Libera circulație a lucrătorilor – această libertate fundamentală este garantată, dar o mai bună direcționare a fondurilor UE ar facilita mobilitatea lucrătorilor

Sinteză

Ce este mobilitatea forței de muncă?

I

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii. În 2018, UE va sărbători 50 de ani de la intrarea în vigoare a regulamentului de instituire a principiului liberei circulații a lucrătorilor. Ea implică eliminarea în toate statele membre a oricărei discriminări pe motiv de cetățenie în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. În 2015, 11,3 milioane de lucrători mobili de vârstă activă din statele UE-28 locuiau într-un alt stat membru al UE care nu este țara lor de cetățenie, reprezentând echivalentul a 3,7 % din totalul populației în vârstă de muncă din UE.

Cum a fost efectuat auditul Curții?

II

Curtea a evaluat modul în care Comisia garantează libertatea de circulație a lucrătorilor, precum și eficacitatea acțiunilor UE vizând facilitarea mobilității forței de muncă. Auditul s-a desfășurat în perioada octombrie 2016-iulie 2017, la nivelul Comisiei și în cele cinci state membre care înregistrează cele mai mari cifre de intrări de lucrători care nu sunt resortisanți ai statului respectiv sau de ieșiri de lucrători care migrează în alte țări (Germania, Luxemburg, Polonia, România și Regatul Unit).

Care au fost constatările Curții?

III

Potrivit constatărilor Curții, Comisia pune la dispoziția lucrătorilor din UE informații cu privire la drepturile lor prin mai multe canale, însă mai este loc de îmbunătățiri în ceea ce privește gradul în care aceste informații sunt cunoscute.

IV

Obstacolele care frânează migrarea și munca în altă țară (cum ar fi recunoașterea diplomelor profesionale) există deja de mult timp. Deși Comisia și statele membre au luat mai multe măsuri pentru eliminarea obstacolelor respective, acestea continuă să existe.

V

Nu toate statele membre sunt la același nivel în ceea ce privește datele privind dezechilibrele în materie de competențe și de forță de muncă la nivel regional și la nivel național. Comisia continuă să coopereze cu statele membre în vederea îmbunătățirii acestor date.

VI

UE sprijină mobilitatea forței de muncă prin intermediul FSE în statele membre care o identifică ca un domeniu care are nevoie de finanțare. Mobilitatea forței de muncă nu a fost însă definită ca o prioritate de investiții distinctă, iar monitorizarea finanțării acestui domeniu era deficitară atunci când s-a procedat la aprobarea actualei perioade de programare a FSE. Prin urmare, nu se cunoaște gradul în care FSE este utilizat în acest scop.

VII

Principala sursă cunoscută de finanțare prin care este sprijinită mobilitatea forței de muncă este Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), care are o alocare de 165 de milioane de euro pentru perioada 2014-2020. Curtea a constatat că obiectivele de politică ale axei EURES din cadrul EaSI sunt similare cu cele ale FSE în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă, ceea ce înseamnă că complementaritatea obligatorie a acestor două surse de finanțare din partea UE pune probleme.

VIII

Curtea a examinat 23 de proiecte EURES gestionate de parteneriate transfrontaliere și sprijinite de EaSI. Curtea a constatat că rezultatele scontate (de exemplu, obținerea unui post de către persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă) fuseseră definite doar în cazul unui număr mic de proiecte, precum și că deficiențele de la nivelul monitorizării proiectelor făceau imposibilă agregarea realizărilor și a rezultatelor acestora la nivelul programului.

IX

Portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES este principalul instrument disponibil la nivelul UE pentru facilitarea mobilității forței de muncă, dar acesta se confruntă cu dificultăți semnificative, nu în ultimul rând deoarece o pondere semnificativă din locurile de muncă vacante disponibile la SPOFM-urile naționale nu erau publicate și pe portalul EURES. Mai mult, analiza Curții privind anunțurile de posturi vacante publicate pe portal a relevat că acestea erau, adesea, inadecvate pentru căutarea cu succes a unui loc de muncă: de exemplu, 39 dintre cele 50 de anunțuri de posturi vacante examinate de Curte nu prevedeau un termen-limită pentru depunerea candidaturii.

X

Măsurarea plasamentelor profesionale realizate grație utilizării rețelei EURES din cadrul EaSI este esențială pentru evaluarea eficacității programului. Potrivit Comisiei, pentru anul 2016, sprijinul acordat de consilierii EURES persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă s-a concretizat în 28 934 de plasamente profesionale. Această cifră reprezintă doar 3,7 % din numărul contactelor care au avut loc între persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și consilierii EURES. În plus, cea mai mare parte a serviciilor publice pentru ocuparea forței de muncă (SPOFM) incluse în sondajul Curții au declarat că nu sunt în măsură să măsoare plasamentele profesionale efective sau au încetat măsurarea acestui indicator.

Care sunt recomandările Curții?

XI

Curtea recomandă Comisiei:

1. să măsoare gradul de cunoaștere de către cetățenii UE a instrumentelor existente pentru furnizarea de informații privind libertatea de circulație a lucrătorilor, precum și pentru raportarea cazurilor de discriminare;
2. să utilizeze mai bine informațiile disponibile pentru a se identifica tipurile de discriminare;
3. să coopereze cu statele membre în vederea îmbunătățirii colectării și a utilizării datelor privind fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă și privind dezechilibrele de pe piața muncii;
4. să îmbunătățească modul în care sunt concepute mecanismele de finanțare din partea UE care vizează mobilitatea forței de muncă.

XII

Curtea recomandă statelor membre:

Introducere

Libera circulație a lucrătorilor: una dintre libertățile fundamentale

01

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii¹. În 2018, UE va sărbători 50 de ani de la intrarea în vigoare a regulamentului de instituire a principiului liberei circulații a lucrătorilor. Acesta este un drept important de care beneficiază fiecare lucrător și este o componentă esențială a pieței unice. Grație acestei libertăți, lucrătorii UE din alte state membre se bucură de un tratament egal celui aplicat resortisanților respectivului stat membru în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, condițiile de lucru și toate celelalte avantaje sociale și fiscale. Aceasta înseamnă că orice autoritate națională și orice angajator, indiferent dacă este public sau privat, trebuie să aplice și să respecte drepturile care decurg din articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (a se vedea caseta 1). Această libertate este garantată și în țările AELS (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția). Este important de observat faptul că libertatea de circulație a lucrătorilor este diferită de libertatea tuturor cetățenilor UE la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.

02

Conform celor mai recente cifre disponibile, din totalul de 306 milioane de persoane al populației în vârstă de muncă din UE, aproximativ 11 milioane de lucrători mobili de vârstă activă (20-64 de ani) din statele UE-28 locuiau pe termen lung într-un alt stat membru al UE care nu este țara lor de cetățenie, ei reprezentând 3,7 % din totalul populației în vârstă de muncă din statele UE-28. În ceea ce privește fluxurile anuale de lucrători mobili de vârstă activă, 1,1 milioane de astfel de lucrători au migrat în 2014 (acest număr include circa 100 000 de resortisanți ai țărilor AELS care au migrat înspre UE și reprezintă 0,4 % din totalul populației în vârstă de muncă). Alți 1,3 milioane de lucrători traversează o frontieră în fiecare zi pentru a lucra în alt stat membru decât cel în care își au reședința (a se vedea tabelul 1).

Tabelul 1

Date privind lucrătorii mobili care au migrat către un alt stat membru (2015)

Cifre	Tip de mobilitate
11,3 milioane	Lucrători mobili pe „termen lung” de vârstă activă (20-64 de ani) din state UE-28 care au migrat într-un alt stat UE-28
3,7 %	… exprimați ca procent din totalul populației în vârstă de muncă din statele UE-28
8,5 milioane	Lucrători mobili în activitate (angajați sau în căutarea unui loc de muncă) din statele UE-28
1,3 milioane	Lucrători transfrontalieri (20-64 de ani) din statele UE-28 în 2015
1,1 milioane	Fluxul anual de lucrători mobili de vârstă activă din statele UE-28 și din statele AELS care au migrat în 2014
0,4 %	… exprimat ca procent din totalul populației în vârstă de muncă care locuiește în statele UE-28 și în statele AELS
0,6 milioane	Lucrători mobili care s-au reîntors în țara lor de cetățenie în 2014

Notă: fluxul anual de lucrători mobili nu include lucrătorii care se reîntorc în țara de origine.

