Raportul special

nr.12 2017

Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale

Informații despre raport: În cadrul acestui raport, Curtea a analizat dacă acțiunile UE au contribuit la îmbunătățirea calității apei potabile în Bulgaria, Ungaria și România, în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva din 1998 privind apa potabilă.
Per ansamblu, Curtea a ajuns la concluzia că situația s-a îmbunătățit semnificativ. Trebuie reamintit însă că există în continuare zone în care apa din rețeaua publică de distribuție care ajunge la cetățeni nu este pe deplin conformă cu standardele UE. Mai mult, pentru a se asigura accesul la apă de calitate pentru toți cetățenii din aceste state membre și pentru a se garanta întreținerea corespunzătoare a investițiilor finanțate de UE în infrastructura de apă, sunt necesare fonduri suplimentare importante din surse publice naționale și din surse private.
Curtea recomandă, printre altele, ca o serie de aspecte rămase problematice să fie abordate în contextul actualei revizuiri a Directivei privind apa potabilă și ca sustenabilitatea infrastructurii de apă să fie asigurată, garantându-se în același timp suportabilitatea tarifelor la serviciile de apă.

Această publicație este disponibilă în 23 de limbi și în următoarele formate:

PDF

Cuprins
Sinteză
Introducere
Sfera și abordarea auditului
Observații
Concluzii și recomandări
Anexe
Răspunsurile Comisiei
Acronime și glosar
Note
Echipa de audit
Contact

Sinteză

Directiva privind apa potabilă

Apa este esențială pentru viața pe planeta noastră. Pentru a prospera, ecosistemele planetei, societatea și economia au toate nevoie de apă proaspătă și curată în cantități suficiente. De mai mulți ani, protecția sănătății cetățenilor UE prin accesul sigur la apă potabilă de calitate este unul dintre elementele politicii UE. Începând din 1975, Uniunea Europeană a adoptat o serie de acte legislative privind apa, care urmăresc să protejeze consumatorii și utilizatorii de apă împotriva efectelor nocive. În 1980 a fost adoptată o directivă privind standardele pentru apa destinată consumului uman, cunoscută ca „Directiva privind apa potabilă”. Ea a fost revizuită ulterior în 1998 și este din nou în curs de revizuire în prezent.

Cum a fost efectuat auditul Curții

În cadrul auditului său, Curtea a evaluat dacă acțiunile UE au îmbunătățit accesul sigur al cetățenilor la apă potabilă de calitate în Bulgaria, Ungaria și România. S-a analizat în special dacă au fost respectate cerințele Directivei privind apa potabilă, dacă proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au contribuit la îmbunătățirea calității apei potabile și a accesului la aceasta și dacă veniturile generate și finanțarea suplimentară din fonduri publice naționale sunt suficiente pentru a asigura întreținerea și sustenabilitatea investițiilor finanțate de UE în infrastructura de alimentare cu apă potabilă.

III

În cele trei state membre care au făcut obiectul auditului, suma alocată prin FEDR/Fondul de coeziune între 2007 și 2020 pentru gestionarea și furnizarea apei potabile se ridică la 3,7 miliarde de euro. Auditul a acoperit perioada cuprinsă între data aderării la UE a celor trei state membre vizitate și sfârșitul anului 2016.

Care au fost constatările Curții

Per ansamblu, Curtea a ajuns la concluzia că, în Bulgaria, Ungaria și România, alimentarea cu apă potabilă de calitate și accesul cetățenilor la aceasta au cunoscut o îmbunătățire. Aceasta se datorează în mare măsură investițiilor importante care au fost realizate în ultimii ani și care au beneficiat de cofinanțare prin FEDR și Fondul de coeziune. Trebuie menționat însă că există în continuare zone în care apa din rețeaua publică de distribuție care ajunge la cetățeni nu este pe deplin conformă cu standardele UE stabilite în Directiva privind apa potabilă din 1998. Mai mult, pentru a se asigura accesul la apă de calitate pentru toți cetățenii din aceste state membre și pentru a se garanta întreținerea corespunzătoare a investițiilor finanțate de UE în infrastructura de apă, sunt necesare investiții suplimentare importante din fonduri publice naționale și din surse private.

Care sunt recomandările Curții

Comisia ar trebui:

să urmărească problemele existente în legătură cu monitorizarea efectuată de statele membre, pe baza raportării existente, și să asigure respectarea cerințelor din Directiva privind apa potabilă în acest sens;
în contextul revizuirii actuale a Directivei privind apa potabilă, să abordeze următoarele chestiuni de o manieră proporțională:
1. îmbunătățirea modului în care statele membre transmit Comisiei informații cu privire la derogările pentru zonele mici de aprovizionare cu apă;
2. extinderea cerințelor de raportare astfel încât acestea să acopere și zonele mici de alimentare cu apă;
3. raportarea periodică, de natură să asigure faptul că sunt colectate, din statele membre, informații actualizate cu privire la conformitatea cu Directiva privind apa potabilă. Comisia ar trebui să aibă în vedere opțiuni precum instrumente informatice alternative (de exemplu, recoltarea de date de la administrațiile naționale) pentru a facilita exercițiul de raportare, pentru a-l face mai rapid și pentru a asigura disponibilitatea unor informații actualizate;
4. îmbunătățirea cerințelor legate de garantarea faptului că se pun la dispoziția consumatorilor informații adecvate și actualizate referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;
să sprijine statele membre în promovarea de acțiuni vizând reducerea pierderilor de apă. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin includerea reducerii pierderilor de apă în sfera finanțării acordate de UE în domeniul infrastructurii de apă potabilă sau prin îmbunătățirea transparenței cu privire la pierderile de apă.

Statele membre ar trebui:

să solicite ca planurile care vizează atingerea unui anumit nivel de reducere a pierderilor de apă să fie incluse drept criterii de selecție pentru toate proiectele de infrastructură de apă care permit îndeplinirea obiectivelor naționale;
să se asigure că tarifele percepute pot asigura sustenabilitatea infrastructurii de apă, inclusiv întreținerea și reînnoirea acesteia;
să aibă în vedere, dacă este necesar, acordarea de sprijin financiar sau de alte forme de sprijin gospodăriilor pentru care costul serviciilor de apă se situează peste rata de suportabilitate, asigurând, în același timp, recuperarea integrală a costurilor în structura tarifară a acestor servicii.

Introducere

Directiva privind apa potabilă

Apa este esențială pentru viața pe planeta noastră. Pentru a prospera, ecosistemele planetei, societatea și economia au toate nevoie de apă proaspătă și curată în cantități suficiente. De mai mulți ani, protecția sănătății cetățenilor UE prin accesul sigur la apă potabilă de calitate este unul dintre elementele politicii UE. Începând din 1975, UE a adoptat o serie de acte legislative privind apa, care urmăresc să protejeze consumatorii și utilizatorii împotriva efectelor nocive. Garantarea unei bune calități și a unei aprovizionări sigure pentru toți cetățenii europeni reprezintă, de asemenea, o parte integrantă a politicii de mediu a UE¹.

O primă directivă referitoare la calitatea apei potabile în statele membre a fost adoptată în 1975². Ulterior, a fost adoptată o nouă directivă privind standardele pentru apa destinată consumului uman, și anume Directiva privind apa potabilă. Obiectivul acesteia este de a proteja sănătatea umană de efectele negative ale oricărei contaminări a apei destinate consumului uman (a se vedea caseta 1). Adoptată în 1980³, directiva a fost revizuită în 1998⁴. În prezent, Directiva privind apa potabilă este în curs de revizuire.

Caseta 1

Directiva privind apa potabilă

Directiva privind apa potabilă stabilește standarde de calitate pentru apa potabilă în UE pentru 48 de parametri care trebuie monitorizați și analizați periodic de către statele membre. Acești parametri sunt clasificați în trei categorii:

parametri microbiologici (importanți pentru sănătatea umană), care includ în special parametrii E. coli și enterococi;
parametri chimici (importanți pentru sănătatea umană), care variază de la substanțe specifice, cum ar fi diferite metale și compuși organici, la substanțe generice, cum ar fi pesticidele și produsele secundare rezultate în urma dezinfecției;
parametri indicatori, care oferă informații cu privire la procesele de tratare a apei și la calitățile organoleptice (cum ar fi culoarea, mirosul și textura unei substanțe) și estetice ale apei potabile. Această categorie este formată dintr-o combinație de parametri microbiologici, chimici și radiologici. Nerespectarea unui parametru indicator este un semnal care indică o posibilă problemă în alimentarea cu apă. O astfel de problemă trebuie să fie examinată, în special din perspectiva unor eventuale riscuri la adresa sănătății umane.

Directiva prevede posibilitatea ca statele membre să se abată temporar de la standardele prevăzute de calitate a apei, în urma obținerii unei derogări în acest sens. Derogările se acordă pe o perioadă de maximum trei ani și pot fi prelungite de două ori (fiecare prelungire poate acoperi cel mult trei ani).

Mecanisme de monitorizare și de raportare

Statele membre au obligația de a stabili zone de aprovizionare cu apă și programe corespunzătoare de control care îndeplinesc cerințele minime stabilite în Directiva privind apa potabilă⁵. În directivă se face distincție între:

zonele de aprovizionare cu apă care furnizează, în medie, un volum de apă de peste 1 000 m³ pe zi sau care deservesc peste 5 000 de persoane. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „zone mari de aprovizionare cu apă” sau „ZAP mari”;
zonele de aprovizionare cu apă care furnizează, în medie, un volum de apă mai mic de 1 000 m³ pe zi sau care deservesc mai puțin de 5 000 de persoane. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „zone mici de aprovizionare cu apă” sau „ZAP mici”;
zonele de aprovizionare cu apă care furnizează, în medie, un volum de apă mai mic de 10 m³ pe zi sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „zone foarte mici de aprovizionare cu apă”.

În plus, Directiva privind apa potabilă prevede că trebuie să se pună la dispoziția consumatorilor informații actualizate⁶ și că statele membre trebuie să publice, la fiecare trei ani, un raport privind calitatea apei destinate consumului uman, care să acopere ultimii trei ani anteriori. Aceste rapoarte trebuie publicate în termen de un an calendaristic de la sfârșitul perioadei de raportare și trebuie să fie transmise Comisiei în termen de două luni de la publicarea lor.

În numele Comisiei, Agenția Europeană de Mediu (AEM) colectează date privind calitatea apei de la statele membre, prin intermediul unui instrument de raportare online⁷. AEM este responsabilă și de controlul calității informațiilor din baza de date și pregătește bazele de date naționale, care sunt verificate de către statele membre. În termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre, Comisia publică, pe baza acestor date, un raport de sinteză la nivelul Uniunii cu privire la calitatea apei destinate consumului uman.

În acest raport, care reprezintă principalul instrument utilizat pentru a se detecta nerespectarea parametrilor valorici stabiliți în Directiva privind apa potabilă, fiecare stat membru trebuie să comunice informații privind calitatea apei în toate ZAP mari. Raportarea cu privire la ZAP mici este facultativă. Statele membre pot excepta de la aplicarea dispozițiilor directivei zonele foarte mici de aprovizionare cu apă, adică acele rezerve distincte care furnizează un volum de apă mai mic de 10 m³ pe zi în medie sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane.

Calitatea apei potabile în UE

Ca parte a cerințelor stabilite de Directiva privind apa potabilă în legătură cu evaluarea calității apei potabile, în statele membre se efectuează în fiecare an mai multe milioane de analize. De exemplu, în perioada de raportare 2011-2013, au fost realizate 4,1 milioane de analize pentru parametrii microbiologici, 7,1 milioane pentru parametrii chimici și 17,5 milioane pentru parametrii indicatori (a se vedea caseta 1). În cazul în care cel puțin 99 % din totalitatea analizelor efectuate într-un anumit an îndeplinesc standardul stabilit, se consideră că statul membru respectă parametrul valoric stabilit în Directiva privind apa potabilă.

În cazul parametrilor indicatori, o depășire a standardului nu înseamnă neapărat o situație de neconformitate cu directiva deoarece, în majoritatea cazurilor, nu există o amenințare directă la adresa sănătății umane. Chiar dacă majoritatea parametrilor indicatori nu reprezintă o amenințare directă la adresa sănătății umane, aceștia ar putea avea un impact indirect asupra calității apei prin aspect, gust sau miros și, prin urmare, ar putea influența gradul de acceptare de către consumatori. De exemplu, pragul stabilit în Directiva privind apa potabilă pentru parametrul fier este de 200 µg/l. În cazul în care concentrația de fier este de 300 µg/l, apa prezintă un gust evident, devine tulbure și se colorează. Un astfel de rezultat nu este pe placul consumatorilor. Din punctul de vedere al sănătății umane, concentrația de fier admisă este de 2 000 µg/l, depășind deci cu mult nivelul care este de fapt acceptabil pentru consumatori. Parametrii indicatori pot de asemenea compromite tratarea adecvată a apei. De exemplu, prezența de materie organică ar putea avea ca rezultat o dezinfecție necorespunzătoare.

În general, calitatea apei potabile în Uniunea Europeană este bună⁸. Astfel, marea majoritate a ZAP mari prezintă un nivel ridicat de conformitate pentru parametrii microbiologici și chimici stabiliți în Directiva privind apa potabilă (pentru detalii, a se vedea tabelul 1). În plus, gradul general de conformitate în UE s-a îmbunătățit în mod semnificativ în comparație cu perioada de raportare 2008-2010⁹.

Tabelul 1

Statele membre¹ și rata de conformitate
	2008-2010	2011-2013
Rata generală de conformitate pentru parametrii microbiologici
> 99 %	23	27
95 % < X < 99 %	4	-
< 95 %	-	-
Rata generală de conformitate pentru parametrii chimici
> 99 %	11	26
95 % < X < 99 %	11	1²
< 95 %	5	-
Rata generală de conformitate pentru parametrii indicatori
> 99 %	7	21
95 % < X < 99 %	10	5³
< 95 %	10	1⁴

1Croația, care a aderat la UE la 1 iulie 2013, nu a fost inclusă în procesul de raportare 2011-2013.

2Ungaria.

3Danemarca, Cipru, Letonia, Ungaria și Slovenia.

4În cazul parametrilor indicatori, Malta a raportat o rată de conformitate de aproximativ 90 % din cauza nivelurilor de conformitate foarte scăzute pentru clorură.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor publicate în rapoartele de sinteză privind calitatea apei potabile în Uniune.

În ceea ce privește ZAP mici (care deservesc aproximativ 65 de milioane de persoane din Uniunea Europeană), rata medie de conformitate pentru perioada de raportare 2011-2013 a fost de peste 98 %¹⁰. Acest nivel general indică un anumit progres în comparație cu perioada de raportare 2008-2010, când, în medie, doar aproximativ 59 % din totalul ZAP mici erau pe deplin conforme cu cerințele Directivei privind apa potabilă¹¹. Pentru perioada 2008-2010, toate statele membre, cu excepția Republicii Cehe, au raportat date cu privire la ZAP mici. În schimb, pentru perioada de raportare 2011-2013, doar aproximativ jumătate dintre statele membre (ceea ce corespunde unui număr de circa 34,6 milioane de consumatori deserviți de ZAP mici) comunicaseră informațiile necesare. Această situație se explică prin faptul că raportarea cu privire la ZAP mici nu este obligatorie.

Deficiențele în monitorizarea ZAP mici au fost recunoscute și în cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, care recomandă intensificarea eforturilor de punere în aplicare a Directivei privind apa potabilă, în special în cazul acestor zone¹².

Pierderile din sistemele de alimentare cu apă potabilă

O problemă importantă care afectează alimentarea cu apă potabilă o reprezintă rata ridicată a pierderilor fizice de apă. Acestea sunt cauzate în principal de scurgerile din rețelele de distribuție care nu au fost bine întreținute sau care trebuie să fie refăcute. Procentul pierderilor de apă se calculează ca raportul dintre apa nefacturată și volumul total de apă care intră în rețeaua de alimentare.

Conform datelor publicate în 2014 pentru perioada 2008-2010, în aproximativ jumătate dintre statele membre, peste 20 % din apa potabilă se pierdea în rețeaua de distribuție înainte să ajungă la robinetele consumatorilor. În anumite state membre, această proporție ajungea la 60 %¹³. Spre deosebire de perioada anterioară, pentru perioada 2011-2013 nu există date privind pierderile de apă nici în raportul de sinteză, nici în rapoartele statelor membre.

Reducerea pierderilor este un aspect important din punct de vedere ecologic (economii de resurse) și afectează în mod fundamental performanța operatorilor de apă. Strategia Europa 2020 pune un accent puternic pe utilizarea eficientă a resurselor: aceasta implică o eficiență crescută a utilizării resurselor de apă, ceea ce înseamnă beneficii suplimentare rezultate din reducerea consumului de energie pentru tratarea și aducțiunea apei, precum și o reducere a facturilor la apă și a pierderilor de apă¹⁴. La rândul său, cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu subliniază necesitatea creșterii eficienței prin reînnoirea infrastructurilor¹⁵.

Principalele canale de finanțare din partea UE sunt FEDR și Fondul de coeziune

Fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) sunt principala sursă de finanțare din partea UE pentru infrastructura de apă. În special, proiectele sunt finanțate prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și prin Fondul de coeziune.

Numeroase proiecte legate de apa potabilă sunt desfășurate împreună cu proiecte privind apele uzate¹⁶. În cursul perioadei de programare 2007-2013, suma alocată pentru proiecte legate de apa potabilă a fost de peste 7,3 miliarde de euro. Din această sumă, circa 4 miliarde de euro au fost alocați pentru statele membre ale UE-13. Pentru perioada de programare 2014-2020, fondurile totale alocate pentru apa potabilă se ridică la aproximativ 4,7 miliarde de euro, din care în jur de 3,4 miliarde sunt alocate pentru statele membre ale UE-13 (a se vedea anexa I).

