Pericolele chimice din hrana noastră: politica UE în materie de siguranță alimentară ne protejează, dar se confruntă cu provocări

Sinteză

I

Siguranța alimentară este o prioritate majoră pentru UE, afectează toți cetățenii și se află în strânsă legătură cu politicile comerciale. Politica UE în materie de siguranță alimentară vizează garantarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății umane și urmărește să protejeze cetățenii UE împotriva a trei tipuri de pericole care pot fi prezente în produsele alimentare: pericole fizice, pericole biologice și pericole chimice.

II

Auditul Curții s-a concentrat pe pericolele chimice, întrebarea de audit fiind următoarea: „Modelul UE în materie de siguranță alimentară este bine fundamentat și implementat astfel încât să protejeze produsele consumate în UE de pericolele chimice?” Curtea a constatat că modelul este bine fundamentat și se bucură de respect la nivel mondial. În același timp, potrivit constatărilor Curții, modelul este în prezent sub presiune, întrucât Comisia și statele membre nu au capacitatea de a-l implementa în totalitate.

III

În ceea ce privește substanțele chimice, modelul UE în materie de siguranță alimentară este considerat a fi o referință la nivel mondial și, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cetățenii europeni beneficiază de unul dintre cele mai ridicate niveluri de asigurare din lume cu privire la siguranța hranei pe care o consumă. Forța acestui model se bazează pe:

1. structura sa de guvernanță, în care responsabilitățile sunt împărțite între agenții descentralizate ale UE și Comisia Europeană: acest lucru permite separarea evaluării riscurilor de gestiunea riscurilor;
2. obiectivul său de a evalua siguranța substanțelor chimice înainte ca acestea să fie utilizate în lanțul alimentar; și
3. alocarea clară a responsabilităților între sectorul privat și autoritățile publice de control.

Pe lângă aceasta, pentru a garanta faptul că produsele alimentare importate în UE respectă aceleași standarde înalte de siguranță, UE solicită țărilor terțe să respecte standardele sale.

IV

Curtea a identificat însă o serie de provocări cu care modelul se confruntă în prezent la nivelul implementării sale. În special, s-au constatat următoarele:

1. Cadrul juridic al UE care reglementează substanțele chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a atins încă nivelul de implementare preconizat de legislația UE în domeniul alimentar. În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”), care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a legislației, a normelor și a politicilor europene, înregistrează întârzieri în activitățile sale, inclusiv în ceea ce privește substanțele chimice. Această situație afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului, precum și sustenabilitatea modelului în ansamblu.
   Pe lângă aceasta, controalele desfășurate de organisme publice nu pot reprezenta decât o mică parte din totalul controalelor efectuate. Curtea a constatat că unele state membre controlează mai frecvent anumite grupuri de substanțe chimice, iar cadrul juridic este atât de vast încât autoritățile publice estimează că este dificil pentru ele să se achite singure de toate responsabilitățile care le revin. Cea mai bună soluție pentru ca modelul UE să rămână credibil este completarea sistemelor de control public cu sisteme de control din sectorul privat. Or, sinergiile dintre sistemul de control public și cel privat abia au început să fie analizate.
2. Obiectivul UE este de a garanta că produsele alimentare importate respectă standardele ridicate de siguranță europene. În prezent, UE limitează utilizarea pesticidelor pe baza unor criterii de periculozitate. Este însă posibil ca reziduuri provenite de la astfel de pesticide să fie tolerate în produse importate în UE în cazul în care o analiză a riscurilor a arătat că nu există niciun risc pentru consumatori.
3. Sistemul de control prezintă limitări, statele membre întâmpinând dificultăți în a determina natura măsurilor coercitive care trebuie luate în cazuri de neconformitate. Mai mult, Comisia a identificat posibilități de consolidare a procedurilor sale de monitorizare și de asigurare a respectării legislației în domeniul alimentar.

V

Pe baza acestor constatări, Curtea încurajează Comisia să continue să dezvolte cadrul juridic într-un mod care să mențină protecția cetățenilor împotriva pericolelor chimice și formulează trei recomandări. Comisia ar trebui:

1. ca parte a exercițiului REFIT (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională) care se desfășoară în prezent cu privire la cadrul juridic aplicabil în domeniul produselor alimentare, al hranei pentru animale, al animalelor vii și al plantelor, să evalueze schimbările care ar putea fi aduse legislației care reglementează pericolele chimice, ținând seama de capacitatea de a aplica această legislație în mod uniform. Comisia ar trebui să se sprijine pe activitatea deja inițiată pentru a încuraja complementaritatea, identificând calea de urmat, astfel încât autoritățile publice din statele membre să se poată baza într-o mai mare măsură, în cazul în care acest lucru este justificat, pe controalele efectuate de sectorul privat, cu scopul de a îmbunătăți coordonarea și eficiența controalelor, precum și sustenabilitatea modelului de siguranță alimentară al UE;
2. în ceea ce privește reziduurile de pesticide în produsele alimentare, Comisia ar trebui să explice care sunt măsurile pe care le va lua pentru a păstra același nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate, menținând în același timp conformitatea cu normele OMC;
3. Comisia ar trebui să furnizeze statelor membre orientări suplimentare cu privire la aplicarea măsurilor coercitive. De asemenea, Comisia ar trebui să pună în practică posibilitățile pe care le-a identificat în ceea ce privește consolidarea procedurilor sale de monitorizare a conformității cu normele alimentare ale UE.

Introducere

1

Siguranța alimentară este o prioritate majoră pentru UE și pentru toți cetățenii săi. Politica UE în materie de siguranță alimentară, bazată pe responsabilitatea primară a operatorilor privați¹, urmărește să protejeze populația de diferitele boli care pot fi cauzate de alimentele consumate. Siguranța alimentară poate avea un impact asupra sănătății tuturor cetățenilor și este strâns legată atât de asigurarea liberei circulații a produselor alimentare și a hranei pentru animale în Uniune, cât și de facilitarea comerțului mondial² cu furaje sigure și cu produse alimentare sigure și sănătoase. Legislația europeană în domeniul alimentar urmărește să garanteze „un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane”³. Comisia a insistat asupra importanței acestei politici, precizând următoarele: „garantarea faptului că produsele alimentare comercializate în UE rămân sigure se află în centrul unei Europe care protejează”⁴.

2

Așa cum reiese din estimările OMS privind povara bolilor cu transmitere prin alimente⁵, Europa este una dintre cele mai sigure regiuni din lume din punctul de vedere al produselor alimentare.

La ce se referă „pericolele chimice” din alimente?

3

Scopul unui model de siguranță alimentară este de a combate trei tipuri de pericole⁶: fizice⁷, biologice⁸ și chimice. Acest audit s-a axat pe pericolele chimice.

4

Toate produsele alimentare conțin substanțe chimice. Pericolele chimice se referă la substanțele care au potențialul de a produce efecte negative asupra sănătății și care apar în mod natural sau care sunt adăugate în timpul fabricării sau al manipulării produselor alimentare (a se vedea tabelul 1). Printre acestea se numără unii aditivi, pesticidele și anumite metale. Reziduuri de anumite substanțe pot subzista și pot avea un impact asupra verigilor următoare ale lanțului alimentar sau asupra diferitor categorii de produse. De exemplu, reziduurile de pesticide care au fost utilizate la cultivarea plantelor destinate a servi drept hrană pentru animale pot fi detectate mai târziu, în cadrul testelor efectuate asupra produselor alimentare de origine animală. Din acest motiv, modelul UE în materie de siguranță alimentară are la bază o abordare integrată și include măsuri care acoperă întregul lanț alimentar: de la hrana pentru animale, sănătatea animalelor, protecția plantelor și producția de alimente până la procesare, depozitare, transport, import, export și vânzarea cu amănuntul. Pericolele chimice pot fi prezente în toate alimentele, inclusiv în alimentele ecologice (denumite și alimente „bio”)⁹.

5

Corpusul legislativ al Uniunii Europene care reglementează substanțele chimice în contextul siguranței alimentare este vast și fragmentat. UE a adoptat numeroase acte legislative¹⁰, inclusiv directive, regulamente, decizii și acorduri, pentru fiecare domeniu specific (aditivi alimentari, arome, aditivi destinați hranei pentru animale, pesticide etc.). Per ansamblu, acest corpus juridic reglementează aproximativ 8 000 de substanțe chimice (a se vedea anexa I).

Riscurile pentru sănătate asociate pericolelor chimice din alimente

6

Efectele produselor alimentare care conțin niveluri toxice de substanțe chimice sunt dificil de cuantificat. Studiile realizate pe tema bolilor cu transmitere prin alimente conțin adesea mai puține cifre cu privire la decesele sau bolile provocate de pericolele chimice¹¹ decât cu privire la cele antrenate de toxiinfecții alimentare. O explicație în acest sens poate fi aceea că, în cazul a numeroase pericole chimice, vătămările cauzate de acestea devin vizibile numai pe termen lung, în unele cazuri fiind rezultatul interacțiunii acestor pericole și al efectului lor cumulativ asupra corpului uman.

7

Reclamațiile spontane cu privire la un anumit produs de pe piață care depășește limitele de toxicitate sunt, prin urmare, relativ rare. Sistemul de control operat de autoritățile publice (a se vedea punctele 13-17) are un rol esențial în protejarea consumatorilor împotriva riscurilor potențiale.

8

Substanțele chimice prezente în alimente, inclusiv cele care apar în mod natural, pot acționa ca perturbatori endocrini, iar antibioticele utilizate în tratamentul animalelor pot crește rezistența la antimicrobiene. Annex II conține exemple de riscuri de sănătate non-neglijabile asociate cu substanțe chimice prezente în produsele alimentare.

9

Atunci când cetățenii au fost întrebați despre un număr limitat de probleme legate de produsele alimentare, a reieșit că problema cea mai preocupantă pentru ei era utilizarea de pesticide, de antibiotice și de aditivi în producția alimentară. Un studiu recent comandat de EFSA a constatat că 86 % dintre respondenți erau foarte îngrijorați sau destul de îngrijorați de utilizarea unor astfel de substanțe în producția de alimente (a se vedea figura 1).