Sursa: Annual Report on intra-EU Labour Mobility Final Report (Raportul anual cu privire la mobilitatea forței de muncă în interiorul UE, raport final), Comisia Europeană, decembrie 2016.

03

Principalele țări de destinație pentru cei 11,3 milioane de lucrători mobili erau Germania, care a primit cel mai mare număr de lucrători mobili de vârstă activă (2,7 milioane, respectiv 22 % din totalul lucrătorilor mobili), urmată îndeaproape de Regatul Unit, care a primit 2,1 milioane de lucrători mobili. Țările cu cea mai mare proporție de lucrători mobili din populația lor în vârstă de muncă erau Luxemburgul (43 %), Elveția (19 %), Ciprul (15 %) și Irlanda (10 %).

04

Lucrătorii mobili recenți sunt definiți ca fiind cei care locuiesc într-o țară din UE diferită de țara lor de cetățenie de o perioadă de 10 ani sau mai mică. În figura 1 sunt prezentate cifrele pentru acest tip de lucrători mobili.

Responsabilitățile în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă

05

Pentru a se face deosebire între diferitele niveluri de responsabilitate pentru garantarea liberei circulații a lucrătorilor, trebuie să se țină seama de faptul că această libertate este direct aplicabilă în statele membre și că instanțele naționale pot fi deci sesizate pentru orice caz de discriminare. Comisia poate, la rândul său, să intervină în mod direct și chiar să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, responsabilitatea pentru politica de ocupare a forței de muncă și pentru politica socială revine în primul rând statelor membre. Modul în care sunt repartizate aceste responsabilități este prezentat în figura 2.

Comisia Europeană și mobilitatea forței de muncă

06

Mutarea într-o altă țară din considerente profesionale constituie, în esență, o decizie personală. Cu toate acestea, mobilitatea forței de muncă poate fi facilitată și finanțarea din partea UE poate fi utilizată pentru a sprijini în mod util acțiuni în acest domeniu. În 2010, în comunicarea sa intitulată „EUROPA 2020 — O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”², Comisia corelează facilitarea mobilității forței de muncă cu o mai bună corespondență între cererea și oferta de locuri de muncă, domeniu care beneficiază de sprijin din partea fondurilor structurale ale Uniunii, în special a FSE. Comisia promovează o „politică în materie de migrație a lucrătorilor cuprinzătoare și orientată către viitor, care să răspundă, într-un mod flexibil, priorităților și nevoilor de pe piața muncii”. În ultimii ani, Comisia a publicat o serie de documente de politică, propuneri legislative și orientări pe tema mobilității forței de muncă, subliniind importanța acestei politici a UE (a se vedea figura 3).

Acțiunile finanțate de UE cu scopul de a facilita mobilitatea forței de muncă

07

FSE este gestionat de Comisie și statele membre. Unul dintre obiectivele acestui fond este de a promova mobilitatea geografică și profesională a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene³. Cuantumul total al finanțării pentru perioada de programare 2014-2020 este de 86,4 miliarde de euro. Aproximativ 27,5 miliarde de euro din această sumă au fost alocați pentru un obiectiv tematic specific, și anume „promovarea unor locuri de muncă durabile și de calitate și sprijinirea mobilității lucrătorilor”⁴, în cadrul căreia statele membre pot finanța acțiuni în favoarea mobilității forței de muncă. Nu se cunosc sumele utilizate de statele membre în acest scop.

08

Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), gestionat de Comisie, este format din trei axe, dintre care cea intitulată EURES (Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă) vizează facilitarea mobilității forței de muncă. Finanțarea disponibilă pentru EaSI în perioada 2014-2020 se ridică la 919 milioane de euro. Finanțarea pentru activitățile specializate ale axei EURES din cadrul EaSI se ridică la 165 de milioane de euro, reprezentând 18 % din totalul finanțării. Axa EURES din cadrul EaSI sprijină activitățile de promovare a mobilității geografice voluntare a lucrătorilor. O imagine de ansamblu a acestor activități este prezentată în figura 4.

Sfera și abordarea auditului

09

Curtea a evaluat modul în care Comisia garantează libertatea de circulație a lucrătorilor, precum și eficacitatea acțiunilor UE vizând facilitarea mobilității forței de muncă.

10

Curtea a examinat în special:

• instrumentele de informare create de Comisie pentru a sprijini lucrătorii interesați să se stabilească sau care s-au stabilit deja într-un alt stat membru, acțiunile întreprinse de Comisie pentru a înlătura obstacolele existente la adresa mobilității forței de muncă, precum și datele colectate de Comisie cu privire la fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă (partea I);
• eficacitatea finanțării acordate de UE în sprijinul mobilității forței de muncă prin intermediul FSE și al programului EaSI în perioada de programare 2014-2020 (partea II).

11

Auditul Curții s-a derulat între octombrie 2016 și iulie 2017 și a constat în procedurile următoare:

• au fost examinate acțiunile întreprinse de Comisie în legătură cu mobilitatea forței de muncă;
• au fost efectuate vizite și au avut loc întrevederi cu autoritățile naționale competente din Germania, Luxemburg, Polonia, România și Regatul Unit;
• au fost examinate 23 de proiecte finalizate în cadrul unor parteneriate transfrontaliere EURES finanțate prin EaSI în 2015 și în 2016 și au avut loc întrevederi cu manageri de proiect din Germania, Luxemburg, Polonia și Regatul Unit;
• a fost trimis un chestionar celor 28 de birouri naționale de coordonare din rețeaua EURES și biroului din Elveția cu scopul de a se examina funcționarea EURES și s-a analizat calitatea a 50 de anunțuri de posturi vacante publicate pe portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES;
• de asemenea, echipa de audit a fost asistată de un grup de experți, format din trei specialiști în domeniul mobilității forței de muncă⁵.

12

Acest audit nu a evaluat impactul „Brexitului” asupra libertății de circulație, acesta fiind unul dintre elementele-cheie ale negocierilor în curs de desfășurare dintre UE și Regatul Unit. De asemenea, auditul nu a inclus o examinare a impactului referendumului privind imigrația care a avut loc în 2014 în Elveția, al cărui rezultat va afecta libera circulație în Elveția a lucrătorilor din UE atunci când va fi transpus în legislația elvețiană.

Observații

Partea I – Comisia a creat instrumente pentru a garanta libertatea de circulație a lucrătorilor, însă nu dispune de informații complete privind modul în care funcționează în practică mobilitatea forței de muncă

13

Partea I examinează instrumentele instituite de Comisia Europeană pentru a sprijini lucrătorii interesați să se stabilească sau care s-au stabilit deja într-un alt stat membru. Ea abordează, de asemenea, chestiunea obstacolelor existente la adresa mobilității forței de muncă și examinează acțiunile întreprinse de către Comisie pentru a înlătura aceste obstacole. Nu în ultimul rând, partea I evaluează datele colectate de Comisie pentru a monitoriza fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă, precum și dezechilibrele de pe piața muncii.

Comisia a creat instrumente pentru a-i informa pe cetățeni cu privire la drepturile lor, dar nu are informații cu privire la gradul în care aceste instrumente sunt cunoscute

14

Este important ca informațiile privind drepturile și condițiile să fie disponibile pentru cei care fie deja lucrează, fie își caută un loc de muncă în altă țară. În plus, persoanele pentru care astfel de informații ar prezenta utilitate trebuie să știe că acestea există și că sunt accesibile.

15

Comisia pune la dispoziția cetățenilor informații privind drepturile și oportunitățile în domeniul mobilității forței de muncă prin intermediul a două site-uri internet specializate: „Europa ta” și EURES (a se vedea caseta 2).

16

În plus, statele membre și-au creat propriile surse de informații pentru cetățenii din celelalte state membre ale UE care lucrează în țările lor sau pentru resortisanții lor care intenționează să lucreze în alt stat membru. Astfel de sisteme pot fi sprijinite de autorități publice, de sindicate sau de alte organisme (a se vedea caseta 3).