Accesul la apă potabilă

Peste tot în UE se observă o disponibilitate ridicată a apei potabile sigure. Cu toate acestea, există în continuare regiuni care nu asigură accesul cetățenilor la servicii de alimentare cu apă. Conform datelor Eurostat¹⁷, rata populației conectate la sistemul public de alimentare cu apă diferă în mod semnificativ între statele membre. Această rată este cea mai scăzută în România, unde doar 62 % din populație este conectată la rețeaua publică de alimentare cu apă (a se vedea figura 1). Anexa II conține o serie de informații generale privind sursele de apă potabilă în UE.

Figura 1

Rata populației conectate la rețeaua publică de alimentare cu apă în 2013 în statele membre vizitate

În decembrie 2013, inițiativa cetățenească europeană intitulată Right2Water („Dreptul la apă”) a colectat aproximativ 1,9 milioane de semnături din toate statele membre. Prin această inițiativă, Comisia era invitată „[…] să propună o legislație de implementare a dreptului la apă și salubritate, așa cum este acesta recunoscut de Organizația Națiunilor Unite, și de promovare a serviciilor de alimentare cu apă și de salubritate ca servicii publice de bază pentru toți”¹⁸. În 2014, Comisia a publicat o evaluare a sprijinului deja acordat de UE pentru apa potabilă de bună calitate și a încurajat statele membre să asigure accesul la un nivel minim de alimentare cu apă pentru toți cetățenii UE¹⁹.

Tarifele la apă

Principiile care trebuie aplicate atunci când se stabilesc tarifele la apă, și anume recuperarea costurilor și suportabilitatea tarifelor la serviciile de apă, sunt prevăzute în Directiva-cadru privind apa din 2000²⁰. Pentru a putea contribui la sustenabilitatea infrastructurilor de apă, tarifele ar trebui să acopere, în practică, cel puțin costurile de exploatare și de întreținere, precum și o parte semnificativă din amortizarea activelor.

În același timp, serviciile de apă trebuie să fie accesibile din punct de vedere social pentru consumatori. La determinarea tarifelor la apă, statele membre pot lua în considerare efectele sociale, economice și cele asupra mediului, în efortul de a se asigura că aceste servicii rămân la un nivel accesibil. Orientările Comisiei menționează procentul de 4 % din venitul pe gospodărie ca reprezentând o rată de accesibilitate a tarifelor universal acceptată; cu alte cuvinte, factura totală pentru servicii de apă (alimentare cu apă și canalizare-epurare) se poate ridica la 4 % din venitul pe gospodărie²¹.

Audituri anterioare ale Curții de Conturi Europene și alte studii recente privind politica în domeniul apei

În ultimii ani, Curtea a publicat o serie de rapoarte privind politica în domeniul apei și investițiile UE în infrastructura de apă potabilă și de apă uzată²². Principalele concluzii ale acestor rapoarte sunt rezumate în anexa II.

În mai 2015, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European a publicat un raport referitor la Directiva privind apa potabilă²³.

Sfera și abordarea auditului

În cadrul acestui audit, Curtea a evaluat dacă acțiunile UE au îmbunătățit accesul sigur al cetățenilor la apă potabilă de calitate în Bulgaria, Ungaria și România. În special, Curtea a analizat:

dacă cerințele Directivei privind apa potabilă au fost respectate;
dacă proiectele examinate cofinanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au îmbunătățit calitatea apei potabile și accesul la aceasta;
dacă veniturile generate și finanțarea suplimentară din fonduri publice naționale sunt suficiente pentru a asigura întreținerea și sustenabilitatea investițiilor finanțate de UE în infrastructura de alimentare cu apă potabilă.

Întrucât Curtea a publicat deja în 2010 un raport special pe tema apei potabile în perioada de programare 2000-2006, axat pe statele membre ale UE-15²⁴, accentul a fost pus de data aceasta pe statele membre ale UE-13. Statele membre selectate au fost alese în principal ținând seama de cuantumul fondurilor UE care le-au fost alocate între 2007 și 2020 (3,7 miliarde de euro), cuantum reprezentând aproximativ 50 % din suma totală alocată de UE pentru gestionarea și alimentarea cu apă potabilă în statele membre ale UE-13 (a se vedea anexa I). Alți doi factori luați în considerare în procesul de selecție au fost accesul limitat la apă potabilă (în cazul României) și nivelul ridicat al pierderilor de apă raportate în cursul perioadei 2008-2010.

Auditul s-a bazat pe elementele de probă puse la dispoziție de către Comisie și de statele membre vizitate. În special, auditul a fost realizat prin:

discuții purtate cu reprezentanți ai Direcției Generale Mediu și ai Direcției Generale Politică Regională și Urbană;
o examinare analitică a unor documente relevante existente la nivelul UE și la nivel național;
discuții purtate cu reprezentanți ai Ministerului Mediului, ai Ministerului Sănătății, ai autorității de management, ai organismelor de reglementare etc. din statele membre selectate;
vizite și examinări legate de nouă proiecte finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune (câte trei proiecte în fiecare dintre cele trei state membre vizitate), inclusiv analize ale elementelor din documentația proiectelor, cum ar fi cererile de finanțare, acordurile de finanțare, rapoarte și alte documente legate de implementarea proiectelor;
discuții purtate cu operatorii de apă, cu beneficiarii proiectelor și cu autoritățile de management pentru cele nouă proiecte examinate.

Proiectele din domeniul apei potabile care au fost finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune și care au fost examinate în cadrul acestui audit acoperă toate aspectele infrastructurii legate de ciclul apei potabile. Acestea includ construcția sau reabilitarea captărilor (a se vedea fotografia 1), stațiile de tratare (a se vedea fotografia 2), depozitarea și aducțiunea prin conducte (a se vedea fotografia 3) și stațiile de pompare. Fiecare dintre proiectele selectate se număra printre cele 20 de proiecte care au beneficiat de cea mai ridicată cofinanțare din partea UE în perioada de programare 2007-2013 în fiecare dintre statele membre. Proiectele examinate au fost alese pentru a ilustra anumite aspecte-cheie legate de îndeplinirea obiectivelor Directivei privind apa potabilă, precum și diferite probleme legate de acces, pierderi și calitatea apei.

Fotografia 1

Stație de pompare plutitoare în Călărași (România)

Fotografia 2

Echipamente de tratare a apei utilizate de stația de tratare Bogyiszló din Szekszárd (Ungaria)

Fotografia 3

Lucrări de excavare în Veliko Tărnovo (Bulgaria)

Auditul a acoperit perioada cuprinsă între data aderării la UE a celor trei state membre vizitate și sfârșitul anului 2016.

Observații

La sfârșitul anului 2016, Directiva din 1998 privind apa potabilă era pusă în aplicare în majoritatea privințelor

Uniunea Europeană nu își poate atinge obiectivele de politică dacă statele membre nu aplică cu eficacitate pe teren legislația UE. Statele membre sunt responsabile de transpunerea corectă a directivelor în dreptul lor național, în termenul prevăzut. Pe lângă aceasta, ele sunt responsabile și de transpunerea și punerea în aplicare corectă a întregului corpus legislativ al UE²⁵. Comisia are responsabilitatea de a monitoriza eforturile statelor membre și de a asigura respectarea dreptului UE, inclusiv prin recurgerea la proceduri juridice formale²⁶.

Principalul act legislativ al UE referitor la calitatea apei potabile este Directiva privind apa potabilă. Prin urmare, Curtea a evaluat dacă:

statele membre vizitate au transpus corect Directiva privind apa potabilă în legislația lor națională și dacă au îndeplinit cerințele prevăzute de această directivă;
o apă potabilă de calitate corespunzătoare este disponibilă pentru toți consumatorii din statele membre vizitate;
mecanismele de monitorizare furnizează informații cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă;
sunt puse la dispoziția consumatorilor informații actualizate cu privire la calitatea apei potabile;
Comisia evaluează în mod periodic aspectele științifice și tehnice ale Directivei privind apa potabilă.

Legislațiile naționale ale statelor membre vizitate sunt conforme cu cerințele din Directiva privind apa potabilă

Transpunerea efectivă a Directivei privind apa potabilă în legislația națională este un pas necesar pentru garantarea faptului că apa potabilă respectă un nivel comun de siguranță la nivelul întregii UE. Începând de la data aderării²⁷, Comisia trebuia să se asigure că legislațiile naționale sunt conforme cu dispozițiile legislației-cadru a UE, cu excepția cazurilor de derogări specifice acordate în tratatele de aderare.

Comisia realizează studii de conformitate, comparând obligațiile impuse de UE cu textul articolelor relevante din actele legislative naționale cu scopul de a evalua conformitatea acestora din urmă cu cerințele din directivele UE. Un astfel de exercițiu a avut loc în 2004 pentru Ungaria și în 2007 pentru Bulgaria și România.

În cazul celor trei state membre vizitate, Comisia a constatat că legislațiile naționale nu erau conforme în toate privințele cu Directiva privind apa potabilă. În consecință, au fost declanșate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (a se vedea caseta 2) împotriva Ungariei în 2008 și împotriva Bulgariei și României în 2009²⁸ (a se vedea anexa III).

Caseta 2

Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

În cazul în care detectează o situație de nerespectare a dreptului Uniunii Europene, Comisia poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii unei obligații, procedură prevăzută la articolul 258 TFUE.

În prima etapă a procedurii, Comisia trimite statului membru în cauză o scrisoare de punere în întârziere prin care acesta este invitat să își prezinte observațiile în termen de două luni. De regulă, acest schimb de opinii nu este dat publicității.

În cazul în care observațiile prezentate de statul membru nu conving Comisia să își modifice punctul de vedere sau în cazul în care statul membru nu răspunde la solicitarea Comisiei, aceasta poate emite un aviz motivat, acordând statului membru un termen suplimentar de două luni pentru a se conforma. În acest stadiu, Comisia publică un comunicat de presă prin care informează cetățenii UE cu privire la scopul procedurii.

Dacă statul membru nu se conformează legislației Uniunii Europene, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție, a cărei hotărâre are caracter obligatoriu.

În cazul în care statul membru nu se conformează hotărârii pronunțate, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție pentru a doua oară, după ce a trimis în prealabil o nouă scrisoare de punere în întârziere, și poate solicita impunerea plății unei sume forfetare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, în temeiul articolul 260 TFUE.

Ca urmare a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cele trei state membre și-au modificat legislația națională. În consecință, cazurile au fost închise în 2009 pentru Ungaria și în 2010 pentru România. În ceea ce privește Bulgaria, având în vedere amploarea modificărilor, Comisia și-a actualizat în 2012 studiul de conformitate, detectând alte neconformități. Ca urmare, procedura declanșată împotriva Bulgariei a fost închisă abia în 2015. Analiza Curții a arătat că, în ansamblu, legislația națională din cele trei state membre vizitate este conformă în prezent cu cerințele prevăzute de Directiva privind apa potabilă.

Au fost acordate derogări de la dispozițiile Directivei privind apa potabilă pentru Ungaria și România, dar nu și pentru Bulgaria

Statele membre pot prevedea derogări de la parametrii valorici, până la o valoare maximă pe care acestea o stabilesc, în măsura în care o astfel de derogare nu constituie un pericol potențial pentru sănătatea umană și în cazul în care alimentarea cu apă destinată consumului uman în zona vizată nu poate fi menținută prin niciun alt mijloc rezonabil (a se vedea caseta 3).

Caseta 3

Derogări – Articolul 9 din Directiva privind apa potabilă

Orice derogare acordată fie de statele membre, fie de Comisie trebuie să cuprindă următoarele informații:

motivele derogării;
parametrul în cauză, rezultatele pertinente ale controalelor anterioare și valoarea maximă permisă în temeiul derogării;
zona geografică, cantitatea de apă distribuită în fiecare zi, populația vizată și existența unor eventuale repercusiuni asupra întreprinderilor de producție alimentară în cauză;
un program de control corespunzător, care să prevadă, după caz, controale mai frecvente;
un rezumat al planului de măsuri de remediere necesare, care să cuprindă un calendar al lucrărilor și o estimare a costurilor, precum și dispoziții în materie de bilanț;
durata necesară a derogării.

Aceste derogări ar trebui să fie cât mai limitate în timp posibil și nu pot depăși trei ani. În cazul în care, după această primă perioadă, problemele care au determinat acordarea derogării persistă, statele membre pot să prelungească derogarea pentru o perioadă suplimentară de până la trei ani, informând Comisia în acest sens. În cazuri excepționale, un stat membru poate solicita Comisiei o a treia derogare pentru o nouă perioadă de cel mult trei ani.

Statele membre au obligația de a informa Comisia în termen de două luni cu privire la orice derogare pentru ZAP mari. Derogările pentru ZAP mici trebuie să fie comunicate doar începând cu cea de a doua derogare.

În Ungaria, la sfârșitul celei de a treia derogări, valabile până la sfârșitul anului 2012, aproape 80 % din zonele acoperite de derogare (289 din 365) nu erau încă conforme cu directiva. În cele din urmă, măsurile luate de autoritățile maghiare în vederea îmbunătățirii situației în zonele acoperite de derogare au început să producă rezultate. În aprilie 2016, numărul zonelor neconforme scăzuse la 66 din 365. Între timp, având în vedere termenul nerespectat, Comisia a lansat împotriva Ungariei, în mai 2016, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

România, la rândul său, a beneficiat de derogări în tratatul de aderare²⁹, care au durat fie până la sfârșitul anului 2010, fie până la sfârșitul lui 2015. De la data aderării, România a notificat Comisia cu privire la șapte derogări ulterioare (altfel spus, derogări acordate pentru a doua oară), ale căror termene expirau între 2014 și 2018. Cu toate acestea, potrivit Ministerului Sănătății din România, la sfârșitul anului 2015 existau în continuare 335 de zone de alimentare cu apă, deservind aproximativ 762 000 de persoane (circa 3,8 % din populația totală a României), în care standardele de calitate nu fuseseră încă atinse pe deplin pentru anumiți parametri. Autoritățile române au indicat că sunt prevăzute în perioada 2014-2020 măsuri suplimentare pentru a se asigura conformitatea cu Directiva privind apa potabilă, mai precis în cadrul programului operațional „Infrastructura mare”, al Programului Național de Dezvoltare Rurală și al Programului Național de Dezvoltare Locală.

În ceea ce privește Bulgaria, până la data prezentului raport, nu fuseseră acordate derogări. Cu toate acestea, potrivit Ministerului Sănătății din Bulgaria, mai multe zone din țară se confruntă cu probleme de conformitate. Cele mai grave sunt legate de nitrați/nitriți și implică aproximativ 300 de ZAP mici. În cazul a aproximativ 150 dintre acestea, neconformitatea este persistentă și este legată de practicile agricole³⁰. În consecință, se poate estima că aproximativ 124 000 de persoane, adică 1,7 % din totalul populației, utilizează apă potabilă care nu este pe deplin conformă cu cerințele din Directiva privind apa potabilă.

Indiferent dacă beneficiază sau nu de o derogare, în toate cele trei state membre vizitate există în continuare consumatori care nu au acces la apă potabilă de calitate adecvată. Statele membre iau măsuri de remediere, dar acestea intervin uneori cu întârziere, cum a fost cazul în Ungaria. În România, astfel de măsuri sunt în curs de punere în aplicare, dar este prea devreme pentru o evaluare a eficacității lor.

Deficiențe care afectează mecanismele de monitorizare prevăzute de Directiva privind apa potabilă

Unele state membre comunică cu întârziere datele de monitorizare

Cele trei rapoarte de sinteză (a se vedea punctele 5-7) care acoperă perioada din 2002 până în 2013 au fost publicate cu o întârziere medie de peste 17 luni. Tabelul 2 prezintă datele prevăzute și datele reale de publicare ale rapoartelor de sinteză care acoperă anii dintre 2002 și 2013.

Tabelul 2

Datele prevăzute și datele reale de publicare ale rapoartelor de sinteză
Raport de sinteză	Data prevăzută	Data publicării	Întârziere
2002-2004	Noiembrie 2006	Decembrie 2007	13 luni
2005-2007	Noiembrie 2009	Decembrie 2011	25 de luni
2008-2010	Noiembrie 2012	Iunie 2014	19 luni
2011-2013	Noiembrie 2015	Octombrie 2016	11 luni

Potrivit unui studiu publicat în 2013³¹, această situație se explică prin complexitatea informațiilor care trebuie să fie furnizate de statele membre (în ceea ce privește numărul de parametri și cantitatea de informații detaliate), complexitate care s-a tradus prin contribuții incomplete și prezentate cu întârziere.

Pentru perioada de raportare 2011-2013, majoritatea statelor membre au transmis datele în termenul cerut (februarie 2015)³². Două state membre (Grecia și Italia) au avut însă nevoie de până la șase luni suplimentare pentru a comunica datele, iar un alt stat membru, Ungaria, și-a finalizat raportarea abia în aprilie 2016, cu o întârziere de peste un an față de termen.

Statele membre vizitate nu au respectat toate obligațiile de monitorizare

Directiva privind apa potabilă permite reducerea sau eliminarea monitorizării pentru anumiți parametri, în special pentru parametrii indicatori. În general, un stat membru poate reduce numărul de probe care trebuie să fie analizate pentru anumiți parametri dacă:

rezultatele probelor analizate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi sunt constante și semnificativ mai bune decât valorile-limită; și
niciun factor nu poate să provoace o deteriorare a calității apei în aval de punctul de prelevare de probei³³.

În contextul transpunerii Directivei (UE) 2015/1787 a Comisiei, statele membre au posibilitatea de a deroga de la anumiți parametri și de la frecvențele de prelevare a probelor cu condiția să fie realizată o analiză a riscurilor³⁴ (a se vedea punctele 61-63).

