Poluarea atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în mod suficient

Sinteză

Poluarea atmosferică reprezintă cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătatea umană în Uniunea Europeană

I

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), poluarea atmosferică constituie cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătatea umană în Uniunea Europeană (UE). În fiecare an, în UE, acest tip de poluare cauzează în jur de 400 000 de decese premature, iar costurile sale externe legate de sănătate se ridică la sute de miliarde de euro. Persoanele din zonele urbane sunt deosebit de expuse la acest risc. Particulele în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului constituie poluanții atmosferici considerați răspunzători pentru cea mai mare parte dintre aceste decese premature.

II

Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător reprezintă piatra de temelie a politicii UE pentru un aer curat întrucât stabilește standardele de calitate a aerului pentru concentrațiile poluanților în aerul pe care îl respirăm. În ultimele decenii, politicile UE au contribuit la reducerea emisiilor, însă calitatea aerului nu s-a îmbunătățit în același ritm și există în continuare efecte considerabile asupra sănătății umane.

Ce a auditat Curtea

III

În cadrul auditului de față, Curtea a evaluat dacă acțiunile UE vizând protejarea sănătății umane împotriva poluării atmosferice au fost eficace. În acest sens, Curtea a examinat dacă (i) Directiva privind calitatea aerului înconjurător a fost concepută în mod adecvat astfel încât să combată efectul poluării atmosferice asupra sănătății; dacă (ii) statele membre au pus în aplicare în mod eficace această directivă; dacă (iii) Comisia a monitorizat și s-a asigurat că această directivă este pusă în aplicare; dacă (iv) chestiunea calității aerului a fost reflectată în mod corespunzător în alte politici ale UE și a fost susținută în mod adecvat cu fonduri din partea UE și dacă (v) publicul larg este bine informat cu privire la problemele legate de calitatea aerului înconjurător.

IV

Curtea a concluzionat că acțiunile UE vizând protejarea sănătății umane împotriva poluării atmosferice nu au produs impactul scontat. Costurile semnificative de natură umană și economică nu au fost încă reflectate în acțiuni adecvate la nivelul UE.

1. Standardele UE de calitate a aerului au fost stabilite acum aproape 20 de ani și unele dintre ele sunt mult mai permisive decât orientările emise de OMS și decât nivelul recomandat de cele mai recente dovezi științifice privind efectele asupra sănătății umane.
2. Deși se observă o îmbunătățire a calității aerului, majoritatea statelor membre nu îndeplinesc nici acum standardele UE în acest domeniu și nu au întreprins acțiuni eficace suficiente pentru a îmbunătăți în mod satisfăcător calitatea aerului. Poluarea atmosferică comportă riscul de a fi subestimată întrucât ea poate să nu fie monitorizată în zonele relevante. Adesea, planurile privind calitatea aerului – una dintre cerințele esențiale ale Directivei privind calitatea aerului înconjurător – nu au dus la rezultatele așteptate.
3. Comisia se confruntă cu anumite limitări în ceea ce privește monitorizarea performanței statelor membre în acest domeniu. Acțiunile ulterioare ale Comisiei vizând asigurarea punerii în aplicare a legislației în materie nu au putut garanta faptul că statele membre respectau valorile-limită impuse de Directiva privind calitatea aerului înconjurător. În pofida acțiunilor în justiție introduse de Comisie împotriva unui număr mare de state membre și a hotărârilor favorabile obținute în instanță în urma acestor acțiuni, statele membre continuă să încalce în mod frecvent valorile-limită stabilite pentru asigurarea calității aerului.
4. Multe dintre politicile UE au un impact asupra calității aerului, însă, având în vedere costurile economice și umane semnificative implicate, Curtea consideră că unele dintre politicile UE nu reflectă încă suficient de bine importanța îmbunătățirii calității aerului. Clima și energia, transporturile, industria și agricultura sunt politici ale UE care au un impact direct asupra calității aerului și alegerile făcute în vederea implementării lor pot fi în detrimentul unui aer curat. Curtea a luat notă de faptul că finanțarea directă din partea UE pusă la dispoziție în scopul asigurării calității aerului poate oferi un sprijin util, însă proiectele finanțate nu au beneficiat întotdeauna de o direcționare adecvată. Curtea a observat totodată unele exemple pozitive de proiecte, în special unele proiecte sprijinite prin programul LIFE.
5. Sensibilizarea și informarea publicului au un rol esențial în combaterea poluării atmosferice, care a devenit o problemă de sănătate publică tot mai presantă. Recent, cetățenii s-au implicat din ce în ce mai mult în problemele legate de calitatea aerului și au introdus acțiuni în justiție în fața instanțelor naționale, care au pronunțat hotărâri în favoarea dreptului lor la un aer curat în mai multe state membre. Cu toate acestea, Curtea a constatat că Directiva privind calitatea aerului înconjurător protejează drepturile cetățenilor privind accesul la justiție într-un mod mai puțin explicit decât unele dintre celelalte directive din domeniul mediului. Informațiile puse la dispoziția cetățenilor referitor la calitatea aerului erau uneori ambigue.

Recomandările Curții

V

Raportul Curții conține recomandări adresate Comisiei în vederea îmbunătățirii calității aerului. Acestea se referă la necesitatea întreprinderii de către Comisie a unor acțiuni mai eficace, la actualizarea Directivei privind calitatea aerului înconjurător, la prioritizarea și integrarea în alte politici ale UE a politicii privind calitatea aerului, precum și la îmbunătățirea aspectului privind sensibilizarea și informarea publicului.

Introducere

De ce este importantă poluarea atmosferică?

01

Poluarea atmosferică apare atunci când anumite gaze, particule de praf și fum sunt eliberate în atmosferă, care devine astfel nocivă pentru populație, pentru infrastructură și pentru mediul înconjurător. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică poluarea aerului ca fiind cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătatea umană în Europa¹. În UE, poluarea aerului cauzează în medie peste 1 000 de decese premature pe zi, un număr de peste zece ori mai mare decât numărul de decese cauzate de accidente rutiere². În figura 1 se poate observa că, în unele state membre ale UE, numărul de ani de viață sănătoasă pierduți este similar cu cel din țări asociate adesea cu o calitate slabă a aerului, cum ar fi China și India. În 2013, Comisia a estimat că valoarea totală a costurilor externe legate de sănătate care sunt determinate de poluarea atmosferică se situează între 330 și 940 de miliarde de euro pe an³.

Populația din orașe este cea mai afectată

02

Potrivit AEM, în 2015, aproximativ un sfert din populația Europei care locuiește în zone urbane era expusă la niveluri ale poluanților atmosferici care depășesc unele dintre standardele UE de calitate a aerului și până la 96 % din cetățenii UE care locuiesc în zone urbane erau expuși la niveluri ale poluanților atmosferici considerate de către OMS ca fiind nocive pentru sănătate⁴. Poluarea atmosferică tinde să afecteze locuitorii din orașe într-o măsură mai mare decât pe locuitorii din zonele rurale deoarece, din cauza densității populației din orașe, cantitatea de poluanți atmosferici eliberați este mai mare (de exemplu, din transportul rutier) și deoarece dispersia se produce mai greu în orașe decât în mediul rural.

Ce anume scurtează durata de viață a populației și în ce mod?

03

Poluanții atmosferici considerați cei mai nocivi pentru sănătatea umană de către OMS sunt următorii: particulele în suspensie (PM), dioxidul de azot (NO₂), dioxidul de sulf (SO₂) și ozonul de la nivelul solului (O₃) (a se vedea caseta 1)⁵. Conform datelor raportate de AEM, în 2014, particulele în suspensie fine (PM_2,5) au cauzat în jur de 400 000 de decese premature în rândul cetățenilor UE, dioxidul de azot (NO₂), în jur de 75 000, iar ozonul (O₃), în jur de 13 600⁶. AEM avertizează că poluarea atmosferică afectează populația în fiecare zi și că, deși efectul său cel mai vizibil sunt vârfurile de poluare, expunerea pe termen lung la doze mai mici prezintă o amenințare mai mare pentru sănătatea umană⁷.

04

Potrivit OMS, afecțiunile cardiace și accidentele vasculare cerebrale sunt cauza a 80 % din totalul deceselor premature provocate de poluarea atmosferică. Acestea sunt urmate de afecțiunile pulmonare, printre care cancerul, și de alte boli¹⁰. Figura 2 sintetizează principalele efecte pe care le au asupra sănătății cei patru poluanți atmosferici menționați anterior.

05

În caseta 2 sunt prezentați factorii care influențează nivelurile de poluare atmosferică și în figura 3 se indică procentajele emisiilor de poluanți atmosferici provenite din fiecare sursă în UE.

Cum a acționat UE până în prezent?

06

UE combate poluarea atmosferică prin stabilirea (a) valorilor-limită de concentrație a poluanților din aerul pe care îl respirăm și (b) a standardelor pentru sursele de emisii de poluanți atmosferici.

07

În 1980, Directiva 80/779/CE a stabilit pentru prima dată valori-limită la nivelul UE pentru concentrațiile de dioxid de sulf (SO₂). Au urmat alte directive, care acopereau un număr mai mare de poluanți atmosferici și care au actualizat valorile-limită ale concentrațiilor acestora¹². Directiva privind calitatea aerului înconjurător¹³ din 2008 este cea care stabilește standardele de calitate a aerului (inclusiv valori-limită) pentru concentrațiile poluanților atmosferici cu cele mai mari efecte asupra sănătății umane (a se vedea punctul 18). Această directivă se axează pe ameliorarea sănătății cetățenilor prin îmbunătățirea calității aerului pe care aceștia îl respiră.

