Finanțarea durabilă: este nevoie de acțiuni mai coerente din partea UE pentru a redirecționa finanțarea către investiții durabile

Sinteză

I

În 2015, Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre au semnat Acordul de la Paris pentru consolidarea răspunsului global la amenințarea reprezentată de schimbările climatice. Unul dintre scopurile acestui acord este asigurarea faptului că fluxurile de finanțare sunt coerente cu o traiectorie către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice. Este recunoscut pe scară largă faptul că tranziția la o economie cu zero emisii nete va necesita investiții publice și private semnificative.

II

În 2018, Comisia a instituit Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile, care a inclus măsuri de redirecționare a finanțărilor private către investiții durabile, de gestionare a riscurilor financiare asociate schimbărilor climatice și de îmbunătățire a guvernanței corporative durabile în sectorul privat. Totodată, Comisia și Banca Europeană de Investiții și-au continuat eforturile de a pune la dispoziție sprijin financiar public pentru investițiile durabile, în special cele legate de acțiuni climatice.

III

Curtea a examinat dacă Comisia a întreprins acțiunile adecvate pentru a redirecționa finanțarea către investiții durabile. Auditul Curții a analizat în mod special dacă Planul de acțiune din 2018 a abordat principalele probleme legate de finanțarea durabilă și dacă a fost pus în aplicare în timp util. De asemenea, Curtea a evaluat măsura în care sprijinul financiar din partea UE respectă criterii coerente în materie de durabilitate și contribuie la sprijinirea unor investiții durabile.

IV

Raportul poate contribui la punerea în aplicare a strategiei din 2021 de finanțare a tranziției către o economie durabilă, care va finaliza măsurile inițiate în Planul de acțiune din 2018 și le va duce mai departe.

V

Curtea concluzionează că este nevoie de acțiuni mai coerente din partea UE pentru a redirecționa finanțările private și publice către investiții durabile. Comisia și-a concentrat acțiunile asupra creșterii transparenței pe piață, însă nu a completat acțiunile respective cu măsuri care să abordeze costurile activităților economice nedurabile. În plus, Comisia trebuie să aplice criterii coerente pentru a determina durabilitatea investițiilor pe care le sprijină de la bugetul său și să își canalizeze mai bine eforturile pentru a genera oportunități de investiții durabile.

VI

În ceea ce privește măsurile specifice de reglementare, Curtea a constatat că acțiunile planificate s-au concentrat în mod corect pe modalități de îmbunătățire a transparenței – atât în ceea ce privește modul în care se stabilește care investiții pot fi considerate durabile, cât și în ceea ce privește modul în care sectorul financiar și întreprinderile raportează referitor la aspecte legate de durabilitate. Numeroase acțiuni au suferit întârzieri și au nevoie de măsuri suplimentare pentru a putea fi puse în practică. În special, finalizarea sistemului comun de clasificare a activităților durabile (taxonomia UE) care stă la baza etichetării produselor financiare și a standardizării comunicărilor emise de societăți în ceea ce privește durabilitatea a durat mai mult decât fusese planificat. Curtea consideră că aceste acțiuni nu vor fi complet eficace dacă nu sunt însoțite de măsuri suficiente pentru a reflecta costurile sociale și de mediu ale activităților nedurabile.

VII

În ceea ce privește sprijinul financiar din partea UE, Curtea a constatat că BEI joacă un rol important în sprijinirea investițiilor durabile și în aplicarea taxonomiei UE. Totuși, analiza efectuată de Curte cu privire la sprijinul pentru investiții furnizat de Fondul european pentru investiții strategice a arătat că acesta a acordat un sprijin mai redus pentru acțiuni climatice în Europa Centrală și de Est, unde există nevoi considerabile în materie, decât în alte regiuni. În plus, Curtea a constatat că se acordă un sprijin financiar redus pentru proiectele de adaptare la schimbările climatice, care au dificultăți în a atrage finanțare privată. De asemenea, Curtea consideră că UE nu a fost suficient de proactivă în sprijinirea dezvoltării unei rezerve de proiecte durabile și nu a exploatat pe deplin potențialul planurilor naționale privind energia și clima pentru a identifica oportunități de investiții durabile.

