.

24

În concluziile sale din 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030²³, Consiliul a recunoscut că alocările cu titlu gratuit către sectorul energiei electrice ar trebui să fie îmbunătățite, pentru a se asigura faptul că fondurile sunt utilizate pentru a promova investiții reale în modernizarea acestui sector. Directiva revizuită pentru faza 4 prevede că autoritățile competente selectează investiții în urma unei proceduri obligatorii de ofertare concurențială (în locul planurilor fixe naționale de investiții utilizate pentru faza 3). În ceea ce privește faza 4, din cele zece state membre eligibile, numai Bulgaria, Ungaria și România vor aloca certificate cu titlu gratuit pentru sectoarele naționale ale energiei electrice.

Datele disponibile arată că alocarea cu titlu gratuit a certificatelor s-a dovedit ineficace ca instrument de modernizare a sectorului energiei electrice în faza 3

25

Se preconiza că investițiile rezultate din utilizarea certificatelor alocate cu titlu gratuit în temeiul articolului 10c vor conduce la o scădere a intensității emisiilor generate de producția de energie electrică, precum și la o reducere a emisiilor absolute. Un studiu efectuat pentru Comisie în 2015 a concluzionat că eficacitatea și eficiența reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră încurajate de aceste investiții nu puteau fi evaluate²⁴.

26

Figura 9 arată că cea mai mare parte a veniturilor rezultate datorită certificatelor alocate cu titlu gratuit a fost utilizată pentru modernizarea de centrale pe lignit și cărbune superior, în special în Bulgaria, în Cehia, în Polonia și în România.

27

Curtea a evaluat reducerea intensității emisiilor de CO₂ în sectorul energiei electrice în țările eligibile pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit în temeiul articolului 10c și a comparat această reducere cu datele corespunzătoare pentru țările care nu au beneficiat de alocarea gratuită (a se vedea figura 10). Rezultatele arată o scădere mult mai mică a intensității emisiilor de CO₂ în cazul statelor membre care au beneficiat de certificate alocate cu titlu gratuit în vederea modernizării sectorului energiei electrice. Cercetările recente²⁵ privind reducerea utilizării cărbunelui ca bază pentru generarea de energie electrică în 2019 confirmă această tendință.

Alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru industrie și operatorii de aeronave nu a luat în considerare într-o măsură suficientă capacitatea de a transfera costurile și a avut tendința de a încetini decarbonizarea

28

Directiva EU ETS prevede că alocarea de certificate cu titlu gratuit reprezintă o derogare „tranzitorie și excepțională” de la²⁶ opțiunea implicită care constă în scoaterea la licitație (a se vedea figura 4). Alocarea cu titlu gratuit ar trebui să fie direcționată către sectoarele cele mai expuse concurenței internaționale și cele mai puțin capabile să transfere către clienți costurile emisiilor de CO₂.

Alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru sectorul industrial și pentru operatorii de aeronave nu a ținut seama de capacitatea acestor sectoare de a transfera costurile

29

Așa cum s-a menționat mai sus, cu excepția cazului a zece state membre cu venituri mai scăzute (a se vedea punctul 21), EU ETS a exclus sectorul energiei electrice de la alocarea cu titlu gratuit, deoarece acest sector avea capacitatea de a transfera costurile către clienții săi și, prin urmare, nu era expus riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Curtea a constatat că alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru alte sectoare nu a fost întotdeauna coerentă cu capacitatea acestora de a transfera costurile.

• Sectorul aviației beneficiază de certificate alocate cu titlu gratuit. Or, acest sector poate transfera costurile aferente EU ETS către clienți. Evaluarea impactului din 2006 care a precedat includerea aviației în cadrul EU ETS²⁷ a confirmat acest lucru.
• Evaluarea impactului realizată de Comisie în contextul revizuirii EU ETS pentru faza 4 oferă²⁸ informații privind ratele de transferare a costurilor pentru diferite sectoare industriale. Comisia nu a propus pentru niciun sector modularea volumului de certificate gratuite alocate.

30

Atunci când alocarea cu titlu gratuit nu este direcționată în mod corespunzător, se poate ajunge la situații în care anumite sectoare pot transfera costurile emisiilor de CO₂ chiar și atunci când primesc certificate cu titlu gratuit. Astfel, „certificatele alocate cu titlu gratuit implică un transfer financiar de la consumatori (sau industriile cliente) către industriile mari consumatoare de energie, antrenând ceea ce adesea sunt desemnate ca «profituri neașteptate»”²⁹. Evaluarea impactului care însoțește propunerea Comisiei din 2014 recunoaște³⁰,³¹ faptul că alocarea cu titlu gratuit poate slăbi stimulentele care încurajează instalațiile să își reducă emisiile și că sectoarele care obțin certificate în mod gratuit pot transfera unele dintre costurile lor.

31

În concluziile sale din 2014³², Consiliul European a convenit că proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație în cadrul EU ETS în perioada de după 2020 nu ar trebui să fie redusă. Comisia a propus ca în faza 4 să fie scos la licitație același procent de certificate ca în faza 3³³ (57 %). Legiuitorul a introdus³⁴ apoi posibilitatea de a crește volumul de certificate gratuite disponibile până la 3 % dacă este necesar (a se vedea „rezerva pentru alocarea cu titlu gratuit” în figura 11). Legiuitorul are competența de a decide când să aplice această majorare. Această clauză nu a făcut parte din evaluarea impactului realizată de Comisie și nici din propunerea Comisiei. Rezultatul este că, în faza 4, aproximativ 40 % din certificate vor fi alocate în continuare cu titlu gratuit.

