Schimbul de informații fiscale în UE: o fundație solidă, fisuri în punerea în aplicare

Sinteză

I

Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este de a asigura o impozitare echitabilă și eficace în întreaga piață unică, cu toate taxele și impozitele percepute acolo unde sunt datorate. O politică fiscală a UE coordonată sporește certitudinea pentru contribuabili și îmbunătățește investițiile și concurența.

II

Începând din 2011, Consiliul a convenit asupra unei serii de inițiative legislative care permit statelor membre să facă schimb de informații fiscale în diverse moduri. Normele privind schimbul de informații și alte forme de cooperare administrativă permit statelor membre să aibă acces la informațiile de care au nevoie pentru a se asigura că taxele și impozitele sunt colectate.

III

Comisia Europeană are responsabilitatea de a prezenta propuneri legislative privind sistemul de schimb de informații fiscale și de a oferi orientări statelor membre. Dacă legislația UE nu este pusă în aplicare în mod corespunzător într-un stat membru, Comisia poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru respectiv. Competențele sale includ, de asemenea, monitorizarea modului în care sistemul de schimb de informații este pus în aplicare, precum și a eficacității acestuia. Statelor membre le revine responsabilitatea de face schimb de informații fiscale relevante și de a le utiliza pentru a asigura conformitatea.

IV

În cadrul acestui audit, Curtea a evaluat aspecte-cheie care determină eficacitatea sistemului de schimb de informații fiscale în UE. Curtea a efectuat acest audit deoarece sistemul de schimb de informații fiscale, care este în vigoare din 2011, nu a mai făcut obiectul unui audit. Auditul a acoperit perioada cuprinsă între 2014 și 2019. Curtea a evaluat cadrul legislativ pe care Comisia l-a propus și l-a pus în aplicare și a examinat cât de bine a monitorizat aceasta punerea în aplicare și performanța sistemului de schimb de informații. Curtea a vizitat cinci state membre pentru a evalua modul în care acestea utilizează informațiile partajate și modul în care acestea măsoară eficacitatea sistemului.

V

Concluzia generală a Curții este că sistemul de schimb de informații fiscale este bine instituit, însă mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește monitorizarea, asigurarea calității datelor și utilizarea informațiilor primite.

VI

Concluzia Curții cu privire la activitatea Comisiei este că aceasta a stabilit un cadru adecvat pentru schimbul de informații fiscale, dar nu pune la dispoziție în mod proactiv orientări și nici nu măsoară în mod suficient rezultatele și impactul utilizării informațiilor partajate. Concluzia principală rezultată în urma vizitelor efectuate de Curte în statele membre este că informațiile pe care le partajează sunt de o calitate limitată și nu sunt utilizate pe scară largă și că aceste state nu monitorizează îndeajuns eficacitatea sistemului.

VII

Deși Comisia a oferit un cadru legislativ clar și transparent, unele forme de venituri pot în continuare eluda impozitarea în statul membru în cauză. Monitorizarea de către Comisie a punerii în aplicare a sistemului în statele membre nu merge suficient de departe, nu include vizite la fața locului în statele membre și nu acoperă eficacitatea sistemelor de sancțiuni. Comisia a furnizat statelor membre orientări utile în etapele inițiale ale schimbului de informații, dar, recent, nu a mai emis orientări noi menite să ajute statele membre să analizeze informațiile primite și să le utilizeze pentru a colecta taxele și impozitele relevante.

VIII

Informațiile colectate de statele membre nu sunt suficient de calitative, de exhaustive și de precise. Majoritatea statelor membre vizitate de Curte nu efectuează audituri la entitățile raportoare pentru a asigura calitatea și exhaustivitatea datelor înainte de a fi transmise altor state membre. În plus, doar câteva state membre raportează toate categoriile de informații necesare, ceea ce face ca unele venituri să se sustragă de la impozitare. Deși statele membre identifică contribuabilii relevanți, informațiile schimbate automat sunt insuficient utilizate.

IX

Nu există un cadru comun al UE pentru monitorizarea performanței și a realizărilor sistemului, iar evaluările individuale efectuate de unele state membre sunt deficitare în ceea ce privește claritatea și transparența.

X

Curtea formulează mai multe recomandări menite să îmbunătățească eficacitatea sistemului de schimb de informații. Recomandările prezentate în continuare sunt adresate celor cinci state membre vizitate de Curte (Cipru, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania), dar se pot aplica și altor state.

1. Comisia ar trebui:
   • să ia măsuri directe și eficace pentru a aborda lipsa de calitate a datelor transmise de statele membre;
   • să prezinte propuneri legislative pentru a se asigura că toate informațiile relevante privind veniturile sunt partajate;
   • să își extindă activitățile de monitorizare și să își completeze orientările adresate statelor membre.
2. Statele membre ar trebui:
   • să se asigure că informațiile pe care le transmit sunt complete și de o calitate suficientă;
   • să introducă proceduri sistematice pentru analiza de risc a informațiilor primite și să le utilizeze cât mai mult posibil.
3. Comisia ar trebui să stabilească, împreună cu statele membre, un cadru comun fiabil de măsurare a beneficiilor aduse de sistemul de schimb de informații fiscale.

Introducere

01

În zilele noastre, în condițiile în care transferurile de bani în întreaga lume se pot realiza doar cu ajutorul unui clic, unii contribuabili sunt tentați să își țină investițiile ascunse în conturi offshore. Până de curând, numeroase țări și alte teritorii acționau în mod deschis ca paradisuri fiscale, tolerând conturi bancare secrete și societăți de tip „cutie poștală” și refuzând să comunice informații guvernelor altor țări¹.

02

În cadrul pieței unice, întreprinderile generatoare de profituri au obligația de a plăti taxe și impozite în țara în care realizează câștigurile de bani. Cu toate acestea, ele recurg la o planificare fiscală agresivă pentru a profita de diferențele din cadrul normelor fiscale ale diferitor state membre și pentru a plăti un impozit cât mai mic posibil pe profiturile lor.

03

Amploarea veniturilor fiscale din impozitul pe profit care se sustrag de la impozitare în UE ca urmare a eludării fiscale practicate de întreprinderi este estimată la sume cuprinse între 50 și 70 de miliarde de euro pe an². Această cifră poate crește la aproape 190 de miliarde de euro (în jur de 1,7 % din PIB-ul UE la data studiului indicat la nota de subsol), dacă se ține cont și de alți factori, precum regimurile fiscale speciale și ineficiențele în colectarea creanțelor fiscale.

04

Pentru a răspunde cerințelor ce se cer a fi îndeplinite în asigurarea justiției sociale și a creșterii economice, Comisia colaborează cu statele membre în vederea creșterii nivelului de transparență, de răspundere și de eficacitate al sistemelor fiscale la toate nivelurile. Această abordare concordă cu noțiunea de justiție fiscală: autoritățile fiscale nu ar trebui să dea ocazia contribuabililor care își desfășoară activitatea în mai multe state membre – atât întreprinderi multinaționale, cât și persoane fizice – de a beneficia de avantaje fiscale din cauza unei comunicări limitate între ele. Totodată, atunci când taxele și impozitele sunt plătite corect și țării corespunzătoare, de la bun început, nu vor mai fi necesare ajustări ulterioare și securitatea fiscală în întreaga UE se îmbunătățește.

Acțiunea UE

05

În 1998, Consiliul Afaceri Economice și Financiare a adoptat un cod de conduită al UE în ceea ce privește impozitarea întreprinderilor³. Recunoscând „efectele pozitive ale unei concurențe loiale”, Consiliul a făcut apel la statele membre să coopereze pe deplin la prevenirea eludării⁴ și a evaziunii⁵ fiscale, în special prin schimbul de informații fiscale⁶.

06

Deși colectarea taxelor și a impozitelor este de competența statelor membre, frauda fiscală și eludarea fiscală sunt abordate și la nivelul de ansamblu al UE. Statele membre sunt de acord că este esențial să îmbunătățească și să dezvolte o cooperare administrativă aprofundată între autoritățile lor fiscale, pe baza unui cadru și a unor instrumente de natură transfrontalieră propuse de UE.

07

Pentru a garanta funcționarea pieței interne și pentru a proteja interesele financiare ale UE, Comisia încurajează și facilitează cooperarea între statele membre prin intermediul Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală (DG TAXUD). În concordanță cu declarația sa de misiune de a dezvolta politica fiscală în beneficiul cetățenilor⁷, a întreprinderilor și a statelor membre, de a monitoriza punerea în aplicare a acesteia în întreaga UE, precum și de a sprijini statele membre în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, DX TAXUD:

• elaborează propuneri legislative în vederea creării și a îmbunătățirii schimbului de informații fiscale între statele membre și monitorizează punerea în aplicare a legislației în statele membre;
• pune la dispoziție mecanisme, sisteme și interfețe electronice pentru coordonarea schimbului de informații fiscale;
• supervizează un registru central privind schimbul de informații referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile de preț în avans;
• gestionează programul Fiscalis 2020 privind schimbul de bune practici și de cunoștințe între statele membre și Comisie (a se vedea anexa VI).

08

Guvernele naționale ale statelor membre ale UE se bucură de o marjă extinsă de libertate în conceperea propriilor legislații și regimuri fiscale, iar deciziile luate la nivelul UE în acest domeniu de politică sensibil necesită acordul tuturor statelor membre. Totuși, toate legislațiile naționale trebuie să respecte anumite principii fundamentale, cum ar fi nediscriminarea și libera circulație în cadrul pieței interne. Legislația fiscală a unei țări nu ar trebui să permită resortisanților unei altei țări să se sustragă de la plata impozitelor.

09

La rândul lor, statele membre trebuie:

• să aplice sistemele de impozitare;
• să colecteze și să raporteze informațiile fiscale necesare;
• să facă schimb de bune practici; și
• să asigure o concurență fiscală loială pe piața internă.

Directiva privind cooperarea administrativă

10

Comunitățile Europene au adoptat pentru prima dată o directivă privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal în 1977⁸. Aceasta a fost înlocuită de actuala Directivă a UE privind cooperarea administrativă (DAC)⁹ (a se vedea anexa III), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013 (a se vedea caseta 1).

11

Directiva urmărește trei obiective specifice:

• îmbunătățirea capacității statelor membre de a preveni frauda, evaziunea și eludarea fiscală transfrontalieră; și
• reducerea posibilităților de acordare de stimulente și de avantaje care duc la o concurență fiscală dăunătoare (a se vedea caseta 2), inclusiv contracararea eludării fiscale și a planificării fiscale agresive, prin adoptarea unor măsuri de transparență în ceea ce privește deciziile fiscale anticipate și acordurile de preț în avans și prin rapoarte în funcție de fiecare țară din partea întreprinderilor multinaționale; și
• promovarea asigurării spontane a conformității fiscale prin facilitarea detectării veniturilor și a activelor transfrontaliere.

12

DAC a fost un răspuns la creșterea mobilității contribuabililor și a capitalurilor și la internaționalizarea instrumentelor financiare. Aceste evoluții au dus la o explozie în ceea ce privește numărul de tranzacții transfrontaliere, fapt care a îngreunat sarcina statelor membre de a determina în mod adecvat taxele și impozitele cuvenite și care a încurajat frauda fiscală. În acest context, a apărut nevoia urgentă pentru o cooperare fiscală consolidată.

13

DAC stabilește trei forme principale de schimb de informații în cadrul UE. Evoluția acestora în timp este prezentată în figura 1:

• schimbul automat de informații (AEOI), care se referă la schimbul obligatoriu de date predefinite fiscale și privind conturile financiare, utilizându-se formate prestabilite, la momente stabilite în prealabil;
• schimbul de informații la cerere (EOIR), sub formă de cereri de informații privind unul sau mai mulți contribuabili;
• schimbul spontan de informații (SEOI) – transferul nesolicitat de orice informație pe care o țară o consideră a fi de interes pentru o altă țară.

DAC prevede și alte forme de cooperare administrativă. Dintre acestea, cele pe care se concentrează acest raport sunt controalele simultane ale anumitor contribuabili în două sau mai multe state membre, realizate cu scopul de a face schimb de informații obținute în urma lor.

Sfera și abordarea auditului

14

În cadrul acestui audit, Curtea a evaluat mecanismele existente pentru schimbul de informații fiscale în UE, care determină eficacitatea și celelalte instrumente de cooperare administrativă. Curtea s-a concentrat pe punerea în aplicare a diferitor modificări aduse DAC (DAC1-DAC5) în perioada 2014‑2019 (DAC6 nu a intrat în vigoare decât în iunie 2020).

