Sprijin excepţional pentru producătorii de lapte din UE în perioada 2014-2016
Potenţial de îmbunătăţire a eficienţei viitoare

Sinteză

Sectorul laptelui este unul dintre cele mai importante sectoare agricole, ca valoare, din UE. După ce a atins un nivel record la începutul anului 2014, preţul mediu primit de producătorii de lapte din UE a început să scadă. La jumătatea anului 2016, preţurile au început să crească din nou.

Politica agricolă comună include o serie de instrumente utile pentru a face faţă perturbărilor pieţei. Plăţile directe au un rol de stabilizare, deoarece constituie o sursă constantă de venit pentru fermieri. A fost instituită o „plasă de siguranţă” care urmăreşte sprijinirea preţurilor prin eliminarea temporară de pe piaţă a surplusurilor de produse lactate. De asemenea, Comisia poate adopta măsuri excepţionale împotriva ameninţărilor de perturbare a pieţei, ceea ce a şi făcut în perioada 2014‑2016.

Curtea a examinat cât de bine au gestionat Comisia Europeană şi autorităţile relevante din statele membre răspunsul lor la perturbarea pieţei produselor lactate din perioada 2014‑2016. Per ansamblu, Curtea a constatat că Comisia şi statele membre luaseră măsuri globale pentru a-i ajuta pe fermieri în timpul perturbării pieţei, dar că analiza pe care au efectuat-o era, în general, insuficientă pentru a decide cu privire la nivelul de sprijin necesar şi pentru a-l direcţiona în mod adecvat.

În 2019, Curtea a raportat cu privire la utilizarea unor măsuri excepţionale pentru stabilizarea veniturilor fermierilor în sectorul fructelor şi legumelor. Prezentul raport se concentrează asupra producătorilor de lapte din UE. Deşi nu acoperă impactul pandemiei de COVID-19, raportul analizează modul în care Comisia a gestionat o criză anterioară, precum şi modul în care aceasta poate desprinde învăţăminte dintr-o astfel de criză.

Comisia a reacţionat rapid la interdicţia impusă de Rusia. Înainte de sfârşitul anului 2014, aceasta a oferit sprijin financiar pentru măsuri excepţionale în ţările baltice şi în Finlanda, care au fost cele mai afectate de interdicţie. Comisia a avut însă nevoie de mai mult timp pentru a remedia dezechilibrele subiacente de pe piaţă, iar măsurile pe care le-a adoptat în septembrie 2016, prin care se acorda sprijin pentru reducerea voluntară a producţiei, implicau un anumit grad de efect de balast.

Comisia a propus măsuri excepţionale pentru a atenua problemele de lichiditate ale fermierilor, dar fără a evalua în mod adecvat nevoile şi fără a stabili obiective. Având în vedere flexibilitatea de care dispun în cadrul gestiunii partajate, statele membre au favorizat măsuri excepţionale care erau simplu de pus în aplicare şi au optat pentru o repartizare pe scară largă a fondurilor. Eforturile de direcţionare a ajutorului au fost limitate.

Deşi UE a alocat o rezervă pentru situaţii de criză în sectorul agricol, Comisia nu a apelat la aceasta în timpul perturbării pieţei. De atunci, Comisia a propus modificări pentru a consolida pe viitor rolul rezervei pentru situaţii de criză. Începând din 2018, programele de dezvoltare rurală pot sprijini o gamă mai largă de instrumente de gestionare a riscurilor pentru fermierii care se confruntă cu o scădere a veniturilor, inclusiv instrumente sectoriale de stabilizare a veniturilor. În decembrie 2020, Curtea a identificat două programe de dezvoltare rurală care ofereau sprijin pentru instrumente de stabilizare a veniturilor, dar niciunul dintre acestea nu era operaţional.

Evaluările efectuate după perturbarea pieţei au furnizat unele concluzii generale cu privire la măsurile excepţionale adoptate la nivelul UE şi de atunci Comisia a luat măsuri pentru a-şi îmbunătăţi procedurile de gestionare a crizelor. Comisia nu a evaluat însă în mod adecvat efectele măsurilor luate de statele membre.

Curtea adresează Comisiei o serie de recomandări:

1. o mai bună abordare a dezechilibrelor pieţei;
2. îmbunătăţirea procesului de întocmire a bugetului şi a direcționării sprijinului;
3. pregătirea pentru perturbări viitoare ale pieţei.

Introducere

Sectorul laptelui din UE

Producţia de lapte de vacă este unul dintre primele două sectoare agricole ale UE ca valoare (59,3 miliarde de euro în 2019) şi reprezintă aproximativ 14 % din producţia agricolă¹. În 2019, principalele ţări producătoare de lapte (Germania, Franţa, Regatul Unit, Țările de Jos, Polonia, Italia şi Irlanda) reprezentau, ca volum, aproximativ trei sferturi din producţia de lapte a UE (a se vedea figura 1). În perioada 1984‑2015, UE a aplicat un sistem de cote de lapte, prin intermediul căruia a încercat să limiteze producţia totală de lapte pe teritoriul său. Începând din 2009, cotele totale ale statelor membre au crescut treptat, până la abolirea sistemului la 1 aprilie 2015.

Sursa: DG Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Short-term outlook Autumn 2020, (Perspectivele pe termen scurt în toamna anului 2020), Livrări de lapte de vacă (mii de tone) – calcule efectuate de Curtea de Conturi Europeană.

În 2019, producţia totală de lapte din UE a fost de aproximativ 168 de milioane de tone², din care producătorii de lapte au livrat aproximativ 95 %³ fabricilor de produse lactate. Livrările producătorilor de lapte către fabricile de produse lactate au crescut rapid în 2014 şi în 2015, iar apoi au crescut într-un ritm mai lent (a se vedea figura 2).

Sursa: DG Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Short-term outlook Autumn 2020 – calcule efectuate de Curtea de Conturi Europeană.

În perioada 2013‑2015, livrările către fabricile de produse lactate au crescut în toate statele membre, cu excepţia a două dintre acestea. Printre cele mai mari ţări producătoare, creşterea a fost peste media UE în Irlanda, în Regatul Unit, în Polonia şi în Țările de Jos. Livrările au continuat să crească în 2016 – la rate diferite – în 15 state membre, în timp ce în celelalte 13 state membre, inclusiv în Regatul Unit şi în Franţa, au scăzut (a se vedea tabelul 1).

În deceniul 2009‑2019, consumul de produse lactate (şi anume, lapte şi produse obţinute din lapte, cum ar fi untul, brânza şi laptele praf) a crescut în UE cu o rată medie de 0,8 % pe an, în timp ce exporturile UE au crescut cu o rată medie de 5,5 % pe an (a se vedea figura 3) ca răspuns la creşterea rapidă a cererii la nivel mondial. După această creştere, în 2019, UE exporta aproximativ 15 % din producţia sa⁴. În perioada 2016‑2019, primii trei exportatori din lume au fost UE (27 %), Noua Zeelandă (25 %) şi Statele Unite (14 %), iar comerţul internaţional cu produse lactate a reprezentat aproximativ 9 % din producţia mondială⁵.

Sursa: DG Agricultură şi Dezvoltare Rurală – EU agricultural outlook 2019‑2030 şi Short-term outlook Autumn 2020 – calcule efectuate de Curtea de Conturi Europeană. Echivalent lapte calculat pe baza coeficienţilor Comisiei: 6,57 pentru unt, 3,58 pentru brânză, 7,57 pentru lapte praf degresat, 7,56 pentru lapte praf integral, 7,48 pentru zer şi 0,85 pentru produsele lactate proaspete.

Perturbarea pieţei laptelui în perioada 2014-2016

Condiţiile meteorologice bune din 2014 şi preţurile ridicate la lapte din anii precedenţi au alimentat o creştere semnificativă a producţiei de lapte în UE. În perioada 2013‑2015, livrările de lapte către fabricile de produse lactate au crescut cu aproximativ 8 %, sau aproximativ 11 milioane de tone (a se vedea figura 2), ceea ce reprezintă o creştere semnificativă în comparaţie cu tendinţa consumului intern şi cu volumul exporturilor (a se vedea punctul 04 şi figura 3). Eliminarea cotelor de lapte din UE fusese anunţată pentru 2015 şi, la fel ca în anii anteriori, unii producători au plătit o amendă pentru depăşirea acestora.

În mai 2014, cererea de exporturi de produse lactate din UE era în continuare ridicată⁶. În august 2014, Federaţia Rusă a interzis importul de produse lactate din UE ca răspuns la sancţiunile aplicate de UE în legătură cu situaţia din Ucraina, iar creşterea importurilor în China a încetinit. Rusia era cea mai mare piaţă de export pentru produsele lactate din UE – în special pentru brânzeturi – reprezentând aproximativ 14 % din valoarea totală a exporturilor în 2013⁷ şi consumând 1,6 % din întreaga producţie de lapte a UE⁸. În 2013, China a reprezentat 7 % din valoarea exporturilor UE de produse lactate, cumpărând în principal lapte praf degresat şi zer praf.

Potrivit unui raport al Comisiei⁹, „[d]upă ce a înregistrat printre cele mai ridicate preţuri la lapte şi produse lactate până la sfârşitul anului 2013 şi începutul anului 2014, sectorul laptelui a intrat într-o fază de dezechilibru între cerere şi ofertă la nivel mondial care a caracterizat piaţa pe întreg parcursul anului 2015 şi în prima jumătate a anului 2016”.

Preţurile laptelui fluctuează, în general, în cursul unui an şi de la un an la altul. Ele cresc iarna (când producţia de lapte este cea mai scăzută) şi scad pe măsură ce producţia creşte în cursul primăverii. Prin urmare, o medie mobilă pe o perioadă de 12 luni a preţurilor la lapte este un ghid mai bun al fluctuaţiilor decât preţurile lunare (a se vedea figura 4). În perioada scursă de la extinderea UE din 2004, media mobilă anuală a preţurilor la laptele livrat fabricilor de produse lactate din UE a rămas în mare măsură într-un interval cuprins între 28 şi 35 de eurocenţi/kg. În perioada cuprinsă între jumătatea anului 2013 şi 2016, preţul mediu lunar a crescut mai întâi peste acest interval şi apoi a scăzut – pentru o scurtă perioadă – la un nivel minim de aproximativ 26 de cenţi.