08

Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede obligația statelor membre de a defini pe teritoriul lor zone de gestionare și de evaluare a calității aerului înconjurător. Statele membre efectuează evaluări preliminare ale calității aerului pentru fiecare zonă delimitată și stabilesc rețele de stații de măsurare în puncte fixe în zonele poluate. Directiva prevede criterii în ceea ce privește atât amplasamentul, cât și numărul minim al punctelor de prelevare (a se vedea punctul 32)¹⁴.

09

Statele membre colectează date prin intermediul rețelelor lor și le raportează Comisiei și AEM în fiecare an (a se vedea caseta 3). Comisia evaluează aceste date în raport cu standardele¹⁵ stabilite la nivelul UE în Directiva privind calitatea aerului înconjurător. Atunci când concentrațiile depășesc standardele respective, statele membre trebuie să întocmească planuri de calitate a aerului menite să remedieze problema în cauză cât mai rapid posibil. Comisia evaluează aceste planuri și deschide acțiuni în justiție atunci când consideră că statele membre nu respectă dispozițiile directivei. Directiva impune statelor membre o serie de obligații privind informarea publicului, inclusiv stabilirea unor praguri de alertă și de informare.

10

Pe lângă stabilirea valorilor-limită ale concentrațiilor, UE a adoptat un număr de acte legislative care au scopul de a reduce emisiile de poluanți atmosferici din mai multe sectoare¹⁶.

11

AEM arată că, în ultimele decenii, directivele (a se vedea anexa I) și regulamentele europene care au fost adoptate în materie (precum cele care vizează trecerea la combustibili alternativi sau reducerea utilizării echipamentelor ineficiente) au contribuit la diminuarea emisiilor de poluanți atmosferici. Între 1990 și 2015, emisiile de oxizi de sulf (SO_X) în UE au scăzut cu 89 %, iar cele de oxizi de azot (NO_X) cu 56 %. Începând cu 2000, emisiile de particule în suspensie PM_2,5 au scăzut cu 26 %¹⁷, astfel cum se arată în figura 4.

12

Potrivit OMS și AEM, această reducere a emisiilor totale de poluanți atmosferici nu înseamnă în mod automat că au loc totodată reduceri similare ale concentrațiilor de poluanți atmosferici¹⁸. Legislația UE privind sursele de emisii nu se concentrează pe reducerea emisiilor în zonele în care populația suferă cel mai mult din cauza poluării sau în care se înregistrează concentrațiile cele mai ridicate (a se vedea figura 5). De exemplu, chiar dacă motoarele autovehiculelor emit mai puține noxe, datorită impunerii unor standarde UE mai stricte privind emisiile, poluarea atmosferică poate să crească în continuare dacă are loc o intensificare a utilizării autoturismelor. Prin urmare, este necesară luarea unor măsuri specifice în zonele populate pentru a se reduce concentrațiile de poluanți atmosferici, pe fondul unui nivel în continuare ridicat al expunerii populației la poluare, în special la poluarea cu particule în suspensie și cu dioxid de azot.

13

În continuarea unor strategii anterioare, în decembrie 2013, Comisia Europeană a publicat programul „Aer curat pentru Europa”. Obiectivul acestui program este de a combate problema răspândită a neconformității cu standardele UE de calitate a aerului și de a asigura faptul că, până în 2020, legislația existentă în materie este respectată în integralitate. Programul stabilește totodată o foaie de parcurs pentru UE către atingerea, până în 2030, a obiectivului pe termen lung privind reducerea mortalității premature provocate de PM și de O₃ cu 52 % comparativ cu 2005. Comisia a recunoscut că persistă lacune semnificative în materie de conformare pentru anumiți poluanți și a lansat, în 2017, un exercițiu de verificare a adecvării pentru a examina performanța Directivei privind calitatea aerului înconjurător.

Sfera și abordarea auditului

14

În raportul de față, s-a evaluat dacă acțiunile UE vizând protejarea sănătății umane împotriva poluării atmosferice au fost eficace. Curtea a examinat dacă (i) Directiva privind calitatea aerului înconjurător a fost concepută în mod adecvat astfel încât să combată efectul poluării atmosferice asupra sănătății; dacă (ii) statele membre au pus în aplicare în mod eficace această directivă; dacă (iii) Comisia a monitorizat și s-a asigurat că această directivă este pusă în aplicare; dacă (iv) chestiunea calității aerului a fost reflectată în mod corespunzător în alte politici ale UE și a fost susținută în mod adecvat cu fonduri din partea UE și dacă (v) publicul larg este bine informat cu privire la problemele legate de calitatea aerului înconjurător.

15

Curtea s-a axat pe dispozițiile legate de sănătatea umană prevăzute în Directiva privind calitatea aerului înconjurător și pe poluanții atmosferici cu efectele cele mai mari asupra sănătății: PM, NO₂, SO₂ și O₃ (a se vedea punctul 3)¹⁹.

16

Auditorii Curții s-au concentrat pe zonele urbane, unde sănătatea umană are cel mai mult de suferit de pe urma poluării atmosferice (a se vedea punctul 2). Curtea a examinat modul în care șase centre urbane din UE au abordat problema poluării atmosferice și au utilizat finanțarea pusă la dispoziție de către UE în cadrul programelor aferente politicii de coeziune și al programului LIFE (a se vedea caseta 4)²⁰.

17

Auditul a acoperit perioada cuprinsă între momentul adoptării Directivei privind calitatea aerului înconjurător în 2008 și martie 2018. Curtea a examinat modul în care a fost concepută politica în materie, precum și modul în care Comisia a monitorizat punerea în aplicare a acestei directive, prin analiză documentară, prin interviuri purtate cu membri ai personalului Comisiei și al AEM și prin verificarea bazelor de date existente în cadrul acestor două instituții. Pentru a putea examina modul în care statele membre au pus în aplicare directiva, precum și proiectele finanțate de UE în domeniul calității aerului, auditorii au efectuat vizite la fața locului, au examinat documentația aferentă proiectelor și au intervievat diverse părți interesate de la nivel local (autorități naționale și locale, beneficiari ai proiectelor și alte părți interesate din societatea civilă) în cele șase orașe selectate și în capitalele statelor membre respective. În cadrul activităților sale de audit desfășurate în cazul Poloniei, Curtea a colaborat cu instituția supremă de audit din această țară (NIK)²¹. Auditorii au ținut seama de consultanța de specialitate care le-a fost furnizată cu privire la conceperea, punerea în aplicare și monitorizarea Directivei privind calitatea aerului înconjurător. De asemenea, Curtea și-a adus contribuția la un audit internațional realizat în cooperare cu EUROSAI pe tema calității aerului.

Observații

Standardele prevăzute în directivă sunt mai puțin exigente decât ceea ce indică probele existente cu privire la efectele poluării atmosferice asupra sănătății

18

Standardele UE în ceea ce privește protecția sănătății care sunt stabilite în Directiva privind calitatea aerului înconjurător au în vedere efectele atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, asupra sănătății²². Standardele respective limitează numărul de situații în care concentrațiile pot depăși valorile-limită stabilite pe termen scurt (zilnice și orare); de asemenea, standardele prevăd că mediile anuale trebuie să se situeze sub anumite valori definite. Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede că „ar trebui stabilite obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului înconjurător, luându-se în considerare standardele, ghidurile și programele Organizației Mondiale a Sănătății”²³.

19

Cu toate acestea, valorile-limită stabilite la nivelul UE în ceea ce privește calitatea aerului înconjurător sunt mult mai puțin exigente în comparație cu orientările emise de OMS pentru PM_2,5 și SO₂ și mai permisive pentru PM₁₀ (media anuală) și pentru ozon. În ceea ce privește PM₁₀ (valoarea zilnică) și NO₂, standardele UE sunt aliniate la orientările OMS și autorizează un anumit număr de depășiri ale valorilor-limită. Tabelul 1 oferă o comparație între orientările OMS privind calitatea aerului și standardele UE. În caseta 5 se explică diferențele între orientări și standarde.

Tabelul 1

Standardele UE de calitate a aerului și orientările OMS

Poluant	Perioada	μg/m3 conform orientărilor OMS	μg/m3, valorile-limită conform Directivei UE privind calitatea aerului înconjurător	Numărul de depășiri autorizate pe an conform standardelor UE
NO2	1 an	40	40	–
	1 oră	200	200	18
O3	8 ore	100	120	25
PM10	1 an	20	40	–
	24 de ore	50(a)	50	35
PM2,5	1 an	10	25	–
	24 de ore	25	–	–
SO2	24 de ore	20	125	3
	1 oră	–	350	24
	10 minute	500	–	–

(a) OMS recomandă utilizarea acestei valori orientative drept centila 99 (3 depășiri).

20

Directiva privind calitatea aerului înconjurător a fost prima directivă care a stabilit valori-limită pentru PM_2,5, însă nu a fost prima care a reglementat concentrațiile de PM₁₀, NO₂, SO₂ și O₃. Întrucât această directivă nu a adus nicio modificare a valorilor stabilite în directivele pe care le-a actualizat²⁶, valorile-limită pentru PM₁₀, NO₂ și SO₂ au, în prezent, o vechime de peste 20 de ani²⁷ și valorile-țintă pentru O₃ sunt vechi de peste 15 ani²⁸.