VIII

De asemenea, Curtea a constatat că nu există o obligație sistematică în temeiul căreia toate activitățile care primesc finanțare din partea UE să aplice principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”. Mai mult, nu există nicio cerință în cadrul programelor de cheltuieli ale UE, în afară de InvestEU, ca investițiile individuale să fie evaluate în raport cu standarde de mediu și sociale comparabile cu cele utilizate de BEI. Aceasta înseamnă că există riscul să fie utilizate criterii diferite sau insuficient de stricte pentru a se determina durabilitatea socială și din punctul de vedere al mediului a unor activități identice, dar finanțate de programe diferite ale UE. În plus, multe dintre criteriile folosite pentru evaluarea și urmărirea contribuției bugetului UE la obiectivele climatice nu sunt la fel de stricte și de fundamentate pe date științifice precum cele elaborate pentru taxonomia UE.

IX

Curtea recomandă Comisiei:

• să finalizeze măsurile din Planul de acțiune și să clarifice aspectele legate de conformitate și de audit;
• să contribuie mai bine la finanțarea durabilă prin stabilirea unui preț pentru emisiile de gaze cu efect de seră;
• să raporteze cu privire la rezultatele InvestEU din punctul de vedere al climei și al mediului;
• să își intensifice eforturile de a genera o rezervă de proiecte durabile;
• să aplice principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și criteriile taxonomiei UE în mod coerent la nivelul de ansamblu al bugetului UE;
• să monitorizeze și să raporteze cu privire la rezultatele Planului de acțiune și la orice strategie viitoare.

Introducere

01

În 2015, Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre au semnat Acordul de la Paris pentru consolidarea răspunsului global la amenințarea reprezentată de schimbările climatice. Unul dintre scopurile acestui acord este asigurarea faptului că „fluxurile de finanțare sunt coerente cu o traiectorie către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice”¹. De asemenea, UE și statele sale membre s-au angajat să pună în aplicare Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU². UE a prevăzut în tratatele sale obiective legate de protecția mediului și de dezvoltarea durabilă și și-a asumat angajamentul de a sprijini eforturile internaționale de combatere a schimbărilor climatice.

02

Schimbările climatice au fost recunoscute drept un risc pentru stabilitatea sistemului financiar³ și a economiei în ansamblul său. Implicațiile schimbărilor climatice nu se referă numai la impactul economic al fenomenelor meteorologice extreme tot mai pronunțate sau al creșterii nivelului mării („riscuri fizice”), ci și la riscul ca investițiile să își piardă valoarea ca urmare a modificărilor aduse cadrelor de politică, tehnologice și juridice asociate combaterii schimbărilor climatice („riscul de tranziție”). Testul de rezistență privind adaptarea la schimbările climatice aplicat de Banca Centrală Europeană (BCE) la nivelul întregii economii arată că impactul riscurilor climatice asupra întreprinderilor și a băncilor ar putea chiar genera o recesiune sau o prăbușire a pieței financiare⁴.

03

Provocarea constă în organizarea și finanțarea unei tranziții juste din punct de vedere social și durabile din punctul de vedere al mediului către o economie rezilientă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. Este recunoscut pe scară largă faptul că această tranziție va necesita investiții publice și private semnificative. Va fi nevoie atât de majorarea finanțării pentru investițiile necesare pentru obținerea unei economii neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, cât și de consolidarea stabilității financiare prin integrarea considerentelor legate de mediu, sociale și de guvernanță în deciziile de afaceri și de investiții (conceptul de „finanțare durabilă”).

04

Comisia nu a estimat încă amploarea investițiilor totale necesare pentru o tranziție justă pe plan social și durabilă din punctul de vedere al mediului către o economie rezilientă și neutră pentru climă până în 2050 – care să acopere atât atenuarea schimbărilor climatice, cât și adaptarea la acestea (reziliența la schimbările climatice). În 2020, Comisia a estimat că realizarea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030 ar necesita investiții anuale suplimentare de aproximativ 350 de miliarde de euro numai în sistemul energetic⁵, că deficitul în materie de investiții durabile de mediu în sens larg este cuprins între 100 de miliarde de euro și 150 de miliarde de euro anual și că pentru investițiile sociale este nevoie de 142 de miliarde de euro pe an până în 2030⁶. Potrivit estimărilor experților, obținerea unui nivel net al emisiilor egal cu zero până în 2050 în UE-27 ar necesita cheltuieli de capital totale de aproximativ o mie de miliarde de euro pe an în perioada 2021‑2050⁷. Această estimare acoperă tehnologiile și tehnicile curate din domeniul energiei electrice, al transporturilor, al clădirilor, al industriei, al agriculturii și al infrastructurii de transport al energiei.

