Cheltuielile legate de climă din bugetul UE pentru perioada 2014‑2020: nivelul acestora nu este la fel de ridicat precum cel raportat

Sinteză

I Abordarea schimbărilor climatice este o prioritate-cheie pentru UE, care și-a stabilit obiective ambițioase în materie de energie și climă. Printre acestea se numără obiectivele pentru 2020 și cele pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de creștere a utilizării energiei din surse regenerabile și de promovare a eficienței energetice. UE a stabilit, de asemenea, un obiectiv pe termen lung de a atinge neutralitatea din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.

II UE s-a angajat să cheltuiască cel puțin 20 % din bugetul său pentru perioada 2014‑2020 pentru acțiuni în domeniul climei. În 2021, Comisia a raportat că și-a atins acest obiectiv și că fuseseră cheltuite 216 miliarde de euro (20,1 %) pentru măsuri relevante pentru climă. Obiectivul în materie de cheltuieli consacrate acțiunilor în domeniul climei care a fost inclus în bugetul UE pentru perioada 2021‑2027 a fost majorat la 30 %.

III Acest audit și-a propus să determine dacă Comisia raportase informații relevante și fiabile privind cheltuielile legate de climă pentru perioada 2014‑2020. Curtea a examinat modul în care Comisia a aplicat metodologia sa la evaluarea cheltuielilor legate de climă, precum și modul în care cheltuielile raportate au contribuit la acțiunile climatice. Au fost analizate, de asemenea, modificările preconizate în ceea ce privește urmărirea cheltuielilor legate de climă după 2020. Curtea a ales să efectueze auditul în acest moment pentru a sprijini Comisia să îmbunătățească raportarea viitoare cu privire la cheltuielile legate de climă.

IV Curtea a constatat că cheltuielile raportate nu au fost întotdeauna relevante pentru acțiunile din domeniul climei. Potrivit evaluării globale a Curții, Comisia a supraestimat contribuția la obiectivele climatice a unor componente-cheie ale finanțării agricole, cum ar fi ecocondiționalitatea, zonele cu constrângeri naturale și agricultura ecologică. Evaluarea Curții este sprijinită de publicații ale Comisiei, de publicații științifice și de publicații ale unor organizații neguvernamentale.

V În mod similar, Curtea consideră că Comisia a supraestimat contribuția la obiectivele climatice a finanțării alocate principalelor subsectoare ale infrastructurii și a finanțării pentru coeziune, cum ar fi transportul feroviar, energia electrică și biomasa. Comisia nu a utilizat ipoteze prudente și a fost inconsecventă în raportarea cu privire la proiecte din aceste domenii.

VI Curtea consideră că, în general, raportarea cu privire la cheltuielile legate de climă nu era fiabilă. Aceasta implica o aproximare semnificativă și urmărea doar impactul pozitiv potențial asupra climei, fără a evalua contribuția finală la obiectivele UE în materie de climă. De asemenea, exista riscul ca sumele planificate sau angajate să nu fie cheltuite, ceea ce ar putea crește și mai mult, în mod artificial, cheltuielile raportate în domeniul climei. Într-un caz, Comisia a inclus contribuția națională în raportarea cheltuielilor UE.

VII Analiza Curții a indicat că Comisia a supraestimat cheltuielile legate de climă cu cel puțin 72 de miliarde de euro, din care peste 80 % corespundeau finanțării agricole. Aceasta înseamnă că aproximativ 13 % din bugetul UE pentru perioada 2014‑2020 a fost cheltuit pentru acțiuni în domeniul climei.

VIII Curtea își exprimă îngrijorarea cu privire la fiabilitatea raportării privind clima pentru perioada 2021‑2027. În pofida îmbunătățirilor propuse în ceea ce privește metodologia de raportare, majoritatea problemelor identificate pentru perioada 2014‑2020 persistă. Instrumentul de finanțare NextGenerationEU, introdus în 2020, încorporează principiul-cheie de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, conform căruia activitățile economice nu ar trebui să prezinte o amenințare pentru obiectivele de mediu sau climatice. Curtea a constatat însă că NextGenerationEU aduce cu sine noi provocări, din cauza legăturilor neclare dintre plăți și obiectivele climatice.

IX Pentru a îmbunătăți raportarea viitoare cu privire la cheltuielile legate de climă, Curtea recomandă Comisiei să obțină dovezi științifice în sprijinul contribuției politicii agricole, cea mai mare componentă a raportării UE privind clima. Totodată, Curtea recomandă consolidarea raportării cu privire la climă prin identificarea cheltuielilor UE care ar putea avea un impact negativ asupra climei, prin emiterea de orientări pentru a asigura coerența și prin realizarea unui bilanț al sumelor necheltuite. În plus, Comisia ar trebui să evalueze contribuția cheltuielilor din domeniul climei la îndeplinirea obiectivelor UE în materie de climă și energie.

Introducere

01 Potrivit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice¹, amploarea schimbărilor recente ale sistemului climatic și influența antropogenă asupra acestuia sunt fără precedent și multe dintre aceste schimbări sunt ireversibile pentru mai multe secole de acum înainte. Abordarea schimbărilor climatice cu ajutorul politicilor interne și cooperarea în acest domeniu cu parteneri internaționali constituie o prioritate-cheie pentru UE². Figura 1 prezintă pilonii politicii climatice a UE.

Angajamentele internaționale în domeniul climatic

02 În temeiul Protocolului de la Kyoto, care a intrat în vigoare în 2005, UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8 % față de nivelurile din 1990 în perioada 2008‑2012³. Acest obiectiv vizează limitarea încălzirii globale pentru a sprijini atenuarea schimbărilor climatice. În plus, protocolul abordează adaptarea la schimbările climatice sau, cu alte cuvinte, ajustarea la schimbările climatice și la efectele acestora.

03 În 2015, Acordul de la Paris a stabilit, în contextul atenuării schimbărilor climatice, un obiectiv la nivel mondial de menținere a încălzirii globale la un nivel „mult sub” 2 ºC și, de preferință, la 1,5 ºC. Acordul viza, de asemenea, creșterea capacității părților de a se adapta la schimbările climatice. UE și statele sale membre au ratificat acordul în 2016.

Principalele evoluții ale cadrului UE în domeniul climei

04 În 2011, Comisia și-a anunțat obiectivul de a crește proporția cheltuielilor consacrate climei în bugetul UE la cel puțin 20 % pentru perioada 2014‑2020⁴. În 2012, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care susține alocarea a „cel puțin 20 % din cheltuieli pentru măsuri legate de combaterea schimbărilor climatice”. În 2013, Consiliul European a concluzionat că „[o]biectivele legate de acțiunea împotriva schimbărilor climatice vor reprezenta cel puțin 20 % din cheltuielile Uniunii în perioada 2014‑2020”⁵. Referitor la fondurile structurale și de investiții europene⁶, UE a încorporat în legislație, în 2014, o metodologie privind sprijinul pentru obiectivele legate de schimbările climatice.

05 Metodologia utilizată de Comisie pentru cuantificarea cheltuielilor legate de climă se sprijină pe alocarea de coeficienți diferitor componente ale programelor UE, cum ar fi domenii de intervenție sau proiecte, în funcție de contribuția preconizată a acestora la acțiunile climatice (a se vedea tabelul 1). Această metodologie este o versiune adaptată a markerilor Rio ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), introduși în 1998 pentru identificarea activităților care integrează obiectivele convențiilor de la Rio în cooperarea pentru dezvoltare⁷.