21

Organele legislative ale UE au redus din caracterul exigent al propunerii Comisiei din 1997 prin stabilirea unor valori-limită mai mari și prin autorizarea unui număr mai mare de depășiri²⁹. Valoarea-țintă pentru O₃ care este stabilită în Directiva privind calitatea aerului înconjurător este mai puțin strictă decât în trecut³⁰.

22

OMS consideră că PM_2,5 este cel mai nociv dintre poluanții atmosferici³¹. Orientările OMS includ o valoare pe termen scurt pentru PM_2,5, spre deosebire de Directiva privind calitatea aerului înconjurător. Aceasta înseamnă că standardul UE se bazează doar pe o medie anuală și că emisiile ridicate și nocive de PM_2,5 rezultate din încălzirea locuințelor pe timpul iernii sunt compensate de nivelurile mai mici din cursul verii (a se vedea caseta 1). Valoarea-limită anuală stabilită în Directiva privind calitatea aerului înconjurător (25 μg/m³) este de peste două ori mare decât valoarea stabilită în orientările OMS (10 μg/m³). Directiva privind calitatea aerului înconjurător a introdus posibilitatea actualizării valorii-limită până la 20 μg/m³, însă Comisia nu a valorificat această posibilitate atunci când a examinat chestiunea în 2013.

23

Valoarea-limită zilnică stabilită la nivelul UE pentru SO₂ este de peste șase ori mai mare decât valoarea prevăzută în orientările OMS. Deși aproape toate statele membre respectă această valoare-limită zilnică de la nivelul UE (a se vedea figura 6), AEM arată că, în 2015, 20 % din populația urbană din UE era în continuare expusă la concentrații superioare valorii recomandate de OMS³². Dată fiind conformitatea generală cu valorile-limită mai puțin exigente prevăzute pentru SO₂ în Directiva privind calitatea aerului înconjurător, Comisia nu a introdus acțiuni în justiție în vederea asigurării punerii în aplicare a directivei decât împotriva unui singur stat membru (Bulgaria, a se vedea anexa III).

24

Stabilirea unor standarde foarte puțin exigente are implicații majore asupra raportării și a luării de măsuri pentru asigurarea respectării legislației, în special în ceea ce privește SO₂ și PM_2,5 (a se vedea punctele 22-23). De exemplu, locurile în care concentrațiile de SO₂ depășesc în mod semnificativ valorile recomandate în orientările OMS rămân totuși conforme cu dispozițiile Directivei privind calitatea aerului înconjurător: în consecință, numărul obligatoriu de stații de măsurare care trebuie instalate este mai mic, trebuie raportate date din mai puține locații și, de multe ori, problema concentrațiilor de SO₂ nu este abordată deloc în planurile privind calitatea aerului.

25

Comisia a estimat că, în 2020, costurile directe antrenate de respectarea valorilor din propunerea sa de directivă privind calitatea aerului înconjurător se vor situa la o valoare cuprinsă între 5 și 8 miliarde de euro pe an și beneficiile pentru sănătate în valoare monetară vor reprezenta între 37 și 119 miliarde de euro pe an. Comisia a concluzionat că beneficiile aduse de politica privind calitatea aerului depășesc cu mult costurile de implementare³³.

26

În 2013, OMS a procedat la o examinare a dovezilor privind aspectele sanitare legate de poluarea atmosferică. Raportul recomanda Comisiei să se asigure că dovezile privind efectele poluanților atmosferici asupra sănătății și implicațiile în ceea ce privește calitatea aerului sunt analizate în mod regulat. Examinarea OMS a constatat că, pe baza dovezilor științifice, era necesară înăsprirea valorilor-limită ale UE pentru PM₁₀ și PM_2,5, precum și reglementarea mediilor pe termen scurt (de exemplu, pentru o perioadă de 24 de ore) pentru PM_2,5. Acest exercițiu a urmărit să vină în sprijinul examinării de către Comisie, în 2013, a politicilor privind calitatea aerului în UE, însă nu a dus la nicio modificare a valorilor-limită prevăzute inițial în Directiva privind calitatea aerului înconjurător.

27

De curând, mai multe organizații medicale profesionale au făcut apel la UE să țină seama de cele mai recente dovezi științifice în vederea impunerii unor standarde mai stricte, precum și a unui nou standard pe termen scurt pentru PM_2,5³⁴.

Majoritatea statelor membre nu au pus în aplicare în mod eficace Directiva privind calitatea aerului înconjurător …

28

În 2016, 13 state membre au încălcat valorile-limită în ceea ce privește particulele în suspensie³⁵, 19, valorile-limită pentru NO₂³⁶ și un stat membru, valorile-limită pentru SO₂³⁷. Toate cele 28 de state membre ale UE, cu excepția Estoniei, a Irlandei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei și a Maltei, încălcaseră una sau mai multe dintre aceste valori-limită (a se vedea figura 7).

29

În figura 8 sunt comparate, pentru fiecare dintre orașele vizitate de Curte, concentrațiile de PM și de NO₂ cu valorile-limită stabilite la nivelul UE³⁸. Per ansamblu, concentrațiile de poluanți atmosferici care au fost măsurate s-au diminuat – în proporția cea mai semnificativă în cazul PM₁₀ –, însă, pentru toate orașele respective, ele depășeau în continuare cel puțin una dintre valorile-limită prevăzute de Directiva privind calitatea aerului înconjurător. În special, nu s-a înregistrat aproape niciun progres din 2009 pentru Cracovia (particulele în suspensie) și Sofia (PM_2,5). Pentru Bruxelles și Milano, concentrațiile de NO₂ s-au modificat foarte puțin între 2012 și 2016 (a se vedea anexa II). Este posibil însă ca o parte din ameliorările constatate în cadrul măsurătorilor să nu se datoreze neapărat unei îmbunătățiri a calității aerului, după cum se explică la punctele 32 și 33.

… și dispozițiile privind măsurarea calității aerului oferă un grad de flexibilitate care îngreunează verificarea …

30

Obținerea unor măsurători adecvate pentru nivelurile de poluare atmosferică este un aspect important, deoarece acestea servesc ca element declanșator pentru acțiunile statelor membre în vederea reducerii poluării. Mai mult, este important ca la nivelul Comisiei să se dispună de date exacte și comparabile în ceea ce privește poluarea, astfel încât aceasta să poată lua măsuri, acolo unde este necesar, pentru asigurarea respectării legislației (a se vedea punctul 49).

31

În scopul aplicării Directivei privind calitatea aerului înconjurător, statele membre măsoară calitatea aerului prin intermediul unei rețele de stații de monitorizare care conțin dispozitive (puncte de prelevare) care analizează și măsoară nivelurile mai multor poluanți atmosferici⁴⁰. Numeroase state membre publică nivelurile de calitate a aerului pe site-uri special concepute în acest scop, care pot fi accesate de publicul larg. Statele membre au obligația de a transmite Comisiei date validate o dată pe an. Comisia evaluează apoi conformitatea cu directiva. Statele membre trebuie să întocmească planuri privind calitatea aerului atunci când datele validate indică niveluri ale poluării care depășesc limitele stabilite în Directiva privind calitatea aerului înconjurător.

32

Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede o serie de criterii în ceea ce privește numărul minim de puncte de prelevare și locul amplasării lor. Cu toate acestea, dispozițiile privind amplasarea punctelor implică mai multe criterii și oferă un grad de flexibilitate care poate îngreuna și mai mult procesele de verificare. Acestea impun statelor membre să amplaseze punctele de prelevare atât acolo „unde se formează cele mai mari concentrații” (cu stații de tip trafic sau de tip industrial), cât și în alte zone care sunt „reprezentative pentru nivelul de expunere a populației în general”⁴¹ (cu stații de tip fond). Prin urmare, calitatea aerului nu este în mod neapărat măsurată în apropierea marilor situri industriale sau în apropierea principalelor rute de trafic urban. Conformitatea cu prevederile directivei poate fi mai ușor de asigurat atunci când numărul de stații de tip trafic sau de tip industrial este mic. În caseta 6 se arată că practicile în ceea ce privește amplasarea și numărul stațiilor variază între cele șase orașe pe care Curtea le-a vizitat⁴².

33

Numărul minim de puncte de prelevare depinde de populația care trăiește în fiecare zonă de gestionare și de evaluare a calității aerului. Toate orașele vizitate de Curte aveau un număr mai mare de puncte de monitorizare decât numărul impus de directivă. Nu este obligatoriu ca aceste măsurători suplimentare să fie incluse în datele oficiale raportate de statele membre, nici măcar atunci când acestea identifică niveluri ridicate de poluare (a se vedea caseta 7). Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede obligația statelor membre de a menține punctele de prelevare care au înregistrat depășiri ale valorii-limită pentru PM₁₀, însă această obligație nu se aplică și altor poluanți (în special, NO₂ și PM_2,5)⁴³.