Legislațiile naționale din cele trei state membre vizitate respectă cerințele în materie de monitorizare prevăzute de Directiva privind apa potabilă. Curtea a detectat însă o serie de neconformități la nivelul activității concrete de monitorizare. Raportarea trianuală include procentul de ZAP mari care au făcut obiectul monitorizării pentru fiecare parametru. În cazul rapoartelor care acoperă perioada 2011-2013, Curtea a constatat că, în cele trei state membre vizitate, nu toți parametrii fuseseră monitorizați în toate ZAP mari, fără să fie prezentate justificări sau explicații cu privire la posibilele excepții de la obligațiile de monitorizare. De exemplu, conform raportărilor, microelementele³⁵ au fost monitorizate în medie în 81 % din ZAP mari în Bulgaria și în Ungaria și doar în 41 % din ZAP mari în România.

Acest lucru a fost confirmat și la nivelul unora dintre proiectele examinate cofinanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, pentru care Curtea a constatat că monitorizarea nu a fost realizată în conformitate cu Directiva privind apa potabilă. Mai concret spus, au fost analizați mai puțini parametri decât cei prevăzuți în directivă.

În Bulgaria, problema monitorizării insuficiente este recunoscută de către autoritățile naționale. După cum se arată în raportul național privind mediul pe 2012 întocmit de autoritățile bulgare, pentru anumiți parametri [cum ar fi benzo(a)piren, antimoniu, mercur și hidrocarburi aromatice policiclice], cea mai mare parte a operatorilor de apă nu respectă cerințele de monitorizare prevăzute de Directiva privind apa potabilă în ceea ce privește volumul și frecvența³⁶. În plus, nu toate ZAP mari au fost monitorizate pentru toți parametrii. Parametrii menționați mai sus au fost monitorizați în medie în doar 66 % din ZAP mari.

Mai mult, conform datelor preliminare pentru 2014 și 2015, anumiți parametri, cum ar fi crom, fier și enterococi, nu au fost monitorizați în toate ZAP mici: parametrul fier a fost monitorizat în aproximativ 90 % din aceste zone, iar parametrii crom și enterococi, în aproximativ 80 %. În condițiile în care populația deservită de ZAP mici în Bulgaria este de aproximativ 1,7 milioane persoane³⁷, aceasta înseamnă că un număr estimat de 330 000 de persoane au fost deservite de ZAP mici în care nu s-au efectuat analize pentru enterococi. În același timp, în ZAP mici unde s-au efectuate analize, nivelul de neconformitate a fost de peste 2 %.

Potrivit autorităților bulgare, capacitatea laboratoarelor nu este suficientă: astfel, doar șase din cele 28 de laboratoare ale inspectoratelor regionale de sănătate pot realiza analize complete ale probelor. În plus, parametrul bromat poate fi analizat doar în două dintre aceste laboratoare. În cadrul programului operațional „Mediu” 2014-2020, se desfășoară în prezent o procedură care urmărește îmbunătățirea capacității de analiză a inspectoratelor regionale de sănătate.

Verificările efectuate de AEM cu privire la raportările statelor membre privind conformitatea nu au detectat neconcordanțe

Datele de monitorizare furnizate de statele membre cu privire la conformitate sunt verificate de AEM în numele Comisiei. Verificările realizate de această agenție sunt doar de natură documentară și nu includ controale la fața locului; prin urmare, sfera lor este, prin definiție, limitată. Există însă cazuri în care efectuarea unor controale ale plauzibilității ar fi permis agenției să detecteze unele neconcordanțe din rapoartele statelor membre:

inexactități în ceea ce privește numărul total de analize (și, în consecință, frecvența de depășire a valorilor) pentru parametrul „bacterii coliforme” în România (a se vedea caseta 4); și
o eroare în ceea ce privește parametrul „nitriți” în Bulgaria, fiind vorba în realitate de parametrul „nitrați”.

Caseta 4

Exemplu de neconcordanțe care ar fi putut fi detectate de AEM în rapoartele statelor membre privind conformitatea cu Directiva privind apa potabilă

În raportul pentru perioada 2011-2013³⁸:

numărul total al analizelor raportate pentru 2013 pentru parametrul bacterii coliforme este 7 717³⁹ și
frecvența de depășire pentru acest parametru este de aproximativ 15,5 %.

Or, în Raportul anual privind calitatea apei potabile pentru 2013⁴⁰ se arată în mod corect că:

în 2013, numărul total al analizelor pentru parametrul bacterii coliforme a fost de 67 475 și, prin urmare
frecvența corectă de depășire a fost de aproximativ 1,8 %.

Dat fiind că numărul total de analize raportate pentru acest parametru pentru 2011 și 2012 a fost de 65 871 și, respectiv, 71 877, numărul comunicat pentru 2013 reprezentând doar aproximativ o zecime din această valoare, se consideră că această eroare ar fi putut fi detectată cu ușurință.

În plus, și în cazul altor parametri, cum ar fi fier, mangan și numărul de colonii, numărul de analize prezentat în rezultatele raportului pentru 2011-2013 – și deci și frecvența de depășire – sunt diferite de cifrele publicate în raportul anual pe 2013.

Lipsesc informații privind respectarea cerințelor de monitorizare pentru ZAP mici

ZAP mici asigură distribuția de apă potabilă pentru aproximativ 65 de milioane de persoane din UE. Pe baza datelor din 2010, Comisia a estimat că, în ansamblul UE, peste o treime din ZAP mici nu au fost monitorizate în mod corespunzător sau apa potabilă furnizată nu era conformă cu toate standardele de calitate⁴¹. În 2010, în cele trei state membre vizitate, s-a observat un procent ridicat de ZAP mici care nu au fost monitorizate în mod corespunzător: 44 % în România, 60 % în Ungaria și aproape 100 % în Bulgaria, în comparație cu media UE de 27 %.

Pentru perioada de raportare 2011-2013, aproximativ jumătate dintre statele membre au comunicat informații cu privire la ZAP mici și au raportat o rată generală de conformitate (incluzând toți parametrii) de peste 98 %⁴². Prin intermediul unui sondaj realizat în vara anului 2016, Comisia a procedat la o analiză de urmărire a situației conformității în ZAP mici. 21 de state membre au răspuns la sondaj și au confirmat o rată generală de conformitate pentru indicatorii microbiologici de 98 %.

Trebuie precizat însă că, în conformitate cu Directiva privind apa potabilă, raportarea pentru ZAP mici nu este obligatorie. Comisia nu poate verifica dacă monitorizarea s-a desfășurat într-adevăr așa cum a fost raportată și trebuie să plece de la premisa că statele membre comunică informațiile cu bună-credință, în temeiul principiului cooperării loiale⁴³.

Nu este însă clar dacă acest lucru se verifică și în realitate. Astfel, în ultimii ani, Comisia a adoptat o serie de inițiative pentru a stimula statele membre să monitorizeze în mod corespunzător ZAP mici. În 2011, Comisia a publicat un studiu privind implementarea unei evaluări a riscurilor pentru sursele mici de alimentare cu apă⁴⁴. În plus, în 2014, Comisia a publicat un document de orientare care cuprinde bune practici pentru acest tip de surse⁴⁵. Rezultatele acestor orientări în ceea ce privește îmbunătățirea monitorizării ZAP mici vor fi vizibile doar spre începutul lui 2018, odată ce statele membre își vor fi trimis datele pentru următoarea perioadă de raportare (2014-2016).

Informațiile destinate consumatorilor cu privire la calitatea apei potabile nu sunt ușor accesibile

Curtea a remarcat însă că nu există orientări ale Comisiei adresate statelor membre cu privire la modul în care trebuie îndeplinite cerințele din Directiva privind apa potabilă în această privință. Un studiu de evaluare din 2016 a constatat că practicile de informare a clienților diferă în mod semnificativ de la un stat membru la altul și chiar între furnizorii de apă din același stat membru⁴⁷.

În legătură cu proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, Curtea a constatat că aceste informații nu erau întotdeauna ușor accesibile pentru consumatori, cu excepția cazului în care ele erau solicitate de către cetățenii înșiși sau în cazul unor accidente în rețeaua de alimentare cu apă. În Ungaria, informațiile aflate la dispoziția consumatorilor în 2017 datau din 2014⁴⁸. În cazul unui proiect din Bulgaria⁴⁹ și al unuia din România⁵⁰, informațiile disponibile pentru consumatori erau din 2015. În ceea ce privește un alt proiect din România⁵¹, informațiile nu au fost niciodată publicate, ele fiind puse la dispoziție doar la cerere. În acest caz, în urma vizitei de audit, site-ul operatorului de apă a fost actualizat și include, începând din februarie 2017, datele care acoperă anul 2016.

Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 include o revizuire a Directivei privind apa potabilă

Evaluările realizate de Comisie în 2003, 2008 și 2013 au avut ca rezultat o primă revizuire a Directivei privind apa potabilă în octombrie 2015

Cel puțin o dată la cinci ani, Comisia procedează la o evaluare a anexelor la directivă în considerarea progreselor științifice și tehnice și propune, dacă este necesar, modificări⁵². Prima evaluare de acest tip a avut loc în 2003. În contextul respectiv, Comisia a organizat o consultare cu reprezentanți ai ministerelor sănătății sau mediului, ai asociațiilor din sectorul apei și ai unor grupuri de cercetare, care au subliniat faptul că supravegherea microbiologică ar trebui să beneficieze de mai multă atenție, întrucât consumatorii suferă în mai mare măsură de infecții decât de intoxicații.

În 2008, în cadrul celei de a doua evaluări, Comisia a comandat un studiu extern privind posibile revizuiri ale Directivei privind apa potabilă⁵³. Acest studiu a recomandat să fie inclus în directivă conceptul de planuri în domeniul siguranței apei potabile. Acest concept, introdus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 2004, constă într-o evaluare cuprinzătoare a riscurilor, însoțită de o abordare de management al riscurilor care acoperă toate etapele procesului de distribuție a apei, de la captare și până la consumator⁵⁴. Studiul a fost actualizat în 2010, cu accent pe planurile în domeniul siguranței apei potabile. În urma celor două studii, Comisia a concluzionat, în noiembrie 2010, că nu era necesară o revizuire legislativă a directivei la momentul respectiv.

Începând din 2013, Comisia a organizat, în vederea celei de a treia evaluări, o serie de reuniuni și ateliere de lucru referitoare la punerea în aplicare și posibila revizuire a directivei⁵⁵. Pe baza acestei a treia evaluări, Comisia a decis să revizuiască textul anexelor II și III la directivă.

Directiva prin care sunt revizuite anexele II și III la Directiva privind apa potabilă a fost adoptată în octombrie 2015. Statele membre trebuie să o transpună în legislația națională în termen de 24 de luni⁵⁶. Noua anexă II prevede posibilitatea unei proceduri mai flexibile de monitorizare a apei potabile, cu condiția să fie realizată o evaluare a riscurilor bazată pe principiul planificării în domeniul siguranței apei prevăzute în Orientările OMS privind calitatea apei potabile. Acest lucru va face posibilă concentrarea resurselor consacrate monitorizării acolo unde ele sunt cele mai necesare și, în cazul în care rezultatul evaluării riscurilor o va permite, va putea fi avută în vedere o reducere a monitorizării. Noua anexă III prevede specificații modificate pentru analiza parametrilor.

Comisia a identificat necesitatea unei revizuiri ulterioare a Directivei privind apa potabilă prin care să fie abordate o serie de alte deficiențe

În decembrie 2014, ca urmare a inițiativei cetățenești europene Right2Water (a se vedea punctul 19) și în contextul programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Comisia a lansat un studiu referitor la Directiva privind apa potabilă. Acest studiu, publicat în mai 2016, urma să stea la baza unei evaluări cu privire la necesitatea revizuirii directivei⁵⁷.

Pe baza acestui studiu, în decembrie 2016 a fost adoptat un document de lucru al serviciilor Comisiei care a concluzionat că directiva și-a îndeplinit obiectivele de a contribui la protecția sănătății umane⁵⁸. În paralel, studiul a identificat, de asemenea, o serie de domenii în care sunt necesare îmbunătățiri, în special în ceea ce privește:

necesitatea de a se revizui parametrii și de a se acorda o atenție sporită planificării în domeniul siguranței și abordării bazate pe analiza riscurilor;
necesitatea de a fi consolidate dispozițiile directivei cu scopul de a se asigura disponibilitatea unor informații actualizate pentru consumatori; și
necesitatea de a fi abordată problema materialelor care intră în contact cu apa potabilă.

În noiembrie 2015, Comisia a lansat un studiu privind materialele care intră în contact cu apa potabilă. Studiul a fost publicat în luna martie 2017⁵⁹. În prezent, se desfășoară o evaluare a impactului, planificată să fie publicată până la sfârșitul lui 2017, care va ajuta Comisia în procesul de revizuire a directivei. Această revizuire a fost inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2017⁶⁰.

În plus, în decembrie 2015, Comisia a lansat așa-numitul Drinking Water Parameter Cooperation Project (Proiectul de cooperare privind parametrii aplicabili apei potabile), implementat de Biroul Regional pentru Europa al OMS. Acest proiect cu o durată de 18 luni va examina și va evalua cele mai recente dovezi disponibile, cu scopul de a construi o bază pentru o listă revizuită de parametri care să fie incluși în anexa I la directiva revizuită privind apa potabilă⁶¹.

Toate proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au contribuit la îmbunătățirea apei potabile în zonele vizate, însă pierderile de apă rămân o problemă răspândită

În cadrul auditului său, Curtea a examinat nouă proiecte finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, câte trei în fiecare dintre statele membre vizitate, cu scopul de a evalua contribuția proiectelor finanțate de UE la îndeplinirea obiectivelor Directivei privind apa potabilă. Figura 2 oferă o privire de ansamblu asupra proiectelor examinate. Mai multe informații cu privire la aceste proiecte pot fi găsite în anexa V.

Figura 2

Imagine de ansamblu asupra proiectelor examinate

Curtea a verificat dacă aceste proiecte reprezentau opțiuni adecvate pentru îmbunătățirea accesului la o apă potabilă de bună calitate sau pentru reducerea pierderilor de apă. Evaluarea Curții s-a bazat pe următoarele elemente:

o analiză a documentației proiectelor, de exemplu a cererilor de finanțare, a acordurilor de finanțare, a rapoartelor finale, a protocoalelor de laborator și a altor documente legate de implementarea proiectelor;
discuții purtate cu operatorii de apă, cu beneficiarii proiectelor și cu autoritățile de management.

Beneficiarii proiectelor erau localități sau asociații de localități ori de județe. Toate proiectele examinate din Bulgaria și România erau proiecte mixte, vizând atât sistemele de apă potabilă, cât și cele de apă uzată, care constituiau de asemenea o prioritate în ambele țări.

Cinci dintre cele nouă proiecte examinate erau proiecte majore. Pentru aceste cinci proiecte, JASPERS⁶² (serviciul tehnic comun al Comisiei, Băncii Europene de Investiții și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare) a fost implicat în pregătirea proiectelor și a asigurat consultanță independentă pentru a ajuta beneficiarii și administrațiile naționale de resort.

În cazul tuturor proiectelor examinate, Curtea a constatat că situația existentă înainte de implementarea lor, inclusiv informațiile privind calitatea apei, populația conectată și starea rețelei de alimentare (vechimea infrastructurii și procentul pierderilor de apă, de exemplu), fusese evaluată și descrisă în mod corespunzător în cererea de finanțare.

Per ansamblu, proiectele finalizate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, examinate în cadrul auditului, și-au îndeplinit majoritatea obiectivelor, dar au cunoscut în unele cazuri întârzieri

Realizările obținute în cadrul proiectelor

Curtea a verificat țintele și indicatorii stabiliți pentru cele nouă proiecte finalizate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune. Concluzia rezultată este că aceste proiecte și-au atins obiectivele principale de a îmbunătăți calitatea apei, de a crește accesul la apă potabilă sau de a reduce pierderile de apă, astfel cum sunt prezentate aceste obiective în analizele cost-beneficiu respective, în studiile de fezabilitate, în acordurile de finanțare sau în cererile de finanțare (a se vedea tabelul 3).

Tabelul 3

Principalele obiective ale proiectelor examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune
Statul membru	Obiectivele principale vizate de proiectele examinate	Principalele activități legate de apa potabilă
Bulgaria	Îmbunătățirea calității apei Reducerea pierderilor de apă	Refacerea unei stații de tratare și a stațiilor de pompare (proiect major) și înlocuirea conductelor vechi.
Ungaria	Îmbunătățirea calității apei	Reabilitarea rețelei de distribuție a apei și construirea unor noi stații de pompare, construirea unui sistem de legătură între rețeaua de distribuție existentă și noile sisteme de producție de apă, construirea de puțuri pentru exploatarea resurselor noi de apă și construirea de noi stații de tratare a apei.
România	Îmbunătățirea calității apei Îmbunătățirea accesului la apă potabilă Reducerea pierderilor de apă	Reabilitarea și construcția de stații de tratare a apei, construcția de puțuri de apă și de rezervoare, extinderea și reabilitarea rețelei de distribuție.

În Bulgaria, proiectul major din Gabrovo a presupus refacerea stației de tratare și a stațiilor de pompare (a se vedea fotografia 4). Pe lângă aceasta, în cazul tuturor celor trei proiecte, conductele din rețea au fost reabilitate și au fost obținute autorizații de funcționare.

Fotografia 4

Stație de tratare a apei în Gabrovo (Bulgaria)

În cazul Ungariei, rezultatele testelor au arătat o îmbunătățire a calității apei pentru toate cele trei proiecte examinate. Cu toate acestea, două proiecte (Békés și Szekszárd) nu erau încă în funcțiune la momentul vizitei de audit. În plus, în cazul unuia dintre proiecte (Szekszárd), vor fi necesare investiții suplimentare pentru asigurarea conformității pe termen lung cu Directiva privind apa potabilă. Această situație a fost cauzată de o planificare necorespunzătoare (a se vedea caseta 5).

