Răspunsul Comisiei la fraudă în cadrul politicii agricole comune – Este timpul să se meargă mai în profunzime

Sinteză

I Cheltuielile efectuate în cadrul politicii agricole comune (PAC) sprijină agricultura și dezvoltarea rurală în UE prin:

• plăți directe efectuate către fermieri, bazate în general pe suprafața de teren agricol aflată la dispoziția beneficiarilor;
• măsuri privind piețele agricole, menite să ajute sectoarele agricole din UE să se adapteze la schimbările de pe piață;
• programele naționale și regionale de dezvoltare rurală ale statelor membre, care sprijină dezvoltarea socială și economică în zonele rurale și oferă ajutoare pe baza unor criterii legate de mediu și de climă.

II În perioada 2018‑2020, în UE-27 plățile directe s-au ridicat în medie la 38,5 miliarde de euro pe an; cheltuielile pentru măsurile de piață și pentru dezvoltarea rurală s-au cifrat, în medie, la 2,7 miliarde de euro și, respectiv, la 13,1 miliarde de euro.

III Frauda aduce atingere intereselor financiare ale UE și împiedică resursele UE să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii. Curtea preconizează că raportul său va ajuta Comisia și statele membre să își dezvolte capacitatea antifraudă în cadrul noii politici agricole comune pentru perioada 2023‑2027.

IV Finanțarea din partea PAC este protejată împotriva fraudei la nivelul UE și la nivel național prin intermediul diferitor organisme. Curtea a examinat, în cadrul auditului, dacă Comisia a luat măsuri adecvate în legătură cu frauda legată de cheltuielile aferente PAC, evaluând riscurile de fraudă inerente schemelor de plată din cadrul acestei politici, precum și dacă Comisia a identificat riscurile de fraudă care afectează cheltuielile PAC și dacă a răspuns în mod adecvat la aceste riscuri.

V Conform constatărilor Curții, Comisia a reacționat la cazurile individuale de fraudă care au afectat cheltuielile PAC, dar nu a fost suficient de proactivă în ceea ce privește abordarea impactului pe care îl are riscul de acaparare ilegală a terenurilor asupra plăților din cadrul PAC, în ceea ce privește monitorizarea măsurilor antifraudă luate de statele membre și în ceea ce privește exploatarea potențialului noilor tehnologii.

VI Riscurile de fraudă variază între diferitele scheme de plată din cadrul PAC. Curtea prezintă, în raportul de față, o imagine de ansamblu asupra riscurilor de fraudă care afectează aceste diferite scheme de plată din cadrul PAC. Riscurile pe care le-a identificat sunt legate de disimularea de către beneficiari a neîndeplinirii unor condiții de eligibilitate, de complexitatea măsurilor finanțate și de formele ilegale de „acaparare a terenurilor”.

VII Comisia a evaluat riscurile de fraudă la care sunt vulnerabile cheltuielile din cadrul PAC și a recunoscut că măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale și anumite măsuri de piață prezintă un risc mai ridicat decât alte scheme de plată. Aceasta a emis recent o serie de orientări pentru agențiile de plăți referitoare la „acapararea terenurilor” și la noțiunea de „teren aflat la dispoziția fermierului”.

VIII Comisia a pus la dispoziția statelor membre orientări cu privire la aspecte legate de fraudă. Majoritatea agențiilor de plăți au apreciat aceste orientări, dar unele au considerat că ar fi fost util ca acestea să fi inclus mai multe exemple practice. Cea mai recentă analiză efectuată de Comisie cu privire la riscurile de fraudă din cadrul PAC datează din 2016 și o nouă analiză este planificată a fi realizată de Comisie înainte de intrarea în vigoare a noii PAC în ianuarie 2023.

IX Comisia efectuează controale privind conformitatea și acreditarea agențiilor de plăți cu scopul de a le evalua sistemele de control, controale care pot acoperi măsurile antifraudă. Comisia se bazează pe examinările efectuate anual de organismele de certificare pentru a monitoriza respectarea de către agențiile de plăți a criteriilor lor de acreditare, precum și măsurile lor antifraudă. Rapoartele unora dintre organismele de certificare nu furnizau decât o analiză limitată a măsurilor antifraudă aplicate de agențiile de plăți, dar Comisia nu a solicitat acestor organisme să furnizeze detalii suplimentare în aceste cazuri.

X Comisia a promovat utilizarea noilor tehnologii pentru a automatiza controalele, de exemplu în cazul „controalelor prin monitorizare” care acoperă întreaga populație de destinatari ai ajutorului din partea unei anumite scheme și și-a dezvoltat propriul instrument de evaluare a riscurilor, Arachne, cu scopul de a sprijini statele membre în eforturile de prevenire a fraudei. Utilizarea acestor tehnologii este facultativă și statele membre le-au adoptat într-un ritm lent. Inteligența artificială și volumele mari de date au un potențial pentru combaterea fraudei, dar statele membre au dificultăți în a valorifica aceste oportunități. Comisia a început să promoveze aceste tehnologii.

XI Curtea recomandă Comisiei să dobândească și să partajeze o înțelegere mai aprofundată cu privire la riscurile de fraudă și la măsurile antifraudă legate de cheltuielile PAC, pentru a proteja interesele financiare ale UE, precum și să promoveze utilizarea noilor tehnologii pentru prevenirea și detectarea fraudei.

Introducere

Politica agricolă comună (PAC)

01 Cheltuielile efectuate în cadrul PAC sprijină agricultura și dezvoltarea rurală în UE prin:

• plăți directe efectuate către fermieri, finanțate în integralitate din bugetul UE și, în general, bazate pe suprafața de teren agricol aflată la dispoziția beneficiarilor;
• măsuri privind piețele agricole, finanțate tot în integralitate din bugetul UE, cu excepția anumitor măsuri cofinanțate de statele membre; măsurile de piață includ sprijin acordat pentru depozitarea publică și privată a produselor agricole în cazul unor perturbări ale pieței, scheme de ajutoare sectoriale (de exemplu, în sectorul vitivinicol sau în sectorul fructelor și legumelor) și rambursarea costurilor de promovare a vânzărilor de produse agricole din UE;
• programele de dezvoltare rurală naționale și regionale ale statelor membre, cofinanțate de bugetul UE și de statele membre, care implică atât rambursarea costurilor proiectelor, cât și plăți bazate pe suprafața de teren agricol a beneficiarilor sau pe numărul de animale pe care le dețin.

02 În perioada 2018‑2020, în UE-27 plățile directe s-au ridicat în medie la 38,5 miliarde de euro pe an; cheltuielile pentru măsurile de piață și pentru dezvoltarea rurală s-au cifrat, în medie, la 2,7 miliarde de euro și, respectiv, la 13,1 miliarde de euro.

03 Sectorul agricol din UE prezintă variații semnificative din punctul de vedere al tipurilor de beneficiari, al dimensiunii exploatațiilor agricole și al regimului în care sunt deținute terenurile agricole. Din acest motiv, este dificil să se elaboreze norme și sisteme de control care să corespundă tuturor scenariilor.

04 Beneficiarii din cadrul PAC variază de la persoane fizice la cooperative, întreprinderi și organisme din sectorul public. În cursul exercițiului financiar 2020, aproximativ 6,2 milioane de beneficiari au primit plăți directe, 3,5 milioane (în general, tot beneficiari ai plăților directe) au primit plăți în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală, iar 102 000 au primit sprijin prin măsuri de piață.

05 Majoritatea beneficiarilor din cadrul PAC primesc mai puțin de 10 000 de euro pe an: proporția beneficiarilor de acest tip a scăzut de-a lungul timpului, dar ei reprezintă în continuare peste 80 % din numărul total (a se vedea figura 1).

06 În ceea ce privește structura exploatațiilor agricole, 67 % din fermele din UE au mai puțin de 5 hectare, în timp ce 3 % au peste 100 de hectare. Situația variază de la un stat membru la altul. De exemplu, în Malta și în România, peste 90 % din ferme au mai puțin de 5 hectare, în timp ce în Danemarca și în Finlanda, doar 4 % din ferme se încadrează în această categorie.

07 La rândul ei, și distribuția terenurilor agricole variază. În Slovacia, exploatațiile cu mai mult de 100 de hectare reprezintă 9 % din ferme și acoperă 89 % din suprafața agricolă națională, în timp ce, în Slovenia, fermele din această categorie acoperă doar 7 % din suprafața agricolă. În figura 2, este prezentată situația la nivelul UE, în cele trei state membre selectate (a se vedea punctul 26) și în cele două state membre aflate la extremitatea spectrului.