34

Directiva privind calitatea aerului înconjurător nu prevede o monitorizare specifică pentru zonele de frontieră problematice din punctul de vedere al poluării atmosferice. Combaterea cu eficacitate a poluării atmosferice transfrontaliere necesită acțiuni coordonate. De exemplu, la Ostrava, pentru ca legislația privind calitatea carburanților să poată contribui în mod eficace la îmbunătățirea calității aerului, este necesar ca regiunile din vecinătatea Poloniei să întreprindă și ele măsuri în acest domeniu. Dacă acestea nu iau niciun fel de măsuri, cetățenii vor putea utiliza în continuare carburanți ieftini, de slabă calitate, achiziționați de cealaltă parte a frontierei. Conform articolului 25 din directivă, statele membre trebuie să invite Comisia să susțină orice proces de cooperare în ceea ce privește poluarea transfrontalieră a aerului. Statele membre cele mai afectate de poluarea transfrontalieră și pe care Curtea le-a vizitat considerau că dispozițiile relevante în acest sens ale directivei nu prezentau o mare utilitate, iar planurile lor de calitate a aerului nu prevedeau nicio acțiune coordonată. Aceste state membre nu au solicitat Comisiei să intervină.

35

În 2017, statele membre în care Curtea a efectuat vizite de audit au raportat datele, în general, în timp util. Este important ca datele privind calitatea aerului să fie furnizate în timp util, astfel încât statele membre să poată întreprinde acțiuni adecvate în vederea reducerii poluării și Comisia să poată acționa din timp atunci când este necesar să inițieze proceduri în vederea asigurării aplicării legislației împotriva statului membru care nu se află în conformitate cu aceasta. Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede obligația statelor membre de a furniza date validate anuale până la data de 30 septembrie a anului următor celui la care se referă datele⁴⁴. Cu toate acestea, directivele anterioare prevedeau că statele membre trebuiau să raporteze Comisiei datele în termen de șase luni de la finele perioadei de măsurare⁴⁵. Grație evoluțiilor tehnologice din ultimii ani (cum ar fi e-Reporting), datele pot fi comunicate mai repede.

… în timp ce planurile privind calitatea aerului nu sunt concepute ca instrumente eficace de monitorizare

36

Încălcările directivei duc la necesitatea întocmirii de către statele membre a unor planuri de calitate a aerului pentru a remedia problema în cauză (a se vedea punctul 9). Pentru a se obține îmbunătățiri reale în ceea ce privește calitatea aerului, este necesar ca statele membre să pună în aplicare acțiuni prompte și eficace pentru a reduce emisiile, cu ajutorul unor planuri adecvate privind calitatea aerului.

În mod frecvent, măsurile din planurile de calitate a aerului nu sunt suficient de bine direcționate

37

Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede ca planurile privind calitatea aerului să conțină măsuri adecvate, astfel încât intervalul de timp în cursul căruia poluarea atmosferică depășește valorile-limită să fie cât mai scurt posibil. Curtea a examinat planurile de calitate a aerului pentru fiecare dintre orașele vizitate.

38

Pe baza analizei acestora, Curtea a identificat trei motive principale care subminează eficacitatea lor, și anume faptul că măsurile pe care le prevăd:

• nu au fost bine direcționate și nu au putut fi puse în aplicare în mod prompt în zonele în care fuseseră măsurate concentrațiile cele mai ridicate;
• nu au putut duce la rezultate semnificative într-un timp scurt, fie deoarece depășeau competențele autorităților locale responsabile de implementarea lor, fie deoarece erau concepute pentru un orizont lung de timp;
• nu erau susținute de estimări de costuri sau nu beneficiau de finanțare.

39

Caseta 8 prezintă câteva exemple de deficiențe prezente în planurile de calitate a aerului, care au dus la subminarea atingerii obiectivului privind reducerea concentrațiilor de poluanți atmosferici.

40

Planurile de calitate a aerului identificau principalele surse de poluare, însă ele nu conțineau întotdeauna măsuri specifice pentru a combate emisiile provenite de la aceste surse. De exemplu, cel mai recent plan privind calitatea aerului pentru Cracovia conține doar un număr limitat de măsuri care vizează reducerea emisiilor industriale – acestea fiind o sursă majoră de poluare cu NO₂, în timp ce planul privind calitatea aerului pentru Sofia nu conține nicio măsură care să aibă în vedere reducerea emisiilor provenind de la gospodării – care reprezintă o sursă majoră de poluare cu particule în suspensie (a se vedea caseta 4).

41

În planurile privind calitatea aerului erau în mod frecvent propuse măsuri care nu au un impact direct asupra obiectivului de reducere a concentrațiilor de poluanți atmosferici, cum ar fi măsuri de simplificare administrativă, evaluări sau anchete. De asemenea, Curtea a constatat că planurile privind calitatea aerului nu evaluau raportul costuri-beneficii al măsurilor lor.

42

Atingerea țintelor în materie de calitate a aerului necesită uneori luarea unor decizii politice dificile. De exemplu, utilizarea autovehiculelor personale reprezintă o sursă majoră de poluare a aerului în zonele urbane în Bruxelles, Stuttgart și Milano și măsurile cele mai eficace ar consta în limitarea acestei utilizări.

Planurile privind calitatea aerului acordă întâietate cantității informațiilor, și nu calității acestora

43

Toate cele șase orașe vizitate întocmesc planuri privind calitatea aerului de mult timp. Planurile acoperă, de regulă, o perioadă de patru până la cinci ani. Directiva privind calitatea aerului înconjurător nu prevede ca statele membre să raporteze către Comisie cu privire la punerea în aplicare a planurilor lor și nici nu include vreo obligație ca acestea din urmă să fie actualizate ori de câte ori sunt adoptate noi măsuri sau când se constată că progresele realizate sunt în mod vizibil insuficiente. Statele membre au obligația de a-și actualiza planurile privind calitatea aerului doar la sfârșitul perioadei acoperite de acestea, în cazul în care standardele de calitate a aerului nu sunt nici la acel moment îndeplinite.

44

Date fiind nivelurile ridicate de poluare generalizate, statele membre întocmesc un număr mare de planuri privind calitatea aerului. Planurile examinate de Curte erau voluminoase⁴⁶ și, în dese cazuri, nu conțineau toate măsurile relevante planificate sau efectiv luate în vederea îmbunătățirii calității aerului⁴⁷. Statele membre transmit, de asemenea, la solicitarea Comisiei, și alte documente care conțin măsuri suplimentare.

45

Întocmirea planurilor privind calitatea aerului este un proces de lungă durată. Aceste planuri pe care statele membre le transmit Comisiei abordează, de obicei, o situație de încălcare a unor valori-limită privind poluarea atmosferică survenită în urmă cu peste doi ani⁴⁸, însă nu prezintă nicio informație cu privire la progresele ulterioare.

46

Combinați, factorii descriși la punctele anterioare fac ca exercițiul de monitorizare de către Comisie a acțiunilor întreprinse de statele membre să devină unul dificil. Acest lucru a încetinit monitorizarea punerii în aplicare a directivei.

47

Deși în scădere, nivelurile de poluare rămân ridicate și (a se vedea figura 4) arată că întocmirea de planuri de calitate a aerului nu este suficientă pentru a se asigura conformitatea cu Directiva privind calitatea aerului înconjurător sau pentru a se reduce poluarea în cel mai scurt timp cu putință. Acest lucru a fost confirmat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în hotărârile sale recente (a se vedea punctul 52).

Comisia se confruntă cu unele limitări în verificarea conformității și procesul de asigurare a punerii în aplicare este lent

48

Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede obligația Comisiei de a monitoriza și de a asigura punerea în aplicare a directivei de către statele membre. Cu toate acestea, statele membre nu au obligația de a raporta cu privire la punerea în aplicare a planurilor lor privind calitatea aerului și nici de a le actualiza ori de câte ori adoptă noi măsuri sau când progresele realizate sunt insuficiente (a se vedea punctul 43). Unele dintre dispozițiile directivei sunt, prin natura lor, dificil de verificat (cum ar fi asigurarea faptului că statele membre se achită de sarcinile lor privind informarea publicului sau verificarea amplasamentului a peste 4 000 de stații de monitorizare).

49

Într-un context în care valorile-limită în ceea ce privește poluarea atmosferică sunt depășite în mod frecvent, Comisia identifică cele mai grave cazuri de încălcare a legislației și inițiază dialogul cu statele membre, până la decizia sa de a închide procesul sau până la concluzia sa că statul membru nu a prezentat măsuri suficient de ambițioase și de convingătoare. În această etapă, Comisia poate lansa acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru în cauză.

50

În luna ianuarie 2018, Comisia avea 16 astfel de acțiuni în curs legate de poluarea cu particule în suspensie, 13 legate de poluarea NO₂, una legată de SO₂ și două alte acțiuni legate de monitorizarea poluării atmosferice (a se vedea anexa III).

51

Curtea a analizat procedurile în curs de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care priveau cele șase orașe vizitate⁴⁹. Toate cele șase state membre solicitaseră prelungirea termenelor de atingere a valorilor-limită prevăzute la articolul 22⁵⁰. În consecință, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor putea demara numai după ce Comisia lua o decizie cu privire la aceste cereri de prelungire a termenului.