15

Curtea a efectuat acest audit deoarece sistemul de schimb de informații fiscale, care există din 2011, nu a mai făcut obiectul unui audit. În cadrul acestui audit, Curtea abordează problemele sistemului și formulează recomandări în vederea îmbunătățirii modului în care sistemul este conceput, pus în aplicare și monitorizat, precum și a modului în care statele membre utilizează informațiile din cadrul acestuia. S-a examinat, în special:

• gradul în care schimbul de informații contribuie la strategia Comisiei Europene pentru o impozitare mai echitabilă;
• eficacitatea mecanismelor practice și a orientărilor furnizate statelor membre de către Comisie în scopul punerii în aplicare a Directivei DAC;
• monitorizarea sistemului de către Comisie;
• suficiența resurselor și a orientărilor pentru o aplicare corespunzătoare a sistemului;
• utilizarea eficace a informațiilor primite;
• eficacitatea mecanismelor de cooperare între statele membre ale UE, pe de o parte, și între statele membre ale UE și țările terțe, pe de altă parte; și
• eficacitatea măsurilor de control și de reglementare și a alocării resurselor.

16

Curtea a auditat activitatea desfășurată de Comisie și de cinci state membre (Cipru, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania) pe care le-a selectat pe baza unor criterii cantitative și calitative privind riscurile legate de schimbul de informații (a se vedea anexa II).

Comisia

17

La nivelul Comisiei, Curtea a examinat normele privind schimbul de informații fiscale în temeiul DAC1-DAC5, precum și modul în care DG TAXUD a asigurat monitorizarea punerii în aplicare a acestor norme. S-a analizat în special:

• legislația relevantă, dacă Comisia a verificat modul în care statele membre au transpus normele UE în legislația națională și dacă aceasta a luat măsurile necesare pentru a remedia orice întârziere în punerea în aplicare;
• existența și calitatea orientărilor și a informațiilor privind punerea în aplicare a DAC și modul în care Comisia a partajat informațiile respective cu statele membre;
• performanța programelor și a măsurilor finanțate de la bugetul UE în scopul sprijinirii statelor membre să facă schimb de bune practici și de idei pentru îmbunătățirea sistemului;
• dacă Comisia a instituit un cadru comun la nivelul UE pentru monitorizarea performanței sistemului, pentru a se asigura că acesta produce rezultatele scontate.

18

Anexa I prezintă abordarea și metodologia auditului pe care Curtea le-a utilizat pentru desfășurarea acestui audit la nivelul Comisiei.

Statele membre

19

DAC impune statelor membre să coopereze în ceea ce privește schimbul tuturor informațiilor fiscale relevante. Curtea a evaluat modul în care statele membre:

• s-au asigurat că datele pe care le-au partajat erau exacte și complete și erau trimise la termen;
• au făcut uz de informațiile primite și modul în care se poate îmbunătăți acest aspect;
• au recurs și la celelalte forme de cooperare administrativă prevăzute de DAC;
• au măsurat eficacitatea sistemului și au utilizat rezultatele acestei eventuale măsurări pentru combaterea riscurilor și pentru alocarea resurselor.

20

În statele membre vizitate, Curtea a utilizat, în scopul auditului său, eșantionarea pe bază de riscuri pentru a selecta schimburile de informații automate și neautomate (AEOI, EOIR și SEOI) și controalele simultane. Abordarea utilizată de Curte pentru auditul în statele membre este prezentată în anexa II.

21

Atât informațiile partajate între statele membre, cât și sistemele subiacente sunt extrem de confidențiale. Din acest motiv, prezentul raport nu menționează detalii specifice privind statele membre, cu excepția cazului în care aceste detalii sunt deja disponibile publicului.

Observații

Deși sub unele aspecte se află înaintea evoluțiilor de pe plan internațional, cadrul legislativ al UE în materie prezintă lacune

22

Legislația din domeniul schimbului de informații fiscale ar trebui să asigure că toate veniturile care fac obiectul dispozițiilor sale sunt impozitate în statul membru corespunzător și în integralitate. Comisia ar trebui să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare a legislației și să pună la dispoziție orientări privind aplicarea uniformă a acesteia la nivelul întregii UE. Curtea a evaluat procesul legislativ pe care Comisia l-a instituit pentru propunerea sa inițială privind DAC și pentru modificările ulterioare aduse acesteia. S-a examinat, de asemenea, modul în care Comisia monitorizează punerea în aplicare a DAC în statele membre, inclusiv furnizarea de către aceasta a orientărilor în acest sens.

Cadrul legislativ este solid, însă nu exhaustiv

Sub unele aspecte, UE se află înaintea evoluțiilor de pe plan internațional

23

În 2013, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a adoptat un plan de acțiuni pentru a aborda strategia de eludare fiscală legată de transferul profiturilor¹⁰. În 2015, organizația a raportat cu privire la diverse aspecte ale planului de acțiune, cum ar fi schimburile spontane cu privire la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile de preț în avans¹¹, precum și cu privire la raportarea pentru fiecare țară în parte¹².

24

Numeroase țări au fost de acord să renunțe la secretul bancar în scopuri fiscale, să facă schimb de informații fiscale cu alte guverne și să divulge informațiile privind titularii de conturi, aranjamentele bancare și tranzacțiile financiare ale entităților juridice. Punctul de pornire a fost standardul internațional privind schimbul de informații la cerere (EOIR) elaborat de OCDE, care, la început, prevedea realizarea schimbului de informații la nivel internațional între două țări la cererea unei autorități fiscale, fiind ulterior adăugată o nouă cerință privind obținerea și schimbul de informații chiar și în cazurile în care acestea sunt deținute de o instituție bancară.

25

Progresele tehnologice au contribuit, la rândul lor, la schimbul de informații automat la scară largă, în completarea EOIR. După prima experiență oferită de Directiva privind impozitarea veniturilor din economii, în 2014, forumul G20 pentru cooperare economică internațională a avizat o propunere pentru un standard internațional privind schimbul automat de informații (AEOI), pe care OCDE l-a publicat în același an drept noul standard comun de raportare¹³. Acesta specifică informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului și stabilește normele operaționale. Până la sfârșitul anului 2019, peste 100 de țări se angajaseră să realizeze schimburi automate de informații privind conturile financiare conform Standardului comun de raportare¹⁴.

26

UE se află în fruntea evoluțiilor de pe plan internațional în acest domeniu, uneori chiar înaintea OCDE (a se vedea tabelul 1). UE a acționat rapid pentru a pune în aplicare practici comune și a creat un cadru armonizat care ia în considerare criteriile de referință internaționale¹⁵. DAC este în concordanță cu dispozițiile OCDE¹⁶.

Cadrul legislativ este transparent și logic, însă incomplet

27

Curtea a examinat cadrul legislativ al sistemului de schimb de informații fiscale și a identificat o serie de lacune.

28

Cadrul legislativ global are la bază o delimitare clară a sarcinilor și a responsabilităților și conține obiective bine definite (a se vedea figura 2 și anexa V). Asigurarea respectării normelor UE se realizează prin intermediul Comisiei și al Curții de Justiție a UE.

29

În evaluarea sa din 2019 privind DAC¹⁹, Comisia nu a identificat nicio problemă majoră la nivelul legislației. Totuși, evaluarea nu a abordat unele lacune legislative descrise la punctele următoare.

30

Criptomonedele sunt excluse din domeniul de aplicare al schimbului de informații²⁰. Dacă un contribuabil deține criptomonede electronice, platforma sau alt tip de furnizor electronic care furnizează servicii de portofoliu pentru astfel de clienți nu sunt obligați să declare autorităților fiscale astfel de sume sau de câștiguri dobândite. Prin urmare, sumele deținute în astfel de instrumente electronice rămân în mare măsură neimpozitate.

31

Veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât conturile de custodie (de exemplu, dividendele plătite prin intermediul unui cont curent, care nu este un cont de custodie, de către o societate rezidentă într-un stat membru către un acționar care își are reședința în alt stat membru) nu reprezintă o categorie de venituri separată care face obiectul AEOI în temeiul DAC1. Astfel, dacă statul membru în care societatea este rezidentă nu face schimb de astfel de informații cu statul membru de reședință al contribuabilului, aceste sume ar putea rămâne neimpozitate.

32

Nu este obligatoriu ca statele membre să comunice informații pentru toate categoriile de venituri prevăzute de DAC1, ci doar datele pe care le au deja la dispoziție. În consecință, există diferențe mari între numărul de categorii de informații raportate de fiecare stat membru (a se vedea punctul 48), ceea ce duce la situații în care veniturile pot să nu fie impozitate în statul membru în care contribuabilul este rezident. Într-o propunere legislativă din iulie 2020²¹, Comisia a propus o modificare pentru a spori armonizarea, conform căreia statele membre ar fi obligate să facă schimb de toate informațiile disponibile, dar cel puțin pentru două categorii de venituri pentru perioadele impozabile până în 2024 și cel puțin pentru patru categorii pentru perioadele impozabile începând din 2024.

33

Deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sunt excluse de la schimbul de informații dacă au fost emise pentru persoane fizice (a se vedea punctul 73). O persoană cu disponibilități financiare ridicate care obține o astfel de decizie din partea unui stat membru cu rate de impozitare favorabile va evita plata unui cuantum just al impozitului în statul membru de reședință.

Comisia monitorizează cadrul legislativ

Comisia monitorizează într-o manieră suficientă transpunerea DAC în legislațiile naționale

34

În procesul de monitorizare a transpunerii DAC de către statele membre, Comisia ia în considerare toate modificările aduse directivei, precum și regulamentele de punere în aplicare și alte acte legislative ulterioare. Statele membre trebuie să transpună directivele UE în legislația națională. Atunci când apar întârzieri în transpunerea legislației UE relevante în legislația națională, Comisia inițiază proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru în cauză pentru astfel de întârzieri. Până în prezent, au existat 62 de astfel de proceduri, 2 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor fiind încă în curs în iulie 2020.

35

În 2016, a intrat în vigoare modificarea DAC5²², pentru a se asigura că autoritățile fiscale pot avea acces la informațiile privind combaterea spălării banilor deținute de alte state membre în temeiul celei de a patra Directive privind combaterea spălării banilor²³, permițându-le să își îndeplinească mai bine obligațiile care le revin în temeiul DAC în ceea ce privește evaziunea și frauda fiscală. Aspectul care prezintă cea mai mare relevanță în această privință este accesul la informațiile în temeiul DAC2 privind conturile financiare, în special atunci când titularul unui cont care face obiectul raportării este o structură intermediară.

36

Deși toate cele cinci state membre vizitate de Curte au transpus legislația DAC5 în legislația lor națională, două nu puseseră încă în aplicare procedurile prin care să acorde autorităților fiscale acces legal la informații privind combaterea spălării banilor, termenul-limită pentru acest demers fiind 1 ianuarie 2018. Comisia a inițiat trei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aferente, care fuseseră închise până la data auditului Curții.

Sfera de cuprindere a monitorizării punerii în aplicare a legislației nu este suficient de largă

37

Comisia efectuează o monitorizare la nivel înalt a punerii în aplicare a legislației. Pe lângă aceasta, statele membre trebuie să raporteze Comisiei, într-un chestionar anual, cât de bine consideră că funcționează DAC (inclusiv să prezinte statistici privind schimbul de informații și alte aspecte operaționale). Comisia monitorizează schimburile dintre statele membre pe baza chestionarului anual și a feedbackului bilateral anual dintre statele membre. Totuși, monitorizarea asigurată de Comisie nu include:

• luarea de măsuri directe și eficace pentru a aborda lipsa de calitate a datelor transmise între statele membre, astfel cum a fost identificată această problemă în evaluarea²⁴ sa din 2018 a DAC;
• vizite de informare în statele membre, atât pentru evaluarea progreselor înregistrate, cât și pentru identificarea bunelor practici. Astfel de vizite ar putea servi, de asemenea, la identificarea oricăror probleme care ar putea fi remediate prin îmbunătățirea legislației sau prin aducerea acestora în atenția Fiscalis 2020 (a se vedea anexa VI) sau a grupurilor de experți privind cooperarea administrativă;
• evaluarea instrumentelor de analiză a riscurilor elaborate de statele membre pentru analiza informațiilor primite.

