Finanțarea din partea UE pentru biodiversitate și pentru schimbările climatice în pădurile din UE: rezultate pozitive, dar limitate

Sinteză

I

Pădurile din UE sunt multifuncționale, având o utilitate economică, socială și de mediu. Practicile de gestionare sustenabilă sunt esențiale pentru menținerea biodiversității și pentru combaterea schimbărilor climatice în păduri.

II

Pădurile acoperă o suprafață similară cu cea ocupată de terenurile agricole, iar această suprafață a crescut în ultimii 30 de ani. Finanțarea din bugetul UE pentru suprafețele acoperite cu păduri este mult mai scăzută decât cea pentru agricultură – reprezentând mai puțin de 1 % din bugetul PAC – și se axează pe sprijinul pentru măsurile de conservare și pe sprijinul pentru plantarea de arbori și refacerea terenurilor împădurite. Finanțarea pe care UE o acordă silviculturii este direcționată în proporție de 90 % prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). UE are obligații internaționale în acest domeniu, precum combaterea exploatării forestiere ilegale și protejarea biodiversității. Prin prezentul raport, Curtea își propune să faciliteze discuțiile de politică pe teme legate de pădurile din UE.

III

Auditul care face obiectul prezentului raport s-a axat pe eforturile UE de a proteja biodiversitatea și de a combate schimbările climatice în pădurile din UE. Per ansamblu, Curtea concluzionează că, în domeniile în care UE are competență deplină de a acționa, UE a avut un impact pozitiv, dar totuși limitat, asupra protejării biodiversității și a combaterii schimbărilor climatice în pădurile din UE.

IV

Constatările principale ale Curții sunt descrise în continuare.

1. UE a aprobat Directiva Habitate și Directiva Păsări, iar Comisia a adoptat mai multe strategii pentru a aborda starea nesatisfăcătoare a biodiversității și a conservării în pădurile din UE. Potrivit constatărilor Curții, calitatea măsurilor de conservare pentru habitatele forestiere acoperite de aceste directive rămâne problematică.
2. Regulamentul privind lemnul urmărește să pună capăt exploatării forestiere ilegale în UE. Curtea a constatat că Comisia nu a evaluat calitatea controalelor efectuate de statele membre. Teledetecția prezintă un potențial ridicat pentru o monitorizare eficace din punctul de vedere al costurilor pe suprafețe mari, dar Comisia nu o folosește în mod consecvent.
3. UE abordează din ce în ce mai mult problema pădurilor în politicile sale privind schimbările climatice. Preocupările legate de schimbările climatice în păduri sunt menționate atât în Directiva privind energia din surse regenerabile, cât și în Regulamentul LULUCF. Totuși, chestiuni precum adaptarea pădurilor la schimbările climatice și stabilirea de limite ecologice pentru utilizarea pădurilor în vederea producerii de energie sunt abordate într-o mai mică măsură. Eforturile de a îmbunătăți orientarea strategiilor de adaptare la schimbările climatice pe terenurile împădurite au fost îngreunate de lipsa de cunoștințe și de informații.
4. Sprijinul financiar din partea UE pentru acțiuni legate de schimbările climatice și de biodiversitate la nivelul pădurilor este furnizat în principal prin FEADR. Curtea a constatat că, per ansamblu, normele și procedurile din cadrul FEADR nu garantează o biodiversitate sporită și o reziliență mai mare la schimbările climatice. Propunerile legislative pentru PAC post-2020 oferă statelor membre mai multă flexibilitate în conceperea schemelor de ajutor pentru silvicultură și nu remediază aceste puncte slabe. Sistemul comun de monitorizare al UE nu măsoară efectele măsurilor din domeniul forestier asupra biodiversității și a schimbărilor climatice.

V

Pe baza acestor constatări, Curtea formulează recomandări vizând:

• îmbunătățirea contribuției UE la biodiversitate și o mai bună combatere a schimbărilor climatice în pădurile din UE;
• consolidarea luptei împotriva exploatării forestiere ilegale; și
• îmbunătățirea orientării măsurilor de dezvoltare rurală la nivelul pădurilor către biodiversitate și schimbările climatice.

Introducere

De ce sunt importante pădurile din UE

01

În UE există aproape 180 de milioane de hectare de păduri și alte suprafețe împădurite, care îi acoperă 45 % din suprafața terestră totală. Potrivit Eurostat, în perioada 1990‑2020, suprafața pădurilor din UE a crescut cu 10,2 milioane de hectare¹. Pădurile din UE sunt multifuncționale, având o utilitate economică, socială și de mediu (a se vedea figura 1). Pădurile din UE sunt deținute în proporție de 60 % de entități private și, în 2017, producția brută în cadrul silviculturii, inclusiv activitățile de exploatare forestieră, s-a ridicat la peste 55 de miliarde de euro.

02

Numeroase specii trăiesc în păduri, acestea găzduind aproape 90 % din biodiversitatea terestră din lume. Biodiversitatea este mai bogată în pădurile mai bătrâne, care au un volum mai important de lemn mort și o complexitate structurală mai mare. De asemenea, ea este de obicei mai bogată în pădurile care nu au suferit multe intervenții umane. Puține păduri europene au rămas într-o stare primară, activitățile umane afectând peste 95 % din pădurile Uniunii. Pădurile sunt clasificate în funcție de gradul intervenției umane care le-a afectat: păduri neperturbate (2,4 %), păduri seminaturale (93,2 %) și plantații (4,4 %)².

03

Pădurile cu o stare de sănătate bună contribuie la combaterea schimbărilor climatice prin captarea dioxidului de carbon din atmosferă. Europa se confruntă cu riscuri tot mai mari de perturbări ale pădurilor generate de efectele schimbărilor climatice, precum incendiile forestiere, seceta, furtunile, creșterea nivelului mării sau apariția și răspândirea de (noi) dăunători și boli. Toate acestea exercită presiuni asupra capacității pădurilor de a funcționa ca absorbanți de carbon. Pădurile reziliente sunt cele care se estimează că vor rezista la aceste efecte și, astfel, vor menține performanța pădurilor în ceea ce privește sechestrarea dioxidului de carbon. Practicile și planificările în ceea ce privește gestionarea pădurilor devin din ce în ce mai importante, reprezentând un mijloc de a obține păduri reziliente.

Principalele tendințe ale evoluției pădurilor

04

În Raportul din 2020 privind starea pădurilor din Europa³, s-a concluzionat că „per ansamblu, starea pădurilor europene se deteriorează”. Alte rapoarte și date din partea statelor membre confirmă că starea de conservare a pădurilor este în declin. Raportul State of nature in the EU al Agenției Europene de Mediu pentru perioada 2013‑2018⁴ discută starea de conservare a mai multor habitate și specii forestiere protejate în temeiul Directivei Păsări și al Directivei Habitate. Pentru toate pădurile, starea cea mai frecventă este „nesatisfăcătoare” (54 %) sau „precară” (31 %), iar cea mai puțin frecventă este starea „satisfăcătoare” (14 %) (figura 2 prezintă defalcarea pe regiuni forestiere).

05

Situația este mai favorabilă în ceea ce privește anumite elemente ale nivelului de biodiversitate din păduri: indicele păsărilor comune forestiere a scăzut cu 3 % în UE în perioada 1990‑2011, însă s-a redresat de atunci (a se vedea figura 3).

06

În ceea ce privește tendințele altor specii forestiere decât păsările, doar 6 % prezintă îmbunătățiri, în timp ce 27 % înregistrează o deteriorare (a se vedea figura 4).

Acțiunile la nivel mondial și la nivelul UE în ceea ce privește pădurile

07

Angajamentele internaționale ale UE în acest domeniu sunt Convenția ONU privind diversitatea biologică și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, cu obiectivul său de dezvoltare durabilă nr. 15 (a se vedea caseta 1).