17

Comisia măsoară gradul de satisfacție a utilizatorilor atât pentru site-ul „Europa ta”, cât și pentru portalul EURES. În 2016, 64 % din vizitatorii site-ului „Europa ta” au calificat site-ul ca un instrument bun sau excelent, 25 % ca un instrument satisfăcător și 5 % ca un instrument slab sau foarte slab. În ceea ce privește utilizatorii portalului EURES, 40 % din aceștia au fost de acord că portalul este ușor de găsit și că vor utiliza în continuare serviciul respectiv.

18

Deși măsoară gradul de satisfacție a utilizatorilor, Comisia nu a evaluat gradul în care cetățenii UE au cunoștință de diferitele sisteme disponibile. Nevoia de creștere a acestui grad de cunoaștere se regăsește în constatările unui raport al Comisiei din 2017⁸, care relevă faptul că majoritatea celor care utilizează deja portalul EURES au găsit acest site datorită efectuării unor căutări pe internet sau din pură întâmplare.

Comisia a creat sisteme pentru raportarea discriminării împotriva libertății de circulație, dar amploarea acestui tip de discriminare la nivelul UE rămâne o necunoscută

19

Lucrătorii trebuie să fie conștienți care sunt drepturile lor și trebuie să aibă posibilitatea de a raporta discriminarea la adresa libertății lor de circulație. Este necesar să se înțeleagă formele de discriminare existente și amploarea acestui fenomen, pentru ca acesta să poată fi abordat în mod eficace.

20

Sistemul care este utilizat de Comisie pentru a le permite cetățenilor să depună plângeri împotriva unor norme sau a unor decizii injuste aplicate sau adoptate de administrațiile publice naționale poartă numele de SOLVIT. În 2016, SOLVIT a tratat 2 414 cazuri, legate de toate aspectele pieței unice. Una dintre categoriile de plângeri este cea legată de libera circulație a lucrătorilor, dar și alte categorii pot fi legate indirect de libertatea de circulație. Printre acestea se numără recunoașterea diplomelor profesionale, securitatea socială sau accesul la educație pentru membrii familiei. În 2016, au existat 34 de cazuri legate de libera circulație a lucrătorilor.

21

Din 2010, Comisia a inițiat 33 de proceduri judiciare împotriva statelor membre în legătură cu libertatea de circulație, precum și 21 de proceduri referitoare la aspecte de securitate socială, care au un impact indirect asupra dreptului la libera circulație.

22

Numărul cazurilor tratate prin SOLVIT și numărul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt foarte scăzute în raport cu numărul de 11,3 milioane al lucrătorilor mobili de vârstă activă din UE.

23

Pe lângă SOLVIT, unele state membre și-au creat propriile lor sisteme separate pentru a le da cetățenilor posibilitatea de a raporta și a soluționa cazurile de discriminare. De exemplu, lucrătorii străini care lucrează în Luxemburg pot lua legătura cu inspectoratul național de muncă, care poate da curs plângerii. În alte state membre precum Germania, lucrătorii se pot adresa birourilor de informare ale sindicatelor, care dispun de mediatori specializați ce pot prelua plângerea și o pot înainta autorităților naționale sau pot să îi contacteze direct pe angajatori în vederea unei proceduri de conciliere.

24

În afară de sistemul său SOLVIT și rețeaua de experți juridici puși la dispoziție pe site-ul „Europa ta – Consiliere”, Comisia nu dispune decât de informații limitate cu privire la cazurile semnalate la nivel național, deoarece acestea nu sunt raportate cu regularitate Comisiei. Prin urmare, aceasta nu cunoaște amploarea totală a fenomenului discriminării împotriva libertății de circulație. În conformitate cu o directivă din 2014⁹, statele membre au avut la dispoziție până în 2016 să desemneze organisme pentru promovarea, analiza, monitorizarea și susținerea egalității de tratament pentru lucrătorii din Uniune și pentru membrii familiilor lor. Aceste organisme desemnate trebuie să procedeze la realizarea unor anchete și analize privind restricțiile și obstacolele nejustificate existente la adresa dreptului la liberă circulație sau privind discriminarea pe criterii de cetățenie.

Comisia a luat măsuri pentru a soluționa alte restricții care afectează mobilitatea forței de muncă, dar persistă unele obstacole

25

Lucrătorii se pot confrunta cu anumite obstacole la adresa liberei lor circulații care, deși nu reprezintă o încălcare a drepturilor lor, pot afecta totuși mobilitatea forței de muncă (de exemplu, recunoașterea calificărilor).

26

Potrivit Comisiei, „dificultățile cu care se confruntă cetățenii [UE care doresc să migreze sau care migrează efectiv] explică într-o oarecare măsură de ce mobilitatea geografică între statele membre ale UE este în continuare la un nivel relativ scăzut: conform anchetei asupra forței de muncă a UE, în 2011, doar 3,1 % din cetățenii europeni în vârstă de muncă […] locuiau într-un alt stat membru al UE decât țara lor de origine”¹⁰.

27

Tabelul 2 prezintă obstacolele existente la adresa mobilității forței de muncă identificate în mod obișnuit în documentele Comisiei, alături de măsurile luate de Comisie și de evaluarea Curții cu privire la eficacitatea acestora. Tabelul arată că au fost luate măsuri de Comisie pentru a se înlătura aceste obstacole din calea mobilității forței de muncă. Din punctul de vedere al unui lucrător european care are intenția de a lucra într-un alt stat membru, ele nu sunt însă întotdeauna eficace. Soluționarea acestor obstacole rămâne în continuare o provocare pentru Uniunea Europeană. Aceste obstacole persistente trebuie să fie puse în perspectivă cu potențialul neexploatat al mobilității forței de muncă din Uniune: în 2014, datele disponibile în urma sondajelor realizate indicau faptul că aproximativ 2,9 milioane de cetățeni ai UE ar fi dorit să se mute în următoarele 12 luni, dar acest lucru au reușit să-l facă doar puțin peste un milion de lucrători.

Tabelul 2

Obstacolele care afectează mobilitatea forței de muncă, măsurile luate de Comisie și evaluarea eficacității lor

Obstacole	Responsabilități	A luat Comisia măsuri?	Exemplu de măsuri luate	Este înlăturat cu eficacitate obstacolul la adresa mobilității forței de muncă?
Lipsa de informații privind drepturile legale aferente libertății de circulație a lucrătorilor	Comisia Europeană	Da	Comisia a creat: „Europa ta” EURES SOLVIT	Da
Lipsa de informații suficiente privind oportunitățile de angajare	Comisia Europeană și statele membre	Da	Comisia gestionează „Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă EURES”, în cooperare cu SPOFM-urile naționale. Portalul conține informații generale cu privire la piețele naționale ale muncii și oferă un acces direct la locurile de muncă vacante.	Nu este complet înlăturat Portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă nu conține toate locurile de muncă vacante de la nivel național; adeseori, locurile de muncă vacante sunt incomplete (a se vedea punctele 51-57).
Diferențele în materie de securitate socială	Comisia Europeană și statele membre	Da	Comisia a propus, în decembrie 2016, în cadrul „pachetului său privind mobilitatea forței de muncă”, o revizuire a actualului Regulament (CE) nr. 883/2004 și a regulamentului de punere în aplicare a acestuia, punând accentul pe corelarea mai strânsă a plății prestațiilor cu statul membru care a perceput contribuțiile la asigurările sociale, sistemul devenind astfel mai just și mai echitabil.	Nu este complet înlăturat În prezent, statele membre pun un accent mai mare pe forme suplimentare de venituri la pensie, care vin în completarea sistemelor de bază naționale privind pensiile. Directiva 98/49/CE privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente nu acoperă transferabilitatea pensiilor suplimentare, adică posibilitatea de a transfera aceste drepturi de pensie atunci când lucrătorul se mută într-un alt stat membru (lucru care este însă deja posibil în cazul sistemelor naționale de pensii). Această imposibilitate de transferare a drepturilor poate acționa ca un important factor de descurajare a mobilității lucrătorilor.
Recunoașterea diplomelor profesionale și academice	Comisia Europeană și statele membre	Da	Recunoașterea automată a diplomelor universitare Instituirea unui cadru european pentru profesiile reglementate Cardul profesional european (CPE) este un instrument nou pentru facilitarea recunoașterii, disponibil abia din 18 ianuarie 2016.	Nu este complet înlăturat Raportul din 2016 privind mobilitatea forței de muncă arată că recunoașterea diplomelor profesionale rămâne un obstacol important în calea mobilității.