38

În conformitate cu dispozițiile DAC²⁵, statele membre ar trebui să pună în aplicare sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare pentru entitățile raportoare. În prezent, Comisia nu evaluează amploarea sau efectul disuasiv al sancțiunilor pe care fiecare stat membru le instituie prin lege și nu a oferit niciun criteriu de comparație sau orientări în această privință.

Oportunitățile de schimb de bune practici nu sunt pe deplin exploatate, iar orientările lipsesc

39

Articolul 15 din DAC impune Comisiei și statelor membre să evalueze cooperarea administrativă și să facă schimb de experiență în această privință și prevede în mod expres posibilitatea ca statele membre să utilizeze experiența și bunele lor practici pentru a contribui la orientări. Pentru a atinge obiectivul său de impozitare echitabilă în UE²⁶, Comisia pune diferite foruri la dispoziția statelor membre pentru schimbul de bune practici identificate în rândul administrațiilor lor fiscale.

40

Comisia a pus la dispoziția statelor membre diverse instrumente pentru a dezvolta și a face schimb de informații și de expertiză. Principalul program creat în acest sens este Fiscalis 2020²⁷, al cărui rol de bază este de a oferi sprijinul informatic necesar pentru schimbul de informații, finanțând schimbul de bune practici și de experiență prin ateliere de lucru, vizite de lucru și grupuri de proiect. Rolul și structura sa sunt detaliate în anexa VI.

41

Curtea a examinat acțiunile finanțate prin Fiscalis 2020 pentru a îmbunătăți schimbul de informații fiscale în UE. Acestea au inclus, între 2015 și 2019, participarea statelor membre la nouă ateliere și la cinci vizite de lucru în domeniul DAC. În perioada 2014‑2018, programul a finanțat, de asemenea, 660 de controale simultane inițiate în domeniul impozitării directe și indirecte (a se vedea punctul 92).

42

Statele membre au furnizat, în general, un feedback pozitiv cu privire la activitatea grupurilor de proiect și la sprijinul tehnic, precum și cu privire la disponibilitatea și receptivitatea personalului UE. De asemenea, acestea au apreciat orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a DAC1 și a DAC2.

43

Cu toate acestea, din cauza complexității și a evoluției constante a DAC, a devenit din ce în ce mai dificil pentru statele membre să abordeze toate punctele de discuție în cadrul reuniunilor lor, care nu au crescut ca durată pentru a corespunde extinderii DAC. În același timp, Comisia nu a elaborat orientări suplimentare privind utilizarea informațiilor (de exemplu, schimburile în temeiul DAC3 și DAC4 și alte instrumente furnizate de DAC). În 2019, statele membre au creat un nou grup de proiect Fiscalis privind utilizarea unor tehnici de analiză avansate pentru a măsura calitatea datelor într-un cadru comun, însă această inițiativă nu a produs încă niciun rezultat.

44

Autoritățile fiscale din statele membre vizitate de Curte și-au exprimat dorința de a beneficia de mai multe schimburi de bune practici (prin intermediul grupurilor de proiect, al atelierelor și al vizitelor de lucru) și de orientări, în special în domeniul analizei și utilizării datelor.

Statele membre utilizează doar în mod limitat informațiile partajate în mod automat

45

Pentru a se asigura că sistemul de schimb de informații funcționează în mod corect, datele pe care statele membre le partajează trebuie să fie exacte, complete și trimise atunci când ele pot prezenta cea mai mare utilitate. Prin urmare, în cele cinci state membre vizitate, Curtea a evaluat modul în care a fost organizată transmiterea automată a datelor și modul în care autoritățile fiscale au utilizat informațiile primite.

Există deficiențe în ceea ce privește promptitudinea, acuratețea și caracterul complet al AEOI

Datele aferente DAC1 nu sunt întotdeauna complete, iar informațiile sunt uneori transmise cu întârziere

46

În ceea ce privește DAC1²⁸, informațiile sunt colectate de către autoritățile fiscale din bazele de date naționale ale fiecărui stat membru vizitat (a se vedea figura 3), dar nu pentru toate categoriile de venituri. Informațiile provin din baze de date locale (care conțin nume, adrese, date de naștere, numere de identificare fiscală, cifre privind veniturile și detalii cu privire la impozitele reținute). Înainte de a fi trimise, aceste informații sunt validate în mod automat în conformitate cu orientările tehnice pentru procesul de raportare în temeiul DAC1. Pe lângă validarea automată, doar unul dintre cele cinci state membre vizitate au efectuat controale ale calității datelor (din punctul de vedere al exhaustivității, al acurateței și al caracterului lor oportun); aceste controale au fost doar sub formă de verificări manuale ale unui eșantion de date limitat și nu au fost puse în aplicare în cadrul unui proces sistematic.

47

O problemă privind exhaustivitatea datelor pentru DAC1 este că statele membre rareori leagă informațiile pe care le transmit de un număr de identificare fiscală emis de țara de reședință a contribuabilului. În perioada de trei ani cuprinsă între 2015 și 2017, doar 2 % dintre contribuabilii vizați de AEOI au fost asociați unui număr de identificare fiscală eliberat de țara destinatară²⁹. Statele membre utilizează alte date (nume, adresă, data nașterii etc.) pentru a corela datele cu propriii contribuabili rezidenți (a se vedea punctul 59). Cu toate acestea, numărul de identificare fiscală este o identificare unică pentru fiecare contribuabil și indicarea acestuia ar trebui să consolideze capacitatea statelor membre de a identifica contribuabilii relevanți și de a evalua corect taxele și impozitele cuvenite. Chestiunea privind obligativitatea raportării numărului de identificare fiscală pentru datele aferente DAC1 a fost abordată de Comisie în propunerea sa de modificare a DAC³⁰.

48

Exhaustivitatea datelor este afectată de faptul că, în conformitate cu normele actuale privind AEOI, nu este obligatoriu ca statele membre să colecteze informații pentru toate categoriile de venituri în temeiul DAC1, ci doar pentru cele „referitor la care au informații disponibile”³¹. Autoritățile fiscale s-au opus, în general, raportării tuturor categoriilor de informații. Chiar și puținele care au fost de acord în teorie cu propunerea au indicat că punerea ei în practică ar însemna un volum de muncă suplimentar substanțial. Prin urmare, doar câteva state membre colectează și raportează toate cele cinci categorii de informații în temeiul DAC1 (a se vedea figura 4).

49

Omiterea unei categorii de date se explică uneori prin dificultatea de accesare a informațiilor, de exemplu, veniturile din bunuri imobile sunt consemnate de regulă în registre locale separate, în care autoritățile fiscale nu pot să le depisteze cu ușurință. Omisiunea se poate fi explica, de asemenea, prin referire la un regim fiscal special (de exemplu, statele membre care nu impozitează produsele de asigurări de viață nu vor deține informațiile corespunzătoare în registrele lor fiscale). De asemenea, este posibil ca un stat membru să nu țină o evidență separată sau distinctă, astfel cum se poate întâmpla în cazul veniturilor din muncă și al remunerațiilor și beneficiilor plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora.

50

Statele membre au obligația de a furniza informații în temeiul DAC1 în termen de șase luni de la încheierea anului fiscal în cursul căruia informațiile respective au devenit disponibile. Deși termenele legale sunt, în general, respectate de statele membre, de când a intrat în vigoare DAC1, informațiile au fost transmise, în medie, după douăsprezece luni de la încheierea anului fiscal la care se referă acestea³³.

Schimbul de informații în temeiul DAC2 are loc, în general, în timp util, dar calitatea și caracterul complet al datelor lasă în continuare de dorit

51

În ceea ce privește DAC2, procesul de colectare a datelor este ușor diferit față de DAC1 (a se vedea figura 5). Instituțiile raportoare utilizează portaluri web specializate pentru a transmite rapoarte standard³⁴.

52

Doar în unul dintre statele membre vizitate de Curte, autoritățile fiscale efectuau verificări ale calității datelor transmise de instituțiile financiare. Or, Curtea a identificat probleme care ar putea afecta exhaustivitatea datelor aferente DAC2 în fiecare dintre aceste state membre. Trei dintre acestea nu dispuneau de proceduri specifice de audit al instituțiilor financiare în ceea ce privește calitatea și exhaustivitatea datelor transmise. Patru nu țineau un registru al instituțiilor financiare vizate de cerința de raportare în temeiul DAC2, ceea ce le-ar ajuta să verifice dacă toate rapoartele au fost transmise.

53

Toate cele cinci state membre operau un sistem de sancțiuni în ceea ce privește obligațiile de raportare în temeiul DAC2, însă niciunul nu a impus vreo sancțiune până în prezent. Aplicarea sancțiunilor presupune existența unor proceduri clare de verificare a datelor și un audit regulat al instituțiilor raportoare. În plus, există riscul ca sancțiunile să nu fie suficient de mari pentru a avea un efect disuasiv.

54

Curtea a identificat o serie de probleme și în legătură cu calitatea datelor prevăzute de DAC2, în special în ceea ce privește neraportarea numerelor de identificare fiscală străine. Instituțiile financiare au obligația legală de a înregistra și de a raporta codurile de identificare fiscală ale titularilor de cont, chiar și cele emise de alte state membre. Cu toate acestea, din ansamblul datelor comunicate între statele membre, doar 70 % din conturile ale căror titulari sunt persoane fizice erau corelate cu un număr de identificare fiscală și doar 73 % din conturile ale căror titulari sunt persoane juridice³⁵ erau corelate cu un număr de înregistrare al societății.

55

O altă problemă legată de calitatea datelor este duplicarea înregistrărilor conturilor în cazul în care există mai mulți beneficiari reali. Mai mult, formatul actual de raportare nu permite identificarea conturilor cu mai mulți titulari. În consecință, autoritățile fiscale alocă întreaga sumă către mai mulți titulari, ceea ce duce la înregistrări multiple ale aceluiași cont. 56

Conform articolului 14 alineatul (2) din DAC, statele membre trebuie să transmită anual, pe bază bilaterală, un feedback cu privire la informațiile pe care le primesc prin schimbul automat. Cu toate acestea, în practică, singurul feedback anual se referă la ratele de asociere între datele externe și cele naționale (a se vedea punctul 59). Feedbackul cu privire la calitatea, exhaustivitatea și caracterul oportun al datelor este foarte redus și cel cu privire la alte aspecte cantitative sau calitative este inexistent.

Statele membre primesc volume imense de informații, acestea fiind, în general, prea puțin utilizate

Eficacitatea procesului de asociere variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul, informațiile care nu sunt puse în corespondență nefiind utilizate

57

În fiecare an, milioane de unități de date individuale sunt partajate între statele membre. Pentru a utiliza datele în scopurile lor fiscale, statele membre trebuie să le asocieze cu datele aferente contribuabililor lor și să îi identifice pe cei relevanți. Sistemele de asociere se concentrează pe identificarea unui număr cât mai mare de contribuabili, pentru a se asigura cel mai înalt grad de respectare a obligațiilor fiscale.

58

Curtea a verificat modul în care cele cinci state membre utilizează sistemele lor informatice și procesele lor de asociere pentru a depista contribuabilii relevanți și pentru a colecta taxele și impozitele cuvenite.

59

Statele membre au utilizat o serie de programe informatice automate sau semiautomate pentru corelarea informațiilor prevăzute de DAC1 și DAC2 cu rezidenții fiscali. Dacă datele primite nu sunt puse în corespondență, ele nu pot fi utilizate pentru a evalua taxele și impozitele relevante. Eficacitatea acestor sisteme depinde de flexibilitatea lor inerentă și de interconectarea cu bazele de date fiscale locale, dar și de calitatea informațiilor primite. În două state membre, asocierea datelor era realizată de asemenea manual.

60

Pentru asocierea automată se utilizează, de regulă, chei de căutare care aplică algoritmi bazați pe combinații de câmpuri (numele, adresa și data nașterii sunt cele mai frecvente câmpuri de căutare pentru DAC1, în timp ce DAC2 se concentrează mai mult pe asocierea numerelor de identificare fiscală). Sistemele din trei dintre statele membre vizitate permiteau, de asemenea, asocieri aproximative (cu aproximări aplicate pentru datele primite, cum ar fi denumiri sau adrese similare). Asocierea semiautomată combină asocierea manuală cu o gamă mai simplă de chei de căutare (de exemplu, numai adresă) sau cu comparații cu alte baze de date externe.