Caseta 5

Investiții suplimentare necesare pentru un proiect finanțat prin Fondul de coeziune în Ungaria (Szekszárd)

Din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării din ultimii ani (în 2015, nivelul mediu al apei a fost de 124 cm, în comparație cu niveluri de 150-250 cm înregistrate în anii precedenți), concentrațiile de fier și mangan din apa brută au fost mai mari decât valorile normale. Acest lucru a dus la probe neconforme pentru parametrul mangan, iar concentrația de fier din apa potabilă furnizată a înregistrat niveluri apropiate de valoarea-limită. Pentru a se asigura conformitatea pe termen lung, a devenit evidentă necesitatea unei capacități suplimentare de deferizare și demanganare. Aceasta va fi cofinanțată de UE în perioada 2014-2020 prin intermediul unui proiect în valoare de 876 de milioane HUF (2,8 milioane de euro).

Cu toate acestea, nivelul scăzut al Dunării, care, potrivit operatorului proiectului, a dus la această situație, nu este neobișnuit, iar investițiile suplimentare ar fi putut fi anticipate. Niveluri scăzute similare au fost deja înregistrate în 2003 și în 2011⁶³.

Fotografia 5

Puțcare furnizează apă filtrată prin mal din Dunăre, Ungaria

În cazul României, dintre cele trei proiecte examinate, proiectul care acoperea județele Cluj și Sălaj și care avea scopul de a îmbunătăți tratarea și distribuția apei potabile și-a atins obiectivele, iar proiectul din Călărași și-a îndeplinit doar parțial obiectivele (a se vedea caseta 6).

Caseta 6

Îndeplinirea parțială a obiectivelor în cazul unui proiect din România (Călărași)

Unul dintre obiectivele proiectului consta în reducerea pierderilor de apă la 19 %. Valoarea-țintă pentru indicatorul de performanță „Pierderi fizice de apă” nu a fost atinsă deoarece nivelul acestor pierderi fusese de fapt subestimat înainte de demararea proiectului. În realitate, estimările (34 %) se refereau exclusiv la pierderile de apă din rețeaua de distribuție și se bazau pe date din 2006-2007, perioadă în care sistemul de contorizare pentru captarea, pomparea și distribuția apei nu exista încă și nu toți clienții erau echipați cu apometre.

La finalizarea proiectului (iulie 2016), pierderile de apă raportate erau de aproximativ 56 %. La sfârșitul anului 2016, pierderile de apă fuseseră reduse sub 51 %. Valoarea raportată după încheierea proiectului se referă la pierderile de apă din întregul sistem, acoperind inclusiv etapa de extragere și de tratare. În plus, o a doua cauză care explica nivelul ridicat al pierderilor de apă menționat în raportul final este faptul că un contract de lucrări, care ar fi trebuit să se încheie în martie 2013, a fost finalizat abia în iunie 2016 ca urmare a insolvenței societății căreia i se atribuise inițial contractul.

În ceea ce privește obiectivul de îmbunătățire a calității apei potabile, rezultatele analizelor realizate după implementarea proiectului au arătat că apa respecta standardele de calitate în toate localitățile, cu excepția uneia singure (Lehliu), unde, în 2015, analizele pentru clor rezidual liber și amoniu au arătat valori care depășeau pragurile în peste 9 % și, respectiv, în aproape 17 % din cazuri. Potrivit beneficiarului proiectului, acești parametri au fost depășiți în timpul verii (în lunile iulie, august), când cantitățile de apă tratată pentru consumul uman au atins capacitatea maximă a stației și doza de clor pentru pretratare nu a fost suficientă.

Al treilea proiect, desfășurat în regiunea Constanța, și-a atins indicatorii de realizare referitori la reabilitarea sau construirea infrastructurii fizice⁶⁴, dar îndeplinirea obiectivelor de performanță va putea fi verificată doar după finalizarea în 2019 a părții de lucrări finanțate în cadrul perioadei 2014-2020 (a se vedea punctul 79).

Fotografia 6

Analize de laborator în Călărași (România)

Beneficiarilor proiectelor din Bulgaria li s-a cerut să prezinte autorităților de management respective, în etapa de finalizare, un raport care trebuia să acopere realizările obținute și execuția financiară a proiectelor, dar nu și impactul acestora. De exemplu, pierderile de apă și întreruperile serviciului erau principalele probleme legate de apa potabilă pe care proiectele din Bulgaria urmăreau să le rezolve. Cu toate acestea, acordurile de finanțare nu conțineau indicatori specifici cu privire la aceste două aspecte. Auditul Curții a reușit totuși să confirme că toate proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au contribuit la reducerea pierderilor de apă și a întreruperilor serviciului.

Întârzieri în implementarea proiectelor

Toate proiectele examinate din Ungaria și România au fost finalizate după termenul prevăzut. Proiectele din Ungaria au înregistrat întârzieri variind între șase și opt luni față de termenul prevăzut în acordurile de finanțare inițiale. Două dintre cele trei proiecte din România au suferit întârzieri de peste 30 de luni. Al treilea proiect, care ar fi trebuit să se încheie în noiembrie 2015, a fost prelungit în perioada de programare 2014-2020 din cauza insolvenței antreprenorului. În prezent, data de finalizare estimată este sfârșitul anului 2019. Situația era mult mai bună în Bulgaria, unde două dintre proiecte au fost finalizate cu o mică întârziere de doar trei luni, iar cel de al treilea proiect a fost finalizat la timp.

Execuția financiară a proiectelor

În Ungaria, numai unul dintre proiectele examinate s-a încadrat în costurile estimate inițial. În cazul celorlalte două proiecte (Békés și Szekszárd), costurile finale au depășit cu 20 % și, respectiv, cu 9 % costurile totale stabilite în acordul de finanțare. În ambele cazuri, în urma unei proceduri de achiziții publice, majorările au corespuns unor costuri de construcție mai mari decât cele estimate. Autoritatea de management a acceptat aceste creșteri ale costurilor și a modificat de mai multe ori acordul de finanțare. Creșterile au antrenat și o majorare corespunzătoare a finanțării UE.

Pe de altă parte, în cazul proiectelor examinate din Bulgaria și România, costul final al proiectelor a fost semnificativ mai scăzut (cu un procent variind între 19 % și 33 %) decât suma bugetată în acordul de finanțare. Acest lucru se explică în principal prin economiile realizate în cadrul procedurilor de achiziții publice. În cazul unui proiect major din Bulgaria (Gabrovo), reducerea costurilor s-a datorat, printre altele, modificării sferei proiectului (a se vedea caseta 7).

Caseta 7

Reducerea costurilor unui proiect major din Bulgaria (Gabrovo)

Analiza cost-beneficiu, anexată la cererea de finanțare a proiectului, a plecat de la premisa eronată a creșterii consumului de apă care ar urma unei creșteri a populației. În realitate însă, populația a scăzut. Pornind de la această premisă greșită, propunerea de proiect a supraestimat volumul de apă necesar, precum și valoarea investițiilor necesare pentru stația de tratare a apei. Pe parcursul implementării proiectului, planificarea acestuia a fost ajustată pentru a include un scenariu demografic și un consum de apă care să fie mai realiste. Această ajustare, împreună cu economiile rezultate din procedurile de achiziții publice, a avut drept rezultat o reducere a costurilor de 33 %.

Pierderile din sistemul de distribuție a apei potabile sunt încă ridicate

Pierderile de apă se referă în principal la apa care se scurge din sistem înainte de a ajunge la consumatorul final (pierderi tehnice sau fizice), precum și la apa care este consumată fără a fi facturată în mod corespunzător, de exemplu în cazul branșamentelor ilegale sau al contorizării necorespunzătoare a consumului (pierderi comerciale sau pierderi aparente)⁶⁵. În timp ce pierderile din prima categorie cresc în mod inutil costurile de producție (deoarece trebuie să fie produsă mai multă apă decât este necesar), pierderile din a doua categorie înseamnă și pierderi de venit. De regulă, pierderile de apă sunt estimate pe baza calculării unui raport între intrările și ieșirile din sistem.

Potrivit unui studiu din 2015 al Băncii Mondiale⁶⁶, nivelul mediu al pierderilor de apă înregistrat în UE în 2012 a fost de aproximativ 34 %. Dintre statele membre vizitate, doar Ungaria a raportat un procent mai redus (24 %). România raportează un procent de pierderi de apă de aproximativ 40 %, iar Bulgaria, de peste 60 % (a se vedea figura 3). În toate cele trei state membre, pierderile de apă au crescut, de fapt, între 2005 (sau 2007 în cazul României) și 2013. Creșterea nivelului raportat al pierderilor de apă, în special în România, se datorează în principal ameliorării contorizării consumului, ceea ce a condus la măsurarea mai exactă a scurgerilor din sistem.

Figura 3

Proporția pierderilor de apă (%) în Bulgaria, România și Ungaria

Pentru perioada 2014-2020, Comisia a identificat, în cele trei țări vizitate, nevoia unei eficiențe crescute în utilizarea apei, inclusiv prin reducerea pierderilor de apă⁶⁷. În plus, Comisia a publicat, în 2015, un document de referință al UE privind bunele practici în materie de gestionare a scurgerilor de apă, pentru a ajuta statele membre să depășească aceste probleme și pentru a oferi orientări pentru elaborarea de politici vizând utilizarea mai eficientă a apei de către operatori la nivelul de ansamblu al UE⁶⁸. Pentru Bulgaria, necesitatea de a îmbunătăți gestionarea apei a fost subliniată încă din 2012 în recomandările specifice țării adresate de Consiliu⁶⁹.

În Ungaria, Asociația operatorilor de apă a desfășurat în 2008 un exercițiu de evaluare comparativă. Concluzia acestuia a fost că, în medie, în 2008, pierderile de apă în Ungaria au fost de aproximativ 15-17 % (în jur de 10-13 % pentru cei patru furnizori cu cele mai bune performanțe și 40 % în cazul celorlalți). În perioada de programare 2007-2013, reducerea pierderilor de apă la un nivel mai mic de 20 % a fost unul dintre criteriile de selecție pentru proiectele cofinanțate de UE.

În România, pierderile de apă în rețea se consideră ca fiind acceptabile dacă au valori sub 15 % din cantitatea totală intrată în sistemul de distribuție⁷⁰. În cazul în care pierderea generală de apă (de la captare la utilizator) este mai mare de 20 %, sunt obligatorii lucrări de reabilitare sau de modernizare. Cu toate acestea, din cauza fondurilor limitate disponibile în perioada de programare 2007-2013, s-a acordat prioritate creșterii accesului la apă și deci extinderii rețelei de alimentare cu apă.

În Bulgaria, nivelul de 60 % al pierderilor de apă este foarte ridicat în comparație cu alte țări ale UE. Pentru fiecare operator de apă au fost stabilite obiective individuale în ceea ce privește pierderile de apă. Aceste obiective trebuie atinse până în 2021. De asemenea, există un obiectiv național de 49 % care trebuie să fie atins până în 2026⁷¹. În plus, Strategia 2014-2023 pentru alimentarea cu apă și canalizare a stabilit, la nivel național, un obiectiv de 30 % pentru pierderile de apă, care trebuie atins până în 2039⁷².

În tabelul 4 este prezentată situația pierderilor de apă înainte și după implementarea proiectelor examinate. Cu excepția unuia singur, toate cele nouă proiecte examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au permis reducerea pierderilor de apă (a se vedea punctul 76 și caseta 6). Informații mai recente arată însă că pierderile de apă au scăzut și în cazul proiectului care constituia excepția, după finalizarea acestuia.

Tabelul 4

Pierderile de apă înainte și după implementarea proiectelor examinate
Statul membru	Proiecte	Pierderile de apă înainte de proiect	Valori-țintă	Pierderile de apă după finalizarea proiectului
Bulgaria	Proiectul 1 (Gabrovo)¹	73 %	39 %	44 %
	Proiectul 2 (Veliko Tărnovo)¹	70 % (în zona acoperită de proiect)	20 %	20 % (în zona acoperită de proiect)
	Proiectul 3 (Panagyurishte)¹	60 % (în zona acoperită de proiect)	Nu au fost stabilite valori-țintă	44 % (în zona acoperită de proiect)
Ungaria	Proiectul 1 (Békés)	30 %	Nu au fost stabilite valori-țintă	28 %
	Proiectul 2 (Szekszárd)	13 %	Nu au fost stabilite valori-țintă	10,9 %
	Proiectul 3 (Gyömrő)	8,8 %	Nu au fost stabilite valori-țintă	7,7 %
România	Proiectul 1¹ (Călărași)	34 % (în sistemul de distribuție)	19 %	50,4 % (pentru întregul sistem, inclusiv extragerea și tratarea)
	Proiectul 2¹ (Constanța)	64 %	45,2 %	44 %
	Proiectul 3¹ (Cluj)	42 %	36 %	36,9 %

1Aceste proiecte au inclus refacerea numai a unei părți a rețelei, în timp ce datele privind pierderile de apă sunt disponibile doar pentru întreaga rețea.

Sunt necesare în continuare fonduri substanțiale, în plus față de cofinanțarea din partea UE, pentru a se asigura accesul la apă potabilă de calitate și pentru a se garanta faptul că investițiile finanțate de UE pot fi întreținute în mod corespunzător

Curtea a evaluat dacă statele membre vizitate au identificat finanțarea suplimentară care este necesară pentru a asigura furnizarea de apă potabilă de bună calitate pentru cetățenii lor și măsura în care această finanțare poate fi asigurată din resurse publice și private de la nivel național. În plus, Curtea a examinat dacă principiul recuperării costurilor a fost luat în considerare în mod corespunzător la stabilirea tarifelor la apă, astfel încât infrastructura existentă să poată fi întreținută în mod corespunzător.

În cele trei state membre vizitate, deficitul de investiții până în 2020 este estimat la 6 miliarde de euro

Sprijinul financiar de la bugetul UE nu ar trebui să se substituie cheltuielilor publice naționale⁷³. Altfel spus, trebuie să fie disponibile la nivel național resurse publice și private suficiente pentru a asigura un nivel adecvat de investiții pe termen lung și pentru a permite întreținerea infrastructurilor deja create cu ajutorul fondurilor UE, dat fiind că acestea nu mai pot beneficia din nou de finanțare din partea Uniunii.

Trebuie adăugat că aceleași cheltuieli pot beneficia de sprijin de la un singur fond sau instrument al UE⁷⁴. În cazul proiectelor din sectorul apei potabile, care sunt considerate generatoare de venituri, pot fi finanțate doar cheltuielile eligibile din care se scade venitul net potențial. Veniturile nete țin seama nu numai de intrările de numerar, ci și de ieșiri, cum ar fi costurile de exploatare (inclusiv cele de întreținere) și costul de înlocuire a investiției pe o anumită perioadă de referință.

Per ansamblu, fondurile alocate prin FEDR/Fondul de coeziune pentru investiții în sectorul apei potabile în statele membre ale UE-13 s-au ridicat la aproximativ 4 miliarde de euro în perioada de programare 2007-2013; pentru perioada 2014-2020, fondurile planificate sunt de aproximativ 3,4 miliarde de euro. În cele trei state membre vizitate, pentru ambele perioade de programare, fondurile alocate prin FEDR/Fondul de coeziune pentru proiecte din sectorul apei potabile se ridică la aproximativ 3,7 miliarde de euro (tabelul 5).

Tabelul 5

Fondurile alocate prin FEDR/Fondul de coeziune pentru proiecte din sectorul apei potabile în Bulgaria, Ungaria și România
Sume în milioane de euro	2007-2013	2014-2020	Total
Bulgaria	166	145	311
Ungaria	529	216	745
România	1 388	1 261	2 649
Total	2 083	1 622	3 705

În 2014, Bulgaria a adoptat Strategia 2014-2023 pentru alimentarea cu apă și canalizare⁷⁵, cu scopul de a asigura ameliorarea calității serviciilor de apă și îndeplinirea standardelor UE în materie de mediu. Potrivit acestui document, pentru perioada 2014-2023, necesarul de investiții pentru apa potabilă (extragere, tratare, aducțiune și distribuție) a fost estimat la aproximativ 2,5 miliarde de euro (5,0 miliarde BGN). Cu titlu de comparație, fondurile UE alocate în perioada 2014-2020 pentru investiții în sectorul apei potabile în Bulgaria se ridică la aproximativ 145 de milioane de euro. Rezultă de aici, în cazul Bulgariei, un deficit de investiții de aproximativ 1 600 de milioane de euro⁷⁶ până în 2020.

În România, pentru a se asigura respectarea standardelor de calitate și a termenelor-limită prevăzute de Directiva privind apa potabilă, autoritățile au adoptat în 2004 un plan de implementare privind calitatea apei destinate consumului uman, identificând acțiunile necesare în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă și nevoile financiare aferente până la sfârșitul anului 2015, care au fost estimate la 5,6 miliarde de euro. Această sumă a fost ulterior revizuită în programul operațional „Infrastructura mare” pentru perioada 2014-2020, unde este indicată o sumă de 5,8 miliarde de euro, pe lângă investițiile deja realizate în perioada 2007-2013 (contribuția UE a fost de 1,38 miliarde de euro). În comparație, fondurile UE alocate în perioada 2014-2020 pentru investiții în sectorul apei potabile în România se ridică la aproximativ 1,26 miliarde de euro. Rezultă de aici, în cazul României, un deficit de investiții de aproximativ 4 540 de milioane de euro până în 2020.