08

Alte convenții internaționale relevante pentru domeniul pădurilor se axează pe diversitatea biologică, pe schimbările climatice și pe deșertificare. Printre acestea se numără Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării. În Europa, Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa, cunoscută și sub numele de Forest Europe, este un proces politic voluntar la nivel înalt care își propune îmbunătățirea dialogului și a cooperării interguvernamentale în ceea ce privește politicile în domeniul forestier la nivelul întregului continent. Ea dezvoltă strategii comune pentru ca cei 47 de semnatari ai săi (46 de țări și UE) să își poată proteja și gestiona în mod durabil pădurile.

09

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea trebuie să acționeze pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată, printre altele, pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Mai multe politici ale UE au impact asupra pădurilor. Gestionarea, conservarea, adaptarea la schimbările climatice și utilizarea sustenabilă a pădurilor reprezintă unul dintre principalele obiective ale dezvoltării rurale în temeiul politicii agricole comune, dar se numără și printre obiectivele politicilor privind mediul, schimbările climatice, comerțul și piața internă, cercetarea, industria și energia (a se vedea figura 5).

10

Fiecare dintre aceste domenii de politică dispune de un set diferit de instrumente: legislație, documente de politică fără caracter obligatoriu (de exemplu, strategii și orientări) și subvenții din partea bugetului UE. De obicei, finanțarea din partea UE în acest domeniu este gestionată în comun de către Comisie și statele membre (de exemplu, în cazul dezvoltării rurale). Figura 6 sintetizează principalele caracteristici ale strategiilor și ale schemelor UE în domeniul pădurilor, inclusiv rolurile și responsabilitățile principalilor actori.

11

În 2013, Comisia a publicat strategia UE pentru păduri și sectorul forestier pentru perioada 2014‑2020⁵, ca un cadru pentru toate procesele de elaborare a politicilor în domeniul forestier din UE, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea rurală, mediul și politica privind schimbările climatice. Caseta 2 prezintă obiectivele strategiei pentru 2020. Comisia intenționează să publice o nouă strategie în 2021.

12

UE nu a stabilit obiective sau ținte specifice pentru biodiversitatea pădurilor sau pentru starea de sănătate a pădurilor. Totuși, următoarele obiective generale vizează, de asemenea, pădurile:

• Directivele Habitate⁶ și Păsări⁷ vizează menținerea sau readucerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de interes comunitar⁸, precum și protejarea tuturor speciilor de păsări sălbatice endemice în UE. Aproximativ 50 % din zonele Natura 2000 sunt păduri.
• Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020⁹, aliniată cu obligațiile UE în temeiul Convenției ONU privind diversitatea biologică (a se vedea punctul  07), își propune să stopeze declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice în UE până în 2020 și să le refacă în măsura posibilului, sporind totodată contribuția UE la combaterea pierderii biodiversității pe plan mondial.
• Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030¹⁰ prevede că „Comisia va solicita și va sprijini statele membre cu privire la îmbunătățirea nivelului de punere în aplicare a legislației existente în termene clare. Aceasta va solicita, în special, statelor membre să se asigure că tendințele de conservare și starea tuturor habitatelor și speciilor protejate nu se vor deteriora până în 2030. În plus, statele membre vor trebui să se asigure că cel puțin 30 % din speciile și habitatele care nu sunt în prezent într-un stadiu corespunzător de conservare fac parte din această categorie sau manifestă o puternică tendință pozitivă.” De asemenea, strategia vizează definirea, cartografierea, monitorizarea și protejarea cu strictețe a tuturor pădurilor primare și seculare care mai există în UE.

13

Unul dintre principalele obiective ale strategiei privind biodiversitatea a constat în refacerea a cel puțin 15 % din serviciile ecosistemice degradate din UE până în 2020. În 2015, Comisia a apreciat¹¹ că progresele au fost insuficiente și că tendința de degradare a ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice încă nu a fost stopată. În 2020, Comisia a publicat, de asemenea, un raport¹² privind starea serviciilor ecosistemice, care includea informații specifice privind ecosistemele forestiere. Potrivit raportului, s-au înregistrat o serie de îmbunătățiri ale indicatorilor stării structurale (biomasă, lemn mort) față de anul 2010, însă unii indicatori esențiali privind degradarea, precum desfrunzirea coronamentului, se agravează în continuare. Raportul concluzionează că, în general, starea pădurilor din UE este nesatisfăcătoare.

Politica de dezvoltare rurală reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare din partea UE pentru păduri

14

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) este descris în Strategia UE pentru păduri pe 2020 ca fiind „baza financiară a strategiei”, întrucât furnizează 90 % din totalul finanțării UE pentru silvicultură. Printre alte surse de finanțare din partea UE se numără programul LIFE, finanțarea pentru cercetare în cadrul programului Orizont 2020, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Mecanismul BEI de finanțare a capitalului natural.

15

Cheltuielile pentru dezvoltare rurală sunt disponibile pentru a sprijini două măsuri în domeniul forestier, care se axează pe crearea de suprafețe împădurite și pe sprijinirea celor deja existente (a se vedea figura 7).

16

O serie de alte măsuri de dezvoltare rurală pot avea, la rândul lor, impact asupra pădurilor. De exemplu, suprafețele împădurite pot beneficia de plăți în temeiul programului Natura 2000. Printre alte exemple de acțiuni incluse la alte măsuri se numără următoarele: serviciile de consiliere în domeniul forestier, investițiile în infrastructură pentru dezvoltarea și adaptarea silviculturii și sprijinul pentru elaborarea de planuri de gestionare a pădurilor.

17

Statele membre pot decide dacă includ măsuri forestiere în programele lor de dezvoltare rurală, precum și modul în care le folosesc pentru a sprijini pădurile. Ele stabilesc cerințe specifice pentru domeniul forestier în programele lor de dezvoltare rurală. 24 de state membre au alocat, în total, 4 890 de milioane de euro din finanțarea din partea UE pentru cele două măsuri în domeniul forestier din perioada 2014‑2020¹³ (a se vedea figura 8) și, până la sfârșitul anului 2020, cheltuiseră 49 % din aceste fonduri. Finlanda, Irlanda, Luxemburg și Țările de Jos nu au alocat deloc fonduri pentru măsuri privind domeniul forestier în programele lor de dezvoltare rurală. Comisia nu urmărește cheltuielile efectuate în domeniul forestier în cadrul altor măsuri.

18

În evaluarea efectuată de Comisie în anul 2017 cu privire la măsurile în domeniul forestier¹⁴, s-a concluzionat că efectul sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat pentru păduri a fost, în general, pozitiv și ar putea contribui în mod semnificativ la generarea unor beneficii economice, de mediu și sociale. S-a constatat, de asemenea, că sprijinul pentru prevenirea și repararea daunelor cauzate pădurilor a avut efectul cel mai semnificativ, sprijinind, în perioada 2007‑2013, aproximativ 10 milioane de hectare (5 % din pădurile Uniunii). Sprijinul pentru împădurire a fost folosit în perioada 2007‑2013 pentru a planta 287 490 de hectare de păduri noi (aproximativ 0,2 % din pădurile din UE).

Sfera și abordarea auditului

19

Curtea a examinat dacă acțiunile desfășurate de UE sprijină protecția biodiversității și contribuie la combaterea schimbărilor climatice în pădurile din UE. Curtea a analizat (a) impactul acțiunilor Comisiei în cadrul mai multor politici-cheie privind mediul și clima și (b) impactul particular al măsurilor privind domeniul forestier finanțate prin programele de dezvoltare rurală din UE.

20

Auditul Curții a vizat pădurile din UE și Curtea s-a axat pe principalele domenii de politică ale UE menționate în figura 6. În ceea ce privește Regulamentul privind lemnul al Uniunii Europene, Curtea și-a îndreptat atenția doar asupra monitorizării lemnului din producția internă.