61

Ratele de asociere variază considerabil, atât de la o țară la alta, cât și în funcție de categoria de informații. Neobținerea unei asocieri poate fi rezultatul unor procese de asociere ineficace, al unor date primite incorecte sau incomplete sau al inexistenței unor evidențe pentru contribuabilul în cauză în statul membru destinatar. Atunci când furnizează feedback (a se vedea punctul 56), statele membre vizitate nu abordează în prezent motivele care stau la baza ratelor scăzute de asociere și nici nu descriu vreo problemă specifică.

62

În cele cinci state membre vizitate, ratele de asociere globale variau între 68 % și 99 % pentru DAC1 și între 70 % și 95 % pentru DAC2 (un stat membru nu analizase încă datele sale din 2016 legate de DAC2). În cazul celor mai mari rate de asociere, o pondere semnificativă din activitatea de asociere se realizase manual, însă două state membre obținuseră rezultate foarte bune utilizând numai asocierea automată sau semiautomată.

63

Aceste rate de asociere arată că un volum mare de informații nu este utilizat, deoarece acestea nu sunt corelate cu contribuabilii relevanți, niciunul dintre statele membre vizitate nerealizând în prezent verificări suplimentare ale datelor nepuse în corespondență. Faptul că datele nepuse în corespondență nu sunt utilizate conduce la un deficit de colectare a taxelor și impozitelor cuvenite.

Informațiile prevăzute de DAC1 și DAC2 nu sunt exploatate în mod riguros

64

Curtea a evaluat modul în care cele cinci state membre vizitate au utilizat informațiile primite în temeiul DAC1 și al DAC2. Un stat membru evidenția anumite câmpuri de date în declarațiile fiscale, dar fără a completa în prealabil sumele. Un alt stat membru notifica contribuabililor faptul că dispuneau de informații și indica că aceștia ar trebui să completeze câmpurile corespunzătoare. Ambele state membre au informat Curtea că strategiile lor au avut un efect disuasiv asupra nedeclarării veniturilor și că au sporit conformitatea contribuabililor. Restul de trei state membre nu au furnizat declarații fiscale completate în prealabil.

65

O condiție prealabilă esențială pentru utilizarea eficientă a datelor este efectuarea unei analize a riscurilor pentru datele primite. În perioada 2015‑2016, un grup de proiect Fiscalis a elaborat un ghid pentru statele membre privind asocierea și analiza datelor. Scopul principal al ghidului a fost acela de a sprijini statele membre în stabilirea strategiilor de gestionare a riscurilor sau în alinierea strategiilor existente la noile cerințe impuse de AEOI obligatoriu. Ghidul identifică riscuri comune și propune indicatori-cheie de risc și abordări concrete în ceea ce privește selecția contribuabililor cu risc ridicat.

66

Numai două dintre cele cinci state membre au efectuat o analiză structurată a riscurilor privind datele primite, iar un al treilea stat membru a utilizat numai proceduri nestandardizate la nivel regional/local. Celelalte două state membre nu efectuaseră încă nicio analiză a riscurilor în ceea ce privește datele prevăzute de DAC1 și DAC2 pe care le primiseră pentru perioada 2015‑2018.

67

În unul dintre statele membre vizitate, o amplă campanie care a vizat contribuabilii cu risc ridicat, selectați printr-o analiză centralizată a riscurilor, a condus la determinarea unor volume de taxe și impozite suplimentare ridicate. În alt stat membru, campaniile de divulgare voluntară a veniturilor din străinătate în temeiul DAC1 și al DAC2 pentru 2015 și 2017, fără penalități de întârziere, au dus la un număr mare de divulgări voluntare și la venituri fiscale suplimentare semnificative. O campanie separată desfășurată în același stat membru, care a implicat scrisori către anumiți contribuabili selectați cu privire la informațiile care fuseseră primite pentru 2015 și 2017 în temeiul DAC2, a avut mai puțin succes din cauza ratei scăzute de răspuns. Un al treilea stat membru utilizase în mod sporadic, în mai multe campanii succesive, informațiile primite în temeiul DAC, dar fără rezultate consecvente.

În general, informațiile sunt insuficient utilizate

68

În statele membre vizitate, Curtea a inclus în eșantion un total de 150 de elemente de informații primite în cursul anului 2016 – câte 75 în temeiul DAC1 și al DAC2 – pentru a stabili modul în care autoritățile fiscale au utilizat informațiile. Curtea a constatat că, deși informațiile pentru 105 elemente eșantionate auditate au fost puse în corespondență și au fost încărcate în bazele de date ale unei autorități fiscale, 60 au fost ignorate (de exemplu, fără o analiză a riscurilor/justificare) și doar 45 au dus la acțiuni suplimentare de ordin fiscal.

69

Pentru DAC1 (a se vedea figura 6):

• 51 de elemente au fost asociate cu contribuabili din baze de date naționale; 24 fie nu au fost asociate, fie nu au fost analizate mai aprofundat;
• dintre cele 51 de elemente puse în corespondență, 40 au fost încărcate în bazele de date de la nivel central, dar nu existau informații disponibile cu privire la modul în care au fost utilizate ulterior; 11 elemente au fost transmise către administrații fiscale regionale/locale pentru urmărire subsecventă;
• existau dovezi că 13 elemente au fost utilizate pentru a reexamina declarații fiscale și pentru a calcula taxe și impozite suplimentare sau pentru a efectua audituri fiscale; administrațiile fiscale locale au furnizat feedback doar în 7 cazuri.

70

Pentru DAC2 (figura 7):

• 55 de elemente au fost asociate cu contribuabili din baze de date naționale; 20 fie nu au fost asociate, fie nu au fost analizate mai aprofundat;
• dintre cele 55 de elemente puse în corespondență, 39 au fost încărcate în bazele de date de la nivel central, dar nu existau informații disponibile cu privire la modul în care au fost utilizate ulterior; 11 elemente au fost transmise către administrații fiscale regionale/locale pentru urmărire subsecventă; 5 elemente nu au fost deloc utilizate;
• existau dovezi că 32 de elemente au fost utilizate pentru a completa în prealabil declarații fiscale, pentru a determina obligațiile de plată ale contribuabililor și pentru a calcula taxe și impozite suplimentare sau pentru a efectua audituri fiscale; administrațiile fiscale locale au furnizat feedback doar în 6 cazuri.

71

Feedbackul insuficient din partea birourilor centrale/locale cu privire la utilizarea informațiilor primite era o problemă în toate statele membre vizitate. Feedbackul din partea birourilor locale este esențial pentru măsurarea atât a performanței utilizării informațiilor, cât și a beneficiilor aduse de aceasta.

Informațiile din registrul DAC3 al UE sunt, în cea mai mare parte, complete, dar puțin utilizate de către statele membre

Schimburile de informații au crescut, dar unele informații continuă să nu fie raportate

72

DAC3³⁶ a extins domeniul de acoperire al AEOI cu caracter obligatoriu pentru a include deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile de preț în avans. Aceste informații sunt partajate prin intermediul unui registru central la nivelul UE care a fost creat și este menținut de Comisie. Statele membre trebuie să încarce toate informațiile în temeiul DAC3 în acest registru, unde acestea pot fi accesate de către toate statele membre, însă Comisia are doar acces limitat, în conformitate cu legislația în vigoare.

73

DAC³⁷ exclude în mod explicit deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră din AEOI dacă acestea se referă exclusiv la afacerile fiscale ale persoanelor fizice. Impactul acestei dispoziții constă în scutirea de la schimbul obligatoriu și automat de informații deciziile emise pentru persoanele cu disponibilități financiare ridicate.

74

Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această lacună fiscală într-o rezoluție din 2019³⁸. Acesta a ridicat problema că persoanele cu disponibilități financiare ridicate și ultra ridicate își transferă veniturile prin jurisdicții fiscale diferite, prin obținerea de decizii fiscale cu aplicare transfrontalieră care nu trebuie raportate autorităților fiscale și prin evitarea plății părții lor echitabile de impozite.

75

Înainte de 2016, statele membre nu făceau practic niciun schimb de informații cu privire la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile de preț în avans. Numărul de schimburi a atins un nivel maxim în 2017, la scurt timp după ce acestea au devenit obligatorii, deciziile anticipate și acordurile emise înainte de 2017 fiind prezentate în primul set de date de raportare (a se vedea figura 8).

Datele în temeiul DAC3 sunt, de obicei, foarte cuprinzătoare

76

Curtea a examinat conținutul datelor pe care statele membre trebuie să le încarce în registru și nu a identificat nicio problemă majoră în ceea ce privește exhaustivitatea bazei de date. Cu toate acestea, calitatea datelor era uneori deficitară:

• De multe ori, statele membre nu nominalizau contribuabilii individuali, ceea ce complică asocierea datelor în țara vizată.
• Potrivit autorităților din statele membre vizitate și evaluării DAC de către Comisie³⁹, rezumatul deciziilor fiscale încărcate era lipsit uneori de un grad suficient de detaliu pentru a permite o înțelegere adecvată a informațiilor subiacente; statele membre aveau dificultăți să determine cazurile în care să solicite informații suplimentare și, atunci când o făceau, să demonstreze că aceste informații erau necesare în scopul deciziei de impunere.

Utilizarea minimă a informațiilor prevăzute de DAC3

77

Niciunul dintre statele membre vizitate nu efectua în mod sistematic o analiză de risc a informațiilor din registrul central al UE. Cu toate acestea, un stat membru analizase informațiile DAC3 care fuseseră încărcate în 2017 și a selectat o parte din ele în vederea unor investigații suplimentare. Deși statul membru a fost în general în măsură să asocieze informațiile cu contribuabilii, acesta nu dispunea de o procedură de analiză și de utilizare a acestora în cadrul urmăririi sale fiscale subsecvente.

78

În fiecare stat membru vizitat, Curtea a extras un eșantion de câte 10 elemente de date legate de anii 2013‑2018 pentru a verifica modul în care statele membre au utilizat informațiile din registru (a se vedea figura 9). Dintre cele 50 de elemente incluse în eșantion, numai 4 % au fost utilizate:

• 36 au fost asociate cu contribuabilii, iar 14 fie nu au fost deloc puse în corespondență, fie nu au fost utilizate în niciun fel;
• dintre cele 36 de elemente puse în corespondență, 26 au fost încărcate în bazele de date naționale centrale și 10 au fost trimise administrațiilor fiscale locale;
• doar 2 elemente au fost utilizate pentru acțiuni de urmărire fiscală subsecventă, iar o administrație fiscală locală a trimis feedback pentru un singur caz.

Utilizare minimă a informațiilor din rapoartele DAC4

79

DAC4⁴⁰ a introdus raportarea pentru fiecare țară în parte (figura 10), o cerință impusă grupurilor multinaționale mari, începând cu anul fiscal 2016, de a publica informații-cheie, inclusiv:

• detalii esențiale privind veniturile și activele;
• locul în care obțin profiturile;
• locul (în interiorul și în afara UE) în care își plătesc impozitele;
• numărul de angajați etc.

Statele membre nu se asigură că informațiile în temeiul DAC4 sunt complete

80

Statele membre au obligația de a colecta anual informații de la societățile care intră sub domeniul de aplicare al DAC4. Statele membre pe care Curtea le-a vizitat dispuneau de sisteme informatice în acest scop și publicaseră orientări generale de raportare în atenția societăților vizate.

81

Toate cele cinci state membre se bazau pe buna-credință a societăților de a-și respecta obligațiile de raportare. Autoritățile fiscale nu au verificat suficient dacă toate entitățile care ar fi trebuit să raporteze într-un anumit an au făcut efectiv acest lucru. În plus, patru dintre cele cinci state membre și-au limitat controalele la verificări în raport cu criteriile tehnice furnizate de OCDE și de Comisie. Doar un singur stat membru a aplicat și propria analiză de risc la datele partajate cu alte state membre.

Informațiile în temeiul DAC4 sunt extrem de puțin utilizate

82

Statele membre vizitate au utilizat în foarte mică măsură informațiile DAC4 primite. Doar un stat membru instituise un sistem riguros de analiză a riscurilor, care reprezintă o foarte bună practică în domeniu. În urma analizei riscurilor, informațiile au fost transmise către echipe fiscale regionale, care le-au utilizat în cadrul procedurilor lor de impozitare. Două dintre celelalte state membre au efectuat asocieri ale datelor și planificau să utilizeze un mecanism de analiză a riscurilor, în timp ce restul de două state membre nu utilizaseră informațiile primite.