52

Comisia a reușit, în patru rânduri⁵¹, să obțină hotărâri în instanță favorabile în acțiunile introduse împotriva statelor membre pentru depășirea valorilor-limită de poluare atmosferică, dar acest lucru nu însemna că statul membru în cauză avea obligația de a lua măsuri corective. Drept urmare, Comisia și-a redefinit abordarea și a câștigat recent cauze în instanță împotriva Bulgariei (la 5 aprilie 2017) și împotriva Poloniei (la 22 februarie 2018)⁵². În cadrul hotărârilor sale, CJUE a confirmat că simpla adoptare a unui plan privind calitatea aerului pentru a se afla în conformitate cu directiva nu era suficientă și a hotărât că Bulgaria și Polonia nu își îndepliniseră obligația de a limita cât mai mult intervalul de timp în care valorile-limită erau depășite. Așa cum reiese din figura 9, Comisia a avut nevoie de șase până la opt ani pentru a sesiza CJUE cu aceste cazuri legate de încălcările valorilor-limită pentru PM₁₀⁵³. Pentru a putea aplica sancțiuni financiare, Comisia trebuie să sesizeze din nou CJUE și să solicite o hotărâre nouă⁵⁴. Acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în ceea ce privește concentrațiile de NO₂ au început mult mai târziu și CJUE nu a fost încă sesizată cu niciun caz. Nu se află în derulare nicio procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de ozon⁵⁵.

53

Statele membre au la dispoziție peste doi ani pentru a-și prezenta planurile privind calitatea aerului după ce detectează încălcări ale valorilor-limită. Întrucât dialogurile ulterioare care au loc în contextul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor între statele membre și Comisie au durat mai mult de cinci ani în unele cazuri, este foarte probabil ca, în cursul acestei perioade, statele membre respective să își actualizeze planurile privind calitatea aerului. Acest lucru impune Comisiei să examineze planurile actualizate. În consecință, a fost nevoie de cel puțin șapte ani între momentul inițial al încălcării legislației și momentul la care Comisia a sesizat CJUE cu cazul respectiv.

54

În ansamblu, Curtea a constatat că durata considerabilă a procedurii de asigurare a punerii în aplicare a directivei nu a dus încă la garantarea conformității cu dispozițiile acesteia.

Unele politici ale UE nu reflectă în mod suficient importanța poluării atmosferice …

55

Numeroase politici ale UE au un impact asupra poluanților atmosferici și, astfel, asupra calității aerului, în special politicile privind schimbările climatice, energia, transporturile și mobilitatea, industria și agricultura.

56

Țintele stabilite în cadrul de politici al UE privind clima și energia pentru 2030, și anume reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 40 %, producția de energie în proporție de cel puțin 27 % din surse regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice cu cel puțin 27 %, pot contribui toate la reducerea emisiilor. Curtea a raportat într-o analiză panoramică publicată în 2017 că una dintre provocările majore ale acțiunilor UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice constă în tranziția sectorului energetic al UE către surse de energie cu emisii scăzute de carbon și că această tranziție poate produce beneficii și în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului⁵⁶.

57

Autovehiculele diesel au reprezentat un element-cheie în efortul producătorilor de automobile din UE de a respecta obligațiile care le reveneau în materie de reducere a emisiilor de dioxid de carbon (CO₂)⁵⁷, deoarece acestea produc un nivel mai scăzut de astfel de emisii decât autovehiculele cu motoare pe benzină. Evoluțiile tehnologice și normele EURO⁵⁸ au contribuit în mod semnificativ la diminuarea emisiilor de CO₂ și de particule în suspensie generate de autovehiculele diesel, dar nu au avut același succes în cazul emisiilor de oxizi de azot provenite de la acest tip de autovehicule. Era un fapt cunoscut de mulți ani⁵⁹ că emisiile reale de oxizi de azot (NO_X) erau mult mai mari decât cele produse în condiții de testare. Scandalul „Dieselgate”, care a izbucnit atunci când inspectori din SUA au detectat rezultate suspecte în urma unor controale ale autovehiculelor, a pus în evidență amploarea și cauzele acestor discrepanțe⁶⁰. Înainte de „Dieselgate”, Comisia Europeană demarase activități în vederea unei proceduri de testare mai realiste la nivelul UE. Cu toate acestea, în practică, factorii de conformitate înseamnă că obiectivul EURO 6 de 80 mg/km privind emisiile de NO_X (hotărât de legiuitorii UE în 2007 pentru punere în aplicare în 2014) nu va trebui să fie îndeplinit pentru testele privind emisiile generate în condiții reale de conducere înainte de 2023⁶¹.

58

Modul de impozitare a combustibililor sprijină vânzările de motorină în toate statele membre, cu excepția Ungariei și a Regatului Unit⁶². Deși numărul de achiziții de autoturisme diesel noi a scăzut ulterior Dieselgate, în jur de 40 % din totalul autoturismelor aflate în circulație în UE funcționează cu motoare diesel⁶³. Dat fiind că transportul rutier și, în special, autoturismele diesel constituie o sursă majoră de emisii de NO₂ (a se vedea figura 3), eforturile de reducere a acestor emisii sunt complicate.

59

Politicile promovate de UE în domeniul schimbărilor climatice sprijină biomasa⁶⁴ ca sursă regenerabilă de energie. Directiva privind energia din surse regenerabile⁶⁵ prevedea, în 2009, obiectivul ca, până în 2020, cel puțin 20 % din necesarul total de energie al UE să fie acoperit din surse regenerabile. De atunci, finanțarea pusă la dispoziție de UE pentru proiecte care implică biomasa a crescut de peste două ori⁶⁶. În Raportul special nr. 5/2018 privind energia din surse regenerabile pentru o dezvoltare rurală durabilă, Curtea a arătat că arderea biomasei lemnoase poate genera de asemenea emisii mai mari de anumiți poluanți atmosferici nocivi. Probleme similare au fost raportate și de AEM⁶⁷.

60

Utilizarea de boilere sau de instalații de încălzire ineficiente care funcționează pe bază de combustibili solizi agravează problema poluării atmosferice generate de sisteme de încălzire locală. UE a stabilit o serie de standarde pentru îmbunătățirea eficienței acestor dispozitive (Directiva privind proiectarea ecologică⁶⁸ și regulamentele sale de punere în aplicare), dar standardele privind dispozitivele noi vor intra în vigoare abia în 2022.

61

Directiva privind emisiile industriale este principalul instrument al UE care reglementează emisiile de poluanți atmosferici provenite de la instalațiile industriale (a se vedea anexa I). Directiva permite statelor membre să stabilească valori-limită de emisie mai puțin riguroase în cazul în care aplicarea celor mai bune tehnici disponibile ar conduce la „costuri disproporționat de mari” în comparație cu beneficiile pentru mediu. De asemenea, directiva permite recurgerea la anumite „instrumente de flexibilitate” prin derogare de la limitele stabilite pentru emisiile provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari. De exemplu, 15 state membre⁶⁹ au adoptat „planuri naționale de tranziție”, care permit fixarea unor plafoane de emisie mai mari până în 2020; anumitor centrale termice de încălzire urbană li s-a acordat o derogare specială până în 2023; și o serie de alte instalații nu trebuie să aplice cele mai bune tehnici disponibile dacă urmează să își reducă activitățile și să își înceteze funcționarea până în 2024.

62

Agricultura generează 94 % din totalul emisiilor de amoniac (NH₃) din UE⁷⁰. Acesta este unul dintre precursorii particulelor în suspensie. AEM arată că emisiile de NH₃ provenite din agricultură contribuie la episoade cu concentrații ridicate de PM înregistrate în anumite regiuni din Europa care depășesc valorile-limită stabilite de Directiva privind calitatea aerului înconjurător pentru PM₁₀⁷¹.

63

Deși practicile agricole sunt reglementate de diverse politici ale UE⁷², progresele vizând reducerea poluanților atmosferici proveniți din agricultură au fost foarte lente⁷³ și, din 2012, emisiile de NH₃ chiar au crescut⁷⁴. AEM arată că, deși există măsuri viabile din punct de vedere tehnic și economic, precum cele agronomice, cele privind creșterea animalelor și cele energetice, ele nu au fost încă adoptate la scara și la intensitatea de care este nevoie pentru a se ajunge la reduceri semnificative ale emisiilor⁷⁵.

… și finanțarea din partea UE este utilă, însă nu este întotdeauna bine direcționată

64

Curtea a examinat modul în care programul LIFE, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune au sprijinit acțiuni vizând îmbunătățirea calității aerului în cele șase state membre pe care le-a vizitat.

Programul LIFE

65

UE furnizează sprijin în scopul asigurării calității aerului prin intermediul programului LIFE⁷⁶. Curtea a examinat șase proiecte LIFE legate de calitatea aerului în Germania, Italia și Polonia⁷⁷. Printre acestea s-a numărat și proiectul LIFE Legal Actions – Legal Actions on Clean Air, care a acordat sprijin părților interesate din societatea civilă care puteau, de exemplu, să intenteze acțiuni în instanță în vederea îmbunătățirii calității aerului⁷⁸ (a se vedea punctul 73). Utilizarea bugetului disponibil prin programul LIFE în scopul sprijinirii unor acțiuni civile în justiție este o cale rapidă, inedită și eficace din punctul de vedere al costurilor de a încuraja statele membre și orașele să sprijine politica privind calitatea aerului.

66

Începând din 2014, planificarea politicii privind calitatea aerului este sprijinită prin proiecte integrate în cadrul programului LIFE, cu finanțare disponibilă prin alte fonduri ale UE. De exemplu, un astfel de proiect integrat a sprijinit punerea în aplicare a planului privind calitatea aerului în regiunea Mica Polonie (Polonia). Acest plan a presupus realizarea unei campanii de informare în rândul locuitorilor regiunii respective, vizând creșterea gradului de conștientizare cu privire la pericolul fumului provenit de la boilerele care funcționează pe bază de combustibili solizi (a se vedea afișul din figura 10, pe care este scris: „Fumul din boilerul tău ucide”).