Sectoarele care generează peste 90 % din emisiile industriale au primit cu titlu gratuit toate certificatele lor sau cea mai mare parte a acestora

32

EU ETS utilizează alocarea cu titlu gratuit a certificatelor pentru a atenua riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (a se vedea punctul 07). Acest fenomen „se referă la posibila creștere la nivel mondial a emisiilor de gaze cu efect de seră în cazul în care, din cauza costurilor legate de politicile climatice în UE, întreprinderile și-ar transfera producția către alte țări în care industria nu face obiectul unor politici comparabile în domeniul climei”³⁵. Riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon există din cauza diferențelor în ceea ce privește costul emisiilor de CO₂ în interiorul UE și între UE și țările terțe.

33

Potrivit OCDE (a se vedea figura 12), costurile emisiilor de CO₂ variază semnificativ de la o țară la alta. De exemplu, în majoritatea statelor membre ale UE, costurile totale ale carbonului erau mai mici decât în Elveția și în Norvegia, dar mai mari decât în SUA sau în China. Un studiu finanțat de Comisia Europeană nu a identificat nicio dovadă care să demonstreze că s-a produs acest fenomen³⁶, dar există alte studii care susțin că relocarea emisiilor de dioxid de carbon nu a avut loc tocmai datorită certificatelor alocate cu titlu gratuit³⁷. Relocarea emisiilor de dioxid de carbon are implicații economice și sociale întrucât poate însemna mai puține locuri de muncă și mai puține investiții în UE.

34

Alocarea de certificate cu titlu gratuit combate riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, prin reducerea costurilor de conformare pe care trebuie să le suporte operatorii care intră sub incidența EU ETS. Aceste certificate îi ajută astfel pe operatori să rămână competitivi față de producătorii din țări terțe.

35

Operatorii industriali din sectoare considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon beneficiază în fiecare an de alocări cu titlu gratuit pe baza unor valori de referință stabilite pentru produse și menționate la punctul 42, spre deosebire de alte sectoare (care nu sunt considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon), ale căror certificate gratuite sunt reduse progresiv (a se vedea figura 4) pentru a ajunge la zero. În urma propunerilor Comisiei, ponderea sectoarelor industriale considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon a fost redusă substanțial pentru faza 4. Aceste sectoare reprezintă totuși în continuare 94 % din emisiile industriale din UE (a se vedea figura 13). Lista sectoarelor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon nu stabilește grade diferite de risc în funcție de sector, tratându-le pe toate în același mod (a se vedea caseta 3 pentru o comparație cu alte sisteme ETS).

36

Legislația EU ETS utilizează intensitatea emisiilor și intensitatea schimburilor comerciale drept criterii de evaluare a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Evaluarea impactului realizată în contextul revizuirii EU ETS pentru viitoarea fază 4 a analizat, de asemenea, ratele de transferare a costurilor (a se vedea caseta 1) pentru diferite sectoare³⁹, însă Comisia nu le-a inclus printre criteriile de evaluare a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon⁴⁰ prezentate în propunerile sale pentru faza 4.

37

Faptul că certificatele alocate cu titlu gratuit nu sunt direcționate astfel încât să pună accentul pe riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon înseamnă că, în temeiul dispozițiilor în vigoare, cea mai mare parte a lor nu va fi redusă la zero înainte de 2030, obiectivul urmărit pentru certificatele gratuite (a se vedea figura 4).

38

Un studiu OCDE publicat în 2018 cu privire la primii zece ani ai EU ETS a constatat că sectoarele considerate de Comisia Europeană ca fiind expuse riscului „funcționează într-adevăr pe piețe extrem de competitive și cunosc o perioadă economică dificilă”. În același timp, studiul afirmă că „întreprinderile care intră sub incidența EU ETS s-au descurcat relativ mai bine decât omoloagele lor din afara ETS […], [ceea ce] arată că costurile antrenate de legislație în legătură cu reducerea emisiilor de dioxid de carbon pentru întreprinderile din cadrul EU ETS expuse riscului au fost mai mult decât compensate de alocarea de certificate cu titlu gratuit”⁴¹. Prin urmare, o distribuire mai bine direcționată a certificatelor gratuite ar fi combătut riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, ar fi redus profiturile neașteptate și (prin creșterea proporției de certificate scoase la licitație) ar fi îmbunătățit finanțele publice.

Comisia a examinat alte abordări menite să atenueze riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon cauzată de EU ETS, fără a prezenta însă propuneri referitoare la acestea

39

În evaluarea impactului din 2008 pe care a realizat-o în contextul revizuirii pentru faza 3⁴², precum și într-o comunicare din 2010 privind modalități de accelerare a reducerii emisiilor și de evaluare a relocării emisiilor de dioxid de carbon, Comisia a analizat alte soluții decât alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru a combate problema relocării emisiilor de dioxid de carbon⁴³, dar nu a făcut propuneri specifice. În special, în 2014, atunci când a evaluat un posibil cadru de politici pentru climă și energie în perioada 2020‑2030, Comisia a analizat situația relocării emisiilor de dioxid de carbon în UE și a propus scenarii de combatere a acestei probleme. Toate scenariile se bazau exclusiv pe alocarea de certificate cu titlu gratuit⁴⁴. Una dintre principalele soluții de înlocuire a alocării cu titlu gratuit, discutată în prezent de către Comisie, utilizează ajustări la frontieră ale tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon, al căror rol este să asigure o egalitate între costurile GES ale importurilor și costurile GES ale producției interne⁴⁵.