Sursa: Comunicările statelor membre în temeiul articolului 12 litera (a) din Regulamentul 2017/1185 – punctul 4 litera (a) din anexa II – Sume ponderate în funcţie de cantităţile livrate fabricilor de produse lactate. Sprijinul excepţional care face obiectul acestui audit a fost disponibil în perioada evidenţiată cu verde – a se vedea anexa.

Preţurile şi fluctuaţiile au variat considerabil de la un stat membru la altul. În iunie 2016 s-a înregistrat cea mai mare diferenţă de preţ, şi anume o diferenţă de 38,1 eurocenţi/kg, între Lituania (16,9 eurocenţi/kg) şi Cipru (55,0 eurocenţi/kg). În şapte state membre preţul s-a situat sub 22,5 eurocenţi/kg, în timp ce în patru state membre acesta a depăşit 36,5 eurocenţi/kg¹⁰.

Cifra de afaceri anuală din producţia de lapte a crescut din 2012 până în 2014 şi apoi a scăzut din 2014 până în 2016 (a se vedea figura 5). Cifra de afaceri medie s-a ridicat la 53,4 miliarde de euro pentru 2013 şi 2014 şi la 44,8 miliarde de euro pentru 2015 şi 2016 – uşor mai redusă decât cifra de afaceri din 2012.

Sursa: DG Eurostat pentru livrările lunare de lapte de vacă (apro_mk_colm) – Observatorul pieţei laptelui pentru evoluţia preţurilor la laptele crud în UE – calcule efectuate de Curtea de Conturi Europeană.

Reţeaua de informaţii contabile agricole (RICA) este principalul instrument statistic al Comisiei pentru monitorizarea veniturilor şi a activităţilor exploataţiilor agricole comerciale. Ea include mai mulţi indicatori de venit¹¹, cum ar fi valoarea adăugată netă a exploataţiei (VANE) per unitate de muncă pe an (UMA) şi venitul net al exploataţiei. Pentru fermierii din UE specializaţi în producţia de lactate, ambii indicatori au scăzut în perioada 2015‑2016 comparativ cu perioada 2012‑2013, primul cu aproximativ 7 %, iar al doilea cu aproximativ 16 %.

Dinamica a fost foarte diferită de la un stat membru la altul. De exemplu, atunci când se compară perioada 2015‑2016 cu perioada 2012‑2013, se constată că indicatorul VANE/UMA a scăzut în 14 din cele 25 de state membre pentru care sunt disponibile date, dar a crescut în celelalte 11. Intervalul total a variat de la o scădere de 35 % în Țările de Jos la o creştere de 110 % în Slovacia.

Mecanismele disponibile pentru a face faţă fluctuaţiilor de preţuri

Fluctuaţiile de preţuri afectează veniturile producătorilor. Politica agricolă comună (PAC) prevede mecanisme care atenuează acest risc: plăţi directe, o plasă de siguranţă şi măsuri excepţionale.

Plăţile directe stabilizează veniturile exploataţiilor

Fermierii producători de lactate au două surse principale de venit: încasările din vânzarea de lapte şi plăţile directe de la bugetul UE. Majoritatea plăţilor directe de la bugetul UE se bazează pe numărul de hectare exploatate de fermă, indiferent de producţie. Nici fluctuaţiile volumului de lapte produs, nici preţul plătit de fabricile de produse lactate nu afectează valoarea ajutorului direct plătit fermierilor.

În 19 state membre, pe lângă plăţile directe per hectar, fermierii producători de lactate pot primi o plată directă separată legată de producţie, denumită sprijin cuplat facultativ (a se vedea caseta 1). În plus, ei pot beneficia de măsuri de dezvoltare rurală, cum ar fi sprijin pentru fermierii din zonele cu constrângeri naturale în ceea ce priveşte producţia, precum şi de subvenţii pentru diferite tipuri de investiţii.

Aşa cum Curtea a arătat anterior¹², plăţile directe atenuează impactul fluctuaţiilor preţurilor şi ale producţiei. Atunci când sunt utilizate împreună cu alte subvenţii PAC, în special plăţile în domeniul dezvoltării rurale pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, ele oferă o protecţie importantă împotriva variaţiilor veniturilor.

Plasa de siguranţă pentru produsele lactate

Regulamentul 1308/2013 – Regulamentul privind organizarea comună a pieţelor (OCP) – oferă instrumente suplimentare pentru stabilizarea pieţelor agricole şi pentru abordarea perturbărilor pieţei.

Produsele lactate pot face obiectul unor măsuri de intervenţie pe piaţă, cunoscute în mod obişnuit sub numele de „plasă de siguranţă”. Aceste măsuri urmăresc contracararea dezechilibrelor pieţei şi sprijinirea preţurilor prin eliminarea temporară de pe piaţă a surplusurilor de produse lactate, în special în lunile în care se înregistrează cea mai ridicată producţie. Laptele conţine apă, lactoză, grăsimi şi proteine. Prin separarea grăsimii de proteine se obţine unt şi lapte degresat. Plasa de siguranţă îmbracă forma intervenţiei publice pe piaţă pentru achiziţionarea de unt şi de lapte praf degresat (LPD), precum şi forma ajutorului public pentru depozitarea privată a untului, a laptelui praf degresat şi a anumitor tipuri de brânzeturi¹³.

Potrivit Regulamentului OCP, cantităţile şi preţurile de intervenţie publică sunt stabilite de Consiliu¹⁴. În 2013, Consiliul a decis¹⁵ că statele membre puteau achiziţiona până la 109 000 de tone de lapte praf degresat la preţul fix de 169,80 euro/100 kg, între 1 martie şi 30 septembrie în fiecare an. Acest preţ este acelaşi în întreaga UE, ceea ce face ca intervenţia publică să fie mai atractivă în regiunile în care sunt cele mai mici preţuri la lapte.

În 2014‑2016, Comisia a extins perioada de intervenţie publică la întregul an pe baza articolului 219 din Regulamentul OCP. De asemenea, Consiliul a majorat la 350 000 de tone plafonul din 2016 pentru cantităţile de lapte praf degresat care puteau fi cumpărate la preţ fix. Aceste cantităţi corespundeau conţinutului de proteine a aproximativ 3,8 milioane de tone de lapte, adică 2,5 % din producţia de lapte din UE. În 2015, Comisia a introdus măsuri suplimentare pentru a încuraja operatorii să stocheze cantităţi mai mari de lapte praf degresat, oferind rate mai mari de asistenţă pentru stocarea privată pe o perioadă mai lungă de un an.

Întrucât preţul de piaţă pentru unt a fost mai mare decât preţul de achiziţie stabilit pentru intervenţia plasei de siguranţă începând din 2009, în perioada 2014‑2016 nu a existat nicio intervenţie publică. În a doua jumătate a anului 2015 – pentru prima dată din 2009 – preţul de piaţă pentru laptele praf degresat a scăzut sub preţul de achiziţie stabilit pentru intervenţie şi în 2016 au fost retrase de pe piaţă 336 000 de tone de lapte praf degresat, în 14 state membre.

Comisia a vândut peste 90 % din stocurile publice de lapte praf degresat în perioada mai 2018-februarie 2019, după ce preţul laptelui s-a redresat. În perioada 2015‑2019, costul total net pentru bugetul UE al intervenţiei publice pentru laptele praf degresat s-a ridicat la 136,9 milioane de euro. În aceeaşi perioadă, UE a cheltuit, de asemenea, 39,3 milioane de euro pe ajutorul pentru depozitarea privată a untului, a laptelui praf degresat şi a brânzeturilor.

Măsuri excepţionale

Articolul 219 din Regulamentul OCP permite Comisiei să adopte măsuri excepţionale în cazurile de ameninţări legate de perturbări ale pieţei. Comisia poate face acest lucru prin intermediul unor acte delegate, pe care le adoptă după consultarea unor grupuri de experţi reprezentând fiecare stat membru. În figura 6 sunt prezentate diferitele roluri şi responsabilităţi ale Comisiei şi ale statelor membre în cadrul procedurii privind măsurile excepţionale.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza reglementărilor aplicabile ale UE.

În figura 7 este prezentat un calendar simplificat al măsurilor excepţionale luate de Comisie în perioada 2014‑2016. În special, în conformitate cu articolul 228 din Regulamentul OCP, Comisia a adoptat cinci regulamente delegate (a se vedea anexa) prin care se acordă sprijin fermierilor producători de lactate şi altor sectoare de creştere a animalelor.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei.

Sfera şi abordarea auditului

Scopul acestui audit a fost de a stabili cât de bine au gestionat Comisia Europeană şi autorităţile relevante din statele membre răspunsul la perturbarea care a afectat piaţa produselor lactate în perioada 2014‑2016. Mai precis, Curtea a examinat modul în care Comisia a reacţionat la perturbarea pieţei, a evaluat necesitatea adoptării unor măsuri excepţionale şi a direcţionat aceste măsuri, precum şi modul în care statele membre le-au pus în aplicare. Curtea a examinat, de asemenea, dacă Comisia şi statele membre au evaluat rezultatele sprijinului excepţional şi au tras concluziile necesare pentru a se pregăti pentru perturbările de pe piaţa laptelui care s-ar putea produce în viitor.

În 2019, Curtea a raportat cu privire la utilizarea unor măsuri excepţionale pentru stabilizarea veniturilor fermierilor în sectorul fructelor şi legumelor¹⁶. Prezentul raport se concentrează asupra producătorilor de lapte din UE. Sfera auditului a acoperit măsurile excepţionale de sprijin introduse prin regulamentele delegate enumerate în anexă. De asemenea, Curtea a examinat măsurile din cadrul plasei de siguranţă în măsura în care acestea au completat măsurile excepţionale.