05

În 2016, Comisia a înființat Grupul de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă, cu misiunea de a furniza consiliere pentru elaborarea unei strategii privind finanțarea durabilă⁸. Grupul includea experți confirmați reprezentând societatea civilă, sectorul financiar și mediul academic, precum și observatori din partea unor instituții europene și internaționale⁹. După cum se arată în raportul final al Grupului de experți la nivel înalt¹⁰ și în rapoartele altor experți¹¹, va fi nevoie de intervenții publice pentru a se asigura nivelul necesar de investiții durabile și aceste intervenții ar trebui să abordeze cel puțin următoarele aspecte esențiale.

• Piețele nu reflectă întregul cost social și de mediu al activităților economice: piața nu ia suficient în considerare costul efectelor secundare negative ale emisiilor de gaze cu efect de seră¹² și al altor efecte sociale și de mediu negative ale activităților economice nedurabile¹³. Astfel, pentru un număr mare de întreprinderi și de investitori publici și privați, nu există cu adevărat un interes financiar în a integra în deciziile lor considerente de mediu, sociale și de guvernanță. După cum a precizat Grupul de experți la nivel înalt, acțiunile din sistemul financiar nu pot înlocui un semnal puternic privind prețul carbonului¹⁴.
• Lipsa de transparență și comunicarea insuficientă de informații referitoare la activitățile durabile: comunicările limitate de informații referitoare la durabilitate în sectorul privat și în cel public pot conduce la o asimetrie informațională între investitori și entitățile în care s-a investit în ceea ce privește performanța activelor în materie de durabilitate. Lipsa unei armonizări face ca definițiile și criteriile „verzi” să permită diferite interpretări și „dezinformarea ecologică”. Interesul pentru investițiile durabile este în creștere, însă investitorii nu dispun de datele fiabile și comparabile de care au nevoie pentru a lua decizii în cunoștință de cauză¹⁵.
• Posibilitatea ca unele investiții durabile să se confrunte cu riscuri și costuri de finanțare mai ridicate: modificările mediului juridic, politic și tehnologic pot accentua riscurile aferente investițiilor durabile. În plus, evaluarea și respectarea standardelor de durabilitate pot genera costuri financiare mai ridicate pentru activitățile durabile¹⁶. În anumite cazuri, proiectele durabile vor avea nevoie de sprijin public pentru a fi viabile din punct de vedere financiar („bancabile”)¹⁷. De exemplu, proiectele de adaptare la schimbările climatice necesită deseori finanțări inițiale semnificative, nu au un flux stabil de venituri și oferă beneficii nefinanciare după încheierea proiectului care sunt greu de evaluat din punct de vedere economic.
• Lipsa de claritate în ceea ce privește nevoile în materie de investiții durabile și proiectele disponibile: în anumite sectoare și regiuni, investitorii care doresc să investească în mod durabil nu dețin informații privind nevoile în materie de investiții durabile și proiectele disponibile. În unele cazuri, lipsa de proiecte disponibile se explică prin capacitatea sau know-how-ul insuficient de la nivelul dezvoltatorilor de proiecte private și al autorităților publice. Aceasta constituie o problemă mai ales pentru proiectele de infrastructură durabilă, care sunt complexe din punctul de vedere al proiectării, al finanțării și al punerii în aplicare, însă sunt necesare pentru o tranziție către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice¹⁸.

06

UE a recunoscut că este nevoie de intervenție publică pentru rezolvarea acestor probleme. În special, Uniunea a recunoscut necesitatea unei strategii coerente, care să combine măsurile de reglementare a piețelor financiare cu sprijinul strategic pentru investiții durabile. Măsurile de reglementare ale UE adresate investitorilor, întreprinderilor și altor participanți la piața financiară pot contribui la redirecționarea finanțării private către investiții durabile.

07

Grupul de experți la nivel înalt a formulat recomandări care au stat la baza Planului de acțiune din 2018 al Comisiei privind finanțarea creșterii durabile¹⁹ (denumit în continuare „Planul de acțiune”). Acesta cuprinde zece „acțiuni” (a se vedea figura 1).

08

Figura 2 prezintă complexitatea și interdependența între diferitele acțiuni propuse de Planul de acțiune pentru fiecare dintre principalele părți interesate implicate în finanțarea durabilă.