De ce sunt prezente în alimente pericole chimice

10

Produsele alimentare pot fi expuse la niveluri toxice de substanțe chimice pe mai multe căi, printre care se numără practicile agricole, procesele industriale, depozitarea necorespunzătoare, contaminările cauzate de mediu și toxinele naturale. Pericolele chimice pot apărea în orice etapă a lanțului alimentar. Caseta de mai jos, intitulată Ceașca de cafea nr. 1, arată care sunt pericolele chimice pe care le poate prezenta un produs obișnuit. Raportul mai conține alte două casete de acest tip, care ilustrează impactul modelului UE de siguranță alimentară asupra aceluiași produs.

11

Pe lângă obligația care le este impusă prin legislație, operatorii din sectorul alimentar au tot interesul, atât din motive economice, cât și din motive legate de reputație, să se asigure că produsele alimentare pe care le vând sunt sigure. Substanțele chimice, cum ar fi dezinfectanții și conservanții, îi pot ajuta în acest sens. Operatorii din sectorul alimentar au, de asemenea, interese economice care îi pot determina să utilizeze substanțe chimice, de exemplu, pentru a reduce costurile sau pentru a oferi produse, texturi sau gusturi noi.

12

Substanțele chimice care fac obiectul legislației alimentare a UE reprezintă doar o parte din numărul total de substanțe chimice de pe piață. Proporția exactă nu este cunoscută. Majoritatea substanțelor chimice utilizate în produsele alimentare trebuie să facă obiectul unor proceduri de autorizare prealabilă introducerii pe piață, cu scopul de a se asigura conformitatea cu cerințele legislației UE în domeniul alimentar, inclusiv cu cele în materie de siguranță alimentară. Numărul cererilor de autorizare depuse pentru substanțe noi este tot mai mare în fiecare an¹². Uniunea Europeană este în mod tradițional un actor principal pe piața mondială în sectorul substanțelor chimice utilizate în domeniul agroalimentar. EFSA este organismul UE responsabil pentru evaluarea riscurilor în toate domeniile legate de lanțul alimentar.

Cum funcționează sistemul de control al UE în materie de siguranță alimentară

13

Majoritatea dispozițiilor în materie de siguranță alimentară sunt stabilite la nivelul UE. Comisia, ținând seama de recomandările agențiilor specializate ale UE, propune norme care trebuie respectate pentru a se garanta siguranța alimentelor consumate în UE. În cadrul Comisiei Europene, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) este responsabilă de această politică.

14

Autoritățile din statele membre sunt responsabile pentru asigurarea aplicării pe teritoriul lor a legislației referitoare la lanțul agroalimentar. Autoritățile competente organizează sisteme de controale oficiale pe teritoriul lor pentru a verifica dacă activitățile operatorilor și mărfurile introduse pe piața UE sunt conforme cu standardele și cu cerințele relevante. Comisia este responsabilă pentru adoptarea măsurilor care vizează țările terțe (de exemplu, scoaterea de pe listă a anumitor unități) și pentru inițierea de acțiuni în justiție în cazul în care statele membre nu își îndeplinesc responsabilitățile.

15

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale cu privire la hrana pentru animale și la produsele alimentare reprezintă baza pentru controalele efectuate. Acesta urmărește să instituie o abordare integrată și uniformă a controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar. Regulamentul asigură cadrul necesar pentru a permite autorităților competente să verifice respectarea legislației privind alimentele și hrana pentru animale și să prevină, să elimine sau să reducă la niveluri acceptabile riscurile existente pentru oameni și animale. Totodată, acest regulament stabilește norme specifice pentru controalele oficiale cu privire la produsele importate. Domeniul pericolelor chimice este reglementat și prin intermediul unui număr important de instrumente juridice sectoriale.

16

UE este cel mai mare importator și exportator de produse agricole și alimentare din lume. Controalele la import urmăresc să garanteze faptul că importurile sunt conforme cu legislația UE în același fel în care sunt conforme alimentele produse în Europa. Principiul de bază este că toate produsele alimentare de pe piețele UE trebuie să fie sigure, indiferent de originea lor¹³.

17

Responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine întreprinderilor implicate în lanțul alimentar, care dispun adesea de sisteme de asigurare ce se extind până la punctul de livrare.

Sfera și abordarea auditului

18

Auditul Curții a avut ca obiect fundamentul modelului UE în materie de siguranță alimentară, precum și modul în care funcționează modelul în cazul pericolelor chimice. În vederea definirii sferei auditului, au fost luați în considerare mai mulți factori: relevanța riscurilor asociate cu domeniul pericolelor chimice, relevanța responsabilității UE în ceea ce privește substanțele chimice, relevanța ridicată și impactul potențial al unui audit pe această temă, precum și sfera acoperită de alte audituri ale Curții, desfășurate recent sau aflate în desfășurare. Întrebarea generală de audit a fost următoarea:

19

Curtea a examinat în special:

• dacă modelul de siguranță alimentară al UE pentru substanțele chimice este considerat a fi în conformitate cu cele mai bune practici internaționale;
• dacă UE dispune de un temei juridic solid pentru a garanta că principalele cerințe ale UE privind substanțele chimice prezente în produsele alimentare, în hrana pentru animale, în animalele vii și în plante sunt respectate în cazul importurilor;
• punerea în aplicare a modelului, în special în ceea ce privește caracterul complet al cadrului juridic, funcționarea sistemului de control și viabilitatea pe termen mediu a modelului.

Auditul nu a urmărit să reevalueze evaluările științifice realizate pe teme legate de siguranța alimentară.

20

În cadrul evaluării funcționării sistemelor de control din statele membre, Curtea s-a oprit asupra celui mai recent an pentru care existau documente complete de planificare, de implementare și de monitorizare (și anume, anul 2016).

21

Auditul a fost efectuat între decembrie 2017 și mai 2018. Probele de audit au fost colectate prin:

• analize documentare și interviuri desfășurate cu reprezentanți ai Comisiei (Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară) și ai EFSA – autoritatea din cadrul UE care, împreună cu Agenția Europeană pentru Medicamente, furnizează consultanță științifică în materie de siguranță alimentară¹⁴; de asemenea, Curtea a examinat și a analizat procedurile și orientările Comisiei, corespondența acesteia cu statele membre, diferite procese-verbale, precum și rapoarte de evaluare externă și rapoarte de audit.
• vizite în trei state membre: Italia, Țările de Jos și Slovenia¹⁵. În fiecare din aceste state membre, Curtea a efectuat vizite la nivelul ministerelor de resort, la operatorii din sectorul alimentar și în puncte-cheie ale sistemelor de control ale statelor membre (de exemplu, la posturile de control la frontieră). În cursul acestor vizite, Curtea a verificat funcționarea sistemelor de control ale statelor membre, precum și fluxul de informații transmise Comisiei și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară cu privire la rezultatele controalelor și la datele științifice;
• reuniuni cu experți care, în cadrul activității lor profesionale din statele membre sau în cadrul EFSA, participă la forumuri internaționale și au acces la informații actualizate în domeniul pericolelor chimice și al siguranței alimentare în general.

Observații

Modelul UE în materie de siguranță alimentară care se aplică în ceea ce privește substanțele chimice este o referință la nivel mondial

22

Această secțiune a raportului prezintă elementele care fac din modelul UE o referință pentru restul lumii. În această secțiune este descris, de asemenea, temeiul juridic pe care se bazează UE pentru a impune țărilor terțe respectarea standardelor sale atunci când exportă către UE, obiectivul urmărit fiind acela de a se garanta că produsele din UE și cele importate îndeplinesc aceleași standarde ridicate de siguranță.

Forța modelului UE se bazează pe o serie de elemente distinctive

23

În contextul Programului Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT)¹⁶, rezultatele recente ale exercițiului de verificare a adecvării legislației alimentare generale¹⁷, principalul act legislativ al UE care reglementează sectorul alimentar, confirmă o serie de caracteristici pozitive ale modelului de siguranță alimentară aplicat în UE. Studiile examinate de Curte și experții consultați (a se vedea punctul 21) consideră în unanimitate că modelul UE în materie de siguranță alimentară este un punct de referință^{18, 19, 20}. Chiar dacă modelul UE este unul dintre cele mai bine dezvoltate, costurile de asigurare a conformității suportate de fermierii din UE sunt, în general, similare cu cele din alte părți ale lumii²¹. Modelul prezintă mai multe elemente care sunt considerate distinctive și care îi conferă forța specifică. Această secțiune abordează trei dintre elementele respective.

Modelul UE recunoaște în mod clar trei componente ale analizei riscurilor și face distincție între acestea

24

Legislația UE, și în special legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002]²², distinge trei componente ale analizei riscurilor la nivelul UE: evaluarea riscului, gestiunea riscului și comunicarea riscului (a se vedea figura 2).

25

Pentru a asigura separarea acestor trei componente, Regulamentul din 2002 privind legislația alimentară generală a creat o agenție europeană independentă – EFSA²³ – cu scopul de a furniza evaluări științifice ale riscurilor privind siguranța alimentară. Crearea acestui organism a permis responsabililor de politica UE în materie de siguranță alimentară nu numai să răspundă la crizele la adresa sănătății publice, ci și să instituie un sistem complet de siguranță alimentară, care include standarde și mecanisme de asigurare a respectării acestor standarde. Regulamentul privind legislația alimentară generală preconiza că acest organism va dispune de suficiente competențe care să îi permită să creeze un model de siguranță alimentară fundamentat științific.

Abordarea UE în materie de siguranță alimentară aplică principiul precauției acolo unde este necesar

26

Principiul precauției este un instrument de gestionare a riscului recunoscut în Regulamentul privind legislația alimentară generală a UE²⁴ (a se vedea caseta 1). În cazul în care există motive întemeiate de îngrijorare și persistă incertitudinea științifică, acest principiu poate fi invocat în cursul procesului de evaluare a riscurilor și se poate aplica o abordare prudentă.