08 În ceea ce privește regimul în care sunt deținute terenurile agricole, 82 % dintre fermierii polonezi dețin terenurile în proprietate, în timp ce 78 % dintre fermierii maltezi arendează terenurile, iar în Grecia o treime din suprafața agricolă este teren comun (a se vedea anexa I).

Protejarea bugetului PAC împotriva fraudei

09 Legislația UE¹ definește frauda care aduce atingere intereselor financiare ale UE ca fiind o încălcare intenționată (act sau omisiune) care prejudiciază sau care ar putea prejudicia bugetul UE prin:

• utilizarea sau prezentarea de declarații sau de documente false, incorecte sau incomplete;
• nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, sau
• utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial.

10 Principalul factor care face diferența între fraudă și neregulă este conceptul de intenție. O neregulă poate fi rezultatul unei interpretări eronate a unei norme, în timp ce frauda este rezultatul unei încălcări deliberate a unei norme.

11 Frauda poate fi clasificată ca fiind „internă” sau „externă”². În contextul PAC:

• frauda internă poate fi comisă de personalul autorităților publice implicate în administrarea fondurilor PAC sau de personalul instituțiilor sau al organismelor UE. Ea poate implica conflicte de interese nedeclarate, încălcări ale secretului profesional sau luarea de mită;
• frauda externă se referă la frauda comisă de beneficiarii de fonduri acordate prin PAC. Printre exemple se pot enumera frauda în domeniul achizițiilor publice (de exemplu, coluziunea între ofertanți, subcontractarea neregulamentară sau fictivă, darea de mită), falsificarea de documente, umflarea costurilor sau disimularea legăturilor dintre întreprinderi.

12 Frauda aduce atingere intereselor financiare ale UE și împiedică resursele UE să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii. Combaterea eficace a fraudei necesită un cadru cuprinzător de gestionare a riscurilor care să acopere întregul ciclu antifraudă, și anume prevenirea și detectarea fraudei și răspunsul la aceasta (a se vedea figura 3).

Finanțarea din partea PAC este protejată împotriva fraudei prin intermediul diferitor organisme

13 În cadrul Comisiei:

• Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG AGRI) împarte gestiunea PAC cu agenții acreditate de plăți din statele membre, dar responsabilitatea în ultimă instanță pentru această politică continuă să îi revină. DG AGRI obține o asigurare cu privire la funcționarea sistemelor de gestiune și control ale statelor membre;
• Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) efectuează investigații administrative cu privire la activitățile ilegale care afectează în mod negativ bugetul UE, precum și la abaterile grave din cadrul instituțiilor UE. OLAF găzduiește Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS), care conține date transmise de statele membre cu privire la neregulile și fraudele legate de cheltuielile UE. OLAF analizează datele furnizate de statele membre și publică „Raportul anual al Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei” („raportul PIF”)³. OLAF joacă un rol central în elaborarea politicii antifraudă a UE.

14 În iunie 2021, și-a început activitatea Parchetul European (EPPO) în calitate de procuror independent al UE. EPPO are competența de a-i investiga, de a-i pune sub acuzare și de a-i trimite în judecată pe autorii de infracțiuni comise împotriva bugetului UE, cum ar fi frauda și corupția, în instanțele competente din cele 22 de state membre care participă la EPPO⁴.

15 Statele membre au obligația de a lua măsuri pentru a preveni, a detecta și a corecta fraudele și alte nereguli și de a proteja interesele financiare ale UE în același mod ca și propriile interese financiare. Statele trebuie să raporteze Comisiei prin intermediul IMS cazurile de nereguli și de fraudă care depășesc 10 000 de euro.

16 Ca parte a criteriilor lor de acreditare, agențiile de plăți au obligația de a institui activități de control intern menite să prevină și să detecteze frauda (a se vedea caseta 1). Directorii agențiilor de plăți prezintă Comisiei o declarație anuală de gestiune privind buna funcționare a sistemelor de control intern, în care trebuie să confirme că sunt instituite măsuri antifraudă eficace și proporționale, care țin seama de riscurile identificate⁵.

17 Agențiile de plăți nu au responsabilitatea de a investiga fraudele, dar trebuie să ia măsuri de prevenire și de detectare a fraudei și să coopereze cu autoritățile de aplicare a legii care efectuează investigații.

18 Sistemele de control intern ale agențiilor de plăți și respectarea de către acestea a criteriilor de acreditare sunt examinate anual de organisme de certificare desemnate de statele membre. Aceste organisme prezintă anual o opinie privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor.

19 Figura 4 prezintă rolurile și responsabilitățile principalelor organisme care combat frauda în cadrul PAC.

20 În conformitate cu standardele de audit, Curtea este, la rândul ei, vigilentă în ceea ce privește riscurile de fraudă. În special:

• ține seama de riscul de fraudă atunci când își planifică și efectuează auditurile;
• raportează către OLAF și către EPPO cazurile în care există suspiciuni de fraudă;
• a publicat două rapoarte speciale recente privind combaterea fraudei legate de cheltuielile UE⁶ și a examinat, în cadrul activității desfășurate în vederea Declarației de asigurare pentru 2019, politicile și procedurile antifraudă ale Comisiei în legătură cu cheltuielile aferente PAC⁷.

Statele membre raportează Comisiei cuantumurile aferente fraudelor pe care le detectează în cadrul cheltuielilor PAC

21 Raportul PIF al Comisiei oferă o imagine de ansamblu asupra fraudei legate de cheltuielile PAC, din punctul de vedere al numărului de cazuri raportate și al cuantumurilor financiare, și completează statisticile cu analize subiacente. În perioada 2016‑2020, PAC a reprezentat 11 % din sumele afectate de fraudă raportate în IMS, în timp ce politica de coeziune a reprezentat 86 % din total (a se vedea tabelul 1).

22 Impactul financiar al neregulilor frauduloase raportate pentru PAC este, în general, scăzut: în perioada 2016‑2020, acesta s-a cifrat la 0,09 % din totalul plăților efectuate în cadrul PAC. În figura 5 este prezentată rata de detectare a fraudelor, și anume raportul dintre cuantumurile raportate aferente cazurilor de fraudă (atât suspectate, cât și constatate) și plățile pentru diferitele componente ale PAC.

23 Cu toate acestea, așa cum s-a explicat în raportul PIF 2020⁸, numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă – și sumele aferente – nu reprezintă un indicator direct al nivelului fraudei care afectează bugetul UE, ci reflectă mai degrabă activitățile statelor membre de combatere a fraudei și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE. În cadrul auditurilor sale anterioare, Curtea a constatat că aceste cifre nu ofereau o imagine completă a nivelului fraudei detectate în legătură cu cheltuielile UE⁹.

Sfera și abordarea auditului

24 Curtea a examinat, în cadrul auditului, mecanismele de fraudă în cadrul schemelor de plăți aferente PAC. Ea a evaluat dacă Comisia a identificat în mod corespunzător riscurile de fraudă care afectează cheltuielile PAC și dacă a răspuns în mod adecvat la aceste riscuri.

25 Curtea a acoperit măsurile finanțate de PAC în cadrul gestiunii partajate (plăți directe, măsuri de piață și dezvoltare rurală), examinând date din perioadele de programare 2007‑2013 și 2014‑2020. Cheltuielile PAC din cadrul gestiunii directe (aproximativ 0,8 % din total) nu au fost vizate de audit și nu s-a acoperit subiectul conflictelor de interese, care face obiectul unui raport special separat al Curții, urmând a fi publicat în 2022. EPPO, care a devenit operațional în iunie 2021, nu a fost inclus în sfera auditului Curții.

26 Probele Curții au fost obținute din următoarele surse:

• examinări documentare și videoconferințe organizate împreună cu OLAF și cu Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală;
• examinări documentare în trei state membre (Franța, Italia și Slovacia). Selecția acestor țări s-a realizat în funcție de indicatori referitori la fraudă, de concentrarea terenurilor și de sumele finanțărilor;
• sondaje adresate instituțiilor supreme de audit din cele trei state membre selectate, precum și agențiilor de plăți, serviciilor de coordonare antifraudă (AFCOS) și organismelor de certificare din toate cele 27 de state membre. Sondajul a vizat riscurile de fraudă, măsurile antifraudă și controalele instituite în statele membre. La sondaj au răspuns AFCOS și agenții de plăți din 23 de state membre și organisme de certificare din 13 state membre;
• analiza datelor extrase din IMS și din seturile de date ale oficiului pentru statistică al UE (Eurostat).

27 Curtea preconizează că raportul său va ajuta Comisia și statele membre să își dezvolte capacitatea antifraudă în cadrul noii politici agricole comune pentru perioada 2023‑2027.