83

În fiecare stat membru vizitat, Curtea a extras un eșantion de câte 10 rapoarte pentru fiecare țară privind anii fiscali 2016‑2017, pentru a verifica modul în care informațiile au fost utilizate (a se vedea figura 11). Dintre cele 50 de rapoarte incluse în eșantion, doar 4 % au fost utilizate:

• 20 au fost asociate cu contribuabilii, iar 30 nu fuseseră utilizate deloc;
• cele 20 de rapoarte puse în corespondență fuseseră încărcate în baze de date centrale; 10 făcuseră obiectul unei analize a riscurilor, nefiind semnalat niciun risc major;
• doar 2 rapoarte au fost utilizate pentru urmărire fiscală subsecventă și nu s-a primit niciun feedback până în prezent cu privire la utilizarea lor.

Schimburile de informații la cerere, schimburile spontane de informații și controalele simultane funcționează bine

Schimburile de informații la cerere (EOIR) și schimburile spontane de informații (SEOI) funcționează la un nivel rezonabil de adecvat, în pofida răspunsurilor furnizate cu întârziere și a feedbackului redus

84

Toate statele membre vizitate dispuneau de mecanisme pentru EOIR⁴¹ și SEOI⁴² care funcționau bine. În întreaga UE, procesele EOIR și SEOI sunt în vigoare de mai mulți ani și sunt utilizate în mod consecvent, cu o creștere constantă de la an la an a volumelor pentru EOIR și o creștere exponențială pentru SEOI (a se vedea figura 12 și figura 13).

85

În statele membre vizitate, majoritatea cererilor de informații sunt inițiate de administrațiile fiscale locale sau regionale și sunt trimise spre examinare autorităților fiscale naționale. Răspunsurile sunt, de asemenea, verificate mai întâi la nivel central, iar statului membru care a trimis informațiile i se pot apoi solicita mai multe detalii. La primirea unei cereri de informații din străinătate, autoritățile fiscale centrale răspund în mod direct dacă informațiile sunt disponibile la nivel central. Administrațiile fiscale regionale/locale sunt invitate să răspundă unor solicitări mai specifice sau mai complexe. Schimburile spontane sunt, de obicei, inițiate atunci când o administrație fiscală regională identifică informații relevante pentru situația fiscală a unui alt stat membru.

86

Conform statisticilor Comisiei pentru perioada 2014‑2018, o medie de 59 % din răspunsurile la cererile de informații au fost trimise în termenul legal de șase luni⁴³ (a se vedea figura 14). În urma auditului pe care l-a efectuat în cele cinci state membre, Curtea a constatat că întârzierile au avut loc, în general, atunci când cererile erau complexe sau insuficient de clare.

Statele membre tratează în mod sistematic informațiile din cadrul schimburilor la cerere și al schimburilor spontane

87

În general, cele cinci state membre vizitate au consemnat și au urmărit toate cererile și răspunsurile cu ajutorul unui instrument informatic special. Cu variații minore, sistemele examinate de Curte înregistrau termenele-limită, feedbackul și detaliile privind administrația fiscală. Termenele erau monitorizate și, în măsura posibilităților, administrațiile fiscale depuneau eforturi pentru a răspunde în termenul-limită.

88

În aceste cinci state membre, Curtea a examinat 50 de răspunsuri primite de la alte state membre în urma cererilor lor de informații. În majoritatea cazurilor, informațiile primite au fost relevante și suficient de oportune pentru a putea fi utile administrațiilor fiscale care formulaseră cererile, aceste autorități utilizând răspunsurile în diverse moduri pentru a confirma informațiile lipsă legate de contribuabili, pentru auditurile fiscale ori deciziile de impunere sau ca probe în proceduri judiciare (a se vedea figura 15).

89

Curtea a examinat, de asemenea, 50 de elemente de informații din cadrul schimburilor spontane (a se vedea figura 16). În toate cazurile, Curtea concluzionează că utilitatea informațiilor a fost analizată și statul membru destinatar a dat curs informațiilor respective.

Dat fiind volumul schimburilor de informații la cerere și cel al schimburilor spontane de informații, feedbackul furnizat cu privire la calitatea informațiilor nu este suficient

90

Feedbackul este necesar în special pentru evaluarea eficacității DAC. El este, de asemenea, o modalitate de a motiva și de a recunoaște eforturile majore depuse de funcționarii din domeniul fiscal pentru colectarea informațiilor. În statele membre vizitate, nu exista niciun sistem de feedback care să demonstreze cum și unde informațiile sunt cele mai utile. Feedbackul era furnizat, de obicei, doar de către administrațiile fiscale regionale, atunci când era solicitat de statul membru expeditor, și nu în mod sistematic.

91

În comparație cu volumul total de informații transmise (EOIR și SEOI), statele membre solicită rareori feedback. Figura 17 și figura 18 evidențiază diferența din ce în ce mai mare dintre numărul de cereri de feedback și răspunsurile de feedback. Pentru ansamblul perioadei, statele membre care au transmis informații au solicitat feedback numai pentru 2,2 % din totalul schimburilor realizate în afara schimbului automat de informații.

Controalele simultane: un instrument eficace

92

Controalele simultane coordonate efectuate de către două sau mai multe state membre cu privire la contribuabili „care prezintă un interes comun sau complementar”⁴⁴ se pot dovedi mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.

93

Între 2014 și 2018, statele membre au inițiat 660 de controale simultane în legătură cu audituri din domeniul impozitării directe și indirecte sau din domeniul impozitării directe combinate cu TVA.

94

Curtea a examinat cinci controale simultane inițiate de fiecare stat membru vizitat și cinci controale la care statul membru participase într-un alt mod (cu excepția cazului în care numărul controalelor din aceste două categorii a fost mai mic de cinci). În general, controalele au fost foarte eficace în ceea ce privește:

• deciziile de impunere suplimentare;
• schimbul de bune practici în ceea ce privește evaluarea structurilor întreprinderilor;
• detectarea timpurie a schemelor de fraudă înainte ca acestea să poată fi extinse la mai multe state membre.

95

În ansamblu, controalele simultane s-au dovedit a fi un instrument eficace. Chiar și statele membre care au participat la foarte puține controale au apreciat valoarea ridicată a acestora ca instrument pentru schimbul de informații, de experiență și de bune practici.

Informațiile necesare pentru măsurarea performanței schimbului sunt în mare măsură indisponibile

96

Autoritățile fiscale trebuie să dispună de estimări clare ale pierderilor de venituri cauzate de eludarea și evaziunea fiscală și trebuie să ia măsurile corective adecvate. Curtea a evaluat modul în care UE și statele membre colectează informații cu privire la volumul de taxe și impozite neplătite și la impactul DAC.

Anumite proiecte ocazionale au estimat pierderile cauzate de eludarea și evaziunea fiscală, însă lipsește un cadru comun al UE pentru monitorizarea performanței

97

În 2018, Comisia și 15 state membre au elaborat un studiu privind deficitul de venituri din impozitul pe profit al întreprinderilor⁴⁵. În 2019, Comisia a realizat, de asemenea, un studiu privind evaziunea fiscală în rândul persoanelor fizice⁴⁶, care s-a axat pe averile deținute offshore (se estimează că contribuabilii din UE dețin 1,5 mii de miliarde de euro offshore) și pe pierderile de venituri fiscale aferente (estimate, în medie, la 46 de miliarde de euro pe an în UE). Ambele rapoarte fac referire la importanța DAC pentru combaterea eludării și a evaziunii fiscale. Cu toate acestea, în prezent nu este planificată nicio estimare a decalajului fiscal pe baza datelor disponibile din schimburile de informații în temeiul DAC (inclusiv date privind transferul profiturilor de către întreprinderile multinaționale).

98

Un cadru comun de monitorizare a performanței este esențial pentru realizarea celor trei obiective ale DAC (punctul 11), deoarece ar oferi autorităților fiscale o perspectivă mai bună asupra domeniilor celor mai afectate de evaziunea și eludarea fiscală și le-ar permite să aloce resursele necesare. În ciuda acestui fapt, la nivelul de ansamblu al UE nu se utilizează niciun set unic de indicatori de performanță pentru a măsura eficacitatea schimbului de informații în domeniul fiscal.

99

Niciun grup de proiect Fiscalis sau alte acțiuni nu au abordat încă problema monitorizării performanței. Comisia și statele membre au decis să demareze un astfel de proiect în 2019 și au avut mai multe reuniuni pe parcursul anului 2020, însă din cauza crizei cauzate de pandemia de COVID-19, nu erau disponibile rezultate la data auditului Curții.

100

În evaluarea sa din 2019 a DAC⁴⁷, Comisia a recunoscut că impresia sa generală cu privire la costurile și beneficiile schimbului de informații fiscale era incompletă, deoarece se baza exclusiv pe sondaje, pe autoevaluări și pe ipoteze, neexistând o abordare comună între toate statele membre. De exemplu, Belgia și Finlanda determinau baza de impozitare pentru taxele și impozitele suplimentare în temeiul DAC1 pentru ani de referință diferiți, iar estimarea veniturilor fiscale suplimentare rezultate din schimburi altele decât cele automate de informații în perioada 2014‑2017 s-a realizat doar în șase state membre.

Nu există cadre de performanță eficace nici în statele membre

101

Niciunul dintre statele membre vizitate nu instituise un cadru de performanță cuprinzător. Curtea a constatat, de asemenea, că un stat membru nu utiliza indicatori de performanță și că celelalte patru au adoptat următoarele abordări diferite pentru a măsura impactul schimbului de informații:

• utilizarea unor date statistice foarte limitate și a unor evaluări specifice privind veniturile fiscale suplimentare;
• o estimare a potențialului de venituri fiscale suplimentare prin trimiterea de scrisori către contribuabili cu privire la informațiile primite în temeiul DAC1 și DAC2;
• utilizarea de date statistice în cadrul unui studiu privind decalajul fiscal în ceea ce privește impozitul pe profit al întreprinderilor și impozitul pe venitul persoanelor fizice, evaluând riscurile per sector și per regiune;
• estimarea veniturilor fiscale suplimentare pe baza feedbackului privind utilizarea informațiilor fiscale. Curtea nu a fost în măsură să verifice dacă datele pe care au fost construite estimările erau complete.

102

În doar unul dintre cele cinci state membre vizitate, s-au identificat dovezi care arătau că administrațiile fiscale locale colectau și raportau în mod sistematic date privind utilizarea informațiilor primite, astfel încât autoritățile naționale să poată produce estimări aproximative. Toate celelalte state membre nu beneficiau de un feedback automat între administrațiile locale/regionale și autoritățile centrale.

103

Două dintre cele cinci state membre dispuneau de indicatori de eficiență (de exemplu, în ceea ce privește datele schimbate, asociate și completate în prealabil în formularele fiscale); un stat membru nu dispunea de niciun fel de indicator. Un stat membru a întocmit statistici agregate privind sumele determinate în deciziile de impunere, dobânzile penalizatoare și măsurile de urmărire subsecventă.

104

Trei state membre nu calculaseră costul punerii în aplicare a DAC; un stat membru elaborase o estimare a costurilor doar înainte de efectuarea auditului Curții, iar un altul a întocmit o estimare în cursul auditului. Un stat membru a colectat date privind veniturile fiscale suplimentare percepute ca urmare a schimburilor în temeiul DAC1 și DAC2, dar nu a colectat în mod sistematic informații cu privire la beneficii.

Concluzii și recomandări

105

Concluzia generală a Curții este că sistemul de schimb de informații fiscale este bine instituit, însă mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește monitorizarea, asigurarea calității datelor și utilizarea informațiilor primite.

106

Principala concluzie a Curții cu privire la activitatea Comisiei este că aceasta a stabilit un cadru adecvat pentru schimbul de informații fiscale, dar nu monitorizează în mod proactiv punerea în aplicare a legislației, nu oferă orientări suficiente și nici nu măsoară rezultatele și impactul sistemului.

107

Pe baza auditului efectuat pentru cele cinci state membre vizitate, Curtea a concluzionat că informațiile care au făcut obiectul schimburilor erau de o calitate limitată și nu erau utilizate în mod suficient. De asemenea, măsurile luate pentru a monitoriza eficacitatea sistemului erau minime. Recomandările prezentate în continuare sunt adresate celor cinci state membre (Cipru, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania), dar se pot aplica și altor state.

108

Comisia a oferit un cadru legislativ clar și transparent pentru sistemul de schimb de informații fiscale (a se vedea punctele 23-28). Cu toate acestea, anumite forme de venituri obținute de contribuabilii nerezidenți se pot în continuare sustrage de la impozitare în statul membru de reședință. Acestea includ categoriile de venituri care nu fac parte din raportarea obligatorie în temeiul DAC (a se vedea punctele 29-33).