27

În Comunicarea sa din 2000 privind principiul precauției, Comisia a precizat că acest principiu ar trebui să fie aplicat ținând seama de o serie de restricții²⁵. Principiul poate fi aplicat în cazul în care s-a efectuat o evaluare a riscului în urma căreia s-a concluzionat că, deși există un risc concret, este nevoie de informații științifice suplimentare pentru a se stabili amploarea acestuia (a se vede figura 3). „Principiul precauției […] reprezintă o bază aplicabilă în situațiile în care știința nu poate furniza un răspuns clar²⁶.” Acesta permite, așadar, responsabilului de gestiunea riscurilor să ia măsuri provizorii în așteptarea unor informații științifice suplimentare necesare pentru realizarea unei evaluări complete a riscului.

28

Principiul precauției are atât susținători, cât și detractori. Susținătorii pretind că este vorba de un bun instrument pentru protejarea populației împotriva efectelor nocive potențiale (în acest caz, pericolele chimice). Detractorii se tem că aplicarea acestui principiu frânează inovarea și este inutil de costisitoare. În Comunicarea sa din 2000, Comisia a încercat să găsească un echilibru între „libertățile și drepturile persoanelor, ale întreprinderilor și ale organizațiilor, pe de o parte, și nevoia de a reduce riscul de efecte nocive asupra mediului și asupra sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pe de altă parte”.

29

În temeiul Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare („Acordul SPS”)²⁷, membrii OMC se angajează să își elaboreze standardele de sănătate în funcții de criterii bazate pe riscuri²⁸. Acest lucru prezintă avantaje importante pentru UE, care este un exportator major de produse alimentare. Cadrul juridic actual al UE combină două tipuri de criterii – criterii bazate pe riscuri (în majoritatea cazurilor) și criterii de excludere bazate pe pericole – în legislația care reglementează comercializarea și utilizarea pesticidelor (a se vedea caseta 2). Criteriile bazate pe risc înseamnă că o anumită substanță trebuie să parcurgă întregul proces de evaluare a riscului²⁹ pentru a i se determina limitele de siguranță, în timp ce criteriile bazate pe pericol interzic anumite substanțe³⁰ pentru simplul motiv că sunt considerate potențial periculoase (de exemplu, cancerigene), fără a fi nevoie de o evaluare completă a riscurilor.

30

Potrivit normelor OMC, țările importatoare nu pot utiliza doar criterii bazate pe pericol drept temei pentru excluderea unor importuri potențiale³¹. Comisia a purtat recent discuții cu statele membre – care evaluează cererile de toleranță la import (a se vedea punctul 38) – cu privire la modul în care trebuie puse în aplicare cerințele legale prevăzute de cele două regulamente ale UE referitoare la autorizarea pesticidelor și la reziduurile de pesticide³², respectând în același timp angajamentele asumate în temeiul Acordului SPS³³.

Dreptul Uniunii atribuie responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară întreprinderilor din sectorul alimentar

31

Operatorii economici din domeniul produselor alimentare și al hranei pentru animale includ, de exemplu, fermierii, pescarii, procesatorii, distribuitorii, importatorii și comercianții cu amănuntul. Aceștia se supun toți cerințelor generale și specifice prevăzute de legislație³⁴. În conformitate cu legislația UE în domeniul alimentar, responsabilitatea pentru asigurarea respectării acestei legislații – în special în materie de siguranță alimentară – revine în primul rând operatorilor economici din sectorul produselor alimentare (sau al hranei pentru animale)³⁵. Pentru a veni în completarea și în sprijinul acestui principiu, autoritățile statelor membre au obligația de a asigura controale adecvate și eficace, iar Comisia are obligația de a monitoriza cadrul în ansamblul său pentru a se asigura că acesta funcționează în mod corespunzător (a se vedea figura 4).

32

Având în vedere volumul mare de produse alimentare, hrană pentru animale, animale vii și plante care fac obiectul legislației UE privind siguranța alimentară (din punct de vedere chimic), o bună coordonare a controalelor, atât publice, cât și private³⁶, este importantă pentru o utilizare eficientă a resurselor. Pentru a da un exemplu cu privire la numărul de controale implicate³⁷, autoritățile competente din statele membre au analizat, în 2016, 84 657 de probe pentru a verifica dacă acestea prezintă reziduuri de pesticide (inclusiv probe verificate de către Islanda și Norvegia), iar 706 764 de probe au fost analizate pentru a detecta substanțe și reziduuri care intră sub incidența Directivei 96/23/CE³⁸.

33

În 2016, Comisia a examinat dacă statele membre ar putea să își planifice controalele oficiale privind hrana pentru animale pe baza controalelor efectuate de sectorul privat³⁹ și, în 2017, a examinat posibilele sinergii între controalele oficiale, controalele interne efectuate de operatorii economici din sectorul alimentar și sistemele private de certificare⁴⁰. În urma exercițiului realizat în 2016 cu privire la sectorul hranei pentru animale, Comisia a identificat atât avantaje potențiale, cât și provocări legate de instituirea unei interacțiuni mai strânse între sistemul de controale oficiale cu privire la hrana pentru animale și sistemele private de asigurare.

34

Autoritățile statelor membre au convenit că monitorizarea adecvată a calității acestor sisteme private și a controalelor interne ale operatorilor din sectorul alimentar este importantă, dar cel puțin două autorități din statele membre și-au exprimat îngrijorarea cu privire la aceste evoluții⁴¹. Una dintre preocupările exprimate era „faptul că există o relație financiară între operatorii din sectorul alimentar și organismele de certificare și că auditurile acestor sisteme sunt în cea mai mare parte audituri anunțate”, ceea ce „poate avea un impact negativ asupra fiabilității informațiilor […]”. O altă preocupare era că „anumite cerințe legale nu sunt reproduse cu exactitate în sistemele de siguranță alimentară utilizate în sectorul privat, de exemplu în ceea ce privește limitele pentru reziduuri”.

Alimentele importate din țări terțe trebuie să îndeplinească standardele UE

35

Aproximativ 13 % din produsele consumate în UE sunt importate⁴². Este posibil ca standardele de siguranță alimentară aplicate în afara UE să difere de cele utilizate în interiorul Uniunii. Împreună cu 188 de țări, UE lucrează la dezvoltarea așa-numitului Codex Alimentarius, care este un set de standarde, orientări și coduri de practici. Acesta pune la dispoziție un cadru esențial, care armonizează numeroase standarde alimentare. Totuși, chiar dacă o serie de țări aplică standardele convenite în Codex, standardizarea pe care o poate aduce acesta prezintă limitări⁴³. Potrivit Comisiei, de exemplu, aproximativ jumătate din nivelurile maxime stabilite în ultimii ani pentru reziduurile de pesticide erau aceleași în Codex și în legislația UE.

36

Comisia afirmă pe site-ul său web și în comunicările sale publice că „normele stricte la import în ceea ce privește igiena alimentelor și a hranei pentru animale, siguranța consumatorilor și statutul sanitar al animalelor urmăresc să asigure faptul că toate importurile respectă aceleași standarde înalte ca și produsele provenite din UE”⁴⁴. Cel mai recent raport anual al EFSA privind reziduurile de pesticide arată că, în comparație cu producția internă, importurile sunt de două ori mai susceptibile să fie supuse testelor. Aceasta reflectă aplicarea unui model de risc pentru siguranța alimentară⁴⁵.

37

UE întreține relații comerciale cu țările terțe în două moduri: 1) prin acorduri bilaterale și 2) fără acorduri bilaterale specifice. În ambele cazuri, țările terțe au obligația să respecte standardele UE atunci când exportă către UE.

38

În cazuri justificate, țările terțe pot cere UE să modifice anumite limite (de exemplu, limitele maxime de reziduuri pentru un anumit pesticid sau pentru un anumit produs alimentar). Acest mecanism este cunoscut sub denumirea de „toleranță la import”. Un stat membru desemnat evaluează mai întâi cererea și documentele trimise de către țara terță. Pe baza unei evaluări a riscului realizate de un stat membru, EFSA emite apoi un aviz. Dacă acesta este favorabil și stabilește că siguranța consumatorilor nu este amenințată, Comisia poate decide să acorde țării terțe respective o toleranță la import și să modifice cadrul juridic al UE astfel încât să răspundă nevoilor acestei țări (de exemplu, prin stabilirea unei limite maxime de reziduuri care este specifică UE). De asemenea, țările terțe pot să solicite toleranțe la import pentru alimentele conținând substanțe active care nu sunt autorizate în UE⁴⁶. Prin urmare, în ceea ce privește toleranțele la import, UE a elaborat un cadru juridic prin care impune țărilor terțe care exportă în Uniune să respecte aceleași standarde de siguranță alimentară impuse pentru produsele din UE (a se vedea punctul 30).

Modelul se confruntă cu provocări

39

Această parte a raportului identifică provocările cu care se confruntă în prezent modelul de siguranță alimentară al UE. Secțiunile următoare abordează caracterul incomplet al cadrului juridic, o serie de elemente existente care pun în pericol sustenabilitatea modelului de siguranță alimentară pe termen mediu și limitările sistemului de control.

Unele elemente ale dispozițiilor juridice ale UE nu au fost încă puse în aplicare sau necesită în continuare acțiuni

40

În anii care au urmat adoptării, în 2002, a Regulamentului privind legislația alimentară generală, au intrat în vigoare mai multe regulamente având ca obiect pericolele chimice legate de produsele alimentare, de hrana pentru animale, de animalele vii și de plante. Unele elemente ale dispozițiilor juridice ale UE nu au fost încă puse în aplicare și necesită în continuare acțiuni din partea Comisiei (a se vedea punctul 53 și anexa III). Prin urmare, o parte dintre aceste elemente sunt acoperite de măsuri naționale. Curtea a constatat că această stare de fapt a afectat forța executorie a cadrului juridic și funcționarea corespunzătoare a pieței și poate compromite nivelul de protecție împotriva pericolelor chimice pe care legiuitorii UE l-au avut în vedere în anul 2002. Tabelul 2 conține exemple de elemente ale dispozițiilor juridice ale UE care nu au fost încă puse în aplicare de către Comisie sau care necesită în continuare acțiuni din partea acesteia.