În fine, și în Ungaria vor fi necesare – dar într-o măsură mult mai mică – fonduri suplimentare din resurse naționale sau de alt tip pentru a se răspunde nevoilor legate de îmbunătățirea calității apei. Potrivit unei evaluări realizate în 2013, investițiile necesare pentru îmbunătățirea calității apei în Ungaria până în 2020 au fost estimate între 415 și 460 de milioane de euro (130 000-140 000 de milioane HUF), în timp ce fondurile UE alocate pentru perioada de programare 2014-2020 se ridică la 216 milioane de euro (67 634 de milioane HUF)⁷⁷. Rezultă de aici, în cazul Ungariei, un deficit de investiții de până la 244 de milioane de euro până în 2020.

Tarifele percepute de la utilizatori nu sunt suficiente pentru a asigura sustenabilitatea proiectelor

Furnizarea serviciilor de apă este sustenabilă din punct de vedere financiar atunci când veniturile provenite din aceste servicii sunt suficiente pentru a acoperi costurile de exploatare și pe cele de întreținere și pentru a recupera costurile de investiție, permițând astfel reînnoirea investițiilor. Acesta este principiul recuperării costurilor.

Atât pentru perioada de programare 2000-2006, cât și pentru perioada 2007-2013, orientările Comisiei stipulau că tarifele pentru apă ar trebui să acopere cel puțin costurile de exploatare și de întreținere, precum și o parte semnificativă din cheltuielile de amortizare a activelor⁷⁸. Cheltuielile de amortizare pot fi considerate un indicator al costurilor necesare pentru reînnoirea infrastructurii în viitor.

Pentru perioada de programare 2014-2020, aprobarea programelor operaționale depinde de o condiționalitate ex ante privind recuperarea costurilor, care prevede existența unei contribuții adecvate a diferitelor destinații de utilizare a apei la recuperarea costurilor serviciilor de apă⁷⁹. Definiția a ceea ce reprezintă o contribuție „adecvată” este, totuși, lăsată la latitudinea statelor membre.

În Bulgaria, strategia pentru perioada 2014-2023 arată că, în cazul unui număr mare de operatori de apă, costurile de exploatare nu sunt acoperite de veniturile generate de tarifele la apă, în ciuda majorării acestor tarife începând cu 2008 (creștere cu 16 % între 2008 și 2011, de la 1,19 BGN/m³ la 1,38 BGN/m³). De fapt, așa cum sugerează toate scenariile elaborate în cadrul strategiei, tarifele medii combinate pentru apă și ape uzate ar trebui să crească până în 2024 la aproximativ dublul nivelului din 2011 dacă se dorește îndeplinirea obiectivului de a asigura conformitatea și sustenabilitatea.

100

Nerespectarea principiului recuperării costurilor implică un risc important pentru sustenabilitatea infrastructurilor cofinanțate de UE. De exemplu, în Bulgaria, ar fi necesară, în medie, o sumă anuală de peste 400 de milioane de euro (800 de milioane BGN) doar pentru a menține la starea actuală lungimea și vechimea medie a rețelei. Or, între 2007 și 2011, s-au investit anual, în medie, mai puțin de 100 de milioane de euro (200 de milioane BGN)⁸⁰.

101

În același timp, serviciile de apă trebuie să fie accesibile din punct de vedere social pentru consumatori. Orientările Comisiei⁸¹ menționează procentul de 4 % din venitul pe gospodărie ca reprezentând o rată de accesibilitate a tarifelor universal acceptată; cu alte cuvinte, factura totală pentru servicii de apă (alimentare cu apă și canalizare-epurare) se poate ridica la 4 % din venitul pe gospodărie. Principiul suportabilității tarifelor este luat în considerare în legislația națională a celor trei state membre vizitate. În Bulgaria, suportabilitatea este asigurată atunci când costul de facturare a serviciilor de apă nu depășește 2,5 % din venitul mediu lunar al unei gospodării din districtul respectiv⁸². În România, nivelul de suportabilitate general recomandat pentru apă și canalizare este de 3,5 % din venitul mediu lunar pe gospodărie de la nivel național (rata este calculată separat pentru zonele urbane și pentru cele rurale)⁸³. Din informațiile incluse în cererile de finanțare a proiectelor reiese că tarifele fuseseră fixate la aproximativ 2 %-2,5 % din venitul net al unei gospodării cu venituri medii. În fine, în Ungaria, deși principiul suportabilității tarifelor este menționat în legislație⁸⁴, nu a fost definită o rată specifică în acest sens.

102

În Bulgaria și România, tarifele pentru alimentarea cu apă sunt stabilite de către operatorul de apă și sunt avizate de autoritatea de reglementare⁸⁵. În ambele țări, legislația națională prevede că tarifele ar trebui să acopere costurile de prestare a serviciului, să asigure funcționarea eficace și în siguranță a serviciului, protecția și conservarea mediului, precum și sănătatea populației, să descurajeze consumul excesiv și să încurajeze investițiile de capital, să garanteze respectarea autonomiei financiare a operatorului, precum și continuitatea serviciului⁸⁶.

103

Trebuie adăugat că, în România, operatorii de apă care implementează proiecte finanțate cu fonduri UE au obligația de a crea un fond de rezervă pentru întreținere, înlocuire și dezvoltare pe întreaga durată de viață a investiției. Fondul ar trebui să fie alimentat din veniturile obținute din serviciile de apă; prin urmare, atunci când se stabilesc tarifele la apă, trebuie să se țină seama de existența acestui fond⁸⁷. Cu toate acestea, în cazul a două dintre cele trei proiecte examinate, fondul de rezervă nu a fost luat în considerare în momentul stabilirii tarifelor. Potrivit operatorului de apă implicat într-unul dintre proiectele examinate (Călărași), includerea acestui fond în structura tarifară ar fi condus la costuri prea mari pentru consumatorii casnici. O astfel de situație poate duce însă la întreținerea necorespunzătoare a instalațiilor și la imposibilitatea de a le înlocui pe termen lung, prezentând astfel un risc pentru sustenabilitatea infrastructurii de apă.

104

În Ungaria, recuperarea integrală a costurilor este obligatorie și, începând din 2012, cerințele detaliate privind fixarea tarifelor la nivel național trebuie să fie stabilite prin decret al ministrului de resort⁸⁸. Același act legislativ prevedea că, pentru 2012, tarifele puteau fi majorate doar cu un procent maxim de 4,2 % în raport cu tarifele pentru 2011. O lege ulterioară din 2013⁸⁹ prevedea că, începând din iulie 2013, tariful ar trebui să fie redus cu 10 % față de nivelul din 2012. De atunci, întrucât nu a mai fost adoptat niciun decret de stabilire a tarifelor, acestea au rămas neschimbate.

105

Pentru cele trei proiecte examinate din Ungaria, tarifele în vigoare în 2016 erau, în medie, cu 15 % mai scăzute decât tarifele anunțate în cererile de finanțare și utilizate pentru evaluarea proiectelor. O astfel de situație poate face imposibilă recuperarea costurilor și deci întreținerea corespunzătoare; de asemenea, este posibil să nu existe suficiente rezerve pentru înlocuirea echipamentelor pe termen lung și, prin urmare, pentru asigurarea sustenabilității infrastructurilor de apă.

106

Probleme similare legate de riscul ca veniturile generate să nu fie suficiente pentru a asigura funcționarea și întreținerea infrastructurii finanțate de UE au fost deja subliniate în mai multe dintre rapoartele anterioare ale Curții⁹⁰.

Concluzii și recomandări

107

Per ansamblu, Curtea a constatat că, în Bulgaria, Ungaria și România, alimentarea cu apă potabilă de calitate și accesul cetățenilor la aceasta au cunoscut o îmbunătățire. Aceasta se datorează în mare măsură investițiilor importante care au fost realizate în ultimii ani și care au beneficiat de cofinanțare prin FEDR și Fondul de coeziune. Trebuie reamintit însă că există în continuare zone în care apa din rețeaua publică de distribuție care ajunge la cetățeni nu este pe deplin conformă cu standardele UE stabilite în Directiva privind apa potabilă din 1998. Mai mult, pentru a se asigura accesul la apă de calitate pentru toți cetățenii din aceste state membre și pentru a se garanta menținerea corespunzătoare a investițiilor finanțate de UE în infrastructura de apă, sunt și vor fi necesare investiții suplimentare importante din fonduri publice naționale și din surse private.

La sfârșitul anului 2016, Directiva din 1998 privind apa potabilă era pusă în aplicare în majoritatea privințelor

108

Comisia a monitorizat îndeaproape conformarea cu cerințele din Directiva privind apa potabilă și, acolo unde a fost necesar, a declanșat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva fiecăruia dintre cele trei state membre vizitate. La data aderării lor la UE, Ungariei și României le-au fost acordate mai multe derogări; ulterior, aceste state membre au instituit anumite derogări suplimentare. Statele membre trebuie să informeze de îndată Comisia cu privire la aceste derogări dacă ele se referă la zone de aprovizionare cu apă (ZAP) mari. În schimb, derogările care vizează ZAP mici trebuie notificate doar începând cu cea de a doua derogare. În 2016, legislațiile naționale din toate cele trei state membre vizitate erau conforme cu cerințele Directivei privind apa potabilă. Cu toate acestea, și în pofida îmbunătățirii semnificative din ultimii ani a calității apei în cele trei state membre vizitate, există în continuare zone în care apa potabilă care ajunge la cetățeni nu îndeplinește toate standardele de calitate ale UE (a se vedea punctele 31-41).

109

Rapoartele elaborate de statele membre cu privire la calitatea apei destinate consumului uman sunt publicate o dată la trei ani și reprezintă principalul instrument utilizat de Comisie pentru a detecta nerespectarea parametrilor valorici stabiliți în Directiva privind apa potabilă. Curtea a identificat o serie de deficiențe în ceea ce privește mecanismele actuale de monitorizare. În primul rând, datele pe baza cărora Comisia evaluează implementarea directivei sunt raportate cu întârziere Agenției Europene de Mediu de către statele membre. De exemplu, Ungaria a comunicat datele pentru perioada de raportare 2011-2013 abia în aprilie 2016, cu o întârziere de peste un an față de termenul prevăzut. În al doilea rând, această agenție (care verifică, în numele Comisiei, respectarea cerințelor de monitorizare) nu a identificat neconcordanțe în datele pentru perioada 2011-2013 raportate de statele membre. În al treilea rând, Curtea a constatat că, în cele trei state membre vizitate, nu fuseseră monitorizați toți parametrii ceruți de directivă, fără să fie prezentate justificări sau explicații cu privire la posibilele excepții de la obligațiile de monitorizare. Acest lucru a fost confirmat și la nivelul unora dintre proiectele examinate cofinanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, pentru care Curtea a constatat că monitorizarea nu a fost realizată în conformitate cu directiva și că au fost analizați mai puțini parametri decât cei prevăzuți în directivă. În fine, trebuie precizat că, în conformitate cu Directiva privind apa potabilă, raportarea pentru ZAP mici nu este obligatorie. Comisia nu dispune de competențe de investigare și nu poate verifica dacă monitorizarea are loc într-adevăr așa cum este raportată. Astfel, se pleacă de la premisa că statele membre comunică informațiile cu bună credință, în temeiul principiului cooperării loiale (a se vedea punctele 42-56).

110

Statele membre au obligația de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că li se furnizează consumatorilor informații adecvate și actualizate privind calitatea apei destinate consumului uman. În cele trei state membre vizitate, Curtea a constatat că această cerință a fost transpusă în mod corect în legislația națională, dar practicile de informare a clienților diferă în mod semnificativ și, în general, informațiile actualizate privind calitatea apei nu sunt puse în mod sistematic la dispoziția cetățenilor. În prezent, nu există orientări ale Comisiei cu privire la acest aspect (a se vedea punctele 57-59).

111

O revizuire a Directivei privind apa potabilă a fost inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2017 cu scopul de a se remedia o serie de deficiențe identificate de Comisie pe baza rapoartelor statelor membre și pe baza evaluărilor științifice (a se vedea punctele 60-67).

Recomandarea 1

Comisia ar trebui să urmărească problemele existente în legătură cu monitorizarea efectuată de statele membre, pe baza raportării existente, și să asigure respectarea cerințelor din Directiva privind apa potabilă în acest sens.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2018 (la sfârșitul perioadei actuale de raportare).

Recomandarea 2

În contextul revizuirii actuale a Directivei privind apa potabilă, Comisia ar trebui să abordeze următoarele chestiuni de o manieră proporțională:

îmbunătățirea modului în care statele membre transmit Comisiei informații cu privire la derogările pentru zonele mici de aprovizionare cu apă;
extinderea cerințelor de raportare astfel încât acestea să acopere și zonele mici de alimentare cu apă;
raportarea periodică, de natură să asigure faptul că sunt colectate, din statele membre, informații actualizate cu privire la conformitatea cu Directiva privind apa potabilă. Comisia ar trebui să aibă în vedere opțiuni precum instrumente informatice alternative (de exemplu, recoltarea de date de la administrațiile naționale) pentru a facilita exercițiul de raportare, pentru a-l face mai rapid și pentru a asigura disponibilitatea unor informații actualizate;
îmbunătățirea cerințelor legate de garantarea faptului că se pun la dispoziția consumatorilor informații adecvate și actualizate referitoare la calitatea apei destinate consumului uman.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2017.

Toate proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune au contribuit la îmbunătățirea apei potabile în zonele vizate, însă pierderile de apă rămân o problemă răspândită

112

Per ansamblu, proiectele examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune și-au atins obiectivele principale de a îmbunătăți calitatea apei, de a crește accesul la apă potabilă sau de a reduce pierderile de apă, astfel cum sunt prezentate aceste obiective în acordurile de finanțare sau în cererile de finanțare a proiectelor. Toate proiectele examinate, cu excepția unuia singur, au fost implementate pe baza opțiunii celei mai adecvate pentru a se răspunde nevoilor identificate. Proiectele examinate finalizate și-au îndeplinit majoritatea obiectivelor, dar au cunoscut în unele cazuri întârzieri (în special în Ungaria și în România). Costuri superioare sumelor bugetate inițial au fost observate în cazul a două dintre cele trei proiecte examinate din Ungaria (a se vedea punctele 73-81).

113

În 2012, nivelul mediu al pierderilor de apă a fost de aproximativ 24 % în Ungaria, aproximativ 40 % în România și peste 60 % în Bulgaria. Cu titlu de comparație, media înregistrată în UE este de aproximativ 34 %. În toate cele trei state membre, pierderile de apă au crescut între 2005 (sau 2007 în cazul României) și 2013. Creșterea nivelului raportat al pierderilor de apă, în special în România,este legată de ameliorarea contorizării consumului, ceea ce a condus la măsurarea mai exactă a scurgerilor din sistem. Pentru Bulgaria, necesitatea de a îmbunătăți gestionarea apei a fost subliniată încă din 2012 în recomandările specifice fiecărei țări adresate de Consiliu. În ceea ce privește cele nouă proiecte examinate finanțate prin FEDR/Fondul de coeziune, cu excepția unui singur proiect, toate celelalte au permis reducerea pierderilor de apă. Informații mai recente arată însă că pierderile de apă au scăzut și în cazul proiectului care constituia excepția, după finalizarea acestuia. Per ansamblu, pierderile de apă, în special în Bulgaria și în România, rămân ridicate, iar acest lucru afectează eficiența globală a sistemului de apă și crește costurile, atât pentru consumatori, cât și pentru societate în general. În cursul perioadei de programare 2007-2013, doar Ungaria utilizase reducerea planificată a pierderilor de apă drept criteriu de selecție pentru proiecte finanțate de UE (a se vedea punctele 82-88).

Recomandarea 3

Statele membre ar trebui să solicite ca planurile care vizează atingerea unui anumit nivel de reducere a pierderilor de apă să fie incluse drept criterii de selecție pentru toate proiectele de infrastructură de apă care permit îndeplinirea obiectivelor naționale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2017.

Recomandarea 4

Comisia ar trebui să sprijine statele membre în promovarea de acțiuni vizând reducerea pierderilor de apă. Acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin includerea reducerii pierderilor de apă în sfera finanțării acordate de UE în domeniul infrastructurii de apă potabilă sau prin îmbunătățirea transparenței cu privire la pierderile de apă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: pentru noua perioadă de programare.

Sunt necesare în continuare fonduri substanțiale, în plus față de cofinanțarea din partea UE, pentru a se asigura accesul la apă potabilă de calitate și pentru a se garanta faptul că investițiile finanțate de UE pot fi întreținute în mod corespunzător

114

Pentru a asigura un nivel adecvat de investiții pe termen lung și pentru a face posibilă întreținerea infrastructurilor create cu ajutorul fondurilor UE trebuie ca, la nivel național, să fie disponibile suficiente resurse publice și private. Sprijinul financiar de la bugetul UE nu ar trebui să se substituie cheltuielilor publice realizate de un stat membru. În cele trei state membre vizitate, pentru ambele perioade de programare, fondurile alocate prin FEDR/Fondul de coeziune pentru proiecte din sectorul apei potabile se ridică la aproximativ 3,7 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că, per total, statele membre vizitate vor trebui să investească peste 6 miliarde de euro pentru a-și acoperi nevoile estimate până la sfârșitul anului 2020. Se poate deduce de aici că nu toate investițiile necesare în infrastructura de apă vor putea fi realizate, în special în Bulgaria și în România (a se vedea punctele 90-95).

115

Furnizarea serviciilor de apă este sustenabilă din punct de vedere financiar doar atunci când veniturile provenite din aceste servicii sunt suficiente pentru a acoperi costurile de exploatare și pe cele de întreținere și pentru a recupera costurile de investiție, permițând astfel reînnoirea investițiilor. Acesta este principiul recuperării costurilor. În același timp, serviciile de apă trebuie să fie accesibile din punct de vedere social pentru consumatori. În ceea ce privește perioada de programare 2014-2020, respectarea principiului recuperării costurilor a devenit obligatorie în urma impunerii necesității de a fi îndeplinită o condiționalitate ex ante. Prin urmare, aprobarea programelor operaționale pentru perioada de programare 2014-2020 este condiționată de existența unei contribuții adecvate a diferitelor utilizări ale apei pentru recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei. Definiția a ceea ce reprezintă o contribuție „adecvată” este, totuși, lăsată la latitudinea statelor membre. Per ansamblu, în niciunul dintre cele trei state membre, nivelul tarifelor plătite de consumatori nu va fi suficient pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a infrastructurilor de apă potabilă (a se vedea punctele 96-106).