06 Comisia raportează anual cu privire la cheltuielile globale legate de climă în proiectele de buget și în rapoartele sale privind gestiunea și performanța bugetului UE. Direcția Generală Buget și Direcția Generală Politici Climatice coordonează împreună acest exercițiu anual. În iunie 2021, Comisia a raportat că „UE a cheltuit 20,1 % din bugetul său pentru perioada 2014‑2020, adică 216 miliarde EUR, pentru combaterea schimbărilor climatice, îndeplinindu-și obiectivul de […] 20 %”⁸. În figura 2 sunt indicate principalele programe de cheltuieli care contribuie la acest obiectiv.

07 Pentru perioada 2021‑2027, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au stabilit un obiectiv global de 30 % drept contribuție la acțiunile climatice, mai ambițios decât cel din perioada de programare anterioară (a se vedea figura 3).

08 În 2019, Comisia a publicat Comunicarea privind Pactul verde european, care are drept scop „transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Comunicarea privind Pactul verde a stabilit un plan climatic al UE pentru 2030 și pentru 2050. Consiliul European a aprobat obiectivul de realizare a unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050⁹.

09 În 2021, UE a adoptat Legea europeană a climei, care stabilește un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralității climatice în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră în Uniune până în 2050. Legea a stabilit, de asemenea, un obiectiv intermediar de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030 (comparativ cu nivelurile din 1990). Pachetul Comisiei intitulat „Pregătiți pentru 55” sprijină progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului intermediar pentru 2030. Acesta conține o listă de propuneri legislative, revizuiri și modificări interconectate care acoperă domenii de politică precum energia, clima, clădirile, utilizarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura, inclusiv crearea unui „Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice”.

10 Comisia a publicat o strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice în 2013 și o nouă strategie în 2021¹⁰. Legea europeană a climei prevede că instituțiile UE și statele membre trebuie să acționeze împreună în direcția adaptării la schimbările climatice.

11 Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) sprijină reducerea emisiilor în industriile mari consumatoare de energie, în producția de energie electrică și căldură și în aviație¹¹ (a se vedea caseta 1). Alte sectoare economice intră sub incidența legislației UE privind „partajarea eforturilor”, care stabilește obiective naționale pentru reducerea emisiilor în sprijinul îndeplinirii obiectivului UE¹².

12 Obiectivele UE în materie de energie și climă pentru 2020 și cele pentru 2030 includ ținte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de creștere a utilizării energiei produse din surse regenerabile și de promovare a eficienței energetice (a se vedea figura 4, figura 5 și figura 6). În 2021, Legea europeană a climei a stabilit un obiectiv obligatoriu de realizare a unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050 (a se vedea punctul 09), iar Comisia a propus noi obiective pentru energia din surse regenerabile și pentru eficiența energetică¹³.

13 Potrivit raportărilor Agenției Europene de Mediu (AEM):

• UE a atins obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, acestea fiind deja mai mici cu 24 % față de nivelurile din 1990 încă din 2019 (a se vedea figura 4);
• ponderea consumului de energie provenită din surse regenerabile a fost de 19,7 % în 2019, cifra pentru 2020 fiind estimată la 21,3 % (a se vedea figura 5);
• tendința descendentă a consumului de energie observată începând din 2006 s-a inversat în 2015, însă AEM estimează că UE și-a atins obiectivul care fusese stabilit pentru 2020, reducând consumul de energie primară cu 24 % (a se vedea figura 6).

Pandemia de COVID-19 a avut un impact asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și asupra consumului de energie în 2020¹⁴.

14 Comisia a raportat că majoritatea economiilor de energie realizate la nivel național s-au datorat obligațiilor în materie de eficiență energetică sau impozitării energiei, mai degrabă decât investițiilor publice¹⁵. O serie de rapoarte anterioare ale Curții au concluzionat că era imposibil să se evalueze contribuția bugetului UE la obiectivul Uniunii în materie de eficiență energetică a clădirilor și a întreprinderilor utilizând sistemul de monitorizare existent. Curtea a estimat că proiectele cuprinse în eșantionul său urmau să aducă o contribuție modestă la obiectivele privind eficiența energetică¹⁶.

Sfera și abordarea auditului

15 Principala întrebare de audit a Curții a fost dacă Comisia raportase informații relevante și fiabile cu privire la cheltuielile legate de climă pentru perioada 2014‑2020. Curtea a examinat totodată progresele realizate în vederea atingerii obiectivului de a se cheltui pentru acțiuni în domeniul climei cel puțin 20 % din bugetul UE, precum și modul în care Comisia a aplicat metodologia sa de contabilizare a cheltuielilor legate de climă și măsura în care raportarea sa în domeniul climei era fiabilă. Nu în ultimul rând, Curtea a analizat cadrul utilizat de UE pentru urmărirea cheltuielilor legate de climă după 2020.

16 Ea a decis să desfășoare această activitate în acest moment, având în vedere că acest subiect ocupă un loc important pe agenda politică internațională și pe agenda UE. În plus, cheltuielile și raportarea în domeniul climei reprezintă o chestiune transversală care acoperă o parte semnificativă din bugetul UE (a se vedea figura 1). Prezentul raport al Curții va ajuta Comisia să îmbunătățească relevanța și fiabilitatea raportării sale în domeniul climei în perioada de programare 2021‑2027. În opinia Curții, constatările și recomandările sale vor fi utile în contextul obiectivului UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050.

17 Auditul continuă activitatea anterioară a Curții în acest domeniu, în cadrul căreia fuseseră identificate deficiențe în metodologia utilizată pentru urmărirea acțiunilor climatice, ceea ce a dus la supraestimări ale cheltuielilor legate de climă¹⁷. Sunt explorate mai în profunzime domenii deja analizate în trecut și au fost adăugate noi domenii la sfera auditului. În anexă sunt enumerate recomandările anterioare ale Curții care continuă să prezinte relevanță pentru raportarea în materie de climă și care completează activitatea acesteia.

18 Utilizând cei trei coeficienți ai UE pentru obiectivele climatice din metodologia Comisiei (a se vedea tabelul 2), Curtea a reevaluat contribuția bugetului UE la acțiunile climatice. S-au utilizat în acest scop dovezi științifice disponibile, rezultate ale unor audituri anterioare ale Curții și teste de audit relevante. Având în vedere natura exercițiului și limitările datelor disponibile, cuantificările realizate de Curte sunt orientative. Sfera auditului Curții a inclus toate programele UE a căror contribuție la raportarea privind clima este mai mare de 2 % (a se vedea figura 2). Figura 7 sintetizează abordarea de audit a Curții și principalele surse ale probelor de audit.

Observații

Cheltuielile raportate nu au fost întotdeauna relevante pentru acțiunile climatice

19 Atunci când sunt raportate ca fiind relevante pentru climă, cheltuielile UE ar trebui să vizeze atenuarea schimbărilor climatice sau adaptarea la acestea, să contribuie la obiectivele UE în materie de energie și climă sau să abordeze impactul și riscurile schimbărilor climatice. Cheltuielile care contribuie la acțiunile climatice ar trebui calculate utilizându-se coeficienți realiști pentru obiectivele climatice. În secțiunea următoare, Curtea analizează principalele domenii ale programelor de cheltuieli publice ale UE raportate ca fiind relevante pentru climă: agricultura, infrastructura și coeziunea.