21

Pentru colectarea și evaluarea probelor, Curtea:

• a examinat legislația relevantă a UE, strategiile, propunerile și orientările Comisiei și rapoartele relevante pentru problema biodiversității și a schimbărilor climatice în pădurile din UE, Directivele Habitate și Păsări (Natura 2000) și Regulamentul privind lemnul al UE;
• a consultat experți din cadrul Comisiei și a examinat documentația prezentată de trei state membre, selectate în funcție de volumul cheltuielilor consacrate măsurilor de dezvoltare rurală pentru domeniul forestier și în funcție de varietatea tipurilor lor de păduri: Germania (Mecklenburg-Pomerania de Vest și Saxonia-Anhalt), Spania (Castilia-La Mancha și Principatul Asturia) și Polonia. Ca urmare a restricțiilor de călătorie datorate pandemiei de COVID-19, a fost posibilă efectuarea doar a unei singure vizite la fața locului, în Germania (unde auditorii Curții au vizitat proiecte finanțate de UE);
• a analizat date privind cheltuielile în materie de biodiversitate și schimbări climatice în pădurile din UE cofinanțate din FEADR;
• a organizat un grup de experți pentru a obține informații suplimentare în anumite domenii și pentru a evalua constatările preliminare ale auditului;
• a recurs la un chestionar adresat tuturor statelor membre, care a abordat 35 de programe de dezvoltare rurală, pentru a colecta informații și probe privind punerea în aplicare în aceste țări a submăsurilor pentru domeniul forestier din cadrul FEADR, în special privind gradul în care aceste submăsuri au contribuit la protejarea biodiversității, la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea.

22

Acest audit a acoperit perioada 2014‑2020, cu alte cuvinte perioada de programare aferentă celui mai recent cadru financiar multianual. De asemenea, Curtea a luat în considerare propunerile legislative ale Comisiei privind politica agricolă comună (PAC) pentru noua perioadă de programare (2021‑2027).

23

Prin prezentul raport, Curtea își propune să faciliteze discuțiile de politică pe teme legate de pădurile din UE și să contribuie la conceperea noii PAC pentru perioada 2021‑2027, la noua strategie a UE privind pădurile, la elaborarea și punerea în aplicare a propunerii de Lege europeană a climei și a noii strategii de adaptare a UE, precum și la examinarea Regulamentului privind lemnul al UE.

Observații

Unele politici-cheie ale UE au impact pozitiv, dar limitat asupra pădurilor

24

Majoritatea politicilor climatice și de mediu ale UE au impact asupra pădurilor. Curtea a examinat dacă principalele politici climatice și de mediu ale UE promovează biodiversitatea și contribuie la combaterea schimbărilor climatice în păduri, în conformitate cu obiectivele internaționale și cu cele ale UE stabilite pentru protecția pădurilor.

UE protejează parțial biodiversitatea în pădurile sale

25

UE a aderat la acorduri internaționale (a se vedea punctul 07) și, prin urmare, trebuie să respecte o serie de obiective legate direct de biodiversitatea la nivelul pădurilor. În plus, Tratatul privind UE prevede că Uniunea trebuie să acționeze pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată, printre altele, pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului.

26

Principalele dispoziții ale UE în domeniul mediului care abordează chestiunea biodiversității se găsesc în Directiva Habitate și în Directiva Păsări. Aceste directive prevăd obligația statelor membre de a proteja habitatele prin desemnarea anumitor zone ca situri Natura 2000 și prin definirea unor măsuri de conservare menite să le mențină sau să le restabilească statutul. Natura 2000 acoperă aproximativ 23 %¹⁵ din pădurile din UE. Sunt protejate următoarele păduri situate în situri Natura 2000 (a se vedea figura 9):

• pădurile cu tipuri de habitate care corespund celor menționate în anexa I la Directiva Habitate;
• orice pădure situată în situri Natura 2000 care găzduiește specii menționate în anexa II la Directiva Habitate și/sau în anexa I la Directiva Păsări.

27

În plus, există dispoziții privind protecția anumitor specii¹⁶, dispoziții care se aplică pe întreg teritoriul statelor membre. Aceste dispoziții se referă, de exemplu, la protecția spațiilor de odihnă, de reproducere și de cuibărit. Suprafața pădurilor vizată de aceste dispoziții este însă greu de stabilit, în practică. În conformitate cu Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, care se aplică tipurilor de habitate forestiere din anexa I și habitatelor forestiere ale speciilor protejate în afara rețelei Natura 2000, exploatatorilor forestieri ilegali le revine răspunderea de a repara daunele pe care le-au adus habitatelor.

28

În contextul strategiei UE privind biodiversitatea¹⁷, care se aplică atât în cadrul siturilor Natura 2000, cât și în afara acestora, Comisia stabilește valori-țintă fără caracter obligatoriu (a se vedea punctul 12) prin intermediul unor orientări și al unor recomandări.

29

În 2017¹⁸, Curtea a atras atenția asupra mai multor deficiențe care afectau gestionarea zonelor Natura 2000. În special, Curtea a concluzionat că, mult prea adesea, au existat întârzieri în adoptarea măsurilor de conservare sau acestea nu fuseseră definite în mod corespunzător. Măsurile de conservare necesare pentru a menține sau pentru a readuce la un nivel corespunzător habitatele, precum și flora și fauna lor, trebuie întreprinse la momentul oportun și trebuie să fie suficient de precise pentru a putea fi puse în aplicare în mod eficace. Pentru auditul de față, Curtea a verificat 15 planuri de management al unor situri Natura 2000 care includeau suprafețe de pădure și a constatat că 14 dintre acestea nu dispuneau de măsuri de conservare specifice (a se vedea caseta 3). Evaluatorii externi contractați de Comisie au constatat că, deseori, calitatea măsurilor de conservare este deficitară.

30

Majoritatea evaluărilor privind habitatele protejate prin directivă indică o stare de conservare precară sau nesatisfăcătoare (85 % – a se vedea punctul 04) a pădurilor din UE. Curtea a constatat că majoritatea măsurilor de conservare își propun să mențină starea, nu să o readucă la un nivel corespunzător. Figura 10 prezintă măsurile adoptate pentru a menține starea habitatelor și a speciilor forestiere sau pentru a o readuce la un nivel corespunzător.

31

Comisia are cunoștință despre starea pădurilor prin intermediul informațiilor pe care le raportează statele membre (a se vedea punctul  04). În plus, Comisia primește informații privind aplicarea deficitară a măsurilor de conservare în statele membre din plângerile formulate de exemplu de ONG-uri și, ocazional, din alte surse, cum ar fi investigațiile privind încălcarea dispozițiilor în alte domenii. În perioada 2014‑2020, Comisia a primit peste 900 de plângeri privind aplicarea Directivei Păsări și a Directivei Habitate.

32

Atunci când ia la cunoștință faptul că un stat membru nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin în temeiul celor două directive, Comisia poate declanșa o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (a se vedea exemplul din caseta 4). În ianuarie 2021, erau încă deschise 13 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor având ca obiect absența sau calitatea necorespunzătoare a măsurilor de conservare pentru ariile speciale de conservare în temeiul Directivei Habitate.

UE dispune de legislație care abordează problema exploatării forestiere ilegale, însă această practică persistă

33

Regulamentul privind lemnul al UE¹⁹ interzice introducerea pe piața din UE a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta. În general, exploatarea forestieră ilegală înseamnă orice practici ilegale referitoare la recoltarea sau la comercializarea lemnului și a produselor din lemn. Caracterul legal sau nu al lemnului recoltat este determinat de normele care sunt în vigoare în statul membru de recoltare.

34

Pentru a reduce la minimum riscul ca pe piață să ajungă lemn recoltat în mod ilegal, Regulamentul privind lemnul prevede obligația de diligență a operatorilor. În acest scop, aceștia trebuie să colecteze informații privind tipul de lemn, țara de recoltare, lanțul de aprovizionare și respectarea normelor, evaluând orice riscuri și, după caz, luând măsurile de remediere necesare. Comisia, statele membre și operatorii din domeniul exploatării lemnului joacă cu toții un rol în punerea în aplicare a Regulamentului privind lemnul. Figura 11 descrie responsabilitățile acestora.