Notă: informații mai detaliate cu privire la măsurile luate și la modul în care au fost ele evaluate de Curte sunt disponibile în anexa I la prezentul raport.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

28

Exemplul următor din caseta 4 prezintă una dintre măsurile luate de Comisie și motivele pentru care ea nu este pe deplin eficace.

Comisia monitorizează fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă, însă datele disponibile în statele membre ar putea fi utilizate într-un mod mai eficace pentru a se înțelege dezechilibrele de pe piața muncii

29

Pentru a se sprijini procesul decizional în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, este necesară colectarea unor date de bună calitate privind fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă.

30

Ancheta asupra forței de muncă este cea mai mare colecție la nivel european de date obținute în urma anchetelor realizate în rândul gospodăriilor cu privire la participarea pe piața muncii a persoanelor cu vârsta de 15 ani și peste. Această anchetă este principala sursă de date utilizată de Comisie pentru a monitoriza tendințele de circulație a forței de muncă¹¹. Raportul anual privind mobilitatea forței de muncă se bazează în principal pe date obținute în urma anchetei asupra forței de muncă și furnizează date agregate privind numărul lucrătorilor mobili și fluxurile anuale ale acestora. Raportul pune, în fiecare an, accentul pe o temă specifică. Pentru 2016, accentul a fost pus pe lucrătorii transfrontalieri și pe mobilitatea circulară.

31

În ceea ce privește monitorizarea mobilității forței de muncă, ancheta asupra forței de muncă are unele limitări, care sunt recunoscute de Comisie¹²:

• furnizarea de răspunsuri la sondaj este obligatorie în doar 12 state membre și rata de non-răspuns în rândul străinilor este cunoscută a fi foarte ridicată, în special din cauza problemelor lingvistice;
• în multe state membre, străinii sosiți de puțin timp și lucrătorii pe termen scurt pot să nu facă obiectul anchetei, întrucât, în conformitate cu recomandările de la nivel internațional referitoare la recensăminte, aceasta acoperă numai persoanele care se află în statul membru timp de cel puțin un an;
• dimensiunea redusă a eșantioanelor în multe țări reduce capacitatea de a analiza datele în funcție de naționalitate.

32

În 2005, Comisia a identificat necesitatea de a se îmbunătăți informațiile privind fluxurile de mobilitate a forței de muncă între statele membre ale UE, care vin în completarea anchetei asupra forței de muncă. Comisia elaborează un compendiu anual al surselor de date relevante disponibile în statele membre. În 2016, aproape toate țările au raportat că se procedează la colectarea centralizată a datelor cu privire la cetățenii din alte state UE care sunt fie angajați, fie înregistrați ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Unele SPOFM-uri colectează date care descriu profilul „individual” al lucrătorilor din UE, cum ar fi sistemul german, care include informații cu privire la: profesia/ocupația, tipul de activitate desfășurată și educația lucrătorului. Utilizarea datelor de acest tip s-a dovedit a fi însă dificilă, din cauza lipsei de comparabilitate între statele membre.

33

În 2010, Comisia a lansat proiectul intitulat „Monitorizarea evoluțiilor de pe piețele muncii din Europa”. Scopul acestuia era de a culege informații actualizate privind locurile de muncă vacante, informații care ar fi urmat să servească, de asemenea, ca instrument de avertizare rapidă în cazul blocajelor și al disparităților între cerere și ofertă pe piețele forței de muncă din UE. Limitările care afectau datele, cum ar fi disponibilitatea limitată a unor date comparabile privind locurile de muncă vacante în funcție de state membre, au complicat îndeplinirea acestui obiectiv. Acesta a fost reflectat și în Regulamentul privind EURES din 2016¹³, care prevede că programele naționale de lucru ale statelor membre trebuie să țină seama de datele cu privire la fluxurile și tendințele de mobilitate, precum și de analiza datelor privind deficitul și surplusurile de forță de muncă actuale și prognozate. Raportul din 2016¹⁴ al Comisiei oferă informații detaliate privind cercetările efectuate în ceea ce privește deficitele și surplusurile de forță de muncă și analizează posibilitățile de compensare a acestora între țări.

34

Curtea a constatat că statele membre se află în stadii diferite în ceea ce privește calitatea și nivelul de detaliu al informațiilor privind dezechilibrele la nivelul competențelor și al forței de muncă și privind amploarea acestor dezechilibre. Dintre statele vizitate, Germania și Regatul Unit furnizează date care merg mai în detaliu decât cele pe care le poate pune la dispoziție Comisia, ele putând fi partajate în mod bilateral cu SPOFM-urile din alte state membre (a se vedea caseta 5). Raportul din 2016 al Comisiei recunoaște, la rândul său, că este necesar să se îmbunătățească colectarea unor astfel de date în toate statele membre. Pentru acest studiu, numai 13 dintre cele 26 de SPOFM-uri care au prezentat date au putut furniza informații cu privire la amploarea deficitelor și a surplusurilor de forță de muncă de pe piețele lor naționale ale muncii. Până la finalul auditului Curții, nu fusese terminată încă o evaluare cuprinzătoare a deficitelor și a surplusurilor de competențe și de forță de muncă din statele membre.

Partea II – Deficiențe la nivelul concepției și al monitorizării acțiunilor finanțate de UE pentru facilitarea mobilității forței de muncă

35

În această parte a raportului, se examinează eficacitatea finanțării acordate de UE pentru facilitarea mobilității forței de muncă. Programele disponibile în aceste scopuri sunt cele din cadrul FSE și programul EaSI. Curtea a analizat alocările financiare din partea ambelor fonduri, precum și complementaritatea dintre obiectivele FSE și cele ale programului EaSI. Au fost examinate, de asemenea, eficacitatea programelor respective pentru sprijinirea mobilității forței de muncă și monitorizarea acestor activități de sprijinire.

36

În ceea ce privește activitățile axei EURES din cadrul EaSI, Curtea a examinat două dintre elementele acesteia: proiectele EURES gestionate de parteneriate transfrontaliere, oprindu-se asupra concepției lor și a monitorizării performanței, și portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES, analizând în special eficacitatea acestuia de a aduce în contact persoanele fără un loc de muncă și oferta de locuri de muncă.

Nu se cunoaște cuantumul total al finanțării din partea UE care vizează mobilitatea forței de muncă și nu se garantează complementaritatea fondurilor

37

Atunci când UE finanțează activități care abordează o prioritate majoră precum mobilitatea forței de muncă, Comisia ar trebui să se asigure că finanțarea poate fi identificată și monitorizată. În cazul în care această finanțare este disponibilă din partea mai multor fonduri ale UE, ar trebui să se asigure complementaritatea acestora.

38

Figura 5 prezintă o comparație din punct de vedere financiar între diverse programe ale UE care prezintă relevanță pentru mobilitatea forței de muncă. FSE este, probabil, principalul instrument care sprijină ocuparea forței de muncă, mobilitatea forței de muncă fiind un obiectiv subiacent al acesteia. Statele membre pot programa activități legate de mobilitatea forței de muncă în cadrul unuia dintre obiectivele tematice ale FSE, și anume obiectivul „promovarea sustenabilității și a calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă” (obiectivul tematic 8 – OT8), și al priorității de investiții aferente, intitulate „modernizarea instituțiilor pieței muncii, inclusiv prin mobilitatea lucrătorilor” (prioritatea de investiții 7 – PI7). Se poate observa că finanțarea din partea FSE în cadrul obiectivului tematic 8, care pune la dispoziția statelor membre 27,5 miliarde de euro pentru a aborda problematica mobilității forței de muncă, este considerabil mai mare decât finanțarea în cuantum de 919 milioane de euro din partea programului EaSI, în special în comparație cu cele 165 de milioane de euro puse la dispoziție de axa EURES, care este și ea consacrată chestiunilor legate de mobilitatea forței de muncă.

39

În cursul actualei perioade de programare 2014-2020 pentru FSE, statele membre ar putea să recurgă la acest fond pentru a-și planifica activitățile naționale referitoare la EURES (cum ar fi costurile cu personalul și cele informatice ale SPOFM-urilor participante) și dezvoltarea programelor de mobilitate specifice și a strategiilor în materie de la nivel local, regional, național și transfrontalier. Comisia a prezentat statelor membre această nouă abordare în 2013, punând accentul pe obiectivul unei mai bune funcționări a piețelor forțelor de muncă prin sporirea mobilității geografice transnaționale a lucrătorilor¹⁶.