Observații

Riscurile de fraudă variază între diferitele scheme de plată din cadrul PAC

28 Atunci când propune acte legislative, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că modul în care sunt concepute diferitele scheme de sprijin din cadrul PAC și normele aferente acestora țin seama de riscul inerent de fraudă¹⁰.

29 Curtea a evaluat expunerea la riscul de fraudă a principalelor categorii de cheltuieli din cadrul PAC. În acest scop, a luat în considerare rezultatele auditurilor sale anterioare, precum și cazurile raportate în IMS și investigațiile desfășurate de OLAF.

30 Activitățile desfășurate de Curte în vederea declarației de asigurare au evidențiat că complexitatea normelor și modul în care fondurile UE sunt debursate au un impact asupra riscului de eroare. În Raportul său anual pe 2019¹¹, Curtea a observat că și riscul de fraudă este mai ridicat în domeniile de cheltuieli care fac obiectul unor condiții de eligibilitate mai complexe (a se vedea figura 6).

Unii beneficiari disimulează neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate

31 Unele scheme de plată din cadrul PAC destinate să sprijine anumite categorii de beneficiari s-au dovedit a fi susceptibile la fraudă, întrucât unii solicitanți nu comunică anumite informații relevante sau creează în mod artificial condițiile necesare pentru a îndeplini criteriile de eligibilitate și pentru a beneficia în mod necuvenit de ajutorul din partea PAC.

32 Una dintre prioritățile UE în domeniul dezvoltării rurale constă în facilitarea diversificării, a înființării și a dezvoltării întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-urilor). Pentru a stabili dacă un beneficiar este eligibil ca IMM, este esențial să se comunice informații fiabile privind numărul de angajați, cifra de afaceri anuală și valoarea totală a bilanțului anual, precum și să se prezinte informații privind societățile afiliate.

33 În cursul activităților sale legate de declarația de asigurare, Curtea a identificat cazuri de beneficiari care nu au dezvăluit legăturile pe care le aveau cu alte societăți. La rândul său, și OLAF a investigat astfel de cazuri (a se vedea exemplele din caseta 2).

34 PAC urmărește să încurajeze reînnoirea generațiilor în agricultură acordând fonduri suplimentare persoanelor care se califică drept „tineri fermieri”. Pentru a fi eligibili pentru un astfel de sprijin, fermierii trebuie să nu aibă vârsta mai mare de 40 de ani atunci când depun cererea de ajutor și trebuie să fie prima dată când se stabilesc într-o exploatație agricolă ca șef de exploatație.

35 Un tânăr fermier poate înființa o exploatație de unul singur sau împreună cu alți fermieri și aceasta poate lua o formă juridică sau alta. Cu toate acestea, în cazul în care este vorba de persoane juridice, tânărul fermier trebuie să exercite efectiv și durabil controlul asupra entității din punctul de vedere al deciziilor legate de gestionare, al beneficiilor și al riscurilor financiare.

36 Statele membre pot defini norme mai stricte pentru tinerii fermieri care primesc sprijin pentru demararea activității din finanțarea aferentă dezvoltării rurale. De exemplu, în Franța, normele naționale de eligibilitate prevăd că veniturile tânărului fermier trebuie să provină în principal din activități agricole. Unele cazuri comunicate în IMS au arătat că, atunci când noua exploatație nu a generat cifra de afaceri preconizată, tinerii fermieri și-au găsit alt loc de muncă (uneori cu normă întreagă) pentru a-și suplimenta veniturile, devenind astfel neeligibili. În alte cazuri, beneficiarul nu era șeful exploatației agricole și nici măcar nu lucrau efectiv în cadrul acesteia.

37 Astfel de cazuri, în care un beneficiar ce nu îndeplinește condițiile de eligibilitate prezintă informații false sau incomplete pentru a da o imagine falsă situației sale reale, pot fi considerate a fi fraude.

38 În unele cazuri, beneficiarii pot falsifica documente sau pot simula activități pentru a se califica pentru ajutor din partea PAC (a se vedea caseta 3).

Riscul de fraudă crește ca urmare a complexității proiectelor

39 În cadrul măsurilor de piață, programele de sprijin pentru sectorul vitivinicol finanțează – sub rezerva îndeplinirii unor condiții de eligibilitate diverse – o serie de măsuri precum restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, asigurarea recoltelor, investițiile în întreprinderi, inovarea pentru dezvoltarea de noi produse, procese și tehnologii și promovarea în țări terțe.

40 Acțiunile de promovare în țările terțe sunt deosebit de expuse la riscuri. Aceste activități pot fi dificil de verificat, din cauza:

• caracterului tranzitoriu și intangibil al multor activități promoționale (de exemplu, relații publice);
• faptului că controalele la fața locului în țările terțe sunt rare;
• faptului că majoritatea acțiunilor de promovare sunt subcontractate, în special atunci când au loc în alte țări decât cea a beneficiarului.

41 În caseta 4 se prezintă un exemplu detectat în cursul activităților desfășurate de Curte în vederea declarației de asigurare.

Plățile directe și „acapararea terenurilor”

42 Pentru a primi plăți directe bazate pe suprafață, beneficiarii trebuie să declare numărul eligibil de hectare „aflate la dispoziția lor”¹⁸. Aceasta înseamnă că beneficiarii trebuie să dispună de un temei juridic adecvat pentru a declara terenul.

43 Plățile directe au fost asociate cu termenul de „acaparare a terenurilor”, deși acesta este controversat (a se vedea caseta 5).

44 Atunci când au răspuns la sondajul Curții, aproape 60 % dintre agențiile de plăți au indicat că nu considerau „acapararea terenurilor” ca fiind un indicator de risc. Cinci agenții de plăți dintr-un stat membru au asociat „acapararea terenurilor” cu situația în care erau depuse cereri eligibile de către beneficiari care nu dispuneau de un temei juridic pentru a declara terenul.

Controalele actuale au contribuit la reducerea riscului de eroare

45 Principalul instrument de gestiune pentru verificarea eligibilității pentru plățile directe este Sistemul integrat de administrare și control (IACS), care include Sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS).

46 IACS interconectează baze de date conținând informații privind exploatațiile, cererile de ajutor, suprafețele agricole și registrele privind animalele din exploatație, care sunt utilizate de către agențiile de plăți pentru a desfășura controale administrative încrucișate cu privire la toate cererile de ajutor. LPIS este un sistem de informații geografice compus din seturi de date spațiale provenite din surse multiple, care, împreună, formează un registru al suprafețelor agricole din statele membre.

47 Așa cum o confirmă activitățile desfășurate de Curte în vederea declarației de asigurare, IACS – și în special LPIS – constituie un sistem eficace de gestiune și control pentru a asigura faptul că plățile de ajutor direct, în ansamblul lor, nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare.

48 Introducerea în sistemul IACS a cererii de ajutor în format electronic cu informații geospațiale (GSAA), care permite fermierilor să depună cereri de plată online, și faptul că agențiile de plăți efectuează controale încrucișate preliminare privind cererile de ajutor depuse de fermieri, au contribuit, de asemenea, la reducerea nivelului de eroare.

Unele situații sunt mai predispuse la fenomenul de „acaparare a terenurilor”

49 Întrucât IACS și LPIS fac dificilă supradeclararea suprafeței eligibile (de exemplu, prin depunerea de cereri duble sau prin declararea unor terenuri neagricole), persoanele care comit fraude încearcă să achiziționeze terenuri agricole în mod ilegal și să solicite apoi sprijin (a se vedea figura 7).

50 În urma investigațiilor efectuate de OLAF și de autoritățile naționale, s-a constatat că suprafețele agricole cele mai susceptibile la acest tip de activitate frauduloasă sunt terenurile aflate în proprietate publică sau cele private a căror situație privind proprietatea este neclară (a se vedea caseta 6 și caseta 7).

51 Autorii fraudelor care declară în mod ilegal terenuri pentru a primi sprijin sub formă de plăți directe pot depune documente falsificate și pot recurge la practici infracționale, cum ar fi extorcarea și coluziunea cu funcționari (fraudă internă). În caseta 6 este prezentat un exemplu în acest sens.

52 Persoanele care comit fraude pot, de asemenea, să exploateze deficiențele de la nivelul controalelor efectuate de statele membre (a se vedea caseta 7).

Curtea de Justiție și Comisia au clarificat recent normele aplicabile controalelor privind temeiul juridic pentru utilizarea terenului

53 Legislația privind PAC nu definește conceptul de „teren aflat la dispoziția fermierului” și nici nu impune fermierilor să facă dovada dreptului lor de a utiliza terenul în momentul depunerii unei cereri de ajutor²⁴. Se aplică normele naționale privind dreptul de proprietate, arenda sau alte forme legale de deținere a unui teren.