Recomandarea 1 – Extinderea sferei de cuprindere a cadrului legislativ al UE

Pentru a se asigura că toate categoriile de venituri sunt impozitate în mod corespunzător, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative:

1. pentru a impune obligativitatea raportării de către statele membre a tuturor categoriilor de venituri prevăzute de DAC1;
2. pentru a extinde sfera de cuprindere a schimbului obligatoriu de informații pentru a include criptomonedele, veniturile din dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât cele de custodie și deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră emise pentru persoane fizice.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2022.

109

Comisia monitorizează transpunerea legislației DAC în statele membre și ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea respectă termenele de punere în aplicare. Cu toate acestea, rolul său de monitorizare nu include luarea de măsuri directe și eficace pentru a remedia problema lipsei de calitate a datelor transmise între statele membre sau efectuarea de vizite în statele membre și nici nu acoperă eficacitatea sancțiunilor impuse de statele membre în cazul încălcării dispozițiilor de raportare prevăzute de DAC (a se vedea punctele 34-38).

110

Fiscalis 2020 funcționează bine și pune la dispoziția statelor membre foruri pentru schimbul de bune practici. De asemenea, programul finanțează numeroase controale simultane, care ajută statele membre să își coordoneze deciziile de impunere (a se vedea punctele 39-41). Comisia a furnizat statelor membre orientări pentru punerea în aplicare a DAC1 și a DAC2. Cu toate acestea, până în prezent ea nu a publicat nicio orientare pentru directivele ulterioare, iar orientările pe care le-a emis cu privire la analiza riscurilor și la utilizarea informațiilor primite au fost limitate (a se vedea punctele 42-44).

Recomandarea 2 – Dezvoltarea monitorizării și a orientărilor

Comisia ar trebui:

1. să ia măsuri directe și eficace pentru a remedia problema lipsei de calitate a datelor transmise de statele membre, astfel cum a fost identificată aceasta în evaluarea sa din 2018 a DAC;
2. să își extindă activitățile de monitorizare pentru a acoperi aspecte care depășesc transpunerea legislației DAC, cum ar fi efectuarea de vizite la fața locului în statele membre și examinarea sancțiunilor;
3. să își dezvolte în continuare orientările în atenția statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației DAC, efectuarea analizei riscurilor și utilizarea informațiilor fiscale primite.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2023.

111

Statele membre efectuează rareori controale de calitate cu privire la datele aferente DAC1 înainte de a le trimite altor state membre. În special, acestea rareori asociază aceste informații cu un număr de identificare fiscală emis de țara de reședință a contribuabilului. În plus, există diferențe mari în ceea ce privește numărul de categorii raportate de fiecare stat membru (a se vedea punctele 45-50).

112

Autoritățile fiscale naționale efectuează puține controale privind calitatea datelor aferente DAC2 care sunt raportate de instituțiile financiare. În consecință, datele raportate sunt incomplete și pot fi inexacte. În plus, există riscul ca sancțiunile aplicate de statele membre pentru raportarea incorectă sau incompletă să nu fie suficient de disuasive pentru a se asigura respectarea deplină a cerinței de raportare în temeiul DAC2 (a se vedea punctele 51-55).

113

Feedbackul anual pe care statele membre îl furnizează cu privire la datele primite se limitează la ratele de asociere pe care le obțin cu bazele lor de date naționale și rareori abordează aspecte legate de calitatea datelor (a se vedea punctul 56).

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea calității și a exhaustivității datelor prevăzute de DAC1 și de DAC2

Pentru a se asigura că se obțin beneficii maxime din informațiile fiscale colectate și partajate, statele membre ar trebui:

1. să raporteze toate categoriile de venituri prevăzute de DAC1;
2. să instituie și să aplice proceduri pentru auditul instituțiilor raportoare în temeiul DAC2;
3. să instituie un sistem de verificare a calității și a exhaustivității datelor prevăzute de DAC1 și de DAC2;
4. să includă aspecte calitative în feedbackul lor bilateral anual cu privire la informațiile primite.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2023.

114

Diversitatea sistemelor utilizate de statele membre pentru corelarea informațiilor duce la rezultate divergente (unele dintre sisteme se dovedesc a fi mai de succes decât altele). În majoritatea cazurilor, corelarea datelor primite este împiedicată de probleme legate de calitatea și exhaustivitatea lor. În prezent, datele nepuse în corespondență nu sunt utilizate pentru o analiză suplimentară (a se vedea punctele 57-63).

115

Deși o analiză structurată a riscurilor în legătură cu datele primite este esențială pentru impozitarea eficace a veniturilor aferente, statele membre nu au aplicat, în general, proceduri standard de analiză a riscurilor. În plus, modul în care sunt utilizate marea majoritate a informațiilor fiscale prevăzute de DAC1 și de DAC2 care sunt colectate și partajate a produs puține efecte în ceea ce privește colectarea de taxe și impozite suplimentare (a se vedea punctele 64-71).

116

Statele membre încarcă datele obligatorii în temeiul DAC3 în registrul central al UE, însă normele exclud în mod explicit de la această cerință deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră emise pentru persoanele fizice. Informațiile sunt uneori de calitate inferioară (lipsa numelor contribuabililor, sinteze extrem de superficiale ale deciziilor fiscale) (a se vedea punctele 72-76). Niciunul dintre statele membre vizitate nu a instituit proceduri sistematice pentru analiza riscurilor cu privire la datele aferente DAC3 și nici pentru utilizarea informațiilor din registrul DAC3 (a se vedea punctele 77 și 78).

117

În general, statele membre nu se asigură că toate societățile raportoare respectă cerința de raportare a datelor în temeiul DAC4, preferând în schimb să se bazeze pe buna-credință a entităților (a se vedea punctele 79-81). În plus, foarte puține elemente informaționale prevăzute de DAC4 sunt utilizate pentru urmărirea fiscală subsecventă (a se vedea punctele 82 și 83).

Recomandarea 4 – O mai bună utilizare a informațiilor primite

Statele membre ar trebui să utilizeze cât mai mult posibil toate informațiile primite. În acest scop, ele ar trebui, în special:

1. să introducă proceduri pentru realizarea unei analize sistematice a riscurilor pentru informațiile primite de la alte state membre;
2. să efectueze o analiză suplimentară a datelor aferente DAC1 și DAC2 care nu au fost puse în corespondență, pentru a le asocia cu contribuabilii relevanți și pentru a utiliza informațiile rezultate în scopul determinării taxelor și a impozitelor aferente;
3. să includă date clare și sinteze cuprinzătoare ale deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și ale acordurilor de preț în avans pe care le încarcă în registrul central al UE;
4. să introducă proceduri pentru a se asigura că datele raportate în temeiul DAC4 sunt complete și de o calitate satisfăcătoare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2022.

118

Statele membre vizitate au instituit mecanisme eficace pentru schimbul de informații la cerere și pentru schimbul spontan de informații. În pofida unei creșteri exponențiale în cursul perioadei auditate a numărului de cereri transmise, statele membre sunt în măsură să respecte termenele-limită, iar majoritatea întârzierilor pot fi explicate prin complexitatea cererilor. Cu toate acestea, feedbackul între statele membre este foarte rar (a se vedea punctele 84-91).

119

Controalele simultane reprezintă un instrument puternic și foarte apreciat, pe care statele membre îl utilizează intensiv pentru a determina impozitarea aferentă tranzacțiilor transfrontaliere. Ele sunt din ce în ce mai frecvente și sunt finanțate prin Fiscalis 2020 (a se vedea punctele 92-95).

120

Deși atât Comisia, cât și statele membre au depus sporadic eforturi pentru a remedia problema decalajului fiscal care rezultă din evaziunea și eludarea fiscală de către persoanele fizice, nu există în prezent niciun proiect care să estimeze decalajul pe baza informațiilor din cadrul DAC (a se vedea punctele 96 și 97). Nu există un cadru comun de monitorizare a impactului sistemului privind schimbul de informații, chiar dacă unele state membre au elaborat evaluări neconcludente ale beneficiilor pe care le aduce acesta. În plus, modalitățile de obținere a unui feedback consecvent de la nivelul regional către cel central pentru a permite o analiză adecvată a beneficiilor primirii de informații din străinătate erau, în mare parte, absente (a se vedea punctele 98-104).

Recomandarea 5 – Monitorizarea impactului schimburilor de informații

Comisia ar trebui să stabilească, împreună cu statele membre, un cadru comun fiabil de măsurare a beneficiilor aduse de sistemul de schimb de informații fiscale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Alex Brenninkmeijer, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, la 8 decembrie 2020.

Anexe

Anexa I – Abordarea de audit a Curții de Conturi Europene la nivelul Comisiei

Curtea a efectuat auditul la nivelul Comisiei în două etape: etapa pregătitoare și etapa activităților de audit pe teren.

Pentru a colecta informații și date care puteau fi utile pentru activitatea de audit desfășurată pe teren în statele membre și pentru a compara legislația UE cu cele mai bune practici de la nivel internațional, în cursul etapei pregătitoare, Curtea a efectuat o vizită preliminară la DG Impozitare și Uniune Vamală. Curtea a desfășurat vizite de colectare de informații la autoritățile fiscale din România (ANAF) și la administrația fiscală din Luxemburg și a analizat toate rapoartele disponibile elaborate de instituțiile supreme de audit.

Metodologia de audit (întrebările de audit, criteriile și standardele) a fost discutată cu Comisia. DG TAXUD a acordat Curții acces la grupurile relevante privind cooperarea administrativă pentru impozitarea directă din cadrul sistemelor Comisiei. În fine, Curtea a examinat informațiile pertinente referitoare la performanță, cum ar fi planurile de gestionare și rapoartele anuale de activitate ale DG TAXUD.

Ca parte a activității de audit pe teren, Curtea a analizat răspunsurile și informațiile colectate prin intermediul unui chestionar general trimis Comisiei. Chestionarul, completat de DG TAXUD și însoțit de probe justificative, s-a axat pe măsura în care Comisia a elaborat un cadru solid pentru schimbul de informații fiscale în UE și a acoperit patru domenii-cheie: (i) monitorizarea procesului legislativ și a punerii sale în aplicare; (ii) orientările furnizate statelor membre; (ii) măsurarea performanței sistemului de schimb de informații fiscale; și (iv) forurile și orientările puse la dispoziție pentru schimbul de bune practici.

În plus, Curtea a trimis Comisiei un chestionar suplimentar pentru a clarifica chestiunile pendinte și a organizat videoconferințe cu DG TAXUD pentru a discuta observațiile preliminare și proiectul de concluzii și de recomandări.

Anexa II – Abordarea de audit a Curții de Conturi Europene în statele membre

Curtea a efectuat auditul în două etape: etapa pregătitoare și etapa activităților de audit pe teren.

1. În cursul etapei pregătitoare, Curtea a întreprins următoarele acțiuni:
   
   
   • activități preliminare în cadrul Comisiei (DG TAXUD) și examinări documentare, pentru a colecta informații și date care puteau fi utile pentru activitățile de teren din statele membre și pentru a compara legislația UE cu cele mai bune practici de la nivel internațional;
   • analiza documentară a legislației, a rapoartelor și a altor documente relevante și analiza datelor și a statisticilor furnizate de Comisie și de statele membre;
   • discuții cu instituția supremă de audit din Belgia referitor la un audit efectuat pentru administrația fiscală belgiană cu privire la schimbul automat de informații fiscale;
   • o vizită la autoritățile fiscale române în vederea colectării de informații, în cadrul acestei vizite fiind discutate aspectele practice și dificultățile sistemului.
2. Curtea a selectat cinci state membre: Cipru, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania. Selecția acestor state membre s-a efectuat pe baza următoarelor criterii de risc:
   
   
   • procentul de răspunsuri primite în urma cererilor de informații adresate altor state membre;
   • numărul de categorii de informații partajate de fiecare stat membru în temeiul DAC1;
   • numărul de mesaje de informare primite de fiecare stat membru în temeiul DAC2;
   • numărul de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri de preț în avans încărcate în baza de date centrală în scopul DAC3.
3. În cea de a doua etapă, au avut loc activitățile de audit pe teren în statele membre selectate, în cursul cărora s-a acordat atenție conceperii și punerii în aplicare a sistemului de schimb de informații fiscale, și anume modului în care statele membre fac schimb de informații și utilizează informațiile pe care le primesc.