35

În 2016, Comisia a evaluat eficacitatea Regulamentului privind lemnul, acoperind primii doi ani de aplicare a acestuia (martie 2013-martie 2015) de către statele membre²⁰. La momentul respectiv, Comisia a precizat că era prea devreme pentru a putea concluziona dacă regulamentul împiedica introducerea pe piață a lemnului recoltat în mod ilegal. În 2020, Comisia a publicat un raport privind controalele efectuate de statele membre în temeiul regulamentului²¹. Potrivit raportului, toate statele membre respectau cerințele formale prevăzute în regulament. Comisia a concluzionat că, în pofida progreselor înregistrate, erau necesare eforturi susținute pentru a asigura punerea în practică a regulamentului într-o manieră consecventă și eficace în toate statele membre. Ea a constatat că numărul de controale a rămas redus în comparație cu numărul de operatori și și-a exprimat îndoielile că aceste controale cu frecvență scăzută ar avea un efect disuasiv. Potrivit raportului, existau aproximativ 3 042 884 de operatori interni în 21 de state membre și s-au efectuat controale asupra unui număr de 13 078 (0,43 %) în perioada de raportare de doi ani. Următoarea examinare a eficacității Regulamentului privind lemnul, împreună cu o verificare a adecvării, urmează să fie efectuată în decembrie 2021.

36

Responsabilitatea pentru examinarea funcționării și a eficacității Regulamentului privind lemnul revine Comisiei. Principala sursă de informații pentru evaluările acesteia o constituie raportările statelor membre. Regulamentul privind lemnul prevede obligația statelor membre de a pune la dispoziție informații privind aplicarea acestuia și lasă la latitudinea Comisiei stabilirea unui format și a procedurii de raportare prin intermediul unui act de punere în aplicare. Comisia nu a publicat un act de punere în aplicare, dar a instituit un sistem de raportare online pentru a colecta într-o manieră standardizată informații referitoare la controalele efectuate de statele membre. Raportările se axează pe criteriile de risc utilizate pentru selectarea operatorilor, pe numărul controalelor, pe intervalul de timp consacrat controalelor, pe tipul informațiilor consemnate și pe sancțiuni. Raportările în temeiul regulamentului nu furnizează informații care să permită Comisiei să analizeze calitatea activităților de monitorizare desfășurate de statele membre, normele naționale care definesc exploatarea forestieră ilegală sau procedurile folosite pentru controale. De asemenea, ea nu impune statelor membre să își susțină răspunsurile prin documente justificative care să îi permită să verifice acuratețea sau exhaustivitatea informațiilor.

37

Curtea a examinat procedurile naționale de control al exploatării forestiere la nivel intern din Germania, Spania și Polonia, pentru a evalua conținutul și amploarea controalelor și pentru a confirma importanța rolului Comisiei în procesul de monitorizare. Ea a constatat că deficiențele procedurale și absența anumitor controale reduc în practică eficacitatea Regulamentului privind lemnul (pentru Polonia, a se vedea caseta 4, iar pentru Germania și Spania, a se vedea caseta 5).

38

Comisia se întâlnește regulat cu un grup de experți din partea autorităților statelor membre, pentru a face schimb de informații cu privire la deficiențele evidențiate de controale, precum și cu privire la sancțiuni, la bunele practici și la lecțiile învățate. De asemenea, Comisia primește informații privind eventuale încălcări prin intermediul plângerilor. Din 2017, aceasta a primit și a examinat opt plângeri referitoare la nepunerea în aplicare a regulamentului. În cazul în care consideră că este posibil ca un stat membru să nu pună în mod corespunzător în aplicare Regulamentul privind lemnul, Comisia poate solicita mai multe informații sau poate deschide o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Până în prezent, procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au vizat absența normelor și a controalelor în statele membre și, într-un caz, ineficacitatea controalelor (a se vedea caseta 6).

39

Un studiu recent al Comisiei²² a concluzionat că se poate folosi teledetecția pentru a se detecta exploatarea forestieră ilegală. Teledetecția – de regulă, utilizarea aerofotografiei și a datelor satelitare – este un instrument de monitorizare valoros, fiindcă este eficient din punctul de vedere al costurilor și permite acoperirea unor suprafețe mari. Pentru a face distincția între exploatarea forestieră legală și cea ilegală, datele furnizate de teledetecție trebuie analizate în combinație cu evidențele privind tăierea de arbori și cu informații privind suprafețele protejate și limitele concesiunilor. În general, Comisia nu a recurs la teledetecție pentru a monitoriza exploatarea forestieră ilegală în UE. Ea a folosit această abordare pentru a colecta informații în legătură cu trei încălcări ale Directivei Habitate și ale Directivei Păsări; una dintre aceste proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a vizat, de asemenea, exploatarea forestieră ilegală (a se vedea caseta 6).

UE ia măsuri pentru a include pădurile în politicile sale privind schimbările climatice

40

Pădurile pot contribui semnificativ la absorbția gazelor cu efect de seră din atmosferă. În septembrie 2020, Comisia a propus creșterea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 de la cel puțin 40 % la cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990. În decembrie 2020, Consiliul a aprobat această propunere. Noul obiectiv include emisiile de gaze cu efect de seră și absorbțiile rezultate din toate activitățile de exploatare a terenurilor, inclusiv pădurile. Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF)²⁴ prevede obligația statelor membre de a respecta regula bilanțului neutru sau pozitiv, potrivit căreia emisiile de gaze cu efect de seră contabilizate ca rezultând din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură sunt compensate prin absorbția contabilizată a unui volum cel puțin echivalent de CO₂ din atmosferă în perioada 2021‑2030.

41

Datele din ultimii ani au indicat o reducere a valorilor absorbanților de carbon din UE (a se vedea figura 12). Raportul intermediar privind politicile climatice ale UE în 2020²⁵ arată că absorbțiile nete de CO₂ din atmosferă raportate au scăzut cu 28 % în perioada 2013‑2018. Emisiile raportate sunt cele consemnate în inventarele transmise în temeiul CCONUSC, care includ toate emisiile, defalcate în funcție de surse, și toate absorbțiile, defalcate în funcție de absorbanții de carbon, de pe terenurile gestionate. Potrivit aceluiași raport intermediar privind politicile climatice ale UE în 2020, principalul motiv care explică reducerea valorilor absorbanților a fost creșterea ratelor de recoltare a lemnului. În opinia Comisiei, la reducerea valorilor absorbanților a contribuit și o combinație de alți factori, printre care se numără creșterea proporției pădurilor care au ajuns la maturitate în vederea recoltării și amplificarea perturbărilor naturale precum infestările cu insecte, furtunile, seceta și incendiile forestiere.

42

Potrivit Deciziei LULUCF²⁶, acțiunile vizând limitarea sau reducerea emisiilor ar trebui să se reflecte în documentele strategice ale statelor membre privind pădurile. Curtea a evaluat strategiile forestiere pentru cinci state membre/regiuni. Ea a constatat că strategia prezentată de Asturia (Spania) nu a avut în vedere acțiuni de atenuare a schimbărilor climatice, că celelalte trei regiuni din Germania și Spania nu incluseseră în strategiile lor ținte cuantificate sau indicatori și că doar strategia Poloniei prevedea contribuția pădurilor la atenuarea schimbărilor climatice (a se vedea caseta 7).

43

Directiva privind energia din surse regenerabile²⁷ reprezintă un element esențial al politicii UE în domeniul climei, vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin stimularea consumului de energie din surse regenerabile. Obiectivul UE privind energia din surse regenerabile (proporția acesteia din energia din toate sursele combinate să ajungă să reprezinte 20 % până în 2020) a condus la creșterea consumului de biomasă solidă în scopuri de producție a energiei. În 2018, potrivit unui raport al Centrului Comun de Cercetare²⁸, 48 % din biomasa lemnoasă totală folosită în UE era consumată ca sursă de energie – în creștere față de 43 % în 2010.

44

Directiva privind energia din surse regenerabile pentru perioada 2021‑2030 (RED II) a mărit obiectivul privind procentul de energie din surse regenerabile la 32 %. Pentru a reduce tensiunile dintre politica energetică a UE și politicile climatice și de mediu ale acesteia, directiva a introdus, de asemenea, criterii de sustenabilitate pentru biomasa solidă. Directiva prevede obligația Comisiei de a furniza, până la 31 ianuarie 2021, orientări operaționale vizând dovezile necesare pentru respectarea acestor criterii. Potrivit Comisiei, se estimează că aceste orientări vor fi adoptate în toamna anului 2021. Statele membre aveau obligația de a transpune directiva în dreptul național până la 30 iunie 2021.