54 Statele membre trebuie să efectueze controale cu privire la toate cererile pentru a preveni și a corecta neregulile și pentru a recupera plățile necuvenite²⁵ și, în acest scop, pot impune solicitantului să furnizeze dovezi că terenul se află în mod legal la dispoziția sa²⁶, în special în cazul în care există îndoieli.

55 Controalele cu privire la dreptul legal al fermierilor de a utiliza terenurile declarate variază de la un stat membru la altul. Potrivit rezultatelor obținute în urma sondajului Curții, 8 agenții de plăți din două state membre verifică acest aspect în toate cazurile. 9 dintre cele 47 de agenții de plăți care au răspuns la sondajul Curții au declarat că efectuează astfel de controale numai în cazul cererilor de plată care se suprapun, în timp ce celelalte agenții de plăți efectuează controale specifice și în alte situații, de exemplu:

•  în cazul terenurilor declarate pentru prima dată sau aflate în proprietatea unei entități publice;
•  în cazul în care apar îndoieli în timpul controalelor administrative sau al vizitelor pe teren.

56 Atunci când terenul este declarat de mai multe persoane care pretind că dispun de un temei juridic pentru a face acest lucru, se aplică principiul „puterii de a lua decizii”, din punctul de vedere al beneficiilor asumate și al riscurilor financiare suportate de fermier²⁷. O hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene a adus unele clarificări cu privire la aspectele în cauză, atrăgând atenția asupra relevanței pe care o are faptul că terenul se află în mod legal la dispoziția solicitantului. Curtea a statuat că, atunci când terenul este declarat atât de proprietar, cât și de un terț care utilizează terenul fără a dispune de vreun temei juridic, terenul respectiv este considerat a fi la dispoziția proprietarului²⁸.

57 În urma acestei hotărâri, în iunie 2021, Comisia a emis orientări în atenția statelor membre²⁹. Orientările explică faptul că, pentru ca un beneficiar să aibă la dispoziție în mod legal un teren, se presupune că acesta trebuie să obțină dreptul de a-l utiliza în mod legal. Ele afirmă, de asemenea, că statele membre își pot concepe propriile controale, dar că acestea trebuie să prevină și să corecteze neregulile în mod eficace și că nu ar trebui să se limiteze la cererile duble.

Fonduri solicitate pentru terenuri fără să fie desfășurată nicio activitate agricolă

58 Persoanele care comit fraude pot încerca, de asemenea, să achiziționeze terenuri – în mod legal sau nu – exclusiv în scopul de a primi plăți directe, fără a desfășura nicio activitate agricolă. Riscul este mai ridicat în cazul anumitor pășuni și al zonelor montane, unde este mai dificil pentru agențiile de plăți să controleze activitatea agricolă necesar a fi efectuată, cum ar fi pășunatul (a se vedea caseta 8).

Raportarea de către Curte a cazurilor de suspiciune de fraudă

59 În cursul activității desfășurate în fiecare an în scopul furnizării declarației de asigurare, Curtea detectează o serie de nereguli potențial frauduloase, dar nu poate avea certitudinea că a avut loc efectiv o fraudă.

60 În perioada 2018‑2020, rata globală de eroare pe care a raportat-o Curtea pentru cheltuielile aferente rubricii Resurse naturale a scăzut de la 2,4 % la 2,0 % din totalul plăților. PAC a reprezentat aproximativ 97 % din aceste cheltuieli. Curtea a auditat, pentru exercițiile respective, 698 de plăți efectuate în cadrul PAC și a cuantificat erori în 101 cazuri. În 17 dintre aceste cazuri, auditorii săi au suspectat că eroarea putea fi asociată unei fraude.

61 Curtea nu are dreptul de a investiga cazuri de fraudă și a înaintat 12 dintre cele 17 cazuri către OLAF, în vreme ce în celelalte 5 cazuri erau deja în curs de desfășurare investigații sau proceduri de recuperare sau suma implicată era atât de mică încât nu îndeplinea criteriile de investigare ale OLAF din motive de proporționalitate.

Comisia a luat măsuri împotriva fraudei legate de cheltuielile din cadrul PAC, dar nu a fost suficient de proactivă

62 Pentru a combate frauda, Curtea se așteaptă ca Comisia să ia măsuri adecvate pentru a obține o imagine de ansamblu asupra fraudei și a riscurilor de fraudă în cadrul cheltuielilor PAC și pentru a răspunde în mod adecvat la aceste riscuri³¹.

63 În cadrul strategiei sale antifraudă³², DG AGRI a luat măsuri pentru a-și consolida cooperarea cu OLAF (în ceea ce privește raportarea cazurilor către OLAF și monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor OLAF), pentru a oferi cursuri de formare și orientări personalului său, pentru a pune orientări la dispoziția statelor membre și pentru a sensibiliza cu privire la fraudă atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

64 Curtea a examinat dacă Comisia:

• a efectuat o evaluare cuprinzătoare a riscurilor de fraudă și a monitorizat apariția unor noi tipologii de fraudă;
• a furnizat orientări adecvate și a sensibilizat statele membre cu privire la riscurile de fraudă identificate;
• a monitorizat în mod adecvat măsurile antifraudă ale statelor membre;
• a promovat utilizarea noilor tehnologii pentru a consolida sistemele de control.

Comisia a identificat principalele riscuri de fraudă și a emis recent o serie de orientări referitoare la „acapararea terenurilor”

65 Unul dintre obiectivele strategice stabilite în strategia antifraudă a DG AGRI consta în „consolidarea evaluării riscurilor de fraudă”. DG AGRI a raportat cu privire la analizele pe care le-a efectuat în versiunile succesive ale strategiei sale antifraudă (a se vedea tabelul 2). DG AGRI considera că:

• măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale și anumite măsuri de piață (acțiunile de promovare și sprijinul pentru organizațiile de producători) prezentau un risc mai ridicat;
• plățile directe, alte plăți bazate pe suprafață și plățile bazate pe numărul de animale erau mai puțin expuse la risc.

66 Începând din 2014, DG AGRI s-a angajat să monitorizeze noile tipologii de fraudă care apar. În 2016, această direcție a realizat o analiză cuprinzătoare a riscurilor de fraudă și s-a angajat să o actualizeze anual. Începând din 2017, DG AGRI a considerat că o actualizare a analizei sale a riscurilor nu era necesară, întrucât riscurile nu au suferit schimbări și nu au apărut noi mecanisme de fraudă. DG AGRI intenționează să efectueze o nouă analiză a riscurilor de fraudă înainte de intrarea în vigoare a noii PAC în ianuarie 2023.

67 În perioada 2017‑2019, OLAF a investigat cazuri în care se comiteau abuzuri sistematice în ceea ce privește plățile directe în Italia, în Franța și în Slovacia (a se vedea caseta 6, caseta 7 și caseta 8). DG AGRI nu și-a completat evaluarea riscurilor de fraudă pentru a acoperi și fenomenul „acaparării terenurilor”, deoarece nu considera că acesta constituia o fraudă directă împotriva PAC.

68 În strategia sa antifraudă din 2020, DG AGRI a descris fenomenul „acaparării terenurilor” ca fiind însușirea în mod ilegal a unor terenuri agricole pentru care autorii fraudelor solicită apoi plăți directe în mod legal. DG AGRI a afirmat că strategia acoperea și riscuri reputaționale care nu au un impact direct asupra intereselor financiare ale UE, riscuri ce pot include fenomene precum „acapararea terenurilor” și alte abuzuri. În acest context, DG AGRI a evaluat că aceste fenomene nu decurg din deficiențe ale legislației PAC, ci constituie o chestiune de supremație a legii în statele membre în cauză.

69 Așa cum s-a raportat în caseta 5, fenomenul de „acaparare a terenurilor” poate fi pus în legătură cu o serie de practici frauduloase, cum ar fi falsificarea de documente, forme de constrângere, trafic de influență politică sau de informații privilegiate, manipularea procedurilor sau darea de mită. Conform orientărilor Comisiei bazate pe jurisprudența recentă (a se vedea punctul 57), pentru ca un beneficiar să aibă la dispoziție în mod legal un teren, se presupune că acesta trebuie să obțină dreptul de a-l utiliza în mod legal. În consecință, atunci când se stabilește, în baza legislației naționale, că un astfel de drept a fost obținut prin recurgerea la practici frauduloase, plățile subiacente devin neconforme cu reglementările. În astfel de cazuri, agențiile de plăți pot juca un rol utilizând datele care se află la dispoziția lor pentru a identifica semnalele de alertă și cooperând cu autoritățile de aplicare a legii care efectuează investigații.