40

Ajustările la frontieră ale tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon ar urma să includă costul reducerii emisiilor în importurile care provin din teritorii fără politici în domeniul climei comparabile cu EU ETS, reducând astfel riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (deși acest sistem nu ar rezolva problema costurilor incluse în exporturile UE către țări terțe). Evaluarea impactului din 2015 care însoțește propunerea legislativă inițială a Comisiei pentru faza 4 a EU ETS a constatat că nu există o alternativă plauzibilă la sistemul valorilor de referință pentru a combate problema relocării emisiilor de dioxid de carbon. Evaluarea menționa faptul că o taxă la frontieră este un instrument mult mai puțin adecvat, subliniind că aceasta riscă să intre în conflict cu normele comerciale multilaterale și să suscite reacții negative din partea țărilor terțe⁴⁶. Cu toate acestea, directiva referitoare la faza 4 precizează că alocarea cu titlu gratuit a certificatelor ar putea fi înlocuită, adaptată sau completată cu ajustări la frontieră ale tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon⁴⁷.
Comunicarea privind „Pactul verde european” propune să se meargă înainte cu o propunere referitoare la „ajustarea la frontieră a tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon” dacă persistă diferențe considerabile la nivelul prețului emisiilor de dioxid de carbon⁴⁸.

Mecanismul valorilor de referință utilizate pentru alocarea de certificate cu titlu gratuit îmbunătățește progresiv stimulentele pentru reducerea emisiilor

41

În conformitate cu Directiva EU ETS, certificatele gratuite urmau să fie alocate în faza 3 într-un mod care să încurajeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Normele care reglementează această alocare nu ar trebui să contribuie la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Abordarea bazată pe valori de referință a oferit stimulente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

42

Începând cu faza 3, volumul de certificate gratuite pe care le primește fiecare operator este calculat pe baza unor valori de referință specifice produselor (sau, dacă acest lucru nu este posibil, printr-o metodă alternativă legată de utilizarea energiei termice și a combustibilului). În conformitate cu Directiva EU ETS⁴⁹, Comisia a utilizat valori de referință pentru a se asigura că „modalitățile de alocare încurajează tehnici eficiente din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și al ameliorării randamentului energetic […], fără să se stimuleze creșterea nivelului emisiilor”.

43

Valorile de referință sunt fixate la nivelul mediu de emisii al celor mai eficiente 10 % dintre instalațiile din fiecare sector. Pe această bază, „instalațiile care sunt extrem de eficiente ar trebui să primească toate sau aproape toate certificatele de care au nevoie pentru a se conforma obligațiilor EU ETS. Instalațiile ineficiente trebuie să depună eforturi mai mari pentru a-și acoperi emisiile cu ajutorul certificatelor, fie prin reducerea emisiilor, fie prin achiziționarea unui număr mai mare de certificate […]”⁵⁰.

44

Utilizarea valorilor de referință este considerată pe scară largă a fi un progres față de sistemul utilizat în fazele anterioare ale EU ETS, când alocarea s-a bazat pe emisiile istorice de gaze cu efect de seră⁵¹. Abordarea bazată pe valori de referință oferă stimulente mai convingătoare pentru reducerea emisiilor în procesul de producție.

Anumite probleme tehnice afectează eficacitatea utilizării valorilor de referință

45

În prezent, valorile de referință utilizate pentru alocarea cu titlu gratuit nu țin cont pe deplin de emisiile indirecte din cadrul legăturilor din lanțul de aprovizionare. În unele sectoare, acest lucru poate fi problematic în cazul în care unele instalații pot să își reducă intensitatea aparentă a emisiilor (dar își mențin nivelurile de alocare cu titlu gratuit) prin înlocuirea emisiilor directe (la fața locului) cu emisii indirecte⁵².

46

Emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de arderea biomasei nu sunt incluse în calculul certificatelor pe care un operator trebuie să le restituie (a se vedea punctul 05). Instalațiile industriale care utilizează biomasă primesc, de obicei, mai multe certificate gratuite decât cele pe care trebuie să le restituie. În plus, operatorii care produc energie electrică pe bază de biomasă nu trebuie să restituie certificate pentru emisiile generate de acest combustibil. Sistemul EU ETS nu impune niciun criteriu de durabilitate pentru acest tip de combustibil. Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile (RED II) a inclus criterii de durabilitate pentru biomasă⁵³, pe baza logicii că numai bioenergia durabilă care reduce emisiile de gaze cu efect de seră în comparație cu combustibilii fosili este eligibilă pentru sprijin financiar. Comisia nu a propus modificări ale normelor EU ETS pentru a limita alocarea de certificate cu titlu gratuit la operatorii care utilizează o biomasă ce îndeplinește criteriile prevăzute de RED II.