40

În cadrul procesului de aprobare a programelor operaționale pentru FSE, care a avut loc în anii 2013-2014, Comisia nu a monitorizat în ce măsură statele membre au programat efectiv acțiuni care vizau mobilitatea forței de muncă. În septembrie 2015, după aprobarea programelor operaționale aferente FSE, într-un efort de a colecta informații pe această temă, Comisia a trimis un chestionar statelor membre prin care încerca să obțină date cu privire la cât anume din bugetul prevăzut în cadrul FSE urma să fie alocat pentru mobilitatea forței de muncă în interiorul UE și pentru acțiuni EURES. La acest chestionar au răspuns însă numai 15 state membre. 12 dintre cele care au răspuns au declarat că urmau să sprijine servicii EURES prin intermediul FSE. În ceea ce privește resursele financiare alocate, evaluatorul chestionarului a concluzionat că, având în vedere marea diversitate a răspunsurilor primite, precum și natura extrem de eterogenă a modului în care sunt raportate cheltuielile – acestea fiind indicate fie pe an, fie sub forma cuantumului total –, este imposibilă compararea seturilor de date primite de la cele 15 țări. Caseta 6 ilustrează modurile în care diferitele state membre utilizează FSE în astfel de scopuri.

41

În structura proiectată a FSE, mobilitatea forței de muncă din UE nu a fost definită ca o prioritate de investiții separată¹⁷ și nici nu s-a avut în vedere în niciun mod să i se acorde vreo alocare specifică. Drept rezultat, nu se pot determina bugetele efective alocate din FSE pentru acțiuni EURES sau pentru mobilitatea forței de muncă în cele 28 de state membre, astfel încât nu se poate cunoaște finanțarea care s-a utilizat pentru fiecare dintre aceste scopuri.

42

Curtea a examinat programele operaționale din cadrul FSE ale statelor membre care au fost vizitate și nu a fost în măsură să determine sumele care au fost alocate pentru a se sprijini mobilitatea forței de muncă. În urma examinării acestor programe și a vizitelor efectuate în statele membre, Curtea a concluzionat că programarea unor acțiuni în favoarea mobilității forței de muncă în cadrul FSE nu constituia o prioritate pentru statele respective. În România, accentul se punea mai mult pe stimularea reîntoarcerii lucrătorilor naționali, deoarece fluxul constant de lucrători care plecau din România crease o penurie în sectoare importante ale economiei (a se vedea caseta 7).

43

Regulamentul de bază care definește normele orizontale aplicabile tuturor fondurilor structurale și de investiții europene („fondurile ESI”, în rândul cărora se numără și FSE)¹⁸ prevede că este necesar să se asigure coordonarea și complementaritatea diferitor fonduri ESI și a altor fonduri ale UE. La rândul său, și regulamentul care stă la baza programului EaSI prevede că activitățile desfășurate în cadrul acestui program trebuie să fie „coerente cu alte acțiuni ale Uniunii și complementare acestora, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene (ESIF)”¹⁹. După cum se arată în figura 6, atât programul EaSI, cât și FSE acoperă însă acțiuni cu un caracter foarte similar, care abordează obiective asemănătoare în legătură cu mobilitatea forței de muncă. Ambele fonduri vizează sau pot viza mobilitatea forței de muncă la nivel transnațional și prevăd sau pot prevedea măsuri specifice de promovare a mobilității, inclusiv prin sprijinirea cooperării între instituțiile competente.

Parteneriatele transfrontaliere facilitează mobilitatea forței de muncă, dar există deficiențe la nivelul concepției proiectelor gestionate de parteneriate transfrontaliere și la cel al raportării cu privire la eficacitate

44

Parteneriatele transfrontaliere încheiate în cadrul axei EURES a EaSI abordează problematica mobilității forței de muncă. Ele sunt formate din parteneri din cel puțin două state membre participante (sau din țări asociate), în general SPOFM-uri naționale, dar pot include și alți actori, cum ar fi organizații patronale, sindicate sau alte asociații regionale. Parteneriatele transfrontaliere pot solicita finanțare anuală din partea axei EURES din cadrul EaSI pentru activitățile proiectelor pe care le derulează. În caseta 8, se oferă un exemplu de proiect gestionat de un parteneriat transfrontalier și finanțat prin axa EURES din cadrul EaSI.

În etapa de depunere a cererii de finanțare, puține proiecte definesc în termeni cantitativi rezultatele scontate

45

Curtea a examinat un număr de 23 de proiecte gestionate de parteneriate transfrontaliere (11 din 2015 și 12 din 2016²⁰), rezultatele evaluării sale cu privire la acestea fiind prezentate în anexa II. Curtea a constatat că activitățile finanțate și aprobate de Comisie ca făcând parte din procesul anual al acestor parteneriate constau adesea într-o reiterare a activităților desfășurate în anul precedent. Printre cele mai comune activități se numărau organizarea de conferințe și de târguri de locuri de muncă, de ateliere, de cursuri de formare pentru redactarea CV-ului sau de cursuri de limbă. Printre soluțiile mai inovatoare, se pot enumera utilizarea platformelor de comunicare socială (Facebook, Linkedin, Twitter) sau crearea unor contacte cu universități. Rareori erau programate astfel de soluții inovatoare.

46

Curtea a constatat că 21 de cereri de finanțare a proiectelor conțineau o descriere calitativă a situației lor și o descriere a fluxurilor de mobilitate, precum și o expunere de motive în sprijinul mobilității transfrontaliere în regiunea respectivă. Cu toate acestea, numai nouă proiecte definiseră o situație de referință în termeni cantitativi, furnizând valori de referință în raport cu care să se poată măsura progresele înregistrate (figura 7). Alte patru proiecte care fuseseră depuse în fiecare dintre cei doi ani examinați au furnizat statistici care ar fi putut fi utilizate ca valori de referință de natură cantitativă, în raport cu care să se măsoare progresele, dar ele nu au fost utilizate în acest scop.

47

Contractul de finanțare a proiectelor prevede colectarea și transmiterea informațiilor privind realizările și rezultatele acțiunilor. Curtea a constatat însă, în urma examinării, că numai 16 dintre cele 23 de proiecte selectate specificaseră niveluri-țintă pentru realizări (de exemplu, numărul de participanți la târguri de locuri de muncă organizate de către proiectul gestionat de un parteneriat transfrontalier) și că numai nouă proiecte definiseră care erau rezultatele dorite (cel mai frecvent exprimate ca număr al plasamentelor într-un loc de muncă). În cazul anumitor proiecte, nu exista nicio legătură directă între realizări și rezultate, deoarece au fost stabilite niveluri-țintă în materie de realizări, însă nu fuseseră definite rezultatele preconizate. Totuși, între 2015 și 2016, Curtea a remarcat o îmbunătățire în ceea ce privește stabilirea de niveluri-țintă pentru rezultate: în timp ce, în 2015, doar 18 % din proiecte dispuneau de niveluri-țintă pentru rezultate, în 2016, ponderea unor astfel de proiecte crescuse la 58 %.

48

Caseta 9 prezintă diversele practici în materie de concepție și de monitorizare a performanței aplicate în cadrul proiectelor evaluate de Curte.

Sistemul de monitorizare pentru EaSI nu permite agregarea la nivelul întregului program a rezultatelor efective obținute de proiectele gestionate de parteneriate transfrontaliere

49

Comisia monitorizează activitățile derulate în cadrul proiectelor gestionate de parteneriate transfrontaliere recurgând la un model standard de raportare, care trebuie completat de către fiecare coordonator de proiect. Raportul conține o secțiune calitativă și una cantitativă. Secțiunea cantitativă nu colectează informații privind realizări sau rezultate care să prezinte relevanță pentru mobilitatea forței de muncă. Secțiunea calitativă a raportului este utilizată de mulți coordonatori de proiecte pentru a explica realizările și uneori rezultatele, însă, întrucât nu există nicio obligație de a se furniza o astfel de explicație, raportările sunt afectate de lipsa de coerență și de consecvență, ceea ce complică agregarea realizărilor și a rezultatelor.