Finanțarea politicii de coeziune

67

FEDR și Fondul de coeziune furnizează cea mai mare parte din finanțarea pusă la dispoziție de către UE în vederea îmbunătățirii calității aerului. În timp ce unele acțiuni urmăresc în mod explicit să contribuie la reducerea poluării atmosferice, multe alte acțiuni care vizează alte obiective (de exemplu, un transport urban curat sau eficiența energetică) pot de asemenea aduce beneficii pentru calitatea aerului.

68

Finanțarea pusă la dispoziție în mod specific⁷⁹ pentru îmbunătățirea calității aerului a crescut de la 880 de milioane de euro în perioada de programare 2007-2013 la 1,8 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020, însă ea reprezintă mai puțin de 1 % din totalul finanțării disponibile pentru politica de coeziune. Trei dintre statele membre vizitate de Curte au recurs la aceste fonduri, însă sumele respective nu au crescut în mod semnificativ între cele două perioade de programare decât în Polonia. În Republica Cehă, cuantumul finanțării a rămas la un nivel stabil, în timp ce în Bulgaria, acesta a scăzut în mod drastic (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2

Finanțarea alocată în mod specific în vederea îmbunătățirii calității aerului în Bulgaria, în Republica Cehă și în anumite părți ale Poloniei

(în milioane de euro)	2007-2013	2014-2020	Variație
Bulgaria	120	50	-58 %
Republica Cehă	446	454	+2 %
Polonia(1)	140	368	+163 %

(1) Sume din Programul Operațional Infrastructură și Mediu și din Programul Operațional Regional pentru regiunea Mica Polonie.

Sursa: date furnizate de Comisia Europeană și de statele membre.

69

Curtea a identificat cazuri de state membre care nu au acordat întâietate la finanțare proiectelor care vizau principalele surse de poluare și principalii poluanți identificați în zonele de gestionare și de evaluare a calității aerului pe care Curtea le-a vizitat (a se vedea caseta 4). De exemplu, în Sofia, nu există niciun proiect care să vizeze reducerea emisiilor provenite din încălzirea locuințelor (una dintre sursele principale de emisii de particule în suspensie)⁸⁰.

70

De asemenea, Curtea a constatat că proiectele finanțate de UE nu au fost suficient de bine sprijinite de planurile întocmite de statele membre în vederea îmbunătățirii calității aerului. De exemplu, în Cracovia, este pus în aplicare un program de înlocuire a boilerelor, fără ca autoritățile naționale să fi impus restricții în ceea ce privește disponibilitatea boilerelor ineficiente și a cărbunelui de calitate inferioară.

71

Curtea a identificat și exemple pozitive de proiecte finanțate de UE care erau bine direcționate și care contribuiau în mod direct la obiectivele de reducere a emisiilor locale, astfel cum fuseseră acestea identificate în planurile privind calitatea aerului întocmite de statele membre în cauză. Printre astfel de exemple se numără cel în care autobuze vechi cu motoare diesel au fost înlocuite cu autobuze ce funcționau pe bază de gaz natural comprimat, precum și programele de înlocuire a boilerelor derulate la Ostrava. Au existat, de asemenea, proiecte care au constat în modernizarea sistemelor ineficiente de încălzire a locuințelor (în orașul Cracovia) și a transportului public (în orașele Cracovia și Sofia). Înainte de 2013, au fost implementate proiecte având ca scop reducerea emisiilor industriale în orașele Cracovia și Ostrava (surse majore de emisii de particule în suspensie și de oxizi de azot)⁸¹.

Acțiunile cetățenilor au un rol tot mai important …

72

AEM consideră că informarea publicului este un element esențial în combaterea poluării atmosferice și în reducerea efectelor nocive ale acesteia⁸², iar OMS subliniază că „îmbunătățirea transparenței și a difuzării de informații de calitate pe scară largă în municipalități va da și mai mult cetățenilor posibilitatea de a participa în mod productiv la procesele decizionale”⁸³. Directiva privind calitatea aerului înconjurător stabilește praguri de alertă pentru SO₂, NO₂ și O₃, dar nu și pentru PM⁸⁴, și prevede obligația statelor membre de a pune la dispoziția publicului informații detaliate⁸⁵. Cetățenii pot astfel juca un rol esențial în monitorizarea punerii în aplicare de către statele membre a Directivei privind calitatea aerului înconjurător, în special când rezultatele presupun luarea unor decizii politice dificile. Acțiunea pe plan local este importantă, însă ea necesită sensibilizarea publicului: cu alte cuvinte, cetățenii pot fi implicați în politica respectivă și pot acționa, după caz, inclusiv prin schimbarea propriului comportament numai dacă sunt bine informați.

73

Importanța din ce în ce mai mare a acțiunilor inițiate de cetățeni este demonstrată de recentele cauze în instanță introduse de cetățeni și de ONG-uri împotriva autorităților naționale. În Republica Cehă, Germania, Franța, Italia și Regatul Unit, instanțele naționale au pronunțat hotărâri în favoarea dreptului cetățenilor la un aer curat și au solicitat statelor membre vizate să ia măsuri suplimentare de combatere a poluării atmosferice.

… însă drepturile publicului care privesc accesul la justiție nu sunt protejate în mod explicit de directivă …

74

Dreptul privind accesul la justiție, la informație și la participarea publicului la luarea deciziilor în probleme de mediu este stabilit prin Convenția de la Aarhus, la care UE și cele 28 de state membre ale sale sunt părți⁸⁶. Curtea a constatat că, spre deosebire de Directiva privind calitatea aerului înconjurător⁸⁷, alte directive privind mediul conțin prevederi explicite care garantează drepturile membrilor publicului la accesul la justiție.

75

Legislațiile naționale diferă considerabil și organizațiile societății civile au identificat unele obstacole în calea accesului cetățenilor la justiție în unele state membre.

… și informațiile privind calitatea aerului sunt uneori ambigue

76

Curtea a verificat informațiile puse la dispoziție online de către autoritățile publice în atenția cetățenilor din cele șase orașe pe care le-a vizitat. În acest scop, Curtea a examinat indicii de calitate a aerului, informațiile privind efectele poluării atmosferice asupra sănătății, disponibilitatea în timp real a datelor privind calitatea aerului, precum și alte instrumente.

77

Indicii privind calitatea aerului sunt instrumente care pot oferi cetățenilor informații ușor de înțeles. Cinci dintre cele șase orașe vizitate utilizează astfel de indici. Curtea a constatat că statele membre, regiunile și orașele definesc indicii privind calitatea aerului în mod diferit, ceea ce duce la evaluări diferite pentru același nivel de calitate a aerului (a se vedea, de exemplu, tabelul 3). Întrucât daunele provocate pentru sănătatea umană nu diferă în funcție de locație în condițiile unui nivel identic de poluare atmosferică, clasificările diferite pentru aceeași calitate a aerului subminează credibilitatea informațiilor furnizate.

Tabelul 3

Indicele privind calitatea aerului pentru PM₁₀ (situația în martie 2018)

Nivelul indicelui pe baza valorii orare/zilnice a PM	0	10	20		30		40	50	60	70		80	90	100	140				180	200+
AEM	bună		satisfăcătoare			mediocră		slabă						foarte slabă
Bruxelles	excelentă	foarte bună	bună		destul de bună		mediocră	slabă	foarte slabă	proastă		foarte proastă		extrem de proastă
Milano	bună			satisfăcătoare				mediocră			proastă			extrem de proastă
Cracovia	foarte bună		bună						mediocră					suficientă	proastă					foarte proastă
Ostrava	foarte bună		bună				satisfăcătoare			adecvată			slabă						foarte slabă
Stuttgart	foarte bună	bună	satisfăcătoare			suficientă		proastă						foarte proastă
Sofia	bună							satisfăcătoare						suficientă				proastă		foarte proastă

Sursa: AEM și paginile de internet ale municipalităților.

78

Dat fiind că statele membre nu au convenit asupra unui indice comun, AEM, în cooperare cu Comisia Europeană, a lansat recent un indice care acoperă întregul teritoriu al UE (a se vedea figura 11 prezentată în continuare). Consultând acest indice al AEM, cetățenii pot compara calitatea aerului în diferite părți din Europa în timp real. Evaluarea conformității cu standardele UE este însă un lucru diferit (pentru aceasta fiind nevoie de serii de date pe o perioadă mai lungă).

79

Directiva privind calitatea aerului înconjurător prevede obligația statelor membre de a informa publicul cu privire la posibilele efecte ale poluării atmosferice asupra sănătății. Informațiile online furnizate de autoritățile publice cu privire la efectele poluării atmosferice asupra sănătății și cu privire la măsurile pe care cetățenii le pot lua pentru a atenua riscurile respective sunt uneori limitate și dificil de găsit. Acest lucru este cu atât mai important dacă se consideră că standardele UE subestimează riscurile pe care le prezintă calitatea slabă a aerului (a se vedea punctele 19-27).

80

Statele membre au obligația de a raporta Comisiei în timp real date privind calitatea aerului⁸⁸. La momentul desfășurării auditului Curții, 25 de state membre se achitau de această obligație⁸⁹. Dintre cele șase orașe în care Curtea a efectuat vizite de audit, patru publicau date în timp real pe site-urile municipalităților lor⁹⁰. Aceste orașe utilizau o diversitate de instrumente pentru a ține publicul informat. Tabelul 4 prezintă o serie de bune practici pe care acestea le utilizau în scopul informării cetățenilor.