Jumătate din cheltuielile UE raportate ca fiind consacrate acțiunilor climatice sunt legate de agricultură, dar emisiile generate de acest sector nu sunt în scădere

20 Cele două componente principale ale politicii agricole comune a UE sunt Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Principalele lor caracteristici și contribuții la raportarea în domeniul climei în perioada 2014‑2020 sunt rezumate în caseta 2 și în caseta 3.

21 Jumătate din cheltuielile UE raportate în domeniul climei sunt legate de agricultură (a se vedea figura 2). Într-un raport publicat de Curte în 2021 se constată că emisiile de gaze cu efect de seră generate de sectorul agricol în UE nu au scăzut din 2010¹⁸. Studiile de modelare privind atenuarea schimbărilor climatice sugerează că, fără plățile directe, emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură în UE ar fi cu 2,5-4,2 % mai scăzute. Aceasta este o consecință a unei reduceri a activităților agricole, creșterea bovinelor fiind activitatea care contribuie în cea mai mare măsură la aceste emisii¹⁹. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din UE ca urmare a reducerii plăților directe/activității agricole în UE ar fi compensată, într-o anumită măsură, de creșterea emisiilor în afara UE (relocarea emisiilor de dioxid de carbon)²⁰.

22 Practicile agricole, cum ar fi culturile de acoperire sau menținerea nivelurilor de materie organică din sol, sunt benefice atât pentru atenuarea schimbărilor climatice, cât și pentru adaptarea la acestea²¹. În ceea ce privește adaptarea, veniturile din plățile directe sporesc capacitatea fermelor de a face față șocurilor negative cauzate de schimbările climatice²². Cu toate acestea, o dependență de plățile directe poate favoriza menținerea fermelor neviabile, încetinind schimbările structurale care ar putea fi necesare pentru adaptare²³.

23 Comisia calculează contribuția la climă a plăților directe atât din componenta de înverzire, cât și din cea nelegată de înverzire²⁴. Înverzirea se referă la adoptarea unor practici agricole benefice pentru climă și mediu. Micii fermieri pot beneficia de plățile pentru înverzire fără să fie nevoie să îndeplinească cerințele din cadrul schemei de înverzire²⁵. Cerințele respective nu se aplică nici exploatațiilor considerate „verzi prin definiție” (de exemplu, fermierii care practică agricultura ecologică). Contribuțiile nelegate de înverzire sunt în mare parte justificate de ecocondiționalitate, care stabilește norme privind mediul, siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și gestionarea terenurilor.

24 Întrucât înverzirea include trimiteri la obiectivele climatice²⁶, conform metodologiei Comisiei, aceasta este relevantă pentru climă, contribuția sa ridicându-se în total la 28 de miliarde de euro. Din acest motiv, contribuția înverzirii poate fi evaluată ca fiind conformă cu metodologia. Cu toate acestea, un studiu de evaluare publicat de Comisie a constatat că impactul înverzirii asupra atenuării este „foarte incert, dar probabil scăzut”²⁷. În mod similar, alte studii atrag atenția doar asupra unui impact minim al înverzirii, practicile agricole suferind modificări doar în proporție de 2‑5 % din terenurile agricole²⁸. Acest lucru se explică prin faptul că cerințele de înverzire corespund în mare măsură unor practici agricole preexistente. Într-un raport anterior, Curtea a constatat că înverzirea oferea o protecție limitată a stocului de carbon conținut în pajiștile permanente și efectul său asupra emisiilor de gaze cu efect de seră era doar unul minor²⁹.

25 Potrivit Comisiei, 20 % din bugetul componentei nelegate de înverzire are o contribuție moderată la acțiunile din domeniul climei (un coeficient de 40 %) și corespunde sumei de 17,5 miliarde de euro. Rezultă o contribuție netă de 8 % provenită din componenta nelegată de înverzire. Comisia justifică factorul de ponderare de 20 % ca fiind un indicator al sancțiunilor aplicate pentru încălcări ale obligațiilor legate de ecocondiționalitate. Curtea a evaluat contribuția componentei care nu este legată de înverzire la acțiunile climatice ca fiind neglijabilă (tabelul 2).

26 Impactul finanțării acordate pentru dezvoltare rurală asupra atenuării schimbărilor climatice este neclar. Potrivit unui studiu al Comisiei, în lipsa cheltuielilor pentru dezvoltare rurală, producția agricolă ar scădea și emisiile de gaze cu efect de seră generate de agricultură în UE ar putea fi cu 1,6 % mai scăzute până în 2030³⁰. Diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră din UE ar fi însă compensată, într-o anumită măsură, prin creșteri ale acestora în țări din afara UE (a se vedea punctul 21). O altă evaluare a Comisiei estimează că unele măsuri de dezvoltare rurală (în principal Natura 2000) reduc emisiile de gaze cu efect de seră provenite din agricultură cu 1,1 %. Evaluarea admite însă că estimarea sa exagerează impactul plăților Natura 2000 și implică uneori o dublă contabilizare³¹. Într-un raport anterior al Curții, s-a constatat că sprijinul pentru dezvoltare rurală era rareori utilizat în scopul unor practici eficace de atenuare³². Plățile din cadrul dezvoltării rurale pot contribui la adaptarea la schimbările climatice (a se vedea punctul 22 și tabelul 3).

27 Pentru a calcula proporția cheltuielilor pentru dezvoltare rurală care contribuie la acțiunile climatice, Comisia atribuie coeficienți climatici diferitor priorități și arii de intervenție ale FEADR. De exemplu, prioritatea 4 a FEADR, „Refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură” și prioritatea 5, „O economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și rezistentă la schimbările climatice”, au fiecare un coeficient climatic de 100 %. Prioritatea 5 are ca obiectiv declarat clima, însă nu și prioritatea 4, deși, în opinia Comisiei, pentru această prioritate, este preconizat un impact semnificativ asupra atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea. Într-un raport anterior, Curtea a identificat, pe baza studiilor de caz examinate, a unei analize a literaturii de specialitate și a unei analize a notelor interne ale Comisiei, puține elemente care să justifice coeficientul climatic de 100 % atribuit priorității 4³³. Tabelul 3 prezintă evaluarea Curții cu privire la cele mai importante măsuri din cadrul priorității 4.

28 Într-un raport din 2016, Curtea a analizat „promovarea dezvoltării locale în zonele rurale” (prioritatea 6B) și a constatat că această prioritate nu a avut o contribuție globală semnificativă la obiectivele climatice³⁴. Analiza proiectelor realizată de Curte (a se vedea tabelul 4) confirmă faptul că coeficientul climatic de 40 % nu era justificat.

Ipoteze inconsecvente în evaluarea contribuției finanțării pentru infrastructură și coeziune la acțiunile climatice

29 Majoritatea cheltuielilor efectuate de UE pentru infrastructură și coeziune sunt canalizate prin Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și prin Fondul de coeziune. Principalele lor caracteristici și contribuții la raportarea în domeniul climei pentru perioada 2014‑2020 sunt rezumate în caseta 4 și în caseta 5.