47

Aplicarea principiului „poluatorul plătește” și a principiului „utilizatorul plătește” în cazul costurilor emisiilor de dioxid de carbon poate încuraja producătorii și consumatorii să își modifice comportamentul și să reducă emisiile. Evaluarea impactului realizată pentru faza 4 a EU ETS a recunoscut că alocarea de certificate cu titlu gratuit nu permite o aplicare corespunzătoare a principiului „poluatorul plătește”⁵⁴: stimulentul de a reduce emisiile adus de acest principiu devine mai slab dacă certificatele sunt alocate cu titlu gratuit.

48

Pentru faza 4, Consiliul a convenit⁵⁵ în 2014 că, pentru a se evita profiturile neașteptate, nivelul alocării trebuie să fie aliniat mai bine la volumele de producție ale operatorilor. În 2015, Comisia a propus o metodă de actualizare a valorilor de referință, care ar permite o astfel de alocare dinamică în funcție de volumele de producție ale operatorilor. În acest sens, propunerea Comisiei a luat în considerare mai multe criterii (de exemplu, o mai bună aliniere la nivelurile de producție și creștere zero a complexității administrative).

Se preconizează că faza 4 a EU ETS va aduce informații mai bune cu privire la stimulentele pentru decarbonizare

49

Legislația EU ETS stabilește obligațiile care revin instalațiilor, verificatorilor și statelor membre pentru a asigura fiabilitatea calculului certificatelor alocate cu titlu gratuit și a datelor raportate cu privire la emisii⁵⁶. Pentru a se asigura că informațiile privind emisiile sunt corecte, Comisia se poate baza, de asemenea, pe analizele de conformitate aferente EU ETS și pe forumul privind conformitatea al EU ETS. Legislația actuală nu prevede colectarea de informații pentru a se evalua dacă alocarea cu titlu gratuit a certificatelor a dus la o creștere a eficienței energetice a instalațiilor. Prin urmare, Comisia nu a realizat până acum o astfel de evaluare. Directiva EU ETS revizuită stabilește⁵⁷ că instalațiile care beneficiază de alocare cu titlu gratuit în faza 4 vor trebui să transmită date privind activitatea de producție, ca parte a măsurilor naționale de punere în aplicare. Potrivit Comisiei, aceste date îi vor permite să evalueze rezultatele aduse de certificatele gratuite în ceea ce privește stimularea decarbonizării în sectoarele industriale.

Alocarea de certificate cu titlu gratuit a favorizat transportul aerian în detrimentul celui feroviar

50

Alocarea de certificate cu titlu gratuit vizează prevenirea relocării emisiilor de dioxid de carbon și evitarea unei creșteri la nivel mondial a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transferul de activități dinspre UE către țări terțe. În cadrul UE, Curtea a constatat că alocarea cu titlu gratuit poate sprijini transportul aerian cu emisii ridicate de dioxid de carbon în detrimentul transportului feroviar.

51

Operatorii din domeniul aviației beneficiază de certificate gratuite și trebuie să restituie certificate pentru a-și acoperi emisiile generate de zborurile din interiorul UE (plus Norvegia, Islanda și Liechtenstein). Având în vedere prețurile practicate pentru certificatele EU ETS în faza 3, costul suplimentar per pasager este limitat, variind între 0,3 și 2 euro per pasager pentru majoritatea zborurilor menționate în tabelul 1. Transportul feroviar nu intră sub incidența EU ETS, însă transportul feroviar electrificat plătește costurile legate de acest sistem transferate de sectorul producției de energie electrică (în 2016, era electrificată 54 % din rețeaua feroviară din UE⁵⁸).

52

Agenția Internațională a Energiei a raportat în 2019 că transportul feroviar este unul dintre modurile de transport cele mai eficiente și cu cele mai scăzute emisii⁵⁹. Majoritatea zborurilor din interiorul UE acoperă distanțe mai mici de 1 000 km⁶⁰ și, pentru multe dintre aceste legături, trenurile pot fi o alternativă cu o intensitate mai mică a emisiilor de dioxid de carbon, cu condiția ca infrastructura feroviară să existe deja (a se vedea tabelul 1). Emisiile generate de construcția infrastructurii feroviare trebuie însă să fie luate de asemenea în considerare atunci când se evaluează contribuția potențială a transportului feroviar la decarbonizare⁶¹.

53

Pentru a aborda problema emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aviație la nivel mondial, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a creat Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională (CORSIA), care va impune operatorilor de transport aerian din întreaga lume să își compenseze emisiile prin reduceri în alte sectoare (a se vedea caseta 4). Compensarea implică investiții în reducerea emisiilor în alte sectoare, mai degrabă decât în sectorul aviației în sine.

Concluzii și recomandări

54

Auditul s-a concentrat pe rolul alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în cadrul EU ETS. Principala întrebare la care Curtea a căutat să răspundă în cadrul auditului său a fost următoarea: „Deciziile privind alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în cadrul EU ETS au asigurat o bază rezonabilă pentru a încuraja reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră?”. Curtea a constatat că, deși motivele care justificau utilizarea certificatelor gratuite erau întemeiate, o mai bună direcționare a alocării cu titlu gratuit ar fi generat beneficii multiple pentru decarbonizare, pentru finanțele publice și pentru funcționarea pieței unice.

55

Potrivit directivei, alocările cu titlu gratuit reprezintă o metodă tranzitorie de alocare a certificatelor, spre deosebire de metoda implicită (scoatere la licitație). Cu toate acestea, atât în faza 3, cât și în faza 4 a EU ETS, certificatele gratuite continuă să reprezinte peste 40 % din numărul total de certificate disponibile.