41

Curtea a constatat că, în prezent, legislația UE acoperă anumite grupuri de substanțe (cum ar fi reziduurile de pesticide sau medicamentele de uz veterinar) la un nivel mai detaliat în comparație cu alte grupuri (cum ar fi enzimele sau materialele care intră în contact cu alimentele). Comisia nu a realizat sau comandat o evaluare transversală a riscurilor care să justifice astfel de diferențe.

Sustenabilitatea modelului de siguranță alimentară al UE este pusă la încercare

42

În timp ce anumite elemente ale cadrului juridic care reglementează substanțele chimice din alimente, hrana pentru animale, plante și animale vii sunt în continuare în lucru (a se vedea punctul 40 și anexa III), industria chimică continuă să crească. Presiunea exercitată în vederea autorizării unor substanțe noi este considerabilă. Așa cum s-a arătat în evaluarea externă a EFSA realizată în 2012 de Ernst&Young, numărul de produse autorizate a crescut progresiv din 2006, la fel ca numărul de cereri depuse și aprobate. În acest raport de evaluare se remarca, de asemenea, că „cererile reprezintă peste 60 % din activitatea EFSA. Peste o treime din aceste cereri se referă la produse noi”. Această situație suprasolicită capacitatea EFSA și poate implica alocarea de resurse pentru evaluări solicitate de industrie. Diferite departamente din cadrul EFSA au confirmat de altfel existența unor acumulări importante de dosare în lucru, în special în domeniul ingredientelor alimentare reglementate. În pofida unor progrese recente, această problemă nu a fost însă soluționată în mod eficace pentru moment.

43

Statele membre nu comunică întotdeauna datele necesare pentru efectuarea evaluărilor științifice⁴⁷, în pofida obligației lor legale de a face acest lucru sau a solicitărilor primite în acest sens de la EFSA. Întârzierile apărute în evaluările științifice, inclusiv în cele realizate de EFSA, afectează capacitatea legiuitorilor de a adopta noi acte legislative sau de a le modifica pe cele existente. Printre motivele acestor întârzieri se numără resursele limitate și faptul că organismele științifice au dificultăți în a menține un nivel ridicat de expertiză științifică, de exemplu din cauza numărului insuficient de experți.

44

În prezent, cadrul juridic este atât de vast încât autoritățile publice nu sunt în măsură să efectueze teste extinse pentru toate substanțele reglementate (a se vedea punctul 50 și anexa I).

45

Acești factori amenință viabilitatea modelului pe termen mai lung, deoarece așteptările depășesc ceea ce poate oferi modelul în forma sa actuală. EFSA a recunoscut deja că sustenabilitatea este un aspect care va necesita o atenție deosebită în anii următori. La rândul său, Comisia a început să reflecteze asupra acestei chestiuni prin intermediul exercițiului REFIT și al evaluărilor sectoriale.

Limitări ale sistemul de control

Sistemul de control pentru produsele fabricate sau cultivate în UE

46

Statele membre sunt responsabile pentru asigurarea respectării legislației care se aplică întregului lanț agroalimentar, „de la fermă la consumator” (a se vedea figura 5). În temeiul dreptului UE, autoritățile competente din statele membre efectuează controale oficiale pentru a verifica dacă activitățile operatorilor și mărfurile introduse pe piața UE sunt conforme cu standardele și cu cerințele relevante. Aceste controale ar trebui să fie efectuate în mod periodic, în funcție de riscuri și cu frecvența corespunzătoare⁴⁸.

47

Curtea a constatat că autoritățile statelor membre inspectează sistemele de control care au fost instituite de operatorii economici din sectorul alimentar cu scopul de a aborda riscurile chimice și verifică rezultatele obținute⁴⁹. Inspecțiile pot detecta deficiențe în utilizarea ingredientelor alimentare reglementate, a produselor de protecție a plantelor sau a medicamentelor de uz veterinar, deficiențe de natură să ducă la niveluri excesive ale reziduurilor lăsate de aceste produse sau la reziduuri de substanțe neautorizate în produsele alimentare. În plus, autoritățile statelor membre pot preleva probe pentru analize de laborator, pe baza unor planuri de control.

Testele efectuate de statele membre cu privire la produsele alimentare comercializate în UE nu acoperă toate grupurile de substanțe chimice cu aceeași frecvență

48

Statele membre nu sunt obligate să includă toate substanțele reglementate de UE în planurile lor naționale, dar ar trebui să își planifice controalele în funcție de riscuri. Cele trei state membre vizitate în cadrul auditului realizează o analiză a riscurilor pentru fiecare plan individual, adică o analiză separată, de regulă, pentru diferitele grupuri de substanțe. Niciunul dintre aceste state membre nu a procedat însă la o evaluare transversală a riscurilor pentru a clasifica diferitele grupuri de substanțe chimice în funcție de nivelul lor de risc.

49

Curtea a examinat rapoartele întocmite în urma analizelor de laborator realizate pentru diferite grupuri de substanțe chimice în cele trei state membre vizitate⁵⁰ și a constatat că aceste state membre acoperă anumite grupuri de substanțe mai în profunzime. Cele trei state își concentrează controalele asupra reziduurilor de pesticide, a medicamentelor de uz veterinar și a contaminanților⁵¹, însă nu acoperă întotdeauna ingredientele alimentare reglementate, cum ar fi aromele alimentare și enzimele alimentare. Figura 6 prezintă numărul de probe⁵² testate în 2016 pentru diferite grupuri de substanțe chimice în cele trei state membre vizitate.

50

Armonizarea incompletă a dispozițiilor juridice ale UE (a se vedea punctele 40 și 41) poate explica parțial numărul mic de verificări – și, în unele cazuri, lipsa verificărilor – cu privire la anumite substanțe (cum ar fi în cazul enzimelor și al materialelor care intră în contact cu produsele alimentare – a se vedea figura 7). Deși cadrul juridic actual al UE permite statelor membre să efectueze anumite controale privind aditivii și aromele, acestea procedează la un număr redus de controale în legătură cu substanțele respective. Această situație reflectă faptul că statele membre dispun de resurse limitate și le este imposibil să efectueze teste pentru toate substanțele⁵³. Tabelul 3 prezintă o sinteză a riscurilor potențiale pe care statele membre nu le vor acoperi dacă exclud anumite ingrediente alimentare reglementate din controalele lor.

Orientări suplimentare pentru tratarea cazurilor de încălcare a normelor

51

În cazul în care identifică o încălcare a normelor în cursul inspecțiilor oficiale, autoritățile statelor membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că produsele alimentare periculoase nu ajung pe piață și că operatorul rectifică situația. Posibilele măsuri coercitive la nivel de stat membru includ distrugerea unui anumit produs sau retragerea sa de pe piață, suspendarea activității operatorului economic sau închiderea acesteia. În plus, statele membre trebuie să stabilească norme proprii cu privire la sancțiuni, care ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive⁵⁴.

52

Curtea a examinat normele naționale și măsurile coercitive aplicate de statele membre vizitate și a observat că acestea au stabilit norme privind sancțiunile pentru încălcări legate de pericole chimice. În cazul în care testele de laborator arată că o probă depășește o limită stabilită în legislația UE, statele membre urmăresc situația și efectuează o evaluare a siguranței. Dacă produsul în cauză este evaluat ca fiind sigur, de regulă statele membre aplică într-o primă fază un avertisment sau procedează la multiplicarea controalelor. În cazul în care evaluarea siguranței indică un risc pentru sănătate, ele aplică amenzi.

53

Curtea a constatat însă că, acolo unde statele membre identificaseră neconformități, acestea s-au confruntat cu dificultăți în stabilirea măsurilor coercitive pe care le pot lua în cazul unei anumite încălcări. Statele membre nu pot face trimitere la o anumită valoare stabilită ca bază pentru a determina natura măsurilor coercitive care trebuie luate în caz de neconformitate.

Comisia examinează acțiunile întreprinse de autoritățile statelor membre

54

Comisia desfășoară vizite în statele membre pentru a verifica acțiunile întreprinse de autoritățile naționale în vederea punerii în aplicare a legislației UE. Aceasta poate adresa recomandări autorităților naționale și monitorizează implementarea lor. De asemenea, Comisia poate identifica problemele care afectează punerea în aplicare a normelor UE și prin alte mecanisme, cum ar fi plângerile, monitorizarea rapoartelor prezentate de statele membre, notificările primite cu privire la proiectele de acte legislative naționale și verificările realizate în legătură cu transpunerea.

55

În cazul în care Comisia identifică neconformități, aceasta are la dispoziție o serie de opțiuni, de la dialogul desfășurat la orice nivel adecvat până la proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. De asemenea, Comisia poate trimite scrisori la nivel înalt, poate iniția acțiuni în justiție și poate fie suspenda vânzarea anumitor produse alimentare, fie impune condiții speciale la vânzarea acestora. Comisia trebuie să ia astfel de măsuri atunci când produsele alimentare respective sunt susceptibile să prezinte un risc grav pentru sănătatea umană și în cazul în care există dovezi privind o lacună gravă în sistemele de control dintr-un stat membru. Până în prezent, Comisia a procedat astfel în cel puțin un caz, atunci când a interzis vânzarea de brânză produsă din lapte care conținea reziduuri de antibiotice.

56

Curtea a examinat recomandările formulate în urma auditurilor efectuate de Comisie în 2016 și a identificat recomandări de audit cu privire la pesticide, la contaminanți și la medicamentele de uz veterinar. Comisia nu a formulat nicio recomandare și nu a aplicat nicio măsură coercitivă împotriva statelor membre în legătură cu ingrediente alimentare reglementate.

Sistemul de control existent pentru produsele consumate în UE, dar fabricate sau cultivate în altă parte

57

Controalele la frontieră sunt importante deoarece momentul în care produsele provenind din țări terțe ajung în UE este primul moment în care autoritățile statelor membre pot proceda la controale. Odată intrate pe teritoriul Uniunii, importurile sunt supuse aceluiași regim de control ca și producția internă. Majoritatea produselor alimentare importate în UE sunt de origine nonanimală și includ cereale, fructe și legume, cafea, ceai și condimente (a se vedea figura 7).