30 Obiectivele generale ale MIE se referă la obiectivele UE în materie de energie și climă (a se vedea punctele 12-14), acoperind astfel atenuarea schimbărilor climatice³⁶. Cu toate acestea, Comisia recunoaște că MIE finanțează în principal proiecte al căror scop este de a „asigura funcționarea adecvată a pieței interne a UE”³⁷. Obiectivele și criteriile privind acțiunile climatice nu sunt necesare pentru ca proiectele să fie aprobate: potrivit Comisiei, doar 4 % din proiectele de transport din cadrul MIE (în valoare de 0,9 miliarde de euro) menționau transportul durabil și eficient ca obiectiv principal pentru finanțare³⁸. Cu toate acestea, transporturile sunt responsabile pentru aproximativ un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE, cea mai mare parte fiind generată de transportul rutier³⁹.

31 În ceea ce privește adaptarea, proiectele feroviare modernizate ar putea include investiții specifice de prevenire a inundațiilor de-a lungul căilor ferate, rambleuri consolidate sau măsuri de adaptare la dezastre climatice prin sisteme de monitorizare pentru tuneluri și poduri⁴⁰. Având în vedere datele disponibile, aceste investiții nu pot fi cuantificate.

32 Pentru a calcula proporția cheltuielilor din cadrul MIE etichetate drept cheltuieli legate de climă pentru perioada 2014‑2020, Comisia a aplicat retroactiv coeficienții pentru climă din Regulamentul MIE post-2020⁴¹, deși proiecte similare din cadrul politicii de coeziune sunt tratate în mod diferit (a se vedea punctul 40). Analiza Curții a arătat că coeficienții utilizați de Comisie pentru cele mai semnificative subsectoare vizate de MIE erau generoși (a se vedea tabelul 5).

33 Legislația UE oferă cadrul pentru contabilizarea cheltuielilor legate de climă în cadrul fondurilor politicii de coeziune⁴². Comisia și statele membre gestionează în comun FEDR și Fondul de coeziune. Statele membre sunt responsabile de selectarea proiectelor și de raportarea către Comisie. Aceasta din urmă primește informații consolidate de la statele membre, defalcate în funcție de domeniile de intervenție relevante definite în legislație. Acestor domenii li se atribuie coeficienți climatici specifici.

34 Comisia dispune de o platformă cuprinzătoare, accesibilă publicului, care compilează datele privind urmărirea cheltuielilor legate de climă în funcție de fondul din cadrul politicii de coeziune, de statul membru și de program⁴³. Potrivit unui studiu, coeficienții pentru climă aferenți FEDR și Fondului de coeziune pentru perioada 2014‑2020 reflectau, în general, contribuția adusă la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea⁴⁴. Cu toate acestea, Curtea a observat unele probleme în ceea ce privește proiectele privind biomasa și infrastructura de gaze (a se vedea figura 8).

Raportarea globală cu privire la cheltuielile legate de climă nu este fiabilă

35 Metodologia utilizată pentru raportarea cheltuielilor legate de climă ar trebui să țină seama de toate finanțările relevante pentru acțiunile climatice. Aceasta ar trebui să utilizeze estimări fiabile, bazate pe contribuții dovedite la obiectivele climatice și nu ar trebui să implice o sarcină administrativă considerabilă. Comisia și statele membre ar trebui să o aplice în mod consecvent la nivelul întregului buget al UE și ar trebui să instituie verificări și controale care să asigure fiabilitatea raportării în domeniul climei.

Limitări și aplicarea inconsecventă a metodologiei

36 Comitetul de asistență pentru dezvoltare CAD al OCDE a conceput markerii Rio (a se vedea punctul 05) pentru a monitoriza ajutorul acordat țărilor în curs de dezvoltare, pe baza legăturii dintre obiectivele de finanțare și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Markerii sunt de natură calitativă, deoarece intenția CAD al OCDE nu a fost să producă cifre exacte, ci orientative, cu privire la nivelul de finanțare a combaterii schimbărilor climatice.

37 Comisia a adaptat modelul OCDE și l-a aplicat la nivelul tuturor cheltuielilor sale publice, cuantificând cheltuielile legate de climă din bugetul UE (a se vedea figura 2). Comisia subliniază că principalele avantaje ale acestei metode sunt sarcina administrativă redusă și ușurința în aplicare⁴⁵. Cu toate acestea, o metodologie bazată pe obiective declarate sau pe contribuții preconizate la acțiunile climatice implică aproximări semnificative: markerii Rio „nu permit o cuantificare exactă” a cheltuielilor urmărite⁴⁶.

38 Bugetul UE cuprinde numeroase obiective care trebuie să coexiste cu obiectivele climatice, cum ar fi promovarea coeziunii sociale, economice și teritoriale. Este, în mod inerent, dificil să se evite conflictul dintre obiective și să se evalueze contribuția unui program la fiecare obiectiv. De exemplu, finanțarea din domeniul coeziunii vizează reducerea disparităților dintre statele membre și regiuni, însă finanțarea infrastructurii de sprijinire a dezvoltării economice poate duce la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia de urmărire a cheltuielilor legate de climă ia în considerare numai potențialul impact pozitiv asupra climei, neurmărind și impactul negativ potențial asupra climei al măsurilor care servesc altor obiective ale UE (a se vedea figura 9).

39 Metoda actuală de urmărire este un exercițiu a priori, care nu evaluează contribuția finală la obiectivele climatice ale UE. Metodologia nu necesită cuantificarea impactului cheltuielilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și nici nu stabilește indicatori specifici privind adaptarea. Comisia recunoaște că monitorizarea furnizării rezultatelor este esențială pentru a asigura eficacitatea efortului de integrare⁴⁷, dar nu a instituit un sistem care să monitorizeze rezultatele climatice.

40 Comisia a semnalat necesitatea unor proceduri comune de urmărire a cheltuielilor legate de climă⁴⁸. Activitatea Curții a evidențiat diverse alte inconsecvențe în aplicarea metodologiei de calcul al cheltuielilor legate de climă:

• Temeiul juridic al metodologiei: coeficienții aplicabili (și raționamentul de la baza utilizării acestora) au fost stabiliți în legislația privind fondurile structurale și de investiții europene (a se vedea punctul 04), dar nu și în legislația altor fonduri (de exemplu, FEGA, MIE și Orizont 2020). Prin urmare, coeficienții au putut fi ajustați retroactiv (a se vedea punctul 46).
• Alegerea coeficienților: proiecte similare au primit coeficienți diferiți. De exemplu, proiectele de transport feroviar din rețeaua transeuropeană au primit un marker mai mare în cadrul MIE (100 %) decât în cadrul FEDR și al Fondului de coeziune (40 %). Curtea a identificat 10 proiecte de transport aerian din cadrul programului Orizont 2020 care au primit coeficienți diferiți, chiar dacă descrierile și obiectivele lor erau similare. Aceeași măsură de dezvoltare rurală poate primi coeficienți diferiți în funcție de ariile de intervenție cărora le este alocată.
• Granularitatea (nivelul de detaliu dintr-un set de date): coeficienții sunt atribuiți la diferite niveluri de detaliu, de exemplu la nivelul unui proiect (MIE), al unui domeniu de intervenție (FEDR), al unei arii de intervenție sau la nivelul unei priorități (FEADR) și al unei linii bugetare (FEGA).