Curtea a trimis un chestionar statelor membre selectate, în care s-a abordat chestiunea privind modul în care statele membre au pus în aplicare schimbul de informații și dacă acestea valorifică în mod optim informațiile primite, pentru a permite o impozitare echitabilă. La fața locului, Curtea a discutat cu funcționarii din cadrul administrațiilor fiscale răspunsurile la chestionar din domeniul schimbului de informații fiscale, al cooperării administrative, al auditurilor și al controalelor.

Înainte de efectuarea vizitelor, au fost extrase eșantioane din informațiile primite și trimise de statele membre vizitate, pe care Curtea le-a verificat la fața locului:

1. 15 mesaje primite în temeiul DAC1;
2. 15 mesaje primite în temeiul DAC2;
3. 10 răspunsuri primite de la alte state membre la cereri de informații și 10 răspunsuri trimise de statul membru vizitat;
4. 10 schimburi spontane de informații primite de la alte state membre;
5. 10 decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră primite;
6. 10 rapoarte pentru fiecare țară în parte primite;
7. cinci controale simultane cu privire la impozite directe, inițiate de statul membru vizitat (acolo unde au fost mai puțin de cinci disponibile, Curtea le-a selectat pe toate) și cinci controale simultane la care statele membre vizitate au participat.

Anexa III – Istoricul DAC, cu modificările legislative și cu regulamentele de punere în aplicare în vigoare

Cronologia legislației DAC

• DAC1 Consiliul Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) a adoptat Directiva 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării directe, abrogând Directiva 77/799/CEE a Consiliului, la 15 februarie 2011. Directiva a intrat în vigoare la 11 martie 2011, data la care a fost publicată în Jurnalul Oficial, dar a devenit obligatorie pentru statele membre la 1 ianuarie 2013 (cu excepția normelor privind schimbul automat de informații, care au devenit obligatorii la 1 ianuarie 2015).
• DAC2 La 9 decembrie 2014, ECOFIN a adoptat Directiva 2014/107/UE a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații privind conturile financiare. Directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial la 16 decembrie 2014 și a intrat în vigoare 20 de zile mai târziu, termenul până la care primele schimburi obligatorii trebuiau să aibă loc fiind 30 septembrie 2017.
• DAC3 La 8 decembrie 2015, ECOFIN a adoptat Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de decizii fiscale și de acorduri de preț în avans în domeniul fiscal. Directiva a intrat în vigoare la 18 decembrie 2015, data la care a fost publicată în Jurnalul Oficial, termenul până la care primele schimburi obligatorii trebuiau să aibă loc fiind 30 septembrie 2017.
• DAC4 La 25 mai 2016, ECOFIN a adoptat Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de rapoarte pentru fiecare țară în parte în domeniul fiscal. Directiva a intrat în vigoare la 30 iunie 2016, data la care a fost publicată în Jurnalul Oficial, termenul până la care primele schimburi obligatorii trebuiau să aibă loc fiind 30 iunie 2018.
• DAC5 La 6 decembrie 2016, ECOFIN a adoptat Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor. Directiva a intrat în vigoare la data adoptării.
• DAC6 La 25 mai 2018, ECOFIN a adoptat Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării. Directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial la 5 iunie 2018 și a intrat în vigoare 20 de zile mai târziu, termenul până la care primele schimburi obligatorii trebuiau să aibă loc fiind 31 octombrie 2020.

Regulamentele de punere în aplicare pentru DAC

• La 6 decembrie 2012, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1156/2012. Acest regulament abordează formularele care trebuie utilizate pentru schimbul la cerere, schimburile spontane și cererile de notificare și de feedback; a intrat în vigoare la 10 decembrie 2012 și se aplică de la 1 ianuarie 2013.
• La 15 decembrie 2014, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1353/2014 de modificare a Regulamentul (UE) nr. 1156/2012. Regulamentul se referă la formatul electronic care trebuie utilizat pentru schimbul automat obligatoriu de informații. Regulamentul a intrat în vigoare la 22 decembrie 2014 și se aplică de la 1 ianuarie 2015.
• La 15 decembrie 2015, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2378 de stabilire a normelor de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Directiva 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal. Acesta a înlocuit Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1156/2012, cu noi dispoziții referitoare la formatul electronic care trebuie utilizat pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare. Regulamentul a intrat în vigoare la 21 decembrie 2015 și se aplică de la 1 ianuarie 2016.
• La 9 noiembrie 2016, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1963 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2378 în ceea ce privește formularele-tip și regimul lingvistic care trebuie utilizate în legătură cu Directiva (UE) 2015/2376 și Directiva (UE) 2016/881. Acesta a intrat în vigoare la 1 decembrie 2016 și se aplică de la 1 ianuarie 2017, anumite dispoziții fiind aplicabile doar începând cu 5 iunie 2017.
• La 22 ianuarie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/99 al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2378 în ceea ce privește formularul și condițiile de comunicare pentru evaluarea anuală a eficacității schimbului automat de informații și a listei cu datele statistice care urmează să fie furnizate de statele membre în vederea evaluării Directivei Consiliului. Regulamentul a intrat în vigoare la 12 februarie 2018.
• La 28 martie 2019, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/532 al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2378 în ceea ce privește formularele standard, inclusiv regimul lingvistic, pentru schimbul automat obligatoriu de informații privind tranzacțiile transfrontaliere care fac obiectul raportării fiscale. Regulamentul a intrat în vigoare la 18 aprilie 2019 și se aplică de la 1 iulie 2020.

Anexa IV – Comparație între DAC2 și cadrul OCDE

Element	Standardul internațional	DAC2
Protecția datelor	Dispoziții generale la nivel înalt	Norme detaliate de punere în aplicare a cadrului UE pentru protecția datelor
Structură	Se semnează doar acordul între autoritățile competente, iar Standardul comun de raportare este pus în aplicare pe plan intern.	Doar anumite elemente ale acordului între autoritățile competente sunt incluse; restul fac deja parte din DAC1. Standardul comun de raportare este inclus în anexa I, elemente importante din Comentarii sunt cuprinse în anexa II [modificarea circumstanțelor; autocertificarea pentru conturile de entitate noi; rezidența unei instituții financiare; cont administrat; fiducii care sunt ENFS (Entități care nu sunt Instituții Financiare) pasive; adresa sediului principal al entității]. Formularea este adaptată la contextul multilateral al celor două anexe (de exemplu, „state membre” în loc de „jurisdicție”).
Standardul comun de raportare Secțiunea I(D)	Include un scenariu la punctul (ii) în care dreptul intern al jurisdicției care face obiectul raportării relevante nu impune colectarea numărului de identificare fiscală emis de respectiva jurisdicție.	Ținând seama de sistemele lor juridice, niciunul dintre statele membre nu a considerat această situație ca fiindu-i aplicabilă.
Standardul comun de raportare Secțiunea I(E)	Una dintre condițiile care reglementează raportarea locului nașterii este aceea că locul nașterii trebuie raportat doar dacă instituția financiară raportoare este obligată, în alt mod, să îl obțină și să îl raporteze conform legislației naționale și dacă această informație este disponibilă în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de instituția financiară raportoare.	Condiția de raportare a locului nașterii a fost extinsă pentru a include, de asemenea, cazurile în care instituția financiară raportoare este sau a fost obligată, în alt mod, să obțină și să raporteze această informație în temeiul oricărui instrument juridic al Uniunii în vigoare sau care a fost în vigoare în ziua anterioară intrării în vigoare a directivei. Acest lucru este menit să asigure standardul de raportare a locului nașterii chiar și după abrogarea Directivei privind impozitarea veniturilor din economii.
Standardul comun de raportare Secțiunea I(F)	Introducerea treptată a încasărilor brute (inspirată din Legea conformității fiscale a conturilor din străinătate – FATCA din Statele Unite ale Americii).	Nicio fază de introducere treptată a încasărilor brute (după calendarul pentru țările care adoptă de timpuriu standardul)
Standardul comun de raportare Secțiunea III(A)	Scutirea asigurărilor în cazul în care instituția financiară raportoare este împiedicată în mod efectiv prin lege (condiție devenită mai flexibilă ulterior în Comentarii) să vândă un astfel de contract rezidenților dintr-o jurisdicție care face obiectul raportării.	Scutirea nu se aplică în UE deoarece cadrul de reglementare nu îndeplinește condițiile din Standardul comun de raportare și din Comentarii.
Standardul comun de raportare Secțiunea VII(B), Secțiunea VIII(C)(9) Secțiunea VIII(E)(4) Secțiunea VIII(E)(6)	Comentariile la aceste puncte conțin dispoziții alternative pentru: contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare la nivel de grup și contractele cu rentă viageră la nivel de grup; noi conturi ale clienților pre-existenți; entitate afiliată; sistemul standardizat de codificare a segmentelor de activitate.	Pentru a funcționa în mod corespunzător, cele patru părți ale Comentariului care prevăd „norme alternative” pentru instituțiile financiare au fost incluse în anexa I.
Standardul comun de raportare Secțiunea VIII(B)(1)(c) Secțiunea VIII	Lista instituțiilor financiare care nu fac obiectul raportării și lista conturilor excluse sunt definite în legislația națională.	Lista instituțiilor financiare care nu fac obiectul raportării și lista conturilor excluse sunt definite în legislația națională; statele membre informează Comisia cu privire la liste (și la modificările aduse acestora) și Comisia publică aceste liste în Jurnalul Oficial.
Standardul comun de raportare Secțiunea VIII(D)(5)	Termenul „jurisdicție participantă” înseamnă o jurisdicție (i) cu care s-a semnat un acord în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile menționate la secțiunea I; și (ii) care este identificată pe o listă publicată.	Termenul „jurisdicție participantă” include în mod explicit toate statele membre și orice altă jurisdicție cu care Uniunea are un acord în vigoare în temeiul căruia jurisdicția respectivă va furniza informațiile menționate în secțiunea I.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor puse la dispoziție de DG TAXUD.

Anexa V – Procesul legislativ: durată și modificări (DAC1-DAC4)

Etapă/emitere	DAC1	DAC2	DAC3	DAC4
Adoptarea de către Comisie	2.2.2009	12.6.2013	18.3.2015	28.1.2016
Raportul Parlamentului European	10.2.2010	11.12.2013	27.10.2015	12.5.2016
Consensul politic în cadrul Consiliului	7.12.2010	14.10.2014	6.10.2015	8.3.2016
Adoptarea de către Consiliu	15.2.2011	9.12.2014	8.12.2015	25.5.2016
Numărul de compromisuri în cursul procesului	5	2 (cel puțin)48	6	date nedisponibile
Publicarea în JO	15.2.2011	16.12.2014	18.12.2015	3.6.2016
Principalele modificări survenite în cursul procesului legislativ	Categorii de venituri: procesul inițial nu conținea categorii specifice. Acestea au fost precizate ulterior, dar numai o singură categorie a devenit obligatorie, în timp ce, conform propunerii inițiale, toate ar fi devenit obligatorii.	Negocierea DAC2 a fost un proces ad-hoc: propunerea a evoluat în paralel cu discuțiile din cadrul OCDE, unde era în curs de elaborare Standardul comun de raportare. Unui stat membru i s-a permis o perioadă de tranziție mai lungă pentru schimbul automat de informații.	Elementul retroactiv pentru decizii fiscale a fost redus la 5 ani, în loc de 10 – Accesul limitat al Comisiei la registrul central – numai în scopul monitorizării funcționării directivei. Aplicarea directivei începând de la 1.1.17 în loc de 1.1.16 (conform propunerii Comisiei)	Statele membre pot opta să amâne obligația filialelor rezidente în UE ale grupurilor multinaționale din afara UE de a depune rapoarte pentru fiecare țară în parte pentru primul an (și anume, primul an fiscal care începe la 1 ianuarie 2016 sau ulterior).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza documentelor și a declarațiilor Comisiei Europene.

Anexa VI – Fiscalis 2020

Programul de acțiune Fiscalis 2020 a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1286/2013.

Între 2015 și 2019, Comisia și statele membre au organizat 11 „grupuri de proiect” Fiscalis pentru a discuta chestiuni legate în mod specific de punerea în aplicare a DAC, de sistemele informatice conexe și de modul în care sunt utilizate informațiile partajate. Activitatea desfășurată în perioada 2015‑2016 de către grupul de proiect privind analiza datelor a avut drept rezultat elaborarea unei orientări a Comisiei referitoare la bunele practici în analiza de risc a informațiilor primite în temeiul DAC1 și DAC2.