Ca urmare a epidemiei de COVID-19, Comisia a adoptat, la 30 aprilie 2020, reglementări privind planificarea producţiei de lapte de către organizaţiile de producători şi ajutorul pentru depozitarea privată a laptelui praf degresat, a untului şi a anumitor brânzeturi. Deşi gestionarea de către Comisie a impactului pandemiei de COVID-19 asupra pieţelor produselor lactate nu a intrat în sfera acestui audit al Curţii, prezentul raport analizează modul în care Comisia a reacţionat în timpul unei crize anterioare şi învăţămintele pe care aceasta le poate desprinde din modul în care a făcut faţă crizei respective.

Curtea şi-a desfăşurat activitatea de audit în perioada iulie 2019-decembrie 2020, în conformitate cu criteriile de audit stabilite de Curte pe baza documentelor de politică ale UE, a legislaţiei în materie, a dezbaterilor legislative, a unor studii şi a altor materiale publicate.

Curtea a intervievat funcţionari ai Comisiei şi a examinat documentaţia acesteia pentru a analiza modul în care instituţia a evaluat necesitatea adoptării unor măsuri excepţionale, a conceput măsurile respective, a monitorizat punerea lor în aplicare şi a evaluat efectele acestora. Curtea a ţinut seama de activitatea Serviciului de Audit Intern al Comisiei, care examinase anterior procesele de gestionare a crizelor ale Direcţiei Generale Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DG AGRI).

De asemenea, Curtea a vizitat autorităţi relevante în Irlanda, în Franţa, în Italia şi în Finlanda, unde:

• a colectat probe de audit prin intermediul analizei de documente şi de date;
• a intervievat reprezentanţi ai autorităţilor responsabile de conceperea şi de punerea în aplicare a măsurilor excepţionale;
• a examinat documentele justificative pentru 120 de plăţi selectate aleatoriu şi a vizitat 12 fermieri.

Pe lângă aceste vizite, Curtea a examinat utilizarea măsurilor excepţionale în Germania, utilizând, de asemenea, activitatea desfăşurată de două instituţii germane¹⁷ cu privire la punerea în aplicare a măsurilor excepţionale. Curtea a selectat aceste cinci state membre pe baza cuantumurilor sprijinului excepţional pe care l-au primit, a naturii măsurilor pe care le-au pus în aplicare şi a caracteristicilor specifice ale sectoarelor produselor lactate din statele respective – cum ar fi expunerea la piaţa rusă sau variaţii ale livrărilor totale de lapte.

În sfârşit, Curtea a trimis un chestionar:

• autorităţilor naţionale relevante din 16 state membre¹⁸ care au primit împreună peste 80 % din finanţarea UE pentru măsurile excepţionale în favoarea producătorilor de lapte. Rata de răspuns a fost de 100 %;
• unui număr de 56 de organisme profesionale dintre principalele organizaţii care îşi desfăşoară activitatea în sectorul produselor lactate. Rata de răspuns a fost de 44,6 %.

În vederea elaborării constatărilor sale, Curtea a analizat şi a utilizat răspunsurile, în combinaţie cu alte surse de probe.

Observaţii

Comisia a reacţionat rapid la interdicţia impusă de Rusia, dar a avut nevoie de mai mult timp pentru a remedia dezechilibrele subiacente de pe piaţă

Curtea a atras deja atenţia într-un raport anterior¹⁹ asupra faptului că „[c]onceptul de «perturbare a pieţei» este destul de general şi nu este aprofundat în legislaţia UE”, precum şi asupra faptului că situaţia „conferă o marjă largă de apreciere pentru circumstanţele în care ar trebui să se aibă în vedere utilizarea măsurilor excepţionale”. În cadrul acestui audit, Curtea a evaluat dacă Comisia identificase în timp util dezechilibrele de pe piaţă şi dacă propusese măsuri excepţionale adecvate.

Comisia a reacţionat rapid la interdicţia impusă de Rusia

Observatorul pieţei laptelui, un organism înfiinţat în aprilie 2014 şi alcătuit din membri ai personalului Comisiei şi din experţi în materie de piaţă din cadrul organizaţiilor din sectorul laptelui, are sarcina de a analiza şi de a difuza date privind piaţa produselor lactate. Într-un raport din 24 septembrie 2014, Consiliul economic al Observatorului pieţei laptelui a declarat că „[d]upă ce au atins niveluri ridicate, preţurile au fost supuse unor presiuni din cauza dificultăţilor cu care se confruntă piaţa în ceea ce priveşte absorbţia creşterii producţiei în principalele regiuni producătoare de lapte din lume şi acest lucru a fost exacerbat de interdicţia impusă de Rusia asupra importurilor. Această tendinţă descrescătoare ar putea continua dacă producţia nu încetineşte.” De asemenea, Consiliul a avertizat cu privire la un dezechilibru al pieţei laptelui în patru rapoarte din prima jumătate a anului 2016. De exemplu, la 23 februarie 2016, acesta a remarcat următoarele: „Evoluţiile privind costurile şi cererea la nivel mondial oferă o oarecare uşurare, dar preţurile la poarta fermei pentru lapte şi pentru produsele lactate continuă să fie sub presiune, din cauza deteriorării echilibrului pieţei în UE. Este în continuare necesară o îmbunătăţire a raportului dintre cerere şi ofertă.”

Pe baza datelor furnizate de Observatorul pieţei laptelui, Comisia a estimat în 2014 amploarea impactului interdicţiei impuse de Rusia²⁰ asupra pieţei produselor lactate din UE, în special în ceea ce priveşte pierderile rezultate din nerealizarea exporturilor de unt, de brânză şi de zer praf. Înainte de criză, aproximativ un sfert din producţia de lactate din Finlanda şi peste 15 % din producţia din cele trei state baltice erau exportate către Rusia. În 2013, aceste patru state membre reprezentau 3,6 % din livrările de lapte ale UE, dar aproximativ o treime din exporturile UE către Rusia. În 2014, Comisia a prezentat un prim pachet de măsuri excepţionale de sprijin financiar pentru fermierii producători de lactate din statele baltice şi din Finlanda, ţinând seama de volumele respective ale producţiei de lapte şi de amploarea scăderii preţurilor la acest produs.

Stocurile publice de lapte praf degresat au reprezentat o ameninţare pentru piaţă în perioada redresării preţurilor

Începând din septembrie 2014, la scurt timp după interdicţia impusă de Rusia asupra importurilor, Comisia a oferit sprijin operatorilor privaţi care depozitau lapte praf degresat. Această măsură nu a avut un impact clar asupra preţurilor la lapte praf degresat, care au continuat să scadă până la jumătatea anului 2016. O intervenţie publică a fost pusă în aplicare din iulie 2015 până în septembrie 2016, când preţul pieţei a atins preţul de intervenţie. Preţurile la lapte praf degresat au rămas mici până când au fost vândute aproape toate stocurile de intervenţie, şi anume până la începutul anului 2019 (a se vedea figura 8). În aprilie 2019, într-o evaluare a măsurii efectuată de Comisie, aceasta a concluzionat că volumele mari achiziţionate în cadrul intervenţiei publice au reuşit să atenueze scăderea preţurilor, dar au afectat echilibrul pieţei laptelui praf degresat şi au contribuit la întârzierea redresării preţurilor la acest produs.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor furnizate de Observatorul pieţei laptelui.

Măsura de sprijin pentru reducerea voluntară a producţiei a intrat în vigoare când producţia începuse să scadă

În septembrie 2015, Comisia a adoptat Regulamentul 2015/1853, prin care se acorda un sprijin excepţional sectorului creşterii animalelor din UE. Regulamentul nu condiţiona acordarea sprijinului de reducerea sau de îngheţarea volumelor de producţie de lapte. În aprilie 2016, Comisia a adoptat norme²¹ care permiteau organizaţiilor de producători şi cooperativelor să încheie acorduri comune voluntare şi să ia decizii comune cu privire la planificarea producţiei de lapte în mod temporar, dar acestea nu au profitat de această posibilitate. Potrivit Comisiei, acest lucru s-a datorat probabil lipsei de stimulente financiare aferente şi faptului că fermierii care nu se angajau să îşi reducă producţia ar fi beneficiat de efectele oricărei reduceri a producţiei (aşa-numitul „parazitism”).

În iulie 2016, Comisia a anunţat ceea ce urma să devină Regulamentul 2016/1612, prin care se acorda sprijin pentru reducerea voluntară a producţiei, şi Regulamentul 2016/1613, care includea şi reducerile voluntare ale producţiei ca activitate eligibilă pentru sprijin excepţional. La data respectivă, cele mai recente informaţii aflate la dispoziţia Comisiei indicau o scădere semnificativă a preţurilor lunare în mai 2016 – cu 4,0 %, până la 26,2 eurocenţi/kg (cu 14 % mai puţin decât în mai 2015) – iar estimările statelor membre sugerau că preţurile urmau să scadă în continuare în iunie 2016. Cele mai recente date disponibile, din aprilie 2016, arătau o încetinire a creşterii livrărilor, iar Comisia prevedea că acestea urmau să scadă în a doua jumătate a anului 2016²². Cele două regulamente au fost adoptate de Comisie în septembrie 2016.

Regulamentul (UE) 2016/1612 a stabilit nivelurile de ajutor la 14 euro/100 kg de lapte şi un buget total de 150 de milioane de euro, cu scopul de a reduce volumul livrat fabricilor de produse lactate cu aproximativ 1,1 milioane de tone pe o perioadă de reducere de trei luni. Comisia nu a estimat cât de mult sau cât de curând ar afecta această reducere preţurile.