58

Sistemul UE de control al importurilor este bazat pe riscurile la adresa sănătății umane, a animalelor și a plantelor. În comparație cu importurile care prezintă un risc mai scăzut, importurile cu un grad de risc mai ridicat sunt supuse unor cerințe mai stricte pentru intrarea în UE și, prin urmare, unor controale mai aprofundate. Abordarea UE consideră că produsele alimentare de origine animală implică un grad mai mare de risc⁵⁵ decât produsele alimentare de origine nonanimală. Prin urmare, de regulă, importurile de produse alimentare de origine nonanimală fac obiectul unui număr mai mic de controale decât produsele de origine animală, cu excepția cazului în care există un risc reglementat în mod specific (a se vedea punctul 60).

59

Produsele alimentare de origine animală pot intra în UE după ce Comisia aprobă țara de origine⁵⁶ a produselor respective, precum și unitățile din țări terțe, pe baza listelor propuse de aceste țări^{57 58}.

60

În general, dispozițiile juridice ale UE lasă în sarcina statelor membre stabilirea frecvenței și a naturii controalelor la importurile de produse alimentare de origine nonanimală. Caseta 3 oferă informații cu privire la anumite excepții de la această regulă generală și prezintă pe scurt procedurile speciale de control și condițiile de import aplicabile în aceste cazuri la frontierele externe ale UE pentru loturile de produse alimentare de origine nonanimală.

61

Statele membre sunt responsabile pentru controalele la frontierele externe ale UE. Acestea efectuează controale ale documentelor, controale ale identității și controale fizice cu scopul de a verifica dacă produsele de origine animală și de origine nonanimală corespund descrierii lor și îndeplinesc condițiile de import stabilite de UE (a se vedea figura 9).

Controalele desfășurate în vederea identificării pericolelor chimice sunt decise în primul rând de către statele membre

62

Legislația UE stabilește frecvențele cu care trebuie desfășurate controale fizice ale produselor de origine animală importate (a se vedea figura 10) și ale anumitor produse de origine nonanimală (a se vedea figura 11). Controalele fizice includ prelevarea de probe pentru testele de laborator, dar, în general, frecvențele minime nu sunt stabilite la nivelul UE, cu excepția cazului unui număr limitat de produse importate⁶². Prin urmare, testele de laborator efectuate pentru identificarea pericolelor chimice sunt decise de fiecare stat membru.

63

Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) este un instrument creat de UE pentru schimbul rapid de informații între autoritățile naționale cu privire la riscurile pentru sănătate legate de produsele alimentare și de hrana pentru animale. Curtea a constatat că, în cele trei state membre vizitate, RASFF era utilizat pe scară largă ca sursă de informații pentru planificarea testelor de laborator, deoarece acest sistem oferă informații importante cu privire la riscuri.

64

Auditul Curții a arătat faptul că procedurile de control ale Comisiei și ale statelor membre se concentrează pe detectarea reziduurilor de medicamente de uz veterinar, a unor contaminanți și a pesticidelor, pe baza dispozițiilor Directivei 96/23/CE pentru produsele de origine animală. Controalele fizice efectuate asupra importurilor de produse alimentare de origine nonanimală la frontierele externe ale UE acoperă în principal reziduurile de pesticide și contaminanții.

65

De asemenea, Curtea a constatat că, în statele membre vizitate, verificările cu privire la aromele alimentare, la enzimele alimentare și la suplimentele alimentare sunt foarte limitate atât pentru produsele de origine animală, cât și pentru cele de origine nonanimală. În plus, alimentele de origine animală fac rareori obiectul unor controale vizând aditivii sau pesticidele și contaminanții reglementați prin alte instrumente juridice ale UE decât Directiva 96/23/CE. Caseta 4 oferă un exemplu de plan al unui stat membru care nu include teste pentru toate grupurile de pericole chimice.

Măsurile coercitive nu sunt utilizate în cea mai mare măsură posibilă

66

Curtea a examinat acțiunile întreprinse de statele membre atunci când acestea identifică alimente importate care nu respectă cerințele UE. Autoritățile statelor membre evaluează siguranța produselor alimentare importate în același mod în care procedează în cazul produselor provenite din UE (punctele 52 și 53). Statele membre fie resping lotul, fie retrag produsele de pe piață și obligă importatorii să plătească costurile aferente testelor de laborator. Niciunul dintre cele trei state membre vizitate nu impune alte sancțiuni importatorilor.

67

Comisia poate aborda deficiențele prin recomandări de audit, prin audituri de urmărire subsecventă, prin scrisori la nivel înalt și prin reuniuni cu reprezentanții țărilor terțe implicate. Spre deosebire de statele membre, Comisia poate suspenda importurile sau poate impune condiții speciale la importuri⁶³ și utilizează efectiv aceste instrumente⁶⁴. De asemenea, Comisia a stabilit condiții speciale care obligă autoritățile din țări din afara UE să efectueze anumite controale, cum ar fi analize de laborator, înainte de a exporta produse alimentare⁶⁵.

68

De asemenea, legislația UE abilitează Comisia să scoată de pe listă unități din țări terțe în care sunt produse alimente de origine animală⁶⁶. Comisia se bazează pe țările terțe pentru includerea sau excluderea din listă a unităților, dar poate retrage ea însăși din listă anumite unități în cazul în care autoritățile competente din țările terțe nu oferă garanții suficiente în legătură cu acestea. Până de curând, Comisia nu a recurs la această prerogativă de a exclude unități din listă⁶⁷. Serviciile Comisiei au sugerat că procedura juridică actuală pentru retragerea de pe listă a unei unități ar trebui revăzută.

69

Serviciile Comisiei au identificat posibilități de îmbunătățire a modului în care Comisia abordează dificultățile cu care se confruntă țările terțe în ceea ce privește respectarea cerințelor UE cu privire la importuri. Acestea includ o utilizare sporită a activităților sale de audit și de urmărire subsecventă cu scopul de a încuraja conformitatea și de a rezolva problemele identificate.

Concluzii și recomandări

70

Acest audit s-a concentrat pe pericolele chimice, ale căror efecte nocive pot adesea să nu fie aparente imediat, deoarece se manifestă pe termen lung și în mod cumulativ. Întrebarea principală la care s-a urmărit să se răspundă în cadrul auditului a fost: „Modelul UE în materie de siguranță alimentară este bine fundamentat și implementat astfel încât să protejeze produsele consumate în UE de pericolele chimice?” Curtea a constatat că modelul este bine fundamentat, este considerat o referință la nivel mondial și oferă cetățenilor UE un nivel ridicat de siguranță alimentară. În același timp, potrivit constatărilor Curții, modelul este în prezent sub presiune, întrucât Comisia și statele membre nu au capacitatea de a-l implementa în totalitate.

71

Curtea a identificat o serie de incoerențe și dificultăți cu care se confruntă în prezent modelul UE în materie de siguranță alimentară.

72

Cadrul juridic al UE care reglementează siguranța substanțelor chimice din produsele alimentare, hrana pentru animale, plante și animale vii este în continuare în lucru și nu a atins încă nivelul de punere în aplicare preconizat de legislația alimentară generală a UE (a se vedea punctul 40). În plus, diferitele departamente din cadrul EFSA care evaluează cererile de utilizare a substanțelor chimice în alimente și care asigură consultanță științifică pentru a sta la baza procesului de elaborare a legislației, a normelor și a politicilor europene înregistrează întârzieri majore în activitatea lor (a se vedea punctul 42). Acest lucru afectează funcționarea corespunzătoare a unor componente ale sistemului și sustenabilitatea modelului în ansamblul său (a se vedea punctele 46-69 ).

73

Controalele desfășurate de organisme publice nu pot reprezenta decât o mică parte din totalul controalelor efectuate. Curtea a constatat că unele state membre controlează anumite grupuri de substanțe chimice mai frecvent decât pe altele (a se vedea punctele 48-50 și 62-65), iar cadrul juridic este atât de vast încât autoritățile publice estimează că este dificil pentru ele să se achite singure de toate responsabilitățile care le revin (a se vedea punctele 43-45). Cea mai bună soluție pentru ca modelul UE să rămână credibil este completarea sistemelor de control public cu sisteme de control din sectorul privat. Or, sinergiile dintre sistemul de control public și cel privat au început să fie analizate abia recent (a se vedea punctele 32-34). Curtea formulează, așadar, următoarea recomandare.

Recomandarea 1 – Reexaminarea legislației și îmbunătățirea complementarității dintre sistemele de control private și cele publice

1. Ca parte a exercițiului REFIT (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională) care se desfășoară în prezent cu privire la cadrul juridic aplicabil în domeniul produselor alimentare, al hranei pentru animale, al animalelor vii și al plantelor, Comisia ar trebui să evalueze schimbările care ar putea fi aduse legislației care reglementează pericolele chimice, ținând seama de capacitatea de a aplica această legislație în mod uniform.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020.

2. Comisia ar trebui să se sprijine pe activitatea deja inițiată pentru a încuraja o astfel de complementaritate, identificând calea de urmat, astfel încât autoritățile publice din statele membre să se poată baza într-o mai mare măsură, în cazul în care acest lucru este justificat, pe controalele efectuate de sectorul privat, cu scopul de a îmbunătăți eficiența controalelor și sustenabilitatea modelului de siguranță alimentară al UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020.

74

Un punct forte al modelului UE constă în faptul că acesta urmărește să garanteze că produsele provenite din UE și produsele importate îndeplinesc aceleași standarde înalte de siguranță, protejând astfel consumatorii. Curtea a constatat că UE dispune de un temei juridic suficient și de un sistem de controale care îi permit să se asigure că produsele sunt conforme cu standardele UE, indiferent de țara lor de origine.

75

Totodată, s-a constatat că, pentru a se asigura respectarea standardelor de siguranță ale UE pentru importurile de produse alimentare, au loc evaluări ale riscurilor și sunt acordate toleranțe la import pentru anumite reziduuri de pesticide în cazul în care se consideră că acestea nu sunt periculoase pentru consumatori. În acest fel se ține seama de condițiile specifice din țări din afara UE (a se vedea punctele 29, 30 și 38). Curtea formulează, așadar, următoarea recomandare.