45

Pădurile sunt multifuncționale și, ca atare, fac obiectul unor ambiții divergente. Strategia UE din 2012 în domeniul bioeconomiei²⁹, actualizată în 2018³⁰, a fost un răspuns la ambiția semnificativă de a evalua efectele mai multor politici – inclusiv în domeniul energiei, al climei, al biodiversității și al industriei – și de a stabili posibile compensări și complementarități între acestea. Strategia actualizată include acțiuni menite să ducă la o înțelegere a limitelor bioeconomiei – limitele ecologice ale modelelor de producție și de consum ale UE. Înțelegerea acestor limite contribuie la promovarea bunelor practici, de exemplu în ceea ce privește folosirea pădurilor în scopul producției de energie. Activitățile în acest domeniu sunt în curs de desfășurare.

46

În domeniul adaptării la schimbările climatice, UE nu a adoptat încă acte legislative pentru a impune obiective sau acțiuni concrete ale statelor membre. Nu există niciun cadru juridic al UE care să impună statelor membre să îmbunătățească strategiile nesatisfăcătoare de adaptare în domeniul forestier. Comisia a elaborat o strategie a UE de adaptare la schimbările climatice în 2013³¹. Această strategie nu a vizat în mod specific pădurile, iar Comisia nu a definit încă nevoi și ținte comune pentru măsurile de adaptare la schimbările climatice în pădurile din UE.

47

Cercetările privind mijloacele de adaptare a pădurilor la schimbările climatice – de exemplu, pentru a înțelege interdependențele dintre schimbările climatice și modificările previzionate a avea loc în vegetația forestieră – sunt limitate. Această lacună în materie de cunoștințe este recunoscută în noua strategie de adaptare a UE³². În urma examinării cu privire la strategiile privind schimbările climatice din cele cinci state membre/regiuni selectate pentru auditul care face obiectul prezentului raport, Curtea a constatat că această lacună se reflecta în numărul redus de ținte cuantificate și de indicatori pentru măsuri concrete de adaptare (a se vedea caseta 8).

Măsurile în domeniul forestier examinate au ratat oportunități de a îmbunătăți în mod semnificativ biodiversitatea și de a combate schimbările climatice

48

Dezvoltarea rurală constituie principala sursă de finanțare din partea UE pentru silvicultură. Curtea a examinat legătura dintre cheltuielile pentru dezvoltarea rurală și cerințele aferente unei gestionări durabile a pădurilor. Ea a evaluat dacă măsurile de dezvoltare rurală au contribuit la protecția biodiversității, la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea. De asemenea, Curtea a examinat dacă Comisia și statele membre au monitorizat în mod adecvat efectele măsurilor din domeniul forestier.

Cheltuielile pentru sectorul forestier din programele de dezvoltare rurală prevăd obligația de a elabora planuri de gestionare a pădurilor, dar calitatea lor variază

49

În temeiul Regulamentului privind dezvoltarea rurală, una dintre condițiile pentru a primi finanțare pentru măsurile privind domeniul forestier constă, în cazul exploatațiilor mai mari de o anumită dimensiune definită de fiecare stat membru, în prezentarea „informațiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanță cu gestionarea durabilă a pădurilor”³³. Normele UE definesc gestionarea durabilă a pădurilor prin raportare la orientările generale ale Forest Europe din 1993³⁴. Pentru a determina dacă un plan de gestionare a pădurilor este aliniat la principiile de sustenabilitate, Curtea consideră că acesta trebuie evaluat în raport cu criterii economice, sociale și de mediu clare.

50

Strategia UE pentru păduri pentru perioada 2014‑2020 promovează utilizarea planurilor de gestionare a pădurilor și precizează că acestea stau la baza finanțării pentru dezvoltarea rurală și a Strategiei în domeniul biodiversității pentru 2020. Planurile de gestionare a pădurilor ar trebui să fixeze obiective pentru activitățile forestiere și de gestionare a pădurilor și să stabilească în ce mod trebuie atinse aceste obiective într-o anumită zonă forestieră. Aspectele legate de biodiversitate și de schimbările climatice ar trebui să facă parte integrantă din procesul decizional și de planificare pentru gestionarea pădurilor. Scopul Strategiei în domeniul biodiversității pentru 2020 era ca planurile de gestionare a pădurilor să genereze o îmbunătățire măsurabilă, comparativ cu nivelul de referință din 2010 din UE, în ceea ce privește starea de conservare a speciilor și a habitatelor care depind de silvicultură sau sunt afectate de aceasta.

51

Strategia UE pentru păduri pentru perioada 2014‑2020 prevedea obligația Comisiei, în strânsă cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, de a identifica „criterii obiective, ambițioase și demonstrabile pentru gestionarea durabilă a pădurilor […], care să poată fi aplicate în diferite contexte politice indiferent de utilizarea finală a biomasei forestiere”. Comisia a instituit un grup de lucru în iunie 2014 pentru a identifica criterii și indicatori relevanți. Grupul de lucru a recomandat să se utilizeze criteriile și indicatorii elaborați de Forest Europe și să se demonstreze gestionarea durabilă a pădurilor la nivelul statelor membre.

52

Forest Europe a definit pentru prima dată criterii și indicatori pentru monitorizarea gestionării durabile a pădurilor în 1998 și i-a actualizat în 2015³⁵ (a se vedea caseta 9). Acești indicatori ar putea fi folosiți pentru a verifica planurile de gestionare a pădurilor dacă s-ar defini praguri pentru a se face o distincție între gestionarea durabilă și cea nedurabilă a pădurilor. Indicatorii servesc la monitorizarea tendințelor. Comisia consideră că monitorizarea și demonstrarea unei gestionări durabile a pădurilor reprezintă demersuri deosebit de dificile.

53

Curtea a examinat modul în care statele membre selectate în scopul auditului evaluează dacă un plan de gestionare a pădurilor este aliniat la principiile sustenabilității. Curtea a constatat că, în Germania, normele de elaborare a planurilor de gestionare a pădurilor stabilesc praguri pentru structura de vârstă și pentru raportul dintre creșterea pădurii și tăierile de arbori. De asemenea, legislația germană privind silvicultura reglementează și alte aspecte de mediu, însă fără a preciza praguri. Potrivit legislației polone în domeniul silviculturii, planurile de gestionare a pădurilor ar trebui să transpună în practică principiile ample aferente gestionării durabile a pădurilor. Caseta 10 descrie situația din Castilia-La Mancha și din Principatul Asturia.

54

Statele membre nu au definit praguri pentru a evalua dacă un plan de gestionare a pădurilor este sustenabil din punctul de vedere al mediului sau nu. Așadar, existența unui plan de gestionare a pădurilor nu oferă suficiente garanții că finanțarea pentru dezvoltare rurală este direcționată către activități sustenabile din punctul de vedere al mediului (a se vedea punctul 49).

Măsurile din domeniul forestier examinate au avut un impact limitat asupra biodiversității și a rezilienței la schimbările climatice

55

Politica de dezvoltare rurală a UE își propune să atingă o serie de obiective. Finanțarea vizează măsuri menite să stimuleze competitivitatea, să dezvolte economiile rurale sau să asigure, împreună cu acțiunile climatice, gestionarea sustenabilă a resurselor naturale. Pentru a asigura gestionarea sustenabilă a resurselor naturale, măsurile de dezvoltare rurală pentru domeniul forestier ar trebui să fie concepute astfel încât să contribuie la protecția biodiversității, la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea. Curtea a examinat dacă măsurile de dezvoltare rurală privind domeniul forestier îndeplinesc acest criteriu.