Tabelul 4

Bune practici privind informarea cetățenilor

Hărți spațiale pe bază de modelare	Bruxelles, Milano, Ostrava
Notificare în timpul vârfurilor de poluare (prin SMS, e-mail etc.)	Bruxelles, Cracovia, Ostrava
Aplicații pentru smartphone	Ostrava, Cracovia
Ecrane de afișare a informațiilor în spații publice (străzi, metrou)	Cracovia, Sofia
Serii de date care pot fi descărcate pentru analiză	Bruxelles, Stuttgart, Milano, Cracovia
Sistem de alertă timpurie pentru PM, pe baza prognozelor meteorologice	Stuttgart

81

Deși majoritatea orașelor în care s-au efectuat vizite de audit calculau indici privind calitatea aerului și produceau date privind calitatea aerului în timp real și unele adoptaseră alte bune practici, Curtea a concluzionat că informațiile puse la dispoziția publicului nu erau la fel de clare și de utile ca cele publicate de alte orașe europene⁹¹.

Concluzii și recomandări

82

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), poluarea atmosferică reprezintă cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătate în UE și AEM estimează că aceasta cauzează în jur de 400 000 de decese premature în fiecare an, cei mai expuși fiind locuitorii din zonele urbane. Particulele în suspensie, dioxidul de azot, dioxidul de sulf și ozonul de la nivelul solului sunt cei mai nocivi dintre poluanții atmosferici. Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător reprezintă piatra de temelie a politicii UE pentru un aer curat, întrucât ea stabilește valorile-limită ale concentrațiilor de poluanți în aerul pe care îl respirăm.

83

Curtea a concluzionat că acțiunile UE vizând protejarea sănătății umane împotriva poluării atmosferice nu au produs impactul scontat. Costurile semnificative de natură umană și economică nu au fost încă reflectate în acțiuni adecvate la nivelul UE.

84

Chiar dacă reducerile emisiilor s-au dovedit a fi benefice pentru calitatea aerului, sănătatea cetățenilor este în continuare considerabil afectată de poluarea atmosferică. Mai multe dintre standardele de calitate a aerului ale UE sunt mai puțin exigente decât ceea ce indică probele existente cu privire la efectul poluării atmosferice asupra sănătății. Statele membre se află adesea într-o situație de neconformitate cu aceste standarde și nu au întreprins acțiuni eficace suficiente pentru a îmbunătăți calitatea aerului. Monitorizarea realizată de Comisie și, ulterior, asigurarea de către aceasta a punerii în aplicare a directivei nu au dus la o schimbare efectivă. Curtea a constatat că importanța îmbunătățirii calității aerului nu este încă suficient de bine reflectată în unele dintre politicile UE, dar a remarcat că finanțarea din partea UE furnizează un sprijin util. Cetățenii pot juca un rol important în monitorizarea punerii în aplicare de către statele membre a Directivei privind calitatea aerului înconjurător, așa cum o arată acțiunile câștigate în instanță în mai multe state membre, iar gradul de sensibilizare și de informare a publicului este din ce în ce mai mare. La punctele următoare sunt prezentate în detaliu principalele concluzii ale Curții, alături de recomandările aferente.

85

Directiva privind calitatea aerului înconjurător este bazată pe standarde de calitate a aerului care au în prezent o vechime de 15 până la 20 de ani. Unele dintre aceste standarde sunt mult mai permisive decât orientările emise de Organizația Mondială a Sănătății. Mai mult, standardele permit depășirea frecventă a valorilor-limită și nu includ niciun standard pe termen scurt pentru PM_2,5, un poluant atmosferic foarte nociv (a se vedea tabelul 1 și punctele 18-26). Profesioniștii din domeniul sănătății susțin impunerea unor standarde mai stricte în UE (a se vedea punctul 27). Stabilirea unor standarde permisive nu asigură un cadru optim pentru protecția sănătății umane. Mai concret, există posibilitatea ca unele locații care înregistrează o calitate slabă a aerului să fie totuși în conformitate cu prevederile legislației UE.

86

Deși situația se ameliorează, majoritatea statelor membre nu respectă nici în prezent standardele UE de calitate a aerului (punctele 28-29).

87

În ceea ce privește măsurarea calității aerului, Curtea a constatat că nu existau asigurări suficiente care să confirme că statele membre efectuau măsurători ale calității aerului în locațiile relevante. Din cauza impreciziei criteriilor prevăzute de directivă, măsurătorile concentrațiilor de poluanți nu erau efectuate de statele membre în mod neapărat în aproprierea principalelor drumuri urbane sau în apropierea marilor situri industriale (a se vedea punctele 32-34), care constituiau totuși surse importante de poluare. Curtea observă că termenul-limită până la care statele membre trebuie să raporteze date Comisiei, astfel cum este stabilit în Directiva privind aerul înconjurător, este mai puțin strict decât cel prevăzut în directivele anterioare (punctul 35).

88

Curtea a constatat că statele membre nu au întreprins acțiuni eficace suficiente pentru a îmbunătăți calitatea aerului cât mai repede posibil. În ansamblu, calitatea planurilor întocmite de statele membre în acest scop era insuficientă și acestea conțineau măsuri nedirecționate în mod corespunzător. Planurile erau adesea afectate de o slabă guvernanță (de exemplu, o lipsă de coordonare între autoritățile de la nivel național și cele de la nivel local), nu conțineau nicio estimare a costurilor sau nu erau finanțate și nu furnizau informații cu privire la impactul efectiv al măsurilor luate asupra calității aerului. Directiva privind calitatea aerului înconjurător nu obligă statele membre să informeze Comisia cu privire la rezultatele și progresul execuției planurilor lor. Nivelul insuficient al progreselor realizate în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului indică nevoia de a se întreprinde acțiuni mai eficace (a se vedea punctele 36-47).

89

Comisia se confruntă cu anumite limitări în ceea ce privește monitorizarea performanței statelor membre în acest domeniu. Statele membre nu au obligația de a raporta cu privire la punerea în aplicare a planurilor lor privind calitatea aerului. Punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile directivei este dificil de verificat și Comisia primește sute de planuri de calitate a aerului și seturi de date voluminoase în vederea examinării lor. Potrivit constatărilor Curții, Comisia a introdus acțiuni în justiție împotriva unor state membre în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene atunci când a considerat că acestea se aflau într-o situație de încălcare gravă a directivei (a se vedea punctele 48-50). Aceste măsuri de asigurare a punerii în aplicare necesită însă perioade de timp îndelungate și, până în prezent, deși Comisia a obținut de mai multe ori câștig de cauză (punctele 51-54), valorile-limită stabilite pentru asigurarea calității aerului continuă să fie încălcate în mod frecvent.

Recomandarea 1 – Sunt necesare acțiuni mai eficace din partea Comisiei

Pentru a putea acționa în mod mai eficace în vederea îmbunătățirii calității aerului, Comisia ar trebui:

1. să facă schimb de bune practici cu statele membre care au reflectat cu succes cerințele Directivei privind calitatea aerului înconjurător în planurile lor privind calitatea aerului, inclusiv cu privire la aspecte precum informațiile relevante pentru monitorizare, măsuri pe termen scurt direcționate și cu un buget propriu vizând îmbunătățirea calității aerului, precum și reduceri planificate ale concentrațiilor în locații specifice;
2. să gestioneze în mod activ fiecare etapă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a scurta perioada până la soluționarea cazului sau până la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene;
3. să asiste statele membre care sunt cele mai afectate de poluarea atmosferică transfrontalieră din interiorul UE în cadrul activităților lor comune și de cooperare, inclusiv în vederea introducerii unor măsuri relevante în planurile lor privind calitatea aerului.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020.

90

Concluziile Curții referitoare la standardele de calitate a aerului, la acțiunile întreprinse de statele membre în vederea îmbunătățirii calității aerului, la monitorizarea și asigurarea punerii în aplicare a directivei, precum și la sensibilizarea și informarea publicului (a se vedea în continuare) o determină să recomande Comisiei să aibă în vedere o actualizare ambițioasă a Directivei privind calitatea aerului înconjurător, care continuă să reprezinte un instrument important de combatere a poluării aerului pe care îl respirăm.

Recomandarea 2 – O actualizare ambițioasă a Directivei privind calitatea aerului înconjurător

Comisia ar trebui să abordeze următoarele aspecte atunci când va pregăti propunerea sa către legiuitor:

1. să se aibă în vedere: actualizarea valorilor-limită și a valorilor-țintă stabilite la nivelul UE (pentru PM, SO₂ și O₃), în concordanță cu cele mai recente orientări ale OMS; reducerea numărului de depășiri autorizate ale standardelor (pentru PM, NO₂, SO₂ și O₃); și stabilirea unei valori-limită pe termen scurt pentru PM_2,5 și a unor praguri de alertă pentru PM;
2. să se aducă îmbunătățiri planurilor privind calitatea aerului, în special prin cerința ca acestea să fie axate pe rezultate și prin solicitarea unei raportări anuale cu privire la punerea lor în aplicare, precum și prin solicitarea actualizării lor ori de câte ori este necesar. Numărul planurilor privind calitatea aerului pentru fiecare zonă de gestionare și de evaluare a calității aerului ar trebui limitat;
3. să se specifice cerințele privind amplasarea stațiilor de măsurare de tip industrial și de tip trafic, pentru a se măsura mai bine expunerea cea mai ridicată a populației la poluarea atmosferică, precum și să se stabilească un număr minim de stații de măsurare pentru fiecare tip în parte (trafic, industrial sau de fond);
4. să se prevadă posibilitatea Comisiei de a solicita puncte de monitorizare suplimentare acolo unde consideră că acest lucru este necesar pentru a măsura mai bine poluarea atmosferică;
5. să se scurteze termenul până la care datele validate trebuie raportate (în prezent, termenul este 30 septembrie al anului n+1) cel puțin până la data de 30 iunie a anului n+1 și să se solicite în mod explicit statelor membre să furnizeze date actualizate (în timp real);
6. să se formuleze în mod explicit dispoziții care să garanteze dreptul cetățenilor la accesul la justiție.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

91

Numeroase politici ale UE au un impact asupra calității aerului. Având în vedere costurile economice și umane semnificative pe care le antrenează poluarea atmosferică, Curtea consideră că importanța acestei probleme nu este reflectată încă suficient de bine în unele dintre politicile UE. De exemplu, politicile privind schimbările climatice și energia, transporturile, industria și agricultura conțin elemente susceptibile să dăuneze calității aerului (a se vedea punctele 55-63).