Recomandarea 5

Statele membre ar trebui:

să se asigure că tarifele percepute pot asigura sustenabilitatea infrastructurii de apă, inclusiv întreținerea și reînnoirea acesteia;
să aibă în vedere, dacă este necesar, acordarea de sprijin financiar sau de alte forme de sprijin gospodăriilor pentru care costul serviciilor de apă se situează peste rata de suportabilitate, asigurând, în același timp, recuperarea integrală a costurilor în structura tarifară a acestor servicii.

Data-țintă de punere în aplicare a recomandării: imediat.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera II, condusă de doamna Iliana IVANOVA, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 5 iulie 2017.

Pentru Curtea de Conturi

Klaus-Heiner LEHNE
Președinte

Anexe

Anexa I

Cheltuielile din FEDR/Fondul de coeziune legate de gestionarea și distribuția apei potabile (perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020)

Anexa II

Sursele de apă potabilă în UE

Aproximativ 50 % din apa potabilă provine din apele subterane și aproximativ 40 %, din apele de suprafață¹. Restul de 10 % se obține din alte surse, cum ar fi realimentarea artificială a apelor subterane² sau filtrarea prin malurile unui corp de apă³.

Cantitățile de apă extrase (incluzând toate utilizările apei) variază enorm în rândul statelor membre ale UE-13, de la 100 de metri cubi pe cap de locuitor în Malta la 1 300 de metri cubi pe cap de locuitor în Estonia (a se vedea figura 1).

Figura 1

Volum în m³ de apă extrasă pe cap de locuitor în 2013

Aprovizionarea cu apă potabilă pentru consumul casnic reprezintă mai puțin de o cincime din totalul consumului de apă⁴ (a se vedea figura 2).

Anexa III

Rapoartele anterioare ale Curții legate de domeniul apei și principalele concluzii ale acestora

Anexa IV

Proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de Directiva privind apa potabilă în statele membre vizitate

Anexa V

Prezentare generală a proiectelor examinate

1Toate finanțările nerambursabile sunt prezentate, la bază, în monedele naționale. Pentru proiectele din Bulgaria, sumele în euro au fost calculate pe baza unui curs fix de schimb de 1,95583 BGN/euro. Pentru proiectele din România, sumele în euro au fost calculate pe baza unui curs de schimb care reprezintă media dintre cursul de schimb Infoeuro în vigoare la data aprobării proiectului respectiv și cursul de schimb Infoeuro în vigoare la momentul finalizării acestuia. Pentru proiectele din Ungaria, sumele în euro au fost calculate la cursul de schimb de 313,12 HUF/euro, care era cursul oficial în vigoare la 31.12.2015.

Răspunsul Comisiei

Comisia reamintește faptul că „accesul sigur al cetățenilor la apă potabilă de calitate” nu se regăsește printre obiectivele actualei Directive privind apa potabilă.

V (a)

Comisia acceptă parțial recomandarea și o va pune în aplicare după cum urmează:

Comisia se va concentra asupra principalelor deficiențe identificate, care afectează calitatea apei potabile, dar nu poate întreprinde acțiuni sistematice pentru toate problemele de monitorizare, din cauza resurselor limitate.

Comisia va analiza modul în care pot fi îmbunătățite dispozițiile privind raportarea, ca parte a revizuirii în curs a Directivei privind apa potabilă.

V (b)

Comisia acceptă, pe fond, recomandările de la punctele (b1) - (b4). Totuși, aceasta depinde de rezultatul revizuirii Directivei privind apa potabilă, care nu se cunoaște în momentul elaborării prezentului raport, iar conținutul propunerii de modificare a Directivei privind apa potabilă depinde în mare măsură de concluziile evaluării impactului. Propunerea nu a fost încă finalizată, iar Comisia examinează opțiunile de a remedia deficiențele identificate. În acest context, propunerea va trebui să fie conformă cu obiectivele orientărilor privind „O mai bună legiferare”¹, conform cărora propunerile Comisiei „trebuie să atingă obiectivele de politică cu costuri minime și să asigure beneficii maxime cetățenilor, întreprinderilor și lucrătorilor, evitând în același timp orice sarcină de reglementare inutilă”, în special în ceea ce privește entitățile mici.

V (b)1

Comisia va examina, în ansamblu, în cadrul revizuirii directivei, modalitățile de îmbunătățire a informațiilor, a monitorizării și a raportării din partea ZAP mici.

V (b)2

Comisia va examina în ansamblu, în cadrul revizuirii directivei, modalitățile de îmbunătățire a informațiilor, a monitorizării și a raportării din partea ZAP mici, utilizând abordarea bazată pe analiza riscurilor pentru a monitoriza și ZAP mici.

V (b)3

Comisia va examina, în ansamblu, în cadrul revizuirii directivei, modificările aduse dispozițiilor privind raportarea din directivă.

În mod ideal, raportarea ar trebui să se concentreze asupra informațiilor care sunt necesare pentru verificarea conformității (incidente, substanțe noi etc.).

V (b)4

Comisia va examina modalitățile de îmbunătățire a accesului consumatorilor la informații, ca parte a revizuirii Directivei privind apa potabilă, întrucât în documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind REFIT a Directivei 98/83/CE privind apa potabilă², acest aspect a fost identificat ca un domeniu care necesită îmbunătățiri.

V (c)

Comisia acceptă această recomandare.

Comisia acordă atenție problemei pierderilor de apă și intenționează, în cadrul revizuirii Directivei privind apa potabilă, să promoveze acțiunea la nivelul statelor membre, conform principiului subsidiarității.

Cu toate acestea, reducerea pierderilor de apă prin intermediul activităților finanțate din fonduri UE ar putea conduce la finanțarea costurilor de întreținere, ceea ce nu reprezintă întotdeauna o prioritate de investiții, în special pentru statele membre în care nu există o rețea de aprovizionare suficientă pentru a acoperi întreaga populație.

Comisia ia act de faptul că aceste recomandări se adresează statelor membre.

Exercițiul de raportare reprezintă principalul instrument de politică pentru ca statele membre să se asigure că monitorizarea are loc și că informațiile privind monitorizarea calității apei destinate consumului uman sunt disponibile.

În general, depistarea neconformităților cu parametrii valorici din directivă este urmată de măsuri luate imediat la nivelul statelor membre.

Ca urmare a faptului că numai jumătate dintre statele membre au raportat informații privind ZAP mici, Comisia a lansat, în 2016, un exercițiu de raportare voluntar „mai simplu” (sondaj) privind ZAP mici, utilizând o metodologie simplificată (rata medie de conformitate a statelor membre cu parametrii microbiologici și chimici). Rezultatele acestui sondaj confirmă respectarea generală a parametrilor microbiologici, cu o medie de peste 98 % la nivelul statele membre, pentru ZAP mici.

Pentru perioada 2008-2010, Republica Cehă a raportat că, potrivit autorităților naționale, nivelul de conformitate a fost ridicat și a furnizat date privind conformitatea eșantioanelor numai pentru o selecție de 8 parametri pentru anul de referință 2011.

Informațiile privind pierderile de apă din rețeaua de distribuție au fost menționate în raportul pentru perioada 2008-2010, în capitolul „Provocări”, ca exemplu singular între multe altele. În prezent, pierderile de apă nu sunt incluse în raportarea privind apa potabilă. Comisia va analiza modul de a îmbunătăți transparența în ceea ce privește pierderile de apă, ca parte a revizuirii Directivei privind apa potabilă.

A se vedea răspunsul la punctul 14.

Comisia reamintește faptul că actuala Directivă 98/83/CE privind apa potabilă reglementează numai calitatea apei destinate consumului uman: aceasta stabilește criteriile minime de calitate pentru apa de la robinet. Directiva nu reglementează nici furnizarea apei potabile, nici calitatea sau cantitatea la sursă. În cadrul revizuirii directivei, vor fi analizate opțiunile de a îmbunătăți accesul la apă, sub rezerva rezultatelor evaluării impactului.

Principiul recuperării costurilor prevăzut la articolul 9 din Directiva-cadru privind apa se referă și la costurile legate de mediu și de resurse, nu numai la costurile financiare.

Comisia consideră că nivelul de suportabilitate de 4 % este orientativ și a fost utilizat în scopul analizei cost-beneficiu. Comisia subliniază că în Europa condițiile sunt diferite, prin urmare, orice prag de suportabilitate în ceea ce privește tarifele pentru apă ar trebui stabilit de la caz la caz de către operatorii/autoritățile de reglementare în domeniul apei.

30 A doua liniuță

Comisia reamintește faptul că Directiva privind apa potabilă reglementează numai calitatea apei destinate consumului uman.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 18.

Conform unui raport primit din partea Ungariei în februarie 2017, care prezenta situația la 31 decembrie 2016, un număr de 18 localități figurau în continuare ca fiind neconforme. De asemenea, în cadrul unei reuniuni recente, autoritățile maghiare au informat Comisia cu privire la întârzieri suplimentare în calendarul prevăzut pentru asigurarea conformității. Comisia a ținut seama în mod adecvat de ultimele informații și analizează măsurile care sunt necesare în această privință.

Comisia observă că aceste derogări se refereau, cel mai probabil, la zonele de aprovizionare cu apă, în medie, de dimensiuni mici și foarte mici.

Conform ciclului de raportare periodică prevăzut în directivă, datele pentru 2015, împreună cu datele pentru 2016, vor fi raportate Comisiei numai la începutul anului 2018.

Cu toate acestea, conform cerințelor de raportare din directivă, statele membre pot alege să raporteze sau nu datele privind ZAP mici.

Prin urmare, Comisiei îi este dificil să depisteze aceste situații, dar statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni de remediere.

A se vedea răspunsul la punctul 39.

În plus, Bulgaria nu a raportat date privind ZAP mici pentru parametrii nitrat/nitrit, ci doar rata medie de conformitate a parametrilor măsurați privind calitatea apei potabile: 2011: 97,8 %, 2012: 97,7 %, și 2013: 97,8 %.

Atunci când a deținut informațiile necesare, așa cum a fost în cazul Ungariei, Comisia a întreprins acțiunile legale corespunzătoare.

Comisia observă că, din 2005, s-a înregistrat o reducere a întârzierilor în publicarea raportului.

Publicarea târzie este parțial rezultatul calendarului, caracterului complet și calității raportării din partea statelor membre.

Într-adevăr, raportarea este complexă. De exemplu, în perioada de raportare 2011-2013, în statele membre s-a efectuat un număr foarte mare de analize: 4,1 milioane pentru parametrii microbiologici, 7,1 milioane pentru parametrii chimici și 17,5 milioane pentru parametrii indicatori.

Statele membre au posibilitatea de a reduce frecvența monitorizării în cazul în care consideră că un parametru nu este prezent într-o zonă de aprovizionare cu apă, în temeiul notei 4, tabelul B1 din anexa II (până la 27 octombrie 2017) sau în temeiul părții C a anexei II din directivă (după 27 octombrie 2017).

În plus, Comisia nu are competențe de investigare și, prin urmare, nu poate verifica dacă monitorizarea are loc așa cum este raportată. Se pornește de la premisa că statele membre raportează cu bună-credință, în conformitate cu principiul cooperării sincere.

Statele membre pot face uz de derogarea generală prevăzută în anexa II, partea a 2-a, intitulată „Controlul complet”, în temeiul căreia toți parametrii stabiliți conform articolului 5 alineatele (2) și (3) trebuie să facă obiectul controlului complet, cu excepția cazurilor în care autoritățile competente pot stabili că, pe parcursul unei perioade de timp fixate de ele, nu există probabilitatea ca un anumit parametru să fie prezent într-o anumită zonă de aprovizionare cu apă în concentrații care ar putea compromite respectarea parametrilor valorici corespunzători. Statele membre nu sunt obligate să raporteze Comisiei utilizarea acestei derogări generale.

Grupul enterococilor poate fi utilizat ca indicator E. coli pentru poluarea cu materii fecale. Întrucât numărul de enterococi intestinali din materiile fecale umane este, în general, cu aproximativ un ordin de mărime mai redus decât numărul de E. coli, E coli este folosit mai frecvent decât enterococii pentru a analiza apa.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 49.

AEM a informat Comisia că nu va mai îndeplini aceste sarcini (controlul calității datelor, depozitarea datelor etc.) și - din cauza constrângerilor legate de resurse - nu va mai sprijini Comisia în următoarele exerciții de raportare privind apa potabilă, în pofida solicitării Comisiei de a continua acest exercițiu cel puțin până la viitoarea revizuire a directivei. Serviciile Comisiei vor analiza alternativele de culegere a datelor, verificare a calității și pregătire a bazelor de date naționale pentru ultimul exercițiu înainte de revizuirea directivei, care va include o simplificare a obligațiilor privind raportarea.

Unele erori (de exemplu, erorile de redactare) se pot produce chiar dacă datele sunt supuse unui control al calității efectuat de AEM și sunt verificate încă o dată de către statul membru. Astfel de erori izolate nu pun sub semnul întrebării acuratețea raportării în ansamblu.

Caseta 4 - Exemplu de neconcordanțe care ar fi putut fi detectate de AEM în rapoartele statelor membre privind conformitatea cu Directiva privind apa potabilă

Eroarea din tabelul 3-2 din Raportul de țară pentru România a trecut neobservată, în pofida unui control al calității efectuat de AEM și a dublei verificări efectuate de statul membru. În raportul național pentru România, cifra prezentată în graficul 2.2 arată o monitorizare de 100 % pentru bacterii coliforme, ceea ce indică faptul că nu a fost depistată nicio problemă. Acesta poate fi motivul pentru care greșeala nu a fost detectată în tabel.

Calitatea datelor furnizate Comisiei de statele membre a fost controlată de AEM și verificată încă o dată de către statul membru. Prin urmare, nu a fost efectuată nicio comparație suplimentară cu rapoartele naționale, care ar putea fi diferite.

În trecut, Comisia a întreprins deja acțiuni ca răspuns la preocupările legate de zonele de aprovizionare cu apă de mici dimensiuni: la 9 noiembrie 2011 s-a organizat un atelier; s-au publicat studiul „Best Practices for conducting a risk-assessment for small water supplies” („Bune practici pentru efectuarea unei evaluări a riscului pentru ZAP mici”), fișele informative specifice pentru statele membre, alături de raportul de sinteză, precum și broșura intitulată „Framework for Action for the management of small drinking water supplies” („Cadru de acțiune pentru gestionarea ZAP mici”). Sondajul din 2016 a indicat că situația este mai bună decât în perioada 2010-2013 și continuă să se îmbunătățească.

În plus, Comisia a observat, de asemenea, în documentul de lucru al serviciilor sale privind evaluarea REFIT a Directivei privind apa potabilă³, că planificarea preventivă în domeniul siguranței și abordarea bazată pe analiza riscurilor au fost insuficient exploatate în actuala Directivă privind apa potabilă și că acest fapt a reprezentat o deficiență. Comisia intenționează să remedieze acest aspect în revizuirea directivei și evaluează în prezent efectele unei potențiale introduceri a abordării bazate pe analiza riscurilor pentru ZAP mici și mari, care oferă oportunități de simplificare, pentru a concentra timpul și resursele asupra riscurilor principale și a măsurilor la sursă eficiente din punctul de vedere al costurilor, precum și pentru a reduce sarcina administrativă.

Conform actualei Directive privind apa potabilă, se acceptă un anumit grad de variabilitate între practicile referitoare la disponibilitatea informațiilor. Comisia a identificat deja, în documentul de lucru al serviciilor sale privind REFIT a Directivei privind apa potabilă 98/83/CE, că ar fi benefică o diseminare mai activă a informațiilor relevante.

Comisia analizează deja opțiunile de a aborda pierderile de apă, care împiedică aprovizionarea eficientă cu apă potabilă, astfel cum se menționează în evaluarea inițială a impactului⁴ Directivei privind apa potabilă.

Se preconizează că proiectul Szekszárd își va atinge obiectivele în perioada de programare 2014-2020.

Caseta 5 - Investiții suplimentare necesare pentru un proiect finanțat prin FEDR/Fondul de coeziune în Ungaria (Szekszárd)

Deși, în trecut, au fost înregistrate niveluri scăzute ale Dunării, frecvența și magnitudinea exactă a unor astfel de situații nu pot fi prevăzute, fapt care influențează previzibilitatea concentrațiilor pentru anumiți parametri și, prin urmare, face mai dificilă proiectarea lucrărilor în ceea ce privește conformitatea pe termen lung. Cu toate acestea, pentru perioada 2014-2020, Ungaria intenționează să ia în considerare și mai mult schimbările climatice în evaluarea proiectelor.

A se vedea caseta 6 de mai jos.

Caseta 6 - Îndeplinirea parțială a obiectivelor în cazul unui proiect din România (Călărași)

Investițiile în sectorul apei, cofinanțate prin Fondul de coeziune în perioada 2007-2013, au îmbunătățit capacitatea operatorilor de a furniza măsurători mai precise și de a monitoriza mai bine performanța globală a utilităților și a infrastructurii construite. Drept urmare, se preconizează că ipotezele și obiectivele pe care se vor baza investițiile așteptate pentru perioada 2014-2020 vor fi mai fiabile. Aceasta demonstrează în mod clar un impact pozitiv al investițiilor UE și capacitatea statelor membre de a învăța din greșeli și de a introduce măsurile adecvate pentru a diminua aceste probleme în viitor.