În tabelul 2 se arată că reducerea livrărilor sprijinită de Regulamentul (UE) 2016/1612 a reprezentat 1,69 % din volumul de lapte livrat fabricilor de produse lactate din UE în perioada de referinţă octombrie 2015-ianuarie 2016. Această reducere a corespuns unui număr de 833 551 de tone, adică 75 % din cantitatea anticipată de Comisie. Comisia nu a obţinut date privind volumul de lapte eliminat de pe piaţă prin intermediul schemelor puse în aplicare de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1613. Curtea a constatat că, din cei 390 de milioane de euro alocaţi din fondurile UE pentru sectorul produselor lactate în temeiul celor două regulamente, acestui tip de măsuri de sprijin i-au fost consacraţi între 200 şi 250 de milioane de euro.

Perioada de reducere pentru schema voluntară de reducere a producţiei (octombrie 2016-ianuarie 2017) a apărut după ce preţul laptelui începuse să se redreseze în august 2016. De fapt, producţia de lapte era deja în scădere din iunie 2016, ca reacţie la nivelul minim istoric al preţurilor (a se vedea figura 9). În perioada iunie-septembrie 2016, livrările de lapte au scăzut cu aproximativ 1 milion de tone faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, un volum care depăşea reducerile sprijinite de măsura de reducere voluntară. Prin urmare, este foarte probabil ca unii producători care au beneficiat de sprijin să îşi fi redus oricum producţia. Institutul Thünen a ajuns la concluzii similare atunci când a examinat utilizarea sprijinului excepţional, acordat în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1613, de către producătorii de lapte din Germania²³, observând că aceştia îşi reduseseră deja producţia de lapte înainte ca măsurile de ajutor să intre în vigoare.

Sursa: Calcule efectuate de Curtea de Conturi Europeană pe baza datelor Eurostat (APRO_MK_COLM).

Autorităţile franceze au declarat că ar fi dorit ca sprijinul pentru reducerile voluntare să fi fost acordat mai devreme, imediat după punerea în aplicare a primelor măsuri excepţionale²⁴. În răspunsul lor la sondajul Curţii, autorităţile germane au remarcat că, chiar în condiţiile scăderii preţurilor, unii fermieri producători de lactate şi-au crescut producţia pentru a acoperi costurile fixe, fapt care a sporit şi mai mult presiunea ofertei. În general, producţia de lapte din Germania a continuat să crească până în iunie 2016. Din această perspectivă, autorităţile germane au considerat că măsurile de reducere voluntară ar fi putut fi mai eficace dacă ar fi fost puse în aplicare mai devreme. În Germania, 20 % dintre fermieri s-au retras din schemă înainte de a depune cereri de plată.

În evaluarea sa internă din 2019 a măsurilor de gestionare a crizelor de pe piaţa agricolă, Comisia a concluzionat că, „având în vedere momentul la care a fost adoptată măsura, nu se poate afirma că ea a avut un impact asupra reducerii producţiei, întrucât aceasta din urmă începuse deja la data introducerii măsurii. Schema oferea însă sprijin numai fermierilor care contribuiau la reducerea producţiei ce urma să determine redresarea preţurilor”. Comisia a identificat reducerea producţiei ca fiind un factor printre mulţi alţii care au influenţat redresarea preţurilor în a doua jumătate a anului 2016 (a se vedea caseta 2).

Sprijinul cuplat reduce stimulentele pentru ajustarea producţiei în timpul unei perturbări a pieţei

Sprijinul cuplat facultativ acordat fermierilor producători de lactate (a se vedea punctul 15) se bazează pe dimensiunea şeptelului lor, sub forma unei plăţi per cap de animal. Pentru a reduce oferta de lapte în vederea adaptării la noile condiţii de piaţă – inclusiv în cadrul măsurilor de reducere voluntară a producţiei – unii fermieri erau nevoiţi să îşi reducă şeptelul. În septembrie 2016, Comisia a adoptat o derogare²⁶ pentru anul de cerere 2017, permiţând statelor membre să plătească sprijin cuplat fermierilor producători de lactate pe baza şeptelului lor din 2016, chiar dacă acesta fusese redus între timp. Regulamentul 2017/2393 şi Regulamentul 2020/2220 au abilitat Comisia să adopte dispoziţii similare pentru anii de cerere 2018‑2022²⁷. Aceste dispoziţii, aplicabile din 2017, au permis contracararea implicaţiilor practice ale inconsecvenţei politicii, dar, în perioada de perturbare a pieţei laptelui, sprijinul cuplat a redus stimulentele pentru fermieri de a-şi ajusta producţia prin reducerea dimensiunii efectivelor.

Comisia a realizat o evaluare generală a impactului perturbării pieţei, lăsând direcţionarea sprijinului la latitudinea autorităţilor naţionale

În perioada 2014‑2016, Comisia a introdus măsuri excepţionale temporare pentru a-i sprijini pe fermierii din sectorul produselor lactate. Aceste măsuri nu urmăreau să-i despăgubească integral pe agricultori pentru preţurile aflate în scădere, ci în principal să atenueze dificultăţile acestora legate de fluxul de numerar. Curtea a verificat dacă Comisia analizase impactul dezechilibrului pieţei asupra sectorului produselor lactate înainte de a adopta măsurile excepţionale şi dacă acestea au ţinut seama de situaţia financiară şi de fluxurile de numerar ale fermierilor producători de lactate.

Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia luase măsuri pentru a se asigura că ajutorul va fi suficient de bine direcţionat, ţinând seama de modul în care perturbarea afectase situaţia financiară a fermierilor producători de lactate, precum şi de obiectivul UE de a promova o dezvoltare a zonelor rurale care să fie echilibrată şi durabilă din punctul de vedere al mediului. Curtea a verificat dacă sprijinul acordat de Comisie a fost direcţionat într-un mod care ţinea seama de riscurile de hazard moral şi de efectul de balast inerente schemelor de sprijin excepţional şi de reducere a producţiei.

Comisia a încercat să soluţioneze problemele de lichiditate ale fermierilor

Măsurile excepţionale nu constituie singurele instrumente disponibile în cadrul PAC. Alte subvenţii din cadrul PAC, în principal plăţi directe către producători (a se vedea punctele 14-16), au jucat un rol de stabilizare, constituind o rezervă de venituri. Ponderea plăţilor directe în veniturile fermelor de lapte²⁸ a crescut în 2015 şi în 2016, când veniturile din vânzarea de lapte erau în scădere (a se vedea figura 10). Dintre cele cinci state membre pe care s-a concentrat Curtea, plăţile directe au avut un rol de stabilizare deosebit de important în Finlanda, unde ponderea acestora în veniturile fermelor de lapte a fost cuprinsă între 76 % şi 96 % în perioada 2013‑2018.

Sursa: Calcul efectuat de Curtea de Conturi Europeană pe baza datelor RICA. Plăţi directe totale (SE606) şi alte subvenţii, cu excepţia celor pentru investiţii, ca procent din VANE (SE415). Alte subvenţii, cu excepţia celor pentru investiţii, calculate ca Total subvenţii, cu excepţia investiţiilor (SE605), minus Plăţi directe totale (SE606).

În pofida efectului de stabilizare a veniturilor exercitat de subvenţiile UE, o scădere bruscă a preţurilor poate crea probleme de lichiditate. În septembrie 2015, Comisia a permis statelor membre să plătească până la 70 % din plăţile directe pentru 2016 şi până la 85 % din plăţile pentru dezvoltare rurală pe suprafaţă începând cu 16 octombrie 2015 (cu şase săptămâni mai devreme), cu condiţia ca statele membre să îşi fi finalizat controalele administrative privind cererile de plată. Prin comparaţie, potrivit normelor standard, plăţile în avans pot ajunge până la un maximum de 50 % pentru plăţile directe şi, respectiv, până la un maximum de 75 % în cazul ajutoarelor acordate pentru dezvoltare rurală²⁹. Comisia a acordat din nou această derogare în anul următor.

În septembrie 2015, Comisia a declanşat, de asemenea, măsuri excepţionale la nivelul UE pentru sprijinirea fermierilor. În răspunsurile sale la Raportul special nr. 23/2019 al Curţii de Conturi Europene³⁰ privind măsurile excepţionale declanşate în sectorul fructelor şi legumelor, Comisia a fost de acord că profitul global pe care îl pot obţine producătorii, inclusiv impactul plăţilor directe, ar trebui luat în considerare în cadrul analizei care stă la baza propunerii Comisiei privind declanşarea sau încetarea aplicării măsurilor excepţionale. Atunci când şi-a stabilit bugetul pentru sprijinul acordat pentru lichidităţi în contextul perturbării pieţei laptelui din perioada 2014‑2016, Comisia nu a evaluat amploarea dificultăţilor legate de fluxul de numerar cu care se confruntau fermele de lapte. Curtea a constatat că, în practică, cuantumul resurselor disponibile a avut un rol major în alocarea bugetară.

Regulamentele delegate iniţiale ale Comisiei nu au asigurat o direcţionare suficientă

Aproximativ 80 % din finanţarea acordată statelor membre a fost alocată de Comisie proporţional cu cota de producţie de lapte a fiecărei ţări pentru perioada 2014‑2015. Pentru restul de 20 %, Comisia a luat în considerare alţi factori: preţul mediu al laptelui, dependenţa de piaţa rusă, impactul secetei asupra culturilor furajere şi ponderea fermelor mici.

Cele două regulamente delegate pentru statele baltice şi pentru Finlanda (a se vedea punctul 34) au pus la dispoziţie ajutorul UE pentru „a oferi sprijin specific producătorilor de lapte afectaţi de interdicţia impusă de Rusia”. Considerentele Regulamentului delegat 2015/1853 prevăd că „[p]entru a se asigura direcţionarea sprijinului către fermierii care sunt cel mai puternic afectaţi de perturbarea pieţei, având în vedere resursele bugetare limitate, ar trebui să se acorde statelor membre în cauză flexibilitatea de a distribui respectivul cuantum naţional pe căile cele mai eficace”. Niciunul dintre aceste trei regulamente nu a specificat modul în care autorităţile naţionale urmau să direcţioneze finanţarea. Este de asemenea precizat în considerente că ajutorul a fost acordat statelor membre „pentru a sprijini fermierii din sectoarele creşterii animalelor care se confruntă cu cea mai gravă scădere a preţurilor, cu consecinţele directe ale prelungirii interdicţiei impuse de Rusia asupra importurilor şi cu impactul secetei asupra culturilor furajere”.