56

Au fost alocate certificate cu titlu gratuit unui număr de opt state membre în care PIB-ul pe cap de locuitor era mai mic de 60 % din media UE, obiectivul urmărit fiind acela de a sprijini modernizarea sectoarelor de producție a energiei electrice din țările respective. Curtea a observat că autoritățile legislative au îmbunătățit normele privind alocarea cu titlu gratuit a certificatelor, pentru a asigura o mai bună promovare a investițiilor reale în sectorul energiei electrice (a se vedea punctele 22-24) în faza 4 a EU ETS. De asemenea, s-a constatat că, la nivel colectiv, progresele în materie de decarbonizare au fost mult mai lente în sectoarele energiei electrice din statele membre care furnizează certificate gratuite. Investițiile realizate s-au axat pe îmbunătățirea producției de energie electrică pe bază de cărbune (a se vedea punctele 25-27).

57

Curtea a constatat că numărul de certificate gratuite alocate sectoarelor industriei și aviației în faza 3 nu se baza pe capacitatea acestor sectoare de a transfera costurile (a se vedea punctele 29-31) și că direcționarea alocărilor cu titlu gratuit era limitată, deși relocarea emisiilor de dioxid de carbon are potențialul de a afecta piețele carbonului din UE și, astfel, evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial (a se vedea punctele 32-38).

Recomandarea 1 – O mai bună direcționare a alocării de certificate cu titlu gratuit

Comisia ar trebui să utilizeze reexaminarea funcționării directivei (prevăzută la articolul 30) pentru a revedea rolul certificatelor gratuite și, în special, pentru a evalua posibilitatea de a aplica o abordare coerentă în ceea ce privește alocarea lor, vizând diferitele sectoare în funcție de expunerea acestora la riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. De exemplu, sectoarele care primesc în prezent certificate gratuite ar putea fi clasificate în următoarele categorii: cu expunere ridicată la risc, cu expunere moderată și cu expunere redusă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021.

58

Curtea a constatat că abordarea care consta în alocarea cu titlu gratuit de certificate pe baza valorilor de referință a stimulat în mod semnificativ îmbunătățirea eficienței energetice (a se vedea punctele 42-44), dar aplicarea acestor valori poate fi îmbunătățită (a se vedea punctele 45-48). În același timp, potrivit constatărilor Curții, Comisia nu a cuantificat încă impactul certificatelor gratuite asupra câștigurilor de eficiență, dar intenționează să facă acest lucru (a se vedea punctul 49), iar certificatele cu titlu gratuit au avut tendința de a favoriza transportul aerian în detrimentul transportului feroviar (a se vedea punctele 50-53), contribuind poate astfel la o creștere a emisiilor totale.

Recomandarea 2 – Îmbunătățirea metodologiei legate de valorile de referință

Ținând seama de obligațiile care revin UE în temeiul Acordului de la Paris și de aspirațiile Pactului verde pe care l-a propus, Comisia ar trebui să revizuiască metodologia de alocare a certificatelor cu titlu gratuit pentru a aborda mai bine provocările tehnice, cum ar fi cele identificate în prezentul raport, de exemplu:

1. îmbunătățirea semnalelor de preț în toate etapele producției și consumului;
2. operarea unei distincții între sursele de biomasă care respectă criteriile stabilite de Directiva RED II și cele care nu respectă aceste criterii.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 8 iulie 2020.

Anexă

Anexa I — Sinteză a cadrului legislativ aplicabil EU ETS pentru faza 4

Termeni și acronime

Ajustare la frontieră a tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon: o taxă impusă pentru produsele care provin dintr-o țară sau o jurisdicție ce nu dispune de o politică privind schimbările climatice care să prevadă un preț al carbonului.

Atenuarea schimbărilor climatice: politici și acțiuni care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și, astfel, încetinirea sau stoparea schimbărilor climatice.

Biomasă: material de origine vegetală sau animală utilizat pentru producția de energie, cum ar fi lemnul, deșeurile forestiere și deșeurile provenite din culturile alimentare.

Certificat: în cadrul sistemului Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), un certificat EUA (European Union Allowance) corespunde dreptului de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent (CO₂e) pe parcursul unei perioade anume. Aceste certificate de emisii pot fi utilizate de către operatori în cadrul EU ETS pentru a-și acoperi emisiile verificate sau ele pot fi vândute/cumpărate de la alți operatori.

CO₂: dioxid de carbon.

CO₂e: dioxid de carbon echivalent. Este vorba despre unitatea contabilă utilizată pentru a consolida emisiile de diferite tipuri de gaze cu efect de seră. Emisiile sunt ajustate pe baza unui potențial de încălzire globală (GWP), calculat în funcție de contribuția acestora la încălzirea globală în raport cu dioxidul de carbon și exprimat în CO₂e. De exemplu, metanul (CH₄) are un GWP de 25 pe o perioadă de 100 de ani, ceea ce înseamnă că o tonă de CH₄ emisă este exprimată ca 25 de tone de CO₂e.

Comercializarea certificatelor de emisii: o abordare bazată pe piață pentru controlul poluării. Procesul are la bază crearea de drepturi de emisie (așa-numitele „certificate”), care pot fi comercializate între operatorii acoperiți de sistem. De asemenea, prin această metodă se poate recurge și la compensări, și anume certificate de reducere a emisiilor obținute în altă parte.