56

Normele privind dezvoltarea rurală stabilesc cerințe minime în materie de mediu legate de împădurire (submăsura 8.1 din cadrul FEADR), cerințe care vizează creșterea diversității arborilor și a rezilienței la schimbările climatice. Aceste cerințe minime în materie de mediu impun utilizarea unor specii de arbori care sunt reziliente la schimbările climatice sau sunt combinate cu alte specii (cel puțin 10 % din arbori trebuie să fie arbori cu frunza lată în fiecare zonă sau trei specii de arbori trebuie să reprezinte, fiecare, cel puțin 10 % din suprafață)³⁶. Deși, prin urmare, o suprafață împădurită trebuie să fie plantată cu o gamă variată de specii, ea poate consta în practică în zone adiacente semnificative de monocultură. În afara acestor cerințe, nu există alte norme ale UE privind creșterea rezilienței pădurilor la schimbările climatice.

57

Curtea a examinat modul în care o serie de state membre selectate au pus în practică cerințele minime în materie de mediu. În cazul a opt din nouă proiecte de împădurire, Curtea a constatat că normele erau interpretate ca permițând grupuri de monoculturi, cu îmbunătățiri limitate pentru biodiversitate și pentru reziliență (a se vedea exemplul din caseta 11).

58

În 2018, Comisia și-a prezentat propunerile legislative privind PAC pentru perioada de după 2020. Propunerea privind planurile strategice PAC³⁷ oferă statelor membre o flexibilitate sporită în ceea ce privește conceperea schemelor de sprijin pentru silvicultură. Propunerea nu include cerințe minime în materie de mediu pentru împădurire. Ea ar urma să permită însă statelor membre să finanțeze doar investiții în împădurire care sunt coerente cu obiectivele în materie de climă și de mediu, în conformitate cu orientările Forest Europe³⁸.

59

Reîmpădurirea și alte acțiuni prevăzute la submăsura 8.5 din cadrul FEADR vizează să îmbunătățească reziliența la schimbările climatice și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere. Normele UE permit autorităților naționale să își stabilească propria abordare în ceea ce privește reîmpădurirea. Curtea a constatat că patru dintre cele cinci programe de dezvoltare rurală pe care le-a examinat nu definiseră norme pentru a îmbunătăți reziliența și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere. În Polonia, 551 din 631 de cereri de sprijin (87 %) din cadrul submăsurii 8.5 au vizat rărirea precomercială a arborilor cu vârste cuprinse între 11 și 20 de ani. Această tehnică accelerează creșterea celorlalți copaci și vizează în special să îmbunătățească valoarea economică a pădurii, și nu valoarea de mediu a acesteia.

60

Curtea a examinat 15 proiecte din cadrul submăsurii 8.5 și a constatat că 8 dintre acestea au avut o contribuție scăzută la reziliența la schimbările climatice și la valoarea de mediu. Un singur proiect a fost identificat ca având o contribuție potențial ridicată. În caseta 12 sunt descrise două proiecte de reîmpădurire contrastante din Germania, unul care prezintă beneficii pentru biodiversitate și pentru reziliența la schimbările climatice și celălalt fără să prezinte astfel de beneficii.

61

Statele membre și regiunile care au fost selectate pentru auditul de față definiseră criterii de selecție pentru a prioritiza proiectele cele mai benefice pentru mediu. De exemplu, Castilia-La Mancha a ales criterii de selecție pentru împădurire și reîmpădurire care să favorizeze zonele Natura 2000 și zonele cu risc ridicat de eroziune. Cu toate acestea, dat fiind interesul moderat pentru măsurile privind domeniul forestier, statele membre au reușit să finanțeze toate proiectele eligibile. Din acest motiv, nu s-au folosit efectiv criteriile de selecție pentru a direcționa finanțarea către proiecte cu beneficii potențiale în ceea ce privește biodiversitatea și reziliența la schimbările climatice.

62

În programele lor de dezvoltare rurală pentru perioada 2014‑2020, statele membre au alocat, până în februarie 2021, 4 166 de milioane de euro pentru cele două măsuri privind domeniul forestier (4,2 % din suma prevăzută în buget pentru dezvoltare rurală). Până la aceeași dată, statele membre utilizaseră 49 % din această sumă (a se vedea figura 13), ceea ce corespunde unei proporții de 3 % din totalul cheltuielilor de dezvoltare rurală ale UE. Acest fapt limitează impactul potențial. În plus, sumele alocate din buget și cheltuite pentru măsurile privind domeniul forestier sunt concentrate în câteva state membre. În perioada 2014‑2020, cinci state membre (Spania, Portugalia, Regatul Unit, Italia și Polonia) au utilizat 73 % din suma totală disponibilă pentru măsura 8.

63

Statele membre declară cheltuielile către Comisie pentru fiecare măsură, fără a preciza însă cheltuielile pentru diferitele submăsuri. În chestionarul său, Curtea a solicitat aceste informații pentru cele două măsuri privind domeniul forestier și pentru plățile Natura 2000 (măsura 12.2). Răspunsurile arată că submăsurile folosite cel mai frecvent au fost sprijinul pentru prevenirea incendiilor forestiere și a altor evenimente catastrofale și împădurirea. Submăsurile care sprijină biodiversitatea pădurilor (plățile Natura 2000, reziliența și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere, serviciile climatice și de silvomediu și conservarea pădurilor) au fost utilizate într-o măsură mai mică de statele membre (a se vedea figura 14).

64

Autoritățile statelor membre au avansat mai multe motive care explicau de ce proprietarii de păduri nu au solicitat sprijin. Motivele cel mai frecvent invocate erau birocrația și complexitatea schemelor. În plus, disponibilitatea plăților directe a influențat deciziile privind împădurirea din cauza preferinței de a continua desfășurarea de activități agricole și, astfel, de a primi plăți directe. Suprafețele împădurite pot beneficia de plăți directe pe durata perioadei de angajament, care este de până la 12 ani. În sfârșit, statele membre au explicat că, în conformitate cu normele UE aferente schemei de sprijin, acesta se acordă doar pentru a acoperi cheltuieli efective și pierderile de venituri, fără să se ofere recompense pentru beneficiile ecologice. Unele state au fost de părere că integrarea valorii de mediu în ratele plăților ar putea face ca silvicultura să fie mai atractivă și ar putea contribui la atingerea obiectivelor UE în ceea ce privește biodiversitatea și reziliența la schimbările climatice.

Sistemul actual de monitorizare nu măsoară efectele măsurilor din domeniul forestier asupra biodiversității și a schimbărilor climatice

65

Reglementările prevăd existența unui sistem comun de monitorizare și evaluare care „să demonstreze progresele și realizările politicii de dezvoltare rurală și să evalueze impactul, eficacitatea, eficiența și relevanța intervențiilor politicii de dezvoltare rurală”³⁹. În cadrul acestui sistem comun, statele membre au obligația de a evalua și de a raporta Comisiei (în 2017, în 2019 și în evaluarea ex post) în ce grad măsurile din programele de dezvoltare rurală au sprijinit:

1. refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a activităților agricole de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene; și
2. sechestrarea și conservarea carbonului în agricultură și silvicultură.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, statele membre ar trebui să recurgă la indicatori și la alte instrumente de evaluare, precum studiile.

66

Sistemul de monitorizare folosește trei tipuri diferite de indicatori pentru a măsura realizările, rezultatele imediate și impactul pe termen mai lung⁴⁰. Tabelul 1 sintetizează indicatorii relevanți pentru a monitoriza modul în care măsurile privind domeniul forestier contribuie la biodiversitate, la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea.