Regulamentul delegat 2016/1613 prevede că „statele membre ar trebui să aleagă măsurile cele mai potrivite, în special în ceea ce priveşte stabilizarea pieţelor şi sustenabilitatea economică” şi enumeră şapte activităţi în care producătorii de lapte trebuiau să se implice pentru a fi eligibili pentru ajutoare excepţionale. Pe lângă reducerea sau îngheţarea volumelor de producţie (a se vedea punctul 36 şi următoarele), lista includea activităţi legate de mediu şi de climă, gestionarea riscurilor şi a calităţii, precum şi proiecte de cooperare. Acest set de condiţii a introdus un element de direcţionare mai precis faţă de regulamentele anterioare.

Rezultatele neclare ale încercării Comisiei de a viza durabilitatea în creşterea animalelor de lapte

Producţia de lapte are o serie de implicaţii pentru politica în domeniul mediului şi al climei. Creşterea animalelor de lapte – în special atunci când este intensivă – are un impact complex asupra solului, a aerului şi a apei, în principal din cauza aplicării şi a gestionării îngrăşămintelor şi a gunoiului de grajd, precum şi din cauza fermentaţiei enterice la vaci. Creşterea puternică a producţiei este în contradicţie cu ambiţia UE de a-şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră. La sfârşitul anului 2014, crescătorii de animale din şase state membre (Belgia, Danemarca, Italia, Irlanda, Țările de Jos şi Regatul Unit) beneficiau de o derogare de la plafonul de 170 kg de azot per hectar pe an pentru gunoiul de grajd în zonele vulnerabile definite în Directiva privind nitraţii³¹, care urmăreşte să protejeze apa împotriva poluării din surse agricole. Fermierii care beneficiază de derogare sunt supuşi unor obligaţii specifice în ceea ce priveşte gunoiul de grajd şi gestionarea terenurilor.

Regulamentul delegat 2016/1613 a introdus o anumită direcţionare a sprijinului în funcţie de obiective în materie de durabilitate. Trei dintre cele şapte activităţi în care producătorii de lapte trebuiau să se angajeze pentru a fi eligibili pentru ajutor excepţional erau legate în mod specific de preocupările legate de mediu: agricultura la scară mică, utilizarea metodelor de producţie extensivă şi a metodelor de producţie care respectă mediul şi clima. Statele membre trebuiau să condiţioneze acordarea ajutorului de una sau de mai multe dintre aceste şapte activităţi.

Comisia a evaluat activităţile alese de statele membre. Ea a constatat că 13 state membre au inclus agricultura la scară mică drept condiţie pentru acordarea ajutorului, 12 au specificat metode de producţie care respectă mediul şi clima şi 7 au specificat metode de producţie extensivă (a se vedea caseta 3). Aceste informaţii brute nu sunt însă suficiente pentru a evalua gradul de adoptare sau impactul acestor măsuri.

Riscul de hazard moral în cadrul măsurilor excepţionale de sprijin

Curtea a atras deja atenţia în unul dintre rapoartele sale anterioare³³ că, „[c]u cât se acordă mai frecvent ajutoare publice în timpul sau după producerea unei «crize», cu atât scade stimulentul pentru fermieri de a atenua riscurile prin recurgerea la instrumente de gestionare a riscurilor”. Acest lucru creează un hazard moral în sensul că fermierii sunt stimulaţi să îşi sporească expunerea la riscuri. De exemplu, vor fi mai stimulaţi să crească producţia deoarece, dacă cererea nu creşte, ei consideră că bugetul UE îi va sprijini în cazul în care preţurile vor scădea.

În perioada 2014‑2016, numeroşi factori au contribuit la scăderea preţurilor, dar în special oferta excedentară (a se vedea punctele 05 şi 06). În anii anteriori perturbării pieţei, fermierii din unele state membre au crescut semnificativ producţia de lapte, profitând de preţurile mai ridicate, iar unii dintre aceştia au continuat să crească producţia chiar şi după ce preţurile au început să scadă (a se vedea punctul 03 şi tabelul 1). Supraproducţia rezultată a influenţat negativ preţurile de pe piaţă. Curtea a constatat că DG AGRI discutase despre oportunitatea utilizării unor măsuri excepţionale pentru a-i indemniza pe fermierii care hotărâseră să investească – pe propria răspundere – şi care contribuiau la supraproducţie. Direcţia generală a exclus ideea de a plăti datoriile fermierilor în schimbul unei reduceri a producţiei lor, considerând că acest lucru prezenta un risc clar de hazard moral. Comisia nu a luat însă în considerare această problemă în regulamentele sale delegate prin care se acordă sprijin pentru lichidităţi fermierilor producători de lactate.

Într-un studiu realizat în 2018 pentru Comisie s-a constatat, de asemenea, că este posibil ca existenţa plasei de siguranţă să îi fi determinat pe producătorii de lapte praf degresat să fie mai puţin atenţi la semnalele pieţei pe termen scurt. Potrivit concluziilor studiului, este probabil ca acest lucru să se fi întâmplat în timpul perturbării pieţei, în special în Țările de Jos, dar şi în Polonia, în Spania şi în Cehia³⁴.

Măsurile de reducere a producţiei prezintă un risc ridicat de efect de balast

Un alt risc asociat cu măsurile excepţionale, şi în special cu sprijinul pentru reducerea voluntară a producţiei, este cel al efectului de balast. Preţurile mai mici la lapte reduc stimulentele pentru producţie şi, prin urmare, este de aşteptat ca fermierii producători de lactate să reacţioneze la preţuri mai mici prin reducerea producţiei. Acest răspuns este adesea parţial sau întârziat, uneori din cauza necesarului de flux de numerar (de exemplu, pentru rambursarea datoriilor), a necesităţii de a acoperi costuri fixe ridicate sau a parazitismului. În perioada 2014‑2016, întrucât preţurile continuau să scadă, unii producători şi-ar fi redus producţia chiar şi fără sprijin.

Comisia a identificat rapid riscul de apariţie a efectului de balast inerent sprijinului său excepţional pentru reducerea voluntară a producţiei. Cu toate acestea, ea nu a propus măsuri de protecţie pentru a limita acest risc în regulamentele delegate.

Curtea consideră că Regulamentul (UE) 2016/1612 a creat un efect de balast prin acordarea de sprijin inclusiv fermierilor care şi-ar fi încetat oricum producţia. Curtea a constatat că riscul a fost deosebit de ridicat în Finlanda, unde un sfert dintre solicitanţii care participau la schemă şi-au redus livrările cu peste 90 % (reprezentând 60 % din reducerea totală). Studiul din 2018 realizat de Institutul Thünen³⁵, care evaluează măsura voluntară de reducere a producţiei de lapte în Germania, a concluzionat, de asemenea, că, deşi nu era cuantificabil, riscul de apariţie a efectului de balast era unul important.

Regulamentul (UE) 2016/1612 nu interzicea fermierilor eligibili să îşi transfere efectivele către alte exploataţii, unde acestea puteau continua să producă lapte. În aceste condiţii, ajutorul nu a avut niciun efect asupra pieţei, întrucât producţia totală a rămas neschimbată. De exemplu, un caz examinat de Curte în Irlanda a implicat un solicitant care „a redus” livrările de lapte transferând aproximativ 200 de vaci, precum şi un contract de închiriere pentru instalaţiile de muls şi pentru terenurile sale către un alt fermier, care a continuat să livreze lapte de la vacile respective în perioada de reducere.

Spre deosebire de Regulamentul (UE) 2016/1612, în care normele schemei erau stabilite în principal de Comisie, potrivit Regulamentului (UE) 2016/1613, statele membre erau libere să îşi elaboreze propriile norme pentru măsurile voluntare de reducere sau de stabilizare a producţiei de lapte. Curtea a constatat că autorităţile naţionale puseseră în aplicare anumite măsuri de protecţie pentru a reduce riscul apariţiei efectului de balast prin excluderea solicitanţilor care erau în curs de a înceta sau încetaseră producţia (Germania, Finlanda) sau care transferaseră vaci către o altă exploataţie (Germania).

Statele membre au favorizat simplitatea şi distribuirea pe scară largă a sprijinului

Patru dintre cele cinci regulamente delegate ale Comisiei privind măsurile excepţionale au oferit statelor membre o marjă de apreciere semnificativă în ceea ce priveşte conceperea şi funcţionarea schemelor de sprijin. Regulamentul (UE) 2016/1612 privind sprijinul pentru reducerea producţiei de lapte a făcut excepţie.

Curtea a evaluat în ce măsură statele membre au utilizat modalităţi de lucru eficiente pentru a-i viza pe fermierii cei mai afectaţi şi pentru a distribui fondurile.

Cifrele Comisiei arată că 21 de state membre au plătit sprijin producătorilor de lapte, în temeiul regulamentelor delegate din 2014 şi din 2015, fie pentru fiecare litru de lapte livrat, fie pentru fiecare vacă de lapte ori ca sumă forfetară. Aceste plăţi au reprezentat aproximativ 250 de milioane de euro din totalul de aproximativ 350 de milioane de euro cheltuiţi din fondurile UE pentru sectorul produselor lactate în temeiul regulamentelor respective. Mai mult de jumătate din finanţarea acordată de UE în temeiul regulamentelor delegate din 2016 a fost cheltuită pentru scheme voluntare de reducere a producţiei de lapte sau de menţinere a acesteia la nivelurile existente (a se vedea punctul 39). Figura 11 ilustrează combinaţia de măsuri din cele cinci state membre asupra cărora s-a concentrat Curtea, reprezentând 64 % din cei 737 de milioane de euro cheltuiţi în temeiul regulamentelor enumerate în anexă.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor comunicate de statele membre vizitate.