09

În baza cadrului financiar multianual 2021‑2027, UE intenționează să sprijine investițiile publice și private alocând cel puțin 30 % din bugetul UE pentru acțiuni climatice. Partea corespunzătoare din bugetul UE reprezintă aproximativ 358 de miliarde de euro, din care 7,9 miliarde de euro constituie garanția bugetară legată de programul InvestEU. În plus, statele membre vor trebui să aloce cel puțin 37 % din fondurile pe care le primesc în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență pentru sprijinirea acțiunilor climatice, procent care se estimează că reprezintă aproximativ 268 de miliarde de euro. În paralel, Banca Europeană de Investiții (BEI) intenționează să pună la dispoziție finanțare în valoare de aproximativ 192 de miliarde de euro pentru acțiuni climatice și pentru durabilitatea din punctul de vedere al mediului, în condițiile menținerii volumelor sale globale de finanțare. Obiectivul combinat al InvestEU și al BEI este să atragă din partea altor investitori investiții private și publice suplimentare de aproximativ 522 de miliarde de euro. Per ansamblu, sprijinul financiar din partea UE ar putea contribui la asigurarea unei finanțări de peste 200 de miliarde de euro pe an, în perioada 2021‑2027, din cei aproximativ o mie de miliarde de euro necesari (a se vedea punctul 04). Figura 3 prezintă în mod sintetic planurile UE și ale BEI pentru sprijinirea investițiilor durabile asociate acțiunilor climatice și durabilității din punctul de vedere al mediului în perioada 2021‑2027.

Sfera și abordarea auditului

10

Obiectivul Curții a fost acela de a examina dacă Comisia a întreprins acțiunile adecvate pentru a redirecționa finanțarea către investiții durabile. În acest scop, Curtea a evaluat dacă măsurile din Planul de acțiune:

1. abordează principalele probleme evidențiate mai sus (punctul 05), și anume:
   
   
   1. faptul că piața nu reflectă costurile sociale și de mediu ale activităților nedurabile;
   2. lipsa de transparență în legătură cu ceea ce este durabil;
   3. riscurile și costurile financiare mai mari ale unor investiții durabile; și
   4. lipsa de claritate în ceea ce privește nevoile în materie de investiții durabile și proiectele disponibile.
2. au fost puse în aplicare conform planificării.

De asemenea, Curtea a evaluat dacă sprijinul financiar din partea UE se bazează pe aplicarea unor criterii coerente în materie de durabilitate și contribuie la sprijinirea unor investiții durabile.

11

Curtea constată că, având în vedere caracterul, tipul și programarea măsurilor din Planul de acțiune, este prea devreme să se evalueze eficacitatea acestora în redirecționarea finanțării private și publice către investiții durabile.

12

Raportul oferă o prezentare cuprinzătoare a acțiunilor întreprinse de UE în ceea ce privește finanțarea durabilă. Acesta evidențiază provocările și riscurile pe care Comisia trebuie să le abordeze pentru a asigura reușita strategiei privind finanțarea durabilă. Raportul Curții este menit să prezinte relevanță pentru punerea în aplicare a strategiei din 2021 de finanțare a tranziției către o economie durabilă²⁰. După cum se arată în comunicarea respectivă, măsurile din Planul de acțiune din 2018 stabilesc primele „elemente fundamentale” ale cadrului financiar durabil al UE care va fi „finalizat și consolidat” prin strategia din 2021. Anexa VI identifică acțiunile din noua strategie pentru care recomandările Curții prezintă relevanță.

13

Auditul Curții a avut la bază:

• o analiză a propunerilor, a orientărilor și a rapoartelor relevante ale Comisiei privind finanțarea durabilă, în special în ceea ce privește taxonomia UE, etichetarea produselor financiare durabile și comunicările de informații referitoare la durabilitate;
• o analiză a dispozițiilor relevante din legislația în vigoare a UE și a propunerilor în materie de reglementare asociate Planului de acțiune, precum și a principalelor programe de cheltuieli de la bugetul UE pentru perioadele 2014‑2020 și 2021‑2027 (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă, Mecanismul pentru interconectarea Europei, FEIS/InvestEU, Mecanismul de redresare și reziliență);
• o analiză a unor documente publicate de cercetători, grupuri de reflecție, organizații internaționale și organisme și instituții relevante ale UE cu privire la finanțarea durabilă;
• o analiză a portofoliului de investiții FEIS și o evaluare a aplicării standardelor sociale și de mediu de către BEI, pe baza unei selecții aleatorii de 12 operațiuni care contribuie la acțiunile climatice;
• întrevederi cu funcționari din cadrul Comisiei și al BEI; și
• contribuții scrise și verbale din partea unor experți externi, folosite pentru a analiza mediul de audit și pentru a obține feedback privind proiectul de observații și de concluzii.

14

Auditul Curții nu a acoperit acțiuni de promovare a finanțării durabile de către Banca Centrală Europeană sau de către autoritățile naționale. Din cauza restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19, Curtea nu a putut efectua vizite la fața locului la autoritățile naționale și la proiectele de investiții sprijinite prin FEIS.