41 Atunci când raportează cu privire la cheltuielile legate de climă, Comisia nu face distincție între atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Agregarea adaptării și a atenuării sub un marker comun înseamnă că partea din bugetul UE care este consacrată fiecăruia dintre aceste două aspecte nu poate fi calculată. Raportarea pe care o realizează Comisia cu privire la asistența pentru dezvoltare și cooperare constituie o excepție, deoarece se face distincție între cele două dimensiuni. În concordanță cu metodologia OCDE, Comisia atribuie coeficienți climatici separați pentru atenuare și adaptare și raportează către OCDE cu privire la ambele dimensiuni. Figura 10 prezintă caracteristicile metodologiei utilizate de Comisie.

42 Comisia observă că unele state membre – Irlanda, Franța, Italia, Țările de Jos, Finlanda, Suedia și, într-o anumită măsură, Danemarca – raportează cu privire la politica lor bugetară din perspectiva mediului sau a climei⁴⁹. Guvernul francez utilizează o metodă cuprinzătoare pentru a raporta cu privire la impactul asupra mediului al bugetului său național (buget „verde”), care acoperă atât veniturile, cât și cheltuielile. Modelul francez urmărește atât contribuțiile legate de mediu pozitive, cât și pe cele negative ale bugetului național. Tabelul 6 oferă o analiză comparativă a modelului francez și a modelului UE.

43 Comisia recunoaște importanța stabilirii de obiective climatice în toate domeniile de politică relevante⁵⁰, însă nu tuturor programelor relevante li s-a atribuit un obiectiv. Tabelul 7 prezintă exemple de domenii de politică relevante pentru climă și obiectivele lor în materie de cheltuieli stabilite în legislație pentru perioada 2014‑2020. Aceste obiective ar putea orienta bugetul UE către cheltuieli mai „verzi”, însă ele nu au fost stabilite în mod coerent per ansamblul bugetului.

Cheltuielile legate de climă raportate nu sunt neapărat efectuate

44 Pentru perioada 2014‑2020, Comisia a raportat că „UE a cheltuit pentru combaterea schimbărilor climatice”⁵¹. Raportarea sa se bazează însă, în general, pe sume planificate sau angajate (a se vedea figura 11). FSE constituie o excepție, deoarece, în cazul său, Comisia utilizează sumele efectiv cheltuite, deși combină cheltuielile UE cu cele ale statelor membre (a se vedea caseta 6).

45 Atunci când cifrele raportate se bazează pe sume planificate sau angajate, ele sunt exagerate de fondurile neutilizate sau nevărsate (de exemplu, întârzieri ale proiectelor, întârzieri în efectuarea plăților sau maturitate scăzută a proiectelor)⁵², a se vedea figura 12. Într-un raport din 2018, Curtea a observat impactul pe care acest lucru l-a avut asupra perioadei 2007‑2013⁵³.

46 În unele cazuri, Comisia a reevaluat cheltuielile în mod retroactiv și a ajustat în consecință cifrele privind cheltuielile legate de climă. De exemplu, în cadrul MIE, Comisia a reevaluat retroactiv proiectele din domeniul transporturilor și al energiei utilizând metodologia aferentă perioadei 2021‑2027. Aceasta a majorat apoi contribuția MIE pentru climă în perioada 2014‑2020 cu 91 %, de la 11 miliarde de euro la 21 de miliarde de euro (a se vedea punctul 32). În mod similar, în 2018, evaluările suplimentare ale temelor și proiectelor din cadrul Orizont 2020 au condus la o creștere cu 41 % a contribuției programului respectiv la cheltuielile legate de climă în 2017. Potrivit constatărilor Curții, coeficienții climatici utilizați pentru 9 dintre cele 24 de proiecte din cadrul programului Orizont 2020 pe care le-a examinat nu erau rezonabili, deoarece legătura lor cu acțiunile climatice era mai slabă decât cea declarată. Pentru aceste proiecte, Curtea a identificat o supraestimare de aproximativ 0,3 miliarde de euro (1 % din suma legată de climă din cadrul programului Orizont 2020).

Îmbunătățiri limitate preconizate pentru raportarea privind clima în perioada 2021‑2027

47 Sprijinul financiar al UE pentru perioada 2021‑2027 are două componente principale, bugetul CFM și NGEU (a se vedea figura 3). Urmărirea cheltuielilor legate de climă și raportarea cu privire la acestea ar trebui să se bazeze pe lecțiile învățate în perioada 2014‑2020 și să furnizeze cifre fiabile referitor la astfel de cheltuieli.

Raportarea privind clima în noul CFM

48 Pentru a sprijini îndeplinirea obiectivului mai ambițios de 30 % privind contribuția bugetului UE la obiectivele climatice în perioada 2021‑2027, legislația UE a stabilit ținte pentru contribuția programelor specifice la acțiunile climatice (de exemplu, MIE – 60 %, FEDR – 30 %, Fondul de coeziune – 37 %, Orizont Europa – 35 %, Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – 30 %)⁵⁴. Per ansamblu, aceste obiective pledează pentru acordarea unei atenții sporite acțiunilor climatice în diferite domenii de politică.

49 În multe domenii de politică (de exemplu, MIE, FSE, ICD), urmărirea cheltuielilor legate de climă în cadrul CFM 2021‑2027 rămâne, în esență, aceeași ca în perioada 2014‑2020. În alte domenii (de exemplu, FEGA, FEADR, FEDR, Fondul de coeziune), Comisia a ajustat sau a clarificat coeficienții pentru climă în cazul anumitor programe de finanțare pentru a îmbunătăți alinierea la contribuția lor efectivă la acțiunile climatice (a se vedea figura 13). Comisia observă că raportarea sa în domeniul climei este în curs de îmbunătățire, prin faptul că ține seama de efectele preconizate ale cheltuielilor și asigură coerența în aplicarea coeficienților în cazul unor proiecte similare⁵⁵.

50 Modificările propuse implică noi riscuri și provocări pentru o raportare fiabilă cu privire la cheltuielile legate de climă (a se vedea figura 14).

Provocări legate de NGEU

51 Mecanismul de redresare și reziliență al Uniunii Europene (MRR) reprezintă elementul central al NGEU și are stabilit un obiectiv de 37 % pentru cheltuielile legate de climă (a se vedea figura 3). Printre obiectivele sale se numără contribuția la obiectivele climatice ale UE pentru 2030 și 2050 și include în prezent principiul constând în „a nu prejudicia în mod semnificativ” (a se vedea figura 13)⁵⁶. În mod excepțional, statele membre pot sprijini în continuare investițiile în combustibilii fosili⁵⁷.

52 Principiul constând în „a nu prejudicia în mod semnificativ” face parte din sistemul UE de definire a produselor financiare durabile (taxonomia UE)⁵⁸. Într-un raport din 2021, Curtea a semnalat riscul ca finanțarea mobilizată pentru componenta climatică a MRR să nu respecte standardele din taxonomia UE. Întrucât aceste standarde se aplică pentru obligațiunile verzi ale UE, acest lucru ar putea afecta disponibilitatea pieței financiare de a cumpăra obligațiuni verzi și de a finanța MRR⁵⁹.

53 În conformitate cu Regulamentul privind MRR, Comisia și statele membre trebuie să coordoneze și să promoveze sinergiile cu alte fonduri ale UE⁶⁰. Acest lucru poate crea oportunități pentru acțiuni complementare eficace, dar prezintă, de asemenea, riscuri în cazul în care coordonarea este ineficientă.