În Irlanda, în Franţa şi în Italia, Curtea a identificat scheme în cadrul cărora beneficiarii nu trebuiau să depună nicio cerere de sprijin specifică. Autorităţile au efectuat plăţi după consultarea bazelor de date utilizate pentru alte plăţi din cadrul PAC sau a datelor furnizate de fabricile de produse lactate (a se vedea figura 12). În Irlanda, autorităţile au aplicat direct Regulamentul 2015/1853, fără norme naţionale de punere în aplicare suplimentare. Acest lucru a permis autorităţilor irlandeze să plătească majoritatea beneficiarilor cu trei luni înainte de termenul limită.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Regulamentele delegate au oferit statelor membre o marjă de apreciere semnificativă în ceea ce priveşte direcţionarea sprijinului (a se vedea punctele 49-51). Dintre cei 17 respondenţi la sondajul realizat de Curte în rândul autorităţilor din statele membre, 9 au menţionat utilizarea a cel puţin unui criteriu de direcţionare, făcând referire, în patru cazuri³⁶, la criterii legate de pierderi financiare cauzate de scăderea preţurilor. 8 respondenţi nu au menţionat niciun criteriu de direcţionare.

Utilizarea plăţilor forfetare (a se vedea figura 11), deşi simplă, nu a ţinut seama de nivelul de dificultate financiară cu care se confruntau fermierii la nivel individual. În Franţa, toţi beneficiarii au primit o sumă forfetară identică de 1 000 de euro, iar în Irlanda toţi au primit 1 395 de euro. Aceste sume au reprezentat 37 % din totalul ajutoarelor excepţionale distribuite în Franţa şi 49 % din totalul celor distribuite în Irlanda.

Două dintre cele cinci state membre pe care s-a concentrat Curtea au utilizat o abordare proporţională. În Italia şi în Finlanda, motivul pentru plata tuturor fermierilor producători de lactate în funcţie de volumul de lapte pe care l-au livrat primilor cumpărători sau de numărul de vaci de lapte a fost acela de a le plăti rapid o compensaţie, proporţional cu pierderile din cifrele lor de afaceri.

Acolo unde statele membre au utilizat criterii de direcţionare, evaluarea realizată de Curte cu privire la eficacitatea criteriilor a evidenţiat o imagine eterogenă (a se vedea caseta 4).

Germania, Irlanda şi Franţa au subvenţionat împrumuturile bancare acordate fermierilor. Aceste măsuri au contribuit la refinanţarea exploataţiilor agricole prin reducerea cuantumului tranşelor anuale şi a dobânzilor şi/sau prin restructurarea împrumuturilor. Spre deosebire de granturile tradiţionale ale UE, aceste măsuri garantau faptul că fermierii contribuie financiar sub forma rambursărilor de capital şi de dobânzi. Această abordare este o modalitate de a sprijini la scară largă întreprinderile care au nevoie de lichidităţi (a se vedea caseta 5). Curtea a identificat, de asemenea, scheme de împrumut iniţiate de fabricile de produse lactate cu ajutorul unor fonduri private pentru a spori rezilienţa financiară a sectorului.

Comisia a desprins învăţăminte din această experienţă, dar nu şi-a finalizat evaluarea cu privire la măsuri

Curtea a examinat dacă învăţămintele desprinse din experienţa recentă, bazate pe o evaluare a măsurilor excepţionale, au permis autorităţilor, atât celor de la nivelul UE, cât şi celor de la nivel naţional, să fie mai bine pregătite pentru eventuale perturbări viitoare ale pieţei.

În septembrie 2016, Comisia a propus norme modificate pentru instrumentele de gestionare a riscurilor sprijinite de politica de dezvoltare rurală a UE, cu scopul de a face instrumentele mai atractive pentru fermieri. De exemplu, începând din 2018, Regulamentul Omnibus³⁷ a introdus posibilitatea instituirii unor instrumente sectoriale de stabilizare a veniturilor pentru fermierii care înregistrează o scădere a veniturilor de cel puţin 20 %³⁸. Începând din decembrie 2020, acelaşi prag minim se aplică instrumentelor de stabilizare a veniturilor care nu sunt specifice unui anumit sector³⁹. La data respectivă, Curtea a identificat, în întreaga UE, două programe de dezvoltare rurală care ofereau sprijin pentru instrumente de stabilizare a veniturilor, dar niciunul dintre aceste instrumente nu era operaţional.

În urma unui raport de audit intern din 2017 privind gestionarea de către DG AGRI a crizelor de pe piaţa agricolă, Comisia şi-a modificat procedurile interne în 2018 în vederea unei mai bune determinări a scenariilor de risc agricol cu 24 de luni înainte. Noua procedură prevede că, în cazul în care se identifică un nou risc major, Comisia trebuie să fie pregătită să propună, dacă este necesar, un set de măsuri de atenuare posibile care pot fi luate într-un termen rezonabil.

Pentru a-şi finanţa măsurile excepţionale adoptate în perioada 2014‑2016, Comisia a luat în considerare posibilitatea de a face apel la „rezerva pentru situaţii de criză în sectorul agricol”. Aceasta este o rezervă pentru situaţii de urgenţă care este menţinută prin aplicarea unei reduceri anuale de 400 de milioane de euro (în preţuri constante pentru 2011) a bugetului alocat pentru plăţi directe. În cazul în care nu este utilizată până la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, această reducere este rambursată fermierilor în anul următor. În practică, UE nu a apelat niciodată la rezerva pentru situaţii de criză. Un acord interinstituţional între Parlament, Consiliu şi Comisie prevede că „[o]rice propunere a Comisiei de transfer din rezervă [trebuie să fie] precedată de o analiză a posibilităţilor de realocare a creditelor”. Pe această bază, Comisia a considerat că nu poate mobiliza rezerva pentru situaţii de criză pentru a face faţă perturbării din perioada 2014‑2016, întrucât erau disponibile alte resurse în bugetul PAC.

Pentru următorul cadru financiar multianual al PAC (2021‑2027), Comisia a propus consolidarea rolului şi a impactului potenţial al rezervei pentru situaţii de criză, flexibilizând utilizarea acesteia şi permiţând reportarea anuală a sumelor neutilizate în exerciţiul bugetar următor. Comisia a propus, de asemenea, finanţarea rezervei independent de plăţile directe către fermieri, dar tot în cadrul bugetului general al PAC.

În cadrul unui pachet de măsuri de sprijin pentru sectorul agroalimentar ca răspuns la pandemia de COVID-19⁴⁰, inclusiv măsurile menţionate la punctul 27, Comisia a adoptat un regulament⁴¹ care permite, în mod excepţional, o mai mare flexibilitate în utilizarea fondurilor UE, inclusiv în cadrul programelor de dezvoltare rurală. De exemplu, capitalul circulant de sine stătător, nu doar atunci când este legat de costurile de investiţii, este eligibil pentru instrumentele financiare sprijinite de programele de dezvoltare rurală.

Comisia a efectuat şi a finanţat⁴² studii privind utilizarea măsurilor excepţionale la nivelul UE, care au oferit o perspectivă asupra prevenirii şi a gestionării crizelor în sectorul agricol. Niciunul dintre ele nu s-a concentrat însă asupra efectelor schemelor de ajutor instituite de statele membre în temeiul Regulamentelor 2015/1853 şi 2016/1613. În evaluarea sa internă, Comisia a concluzionat că era dificil de evaluat impactul direct al măsurilor din cauza eterogenităţii acestora şi a naturii informaţiilor furnizate Comisiei.

Regulamentul delegat 2016/1613⁴³ impunea statelor membre să furnizeze Comisiei, până la 15 octombrie 2017, date privind realizările (sumele plătite pentru fiecare măsură, numărul şi tipul beneficiarilor) şi o evaluare a eficacităţii măsurilor. Activitatea Curţii în cele cinci state membre asupra cărora s-a concentrat aceasta a arătat că, deşi statele în cauză transmiseseră datele solicitate, Franţa, Italia şi Finlanda nu efectuaseră o evaluare a măsurilor.

Concluzii şi recomandări

Curtea a examinat cât de bine au gestionat Comisia Europeană şi autorităţile relevante din statele membre răspunsul la perturbarea pieţei produselor lactate din perioada 2014‑2016, precum şi dacă acestea au desprins concluziile adecvate în perspectiva unor crize viitoare.

Curtea a constatat că Comisia şi statele membre au luat măsuri globale pentru a-i ajuta pe fermieri în timpul perturbării pieţei produselor lactate din perioada 2014‑2016, dar analiza subiacentă era, în general, insuficientă pentru a decide cu privire la nivelul de sprijin necesar şi pentru a-l direcţiona. Deşi a reacţionat rapid la interdicţia impusă de Rusia asupra produselor lactate din UE, Comisia a avut nevoie de mai mult timp pentru a remedia dezechilibrele subiacente de pe piaţă. Ea a propus măsuri de atenuare pentru a diminua problemele de lichiditate ale fermierilor, dar fără să evalueze în mod adecvat nevoile şi fără să stabilească obiective. Având în vedere flexibilitatea de care dispun în cadrul gestiunii partajate, statele membre au favorizat măsuri excepţionale care erau simplu de pus în aplicare şi au optat pentru o repartizare pe scară largă a fondurilor. Eforturile de direcţionare a ajutorului au fost limitate. De atunci, Comisia a luat unele iniţiative pentru a îmbunătăţi gestionarea dezechilibrelor pieţei, dar nu şi-a finalizat evaluarea cu privire la măsuri.