Compensări: compensările emisiilor de CO₂ reprezintă reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră efectuate pentru a compensa volumul de gaze cu efect de seră emise în altă parte.

CORSIA: Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională, un sistem elaborat de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) care vizează atenuarea impactului aviației civile mondiale asupra schimbărilor climatice.

Decarbonizare: proces de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă dintr-o activitate economică sau din ansamblul economiei.

Decizia privind partajarea eforturilor: stabilește pentru statele membre obiective anuale privind emisiile de gaze cu efect de seră în perioada 2013‑2020, exprimate ca variații procentuale față de nivelurile din 2005. Aceste obiective privesc emisiile din majoritatea sectoarelor care nu sunt incluse în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), cum ar fi transporturile, construcțiile, agricultura și deșeurile. Nu sunt incluse emisiile provenite din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și transportul naval internațional.

EU ETS: sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii.

Factor de corecție transsectorial: factor prin care se asigură faptul că numărul total al certificatelor alocate rămâne sub cuantumul maxim, în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE („Directiva EU ETS”).

Gaze cu efect de seră (GES): gaze care acționează ca o pătură în atmosfera Pământului, blocând căldura și încălzind astfel suprafața planetei; acest fenomen este cunoscut sub numele de „efect de seră”. Principalele gaze cu efect de seră sunt dioxidul de carbon (CO₂), metanul (CH₄), protoxidul de azot (N₂O) și gazele fluorurate [hidrofluorocarburile, perfluorocarburile, hexafluorurile de sulf (SF₆) și trifluorurile de azot (NF₃)].

Intensitatea emisiilor de CO₂: măsură/nivel al volumului de emisii de CO₂ produse în cadrul unei activități economice specifice sau al unei producții industriale.

Intensitatea emisiilor: raport al emisiilor de gaze cu efect de seră pe unitate de produs.

Intensitatea schimburilor comerciale: o măsură a intensității schimburilor comerciale dintre UE și țările terțe. Corespunde raportului dintre valoarea totală a exporturilor către țări terțe adăugată la valoarea importurilor din țări terțe, pe de o parte, și dimensiunea totală a pieței pentru Spațiul Economic European (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor), pe de altă parte.

Metodă alternativă: utilizarea unei valori de referință alternative pentru alocarea certificatelor de emisii în cadrul EU ETS. Aceste valori de referință alternative se bazează pe consumul de energie termică sau de combustibil și nu pe produse specifice.

Operatori (în cadrul EU ETS): instalații și întreprinderi din sectoarele care intră sub incidența EU ETS.

Pactul verde european: un pachet de măsuri prezentat de Comisia Europeană, al cărui obiectiv este să permită Europei să devină primul continent mondial neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acest deziderat implică investiții în inovare și cercetare, regândirea economiei, actualizarea politicii industriale și decarbonizarea industriilor mari consumatoare de energie.

Plafon pentru emisii: volumul total al emisiilor autorizat în cadrul unui sistem de plafonare și comercializare.

Plafonare și comercializare: EU ETS este considerat a fi un sistem de plafonare și comercializare, ceea ce înseamnă că există o „plafonare” sau limitare a volumului total de emisii pe care îl pot genera instalațiile incluse în sistem. Operatorii din cadrul sistemului pot primi certificate în mod gratuit sau trebuie să le cumpere în cadrul unor licitații. Accesul pe piață este permis și pentru traderi voluntari, care pot să cumpere și să vândă certificate. Prin limitarea numărului total al certificatelor disponibile se asigură faptul că acestea au o valoare.

Politici și măsuri de atenuare: politici și măsuri care vizează reducerea emisiilor și, astfel, atenuarea schimbărilor climatice.

Principiul „poluatorul plătește”: un principiu al legislației de mediu care prevede că cei care poluează trebuie să suporte costul gestionării acestei poluări. În UE, acest principiu este prevăzut la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), potrivit căruia costul prevenirii, reducerii sau reparării daunelor aduse mediului trebuie să fie suportat de către poluator.

Profit neașteptat: venituri suplimentare obținute de operatorii care fac obiectul EU ETS, atunci când costul emisiilor de CO₂ transferat consumatorilor depășește nivelul costurilor de conformare suportate de operator în cadrul EU ETS.

Relocarea emisiilor de dioxid de carbon: creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră care intervine atunci când întreprinderile transferă producția dintr-o jurisdicție cu o politică climatică strictă către alte țări cu reguli mai laxe în materie de emisii.

Rezerva pentru stabilitatea pieței: un mecanism bazat pe norme, care permite ca oferta de certificate să reacționeze la evoluția cererii, menținând echilibrul pieței carbonului în cadrul EU ETS. Această rezervă ajustează numărul de certificate disponibile în cadrul licitațiilor ca răspuns la evoluția cererii și a ofertei.

Schimbări climatice: schimbări ale sistemului climatic al planetei, ce duc la noi tendințe meteorologice care persistă o perioadă de timp îndelungată. Din cercetările științifice reiese faptul că procesul actual de schimbări climatice este cauzat de emisiile antropice de gaze cu efect de seră.

Tonă-kilometru: o unitate de măsură utilizată pentru a calcula emisiile generate de operatorii de aeronave care intră sub incidența EU ETS. Reprezintă o tonă transportată de un avion pe o distanță de un kilometru.