Obiective	Tipul indicatorului	Indicatori relevanți pentru măsurile privind domeniul forestier
Măsuri privind domeniul forestier	Realizare	Cheltuieli publice totale Investiție totală Numărul acțiunilor/operațiunilor care beneficiază de sprijin Numărul de exploatații sprijinite/beneficiari sprijiniți Suprafața totală Numărul contractelor sprijinite
Obiective de dezvoltare rurală: Refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură Promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezilientă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic	Rezultat	Procentajul pădurilor care fac obiectul unor contracte de gestionare pentru sprijinirea biodiversității Procentajul pădurilor care fac obiectul unor contracte de gestionare pentru îmbunătățirea gestionării apei Procentajul pădurilor care fac obiectul unor contracte de gestionare pentru îmbunătățirea gestionării solului și/sau pentru prevenirea eroziunii solului Procentajul terenurilor agricole și forestiere care fac obiectul unor contracte de gestionare care contribuie la sechestrarea sau conservarea carbonului
Obiective ale PAC: Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice	Impact	Niciunul dintre indicatori nu măsoară gestionarea durabilă a pădurilor sau acțiunile climatice în păduri.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

67

Indicatorii de realizare care oferă informații despre măsurile privind domeniul forestier arată ce sume sunt cheltuite, câte exploatații sunt sprijinite și procentul din suprafața de pădure care contribuie la realizarea obiectivelor climatice și de mediu. Indicatorii de rezultat nu măsoară beneficiile aduse de proiecte sau contribuția acestora la biodiversitate, la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea. Nu există niciun indicator de impact pentru păduri. Propunerile Comisiei pentru PAC post-2020 nu ar aduce modificări semnificative indicatorilor folosiți pentru măsurile privind domeniul forestier și pentru beneficiile aduse de acestea în domeniul biodiversității și al schimbărilor climatice. Pentru o analiză a propunerilor Comisiei, a se vedea avizul emis de Curte în 2018⁴¹.

68

Statele membre au libertatea de a elabora indicatori suplimentari pentru a măsura impactul programelor lor de dezvoltare rurală asupra biodiversității și a schimbărilor climatice. Dintre statele membre și regiunile selectate pentru acest audit, Polonia și Spania (Castilia-La Mancha) au inclus indicatori suplimentari în acest mod (a se vedea caseta 13).

Concluzii și recomandări

69

Pădurile din UE sunt multifuncționale, având o utilitate economică, socială și de mediu. Practicile de gestionare sustenabilă sunt esențiale pentru menținerea biodiversității și pentru combaterea schimbărilor climatice în păduri.

70

Auditul care face obiectul prezentului raport s-a axat pe eforturile UE de a proteja biodiversitatea și de a combate schimbările climatice în pădurile din UE. Curtea a constatat că, în domeniile în care UE are competență deplină de a acționa, Comisia ar fi putut întreprinde acțiuni mai ferme pentru a contribui la protejarea pădurilor din UE.

71

UE a aprobat Directiva Habitate și Directiva Păsări, iar Comisia a adoptat mai multe strategii pentru a aborda starea nesatisfăcătoare a biodiversității și a conservării în pădurile din UE. În cadrul acestor strategii, rolul Comisiei în ceea ce privește biodiversitatea pădurilor se limitează la stabilirea unor valori-țintă fără caracter obligatoriu și la emiterea de orientări și recomandări (a se vedea punctele 25-28). În cazul multora dintre siturile Natura 2000 acoperite de auditul Curții, nu existau măsuri specifice de conservare pentru zonele forestiere (a se vedea punctele 29-32).

72

Regulamentul privind lemnul urmărește să pună capăt exploatării forestiere ilegale în UE. Potrivit constatărilor Curții, Comisia nu a analizat calitatea controalelor pe care le efectuează statele membre cu privire la operatorii interni și nici nu a examinat modul în care este definită exploatarea forestieră ilegală în statele membre. Deficiențele procedurale și lipsa controalelor reduc în practică eficacitatea Regulamentului privind lemnul (a se vedea punctele 33-38). Teledetecția prezintă un potențial ridicat pentru o monitorizare eficientă din punctul de vedere al costurilor pe suprafețe mari, dar Comisia nu o folosește în mod consecvent (a se vedea punctul 39).

73

UE abordează din ce în ce mai mult problema pădurilor în politicile sale privind schimbările climatice. Preocupările privind schimbările climatice la nivelul pădurilor sunt menționate atât în Directiva privind energia din surse regenerabile, cât și în Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (a se vedea punctele 40-44). Totuși, chestiuni precum adaptarea pădurilor la schimbările climatice și stabilirea de limite ecologice pentru utilizarea pădurilor în vederea producerii de energie sunt abordate într-o mai mică măsură. Eforturile de a pune în aplicare bioeconomia și o strategie de adaptare la schimbările climatice cu o orientare mai clară au fost afectate de lipsa de cunoștințe și de informații (a se vedea punctele 45-47).

74

Sprijinul financiar din partea UE pentru silvicultură este furnizat în principal prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Cheltuielile pentru măsurile din domeniul forestier reprezintă, în practică, 3 % din totalul cheltuielilor de dezvoltare rurală. Una dintre condițiile pentru a primi finanțare din partea FEADR este ca exploatațiile mai mari de o anumită dimensiune definită de fiecare stat membru să dispună de un plan de gestionare a pădurilor sau de un instrument echivalent în concordanță cu gestionarea durabilă a pădurilor. Curtea a constatat că existența unui plan de gestionare a pădurilor nu oferă suficiente garanții că finanțarea pentru dezvoltare rurală este direcționată către activități sustenabile din punctul de vedere al mediului (a se vedea punctele 49-54). Măsurile de dezvoltare rurală pentru sectorul forestier au un impact limitat asupra biodiversității forestiere și a rezilienței pădurilor la schimbările climatice, parțial din cauza nivelului modest al cheltuielilor destinate pădurilor și a deficiențelor care există la nivelul concepției măsurilor. Propunerile legislative pentru politica agricolă comună de după 2020 oferă statelor membre mai multă flexibilitate în conceperea schemelor de ajutor pentru silvicultură (a se vedea punctele 55-64). Curtea a concluzionat că sistemul comun de monitorizare al UE nu măsoară efectele măsurilor din domeniul forestier asupra biodiversității și a schimbărilor climatice (a se vedea punctele 65-68).

Recomandarea nr. 1 – Îmbunătățirea contribuției la biodiversitate și la combaterea schimbărilor climatice în păduri

Comisia ar trebui să elaboreze și să aplice un plan de acțiune pentru:

1. a examina adoptarea și aplicarea măsurilor de conservare a pădurilor pe teritoriul UE;
2. a colecta și a disemina cunoștințe în rândul statelor membre cu privire la modalitățile de adaptare a pădurilor la schimbările climatice, în conformitate cu noua strategie de adaptare a UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

Recomandarea nr. 2 – Consolidarea luptei împotriva exploatării forestiere ilegale

Comisia ar trebui:

1. să analizeze posibilitatea de a elabora propuneri legislative care să urmărească consolidarea modului în care examinează controalele efectuate de statele membre în ceea ce privește Regulamentul privind lemnul;
2. să extindă utilizarea informațiilor geospațiale, inclusiv a tehnicilor de teledetecție, și să promoveze utilizarea acestora de către statele membre, cu scopul de a asigura o mai bună respectare a cerințelor UE în materie de gestionare a pădurilor și de exploatare forestieră ilegală.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

Recomandarea nr. 3 – Îmbunătățirea orientării măsurilor de dezvoltare rurală din domeniul forestier către aspectul biodiversității și cel al schimbărilor climatice

Comisia ar trebui să se asigure că:

1. acțiunile finanțate în domeniul forestier se desfășoară în conformitate cu principiile gestionării durabile a pădurilor;
2. dispune de informații relevante care să îi permită să evalueze contribuția măsurilor forestiere finanțate de UE la biodiversitatea în păduri, la atenuarea schimbărilor climatice în păduri și la adaptarea pădurilor la aceste schimbări.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, la 14 iulie 2021.

Acronime

CCONUSC: Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

FEADR: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală.

LULUCF: exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură.

PAC: politica agricolă comună.

Glosar

Absorbant de carbon: o pădure, un ocean sau alt mediu natural, privit din punctul de vedere al capacității sale de a absorbi dioxid de carbon din atmosferă.

Bioeconomie: economie bazată pe folosirea resurselor biologice de pe uscat și din mare, pentru o gamă variată de produse, precum alimente și furaje, materii prime și energie. O definiție mai cuprinzătoare a acestui termen este disponibilă în Strategia UE în domeniul bioeconomiei.

Cadrul financiar multianual: planul de cheltuieli al UE care stabilește prioritățile (pe baza obiectivelor de politică) și plafoanele, în general pentru o perioadă de șapte ani. Constituie structura în care sunt stabilite bugetele anuale ale UE și fixează plafoane pentru fiecare categorie de cheltuieli. Cadrul financiar multianual curent acoperă perioada 2021‑2027.