Comisia a pus la dispoziția statelor membre orientări, dar unele agenții de plăți au indicat că sunt necesare mai multe îndrumări practice

70 DG AGRI a întreprins acțiuni menite să sensibilizeze statele membre cu privire la aspecte legate de fraudă și le-a pus la dispoziție orientări și indicatori de fraudă („semnale de alertă”). Aceste activități sunt sintetizate în figura 8.

71 Ca răspuns la întrebările adresate de Curte cu privire la orientările primite din partea Comisiei, agențiile de plăți au menționat inițiativele DG AGRI, dar au făcut referire și la alte surse de informații:

• orientările antifraudă ale Comisiei pentru fondurile structurale și de investiții europene;
• schimbul de informații în cadrul Comitetului consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) și în cadrul rețelei de învățare a DG AGRI;
• „rapoartele PIF” și alte orientări furnizate de OLAF.

72 Majoritatea agențiilor de plăți care au participat la sondaj au considerat că orientările Comisiei sunt utile, deși două dintre ele au remarcat că unele analize (de exemplu, cele din rapoartele PIF) sunt interesante, dar prea generice pentru a le fi utile în activitatea cotidiană. Șapte agenții de plăți au apreciat exemplele de cazuri de fraudă care au fost prezentate în cadrul seminarelor antifraudă. Două agenții de plăți au considerat că orientările ar trebui să fie completate cu mai multe exemple practice.

73 Figura 9 indică orientările care au fost furnizate de DG AGRI începând cu anul 2012.

74 DG AGRI nu a mai publicat nicio notă de orientare privind indicatorii de risc de fraudă („semnalele de alertă”) după 2013, deși stabilirea unor indicatori suplimentari de fraudă ar fi benefică pentru a orienta agențiile de plăți în activitatea lor. Majoritatea seminarelor specializate pe acest subiect au avut loc între 2013 și 2018; ele au fost reluate în 2021. Din 2020, statele membre și DG AGRI au discutat periodic despre măsuri antifraudă cu ocazia reuniunilor lor din cadrul rețelei de învățare.

Comisia monitorizează măsurile antifraudă puse în aplicare de statele membre, dar imaginea de ansamblu pe care o obține prezintă lacune

75 Pentru a putea respecta criteriile de acreditare legate de fraudă stabilite în legislația UE³³ (a se vedea caseta 1), în 2014, Comisia (DG AGRI) a recomandat agențiilor de plăți să adopte măsuri specifice (a se vedea caseta 9).

76 În fiecare an, organismele de certificare din statele membre examinează respectarea de către agențiile de plăți a criteriilor de acreditare, precum și sistemele lor de control intern. Potrivit Comisiei, aceste organisme ar trebui să evalueze și punerea în aplicare de către statele membre a măsurilor antifraudă recomandate (a se vedea caseta 9). Comisia examinează rapoartele anuale ale organismelor de certificare și urmărește acțiunile întreprinse pentru remedierea deficiențelor identificate.

77 În 2016, Comisia a furnizat organismelor de certificare orientări privind criteriile de acreditare, inclusiv o secțiune referitoare la prevenirea și detectarea fraudelor, dar nu a oferit nicio îndrumare cu privire la controalele pe care trebuiau să le efectueze aceste organisme.

78 Curtea a examinat rapoartele întocmite în perioada 2018‑2020 de unele organisme de certificare privind cinci agenții de plăți. Trei organisme de certificare au raportat cu privire la controalele pe care le-au efectuat și au formulat recomandări atunci când au identificat deficiențe, în timp ce celelalte două organisme nu au inclus astfel de informații în rapoartele lor. Comisia nu a solicitat acestor două organisme de certificare să furnizeze detalii suplimentare.

79 Faptul că organismele de certificare nu examinează și nu raportează în mod complet poate afecta asigurarea pe care o oferă cu privire la calitatea măsurilor antifraudă care sunt instituite în cadrul agențiilor de plăți. Comisia a discutat mai în profunzime rolul organismelor de certificare în această privință cu ocazia unei reuniuni organizate cu acestea în noiembrie 2021.

80 DG AGRI efectuează controale privind conformitatea și acreditarea pentru a evalua sistemele de control ale agențiilor de plăți, controale care pot acoperi măsurile antifraudă. În ceea ce privește controalele privind acreditarea, Curtea a examinat rapoartele privind acreditarea întocmite de DG AGRI pentru statele membre pe care le-a selectat și a constatat că:

• în cazul Franței, nu s-au efectuat controale privind acreditarea recente pentru cele trei agenții de plăți selectate;
• în cazul Italiei, s-au transmis solicitări de informații în 2015 și în 2019 agenției de plăți selectate, dar acestea s-au axat mai degrabă pe gestionarea datoriilor decât pe măsuri antifraudă;
• în cazul Slovaciei, DG AGRI s-a concentrat asupra măsurilor antifraudă (a se vedea punctul următor și caseta 10).

81 În anumite cazuri în care Comisia ia cunoștință de o posibilă utilizare necorespunzătoare a fondurilor, agenția de plăți poate fi supusă unor controale aprofundate (a se vedea figura 10 și caseta 10).

Comisia a promovat utilizarea noilor tehnologii, dar acestea nu sunt exploatate în măsură suficientă

82 Comisia a promovat utilizarea noilor tehnologii pentru efectuarea controalelor administrative prin intermediul IACS. Ea a încurajat, de asemenea, recurgerea la „controalele prin monitorizare” și la Arachne.

83 Începând din 2018, agențiile de plăți au fost autorizate să efectueze „controale prin monitorizare”. Această abordare utilizează procese automatizate pentru a verifica conformitatea cu normele aferente PAC pentru caracteristici care pot fi monitorizate pe baza datelor satelitare. Până în prezent, agențiile de plăți au recurs la „controale prin monitorizare” în principal pentru a evalua cererile de ajutor bazat pe suprafață depuse în cadrul schemelor de plăți directe.

84 Agențiile de plăți pot compara datele provenite de la sateliți privind tipurile de culturi și activitatea agricolă cu informațiile prezentate de fermieri în cererile lor de ajutor. Atunci când toate criteriile de eligibilitate pentru o anumită schemă de plată pot fi evaluate din spațiu, agențiile de plăți sunt în măsură să monitorizeze de la distanță întreaga populație de parcele declarate.

85 Noua abordare permite agențiilor de plăți să îi avertizeze pe fermieri cu privire la eventuala nerespectare a normelor în timpul sezonului de vegetație (de exemplu, cu privire la cosirea unui teren până cel târziu la o anumită dată), oferindu-le astfel mai multe ocazii de a-și rectifica cererile înainte ca acestea să fie finalizate și încurajând astfel respectarea normelor aferente schemelor³⁵.

86 „Controalele prin monitorizare” au potențialul de a reduce sarcina administrativă și de a îmbunătăți raportul cost-eficacitate³⁶. Grație faptului că furnizează observații periodice cu privire la activitatea agricolă a unei întregi populații de beneficiari, aceste controale au un efect disuasiv și pot contribui la identificarea semnalelor de alertă privind fraude potențiale.

87 Începând din 2013, Comisia și-a dezvoltat propriul instrument informatic de evaluare a riscurilor, Arachne, care este pus la dispoziția statelor membre cu titlu gratuit și a cărui utilizare este facultativă. Arachne prelucrează și analizează date furnizate de statele membre cu privire la beneficiari, la contractanți și la alte părți interesate care au legătură cu un proiect și efectuează verificări încrucișate ale datelor cu informații din baze de date externe privind societățile și persoanele care au legături cu aceste societăți. În acest fel se pot identifica proiecte, beneficiari și contractanți care sunt predispuși la risc de fraudă.

88 Dezvoltat inițial pentru domeniul de cheltuieli Coeziune, Arachne a fost extins la PAC prin intermediul unui proiect-pilot lansat în februarie 2019 care acoperea proiecte din domeniul dezvoltării rurale.

89 Legislația care reglementează PAC începând din 2023³⁷ impune Comisiei să pună instrumentul la dispoziția statelor membre în vederea utilizării facultative. Comisia are obligația de a publica un raport de evaluare în 2025. Printr-o declarație comună, Consiliul și Parlamentul European s-au angajat să examineze o propunere privind utilizarea obligatorie a instrumentului, în urma raportului de evaluare al Comisiei³⁸.