50

În 2016, Comisia a introdus un model suplimentar de raportare pentru proiectele gestionate de parteneriate transfrontaliere. Noul model presupune furnizarea unor date care, după cum a constatat Curtea în urma vizitelor sale la proiecte, nu puteau fi obținute din cauza clasificărilor statistice recent solicitate. În plus, unele dintre datele suplimentare solicitate pentru noul model nu provin de la proiectul propriu-zis gestionat de un parteneriat transfrontalier, ci din chestionarul adresat lunar de Comisie tuturor consilierilor EURES din UE. Acest lucru reduce fiabilitatea raportării cu privire la proiecte la nivel individual, deoarece datele nu provin din activitățile fiecărui proiect în parte. Per ansamblu, măsurile luate pentru îmbunătățirea monitorizării ex post mai trebuie încă cizelate.

Comisia își propune să transforme portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES într-un veritabil instrument european de plasament și de recrutare, însă acest obiectiv va fi dificil de atins

51

Portalul EURES dă posibilitatea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să găsească informații privind piețele muncii din alte state membre și să își depună candidatura pe portal pentru locurile de muncă vacante din toate țările UE și AELS. De asemenea, el permite angajatorilor să își publice ofertele de locuri de muncă pentru persoanele din alte țări care caută locuri de muncă. Portalul este gestionat de Comisie²¹.

Gradul de acoperire a oportunităților disponibile de angajare asigurat de portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES este unul scăzut

52

În propunerea sa de reformă a axei EURES din 2016 [Regulamentul (UE) 2016/589], Comisia a afirmat că „pentru a promova libera circulație a lucrătorilor, toate locurile de muncă vacante puse la dispoziția publicului prin SPOFM și prin alți membri EURES […] ar trebui să fie publicate pe portalul EURES”. Una dintre principalele limitări care afectau EURES, identificată de Comisie în 2014, era reprezentată de „o listă incompletă a locurilor de muncă vacante […] accesibile la nivelul UE”.

53

Din datele obținute de Curte în urma chestionarului său adresat birourilor naționale de coordonare, reiese că, în 2016, în cazul a 11 state membre, peste 90 % din posturile vacante făcute publice de SPOFM-uri au fost publicate și pe portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă. În schimb, în cazul a patru state membre, se publicaseră pe portalul EURES mai puțin de 20 % din locurile de muncă vacante publicate la nivel național, după cum se poate vedea din figura 8. Per ansamblu, o pondere semnificativă din locurile de muncă vacante disponibile la SPOFM-urile naționale nu sunt publicate și pe portalul EURES.

54

Curtea a analizat datele obținute, în urma chestionarului, de la birourile naționale de coordonare pentru a compara proporția locurilor de muncă vacante disponibile la SPOFM-uri care au fost publicate și pe portalul EURES între 2015 și 2016. În cazul a 13 state membre, această proporție rămăsese identică sau crescuse, însă, în cazul a nouă state membre, ea scăzuse. Din datele indicate în figura 9, se poate estima că, per ansamblu, s-a înregistrat o reducere cu 15 %, între 2015 și 2016, a acestei proporții.

55

De asemenea, Regulamentul (UE) 2016/589 autoriza statele membre să ofere angajatorilor posibilitatea să nu publice un loc de muncă vacant pe portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă „în urma unei evaluări obiective de către angajator a cerințelor legate de locul de muncă în cauză, și anume a aptitudinilor și competențelor specifice necesare pentru a efectua în mod adecvat sarcinile locului de muncă, pe baza cărora angajatorul justifică nepublicarea unui post vacant exclusiv din aceste motive”. Acesta constituie principalul motiv care explică de ce, în statele membre vizitate, numărul de locuri de muncă vacante pe portalul EURES este în mod semnificativ mai mic decât cel publicat pe portalul pentru locuri de muncă ale SPOFM-ului național. Angajatorii pot pur și simplu alege să nu își publice locurile de muncă vacante pe portalul EURES, fără să fie necesară nicio altă justificare.

56

Dar chiar și în cazul în care SPOFM-urile ar publica pe portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă toate posturile vacante conținute în bazele lor de date naționale specializate, acestea tot ar reprezenta numai o mică parte din toate locurile de muncă vacante existente pe piața muncii. De exemplu, în Luxemburg, locurile de muncă vacante incluse în baza de date a SPOFM-ului național reprezintă doar 18 % din totalul recrutărilor realizate anual pe piața muncii. Posturile vacante publicate de angajatorii luxemburghezi pe portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă nu reprezintă decât 4 % din aceste recrutări anuale.

57

În cadrul unui sondaj recent²² realizat în rândul persoanelor care utilizează cel puțin unul dintre cele 11 site-uri diferite din UE care se ocupă de competențe și de ocuparea forței de muncă în interesul cetățenilor, doar 36 % din utilizatori au declarat că ar exista o probabilitate foarte mare să apeleze la portalul EURES dacă și-ar căuta un loc de muncă în altă țară. Pe lângă acest feedback din partea utilizatorilor finali, 10 dintre cele 27 de birouri naționale de coordonare care au răspuns la chestionarul Curții consideră că EURES este mai puțin eficace decât sistemul propriului lor SPOFM ca portal de plasare a forței de muncă pentru persoanele care își caută un loc de muncă sau pentru angajatori.

Există lacune în informațiile puse la dispoziția persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă cu privire la posturile vacante publicate

58

Curtea a încercat să înțeleagă dificultățile de ordin practic cu care se confruntă persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă atunci când utilizează portalul EURES. În acest scop, ea a analizat anunțurile de posturi vacante utilizând anumite criterii de comparație pe care le-a considerat pertinente pentru orice situație de căutare a unui loc de muncă. Pentru această analiză, au fost alese două profesii: „inginer electrician/electronist” și „îngrijitor”. În total, în vederea examinării, au fost selectate în mod aleatoriu 50 de posturi vacante publicate pe portalul EURES pentru fiecare dintre aceste profesii în nouă țări. Această examinare a evidențiat că există încă oportunități importante de a se îmbunătăți informațiile puse la dispoziția persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. De exemplu, 39 dintre anunțurile de posturi vacante nu menționau un termen-limită pentru depunerea candidaturii, 28 dintre ele nu furnizau informații despre nivelul de educație cerut, 26 nu defineau nivelul de calificare cerut pentru post, 44 nici măcar nu menționau data de începere a postului, 33 nu dădeau informații cu privire la numărul de ore lucrătoare pe săptămână și 35 nu ofereau detalii cu privire la salariu.

Monitorizarea plasamentelor profesionale realizate prin intermediul rețelei EURES este lipsită de fiabilitate, deși aceste plasamente reprezintă un indicator-cheie de performanță pentru EaSI

59

Măsurarea plasamentelor profesionale realizate grație utilizării rețelei EURES din cadrul EaSI servește la evaluarea eficacității acestui program. Potrivit Comisiei, pentru anul 2016, sprijinul acordat de consilierii EURES s-a concretizat în 28 934 de plasamente profesionale. Această cifră reprezintă 3,7 % din numărul contactelor care au avut loc între persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și un consilier EURES.

60

Comisia obține date de acest tip prin intermediul unui chestionar lunar adresat direct consilierilor EURES. Există probleme în legătură cu exactitatea datelor: în medie, răspund la chestionar 60 % din consilieri și feedbackul lor se bazează pe estimări individuale, care nu sunt coroborate cu alte surse. În cursul întrevederilor organizate cu birourile naționale de coordonare cu ocazia vizitelor de audit ale Curții, au fost frecvente cazurile în care reprezentanții acestor birouri nu au putut valida cifrele pe care le utilizează Comisia în documente de monitorizare făcute publice. În vederea colectării unor date mai fiabile pentru măsurarea performanței activităților axei EURES din cadrul EaSI, reforma EURES din 2016 a impus, printre altele, Comisiei să propună specificații detaliate uniforme pentru colectarea și analiza datelor cu scopul de a monitoriza și a evalua funcționarea rețelei EURES²³.

61

În cadrul sondajului realizat de Curte în rândul birourilor naționale de coordonare, doar 3 dintre cele 27 de birouri care au răspuns au declarat că sunt capabile să măsoare plasamentele profesionale. Principalele două dificultăți întâmpinate în acest sens sunt următoarele:

• faptul că angajatorii au posibilitatea să retragă anunțurile de posturi vacante fără a notifica dacă posturile respective au fost ocupate de persoane care utilizaseră portalul EURES pentru a căuta un loc de muncă (21 de state membre au semnalat această problemă);
• faptul că nu există nicio urmărire sistematică a anunțurilor de posturi vacante publicate pe EURES (de exemplu, anunțurile de posturi vacante sunt închise după o anumită perioadă de timp) (16 state membre).