54 Finanțarea acordată prin Mecanismul de redresare și reziliență se va baza pe planuri naționale de redresare și reziliență. Statele membre elaborează aceste planuri, Comisia le evaluează și Consiliul le aprobă pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Comisia va calcula în avans contribuția alocată din MRR cheltuielilor legate de climă, pe baza costurilor estimate prevăzute în planurile respective⁶¹.

55 Modul în care sunt concepute planurile și plățile aferente prezintă unele riscuri și provocări, astfel cum se arată în figura 15 de mai jos. Verificarea respectării condițiilor pentru plată este responsabilitatea principală a Comisiei.

Concluzii și recomandări

56 UE a adoptat acte legislative în mai multe domenii de politică pentru a sprijini acțiunile în domeniul climei. Aceasta s-a angajat să cheltuie cel puțin 20 % din bugetul său pentru perioada 2014‑2020 pentru acțiuni climatice, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru creșterea utilizării energiei din surse regenerabile și pentru îmbunătățirea eficienței energetice. În 2021, Comisia a raportat că atinsese acest obiectiv (punctele 01-14).

57 Curtea a constatat că, în unele cazuri, nu existau dovezi care să justifice contribuția la climă a cheltuielilor UE, în timp ce în altele, contribuția a fost supraevaluată. Analiza Curții a arătat că Comisia a înregistrat în mod nejustificat aproximativ 72 de miliarde de euro drept cheltuieli legate de climă (a se vedea figura 16). Coeficienții mai rezonabili pe care Curtea i-a aplicat au redus cota probabilă din bugetul UE care este relevantă pentru climă la aproximativ 13 % (circa 144 de miliarde de euro), în loc de 20 %.

58 Comisia a raportat că 26 % din finanțarea din domeniul agricol sau, cu alte cuvinte, aproximativ jumătate din cheltuielile UE în domeniul climei, erau relevante pentru climă. Cu toate acestea, emisiile de gaze cu efect de seră generate de sectorul agricol în UE nu au scăzut din 2010. Potrivit analizei Curții și în urma analizei literaturii de specialitate relevante și a unor studii de evaluare relevante, probabil Comisia a supraestimat contribuțiile din partea politicii agricole cu aproape 60 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă peste 80 % din supraestimările probabile calculate de Curte (punctele 19-34). Finanțarea nu ar trebui să fie contabilizată ca fiind relevantă pentru climă dacă nu există dovezi în acest sens.

Recomandarea 1 – Justificarea relevanței pentru climă a finanțării pentru agricultură

Comisia ar trebui să își bazeze pe dovezi științifice cuantificarea contribuției politicii agricole la acțiunile climatice în perioada 2021‑2027. În conformitate cu articolul 100 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/2115 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice în cadrul politicii agricole comune, aceasta ar trebui să ajusteze în consecință contribuția la obiectivele climatice, acolo unde este necesar.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iunie 2026.

59 Raportarea Comisiei cu privire la cheltuielile legate de climă a fost inconsecventă. Proiectele feroviare și energetice, de exemplu, au fost tratate diferit în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei și, respectiv, în cadrul Fondului european de dezvoltare regională. Printre alte aspecte, Curtea a observat că Comisia nu a ținut evidența potențialelor efecte negative ale cheltuielilor asupra climei și nu a făcut distincție între atenuare și adaptare (a se vedea punctele 35-43).

60 Comisia a tratat la un loc cifre care nu suportă comparație (sume planificate, sume angajate și sume cheltuite din diferite domenii de cheltuieli) atunci când a calculat cifra globală a cheltuielilor legate de climă. De asemenea, Comisia a raportat în exces contribuția din partea Fondului social european, incluzând cheltuielile statelor membre în cele ale UE. În plus, Comisia a reevaluat retroactiv cheltuielile raportate în domeniul climei pentru Mecanismul pentru interconectarea Europei. Acest lucru a condus la o creștere semnificativă a cifrelor raportate anterior (punctele 44-46).

Recomandarea 2 – Consolidarea raportării legate de climă

1. Comisia ar trebui să identifice cheltuielile UE care ar putea avea un impact negativ asupra climei și să raporteze cu privire la acestea. În acest sens, Comisia ar trebui să se sprijine pe principiul constând în „a nu prejudicia în mod semnificativ”, astfel cum este definit în taxonomia UE.
2. Comisia ar trebui să emită orientări aplicabile tuturor domeniilor de politică relevante pentru cheltuielile legate de climă. În acest sens, Comisia ar trebui să stabilească și să prezinte în mod clar o bază coerentă pentru raportare și un tratament consecvent al proiectelor similare (de exemplu, același coeficient climatic) la nivelul de ansamblu al bugetului UE și al instrumentului NextGenerationEU.
3. Pentru fiecare perioadă de programare, Comisia ar trebui să consolideze raportarea actuală în domeniul climei pentru a face un bilanț al sumelor neutilizate (necheltuite și dezangajate).

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iunie 2025.

61 În perioada 2021‑2027, UE intenționează să cheltuiască cel puțin 30 % din bugetul său pentru acțiuni climatice. Comisia a păstrat aceeași metodologie, dar a adus anumite modificări. Unele modificări reprezintă o îmbunătățire, de exemplu ajustarea coeficienților și sporirea contribuțiilor-țintă la obiectivele climatice. Altele creează riscuri și probleme suplimentare, cum ar fi coeficienți climatici nejustificați, inconsecvențe în raportarea pentru proiectele din domeniul feroviar, opțiunea de a utiliza combustibili fosili. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la fiabilitatea viitoarei raportări privind clima (punctele 47-50).

62 Ca o îmbunătățire adusă cadrului financiar multianual 2014‑2020, Mecanismul de redresare și reziliență include principiul constând în „a nu prejudicia în mod semnificativ” și utilizarea opțională a criteriilor taxonomiei UE. Cu toate acestea, Curtea a identificat probleme potențiale în ceea ce privește conceperea și finanțarea acestui mecanism, în special acolo unde obiectivele de etapă și țintele care determină plăți nu au o legătură clară cu obiectivele climatice (punctele 51-55).

63 Bugetul UE pentru perioada 2021‑2027 se arată în favoarea unui accent mai puternic pe acțiunile din domeniul climei. Cu toate acestea, nu este clar în ce măsură obiectivele privind cheltuielile legate de climă pot permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea utilizării energiei din surse regenerabile și promovarea eficienței energetice. În cele din urmă, ceea ce contează este dacă cheltuielile UE pot contribui în mod efectiv la realizarea obiectivelor în materie de climă și energie. Un buget relevant pentru climă presupune o corelație puternică cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră.

Recomandarea 3 – Corelarea bugetului UE la obiectivele în materie de climă și energie

Comisia ar trebui să raporteze cu privire la contribuția cheltuielilor în domeniul climei la îndeplinirea obiectivelor UE în materie de climă și energie. Aceasta ar trebui să se concentreze în special asupra modului de măsurare a impactului bugetului asupra atenuării schimbărilor climatice.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2025.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, la 27 aprilie 2022.

Anexă — Recomandările anterioare ale Curții care sunt relevante pentru raportarea privind clima

Aceste recomandări anterioare continuă să prezinte relevanță pentru raportarea în materie de climă și vin în completarea recomandărilor din prezentul raport.