Recomandarea 2 – Menținerea aceluiași nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate

În ceea ce privește reziduurile de pesticide în produsele alimentare, Comisia ar trebui să explice care sunt măsurile pe care le va lua pentru a păstra același nivel de asigurare atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele importate, menținând în același timp conformitatea cu normele OMC.

Data-țintă pentru punerea în aplicarea recomandării: 2019.

76

Autoritățile publice din statele membre recunosc interesul operatorilor economici din domeniul alimentar și al hranei pentru animale față de menținerea unui nivel ridicat de siguranță alimentară, dar se confruntă totuși cu dificultăți în stabilirea naturii măsurilor coercitive care trebuie luate în caz de neconformitate (a se vedea punctele 51-53 și punctul 66). Comisia a identificat posibilități de consolidare a procedurilor sale de monitorizare și de asigurare a respectării legislației alimentare (a se vedea punctele 54-56 și 67-69). Curtea formulează, așadar, următoarea recomandare.

Recomandarea 3 – Facilitarea aplicării uniforme a legislației UE în domeniul alimentar

1. Comisia ar trebui să furnizeze statelor membre orientări suplimentare cu privire la aplicarea măsurilor coercitive.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020.

2. Comisia ar trebui să pună în practică posibilitățile pe care le-a identificat în ceea ce privește consolidarea procedurilor sale de monitorizare a conformității cu normele alimentare ale UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos MILIONIS, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 14 noiembrie 2018.

Termeni și acronime

Acordul SPS: Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare

Codex: Codex Alimentarius, sau „codul alimentar”, este o colecție de standarde, orientări și coduri de bune practici adoptate de Comisia Codex Alimentarius (CAC). Această comisie este o parte esențială a Programului comun al FAO/OMS privind standardele alimentare și a fost înființată de FAO și de OMS pentru a proteja sănătatea consumatorilor și pentru a promova practici echitabile în comerțul cu produse alimentare.

Comunicarea riscului: schimbul interactiv de informații și opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză a riscului, cu privire la pericole și riscuri, factori legați de risc și perceperea riscului, între evaluatorii riscurilor, cei care gestionează riscurile, consumatorii, întreprinderile care operează în sectorul nutriției animalelor și cele cu profil alimentar, comunitatea academică și alte părți interesate, inclusiv explicarea constatărilor evaluărilor de risc și baza deciziilor de gestiune a riscurilor.

DAR: doza acută de referință

DG SANTE: Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară

DZA: doza zilnică acceptabilă

EFSA: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (European Food Safety Authority)

EMA: Agenția Europeană pentru Medicamente (European Medicines Agency)

Evaluarea riscului: un proces cu baze științifice, constând din patru etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii și caracterizarea riscului.

FAO: Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (Food and Agriculture Organization of the United Nations)

FDA: Agenția pentru Alimentație și Medicamente din Statele Unite (Food and Drug Administration)

GATT: Acordul General pentru Tarife și Comerț (General Agreement on Tariffs and Trade)

Gestiunea riscului: procesul, diferit de evaluarea riscului, de apreciere a politicilor alternative prin consultarea părților interesate, luând în considerare evaluarea riscului și alți factori legitimi și, dacă este necesar, selectând opțiunile de prevenire și control adecvate.

HACCP: analiza riscurilor și punctele critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Points)

Ingrediente alimentare reglementate: ingrediente alimentare care, în prezent, necesită o autorizație de introducere pe piață. Acestea includ substanțe chimice care sunt utilizate ca aditivi alimentari, enzime alimentare, arome, arome de fum și surse de vitamine și minerale adăugate în produsele alimentare.

LMR: limita maximă de reziduuri

OMC: Organizația Mondială a Comerțului

OMS: Organizația Mondială a Sănătății

Perturbatori endocrini: substanțe chimice care, în anumite doze, pot interfera cu sistemele endocrine (și anume cu glandele și cu hormonii produși de acestea). Aceste perturbări pot provoca tumori canceroase, malformații congenitale și alte tulburări de dezvoltare.

Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF – Rapid alert system for food and feed): permite autorităților din statele membre responsabile de controlul în domeniul alimentar și al hranei pentru animale (autoritățile din domeniul siguranței alimentare din statele membre UE-28, Comisia Europeană, EFSA, Autoritatea AELS de Supraveghere, Norvegia, Liechtenstein, Islanda și Elveția) să facă schimb de informații cu privire la măsurile luate ca răspuns la riscurile grave detectate în ceea ce privește alimentele sau hrana pentru animale. Sistemul asigură un serviciu nonstop pentru a garanta că notificările urgente sunt trimise, primite și soluționate în mod colectiv și eficient.

Substanțe și produse de origine vegetală: substanțe și produse din plante, alge, ciuperci sau licheni care au devenit disponibile pe scară largă pe piața UE sub formă de suplimente alimentare. Printre exemple se numără ginkgo, usturoiul și ginsengul. Astfel de produse sunt etichetate în general ca produse alimentare naturale. Ele pot fi cumpărate fără rețetă în farmacii, în supermarketuri, în magazine specializate și pe internet.

Toleranță la import: se referă la limita maximă de reziduuri stabilită pentru produsele importate pentru a putea răspunde nevoilor comerțului internațional în cazul în care:

• utilizarea substanței active într-un produs fitosanitar, în ceea ce privește un anumit produs, nu este autorizată în Comunitate din alte motive decât sănătatea publică pentru un produs și un uz determinat; sau
• se justifică un nivel diferit, deoarece limita maximă de reziduuri existentă în Comunitate a fost deja stabilită din alte motive decât cele de sănătate publică pentru un produs și un uz determinat.

Note

¹ Operatorilor le revine responsabilitatea primară: (a) pentru asigurarea conformității cu toate cerințele legislației alimentare de la nivelul UE și de la nivel național (inclusiv cele privind siguranța alimentară, dar fără a se limita la acestea) care sunt relevante pentru activitățile lor și în cadrul unităților aflate sub controlul lor; (b) pentru desfășurarea de controale proprii în acest scop. Acesta este un element-cheie în prevenirea crizelor alimentare, în special în ceea ce privește siguranța alimentară, întrucât introduce multiple puncte de control de-a lungul lanțului alimentar.

² Comerțul mondial este reglementat de normele OMC. Atât UE, cât și fiecare dintre statele sale membre fac parte din OMC.

³ Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1) („Regulamentul privind legislația alimentară generală”).

⁴ Comisia Europeană, Food safety EU budget for the future (Siguranța alimentară și bugetul viitor al UE), 7 iunie 2018 (https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/future_budget_factsheet_en.pdf).

⁵ Organizația Mondială a Sănătății, WHO estimates of the global burden of foodborne diseases, Foodborne Diseases Burden Epidemiology Reference Group 2007-2015, figura 12, p. 80.

⁶ La articolul 3 alineatul (14) din Regulamentul (EC) nr. 178/2002, „pericolul” este definit ca un agent biologic, chimic sau fizic aflat în produse alimentare sau hrana pentru animale sau o stare a acestora, având potențialul de a cauza un efect negativ asupra sănătății umane.

⁷ Pericolele fizice se referă la obiecte prezente în produsele alimentare care pot cauza vătămări dacă sunt consumate. De regulă, aceste pericole apar din cauza unor practici neadecvate de manipulare a alimentelor sau în urma unei contaminări accidentale.

⁸ Pericolele biologice se referă la germenii care provoacă boli. Aceștia includ paraziți, viruși și bacterii. Cu condiția să fie pus corect în aplicare, sistemul HACCP (analiza riscurilor și punctele critice de control) este principalul instrument utilizat pentru a preveni pericolele biologice.

⁹ Alimentele ecologice sunt certificate ca fiind obținute prin metode de producție care respectă standardele pentru agricultura ecologică. Respectarea acestor standarde nu înseamnă că este exclusă prezența oricărui pericol chimic, cum ar fi cel reprezentat de contaminanți.

¹⁰ Cele mai importante trei acte legislative care nu se referă în mod specific la pericolele chimice, ci mai degrabă la siguranța alimentară în general sunt:

• Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stă la baza politicii UE în domeniul siguranței alimentare, întrucât conferă UE competența de a acționa în vederea garantării sănătății publice și a protecției consumatorilor;
• Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care stabilește principiile și cerințele generale ale legislației privind alimentele și hrana pentru animale („Regulamentul privind legislația alimentară generală”). Acesta stabilește un cadru pentru elaborarea legislației în domeniul produselor alimentare și al hranei pentru animale, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, și acoperă toate etapele producției și distribuției de alimente și de hrană pentru animale;
• Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

¹¹ OMS, WHO estimates of the global burden of food-borne diseases: Food-borne disease burden epidemiology reference group 2007-2015, 3.12.2015. Acesta este primul studiu – și cel mai complet până la această dată – realizat de OMS referitor la estimări privind bolile cu transmitere prin alimente. El include date privind patru substanțe chimice (aflatoxina, cianura din manioc, dioxina și alergenii din arahide).

¹² Observație prezentată de societatea Ernst and Young în raportul de evaluare externă pe care l-a publicat cu privire la EFSA în 2012.

¹³ „Comisia Europeană depune eforturi pentru a garanta că aprovizionarea cu alimente în Europa este cea mai sigură din lume și că tuturor produselor, indiferent de originea lor, li se aplică aceleași standarde de siguranță alimentară” (citat de pe pagina de internet a Direcției Generale Sănătate și Siguranță Alimentară https://ec.europa.eu/food/safety/international_affairs/trade_en. Acest principiu este reflectat și din coroborarea articolelor 11 (produsele alimentare și hrana pentru animale importate) și 14 (produsele alimentare trebuie să fie sigure) din Regulamentul privind legislația alimentară generală.

¹⁴ EFSA este responsabilă pentru evaluarea riscurilor în domeniul siguranței alimentare, iar EMA se ocupă de evaluarea produselor medicamentoase din UE (care includ medicamentele de uz veterinar).