Nici biroul național de coordonare din Regatul Unit, nici cel din Germania nu mai măsoară acest indicator pentru propriile lor baze de date ale locurilor de muncă vacante, preferând în schimb să măsoare eficacitatea în raport cu un indicator de rezultat precum rata șomajului. Comisia se află în proces de revizuire a sistemului de măsurare a performanței axei EURES, inclusiv a indicatorilor de performanță ai acestuia, dar intenționează să mențină indicatorul reprezentat de plasamentele profesionale. Pentru ca acest indicator să fie fiabil, va fi necesar să se soluționeze dificultățile menționate mai sus.

Concluzii și recomandări

62

Potrivit concluziei generale la care a ajuns Curtea, Comisia a creat mai multe instrumente pentru a garanta libertatea de circulație a lucrătorilor, dar acestea mai pot fi îmbunătățite. În plus, este dificil să se identifice acțiunile finanțate de UE în cadrul FSE pentru facilitarea mobilității forței de muncă, iar, în cazul programului EaSI, eficacitatea acțiunilor de acest tip nu poate fi monitorizată în mod adecvat.

63

Comisia pune la dispoziția lucrătorilor o serie de instrumente prin care aceștia sunt informați cu privire la drepturile lor. Cu toate acestea, nu se cunoaște măsura în care cetățenii au cunoștință de existența acestor instrumente. Lucrătorii au posibilitatea de a raporta cazuri de discriminare împotriva libertății de circulație prin numeroase canale, dar o imagine completă a acestor cazuri nu este disponibilă. Persistă și alte restricții la adresa libertății de circulație, în ciuda măsurilor adoptate de Comisie (a se vedea punctele 14-28).

64

Ancheta asupra forței de muncă este principalul instrument al Comisiei de colectare a datelor privind mobilitatea forței de muncă, dar ea nu oferă o imagine completă a fluxurilor și a tendințelor de mobilitate. La nivelul statelor membre există date de mai bună calitate, dar eforturile de colectare a unor date comparabile la nivelul european de ansamblu, în vederea promovării mobilității forței de muncă, trebuie continuate (a se vedea punctele 29-34).

65

Finanțarea pe care o poate acorda UE pentru a sprijini mobilitatea forței de muncă vine din partea FSE și a programului EaSI. Din cauza similarității obiectivelor acestor două surse de finanțare, complementaritatea lor pune probleme. Comisia nu cunoaște modul în care statele membre utilizează fiecare FSE pentru a sprijini mobilitatea forței de muncă. Cadrul de monitorizare al programului EaSI este afectat de o serie de deficiențe. Finanțarea acordată în cadrul programului EaSI nu a avut decât un impact limitat asupra ponderii numărului înregistrat al plasamentelor profesionale din numărul total al lucrătorilor mobili (a se vedea punctele 35-50).

66

Portalul EURES va deveni un veritabil instrument european de plasare a forței de muncă numai dacă sunt remediate deficiențe precum rata scăzută a posturilor vacante publicate pe acesta (a se vedea punctele 51-60).

67

Curtea formulează așadar următoarele recomandări:

Recomandarea 1 – Măsurarea gradului de cunoaștere de către cetățenii UE a instrumentelor existente pentru furnizarea de informații privind libertatea de circulație a lucrătorilor, precum și pentru raportarea cazurilor de discriminare

1. Comisia ar trebui să măsoare gradul de cunoaștere de către cetățeni a instrumentelor EURES, „Europa ta” și SOLVIT.
2. Odată ce va avea informații privind gradul în care sunt cunoscute instrumentele respective, Comisia și statele membre ar trebui să utilizeze aceste date pentru direcționarea eficace și pentru promovarea acestor instrumente.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iulie 2018.

Recomandarea 2 – O mai bună utilizare a informațiilor disponibile pentru a se identifica tipurile de discriminare împotriva libertății de circulație

Comisia ar trebui să utilizeze în mai mare măsură datele de care poate dispune cu ușurință în statele membre, pentru a-și forma o imagine mai clară a domeniilor în care survin cazuri de discriminare și a modurilor în care acestea variază între statele membre. Astfel de informații vor permite o mai bună direcționare a măsurilor luate combaterea discriminării.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: decembrie 2018.

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea colectării și a utilizării datelor privind fluxurile și tendințele de mobilitate a forței de muncă și privind dezechilibrele de pe piața muncii

Împreună cu statele membre, Comisia ar trebui să îmbunătățească colectarea datelor privind mobilitatea forței de muncă, precum și comparabilitatea acestora, în special pentru a se cunoaște tipologia lucrătorilor mobili. De asemenea, ar trebui să se valorifice și mai mult potențialul mobilității forței de muncă de a soluționa dezechilibrele de pe piața muncii.

Aceste analize ar trebui ulterior să conducă la intervenții mai bine direcționate care să abordeze dezechilibrele de la nivelul competențelor și al forței de muncă. Ele ar trebui să fie elaborate în timp util pentru următoarea perioadă de programare, astfel încât să poată fi utilizate de statele membre în procesul lor decizional legat de alocarea fondurilor pentru programe europene, cum ar fi FSE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2020.

Recomandarea 4 – Îmbunătățirea modului în care sunt concepute programele de finanțare din partea UE care vizează mobilitatea forței de muncă

În prezent, mobilitatea forței de muncă este abordată în mod specific prin FSE și prin programul EaSI. Comisia ar trebui să evalueze modul în care poate fi îmbunătățită concepția finanțării din partea UE astfel încât să se asigure complementaritatea surselor de finanțare și o mai bună monitorizare a performanței finanțării acordate de UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2020 (în contextul noului cadru financiar multianual).

Recomandarea 5 – Îmbunătățirea monitorizării eficacității axei EURES din cadrul EaSI, în special în ceea ce privește plasarea forței de muncă

1. Comisia ar trebui să își perfecționeze cadrul de monitorizare pentru proiectele gestionate de parteneriate transfrontaliere și derulate sub umbrela axei EURES din cadrul EaSI, astfel încât să existe o legătură clară între niveluri-țintă, realizări și rezultate în etapa de depunere a cererilor de finanțare, lucru care va îmbunătăți raportarea efectuată la sfârșitul proiectului în scopuri de monitorizare, precum și agregarea la nivelul programului a rezultatelor obținute de parteneriatele transfrontaliere.
2. Comisia ar trebui să îmbunătățească sistemul de măsurare a performanței aferent axei EURES din cadrul EaSI, furnizând statelor membre specificații detaliate pentru colectarea și analiza datelor, pe baza cărora statele membre ar trebui să asigure colectarea unor date fiabile privind activitățile axei EURES, în special în ceea ce privește plasamentele profesionale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iulie 2018.

Recomandarea 6 – Remedierea limitărilor care afectează portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES

Statele membre ar trebui să remedieze limitările care afectează în momentul de față portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES, astfel încât acesta să devină un „veritabil instrument european de plasament și de recrutare” până în 2018. În acest scop, este nevoie de:

1. asigurarea publicării pe site-ul EURES a unei proporții mai mari din locurile de muncă vacante disponibile la SPOFM-uri. Acest lucru implică faptul că statele membre trebuie să abordeze problema condițiilor în care angajatorii au dreptul de a alege să nu publice pe portalul EURES anunțurile lor de posturi vacante;
2. îmbunătățirea calității anunțurilor de posturi vacante, ceea ce înseamnă că SPOFM-urile din statele membre ar trebui să se asigure că pe portalul EURES pentru ocuparea forței de muncă sunt publicate doar anunțuri cu o bună calitate a informațiilor, care indică, de exemplu, termenul-limită pentru depunerea candidaturilor, tipul de post oferit, detalii privind salariul și locația postului respectiv. Furnizarea unor astfel de informații va duce la rezultate mai bune atât pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, cât și pentru angajatori.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iulie 2019.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera II, condusă de doamna Iliana IVANOVA, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 24 ianuarie 2018.