În urma interdicţiei impuse de Rusia şi înainte de sfârşitul anului 2014, Comisia a furnizat sprijin financiar excepţional statelor baltice şi Finlandei, care erau cele mai afectate de interdicţie. De asemenea, au existat şi alţi factori care au determinat scăderea preţurilor, în special oferta excedentară. Comisia a luat iniţiative pentru a reduce oferta prin introducerea unui sprijin pentru depozitarea privată, prin extinderea intervenţiei publice şi prin permiterea planificării producţiei de către organizaţiile de producători şi cooperative. Aceste măsuri au implicat însă compromisuri. De exemplu, deşi achiziţiile publice de lapte praf degresat au contribuit iniţial la absorbţia unei părţi din oferta excedentară, stocurile publice acumulate au pus presiune pe preţul de piaţă al laptelui praf degresat (punctele 33-36).

Comisia a adoptat măsuri de reducere voluntară a producţiei în septembrie 2016. Or, producţia era oricum în scădere începând din iunie 2016, iar măsurile au intrat în vigoare doar atunci când preţul laptelui începuse deja să se redreseze (punctele 37‑42). În această situaţie, exista un risc important de apariţie a efectului de balast. Unele autorităţi naţionale au instituit măsuri de protecţie pentru a reduce acest risc prin excluderea solicitanţilor care erau în curs de a înceta sau încetaseră producţia sau care transferaseră vaci către o altă exploataţie (punctele 58‑62). În plus, pe toată durata perturbării pieţei, este posibil ca fermierii să fi fost descurajaţi să reducă efectivele de animale ca modalitate de scădere a producţiei, deoarece acest lucru putea însemna pierderea sprijinului cuplat facultativ (punctul 43).

Pentru a îmbunătăţi modul în care face faţă dezechilibrelor potenţial semnificative de pe piaţă, Comisia ar trebui să îşi actualizeze procedurile astfel încât, înainte de a aproba orice sprijin pentru reducerea producţiei în viitor:

1. să examineze dacă condiţiile aferente sprijinului din partea PAC, de exemplu sprijinul cuplat, contribuie la oferta excedentară;
2. să reducă riscul de apariţie a efectului de balast luând în considerare includerea în regulamente a unor măsuri de protecţie adecvate.

Data-ţintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

Comisia a propus măsuri de sprijinire a fermierilor, dar nu a cuantificat nevoile acestora atunci când a stabilit bugetul. Există şi alte tipuri de sprijin în cadrul PAC, în special plăţile directe, care au un rol de stabilizare în perioadele de perturbare a pieţei, deoarece reprezintă un amortizor împotriva fluctuaţiilor preţurilor. Atunci când a efectuat evaluarea nevoilor bugetare, Comisia nu a ţinut seama de profitul global pe care îl pot obţine producătorii. În schimb, un rol major în alocarea bugetară l-a avut cuantumul resurselor disponibile (punctele 44‑48).

În regulamentele sale delegate succesive, Comisia a precizat că ajutorul era menit să ofere fermierilor un sprijin direcţionat, dar nu a specificat modul în care autorităţile naţionale ar fi trebuit să realizeze acest lucru (punctele 49‑51). Pentru a simplifica distribuirea sprijinului, statele membre au adoptat adesea abordări simple, cum ar fi utilizarea plăţilor forfetare sau a plăţilor proporţionale cu dimensiunea exploataţiilor. Cele cinci state membre pe care Curtea s-a concentrat în cadrul auditului său au favorizat în general mecanisme simple şi o distribuţie la scară largă a fondurilor (punctele 63‑71).

Producţia de lapte are o serie de implicaţii pentru mediu şi climă. Ultimul dintre cele cinci regulamente delegate (adoptate de Comisie în 2016) a luat în considerare unele preocupări legate de durabilitate, dar în prezent nu sunt disponibile informaţii suficiente pentru a se putea evalua impactul măsurilor asociate. Curtea nu a identificat niciun element care să ateste că, atunci când a elaborat vreunul dintre celelalte patru regulamente, Comisia ar fi luat în considerare sau ar fi evaluat impacturile potenţiale asupra mediului şi a climei (punctele 52‑54).

În anii care au precedat perturbarea pieţei din perioada 2014‑2016, fermierii din unele state membre au crescut considerabil producţia de lapte, profitând de preţurile mai mari, şi au continuat să crească producţia atunci când preţurile au început să scadă. În regulamentele sale delegate prin care se acordă sprijin pentru lichidităţi fermierilor producători de lactate, Comisia nu a abordat riscul de hazard moral inerent acestor circumstanţe (punctele 55‑57).

Pentru a asigura o utilizare mai eficientă a fondurilor publice, Comisia ar trebui:

1. să stabilească praguri pentru analiza perturbărilor potenţial semnificative ale pieţei;
2. să fie pregătită să analizeze impactul probabil al unei perturbări a pieţei asupra sectorului produselor lactate, ţinând seama de efectul stabilizator al sprijinului existent şi, în cazul în care ajunge la concluzia că este necesar un sprijin excepţional, să îl coreleze cu obiective şi cu ţinte clare.

Data-ţintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

Din cauza normelor complexe şi a resurselor disponibile în bugetul PAC, rezerva pentru situaţii de criză în sectorul agricol nu a fost utilizată în timpul perturbării pieţei din perioada 2014‑2016. Comisia a propus modificări pentru a consolida pe viitor rolul rezervei pentru situaţii de criză (punctele 75 şi 76). În plus, începând din 2018, Regulamentul Omnibus a introdus posibilitatea instituirii unor instrumente sectoriale de stabilizare a veniturilor. Până în decembrie 2020, Curtea a identificat două programe de dezvoltare rurală care oferă sprijin pentru instrumente de stabilizare a veniturilor, dar niciunul dintre acestea nu era operaţional (punctul 73).

Evaluările efectuate după perturbarea pieţei au furnizat unele concluzii generale cu privire la măsurile excepţionale adoptate la nivelul UE şi de atunci Comisia a luat măsuri pentru a-şi îmbunătăţi procedurile de gestionare a crizelor. Comisia nu a evaluat însă în mod adecvat efectele măsurilor luate de statele membre. Curtea consideră că o astfel de analiză ar putea permite desprinderea unor concluzii şi învăţăminte importante, care ar creşte gradul de pregătire pentru orice perturbare viitoare a pieţei (punctele 72‑79).

Pentru a desprinde învăţăminte în urma perturbării pieţei din perioada 2014‑2016 şi pentru a se pregăti mai bine pentru viitor, Comisia ar trebui să analizeze efectele diferitelor modele de acordare a ajutoarelor excepţionale asupra comportamentului şi a lichidităţii fermelor de lapte, asupra stabilizării pieţei şi asupra mediului, precum şi rolul producătorilor şi al fabricilor de produse lactate în gestionarea riscurilor, iar apoi ar trebui să îşi publice concluziile.

Data-ţintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2024.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curţii de Conturi, la Luxemburg, la 19 mai 2021.

Pentru Curtea de Conturi

Klaus-Heiner LEHNE
Preşedinte

Anexă – Regulamente delegate privind măsuri de sprijin excepţionale în sectorul laptelui

(*) Cheltuieli exclusiv în sectorul laptelui. Cuantumul total disponibil pentru toate sectoarele de creştere a animalelor a fost de 420 de milioane de euro în temeiul Regulamentului 2015/1853 şi de 350 de milioane de euro în temeiul Regulamentului 2016/1613.
(**) Cheltuieli dintr-un total disponibil de 150 de milioane de euro.
(¹) Include toată cantitatea de lapte livrată în 2013 fabricilor de produse lactate din statele membre în cauză, inclusiv de către fermierii care nu primeau sprijin din partea UE.
(²) De la data publicării regulamentului până la termenul limită pentru plăţile către beneficiari.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei.

Acronime

DG AGRI: Direcţia Generală Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene

FAO: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură

PAC: politica agricolă comună

RICA: Reţeaua de informaţii contabile agricole

Glosar

Act delegat (regulament delegat): un act obligatoriu din punct de vedere juridic utilizat de Comisie, în cazul în care Parlamentul şi Consiliul nu formulează nicio obiecţie, pentru a completa sau pentru a modifica părţi neesenţiale ale legislaţiei UE, de exemplu prin detalierea măsurilor de punere în aplicare.

Echivalent lapte: o măsură a cantităţii echivalente de lapte integral lichid utilizat în produsele lactate, cum ar fi laptele condensat/evaporat, laptele praf, iaurtul, smântâna, cazeina, laptele degresat şi zerul.

Efect de balast: o situaţie în care o activitate ar fi fost întreprinsă fără a primi ajutor public.

Fondurile structurale şi de investiţii europene: cele cinci fonduri principale ale UE care, împreună, sprijină dezvoltarea economică pe tot teritoriul UE: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime.

Institutul Thünen: institut de cercetare german care raportează Ministerului Federal al Alimentaţiei şi Agriculturii.

Instrument financiar: sprijin financiar din partea bugetului UE care poate lua forma unor investiţii de capital sau de cvasicapital, a unor împrumuturi ori a unor garanţii sau a altor instrumente de partajare a riscurilor.

Plăţi directe: plăţi de ajutoare pentru agricultură, în principal ajutoare pe suprafaţă, efectuate direct către fermieri în cadrul Fondului european de garantare agricolă.

Produse lactate: lapte şi produse obţinute din lapte, cum ar fi untul, brânza şi laptele praf.

Reţeaua de informaţii contabile agricole: un instrument bazat pe anchetele efectuate de statele membre cu privire la exploataţiile comerciale, utilizat pentru a evalua nivelurile veniturilor agricole din UE şi pentru a determina impacturile politicii agricole comune.

Valoarea adăugată netă a exploataţiei: un indicator utilizat în cadrul Reţelei de informaţii contabile agricole pentru a descrie valoarea totală a producţiei unei exploataţii, inclusiv subvenţiile, după deducerea amortizării şi a valorii bunurilor şi serviciilor consumate în timpul procesului de producţie. Valoarea calculată corespunde sumei disponibile pentru plata tuturor factorilor ficşi de producţie ai unei exploataţii agricole (terenul, forţa de muncă şi capitalul), indiferent dacă aceştia sunt proprii sau externi.