¹⁵ Cele trei state membre au fost selectate pe baza următoarelor criterii: (1) asigurarea unui echilibru între statele membre cu volume ridicate ale importurilor și statele membre cu volume mult mai reduse; (2) statele membre care sunt preocupate de diferite substanțe atunci când analizează pericolele chimice susceptibile să afecteze produsele alimentare; (3) sediul principalei agenții a UE care oferă consultanță științifică privind substanțele chimice prezente în alimente (EFSA, Parma). S-a încercat, de asemenea, asigurarea unui echilibru geografic în procesul de selecție a țărilor. În Italia, ținând seama de organizarea regională a acestei țări, cea mai mare parte a verificărilor Curții s-au concentrat într-o singură regiune (Liguria).

¹⁶ Programul privind o reglementare adecvată și funcțională face parte din Agenda Comisiei pentru o mai bună reglementare. REFIT urmărește să se asigure că legislația UE rămâne simplă, să elimine sarcinile inutile și să adapteze legislația fără să compromită obiectivele de politică.

¹⁷ SWD(2018) 38 final, Fitness Check on the General Food Law (Regulation (EC) No 178/2002) [Verificarea adecvării legislației alimentare generale (Regulamentul (CE) nr. 178/2002].

¹⁸ Spiric, D. et al., Convergence on EU and USA Food safety Regulation approach, regarding foodborne outbreaks, cea de a 58-a ediție a Conferinței internaționale a producătorilor de carne, intitulată „Siguranța și calitatea cărnii: încotro ne îndreptăm?”, Procedia Food Science 5 (2015) 266‑269. În acest raport se precizează că legislația UE în domeniul alimentar este o referință pentru SUA.

¹⁹ Humphrey, J., „Food Safety, Private Standards Schemes and Trade: The Implications of the FDA Food Safety Modernization Act”, în IDS Working Paper, volumul 2012, nr. 403, septembrie 2012.

²⁰ EIoP: Text 2008-006 – European governance still technocratic? New modes of governance for food safety regulation in the European Union, Robert Fischer, 2018. „Inspirate de UE, o serie de țări, de exemplu Franța și Germania, au creat agenții independente de evaluare și au preluat principiul separării organizaționale între evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor.”

²¹ Assessing farmers' cost of compliance with EU legislation in the fields of environment, animal welfare and food safety (Evaluarea costurilor suportate de fermieri pentru a se conforma legislației UE în domeniile mediului, bunăstării animalelor și siguranței alimentare), studiu realizat de CRPA (Centro Ricerche Produzioni Animali) pentru Comisia Europeană. AGRI 2011-EVAL-08.

²² În special, la considerentul 17 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 se afirmă următoarele: „În cazurile în care legislația alimentară are drept scop reducerea, eliminarea [sau] evitarea unui risc asupra sănătății, cele trei componente ale analizei riscului – evaluarea riscului, gestiunea riscului și comunicarea riscului – asigură o metodologie sistematică pentru determinarea unor măsuri eficiente, proporționale și precis orientate sau a altor acțiuni de protecție a sănătății”. Considerentul 19 al aceluiași regulament precizează următoarele: „Se recunoaște că evaluarea științifică a riscurilor, luată separat, nu poate, în unele cazuri, să furnizeze toate informațiile pe care trebuie să se bazeze o decizie de gestiune a riscului și că ar trebui luați în considerare și alți factori relevanți pentru subiectul respectiv, inclusiv factori care se referă la societate, economie, tradiții, etică și mediu, precum și fezabilitatea controalelor”. Articolul 3 conține definiții ale acestor trei componente.

²³ EMA a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr. 726/2004, dar funcționa deja din 1995, în temeiul unor directive mai vechi. Această agenție este responsabilă pentru evaluarea, în cadrul UE, a riscurilor din domeniul produselor medicamentoase.

²⁴ Considerentul 21 și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

²⁵ Potrivit Comunicării Comisiei referitoare la principiul precauției [COM(2000)°1 final din 2 februarie 2000), măsurile luate în aplicarea principiului precauției ar trebui să fie: proporționale cu nivelul de protecție ales, nediscriminatorii în aplicarea lor, consecvente cu măsuri similare luate deja și bazate pe o examinare a potențialelor beneficii și costuri asociate acțiunii sau inacțiunii (inclusiv, dacă este necesar și fezabil, o analiză economică a costurilor/beneficiilor); de asemenea, aceste măsuri ar trebui să fie reexaminate din perspectiva noilor date științifice și ar trebui să fie capabile să atribuie responsabilitatea pentru producerea dovezilor științifice necesare pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului.

²⁶ Comisia Europeană, comunicatul de presă referitor la adoptarea de către Comisie a unei comunicări cu privire la principiul precauției.

²⁷ Acordul OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare („Acordul SPS”) a intrat în vigoare odată cu crearea Organizației Mondiale a Comerțului la 1 ianuarie 1995. Acordul are ca obiect aplicarea reglementărilor în materie de siguranță alimentară și sănătate a animalelor și a plantelor.

²⁸ Articolul 5 din Acordul SPS.

²⁹ O evaluare completă a riscurilor are patru etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii și caracterizarea riscului.

³⁰ Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

³¹ WTO Analytical Index (Indexul analitic al OMC), secțiunea referitoare la Acordul SPS – Preambul (Jurisprudență), punctul 1.5.2 referitor la relația între principiul precauției și Acordul SPS (ianuarie 2018).

³² Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și, respectiv, Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

³³ Raportul de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, reunit la Bruxelles între 16 și 17 februarie 2017: „Statele membre au subliniat dificultățile pe care această chestiune poate le să creeze la nivel internațional (Codex Alimentarius), precum și problemele legate de responsabilitatea pentru astfel de decizii de politică la nivelul lor, dat fiind rolul de prim evaluator pe care îl au în procedura de tratare a cererilor de toleranță la import” și Raportul de sinteză al Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, reunit la Bruxelles între 13 și 14 iunie 2018, punctul A.14 de pe ordinea de zi.

³⁴ Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să se asigure, în toate etapele producerii, procesării și distribuției din unitățile lor, că produsele alimentare sau hrana pentru animale îndeplinesc cerințele legislației alimentare care sunt relevante pentru activitățile lor și trebuie să verifice îndeplinirea acestor cerințe.

³⁵ „Alocarea clară a responsabilităților între operatorii economici din sectorul alimentar și autoritățile publice de-a lungul lanțului alimentar” este recunoscută în rezultatele Verificării adecvării legislației alimentare generale ca reprezentând un câștig de eficiență.

³⁶ În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

³⁷ Cifre bazate pe rapoarte ale EFSA.

³⁸ Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).

³⁹ Raportul general privind interacțiunea dintre sistemul de controale oficiale privind hrana animalelor și sistemele private de asigurare (Interaction Between the System of Official Feed Controls and Private Assurance Schemes) a recunoscut că există o serie de avantaje în cazul autorităților competente care stabilesc interacțiuni cu sistemele private de asigurare (DG SANTE 2016‑8975). http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/overview_reports/

⁴⁰ Programul pe 2017 pentru audituri și analize în materie de sănătate și alimentație, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară.

⁴¹ A se vedea, de exemplu, documentul DG SANTE 2017‑6072. Raport final al unei misiuni de informare efectuate în Germania între 28 noiembrie 2017 și 6 decembrie 2017 pentru a colecta informații privind sinergiile între controalele oficiale, controalele proprii ale operatorilor din sectorul alimentar și sistemele de certificare operate de terți. http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/audit_reports/ . Țările de Jos au exprimat, de asemenea, preocupări similare în cursul vizitei de audit desfășurate în contextul acestui audit.

⁴² Consumul estimat = producția din UE + importuri – exporturi. Datele referitoare la producție din UE: 734 de milioane de tone (sursa: EU agricultural production volumes for 2013 in million tonnes, Faostat). Datele referitoare la importuri: aproape 93 de milioane de tone în 2016; exporturi: 91 de milioane de tone (sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/EDN-20171016-1?inheritRedirect=true).

⁴³ De exemplu, listele de substanțe chimice incluse în Codex nu pot fi exhaustive sau țările membre pot aplica în continuare limite legale diferite în ceea ce privește o anumită substanță (de exemplu, niveluri LMR diferite).

⁴⁴ https://ec.europa.eu/food/safety/official_controls/legislation/imports_en

⁴⁵ În condițiile în care importurile reprezintă 13 % din produsele consumate în UE (a se vedea nota de subsol 42), 26,4 % (22 345) din numărul total de probe (84 657) au vizat produse importate din țări din afara UE, în timp ce 67 % (56 749) din total proveneau din țări care raportează (UE, Islanda și Norvegia). Sursa: EFSA, The 2016 European Union report on pesticide residues in food European Food Safety Authority (Raportul pe 2016 al Uniunii Europene privind reziduurile de pesticide prezente în produsele alimentare).

⁴⁶ De exemplu, în cazul în care substanțele respective nu au fost autorizate din alte motive decât cele legate de sănătate.

⁴⁷ Cum ar fi date privind prezența anumitor substanțe sau date privind consumul alimentar.

⁴⁸ În principiu, statele membre sunt libere să decidă cu privire la numărul corespunzător de controale, dar legislația UE poate preciza frecvența lor pentru anumite produse. A se vedea, de exemplu, anexa IV la Directiva 96/23/CE a Consiliului, care stabilește ”nivelul și frecvența de prelevare” pentru animale vii și pentru produsele de origine animală.

⁴⁹ Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

⁵⁰ Informațiile prezentate se referă numai la cele trei state membre vizitate în cursul auditului. Pentru ingredientele alimentare reglementate și pentru contaminanții care nu sunt incluși în Directiva 96/23/CE nu există rapoarte la nivelul UE. În ceea ce privește reziduurile de pesticide și de medicamente de uz veterinar, EFSA elaborează rapoarte anuale cu privire la rezultatele testelor efectuate de statele membre.

⁵¹ Testele nu abordează însă toate aspectele riscurilor chimice, cum ar fi acumularea de pesticide (a se vedea punctul 7 din anexa III).

⁵² O probă poate servi pentru mai multe teste realizate pentru diferite substanțe.

⁵³ Condițiile de utilizare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari se întind pe 314 pagini (anexele 2-4).