Acronime

AEM: Agenția Europeană de Mediu

CFM: cadru financiar multianual

DG: direcție generală

EU ETS: Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii

FEADR: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

FEDR: Fondul european de dezvoltare regională

FEGA: Fondul european de garantare agricolă

FSE: Fondul social european

ICD: Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare

MIE: Mecanismul pentru interconectarea Europei

MRR: Mecanismul de redresare și reziliență

NGEU: NextGenerationEU

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

ONG: organizație neguvernamentală

PAC: politica agricolă comună

Glosar

Acțiuni climatice: acțiuni întreprinse pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora.

Adaptarea la schimbările climatice: reducerea vulnerabilității țărilor și a comunităților în fața schimbărilor climatice prin creșterea capacității acestora de a le absorbi efectele.

Arie de intervenție: unul dintre elementele în care sunt defalcate principalele priorități de dezvoltare rurală ale UE.

Atenuarea schimbărilor climatice: reducerea sau limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră din cauza efectelor acestora asupra climei.

Biomasă: un combustibil derivat din produse organice și reziduuri, utilizat pentru a genera energie.

Cadru financiar multianual: planul de cheltuieli al UE care stabilește prioritățile (pe baza obiectivelor de politică) și plafoanele, în general pentru o perioadă de șapte ani. Constituie structura în care sunt stabilite bugetele anuale ale UE și fixează plafoane pentru fiecare categorie de cheltuieli.

Cheltuieli legate de climă: orice tip de cheltuieli care contribuie (direct sau indirect) la obiectivele climatice.

Coeficient UE pentru obiectivele climatice: ponderea alocată cheltuielilor UE din cadrul proiectelor, al măsurilor sau al acțiunilor pentru a reflecta măsura în care acestea includ considerente legate de climă.

Convențiile de la Rio: cele trei acorduri rezultate în urma Summitului Pământului din 1992 al Organizației Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro: Convenția privind diversitatea biologică, Convenția-cadru asupra schimbărilor climatice și Convenția pentru combaterea deșertificării.

Domeniu de intervenție: categorie de activități finanțate de Fondul european de dezvoltare regională, de Fondul de coeziune sau de Fondul social european.

Efect de balast: osituație în care o activitate finanțată de UE ar fi fost întreprinsă și fără ajutorul public primit.

Fondurile structurale și de investiții europene: cele cinci fonduri principale ale UE care, împreună, sprijină dezvoltarea economică pe tot teritoriul UE în perioada 2014‑2020: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime.

Gaz cu efect de seră: gaz din atmosferă – cum ar fi dioxidul de carbon sau metanul – care absoarbe și emite radiație, blocând căldura și încălzind astfel suprafața planetei; acest fenomen este cunoscut sub numele de „efect de seră”.

Integrare a aspectelor legate de schimbările climatice: încorporarea considerentelor legate de climă în toate politicile, instrumentele, programele și fondurile.

Marker Rio: indicator, definit de OCDE, care măsoară gradul în care o activitate contribuie la obiectivele convențiilor de la Rio.

Măsură de agromediu și climă: oricare dintr-un ansamblu de practici opționale care depășesc cerințele obișnuite în materie de mediu și care acordă fermierilor dreptul la plăți de la bugetul UE.

Natura 2000: rețea care cuprinde arii de conservare pentru specii rare și periclitate, precum și unele tipuri de habitate naturale rare protejate în temeiul legislației UE.

Neutralitate climatică: situație în care activitățile umane nu au niciun efect net asupra climei.

NextGenerationEU: pachet de finanțare menit să contribuie la redresarea statelor membre ale UE în urma impactului economic și social al pandemiei de COVID-19.

Orizont 2020: programul pentru cercetare și inovare al UE din perioada 2014‑2020.

Pactul verde european: strategie de creștere a UE, adoptată în 2019, care urmărește să ajute UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050.

Plată directă: plată de sprijin în sectorul agriculturii, cum ar fi ajutorul pe suprafață, efectuată în mod direct către fermieri, cunoscută și sub denumirea de „sprijin pentru venit”.

Politica agricolă comună: politica unică și armonizată a UE în domeniul agricol, care include subvenții și o serie de alte măsuri menite să garanteze securitatea alimentară, să asigure un nivel de trai echitabil pentru fermierii din UE, să promoveze dezvoltarea rurală și să protejeze mediul.

Relocare a emisiilor de dioxid de carbon: creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră determinată de transferul producției dintr-o țară cu constrângeri stricte în materie de emisii către o țară cu reguli mai laxe.

Schimbări climatice: modificări ale climei Pământului care determină noi condiții meteorologice pe termen lung.

Urmărirea cheltuielilor legate de climă: monitorizarea progresului în direcția atingerii obiectivelor în materie de cheltuieli pentru acțiuni climatice.

Venit național brut: măsură standard a bogăției unei țări, bazată pe veniturile încasate din surse interne și din străinătate.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61103

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61103

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Ildikó Preiss, șefă de cabinet, Paolo Pesce și Charlotta Törneling, atașați în cadrul cabinetului; Ramona Bortnowschi și Emmanuel Rauch, manageri principali; Antonella Stasia, coordonatoare; Ernesto Roessing și Jonas Kathage, auditori; Marika Meisenzahl, auditor și sprijin grafic. Judita Frangež a asigurat sprijin de secretariat.

Note

¹ IPCC, „Summary for Policymakers”, Climate Change 2021: The Physical Science Basis. Contribuția Grupului de lucru I la cel de al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, 2021, p. 21.

² A se vedea site-ul Comisiei, DG Politici climatice, Politicile UE în domeniul climei.

³ Decizia 2002/358/CE privind aprobarea Protocolului de la Kyoto.

⁴ Comisia Europeană, Un buget pentru Europa 2020, COM(2011) 500, 2011, Partea a II-a, p. 13.

⁵ Concluziile Consiliului European – Cadrul financiar multianual, EUCO 37/13, 2013, punctul 10.

⁶ Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 în ceea ce privește metodologiile privind sprijinul pentru obiectivele legate de schimbările climatice.

⁷ OCDE, OECD DAC Rio Markers for Climate Handbook, p. 2.

⁸ Comisia Europeană, Raport anual privind gestionarea și performanța bugetului UE – anul financiar 2020, volumul I.

⁹ Concluziile Consiliului European, EUCO 29/19, 2019.

¹⁰ Comisia Europeană, Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, COM(2021) 82 final.

¹¹ Anexa I la Directiva 2003/87/CE privind EU ETS.

¹² Decizia nr. 406/2009/CE privind angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 și Regulamentul (UE) 2018/842 privind obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021‑2030.

¹³ Comisia Europeană, Propunere de modificare a diferitor directive în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile, COM(2021) 557; Comisia Europeană, Propunere de directivă privind eficiența energetică (reformare), COM(2021) 558.

¹⁴ EEA Report No 13/2021 Trends and projections in Europe 2021, pentru estimările privind anul 2020.

¹⁵ Comisia Europeană, Evaluarea din 2019 a progreselor realizate de statele membre către obiectivele naționale de eficiență energetică pentru 2020, COM(2020) 326 final.

¹⁶ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 11/2020: Eficiența energetică a clădirilor: este în continuare necesar să se pună un accent mai mare pe raportul cost-eficacitate; Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 02/2022: Eficiența energetică în întreprinderi – S-au obținut unele economii de energie, dar există deficiențe la nivelul planificării și al selecției proiectelor.

¹⁷ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 17/2013: Finanțarea acordată de UE pentru combaterea schimbărilor climatice în contextul ajutorului extern; Raportul special nr. 31/2016: Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv, 2016; Documentul de analiză nr. 01/2020: Urmărirea cheltuielilor legate de climă în bugetul UE.