Comisia consideră că proiectele finanțate în Ungaria și România au înregistrat întârzieri din cauza complexității și a modului de proiectare a acestora. Cu toate acestea, în general, beneficiarii și-au atins obiectivele.

În plus, în România, operatorii din domeniul apei s-au confruntat cu numeroase probleme care au generat întârzieri, în timpul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice.

Pentru a atenua impactul negativ al contractelor de slabă calitate asupra punerii în aplicare a proiectelor, Comisia a promovat diferite inițiative orizontale pentru a-i sprijini pe beneficiari, cum ar fi elaborarea de documente standardizate pentru achizițiile publice, analiza comparativă a operatorilor din domeniul apei și asistență tehnică.

Ipotezele inițiale referitoare la costurile proiectului au un caracter mai degrabă orientativ. Cele două proiecte menționate au inclus proceduri corecte de atribuire a contractelor de achiziții publice și, prin urmare, prețul contractului a fost rezultatul concurenței de pe piață. Pentru a face față acestei volatilități de pe piață, în cadrul fiecărui proiect se introduce o rezervă pentru cheltuieli neprevăzute, pentru a asigura o marjă pentru variația costurilor, în urma licitației publice.

În total, pentru perioada 2014-2020, strategia cuantifică necesarul de investiții la aproximativ 6,1 miliarde EUR, sumă defalcată după cum urmează: 2,5 miliarde EUR pentru apa potabilă, 2,2 miliarde EUR pentru colectarea apelor reziduale și 1,4 miliarde EUR pentru epurarea apelor reziduale. Comparând necesitățile de 6,1 miliarde EUR cu alocările fondurilor UE pentru apă și apele reziduale în perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020, se poate calcula că fondurile UE ar putea finanța 30-40 % din necesarul estimat pentru cheltuielile totale de capital legate de furnizarea de servicii de apă și salubrizare.

Într-adevăr, în cadrul Programului operațional de mediu 2014-2020 sunt alocate aproximativ 145 de milioane EUR pentru investiții în furnizarea apei destinate consumului uman, gospodăririi apei și conservării apei potabile, din totalul de 1,016 miliarde EUR alocate prin Fondul de coeziune sectorului apei din Bulgaria. Fondurile alocate acestui sector se axează pe eliminarea lipsei de conformitate cu Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, date fiind nevoile de investiții ridicate pentru asigurarea conformității în acest sector, astfel cum sunt prezentate mai sus.

Răspuns comun la punctele 94 și 95

În contextul nevoii de resurse suplimentare pentru a îndeplini cerințele de îmbunătățire a calității apei, investițiile naționale ar trebui să acopere deficitul de investiții.

A se vedea răspunsul la punctul 20.

Deși punerea în aplicare a unei politici tarifare pentru apă adecvate este o responsabilitate care le revine statelor membre, condiționalitatea ex ante prevede că recuperarea costurilor trebuie să fie în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 2000/60/CE, ținând seama, după caz, de efectele sociale, de mediu și economice ale recuperării, precum și de condițiile geografice și climatice ale regiunii/regiunilor afectate.

100

În această privință, Comisia observă că ritmul în care se cheltuiesc fondurile UE s-a accelerat spre sfârșitul perioadei de programare 2007-2013, fapt care a permis Bulgariei să solicite aproape 95 % din alocarea pentru axa prioritară respectivă (valoarea fondurilor s-a ridicat la aproximativ 969 de milioane EUR).

101

Comisia consideră că nivelul de suportabilitate de 4 % este orientativ.

A se vedea răspunsul la punctul 21.

103

Comisia observă că o strategie tarifară comună pentru a sprijini sustenabilitatea pe termen lung a investițiilor, și având în vedere problemele legate de suportabilitate, a fost introdusă în România ca element al analizei cost-beneficiu pentru proiectele finanțate din fonduri UE în perioada 20072013.

În perioada 2014-2020, operatorii din domeniul apei vor ajusta și vor consolida metodologia pentru structura tarifelor, pentru a sprijini extinderea serviciilor de utilizare a apei care sunt conforme spre zone suplimentare și pentru a acoperi cerințele orientărilor revizuite în materie de analiză cost-beneficiu, în ceea ce privește recuperarea integrală a costurilor și amortizarea activelor. Conceperea proiectelor va fi efectuată ținând cont de cele de mai sus.

105

Comisia observă că tarifele în vigoare au fost reduse. În consecință, Comisia monitorizează situațiile și furnizează recomandări autorităților maghiare, pentru ca acestea să asigure resursele financiare necesare pentru sustenabilitatea activelor modernizate. Cu toate acestea, în cazuri individuale, ar putea fi important ca ajustările politicii tarifare să fie introduse atent și treptat, în decursul unei perioadei mai lungi, pentru a reduce distorsiunea bruscă a suportabilității sociale a investițiilor din domeniul apei pentru populație.

A se vedea, de asemenea, răspunsurile la punctele 98 și 101.

109

În cadrul revizuirii Directivei privind apa potabilă, Comisia ia în considerare posibilitatea aducerii unor modificări la dispozițiile privind raportarea.

Comisia dorește să se asigure că raportarea se concentrează asupra informațiilor care sunt necesare pentru verificarea conformității (incidente, substanțe noi etc.). Comisia intenționează să analizeze opțiuni precum instrumente TI alternative (de exemplu, culegerea datelor de la administrațiile naționale), pentru a facilita exercițiul de raportare, a-l face mai rapid și pentru a asigura disponibilitatea informațiilor actualizate.

110

Având în vedere cadrul legislativ existent, Comisia consideră că o orientare cu privire la cerințele legate de informațiile care se pun la dispoziția consumatorilor poate fi abordată cel mai bine la nivel național.

Recomandarea 1

Comisia acceptă parțial recomandarea și o va pune în aplicare după cum urmează:

Comisia se va concentra asupra principalelor probleme identificate, care afectează calitatea apei potabile, dar nu poate întreprinde acțiuni sistematice pentru toate problemele de monitorizare, din cauza resurselor limitate.

Comisia va analiza modul în care pot fi îmbunătățite dispozițiile privind raportarea, ca parte a revizuirii în curs a Directivei privind apa potabilă.

Recomandarea 2

Comisia acceptă, pe fond, Recomandarea 2 punctele (a)-(d). Totuși, aceasta depinde de rezultatul revizuirii Directivei privind apa potabilă, care nu se cunoaște în momentul elaborării prezentului raport, iar conținutul propunerii de modificare a Directivei privind apa potabilă depinde în mare măsură de concluziile evaluării impactului. Propunerea nu a fost încă finalizată, iar Comisia examinează opțiunile de a remedia deficiențele identificate. În acest context, propunerea va trebui să fie conformă cu obiectivele orientărilor privind „O mai bună legiferare”⁵, conform cărora propunerile Comisiei „trebuie să atingă obiectivele de politică cu costuri minime și să asigure beneficii maxime cetățenilor, întreprinderilor și lucrătorilor, evitând în același timp orice sarcină de reglementare inutilă”, în special în ceea ce privește entitățile mici.

Recomandarea 2 (a)

Comisia va examina, în ansamblu, în cadrul revizuirii directivei, modalitățile de îmbunătățire a informațiilor, a monitorizării și a raportării din partea ZAP mici.

Recomandarea 2 (b)

Recomandarea 2 (c)

Comisia va examina în ansamblu, în cadrul revizuirii directivei, modificările aduse dispozițiilor privind raportarea din directivă.

În mod ideal, raportarea ar trebui să se concentreze asupra informațiilor care sunt necesare pentru verificarea conformității (incidente, substanțe noi etc.).

Recomandarea 2 (d)

Comisia va examina modalitățile de îmbunătățire a accesului consumatorilor la informații, ca parte a revizuirii Directivei privind apa potabilă, întrucât în documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind REFIT a Directivei 98/83/CE privind apa potabilă, acest aspect a fost identificat ca un domeniu care necesită îmbunătățiri.

112

A se vedea observațiile pentru punctele menționate.

În pofida întârzierilor, majoritatea obiectivelor au fost atinse sau au contribuit la îmbunătățirea situației în zona respectivă. Evenimentele neprevăzute (scăderea nivelului Dunării) au determinat neîndeplinirea obiectivelor de conformitate pe termen-lung în cadrul unuia dintre proiectele menționate.

113

În pofida preferinței acordate conformității și construirii de noi infrastructuri de rețea, Comisia observă că o parte dintre investițiile cofinanțate prin proiectele majore în perioada 2007-2013, dacă au fost justificate în mod corespunzător, au inclus o componentă de reabilitare a infrastructurilor existente, pentru a atenua impactul negativ al pierderilor de apă asupra performanței noilor investiții.

În perioada 2014-2020, se menține aceeași abordare în toate țările în care pierderile de apă sunt considerate un factor important.

Recomandarea 3

Comisia ia act de faptul că această recomandare se adresează statelor membre.

Recomandarea 4

Comisia acceptă această recomandare.

114

Comisia este conștientă de faptul că nevoile de investiții din sectorul apei (legate de apa potabilă, colectarea și epurarea apelor reziduale, acțiunile pentru combaterea inundațiilor etc.) ar putea fi semnificative în unele statele membre, în următorii ani. Prioritățile viitoare în ceea ce privește finanțarea UE ar trebui definite luând în considerare nevoile reale ale statelor membre. Comisia a lansat inițiative pentru o mai bună cunoaștere a nevoilor de investiții din sectorul apei.

115

Comisia observă că, în temeiul Directivei-cadru privind apa, recuperarea costurilor ar trebui să includă, de asemenea, costurile legate de mediu și de resurse.

Recomandarea 5

Comisia ia act de faptul că această recomandare se adresează statelor membre.

Acronime și glosar

Agenția Europeană de Mediu (AEM): AEM este o agenție a Uniunii Europene care furnizează informații independente referitoare la mediu pentru părțile implicate în elaborarea, adoptarea, implementarea și evaluarea politicii de mediu, precum și pentru publicul larg. AEM colectează date și realizează evaluări cu privire la o gamă largă de subiecte legate de mediu.

Apă nonprofit: Apa nonprofit se referă în principal la pierderile de apă din sistem înainte de a ajunge la consumatorul final (pierderi tehnice sau fizice), precum și la apa care este consumată fără a fi facturată în mod corespunzător, de exemplu în cazul branșamentelor ilegale sau al contorizării necorespunzătoare a consumului (pierderi comerciale sau pierderi aparente). În timp ce pierderile din prima categorie cresc în mod inutil costurile de producție (deoarece trebuie să fie produsă mai multă apă decât este necesar), pierderile din a doua categorie înseamnă și pierderi de venit. De regulă, volumul de apă nonprofit este estimat pe baza calculării unui raport între intrările și ieșirile din sistem.
În scopul simplificării, termenul „pierderi de apă” va fi utilizat în prezentul raport în locul termenului „apă nonprofit”.

Asistență comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (Joint Assistance to Support Projects in European Regions – JASPERS): JASPERS este un parteneriat de asistență tehnică între Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. JASPERS oferă consultanță independentă țărilor beneficiare pentru a le ajuta să elaboreze proiecte majore de bună calitate care să fie cofinanțate de cele două fonduri structurale și de investiții ale UE (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune).

Autoritate de management: O autoritate de management este o autoritate publică națională, regională ori locală (sau orice alt organism public sau privat) care a fost desemnată de către un stat membru să gestioneze un program operațional. Printre atribuțiile acesteia se numără selecția proiectelor în vederea finanțării lor, monitorizarea modului în care acestea sunt implementate și raportarea către Comisie cu privire la aspectele financiare și la rezultatele obținute. Autoritatea de management este, de asemenea, organismul care impune beneficiarilor corecții financiare în urma auditurilor efectuate de Comisie, de Curtea de Conturi Europeană sau de către orice autoritate competentă din statul membru.

Condiționalități ex ante: Condiționalitățile ex ante sunt cerințe – bazate pe criterii predefinite stabilite în cadrul unor acorduri de parteneriat – care sunt considerate a fi condiții prealabile necesare pentru utilizarea eficace și eficientă a sprijinului acordat de Uniune în baza acordurilor respective. La elaborarea programelor operaționale aferente FEDR, Fondului de coeziune și FSE pentru perioada de programare 2014-2020, statele membre au obligația de a evalua dacă aceste condiții sunt îndeplinite. În cazul în care ele nu sunt îndeplinite, este necesar să se întocmească planuri de acțiune pentru a se garanta îndeplinirea lor până la 31 decembrie 2016.

Directiva privind apa potabilă: Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

Fondul de coeziune: Fondul de coeziune urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în Uniunea Europeană prin finanțarea de proiecte în domeniul transporturilor și al mediului în statele membre al căror produs național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media UE.

Fondul european de dezvoltare regională (FEDR): Acest fond urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea principalelor dezechilibre regionale cu ajutorul sprijinului financiar acordat pentru construcția de infrastructuri și pentru investiții productive care creează locuri de muncă, în special pentru întreprinderi.

Inițiativă cetățenească: O inițiativă cetățenească europeană reprezintă o invitație adresată Comisiei Europene de a propune un text legislativ cu privire la chestiuni care țin de competența legislativă a UE. O astfel de inițiativă trebuie să fie susținută de cel puțin un milion de cetățeni ai UE, provenind din cel puțin șapte dintre cele 28 de state membre. Este necesar un număr minim de semnatari din fiecare dintre aceste șapte state membre. Normele și procedurile care reglementează inițiativa cetățenească sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (JO L 65, 11.3.2011, p. 1).

Monitorizarea de audit: Scopul monitorizării de audit este de a furniza informațiile necesare pentru a se stabili dacă toți parametrii valorici prevăzuți în Directiva privind apa potabilă sunt sau nu respectați.
Toți parametrii stabiliți în conformitate cu anexa I la Directiva privind apa potabilă fac obiectul monitorizării de audit.

Monitorizarea de control: Scopul monitorizării de control este de a se determina dacă apa destinată consumului uman respectă parametrii valorici relevanți stabiliți în Directiva privind apa potabilă. Acest tip de monitorizare permite obținerea periodică de informații privind caracteristicile organoleptice (cum ar fi culoarea, mirosul și textura unei substanțe) și calitatea microbiologică a apei destinate consumului uman, precum și cu privire la eficacitatea tratării apei potabile (în special a dezinfecției) în cazul în care este utilizat un astfel de proces.
Numai unii dintre parametrii enumerați în Directiva privind apa potabilă trebuie să fie incluși în monitorizarea de control.

Parametri indicatori: Parametrii indicatori sunt o combinație de parametri microbiologici, chimici și radiologici care furnizează informații cu privire la procesele de tratare a apei și la calitatea organoleptică a apei potabile.

Perioadă de programare: Cadru multianual în care sunt planificate și executate cheltuielile aferente FEDR, FSE și Fondului de coeziune.
Planuri privind siguranței apei potabile: Acest concept a fost introdus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 2004 și constă într-o evaluare cuprinzătoare a riscurilor, însoțită de o abordare de management al riscurilor care acoperă toate etapele procesului de distribuție a apei, de la captare și până la consumator.
Se recomandă ca operatorii de apă și autoritățile de sănătate publică să elaboreze un plan privind siguranța apei potabile pentru fiecare zonă de alimentare cu apă potabilă.

Program operațional: Un program operațional stabilește prioritățile și obiectivele specifice ale unui stat membru și descrie modul în care vor fi utilizate fondurile (atât din partea UE, cât și cofinanțarea națională publică și privată) în cursul unei perioade date (în prezent, de șapte ani) pentru finanțarea de proiecte. Proiectele din cadrul unui program operațional trebuie să contribuie la atingerea unui anumit număr de obiective. Programele operaționale pot fi finanțate prin FEDR, Fondul de coeziune și/sau FSE. Ele sunt elaborate de statele membre și fac obiectul aprobării de către Comisie înainte de efectuarea oricăror plăți de la bugetul UE. Programele operaționale pot fi modificate pe parcursul perioadei de programare numai cu acordul ambelor părți.

Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (Regulatory Fitness and Performance Programme – REFIT): În cadrul REFIT, Comisia analizează în permanență și în mod sistematic întregul corpus legislativ al UE, cu scopul de a identifica atât sarcinile excesive, incoerențele și măsurile ineficace, cât și acțiunile corective necesare.

Proiect major: Un proiect format dintr-un ansamblu de activități indivizibile din punct de vedere economic, care îndeplinesc o funcție tehnică precisă, cu obiective clar identificate și un cost total, evaluat la momentul stabilirii contribuției fondurilor, de peste 50 de milioane de euro. De regulă, este vorba de proiecte de infrastructură de mare anvergură din domeniul transporturilor sau al mediului ori de proiecte din alte sectoare, precum cultura, educația, energia sau tehnologia informației și comunicațiilor. Aprobarea Comisiei este necesară la nivelul de ansamblu al proiectului.
Pentru perioada de programare 2014-2020, pragul a fost majorat la 75 de milioane de euro în cazul operațiunilor care contribuie la obiectivul tematic prevăzut la articolul 9 primul paragraf punctul 7, și anume „promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore”.

Recomandări specifice fiecărei țări: Recomandările specifice fiecărei țări sunt recomandări legate de dificultățile structurale care ar trebui să fie abordate prin intermediul unor investiții multianuale ce se înscriu în mod direct în domeniul de aplicare al fondurilor ESI, astfel cum se prevede în reglementările specifice fondurilor. Aceste recomandări sunt adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) și cu articolul 148 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Rețeaua europeană de informare și observare pentru mediu (Eionet): Eionet este o rețea de parteneriat între Agenția Europeană de Mediu (AEM), membrii acesteia și țările care cooperează cu agenția. EIONET reunește AEM, șase centre tematice europene și o rețea de aproximativ 1 000 de experți din 39 de țări, provenind din până la 400 de organisme naționale care se ocupă de informațiile despre mediu. Prin intermediul Eionet, AEM coordonează furnizarea datelor despre mediu provenite din diferitele țări.