Punerea în aplicare de către statele membre a acestor tehnologii necesită timp

90 În raportul său special privind utilizarea noilor tehnologii de imagistică pentru monitorizarea PAC, Curtea a recomandat Comisiei să promoveze „controalele prin monitorizare” ca un sistem-cheie de control pentru PAC post-2020³⁹, iar Comisia s-a angajat să ofere sprijin statelor membre pentru dezvoltarea acestei noi abordări.

91 La sfârșitul anului 2020, la doi ani de la lansarea instrumentului, „controalele prin monitorizare” acopereau 5,7 % din suprafața totală pentru care se primeau plăți directe⁴⁰. Conform estimărilor Comisiei, până la sfârșitul anului 2021, gradul de acoperire ajunsese la 13,1 %.

92 În cadrul noii PAC, pentru măsurile bazate pe suprafață va fi obligatorie, în toate statele membre, analiza automatizată prin intermediul datelor satelitare grație „sistemului de monitorizare a suprafețelor”. Comisia preconizează că această cerință va mări suprafața care face obiectul monitorizării prin satelit.

93 La doi ani de la lansarea proiectului-pilot Arachne pentru PAC, 7⁴¹ din 76 de agenții de plăți au introdus date în sistem și utilizează instrumentul într-o anumită măsură, 4⁴² se află în regim de testare și 10⁴³ au inițiat discuții preliminare în vederea utilizării acestuia. Întrucât Arachne este un instrument de evaluare a riscurilor bazat pe data mining (extragere de date), utilitatea sa depinde de cantitatea de date pe care le introduc autoritățile statelor membre și de utilizarea sau nu a acestuia.

Trebuie exploatat potențialul de dezvoltare tehnologică suplimentară

94 Inteligența artificială are un potențial semnificativ de îmbunătățire a instrumentelor de lucru, permițând detectarea unor corelații între miliarde de puncte de date. Instrumentele de tip data mining pot îmbunătăți eficiența sistemelor de monitorizare și capacitatea acestora de a detecta frauda și gestionarea defectuoasă a fondurilor publice.

Utilizarea volumelor mari de date pentru identificarea beneficiarilor reali

95 Cerințele de publicare a informațiilor și de raportare sunt esențiale pentru a permite asigurarea răspunderii de gestiune și controlul în vederea prevenirii corupției și a fraudei.

96 În mai 2021, Parlamentul European a publicat un studiu⁴⁴ care analiza beneficiarii care au primit fonduri din partea PAC în 2018 și în 2019 și fonduri din partea politicii de coeziune între 2014 și 2020, pentru a identifica cei mai mari beneficiari. Studiul a făcut distincție între „beneficiarii direcți” – destinatarii direcți ai fondurilor UE – și „beneficiarii finali” (beneficiarii reali), și anume persoanele juridice sau fizice care controlează direct sau indirect proporția cea mai mare a părților sociale ale beneficiarului direct. Studiul a evidențiat dificultățile tehnice și juridice pe care le presupune obținerea unei imagini de ansamblu cuprinzătoare asupra beneficiarilor finali și a cuantumurilor de fonduri din partea UE primite.

97 Raportul a relevat că organismele publice, societățile cu răspundere limitată și alte tipuri de persoane juridice reprezentau aproximativ o zecime din beneficiarii direcți, dar au primit peste o treime din fondurile PAC în perioada 2018‑2019. Pentru a face față fragmentării și provocărilor implicate de identificarea beneficiarilor finali ai fondurilor UE, raportul a sugerat să se creeze o bază de date comună a UE care să includă toate proiectele finanțate de PAC și de fondurile structurale și de investiții europene. În septembrie 2021, Parlamentul European a publicat un studiu privind cerințele pentru o bază de date unică a beneficiarilor⁴⁵.

98 O bază de date comună a beneficiarilor din UE ar permite colectarea de date privind milioane de operatori. Aceste volume mari de date ar face posibilă identificarea unor corelații în ceea ce privește distribuirea fondurilor și ar contribui la alertarea cu privire la eventuale situații frauduloase.

99 Așa cum a subliniat Comisia în Raportul său PIF pentru 2020⁴⁶, o mai mare transparență pentru entitățile (inclusiv contractanți, subcontractanți și beneficiari reali) care beneficiază de finanțări publice (UE și naționale), precum și o colectare și o utilizare mai eficiente a datelor, valorificând pe deplin oportunitățile oferite de interconectivitatea informatică, extragerea datelor și instrumentele de evaluare a riscurilor, sunt esențiale pentru combaterea fraudei.

100 Regulamentul privind dispozițiile comune pentru perioada 2021‑2027 în domeniul coeziunii⁴⁷ impune statelor membre să colecteze informații cu privire la beneficiarii reali ai finanțării din partea UE. Noua legislație privind PAC impune statelor membre să colecteze informațiile necesare pentru identificarea beneficiarilor, inclusiv pentru identificarea grupului din care fac parte aceștia, dar nu face referire la informațiile privind beneficiarii reali⁴⁸.

Utilizarea inteligenței artificiale pentru identificarea riscurilor de fraudă

101 Comisia recomandă agențiilor de plăți să creeze un registru al indicatorilor de risc de fraudă („semnale de alertă”). Atunci când au răspuns la sondajul Curții, agențiile de plăți au furnizat câteva exemple în acest sens (figura 11).

102 Unele semnale de alertă, în special cele privind plățile directe, ar putea fi încorporate direct în baza de date IACS. De exemplu, autoritățile italiene intenționează să introducă în sistemul lor detalii privind parcelele care au fost confiscate sau care fac obiectul unor proceduri judiciare, astfel încât sistemul să poată trage un semnal de alarmă.

103 Pentru a automatiza și mai mult controalele și pentru a trage semnale de alarmă, s-ar putea exploata tehnici de învățare automată. Agenția de plăți din Estonia a aplicat tehnici de învățare automată pe baza imaginilor prin satelit cu scopul de a preveni și a detecta cazurile de nerespectare a cerințelor privind cositul. Agenția de plăți consideră că acest sistem a sporit gradul de conștientizare în rândul beneficiarilor cu privire la faptul că activitatea sa de monitorizare acoperă 100 % din parcele, ceea ce a condus la un efect disuasiv și a contribuit la prevenirea neregulilor și a fraudei. O altă agenție de plăți a implementat un sistem bazat pe un algoritm care caută indicatori ai parcelelor expuse la riscul de cereri de ajutor neconforme cu reglementările. Agenția de plăți identifică apoi societățile cu un număr semnificativ de astfel de parcele, în cazul cărora poate exista un risc sporit de nereguli și de fraudă.

104 În Italia, o inițiativă comună a agenției naționale de plăți și a Ministerului Afacerilor Interne urmărește să creeze un model de creare de profiluri pentru a identifica localitățile cu o probabilitate ridicată de zone de interes infracțional, prin utilizarea tehnicilor de data mining și a fotointerpretării. Analizând imagini satelitare disponibile în LPIS, proiectul analizează variațiile calitative și cantitative ale elementelor teritoriale care ar putea fi imputabile activităților infracționale, cum ar fi gropile ilegale de gunoi, deversările, bidonville-urile, construcțiile ilegale și clădirile abandonate. Comparând aceste informații cu date privind localitățile, proiectul vizează să identifice situații în care au avut loc sau ar putea avea loc activități infracționale.

105 Inteligența artificială are un mare potențial, dar are nevoie de volume mari de date într-un format accesibil și de o interconectare a bazelor de date. Răspunzând la sondajul Curții, unele agenții de plăți au atras atenția asupra obstacolelor care le împiedică accesul la date, cum ar fi:

• schimbul de informații între diferiți actori și diferite baze de date poate fi îngreunat de cerințele juridice legate de secretul bancar sau de protecția datelor;
• interconectarea bazelor de date și automatizarea proceselor și a controalelor necesită expertiză și capacități informatice specifice;
• dezvoltarea capacităților informatice necesare are nevoie de investiții financiare substanțiale, care pot să fie disproporționate în raport cu volumul fondurilor alocate anumitor măsuri, cu dimensiunea redusă a anumitor state membre sau cu nivelul potențialelor fraude.

Concluzii și recomandări

106 Curtea a examinat, în cadrul auditului, dacă Comisia a luat măsuri adecvate în legătură cu frauda legată de cheltuielile aferente politicii agricole comune (PAC). Au fost analizate mecanismele de fraudă din cadrul schemelor de plăți aferente PAC. Curtea a evaluat dacă Comisia a identificat riscurile de fraudă care afectează cheltuielile PAC și dacă a răspuns în mod adecvat la aceste riscuri.