Glosar și acronime

Ancheta asupra forței de muncă: anchetă europeană realizată prin sondaj în rândul gospodăriilor din UE, furnizând date trimestriale și anuale privind participarea pe piața muncii a persoanelor cu vârsta de 15 ani și peste.

Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS): organizație interguvernamentală formată din Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția și înființată pentru promovarea liberului schimb și a cooperării economice între membrii săi, atât în interiorul Europei, cât și la nivel mondial.

Cardul profesional european (CPE): este un certificat electronic eliberat prin prima procedură de recunoaștere a calificărilor disponibilă integral online la nivelul de ansamblu al UE.

„Europa ta”: site internet administrat de Comisia Europeană, care furnizează informații, asistență și consiliere cu privire la drepturile UE pentru cetățenii și întreprinderile din UE (în domenii precum călătoriile, muncă, cumpărarea de bunuri și servicii, oportunitățile de finanțare, afacerile și procedurile).

Fondul social european (FSE): obiectivul acestui fond constă în consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Uniunii Europene prin îmbunătățirea ocupării forței de muncă și a oportunităților de angajare (în special prin intermediul unor măsuri de formare profesională), promovând un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și crearea unor locuri de muncă mai numeroase și de o mai bună calitate.

Fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI): peste jumătate din finanțarea UE este acordată prin cinci fonduri structurale și de investiții europene. Acestea fac obiectul gestiunii partajate între Comisia Europeană și statele membre ale UE. Obiectivul acestor fonduri este de a investi în crearea de locuri de muncă și în favoarea unei economii și a unui mediu sustenabile și sănătoase la nivel european.

Gestiune directă: modalitate de execuție a bugetului UE direct de către serviciile Comisiei.

Gestiune partajată: metodă de execuție a bugetului UE, în cadrul căreia Comisia Europeană deleagă sarcinile de execuție statelor membre, dar își asumă responsabilitatea bugetară finală.

Libertatea de circulație: și de ședere pentru cetățenii UE au fost instituite prin Tratatul de la Maastricht în 1992. Eliminarea treptată a frontierelor interne, în conformitate cu acordurile Schengen, a fost urmată de adoptarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale UE pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Această libertate este distinctă de libertatea de circulație a lucrătorilor.

Lucrător transfrontalier: orice cetățean al statelor membre ale UE sau al țărilor AELS care lucrează într-o altă țară din UE sau AELS decât cea în care își are domiciliul.

Lucrător: acest termen include atât persoanele angajate, cât și șomerii sau persoanele înregistrate ca fiind în căutarea unui loc de muncă.

Lucrători activi: persoanele care sunt fie angajate, fie șomere și în căutarea unui loc de muncă (definiția conform anchetei asupra forței de muncă a UE).

Lucrători mobili: cetățeni ai statelor UE-28 care migrează într-un alt stat membru sau într-o altă țară AELS decât țara lor de cetățenie, cu scopul de a-și căuta un loc de muncă sau de a se integra pe piața muncii pe termen lung sau în mod permanent.

Mobilitate circulară: mișcare migratorie a cetățenilor din statele UE-28 care se reîntorc dintr-un alt stat membru în țara lor de cetățenie.

Mobilitatea forței de muncă: dreptul tuturor cetățenilor UE la libera circulație a lucrătorilor, așa cum prevede Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la articolul 45. Acest drept implică dreptul lucrătorilor la liberă circulație și ședere, drepturile de intrare și ședere pentru membrii familiilor lor, precum și dreptul de muncă într-un alt stat membru și dreptul de a beneficia de un tratament egal celui aplicat cetățenilor respectivului stat membru. În unele țări se aplică restricții pentru cetățenii din noile state membre.

Mobilitatea pe termen lung a forței de muncă: faptul că o persoană migrează pentru a munci într-un alt stat membru pentru o perioadă de cel puțin un an.

Obiectiv tematic (OT): obiectiv care ar trebui sprijinit prin fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI). Obiectivele tematice stabilesc legătura cu obiectivele strategice de la nivelul UE.

Ocuparea forței de muncă și inovarea socială (Employment and Social Innovation – EaSI): program al UE a cărui axă denumită „EURES” vizează să sprijine activitățile menite să promoveze mobilitatea geografică voluntară a lucrătorilor în condiții echitabile și să contribuie la asigurarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile.

Parteneriate transfrontaliere: grupări formate din membri și parteneri asociați din cadrul rețelei EURES, sprijinite financiar prin programul EaSI. Aceste grupări cooperează pe termen lung între mai multe state membre cu scopul de a sprijini mobilitatea lucrătorilor transfrontalieri. Ele implică servicii de ocupare a forței de muncă regionale sau locale, parteneri sociali și alte organizații (cum ar fi camere de comerț, sindicate, universități, autorități locale etc.) din cel puțin două state membre învecinate.

Perioadă de programare: cadru multianual în care sunt planificate și executate cheltuielile aferente fondurilor structurale și Fondului de coeziune.

Persoane care au migrat recent: lucrători care locuiesc într-o țară din UE diferită de țara lor de cetățenie de o perioadă de 10 ani sau mai mică.

Program operațional: un program care stabilește prioritățile și obiectivele specifice ale unui stat membru și care descrie modul în care vor fi utilizate fondurile (atât din partea UE, cât și cofinanțarea națională publică și privată) în cursul unei perioade date (în general de șapte ani) pentru finanțarea de proiecte. Aceste proiecte trebuie să contribuie la atingerea unui anumit număr de obiective definite la nivelul UE. Programele operaționale pot primi finanțare de la Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune și FSE. Programele operaționale sunt elaborate de statele membre și fac obiectul aprobării de către Comisie înainte de efectuarea oricăror plăți de la bugetul UE.

Realizare: ceea ce se produce sau se obține cu ajutorul resurselor alocate unei intervenții (de exemplu, cursuri de formare profesională pentru tineri șomeri, număr de stații de epurare, kilometri de drumuri construite etc.).

Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES): rețeaua europeană a organizațiilor pieței muncii ce urmărește să faciliteze libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii. Rețeaua este formată din: Biroul european de coordonare, birourile naționale de coordonare, parteneri EURES și parteneri asociați la rețeaua EURES. Lansată în 1993, rețeaua EURES permite schimbul de oferte și de cereri de locuri de muncă și oferă informații privind condițiile de viață și de muncă. Aceste informații sunt puse la dispoziție pe un portal dedicat mobilității pentru ocuparea forței de muncă. În afară de cele 28 de state membre ale UE, la această rețea participă și Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția. În total, există peste 850 de consilieri EURES care își desfășoară activitatea în rețea, oferind sprijin și consiliere.

Rezultat: efectele imediate ale programului asupra destinatarilor (de exemplu, participanți la cursuri care obțin un loc de muncă, reducerea cantității de poluanți din apele uzate epurate, diminuarea timpului de călătorie ca urmare a unor investiții etc.).

Serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM): organizații din statele membre care sunt responsabile de punerea în aplicare a politicilor active în domeniul pieței forței de muncă și care furnizează servicii de calitate în interes public în domeniul ocupării forței de muncă. Ele pot face parte din ministere de resort, din organisme publice sau din societăți care intră sub incidența dreptului public.

Situație de referință: scopul situației de referință este de a servi drept nivel de referință, în raport cu care sunt ulterior fixate și evaluate valori-țintă.

SOLVIT: sistemul Comisiei Europene care dă cetățenilor posibilitatea de a depune o reclamație împotriva unor norme sau a unor decizii injuste aplicate sau adoptate de către administrațiile statelor membre.

Strategia Europa 2020: strategia pe zece ani a Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică a fost lansată în 2010, cu scopul de a crea condițiile necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

UE-28: toate cele 28 de state membre ale Uniunii.

Vârstă de muncă/vârstă activă: vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani (clasificare utilizată de Eurostat); trebuie menționat că, în publicații precum raportul privind mobilitatea forței de muncă, această categorie este ajustată de Comisie la 20–64 de ani, aceasta fiind definiția utilizată în prezentul raport.

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit II – cameră specializată pe domeniile de cheltuieli aferente investițiilor pentru coeziune, creștere și incluziune –, condusă de doamna Iliana Ivanova, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul George Pufan, membru al Curții de Conturi Europene.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-872-9319-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/900564	QJ-AB-18-003-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-9335-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/400987	QJ-AB-18-003-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: http://europa.eu

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/web/general-publications/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea http://europa.eu/contact).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.