92

Mai puțin de 1 % din finanțarea politicii de coeziune a UE este alocată în mod direct măsurilor privind calitatea aerului. Există însă și alte acțiuni din cadrul politicii de coeziune care pot aduce în mod indirect beneficii în ceea ce privește calitatea aerului. Curtea a constatat că proiectele finanțate de UE nu au fost suficient de bine direcționate și de sprijinite de planurile întocmite de statele membre în vederea îmbunătățirii calității aerului, dar a identificat totodată mai multe exemple pozitive. Curtea a observat că proiectele LIFE au ajutat cetățenii să întreprindă acțiuni în vederea îmbunătățirii calității aerului în statele membre din care proveneau și au asigurat o mai bună direcționare a acțiunilor finanțate de UE (punctele 64-71).

Recomandarea 3 – Prioritizarea și integrarea problematicii calității aerului în cadrul politicilor UE

Pentru a integra într-o măsură și mai mare chestiunea privind calitatea aerului în politicile UE, Comisia ar trebui să procedeze la evaluarea:

1. altor politici ale UE care conțin elemente susceptibile să dăuneze calității aerului și să acționeze pentru a alinia mai bine aceste politici la obiectivul privind calitatea aerului;
2. utilizării efective a finanțării relevante disponibile în sprijinul atingerii obiectivelor UE privind calitatea aerului pentru a reduce emisiile de poluanți atmosferici, în special emisiile de PM, NO_X și SO_x.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

93

Sensibilizarea și informarea publicului au un rol esențial în abordarea problemei privind poluarea atmosferică. În ultima perioadă, cetățenii s-au implicat din ce în ce mai mult în problemele legate de calitatea aerului și instanțele naționale s-au pronunțat în favoarea dreptului acestora la aer curat în mai multe state membre (punctele 72 și 73). Cu toate acestea, Curtea a constatat că, în comparație cu alte directive privind mediul, Directiva privind calitatea aerului înconjurător nu conține dispoziții specifice care să garanteze dreptul cetățenilor la accesul la justiție (a se vedea punctul 74). De asemenea, Curtea a constatat că informațiile puse la dispoziția cetățenilor referitor la calitatea aerului erau uneori neclare (a se vedea punctele 76-81).

Recomandarea 4 – Îmbunătățirea gradului de sensibilizare și de informare a publicului

Pentru a ameliora calitatea informațiilor adresate cetățenilor, Comisia ar trebui:

1. să identifice și să compileze, cu ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății, cele mai importante informații pe care Comisia și autoritățile din statele membre ar trebui să le pună la dispoziția cetățenilor (inclusiv cu privire la efectele asupra sănătății și măsurile recomandate la nivel comportamental);
2. să sprijine statele membre în vederea adoptării de către acestea a celor mai bune practici de comunicare cu cetățenii și de implicare a acestora în chestiuni legate de calitatea aerului;
3. să publice un clasament al zonelor de gestionare și de evaluare a calității aerului care să indice zonele cu cele mai mari progrese și zonele cu cele mai modeste progrese obținute în fiecare an și să facă cunoscute cele mai bune practici care au fost aplicate în locațiile în care s-au obținut cele mai bune rezultate;
4. să dezvolte un instrument online care să permită cetățenilor să semnaleze încălcările normelor privind calitatea aerului și să furnizeze feedback Comisiei cu privire la diverse aspecte legate de acțiunile întreprinse de statele membre în vederea îmbunătățirii calității aerului;
5. să sprijine statele membre în vederea dezvoltării unor instrumente ușor de utilizat pentru accesul publicului larg la informații referitoare la calitatea aerului și la monitorizarea calității aerului (de exemplu, aplicații pentru telefoanele mobile și/sau pagini special concepute în acest scop pe platforme de comunicare socială);
6. să depună eforturi în vederea obținerii unui acord cu statele membre, referitor la armonizarea indicilor privind calitatea aerului.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos A. Milionis, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 11 iulie 2018.

Glosar și acronime

AEM: Agenția Europeană de Mediu

Amoniac (NH₃): Gaz incolor, cu miros înțepător.

BAT: Cele mai bune tehnici disponibile (best available techniques) desemnează stadiul cel mai eficace și mai avansat în dezvoltarea activităților și a metodelor lor de operare, care corespunde capacității practice a anumitor tehnici de a constitui referința pentru stabilirea valorilor-limită de emisie și a altor condiții de autorizare, concepute pentru a preveni și, acolo unde prevenirea nu este posibilă, pentru a reduce emisiile și impactul asupra mediului în ansamblul său.

Benzo(a)piren: Solid produs în urma arderii incomplete a combustibililor fosili și a biocombustibililor. Principalele surse de emisie a acestui gaz sunt încălzirea locuințelor (în special, prin arderea lemnului sau a cărbunelui), producția de energie electrică în centrale electrice, incinerarea deșeurilor, producția de cocs și producția de oțel.

CJUE: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Compuși organici volatili (COV): Substanțe chimice organice care se evaporă ușor.

Compuși organici volatili nemetanici (COVnm): Denumire care se referă la numeroși compuși chimici diferiți, precum benzenul, etanolul, formaldehida, ciclohexanul sau acetona.

DALYs: Indicatorul privind anii de viață ajustați pentru dizabilitate cauzată de poluarea atmosferică (Disability Adjusted Life Years)

Condiții de dispersie: Condițiile de dispersie se referă la capacitatea atmosferei de a dilua poluanții atmosferici.

Decese premature: Decese care survin înainte ca persoana să atingă speranța de viață standard pentru o anumită țară și, după caz, pentru femei/bărbați.

Dioxid de azot (NO₂): Gaz toxic de culoare brun-roșcat. Este un oxid de azot (NO_x).

Dioxid de carbon (CO₂): CO₂ este un gaz incolor și cel mai important gaz cu efect de seră din atmosfera terestră. Este eliberat în atmosferă în cea mai mare parte în urma arderii combustibililor fosili.

Dioxid de sulf (SO₂): Gaz toxic incolor. Este un oxid de sulf (SO_X).

Directiva privind calitatea aerului înconjurător: Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).

Directiva privind emisiile industriale: Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

Directiva privind plafoanele naționale de emisie: Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).

Gaz natural comprimat: Gaz natural stocat la presiune înaltă, care poate fi utilizat ca înlocuitor pentru benzină, propan sau motorină.

Negru-de-fum: Negrul-de-fum este o componentă a PM_2,5, care apare în urma proceselor de combustie incompletă, principalele surse de emisie fiind transporturile și încălzirea locuințelor.

OMS: Organizația Mondială a Sănătății

Ozon (ozonul de la nivelul solului, O₃): Gaz incolor, cu miros înecăcios, care nu este emis direct în atmosferă, ci este format prin reacția chimică a unor poluanți în prezența luminii solare.

Particule în suspensie (PM): Particule solide și lichide suspendate în aerul înconjurător. În funcție de dimensiunea lor, particulele în suspensie pot fi clasificate în particule grosiere (PM₁₀) și în particule fine (PM_2,5).

Verificare a adecvării: Evaluare exhaustivă a unei politici cu scopul de a se determina în ce măsură cadrul de reglementare aferent unui anumit sector de politică este adecvat scopului în care a fost conceput.

Zonă cu nivel scăzut de emisii: O zonă delimitată în care accesul anumitor vehicule poluante este restricționat sau deviat cu scopul de a se îmbunătăți calitatea aerului.

µg/m³: Micrograme pe metru cub (unitate de măsură pentru concentrația unui poluant în aerul înconjurător).

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Janusz Wojciechowski, membru al Curții de Conturi Europene, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Kinga Wisniewska-Danek, șefă de cabinet, și Katarzyna Radecka-Moroz, atașat în cadrul cabinetului; Colm Friel, manager principal; João Coelho, coordonator; Frédéric Soblet, coordonator adjunct; Vivi Niemenmaa, Blanka Happach, Jan Kubat, Joachim Otto, Lorenzo Pirelli, Radostina Simeonova și Anna Zalega, auditori, și Rachel O’Doherty, asistentă. Asistența lingvistică a fost asigurată de Hannah Critoph, Marek Riha, Mila Todorova și Mark Smith.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0619-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/495158	QJ-AB-18-019-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0593-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/89986	QJ-AB-18-019-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact/write-to-us_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.