Transferarea („repercutarea”) costurilor: o creștere a prețului pe care un client îl plătește pentru produse din cauza creșterii costurilor suportate de o întreprindere.

Țări terțe: țări care nu sunt state membre ale Uniunii Europene.

Valoare de referință: valoare exprimată în tone de CO₂, stabilită la nivelul mediu de emisii al celor mai eficiente 10 % instalații din fiecare sector. Pe această bază, instalațiile care sunt extrem de eficiente ar trebui să primească toate sau aproape toate certificatele de care au nevoie pentru a se conforma obligațiilor EU ETS.

Verificatori (în cadrul EU ETS): verificatorii terți verifică rapoartele de emisii de GES ale operatorilor din cadrul EU ETS, precum și rapoartele privind datele tonă-kilometru ale operatorilor de transport aerian care intră sub incidența EU ETS.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, care a fost sprijinit de: Kathrine Henderson, șefă de cabinet, și Jerneja Vrabč, atașat în cadrul cabinetului; Colm Friel, manager principal; Maria Eulàlia Reverté i Casas, coordonatoare; Ernesto Roessing, coordonator adjunct; Kurt Bungartz și Oana Cristina Dumitrescu, auditori. Lars Markström, Marek Říha și Anna Zalega au asigurat sprijin lingvistic; Marika Meisenzahl s-a ocupat de asistența grafică, iar Terje Teppan-Niesen a asigurat sprijin administrativ.

Ca urmare a pandemiei de COVID-19 și a măsurilor stricte de izolare, nu s-a putut furniza o fotografie a echipei de audit.

Note

¹ COM(2020) 80 final – Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei).

² COM(2019) 640 final/3 – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Pactul verde european”.

³ AEM, Trends and Projections in Europe 2019: Tracking progress towards Europe’s climate and energy targets, 2019, p. 7.

⁴ UNEP, Emissions Gap Report 2019, 2019, p. 5.

⁵ Idem, p. XVI.

⁶ COM(2018) 773 final – „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”.

⁷ Pilon reglementat prin Decizia 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 și prin Regulamentul (UE) 2018/842 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021‑2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013.

⁸ Categoriile de activități definite în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

⁹ Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii.

¹⁰ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2015) 135 final, Impact Assessment Accompanying the document Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC to enhance cost-effective emission reductions and low-carbon investments.

¹¹ Articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii.

¹² Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind funcționarea pieței europene a carbonului, ianuarie 2020.

¹³ A se vedea, de exemplu, Post-2020 reform of the EU Emissions Trading System, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, 2018; Last Chance Saloon for the EU ETS, Sandbag, 2016; sau The EU ETS phase IV reform; implications for system functioning and for the carbon price signal, Oxford University for Energy Studies, 2018.

¹⁴ EU ETS Handbook, p. 42.

¹⁵ A se vedea Sandbag Carbon Price Viewer.

¹⁶ A se vedea Report of the High-Level Commission on Carbon Prices publicat de Coaliția pentru fixarea prețului emisiilor de dioxid de carbon în 2017, document în care se prevedeau prețuri de până la 80 de dolari americani până în 2020 și de până la 100 de dolari americani până în 2030.

¹⁷ Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind funcționarea pieței europene a carbonului, COM(2019) 557 final din 31 octombrie 2019.

¹⁸ Articolul 30 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii.

¹⁹ Articolul 28b din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii.

²⁰ Propunere a Comisiei de regulament: Legea europeană a climei.

²¹ Articolul 10c din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii.

²² Condiții enunțate la articolul 10c din Directiva 2003/87/CE; Comunicarea Comisiei intitulată „Document de orientare privind aplicarea opțională a articolului 10c din Directiva 2003/87/CE” (2011/C 99/03) și Decizia Comisiei din 29 martie 2011, C(2011)1983 final.

²³ EUCO 169/14 – Concluziile Consiliului European (23 și 24 octombrie 2014).

²⁴ Agenția de Mediu din Austria (Umweltbundesamt), Evaluation of the EU ETS Directive: Carried out within the project „Support for the Review of the EU Emissions Trading System”, Comisia Europeană, 2015.

²⁵ Sandbag, The Great Coal Collapse of 2019 – Mid-year analysis of the EU power sector.

²⁶ Articolele 10a, 10b și 10c din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului. A se vedea, de asemenea, https://ec.europa.eu/clima/policies/ets/allowances_en.

²⁷ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SEC)2006 1684, Accompanying document to the Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC so as to include aviation activities in the scheme for greenhouse gas emission allowance trading within the Community - Impact Assessment of the inclusion of aviation activities in the scheme for greenhouse gas emission allowance trading within the Community [COM(2006) 818 final] [SEC(2006) 1685].

²⁸ Tabelul 32 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2015) 135 final, Accompanying the document Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC to enhance cost-effective emission reductions and low-carbon investments, p. 199.

²⁹ Ex-post investigation of cost pass-through in the EU ETS, CE Delft și Oeko-Institut, noiembrie 2015.

³⁰ Memo/08/35 – Întrebări și răspunsuri privind propunerea Comisiei de revizuire a sistemului UE de comercializare a cotelor de emisie.

³¹ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2014) 15 final, Impact Assessment Accompanying the document „Communication of the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions – A policy framework for climate and energy in the period from 2020 up to 2030”, p. 83-90.