107 Conform concluziei globale la care a ajuns Curtea, Comisia a reacționat la cazurile individuale de fraudă care au afectat cheltuielile PAC, dar nu a fost suficient de proactivă în ceea ce privește abordarea impactului pe care îl are riscul de acaparare ilegală a terenurilor asupra plăților din cadrul PAC, în ceea ce privește monitorizarea măsurilor antifraudă luate de statele membre și în ceea ce privește exploatarea potențialului noilor tehnologii.

108 Curtea a prezentat, în raportul de față, o imagine de ansamblu asupra riscurilor de fraudă care afectează PAC. Riscurile pe care le-a identificat sunt legate de disimularea de către beneficiari a neîndeplinirii unor condiții de eligibilitate (punctele 31-38), de complexitatea măsurilor finanțate (punctele 39-41) și de formele ilegale de „acaparare a terenurilor” (punctele 42-58).

109 Comisia a evaluat riscurile de fraudă la care sunt vulnerabile cheltuielile din cadrul PAC și a recunoscut că cele mai expuse la risc sunt măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale și anumite măsuri de piață (punctul 65). Cea mai recentă analiză a riscurilor de fraudă din cadrul PAC a fost efectuată de Comisie în 2016 și o nouă analiză este planificată înainte de intrarea în vigoare a noii PAC în ianuarie 2023 (punctul 66).

110 Comisia a pus la dispoziția statelor membre orientări cu privire la aspecte legate de fraudă (punctul 70), orientări care au fost apreciate de majoritatea agențiilor de plăți (punctul 72). Începând din 2020, măsurile antifraudă au fost discutate de Comisie cu statele membre în cadrul reuniunilor periodice (punctul 74), iar în 2021 Comisia a publicat orientări specifice privind controalele pe care trebuie să le efectueze agențiile de plăți pentru a verifica temeiul juridic pe baza căruia este declarat terenul agricol (punctul 57).

111 Controalele desfășurate de Comisie în ceea ce privește acreditarea și conformitatea agențiilor de plăți pot acoperi măsurile antifraudă (punctul 80). Comisia se bazează pe examinările efectuate anual de organismele de certificare pentru a monitoriza respectarea de către agențiile de plăți a criteriilor lor de acreditare, precum și măsurile lor antifraudă (punctul 76). În 2016, Comisia a furnizat organismelor de certificare orientări privind criteriile de acreditare, dar nu a oferit nicio îndrumare cu privire la controalele pe care trebuiau să le efectueze aceste organisme în legătură cu frauda (punctul 77). Rapoartele unora dintre organismele de certificare nu furnizau decât o analiză limitată a măsurilor antifraudă aplicate de agențiile de plăți, dar Comisia nu a solicitat acestor organisme să furnizeze detalii suplimentare în aceste cazuri (punctul 78).

112 Comisia a promovat utilizarea noilor tehnologii pentru a automatiza controalele, de exemplu în cazul „controalelor prin monitorizare” care se bazează pe imagini prin satelit (punctele 83-86), și și-a dezvoltat propriul instrument de evaluare a riscurilor, Arachne, cu scopul de a sprijini statele membre în eforturile de prevenire a fraudei (punctele 87-89). Aceste tehnologii au fost adoptate de statele membre într-un ritm lent (punctele 91 și 93). Inteligența artificială și volumele mari de date au un potențial pentru combaterea fraudei (punctele 94-104), dar statele membre au dificultăți în a valorifica aceste oportunități (punctul 105). Comisia a început să promoveze aceste tehnologii.

Recomandarea 1 – Dobândirea unei înțelegeri mai aprofundate cu privire la riscurile de fraudă și la măsurile antifraudă legate de cheltuielile PAC și partajarea acestei înțelegeri

Comisia ar trebui:

1. să actualizeze orientările destinate organismelor de certificare pentru a clarifica rolul acestora în evaluarea măsurilor antifraudă ale agențiilor de plăți și să verifice modul în care organismele de certificare aplică orientările;
2. să examineze modul în care agențiile de plăți pun în aplicare orientările privind verificarea faptului că terenul se află în mod legal la dispoziția solicitantului și să disemineze bunele practici care abordează riscurile pe care le prezintă fenomenul de acaparare ilegală a terenurilor;
3. în funcție de rezultatele legate de literele (a) și (b), să își actualizeze evaluarea gradului în care diferitele scheme de cheltuieli sunt expuse la riscuri de fraudă și a gradului în care măsurile antifraudă puse în aplicare la nivelul statelor membre sunt capabile să detecteze, să prevină și să corecteze fraudele, precum și să ia măsurile necesare pentru a atenua principalele riscuri de fraudă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

Recomandarea 2 – Promovarea utilizării noilor tehnologii pentru prevenirea și detectarea fraudei legate de cheltuielile PAC

Comisia ar trebui:

1. să sprijine agențiile de plăți în demersurile lor de utilizare a „controalelor prin monitorizare” și a viitorului „sistem de monitorizare a suprafețelor”, în special prin identificarea blocajelor care frânează adoptarea noilor tehnologii și prin schimbul de bune practici și de soluții tehnice privind eventualele modalități de eliminare a acestor blocaje;
2. să promoveze în rândul agențiilor de plăți utilizarea instrumentelor de detectare a fraudelor precum Arachne, pentru a crește numărul statelor membre care le utilizează;
3. să partajeze cu statele membre bunele practici privind utilizarea inteligenței artificiale și a învățării automate pentru a identifica corelațiile care semnalează o fraudă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2024.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în data de 4 mai 2022.

Anexe

Anexa I – Regimul în care sunt deținute terenurile agricole (UE-27, 2016)

Acronime

AFCOS: serviciu de coordonare antifraudă (anti-fraud coordination service)

COCOLAF: Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei

COSO: Comitetul Organizațiilor de Sponsorizare a Comisiei Treadway

DG AGRI: Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală

EPPO: Parchetul European

GSAA: cerere de ajutor în format electronic cu informații geospațiale

IACS: Sistemul integrat de administrare și control (Integrated Administration and Control System)

IMM-uri: întreprinderi mici și mijlocii

IMS: Sistemul de gestionare a neregulilor (Irregularity Management System)

LPIS: Sistemul de identificare a parcelelor agricole (Land Parcel Identification System)

OLAF: Oficiul European de Luptă Antifraudă

PAC: politica agricolă comună

PIF: protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, din expresia în limba franceză protection des intérêts financiers

TVA: taxa pe valoarea adăugată

Glosar

Agenție de plăți: organism acreditat de un stat membru pentru gestionarea și controlul cheltuielilor agricole ale UE.

Baza de date Arachne: instrument de data mining dezvoltat de Comisie pentru a sprijini autoritățile de management și agențiile de plăți în gestionarea și controlul fondurilor ESI.

Beneficiar: persoană fizică sau juridică ce primește un grant sau un împrumut de la bugetul UE.

Cerere de ajutor în format electronic cu informații geospațiale: instrument de depunere online a cererilor de ajutor agricol bazat pe suprafață.

Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei: organism din cadrul OLAF care coordonează modul în care Comisia și statele membre combat frauda care aduce atingere intereselor financiare ale UE.

Controale prin monitorizare: un substitut pentru controalele la fața locului, care implică observarea, urmărirea și evaluarea sistematică a criteriilor de eligibilitate și a obligațiilor, pe baza datelor satelitare.

Corupție: abuzul de putere publică, corporativă sau personală în vederea obținerii unor câștiguri ilegale.

Declarația de asigurare: declarație publicată în raportul anual al Curții de Conturi Europene, prin care aceasta prezintă opinia sa de audit cu privire la fiabilitatea conturilor UE și la regularitatea operațiunilor subiacente acestora.

Digitalizare: trecerea la integrarea și folosirea tehnologiei digitale și a informațiilor digitalizate pentru a simplifica, a accelera, a eficientiza procesele și sarcinile și/sau a le face să fie mai economice.

Eroare: rezultatul unui calcul incorect sau al unei nereguli cauzate de neconformitatea cu cerințele legale și contractuale.

Fraudă confirmată: neregulă pe care o instanță judecătorească a declarat-o ca fiind fraudă.

Fraudă: comiterea intenționată și ilegală a unui act de înșelăciune pentru a obține un avantaj material prin privarea unei alte părți de bunuri sau de bani.

Gestiune partajată: metodă de execuție a bugetului UE în cadrul căreia, spre deosebire de gestiunea directă, Comisia deleagă sarcini de execuție statelor membre, păstrând însă responsabilitatea finală.

Inteligență artificială: utilizarea calculatoarelor pentru a simula inteligența umană prin capacități precum învățarea și rezolvarea de probleme.