⁵⁴ Articolele 54 și 55 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

⁵⁵ „Produsele de origine animală și animalele vii importate prezintă un nivel ridicat de risc întrucât pot transmite boli grave atât omului, cât și animalelor”. Pagina web a DG SANTE: https://ec.europa.eu/food/safety/official_controls/legislation/imports/animal_en

⁵⁶ Potrivit articolului 11 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206), Comisia examinează situația în materie de sănătate publică și de sănătate a animalelor existentă în țara terță respectivă prin solicitarea și examinarea de documente și, ca regulă generală, prin vizite în țara în cauză. În ceea ce privește riscurile chimice, examinarea respectivă acoperă legislația țării terțe cu privire la produsele de origine animală, utilizarea medicamentelor de uz veterinar, prepararea și utilizarea hranei pentru animale și aprobarea programului de monitorizare a reziduurilor.

⁵⁷ Comisia verifică un eșantion format din astfel de unități în cursul auditurilor realizate în țări din afara UE. De asemenea, Comisia a informat Curtea că are în pregătire un raport cu privire la rezultatul evaluării pe care a realizat-o în legătură cu unitățile dintr-o țară terță care au fost autorizate să exporte în UE.

⁵⁸ În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și cu articolele 11 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004, autoritățile din țări din afara UE sunt responsabile de verificarea și garantarea faptului că unitățile îndeplinesc cerințele impuse de UE pentru fiecare categorie de produse alimentare.

⁵⁹ Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite produse de hrană pentru animale și alimentare de origine neanimală și de modificare a Deciziei 2006/504/CE (JO L 194, 25.7.2009, p. 11).

⁶⁰ Regulamentul (CE) nr. 669/2009 acoperă în prezent 35 de produse diferite și 24 de țări din afara UE. Cele mai obișnuite produse vizate includ fructele cu coajă lemnoasă, legumele, ierburile aromatice și condimentele. Regulamentul stabilește frecvențele cu care trebuie desfășurate controale ale identității și controale fizice, inclusiv teste de laborator (5, 10, 20 sau 50 %). Lista de produse și frecvența controalelor sunt revăzute odată la șase luni pe baza rezultatelor obținute în urma controalelor.

⁶¹ În conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 884/2014 al Comisiei din 13 august 2014 de impunere a unor condiții speciale aplicabile importurilor din anumite țări terțe de anumite produse de hrană pentru animale și alimente din cauza riscului de contaminare cu aflatoxine și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1152/2009 (JO L 242, 14.8.2014, p. 4), cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/175 al Comisiei din 5 februarie 2015 de stabilire a condițiilor speciale aplicabile importurilor de gumă de guar originară sau expediată din India, ca urmare a riscului de contaminare cu pentaclorfenol și dioxine (JO L 30, 6.2.2015, p. 10), cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 885/2014 al Comisiei din 13 august 2014 de stabilire a unor condiții specifice aplicabile importurilor de bame și de frunze de curry din India și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 91/2013 (JO L 242, 14.8.2014, p. 20), și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/186 al Comisiei din 2 februarie 2017 de stabilire a unor condiții specifice aplicabile pentru introducerea în Uniune a transporturilor din anumite țări terțe, din cauza contaminării microbiologice (JO L 29, 3.2.2017, p. 24), UE a stabilit astfel de condiții speciale pentru anumite produse provenite din 12 țări din afara UE, motivul principal fiind riscul de contaminanți prezenți în fructele cu coaja lemnoasă și în fructele uscate.

⁶² În plus față de dispozițiile menționate în caseta 3, Decizia Comisiei din 15 octombrie 2002 privind anumite măsuri de protecție referitoare la unele produse de origine animală destinate alimentației animalelor și importate din Ucraina (JO L 278, 16.10.2002, p. 24); Decizia Comisiei din 8 iulie 2010 privind măsurile de urgență aplicabile loturilor de produse de acvacultură importate din India și destinate consumului uman (JO L 174, 9.7.2010, p. 51); Decizia Comisiei din 16 aprilie 2010 privind măsurile de urgență aplicabile transporturilor de produse de piscicultură importate din Indonezia și destinate consumului uman (JO L 97, 17.4.2010, p. 17) și Decizia Comisiei din 27 martie 2002 privind anumite măsuri de protecție în ceea ce privește carnea de pasăre și anumite produse pescărești și de acvacultură destinate consumului uman și importate din Thailanda (JO L 84, 28.3.2002, p. 77).

⁶³ Articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

⁶⁴ De exemplu, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/943 al Comisiei din 18 iunie 2015 privind măsurile de urgență de suspendare a importurilor de fasole uscată provenind din Nigeria și de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 669/2009 (JO L 154, 19.6.2015, p. 8.).

⁶⁵ De exemplu, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/175 al Comisiei și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 885/2014 al Comisiei.

⁶⁶ Articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

⁶⁷ Prima unitate pe care Comisia a scos-o de pe listă din proprie inițiativă a fost o unitate din Brazilia. Aceasta a fost eliminată din cauza unei contaminări cu Salmonella și a fraudelor legate de certificarea acordată de un laborator pentru carnea și pentru produsele din carne exportate în UE.

⁶⁸ https://www.efsa.europa.eu/en/topics/topic/food-additive-re-evaluations

⁶⁹ Regulamentul (CE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari (JO L 295, 12.11.2011, p. 1-177).

⁷⁰ Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 include lista Uniunii de aditivi alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestora.

⁷¹ Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008.

⁷² Considerentul 14 și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008.

⁷³ Sursa: baza de date a Comisiei privind aromele alimentare.

⁷⁴ În partea A din lista UE există patru tipuri de note de subsol: 1. „evaluare de realizat de către autoritate”; 2) „datele științifice suplimentare se transmit până la data de 31 decembrie 2012”; 3. „datele științifice suplimentare se transmit până la data de 30 iunie 2013”; și 4. „datele științifice suplimentare se transmit până la data de 31 decembrie 2013”.

⁷⁵ Articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008.

⁷⁶ EFSA Journal 2012;1 0(5):2663. https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2012.2663

⁷⁷ https://effl.lexxion.eu/article/EFFL/2013/3/241

⁷⁸ Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

⁷⁹ Comisia a finalizat recent o evaluare cuprinzătoare a politicii bazate pe elemente concrete a Regulamentului LAG (verificarea adecvării) pentru întregul sector alimentar în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT); Documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002] (verificarea adecvării), SWD(2018) 38, 15.1.2018.

⁸⁰ Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi], COM/2018/0179 final, 11.4.2018.

⁸¹ Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi], COM/2018/0179 final, 11.4.2018.

⁸² Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1) (Regulamentul privind legislația alimentară generală).

⁸³ Articolul 14 și articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul privind legislația alimentară generală.

⁸⁴ Responsabilii cu gestionarea riscurilor sunt, în principal, Comisia, asistată de reprezentanți ai statelor membre în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (PAFF) și, în funcție de procedurile aplicabile, de către Consiliu și Parlamentul European. Direcția Generală pentru Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) este entitatea din cadrul Comisiei responsabilă cu gestionarea riscurilor în sectorul alimentar în ceea ce privește Comisia.

⁸⁵ Legislația alimentară generală prevede o listă neexhaustivă de factori legitimi la considerentul (19), de exemplu factori care se referă la societate, economie, tradiții, etică și mediu, precum și fezabilitatea controalelor. Utilizarea factorilor legitimi în procesul decizional al UE nu este statică; gama precisă de factori și ponderea atribuită acestora variază de la caz la caz, în funcție de obiectul și măsura în cauză.

⁸⁶ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002)], SWD(2018) 38 final, 15.1.2018, („Verificarea adecvării”), p. 89.

⁸⁷ Cum ar fi materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, altele decât materialele plastice, suplimentele alimentare și produsele alimentare cu vitamine și minerale adăugate în ceea ce privește stabilirea conținuturilor maxime de substanțe, precum și lipsa unei puneri în aplicare depline la nivelul UE în ceea ce privește mențiunile nutriționale și de sănătate cu privire la substanțele și produsele botanice.

⁸⁸ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002)], SWD(2018) 38 final, 15.1.2018, („Verificarea adecvării”), p. 89.

⁸⁹ Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi], COM/2018/0179 final, 11.4.2018.

⁹⁰ Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Evaluarea REFIT privind legislația alimentară generală [Regulamentul (CE) nr. 178/2002)], SWD(2018) 38 final, 15.1.2018, („Verificarea adecvării”), p. 39.

⁹¹ Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi], COM/2018/0179 final, 11.4.2018.

⁹² Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 [privind legislația alimentară generală], a Directivei 2001/18/CE [privind diseminarea deliberată în mediu a OMG-urilor], a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 [privind produsele alimentare și furajele modificate genetic], a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 [privind aditivii din hrana animalelor], a Regulamentului (CE) nr. 2065/2003 [privind aromele de fum], a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 [privind materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 [privind procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare], a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 [privind produsele fitosanitare] și a Regulamentului (UE) 2015/2283 [privind alimentele noi], COM/2018/0179 final, 11.4.2018.

Etapă	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	29.11.2017
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	27.9.2018
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	14.11.2018
Primirea răspunsurilor Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	6.12.2018

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest raport a fost adoptat de Camera de audit I, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene, cameră specializată pe domeniile aferente utilizării sustenabile a resurselor naturale. Auditul a fost condus de domnul Janusz Wojciechowski, membru al Curții de Conturi Europene, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Kinga Wisniewska-Danek, șefă de cabinet, și Katarzyna Radecka-Moroz, atașat în cadrul cabinetului; Michael Bain, manager principal; Maria Eulàlia Reverté i Casas, coordonatoare; Päivi Piki, coordonatoare adjunctă; Ioannis Papadakis, Manuel Dias Ferreira Martins și Ermira Vojka, auditori; Terje Teppan-Niesen, asistentă. Asistența lingvistică a fost asigurată de Philippe Colmant, Vesna Marn și Michael Pyper.

De la stânga la dreapta: Eulàlia Reverté i Casas, Katarzyna Radecka-Moroz, Janusz Wojciechowski, Michael Bain, Päivi Piki, Manuel Dias Ferreira Martins.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2019

PDF	ISBN 978-92-847-1557-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/391545	QJ-AB-18-032-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-1555-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/280998	QJ-AB-18-032-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2019

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.