Obiectivele programului

Obiectivul general al programului este „de a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare pe piața internă printr-o cooperare extinsă între țările participante, autoritățile fiscale ale acestora și funcționarii lor” [articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2013].

Mai precis, aceasta înseamnă susținerea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, precum și punerea în aplicare a legislației UE în domeniul fiscal. Aceste obiective sunt atinse prin:

• asigurarea schimbului de informații;
• sprijinirea cooperării administrative;
• acolo unde este necesar, consolidarea capacității administrative a țărilor participante.

Realizarea obiectivelor programului se măsoară în special pe baza:

• disponibilității sistemelor de informații europene în domeniul fiscal și a accesului deplin la acestea, prin intermediul rețelei comune de comunicații a UE;
• feedbackului din partea țărilor participante cu privire la rezultatele acțiunilor programului.

În practică, Fiscalis are următoarele obiective și priorități operaționale:

• să pună în aplicare, să îmbunătățească, să opereze și să sprijine sistemele europene de informații în domeniul fiscal;
• să sprijine activitățile de cooperare administrativă;
• să consolideze aptitudinile și competențele funcționarilor din administrațiile fiscale;
• să consolideze înțelegerea și punerea în aplicare a legislației fiscale a UE;
• să sprijine îmbunătățirea procedurilor administrative și schimbul de bune practici administrative.

Obiectivele tuturor acțiunilor din cadrul programului trebuie să fie în conformitate cu obiectivele și prioritățile menționate anterior, care se bazează pe Regulamentul privind Fiscalis 2020 și care sunt dezvoltate prin intermediul programelor de lucru anuale. Comisia elaborează și adoptă fiecare program de lucru anual pe baza contribuțiilor din partea țărilor participante.

Acțiunile finanțate în cadrul Fiscalis 2020

Acțiunile comune sunt organizate de către și pentru funcționarii din domeniul fiscal din țările participante. Acestea acoperă:

• seminare și ateliere;
• grupuri de proiect constituite pentru o perioadă limitată de timp, care lucrează la realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate descrise cu precizie;
• controale bilaterale sau multilaterale și alte activități prevăzute de legislația UE privind cooperarea administrativă;
• vizite de lucru pentru a permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte expertiza sau cunoștințele în domeniul fiscal;
• echipe de experți constituite pentru a facilita cooperarea operațională structurată pe termen mai lung între țările participante prin punerea în comun a cunoștințelor de specialitate;
• acțiuni de sprijinire și de consolidare a capacităților administrației publice;
• studii;
• proiecte de comunicare;
• orice altă activitate în sprijinul obiectivelor Fiscalis 2020.

Dezvoltarea, mentenanța, exploatarea și controlul calității componentelor UE ale sistemelor de informații europene noi și existente.

Dezvoltarea unor activități comune de formare pentru a sprijini competențele și cunoștințele profesionale necesare în domeniul fiscal.

Punerea în aplicare a programului

Comisia Europeană este responsabilă de punerea în aplicare a programului. Este asistată de un comitet format din delegați din fiecare stat membru al UE.

Acronime

AEOI: schimb automat de informații (automatic exchange of information)

DAC: Directiva privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal

DAC1: modificarea DAC care introduce ca obligatoriu schimbul automat de informații pentru cinci categorii de venituri și de capitaluri

DAC2: modificarea DAC care extinde domeniul de aplicare al schimbului automat de informații la conturile financiare

DAC3: modificarea DAC care introduce ca obligatoriu schimbul automat de informații pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și pentru acordurile de preț în avans

DAC4: modificarea DAC care introduce ca obligatorie raportarea pentru fiecare țară în parte a grupurilor multinaționale

DAC5: modificarea DAC prin care se asigură că autoritățile fiscale pot avea acces la informații privind spălarea de bani

DAC6: modificarea DAC care introduce ca obligatoriu schimbul automat de informații cu privire la modalitățile fiscale transfrontaliere care fac obiectul raportării

DG TAXUD: Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală

ECOFIN: Consiliul Afaceri Economice și Financiare

EOIR: schimb de informații la cerere

G20: grupul de miniștri de finanțe și de guvernatori ai băncilor centrale din 19 țări și din UE

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

PAOE: prezența funcționarilor unui stat membru în birourile autorităților fiscale ale unui alt stat membru sau în cursul anchetelor administrative desfășurate în aceste autorități

PIB: produsul intern brut

SEOI: schimb spontan de informații

Glosar

Acord de preț în avans: un acord, o comunicare sau un alt instrument ori o altă acțiune cu efecte similare, emise de o autoritate guvernamentală unei anumite persoane sau unui anumit grup de persoane, care stabilește, înainte de tranzacțiile transfrontaliere dintre întreprinderile asociate, criteriile de stabilire a prețurilor pentru transferul bunurilor, al imobilizărilor necorporale sau al serviciilor între aceste întreprinderi.

Control simultan: verificări coordonate ale situației fiscale a persoanelor impozabile de către două sau mai multe state membre care au un interes comun sau complementar.

Cooperare administrativă: colaborarea între statele membre, sub formă de schimb și de prelucrare a informațiilor, de acțiuni comune sau de asistență reciprocă, în scopul punerii în aplicare a legislației UE.

Decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră: un acord, o comunicare sau un alt instrument ori o altă acțiune cu efecte similare, emise de o autoritate guvernamentală unei anumite persoane sau unui anumit grup de persoane și care privesc interpretarea juridică sau administrativă sau tratamentul fiscal al tranzacțiilor sau activităților transfrontaliere viitoare desfășurate de aceste persoane într-o altă jurisdicție.

Dividende vărsate prin intermediul unor conturi altele decât conturile de custodie: dividende care nu sunt vărsate sau încasate într-un cont de custodie.

Eludare fiscală: utilizarea unui aranjament legal conceput cu scopul de a se evita o obligație fiscală, în general prin adoptarea unui ansamblu de aranjamente financiare artificiale al căror scop principal sau unic este acela de a reduce impozitul de plată.

Evaziune fiscală: utilizarea de mijloace ilegale pentru a evita plata taxelor și a impozitelor, de obicei prin fals în declararea veniturilor către autoritățile fiscale. Se suprapune adesea cu noțiunea de fraudă fiscală.

Fiscalis 2020: programul de acțiune al UE care face parte din Strategia Europa 2020 și care finanțează inițiative ale autorităților fiscale menite să îmbunătățească funcționarea sistemelor de impozitare în UE.

Număr de identificare fiscală: numărul unic de referință alocat de autoritățile fiscale unui contribuabil.

Rețeaua comună de comunicații: o platformă comună dezvoltată de UE pentru a permite transmiterea de informații prin mijloace electronice între autoritățile vamale și fiscale din diferitele state membre.

Schimb automat de informații: comunicarea sistematică între jurisdicții a unor informații predefinite, la intervale regulate prestabilite.

Schimb de informații fiscale: informații partajate între statele membre în scopuri fiscale.

Schimb de informații la cerere: schimbul de informații efectuat pe baza unei cereri specifice transmise de o jurisdicție către o alta.

Schimb spontan de informații: comunicarea nesistematică a unor informații între jurisdicții, în orice moment și fără o cerere prealabilă.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit IV – Reglementarea piețelor și economia competitivă, condusă de domnul Alex Brenninkmeijer, membru al Curții. Auditul a fost condus de doamna Ildikó Gáll‑Pelcz, membră a Curții de Conturi Europene, care a fost sprijinită de: Claudia Kinga Bara, șefă de cabinet, și Zsolt Varga, atașat în cadrul cabinetului; John Sweeney, manager principal; Dan Danielescu, coordonator; Maria Echanove, Mirko Gottmann și Ștefan Răzvan Hagianu, auditori. Thomas Everett a asigurat sprijin lingvistic.

Note

¹ Lista jurisdicțiilor necooperante.

² Dover et al.: Bringing transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union, partea I a unui studiu realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, septembrie 2015 (PE 558.773).

³ Conclusions of the ECOFIN meeting on 1 December 1997 concerning taxation policy (JO C 2/01, 6.1.1998).

⁴ Un aranjament legal conceput cu scopul de a se evita o obligație fiscală, de regulă prin adoptarea unui ansamblu de aranjamente financiare artificiale al căror scop principal sau unic este acela de a reduce impozitul de plată.

⁵ Recursul la mijloace ilegale pentru a evita plata taxelor și impozitelor, de obicei prin fals în declararea veniturilor către autoritățile fiscale. Se suprapune adesea cu noțiunea de fraudă fiscală.

⁶ Termenul „schimb de informații fiscale” se referă la informații partajate între statele membre în scopuri fiscale.

⁷ Declarația de misiune a DG TAXUD și obiectivele strategice.

⁸ Directiva (77/799/CEE) a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe.

⁹ Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE.

¹⁰ Acțiunile privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor.

¹¹ OCDE/G20: Countering Harmful Tax Practices More Effectively, Taking into Account Transparency and Substance, Action 5 – 2015 Final Report.

¹² OCDE/G20: Transfer Pricing Documentation and Country-by Country Reporting, Action 13 – 2015 Final Report.

¹³ OCDE, Standard for Automatic Exchange of Financial Account Information in Tax Matters, ediția a doua, 2017.

¹⁴ Standardul comun de raportare al OCDE.

¹⁵ Inclusiv articolul 26 alineatele (1) și (3) din Convenția-model a OCDE (privind relevanța și termenele-limită), Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală a OCDE și a Consiliului Europei și Acordul-model privind schimbul de informații în domeniul fiscal al OCDE.

¹⁶ Evaluarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului.

¹⁷ Directiva privind asistența reciprocă (77/799/CEE), cel mai recent modificată în 2001 și completată prin Directiva privind impozitarea veniturilor din economii (2003/48/CE).

¹⁸ Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală a OCDE și a Consiliului Europei și protocolul de modificare.

¹⁹ Evaluarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului.

²⁰ Conform unui studiu al Parlamentului European, capitalizarea bursieră totală a celor 100 de criptomonede principale este raportată, până la începutul anului 2018, la un nivel care depășește echivalentul a 330 de miliarde de euro la nivel mondial.

²¹ Propunerea Comisiei de directivă de modificare a DAC, COM(2020) 314 final.

²² Directiva (UE) 2016/2258 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește accesul autorităților fiscale la informații privind combaterea spălării banilor.

²³ Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. Normele privind accesul sunt stipulate la articolele 13, 30, 31 și 40.

²⁴ Evaluarea DAC, COM(2018) 844 final.

²⁵ Articolul 25a din DAC.

²⁶ Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi, Direcția Generală Comunicare din cadrul Comisiei Europene, 2015.

²⁷ Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

²⁸ Venituri din muncă, remunerații și alte beneficii plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora, produse de asigurări de viață, pensii, proprietatea asupra bunurilor imobile și venituri din bunuri imobile [a se vedea articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului].

²⁹ Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, COM(2018) 844 final.

³⁰ Propunerea de directivă de modificare a DAC, COM(2020) 314 final, iulie 2020.

³¹ Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului.

³² Harta de fundal ©OpenStreetMap contributors autorizați sub licența Creative Commons Attribution-ShareAlike 2.0 (CC BY-SA).

³³ Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, COM(2018) 844 final.

³⁴ Acestea conțin informațiile menționate la articolul 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului.

³⁵ Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, COM(2018) 844 final.

³⁶ Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal.

³⁷ Articolul 8a alineatul (4) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului.

³⁸ Rezoluția Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la infracțiunile financiare, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale (2018/2121(INI)).

³⁹ Evaluarea DAC, SWD(2019) 327 final.

⁴⁰ Directiva (UE) 2016/2376 a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal.

⁴¹ Articolul 5 din DAC.

⁴² Articolul 9 din DAC.

⁴³ Articolul 7 din DAC.

⁴⁴ Articolul 12 din DAC.

⁴⁵ The Concept of Tax Gaps Report II: Corporate Income Tax Gap Estimation Methodologies, Grupul de proiect Fiscalis privind decalajul fiscal (FPG/041).

⁴⁶ DG TAXUD: Estimating International Tax Evasion by Individuals, Document privind fiscalitatea nr. 76-2019.

⁴⁷ Evaluarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului.

⁴⁸ Dosarele Comisiei erau incomplete; cu toate acestea, numărul minim de compromisuri a fost de 2.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	3.7.2019
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	29.10.2020
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	8.12.2020
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	15.12.2020

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

PDF	ISBN 978-92-847-5639-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/29579	QJ-AB-21-003-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-5615-5	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/819363	QJ-AB-21-003-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene, sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Imaginile 3 și 5: pictograme realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.