Întreprinderi mici și mijlocii: definiție în termeni de dimensiune, aplicată societăților și altor organizații, pe baza numărului de angajați și în funcție de anumite criterii financiare. Întreprinderile mici au mai puțin de 50 de angajați și cifra lor de afaceri sau bilanțul total nu depășește 10 milioane de euro. Întreprinderile medii au mai puțin de 250 de angajați și cifra lor de afaceri nu depășește 50 de milioane de euro sau valoarea totală a bilanțului este de cel mult 43 de milioane de euro.

Învățare automată: procesul prin care o aplicație informatică utilizează inteligența artificială pentru a-și îmbunătăți performanța în îndeplinirea unei sarcini specifice.

Măsură de piață: intervenție publică pe piețele agricole pentru a se atenua efectele unor scăderi ale prețurilor și pentru a se face față dificultăților structurale, prin ajutoare sectoriale (de exemplu, schemele pentru sectorul fructelor și al legumelor și pentru sectorul vitivinicol sau programul de distribuire a laptelui în școli).

Neregulă: încălcare a normelor UE (sau a normelor naționale relevante) ori a obligațiilor contractuale.

Organism de certificare: în contextul cheltuielilor agricole, o entitate publică sau privată desemnată de statul membru pentru a certifica anual fiabilitatea conturilor agențiilor de plăți, legalitatea și regularitatea cheltuielilor și buna funcționare a sistemelor lor de control intern.

Plan de acțiune: document care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a atinge un anumit obiectiv.

Plăți directe: plăți de sprijin, în principal ajutoare bazate pe suprafață, efectuate direct către fermieri în cadrul Fondului european de garantare agricolă.

Program de dezvoltare rurală: set de obiective și acțiuni naționale sau regionale multianuale, aprobate de Comisie, pentru punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală a UE.

Semnal de alertă: indicator de risc care semnalează că o operațiune sau o altă activitate ar putea avea un caracter fraudulos.

Serviciu de coordonare antifraudă: organism desemnat de fiecare stat membru pentru a facilita cooperarea cu OLAF.

Sistemul de gestionare a neregulilor: aplicație utilizată de statele membre pentru a raporta către OLAF nereguli, inclusiv suspiciunile de fraudă. 

Sistemul de identificare a parcelelor agricole: bază de date în care sunt înregistrate terenurile agricole din statele membre și care este utilizată pentru efectuarea plăților de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și în scopul controalelor privind eligibilitatea cererilor depuse de fermieri.

Sistemul de monitorizare a suprafețelor: tehnologie destinată observării, urmăririi și evaluării sistematice a activităților agricole prin utilizarea datelor satelitare.

Sistemul integrat de administrare și control: mecanism al UE utilizat de statele membre pentru gestionarea și controlul plăților efectuate către fermieri în cadrul politicii agricole comune.

Suspiciune de fraudă: neregulă care determină inițierea unei proceduri administrative sau judiciare cu scopul de a se stabili dacă a fost sau nu frauduloasă.

Volume mari de date (big data): prelucrarea, colectarea, stocarea și analizarea unor volume mari de date nestructurate, care oferă potențialul de a utiliza informațiile rezultate pentru dobândirea unor noi perspective.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61337.

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61337.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul João Figueiredo, membru al Curții, și preluat ulterior de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții, care au fost sprijiniți de: Paula Betencourt și Kristian Sniter, șefi de cabinet, și Matteo Tartaggia, atașat în cadrul cabinetului; Richard Hardy, manager principal; Michela Lanzutti, coordonatoare; Antonio Caruda Ruiz, Servane De Becdelievre, Jan Machán, Adrien Meric și Milan Šmíd, auditori. Marika Meisenzahl a furnizat sprijin grafic.

 

De la stânga la dreapta: Antonio Caruda Ruiz, Michela Lanzutti, Matteo Tartaggia, Nikolaos Milionis, Kristian Sniter, Servane De Becdelievre, Jan Machán, Marika Meisenzahl.

Note

¹ Articolul 3 din Directiva (UE) 2017/1371 (Directiva PIF). Acronimul PIF vine din expresia protection des intérêts financiers, din limba franceză, și se referă la protecția intereselor financiare ale UE.

² A se vedea, de exemplu, Asociația Examinatorilor de Fraudă Certificați.

³ Rapoartele PIF sunt disponibile pe site-ul Comisiei.

⁴ Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia și Finlanda.

⁵ Articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei.

⁶ Raportul special nr. 01/2019: „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze” și Raportul special nr. 06/2019: „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE: autoritățile de management trebuie să consolideze detectarea, reacția și coordonarea”.

⁷ Punctele 6.34-6.41 și 6.44 din Raportul anual pe 2019.

⁸ Raportul PIF 2020 al Comisiei, anexa 1, COM(2021) 578.

⁹ Punctele 23-28 din Raportul special nr. 01/2019: „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze” și punctele 47-57 din Raportul special nr. 06/2019: „Combaterea fraudei legate de cheltuielile în domeniul politicii de coeziune a UE: autoritățile de management trebuie să consolideze detectarea, reacția și coordonarea”.

¹⁰ Punctul 7.3.1 din strategia antifraudă a DG AGRI, versiunea 4.0, Ares(2020)5099349.

¹¹ Punctele 6.35 și 6.36 din Raportul anual pe 2019.

¹² Exemplul 1 din anexa 7.3 la Raportul anual pe 2016.

¹³ Caseta 7.3 din Raportul anual pe 2018.

¹⁴ OLAF report 2018, p. 28.

¹⁵ Caseta 7.6 din Raportul anual pe 2017.

¹⁶ Caz raportat în baza de date IMS.

¹⁷ Operațiune auditată pentru Declarația de asigurare privind 2016.

¹⁸ Articolul 33 alineatul (1) și articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

¹⁹ Parlamentul European, „Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole în UE”, p. 15; Transnational Institute (TNI)-European Coordination Via Campesina (ECVC), Land concentration, land grabbing and people’s struggles in Europe, p. 16.

²⁰ Parlamentul European, Addressing the human rights impacts of ‘land grabbing’.

²¹ Parlamentul European, „Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole în UE”.

²² OLAF report 2017, p. 20-21.

²³ OLAF press release No 03/2021.

²⁴ Punctul 34 din Hotărârea din 17 decembrie 2020, Land Berlin, cauza C-216/19.

²⁵ Articolul 58 alineatul (2) și articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

²⁶ Punctul 90 din Hotărârea din 24 iunie 2010, Luigi Pontini și alții, cauza C-375/08.

²⁷ Articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014; punctele 42-43 din cauza C-216/19.

²⁸ Punctul 45 din cauza C-216/19.

²⁹ DG AGRI, Note on the requirement of „eligible hectares at the farmer’s disposal” (DS/CDP/2021/08).

³⁰ OLAF report 2018, p. 27-28.

³¹ COSO, Fraud risk management guide, p. ix.

³² Strategia antifraudă a DG AGRI, versiunea 4.0, Ares(2020)5099349, p. 22-26.

³³ Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 907/2014.

³⁴ Răspunsul comisarului la întrebarea parlamentară P-004224/2020 din 27 august 2020.

³⁵ Punctele 11-12 și 16‑18 din Raportul special nr. 04/2020.

³⁶ Punctele 17-18 din Raportul special nr. 04/2020.

³⁷ Articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

³⁸ Declarații privind Regulamentul (UE) 2021/2116 (2021/C 488/02).

³⁹ Punctul 82 din Raportul special nr. 04/2020.

⁴⁰ DG AGRI annual activity report 2020, anexa 2, p. 25 (indicatorul de rezultat 3.5).

⁴¹ Agenții de plăți din Estonia, Croația, Italia, Lituania, România, Slovenia și Slovacia.

⁴² Agenții de plăți din Grecia și Spania (3).

⁴³ Agenții de plăți din Belgia, Bulgaria, Spania (2), Franța, Italia, Luxemburg, Polonia, Portugalia și Suedia.

⁴⁴ The Largest 50 Beneficiaries in each EU Member State of CAP and Cohesion Funds.

⁴⁵ Requirements for a single database of beneficiaries.

⁴⁶ Raportul PIF 2020 al Comisiei, p. 44.

⁴⁷ Articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1060.

⁴⁸ Articolul 59 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (https://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

PDF	ISBN 978-92-847-8031-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/886455	QJ-AB-22-011-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-8002-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/784679	QJ-AB-22-011-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2022

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este definită în Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0). Prin urmare, ca regulă generală, reutilizarea este autorizată cu condiția menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul conținutului elaborat de Curtea de Conturi Europeană nu poate altera sensul sau mesajul inițial. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți o permisiune suplimentară în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți.

Dacă se obține o astfel de permisiune, ea anulează și înlocuiește permisiunea de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o permisiune în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: https://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (https://data.europa.eu/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.