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică: tratat multilateral privind conservarea biodiversității, utilizarea durabilă a componentelor sale și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice.

Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice: tratat internațional ce are drept scop prevenirea interferențelor umane „periculoase” cu sistemul climatic.

Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură: sector care face obiectul inventarului gazelor cu efect de seră și care include emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea directă de către om a terenurilor, din schimbarea destinației terenurilor și din silvicultură.

Fondul de coeziune: fond al UE prin care se urmărește reducerea decalajelor economice și sociale din cadrul Uniunii prin finanțarea de investiții în statele membre al căror venit național brut pe cap de locuitor se situează sub 90 % din media UE.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală: fondul UE prin care este finanțată contribuția UE la programele de dezvoltare rurală.

Fondul european de dezvoltare regională: fondul UE care consolidează coeziunea economică și socială în UE prin finanțarea de investiții menite să reducă dezechilibrele dintre regiuni.

Forest Europe: denumirea scurtă a Conferinței Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa, o structură pentru dialog și cooperare interguvernamentală în materie de politici din domeniul forestier între 46 de țări europene și UE.

Mecanismul BEI de finanțare a capitalului natural: un instrument financiar creat de Comisia Europeană și de BEI cu scopul de a acorda împrumuturi și asistență tehnică proiectelor susceptibile de a avea un impact pozitiv asupra biodiversității și/sau a adaptării la schimbările climatice.

Natura 2000: rețea care cuprinde arii de conservare pentru specii rare și periclitate, precum și unele tipuri de habitate naturale rare protejate în temeiul legislației UE.

Obligația de diligență: un exercițiu de gestionare a riscurilor care urmărește să reducă la minimum riscul introducerii pe piața din UE a lemnului recoltat în mod ilegal. Obligația de diligență constă în măsuri și proceduri de asigurare a accesului la toate informațiile relevante, în proceduri de evaluare a riscurilor și în măsuri și proceduri adecvate și proporționale pentru atenuarea riscului astfel încât acesta să devină neglijabil.

Observarea Pământului: colectarea de informații privind sistemele fizice, chimice și biologice ale planetei Pământ, prin tehnologii de teledetecție, de regulă cu folosirea unor sateliți dotați cu dispozitive imagistice.

Orizont 2020: programul pentru cercetare și inovare al UE pentru perioada 2014‑2020. În ianuarie 2021, acestui program i-a succedat Orizont Europa pentru perioada 2021‑2027.

Perioadă de programare: perioada în cursul căreia un program de cheltuieli al UE este planificat și pus în aplicare.

Politica agricolă comună: politica unică și armonizată a UE în domeniul agricol, care include subvenții și o serie de alte măsuri menite să garanteze securitatea alimentară, să asigure un nivel de trai echitabil pentru fermierii din UE, să promoveze dezvoltarea rurală și să protejeze mediul.

Procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor: procedură prin care Comisia ia măsuri împotriva unui stat membru al UE care nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin în temeiul dreptului UE.

Program de dezvoltare rurală: set de obiective și acțiuni naționale sau regionale multianuale, aprobate de Comisie, pentru punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală a UE.

Programul LIFE: instrumentul financiar care sprijină punerea în aplicare a politicii climatice și de mediu a UE prin cofinanțarea de proiecte în statele membre.

Servicii ecosistemice: beneficiile directe și indirecte pe care le obțin oamenii din ecosisteme; aceste beneficii pot fi economice, sociale și de mediu.

Verificare a adecvării: o evaluare menită să identifice orice suprapuneri, lacune, inconsecvențe sau măsuri perimate în cadrul de reglementare pentru un domeniu de politică.

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59368

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul João Figueiredo, membru al Curții de Conturi Europene, sprijinit de: Paula Betencourt, șefă de cabinet, și Quirino Mealha, atașat în cadrul cabinetului; Robert Markus, manager principal; Maria Eulàlia Reverté i Casas, coordonatoare; Päivi Piki, coordonatoare adjunctă; Grzegorz Grajdura, Alexandru Ilie și Joachim Otto, auditori. Thomas Everett a furnizat asistență lingvistică, iar Marika Meisenzahl, asistență grafică.

În memoria domnului João Figueiredo, 1955‑2021

Note

¹ Eurostat, Agriculture, forestry and fishery statistics, ediția 2020.

² State of Europe’s Forests 2020, Forest Europe.

³ State of Europe’s Forests 2020, Forest Europe.

⁴ Raportul nr. 10/2020 al AEM.

⁵ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”, COM(2013) 659 final.

⁶ Directiva 92/43/CEE a Consiliului (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

⁷ Directiva 2009/147/CE (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

⁸ Articolele 2 și 3 din Directiva 92/43/CEE și articolul 1 din Directiva 2009/147/CE.

⁹ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, COM/2011/0244 final.

¹⁰ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre”, COM(2020) 380 final.

¹¹ Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020.

¹² Mapping and Assessment of Ecosystems and their Services: An EU ecosystem assessment.

¹³ Pe baza datelor Comisiei pentru primele programe de dezvoltare rurală aprobate.

¹⁴ Comisia Europeană, Evaluation study of the forestry measures under Rural Development, raport final, Alliance Environment EEIG, septembrie 2017.

¹⁵ Mapping and Assessment of Ecosystems and their Services: An EU ecosystem assessment. Annex-eu-ecosystem-assessment_final.pdf.

¹⁶ Articolul 5 din Directiva 2009/147/CE și articolele 12 și 13 din Directiva 92/43/CEE.

¹⁷ Pentru ambele strategii, a se vedea notele de subsol 9 și 10.

¹⁸ Raportul special nr. 1/2017: „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca implementarea rețelei Natura 2000 să permită valorificarea la maximum a întregului său potențial”.

¹⁹ Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn.

²⁰ Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la Regulamentul privind lemnul al Uniunii Europene, COM(2016) 74 final.

²¹ Raport bienal al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu pentru perioada martie 2017-februarie 2019, referitor la Regulamentul privind lemnul al Uniunii Europene, COM(2020) 629 final.

²² Studiul Monitoring of Forests through Remote Sensing, raport final, C. Atzberger et al, pentru Comisie, octombrie 2020.

²³ Comisia Europeană: Decizii în materie de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, iulie 2020.

²⁴ Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE.

²⁵ Raportul intermediar privind politicile climatice ale UE în 2020, Comisia Europeană, noiembrie 2020.

²⁶ Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (JO L 165, 18.6.2013, p. 80).

²⁷ Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

²⁸ Centrul Comun de Cercetare, Science for Policy Report:Biomass production, supply, uses and flows in the European Union, 2018.

²⁹ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa, COM(2012) 60 final.

³⁰ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu”, COM(2018) 673 final.

³¹ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, COM(2013) 216 final.

³² Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, COM(2021) 82 final.

³³ Articolele 21 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

³⁴ A doua Conferință Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa, 16‑17 iunie 1993, Helsinki/Finlanda, Resolution H1: General Guidelines for the Sustainable Management of Forests in Europe.

³⁵ Updated Pan-European indicators for sustainable forest management.

³⁶ Articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de introducere a unor dispoziții tranzitorii (JO L 227, 31.7.2014, p. 1).

³⁷ Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), COM(2018) 392 final.

³⁸ Articolul 68 alineatul (3) litera (h) din Propunerea privind planurile strategice PAC.

³⁹ Articolele 67-69 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴⁰ Anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 227, 31.7.2014, p. 18).

⁴¹ Anexa I la Avizul nr. 7/2018 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerile Comisiei de regulamente privind politica agricolă comună pentru perioada de după 2020.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/en/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

PDF	ISBN 978-92-847-6828-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/63914	QJ-AB-21-023-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-6801-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/326096	QJ-AB-21-023-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor:

Caseta 1: utilizarea logoului ODD-ului, inclusiv a roții în culori, precum și a pictogramelor de către o entitate nu implică aprobarea de către Organizația Națiunilor Unite a unei astfel de entități, a produselor sau a serviciilor acesteia sau a activităților planificate ale acesteia.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.