³² EUCO 169/14 – Concluziile Consiliului European (23 și 24 octombrie 2014).

³³ COM(2015) 337 final – Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu.

³⁴ Articolul 1 punctul 14 litera (e) din Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814.

³⁵ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2019) 22 final, Impact Assessment Accompanying the document „Commission Delegated Decision supplementing Directive 2003/87/EC of the European Parliament and of the Council concerning the determination of sectors and subsectors deemed at risk of carbon leakage for the period 2021 to 2030”, p. 4.

³⁶ Bolscher, Hans; Graichen, Verena; Hay, Graham; Healy, Sean; Lenstra, Jip; Meindert, Lars; Regeczi, David; Von Schickfus, Marie-Theres; Schumacher, Katja; Timmons-Smakman, Floor, Carbon Leakage Evidence Project: Factsheet for selected sectors, Ecorys, Rotterdam, p. 11, septembrie 2013.

³⁷ Montenegro, Roland; Fahl, Ulrich; Zabel, Claudia; Lekavičius, Vidas; Bobinaité, Viktorija; Brajković, Jurica, D3.2 - Case study on carbon leakage and competitiveness, proiectul REEEM, 2018.

³⁸ Mai multe informații cu privire la sistemul utilizat în California și la sistemul din Québec pot fi găsit la următoarele adrese respective: https://ww3.arb.ca.gov/cc/capandtrade/allowanceallocation/allowanceallocation.htm; http://www.environnement.gouv.qc.ca/changements/carbone/mecanismes-proteger.htm.

³⁹ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2015) 135 final, Impact Assessment Accompanying the document Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC to enhance cost-effective emission reductions and low-carbon investments, p. 193-202.

⁴⁰ COM(2015) 337 final – Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu.

⁴¹ „The joint impact of the European Union Emissions Trading System on carbon emissions and economic performance”, ECO/WKP(2018)63, în Economics department working papers, nr. 1515, Antoine Dechezinp, Daniel Nachtigall și Frank Venmans.

⁴² Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2008) 52, Accompanying document to the Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC so as to improve and extend the EU greenhouse gas emission allowance trading system – Impact Assessment, secțiunea 5.6.3.

⁴³ COM(2010) 265 final – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Analiză a opțiunilor pentru depășirea obiectivului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon”.

⁴⁴ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2014) 15 final, Impact Assessment accompanying the document „Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions – A policy framework for climate and energy in the period from 2020 up to 2030”, secțiunea 5.5.

⁴⁵ Claeys, Grégory; Tagliapietra, Simone; Zachmann, Georg, „How to make the European Green Deal work”, în Policy Contribution, nr. 13, noiembrie 2019. Bruegel, Bruxelles, p. 6.

⁴⁶ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2015) 135 final, Impact Assessment Accompanying the document Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC to enhance cost-effective emission reductions and low-carbon investments, p. 139.

⁴⁷ Directiva 2018/410/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018, considerentul 24.

⁴⁸ COM(2019) 640 final/3 – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Pactul verde european”, secțiunea 2.1.1.

⁴⁹ Articolul 10a alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.

⁵⁰ EU ETS Handbook, p. 41.

⁵¹ A se vedea, de exemplu, Position paper on benchmarking and allocation rules in phase III of the EU Emissions Trading System, CAN Europe, februarie 2010.

⁵² Zipperer, V., Sato, M., și Neuhoff, K. (2017), Benchmarks for emissions trading – general principles for emissions scope. GRI working paper.

⁵³ Astfel cum sunt stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) din Directiva 2009/2018/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

⁵⁴ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2015) 135 final, Impact Assessment Accompanying the document Proposal for a Directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2003/87/EC to enhance cost-effective emission reductions and low-carbon investments.

⁵⁵ EUCO 169/14 – Concluziile Consiliului European (23 și 24 octombrie 2014).

⁵⁶ Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

⁵⁷ Articolul 11 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.

⁵⁸ COM(2019) 51 final, Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Al șaselea raport de monitorizare a evoluției pieței feroviare, p. 2.

⁵⁹ IEA (2019), The Future of Rail, IEA, Paris.

⁶⁰ Alonso, G.; Benito, A.; Lonza, L.; Kousoulidou, M., „Investigations on the distribution of air transport traffic and CO₂ emissions within the European Union”, în Journal of Air Transport Management, v. 36, p. 85-93, aprilie 2014, p. 92.

⁶¹ Timperley, Jocelyn, „Eight charts show how „aggressive’ railway expansion could cut emissions”, în Carbon Brief, 2019.

⁶² Rezoluția A40-19 a Adunării OACI.

⁶³ Van Zon, N., Analysis of the technical feasibility of sustainable liquid hydrogen powered commercial aircraft in 2040, 2018, TU Delft, p. 1. A se vedea, de asemenea, Browne, M. W., „Clean Hydrogen Beckons Aviation Engineers”, în The New York Times, 24 mai 1988.

⁶⁴ Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814, JO L 76, 19.3.2018, p. 3.

⁶⁵ COM/2019/640 final – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Pactul verde european.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit/Demararea auditului	15.5.2019
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	7.5.2020
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	8.7.2020
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	29.7.2020

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020

PDF	ISBN 978-92-847-5054-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/582165	QJ-AB-20-016-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-5031-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/250078	QJ-AB-20-016-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2020

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene, sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.