Venitul net al exploataţiei: indicator al Reţelei de informaţii contabile agricole, care descrie suma disponibilă pentru remunerarea factorilor de producţie proprii ai exploataţiei. Acesta se calculează prin deducerea salariilor, a chiriilor şi a dobânzilor plătite de exploatant din valoarea adăugată netă a exploataţiei şi prin adăugarea soldului subvenţiilor şi al impozitelor pe investiţii.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curţii de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile şi programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează şi concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanţei sau a conformităţii, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluţiile viitoare şi interesul politic şi public.

Acest audit al performanţei a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curţii de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curţii de Conturi Europene.

Note

¹ Eurostat data explorer – Economic accounts for agriculture – valori la preţurile de bază – actualizare la 9 martie 2020.

² Comisia Europeană, „EU agricultural outlook – For markets and income 2019‑2030”, decembrie 2019, p. 82, tabelul 9.23 – EU milk market balance, din anexă.

³ Eurostat data explorer – Cows' milk collection and products obtained – date lunare – actualizare la 31 martie 2020.

⁴ Calcul efectuat de Comisie, pe baza datelor şi a estimărilor disponibile din partea Eurostat. Bilanţurile subiacente sunt publicate în Perspectivele pe termen scurt ale Comisiei.

⁵ Calcul efectuat pe baza volumelor de echivalent lapte raportate de FAO în Food Outlook – noiembrie 2020 – tabelul 19 din apendice.

⁶ A se vedea raportul reuniunii Consiliului economic al Observatorului pieţei laptelui, 27 mai 2014.

⁷ Calcul efectuat pe baza datelor privind statisticile comerciale UE disponibile în baza de date Access2Markets a Comisiei, codurile 0401‑0406 din Sistemul armonizat.

⁸ Potrivit unui studiu elaborat pentru Comisie: Written Wageningen Economic Research şi Ecorys – Evaluare pentru Comisie intitulată Improving crisis prevention and management criteria and strategies in the agricultural sector (05.087713), raport final, august 2019, p. 37.

⁹ Raportul Comisiei intitulat „Evoluţia situaţiei pieţei produselor lactate şi implementarea dispoziţiilor «Pachetului privind laptele», COM(2016) 0724 final.

¹⁰ Pentru mai multe informaţii, a se vedea portalul de date agroalimentare al Comisiei.

¹¹ Pentru mai multe informaţii privind evaluarea veniturilor fermierilor de către Comisie, a se vedea şi Raportul special nr. 01/2016 al Curţii de Conturi Europene: „Sprijinul pentru veniturile fermierilor: este sistemul utilizat de Comisie pentru măsurarea performanţei acestui sprijin bine conceput şi bazat pe date temeinice?”

¹² Raportul special nr. 23/2019 al Curţii de Conturi Europene: „Stabilizarea veniturilor pentru fermieri: un set cuprinzător de instrumente, dar este necesar să se abordeze problema gradului redus de adoptare a acestora, precum şi chestiunea supracompensării”.

¹³ Articolul 17 din Regulamentul OCP.

¹⁴ Articolele 14 şi 15 din Regulamentul OCP.

¹⁵ Articolele 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 al Consiliului din 16 decembrie 2013 privind măsuri pentru stabilirea anumitor ajutoare şi restituţii în legătură cu organizarea comună a pieţelor produselor agricole.

¹⁶ Raportul special nr. 23/2019 al Curţii de Conturi Europene: „Stabilizarea veniturilor pentru fermieri: un set cuprinzător de instrumente, dar este necesar să se abordeze problema gradului redus de adoptare a acestora, precum şi chestiunea supracompensării”.

¹⁷ Bundesrechnungshof şi Institutul Thünen.

¹⁸ Belgia, Cehia, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, România şi Finlanda.

¹⁹ Punctul 63 din Raportul special nr. 23/2019 al Curţii de Conturi Europene.

²⁰ Informaţii privind interdicţia impusă de Rusia asupra importurilor sunt disponibile pe site-ul Comisiei.

²¹ Regulamentul delegat (UE) 2016/558 al Comisiei şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/559 al Comisiei.

²² Raportul reuniunii Consiliului economic al Observatorului pieţei laptelui, 28 iunie 2016, în special p. 68.

²³ Andrea Rothe şi Sascha A. Weber, Evaluierung über die in Deutschland erfolgte Umsetzung der Milchmengenverringerungsmaßnahme sowie der Milchsonderbeihilfe [Evaluarea punerii în aplicare în Germania a măsurii de reducere a producţiei de lapte şi a schemei speciale de sprijin pentru sectorul laptelui], Thünen Working Paper 88.

²⁴ A se vedea, de asemenea, studiul de sprijin pentru evaluare realizat de EEIG Agrosysynergie pentru Comisie – Evaluation on the impact of the CAP measures towards the general objective „viable food production’, august 2018, secţiunea 8.5 – Timeliness of the Commission's reaction to market crises, p. 147.

²⁵ Comisia Europeană, EU Agricultural Outlook: Prospect for the EU agricultural markets and income 2016‑2026, decembrie 2016, p. 32.

²⁶ Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1616 al Comisiei.

²⁷ Articolul 3 alineatul (11) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/2393 şi articolul 9 alineatul (14) din Regulamentul (UE) 2020/2220.

²⁸ Definiţia venitului utilizată aici este valoarea adăugată netă a exploataţiei.

²⁹ Articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

³⁰ Recomandarea 3 litera (a) din raport, p. 46, şi răspunsurile Comisiei, p. 9.

³¹ Directiva 91/676/CEE a Consiliului privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

³² Bundesrechnungshof, Abschließende Mitteilung an das Bundesministerium für Ernährung und Landwirtschaft über die Prüfung der Maßnahmen zur Entwicklung des Marktes von Milch und Milcherzeugnissen, 19 septembrie 2019.

³³ Punctul 35 din Raportul special nr. 23/2019.

³⁴ EEIG Agrosynergie, op. cit., secţiunea 9.2 Effects of market measures in production decisions in the short term: generation of occasional surplus, p. 152-154.

³⁵ Op. cit.

³⁶ În Cehia, în Germania, în Spania şi în Franţa.

³⁷ Articolul 1 alineatul (19) din Regulamentul (UE) 2017/2393, care prevede introducerea articolului 39a în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

³⁸ Pentru mai multe informaţii privind instrumentele de stabilizare a veniturilor şi celelalte instrumente de gestionare a riscurilor sprijinite de PAC, a se vedea, de asemenea, Raportul special nr. 23/2019 al Curţii de Conturi Europene.

³⁹ Articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, aşa cum a fost modificat prin articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2020/2220.

⁴⁰ Pentru mai multe informaţii, a se vedea site-ul Comisiei.

⁴¹ Regulamentul (UE) 2020/558 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013 şi (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce priveşte măsuri specifice de asigurare a unei flexibilităţi excepţionale pentru utilizarea fondurilor structurale şi de investiţii europene ca reacţie la epidemia de COVID-19.

⁴² EEIG Agrosynergie, op. cit.; şi Written Wageningen Economic Research şi Ecorys, op.cit.

⁴³ Articolul 3 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1613.

⁴⁴ Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 1305/2013 (JO L 350, 29.12.2017, p. 15-49).

⁴⁵ Regulamentul delegat (UE) 2015/1853 al Comisiei din 15 octombrie 2015 de acordare a unor ajutoare excepţionale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creşterii animalelor (JO L 271, 16.10.2015, p. 25-30).

⁴⁶ Regulamentul delegat (UE) 2016/1612 al Comisiei din 8 septembrie 2016 de acordare a unor ajutoare pentru reducerea producţiei de lapte C/2016/5681 (JO L 242, 9.9.2016, p. 4-9).

⁴⁷ Articolul 1 alineatul (19) din Regulamentul (UE) 2017/2393, care introduce articolul 39a în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴⁸ A se vedea articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, astfel cum a fost modificat prin articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2020/2220.

⁴⁹ Regulamentul (UE) 2020/872 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 iunie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) 1305/2013 (JO L 204, 26.6.2020, p. 1-3).

⁵⁰ Written Wageningen Economic Research şi Ecorys – Evaluaare pentru Comisie, “Improving crisis prevention and management criteria and strategies in the agricultural sector” (05.087713) Raport final, august 2019.

⁵¹ O Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos şi ecologic», COM(2020) 381 final, 20.5.2020.

Calendar

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2021

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021.

Politica Curţii de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curţii de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise şi reutilizarea documentelor.

Cu excepţia cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o menţiune separată indicând drepturile de autor), conţinutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deţine drepturile de autor face obiectul licenţei Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menţionării adecvate a autorilor şi a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul iniţial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecinţe ale reutilizării.

Este necesar să obţineţi drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conţinut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curţii de Conturi Europene, sau în cazul în care conţinutul include lucrări ale unor terţi. Dacă se obţine o astfel de autorizaţie, ea anulează şi înlocuieşte autorizaţia de natură generală menţionată mai sus şi va indica în mod clar eventualele restricţii de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conţinut pentru care UE nu deţine drepturile de autor, poate fi necesar să obţineţi o autorizaţie în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Figurile 6 şi 11: pictograme realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele şi modelele înregistrate, logourile şi denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curţii de Conturi Europene referitoare la reutilizare şi nu se acordă nicio licenţă pentru acestea.

Familia site-urilor instituţionale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terţe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteţi încurajaţi să verificaţi politica aplicată de ele în ceea ce priveşte respectarea vieţii private şi drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curţii de Conturi Europene

Logoul Curţii de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curţii de Conturi Europene.

Contactaţi UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteţi găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteţi accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiţi informaţii despre UE

Online
Informaţii despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicaţii ale UE
Puteţi descărca sau comanda publicaţii ale UE gratuite şi contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicaţiilor gratuite pot fi obţinute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE şi documente conexe
Pentru accesul la informaţii juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislaţiei UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesaţi site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate şi reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât şi necomerciale.