Strategia Europa 2020: Europa 2020 este strategia pe zece ani a UE pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică. A fost lansată în 2010, cu scopul de a crea condițiile necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Strategia include cinci obiective principale care acoperă ocuparea forței de muncă, cercetarea și dezvoltarea, clima și energia, educația, incluziunea socială și reducerea sărăciei.
Concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 ca urmare a documentului COM(2010) 2020 final din 3 martie 2010: „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

UE-13: UE-13 desemnează statele membre care au aderat la UE în 2004 sau ulterior. Acestea sunt: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovacia și Slovenia.

Zonă de aprovizionare cu apă: O zonă de aprovizionare este o zonă geografică determinată, în care apa destinată consumului uman provine din una sau mai multe surse și în care calitatea apei poate fi considerată aproximativ uniformă.

Zone mari de aprovizionare cu apă (ZAP mari): Zonele mari de aprovizionare cu apă sunt acele zone care furnizează, în medie, un volum de apă de peste 1 000 m³ pe zi sau care deservesc peste 5 000 de persoane.

Zone mici de aprovizionare cu apă (ZAP mici): Zonele mici de aprovizionare cu apă sunt acele zone care furnizează, în medie, un volum de apă mai mic de 1 000 m³ pe zi sau care deservesc mai puțin de 5 000 de persoane.

Note

¹Agenția Europeană de Mediu, http://www.eea.europa.eu.

²Directiva 75/440/CE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind calitatea apei de suprafață destinate preparării apei potabile în statele membre (JO L 194, 25.7.1975, p. 26).

³Directiva 80/778/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 229, 30.8.1980, p. 11).

⁴Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

⁵Articolul 7 și anexele II și III la Directiva privind apa potabilă.

⁶Articolul 13 din Directiva privind apa potabilă.

⁷http://rod.eionet.europa.eu/obligations/171.

⁸COM(2016) 666 final din 20 octombrie 2016: „Raport de sinteză privind calitatea apei potabile în Uniune: analiza rapoartelor statelor membre pentru perioada 2011-2013, în temeiul dispozițiilor articolului 13 alineatul (5) din Directiva 98/83/CE”.

⁹COM(2014) 363 final din 16 iunie 2014: „Raport de sinteză privind calitatea apei potabile în UE de analiză a rapoartelor statelor membre pentru perioada 2008-2010 în temeiul Directivei 98/83/CE”.

¹⁰COM(2016) 666 final, p. 3.

¹¹Date extrapolate pe baza fișelor informative 2008-2010 disponibile pentru fiecare stat membru privind ZAP mici, http://ec.europa.eu/environment/water/water-drink/reporting_en.html.

¹²Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, Obiectivul prioritar nr. 3, punctul 54 subpunctul (iii) (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

¹³COM(2014) 363 final.

¹⁴Concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 ca urmare a documentului COM(2010) 2020 final din 3 martie 2010: „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

¹⁵Decizia nr. 1386/2013/UE, obiectivul prioritar 2, punctul 41.

¹⁶În perioada de programare 2007-2013, suma totală alocată de UE pentru proiecte privind apele uzate a fost de aproximativ 14,6 miliarde de euro, din care circa 10 miliarde au fost alocate pentru statele membre ale UE-13. Pentru perioada 2014-2020, suma totală alocată este de aproximativ 10 miliarde de euro, din care circa 7 miliarde sunt destinate statelor membre ale UE-13.

¹⁷Eurostat – Populația conectată la sistemul public de alimentare cu apă, codul ten00012.

¹⁸http://www.right2water.eu/.

¹⁹COM(2014) 177 final din 19 martie 2014: Comunicarea Comisiei privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!”.

²⁰Articolul 9 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

²¹Comisia Europeană, „Noua perioadă de programare 2007-2013 – Orientări privind metodologia de realizare a analizei costuri-beneficii – Document de lucru nr. 4”, 8/2006.

²²Raportul special nr. 9/2010, intitulat „Cheltuielile UE din cadrul măsurilor structurale privind alimentarea cu apă pentru consumul casnic sunt efectuate în mod optim?”, Raportul special nr. 4/2014, intitulat „Integrarea în PAC a obiectivelor politicii UE în domeniul apei – un succes parțial”, Raportul special nr. 2/2015, intitulat „Fondurile acordate de UE pentru stațiile de epurare a apelor uzate urbane din bazinul hidrografic al Dunării: sunt necesare eforturi suplimentare pentru a ajuta statele membre să îndeplinească obiectivele politicii UE în domeniul apelor uzate”, Raportul special nr. 23/2015, intitulat „Calitatea apei în bazinul hidrografic al Dunării: s-au realizat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, dar acestea sunt încă insuficiente” și Raportul special nr. 3/2016, intitulat „Combaterea eutrofizării în Marea Baltică: sunt necesare acțiuni suplimentare care să fie mai eficace” (http://eca.europa.eu).

²³Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, Water legislation, Cost of Non-Europe Report (Legislația în domeniul apei – Raport privind costurile non-Europei), mai 2015.

²⁴A se vedea Raportul special nr. 9/2010.

²⁵Articolul 291 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

²⁶Articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

²⁷1 mai 2004 pentru Ungaria și 1 ianuarie 2007 pentru Bulgaria și România.

²⁸Procedura 2008/2247 împotriva Ungariei, procedura 2009/2259 împotriva Bulgariei și procedura 2009/2260 împotriva României.

²⁹Capitolul 9 – Mediu, partea C – Calitatea apei din anexa VII (JO L 157, 21.6.2005, p. 166-171).

³⁰Pentru informații detaliate cu privire la poluarea apelor provocată de practicile agricole, a se consulta rapoartele speciale ale Curții nr. 23/2015 și nr. 3/2016.

³¹Development of a Concept for the Future of Reporting under the Drinking Water Directive – raport de analiză, mai 2013.

³²http://rod.eionet.europa.eu/obligations/171/deliveries.

³³Nota 4 la tabelul B1 din Directiva privind apa potabilă. Aceste prevederi vor fi înlocuite cu noua anexă II la Directiva privind apa potabilă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei (JO L 260, 7.10.2015, p. 6), care trebuie să fie transpusă de statele membre cel târziu până în octombrie 2017.

³⁴Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei din 6 octombrie 2015 de modificare a anexelor II și III la Directiva 98/83/CE a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 260, 7.10.2015, p. 6).

³⁵Arsenic, bor, cadmiu, crom, cupru, mercur, nichel, plumb, antimoniu și seleniu.

³⁶Pagina 102 din raportul național privind mediul în anul 2012 elaborat de autoritățile bulgare.

³⁷Overview of the drinking water quality in Bulgaria (Sinteză privind calitatea apei potabile în Bulgaria), raportarea pentru perioada 2011-2013 în temeiul Directivei privind apa potabilă, pagina 12.

³⁸Overview of the drinking water quality in Romania (Sinteză privind calitatea apei potabile în România) – rezultatele raportării pentru perioada 2011-2013 în temeiul Directivei privind apa potabilă.

³⁹Tabelul 3-2.

⁴⁰Calitatea apei distribuite în sistem centralizat în zonele cu peste 5 000 de locuitori sau cu un volum de distribuție de peste 1 000 mc/zi în anul 2013 (ZAP mari) – Raport sintetic, publicat pe site-ul Centrului Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar.

⁴¹http://ec.europa.eu/environment/water/water-drink/reporting_en.html și http://ec.europa.eu/environment/water/water-drink/small_supplies_en.html.

⁴²COM(2016) 666 final, p. 3.

⁴³Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

⁴⁴Towards a Guidance Document for the implementation of a risk-assessment for small water supplies in the European Union, Overview of best practices (Către un document de orientare pentru implementarea unei evaluări a riscurilor pentru sursele de alimentare cu apă de mici dimensiuni în Uniunea Europeană – Sinteză a bunelor practici), noiembrie 2011.

⁴⁵Small drinking water supplies: a „Framework for action” to improve management (Sursele mici de alimentare cu apă:un cadru de acțiune pentru îmbunătățirea gestionării), ISBN 978-92-79-44633-7 (http://ec.europa.eu/environment/water/water-drink/pdf/Small%20drinking%20water%20supplies.pdf).

⁴⁶Articolul 13 din Directiva privind apa potabilă.

⁴⁷Study supporting the revision of the EU Drinking Water Directive, Evaluation Report (Studiu de sprijin pentru revizuirea Directivei UE privind apa potabilă – raport de evaluare), Ecorys, mai 2016.

⁴⁸În Ungaria, publicul este informat prin intermediul site-ului web al Agenției Naționale de Sănătate Publică („ÁNTSZ”) (www.antsz.hu) și al site-ului web al Institutului Național de Sănătate a Mediului („OKI”) (https://oki.antsz.hu). Site-uri consultate la 25 ianuarie 2017.

⁴⁹Proiectul BG161PO005-1.0.06-0073-C0001, localitatea Panagyurishte.

⁵⁰Proiectul CCI 2007RO161PR003, județul Călărași.

⁵¹Proiectul CCI 2009RO161PR005, regiunea Constanța.

⁵²Articolul 11 din Directiva privind apa potabilă.

⁵³DG Mediu din cadrul Comisiei Europene, Impact Assessment of possible Revisions to the Drinking Water Directive. Final report (Evaluare de impact cu privire la posibile revizuiri ale Directivei privind apa potabilă – raport final), septembrie 2008.

⁵⁴Organizația Mondială a Sănătății, Guidelines for Drinking-water Quality (Orientări privind calitatea apei potabile), a treia ediție, 2004 (www.who.int).

⁵⁵Grup informal de experți privind punerea în aplicare a Directivei 98/83/CE (Directiva privind apa potabilă).

⁵⁶Directiva (UE) 2015/1787 a Comisiei.

⁵⁷Study supporting the revision of the EU Drinking Water Directive, Evaluation Report (Studiu de sprijin pentru revizuirea Directivei UE privind apa potabilă – raport de evaluare), Ecorys, mai 2016.

⁵⁸SWD(2016) 428 final, Refit Evaluation of the Drinking Water Directive 98/83/EC (Evaluarea Directivei 98/83/CE în contextul programului REFIT).

⁵⁹Support to the implementation and further development of the Drinking Water Directive (98/83/EC): Study on materials in contact with drinking water, martie 2017.

⁶⁰COM(2016) 710 final din 25.10.2016: „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017 – Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”.

⁶¹Notă de informare, Biroul regional pentru Europa al OMS, CIRCABC.

⁶²JASPERS este un parteneriat de asistență tehnică între Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. JASPERS oferă consultanță independentă țărilor beneficiare pentru a le ajuta să elaboreze proiecte majore de bună calitate care să fie cofinanțate de cele două fonduri structurale și de investiții ale UE (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune).

⁶³Serviciul de previziuni hidrologice din Ungaria (http://www.hydroinfo.hu).

⁶⁴Km de conducte de aducțiune și distribuție, puțuri noi și reabilitate, rezervoare noi și reabilitate, stații de pompare noi și reabilitate și stații de tratare și de clorinare noi și reabilitate.

⁶⁵Termenul tehnic este „apă nonprofit” deoarece este vorba de apă care nu este sau nu poate fi facturată. În scopul simplificării și deoarece operatorii de apă nu prezintă întotdeauna detalii cu privire la diferitele tipuri de apă nonprofit, termenul „pierderi de apă” este utilizat în prezentul raport pentru a desemna toate categoriile existente.

⁶⁶Water and Waste water Services in the Danube region, mai 2015 (http://sos.danubis.org/).

⁶⁷Documente de poziție referitoare la Bulgaria - ref. Ares(2012)1273775-26.10.2012; Ungaria - ref. Ares(2012)1286381-30.10.2012; România - ref. Ares(2012)1240252-19.10.2012.

⁶⁸Alte documente tematice ale CIS: Good Practices on Leakage Management, 2015, ISBN 978-92-79-45069-3 (http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/facts_figures/guidance_docs_en.htm).

⁶⁹Recomandările Consiliului 2012/C 219/03, 2013/C 217/03, 2014/C 247/02, 2015/C 272/08 și 2016/C 299/08.

⁷⁰Articolul 116 din anexa la Ordinul nr. 88-2007 al autorității de reglementare.

⁷¹Decizia autorității naționale de reglementare ПК-1/22.6.2016.

⁷²Strategie pentru dezvoltarea și gestionarea sectorului apei și canalizării în Republica Bulgaria în perioada 2014-2023 (aprobată prin decizia Consiliului de Miniștri nr. 269 din 7 mai 2014) (http://www.mrrb.government.bg/?controller=articles&id=5265).

⁷³Articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

⁷⁴Articolul 65 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

⁷⁵Strategie pentru dezvoltarea și gestionarea sectorului apei și canalizării în Republica Bulgaria în perioada 2014-2023.

⁷⁶Necesarul de 2 500 de milioane de euro este pe 10 ani. Prin urmare, nevoile pot fi estimate la 250 de milioane de euro pe an. Pentru cei șapte ani până în 2020, necesarul de finanțare poate fi deci estimat la 1 750 de milioane de euro, din care se scade finanțarea UE în valoare de 145 de milioane de euro.

⁷⁷Msz.: 101/2012. Ivóvíz és szennyvíz fejlesztések egyes kérdései - Értékelési zárójelentés (Aspecte privind ameliorări în sectorul apei și al apelor uzate, raport final de evaluare nr. 101/2012), ÖKO Zrt, Budapesta, martie 2013.

⁷⁸Pentru perioada de programare 2000-2006: Technical paper 1 – Application of the polluter pays principle – Differentiating the rates of Community assistance for Structural Funds, Cohesion Fund and ISPA infrastructure operations (Documentul tehnic 1 – Aplicarea principiului „poluatorul plătește” – Diferențierea ratelor de contribuție comunitară pentru acțiunile privind infrastructurile finanțate prin fondurile structurale, Fondul de coeziune și ISPA) (6.12.1999). Pentru perioada de programare 2007-2013: Guidance on the methodology for carrying out cost-benefit analyses (Orientări privind metodologia de realizare a analizelor costuri-beneficii), document de lucru nr. 4, 8/2006.

⁷⁹Condiționalitatea ex ante nr. 6.1 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

⁸⁰Strategie pentru dezvoltarea și gestionarea sectorului apei și canalizării în Republica Bulgaria în perioada 2014-2023.

⁸¹Comisia Europeană, „Noua perioadă de programare 2007-2013 – Orientări privind metodologia de realizare a analizei costuri-beneficii – Document de lucru nr. 4”, 8/2006.

⁸²Dispoziții suplimentare, alineatul 1 punctul 4 din Legea privind reglementarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare.

⁸³Conform Strategiei naționale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 246/2006.

⁸⁴Legea CCIX privind serviciile de apă.

⁸⁵Comisia de reglementare în sectorul energiei și al apei din Bulgaria și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în România.

⁸⁶Ordonanța prin care se reglementează calitatea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în Bulgaria și Legea nr. 241/2006 din România.

⁸⁷Articolul 8 alineatul (1) din anexa la Ordinul nr. 65/2007 al ANRSC privind aprobarea Metodologiei de stabilire, ajustare sau modificare a prețurilor/tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare.

⁸⁸Legea CCIX privind serviciile de apă.

⁸⁹Articolul 4 din Legea LIV (2013) din 1.11.2013.

⁹⁰Rapoartele speciale nr. 9/2010 și nr. 2/2015.

¹Raportul nr. 32/2016 al Agenției Europene de Mediu, intitulat European water policies and human health (Politicile europene în domeniul apei și sănătatea umană), pagina 18, http://www.eea.europa.eu/publications/public-health-and-environmental-protection.

²Realimentarea artificială este activitatea umană planificată de creștere a volumului apelor subterane disponibile, prin lucrări menite să sporească reconstituirea lor naturală sau percolarea apelor de suprafață în acviferele subterane.

³Este vorba de un tip de filtrare care presupune trecerea prin malurile unui râu sau ale unui lac a apei care urmează să fie purificată pentru a fi utilizată ca apă potabilă. Apa este apoi extrasă prin puțuri situate la o anumită distanță de corpul de apă respectiv.

⁴Raportul tehnic nr. 7/2013 al Agenției Europene de Mediu, intitulat Results and lessons from implementing the Water Assets Accounts in the EEA area (Rezultate și învățăminte în urma implementării contabilizării apei în zona acoperită de AEM), 22 mai 2013, p. 71.

¹http://ec.europa.eu/smart-regulation/guidelines/docs/swd_br_guidelines_en.pdf.

²Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2016) 428 final.

³Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2016) 428 final.

⁴http://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/initiatives/ares-2017-1061434_en.

⁵http://ec.europa.eu/smart-regulation/guidelines/docs/swd_br_guidelines_en.pdf.

Etapă	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	20.4.2016
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	19.5.2017
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	5.7.2017
Primirea răspunsurilor Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	11.8.2017

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit II – condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi Europene –, cameră specializată pe domeniile de cheltuieli aferente investițiilor pentru coeziune, creștere și incluziune. Auditul a fost condus de domnul George Pufan, membru al Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Patrick Weldon, șef de cabinet și Mircea Radulescu, atașat în cadrul cabinetului; Alain Vansilliette și Myriam Cazzaniga, manageri principali; Paolo Pesce, coordonator; Zuzana Gullova, Zhivka Kalaydzhieva, Attila Horvay-Kovács și Ana Popescu, auditori.

*De la stânga la dreapta:* Paolo Pesce, Myriam Cazzaniga, Patrick Weldon, George Pufan, Attila Horvay-Kovács, Zhivka Kalaydzhieva.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	ISBN 978-92-872-7885-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/214491	QJ-AB-17-012-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-7922-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/502475	QJ-AB-17-012-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2017
Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:

un singur exemplar:
- pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
mai multe exemplare/postere/hărți:
- de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm),
- de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm)
- sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm)
- la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*).

(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:

pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).