¹⁸ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 16/2021: Politica agricolă comună și clima: Jumătate din cheltuielile UE consacrate acțiunilor climatice sunt legate de agricultură, dar emisiile generate de acest sector nu sunt în scădere.

¹⁹ Brady, M. et al.: Impacts of Direct Payments, 2017, pp. 70, 88‑89; M’barek, R. et al.; Scenar 2030 – Pathways for the European agriculture and food sector beyond, 2020, p. 144.

²⁰ Ibidem.

²¹ Chahal, I. et al.: Cumulative impact of cover crops on soil carbon sequestration and profitability in a temperate humid climate, 2020.

²² Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 23/2019: Stabilizarea veniturilor pentru fermieri: un set cuprinzător de instrumente, dar este necesar să se abordeze problema gradului redus de adoptare a acestora, precum și chestiunea supracompensării.

²³ Comisia Europeană, Evaluation study of the impact of the CAP on climate change and greenhouse gas emissions, Alliance Environnement, 2019, p. 113.

²⁴ Curtea de Conturi Europeană, Documentul de analiză nr. 01/2020: Urmărirea cheltuielilor legate de climă în bugetul UE, figura 7.

²⁵ Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor.

²⁶ Considerentele 42 și 44 ale Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor.

²⁷ Comisia Europeană, Evaluation study of the payment for agricultural practices beneficial for the climate and the environment, Alliance Environnement și Institutul Thünen, 2017.

²⁸ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 21/2017: Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului, punctul 28 și figura 5; Gocht, A. et al.: Economic and Environmental Impacts of CAP Greening: CAPRI Simulation Results, 2017; Louhichi, K. et al.: Economic impacts of CAP greening: application of an EU-wide individual farm model for CAP analysis (IFM-CAP), 2017.

²⁹ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 21/2017: Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului, punctele 43-46.

³⁰ M’barek, R. et al.: Scenar 2030 – Pathways for the European agriculture and food sector beyond, 2020, pp. 115 și 144.

³¹ Evaluation study of the impact of the CAP on climate change and greenhouse gas emissions, document de lucru al serviciilor Comisiei, pp. 23-24.

³² Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 16/2021: Politica agricolă comună și clima: Jumătate din cheltuielile UE consacrate acțiunilor climatice sunt legate de agricultură, dar emisiile generate de acest sector nu sunt în scădere, punctul VII.

³³ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 31/2016: Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv, anexă.

³⁴ Ibidem.

³⁵ Raportul special 10/2022 al Curții de Conturi Europene privind LEADER și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității.

³⁶ Articolul 3 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei.

³⁷ Comisia Europeană, Evaluarea la jumătatea perioadei a Mecanismului pentru Interconectarea Europei (MIE), SWD(2018) 44.

³⁸ Comisia Europeană, Investing in European networks – The Connecting Europe Facility. Five years supporting European infrastructure, p. 21.

³⁹ Comisia Europeană, EU transport in figures – statistical pocketbook 2020.

⁴⁰ Quinn, A. et al., Rail Adapt: Adapting the railway for the future, UIC (Uniunea Internațională a Căilor Ferate), noiembrie 2017.

⁴¹ Considerentul 5 al Regulamentului (UE) 2021/1153 de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei.

⁴² Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 în ceea ce privește metodologiile privind sprijinul pentru obiectivele legate de schimbările climatice.

⁴³ Tablou de bord public privind fondurile structurale și de investiții europene.

⁴⁴ Nesbit, M. et al., Documenting climate mainstreaming in the EU budget: making the system more transparent, stringent and comprehensive, Parlamentul European, 2020, pp. 18-20.

⁴⁵ Curtea de Conturi Europeană, Documentul de analiză nr. 01/2020: Urmărirea cheltuielilor legate de climă în bugetul UE, figura 5.

⁴⁶ Cremins, A. și Kevany, L., „An Introduction to the Implementation of Green Budgeting in Ireland”, Staff Paper 2018, p. 12.

⁴⁷ Comisia Europeană, Un buget pentru Europa 2020, COM(2011) 500, Partea a II-a, p. 16.

⁴⁸ Ibidem.

⁴⁹ Comisia Europeană, Green Budgeting Practices in the EU: A First Review, document de reflecție, 2021, p. 22.

⁵⁰ Comisia Europeană, Un buget pentru Europa 2020, COM(2011) 500, Partea a II-a, p. 16.

⁵¹ Comisia Europeană, Raport anual privind gestionarea și performanța bugetului UE – anul financiar 2020, volumul I, 2021, pp. 8-9.

⁵² Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 19/2019: INEA a adus beneficiile preconizate, dar deficiențele MIE trebuie soluționate, punctul IV.

⁵³ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 17/2018: Acțiunile întreprinse de Comisie și de statele membre în ultimii ani ai programelor din perioada 2007‑2013 au abordat problema absorbției scăzute, dar nu au pus suficient accentul pe rezultate.

⁵⁴ Considerentul 5 al Regulamentului (UE) 2021/1153 de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei; articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1060 de stabilire a dispozițiilor comune privind, printre altele, FEDR și Fondul de coeziune; articolul 7 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2021/695 de instituire a programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont Europa; considerentul 49 al Regulamentului (UE) 2021/947 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională.

⁵⁵ Comisia Europeană, Cadrul de performanță pentru bugetul UE aferent CFM 2021‑2027, COM(2021) 366, p. 7.

⁵⁶ Articolele 4 și 5 din Regulamentul (UE) 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

⁵⁷ Comunicare a Comisiei, Orientări tehnice privind aplicarea principiului constând în „a nu prejudicia în mod semnificativ” în temeiul Regulamentului privind Mecanismul de redresare și reziliență, C(2021) 1054, p. 9.

⁵⁸ Regulamentul (UE) 2020/852 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile.

⁵⁹ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 22/2021: Finanțarea durabilă: este nevoie de acțiuni mai coerente din partea UE pentru a redirecționa finanțarea către investiții durabile, punctul 90.

⁶⁰ Articolul 28 din Regulamentul (UE) 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

⁶¹ Articolul 18 alineatul 4 litera (e) și anexa VI la Regulamentul (UE) 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxemburg
LUXEMBURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (https://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

PDF	ISBN 978-92-847-7814-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/22958	QJ-AB-22-007-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-7788-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/42073	QJ-AB-22-007-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2022

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este definită în Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0). Prin urmare, ca regulă generală, reutilizarea este autorizată cu condiția menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul conținutului elaborat de Curtea de Conturi Europeană nu poate altera sensul sau mesajul inițial. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți o permisiune suplimentară în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți.

Dacă se obține o astfel de permisiune, ea anulează și înlocuiește permisiunea de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o permisiune în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Figura 2 și figura 11: pictograma din dreapta sus realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Figura 4: pictograma din stânga realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Figura 5: pictograma din stânga realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Figura 6: pictograma din stânga realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Figura 12: stânga sus, figura 13: stânga sus, figura 16: stânga sus, caseta 3: stânga, tabelul 7, pictograma realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Tabelul 2: pictogramele realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Tabelul 3: pictogramele realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Tabelul 4: partea de sus, pictogramele realizate de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Tabelul 5: stânga sus, pictograma realizată de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Tabelul 6: stânga sus, pictogramele realizate de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: https://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (https://data.europa.eu/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.