Observații

Acțiunile UE în domeniul finanțării durabile erau necesare, însă nu abordează toate problemele importante

15

În această secțiune a raportului, Curtea analizează în ce măsură acțiunile UE enumerate în Planul de acțiune al Comisiei abordează problemele identificate la punctul 05, în special în ceea ce privește transparența privind durabilitatea și externalitățile negative. De asemenea, Curtea analizează progresele înregistrate în punerea în aplicare a diferitelor măsuri din Planul de acțiune și evidențiază riscurile conexe.

Acțiunile planificate s-au concentrat în mod corect pe îmbunătățirea transparenței cu privire la ceea ce este „durabil”

16

Curtea a constatat că șapte dintre cele zece acțiuni din Planul de acțiune²¹ vizau redirecționarea finanțării către investiții durabile prin îmbunătățirea transparenței în ceea ce privește durabilitatea activităților economice și a produselor financiare. Comisia a abordat această problemă introducând un sistem comun de clasificare a activităților durabile numit „taxonomia UE” (acțiunea 1). Acesta se bazează pe activitatea Grupului de experți tehnici creat în acest scop. Taxonomia UE furnizează o bază pentru celelalte măsuri, care necesită o definiție clară a ceea ce este „durabil”.

17

Pentru a ajuta investitorii să identifice oportunități de investiții durabile, Comisia a propus introducerea de standarde și de etichete pentru produsele financiare durabile aplicabile la nivelul UE (acțiunea 2); cerințe pentru a pune la dispoziția investitorilor consiliere cu privire la durabilitatea produselor financiare (acțiunea 4); și indici de referință pentru a le permite investitorilor să evalueze performanța financiară a investițiilor durabile (acțiunea 5).

18

De asemenea, Comisia a propus ca agențiile de rating și cercetătorii de piață să integreze mai bine aspectele legate de durabilitate în informațiile pe care le furnizează investitorilor (acțiunea 6) și ca furnizorii de produse financiare și consilierii financiari să își informeze clienții cu privire la riscurile în materie de durabilitate asociate deciziilor de investiții (acțiunea 7). În ceea ce privește întreprinderile, Planul de acțiune prevedea îmbunătățirea modului în care acestea raportează cu privire la aspectele de durabilitate, în special cele legate de climă (acțiunea 9).

19

Pe lângă măsurile legate de transparență, Planul de acțiune prevedea explorarea modalităților optime de a integra aspectele legate de durabilitate în „cerințele prudențiale” pentru bănci și pentru societățile de asigurări (acțiunea 8) și promovarea durabilității și a guvernanței corporative orientate pe termen lung (acțiunea 10).

20

În fine, Comisia a planificat majorarea investițiilor durabile prin aplicarea unui cadru și a unor instrumente de finanțare durabilă la fondurile UE, în special FEIS și programul InvestEU (acțiunea 3). Aceasta a fost singura acțiune menită să reducă riscul și costurile investițiilor durabile și să încurajeze dezvoltarea de proiecte durabile. Curtea acoperă FEIS și programul InvestEU la punctele  54-73.

21

Per ansamblu, Curtea a constatat că Planul de acțiune reflecta îndeaproape principalele recomandări incluse în raportul final al Grupului de experți la nivel înalt (punctul 07 și anexa I). Comisia a considerat pe bună dreptate că elaborarea taxonomiei UE (acțiunea 1) este acțiunea cea mai importantă și cea mai urgentă.

Măsurile vizând reflectarea costurilor sociale și de mediu ale activităților nedurabile erau insuficiente

22

Curtea a constatat că Planul de acțiune nu era însoțit de o acțiune specifică vizând problema costurilor sociale și de mediu ale activităților nedurabile (a se vedea punctul 05) și nici nu făcea referire la acest aspect subiacent, în pofida faptului că Grupul de experți la nivel înalt i-a subliniat importanța în raportul său final. Comisia lucrează la o serie de măsuri pentru a se lua mai bine în considerare costurile de mediu ale emisiilor de gaze cu efect de seră și alte prejudicii aduse mediului (care decurg, de exemplu, din poluarea aerului, din poluarea fonică sau din pierderea capitalului natural), măsuri care ar putea contribui la redirecționarea finanțării către investiții durabile. Curtea prezintă informații cu privire la unele dintre aceste acțiuni la punctele următoare.

23

După cum s-a precizat în raportul anterior al Curții, prețul carbonului trebuie să fie suficient de ridicat pentru a se asigura că există stimulentele adecvate în vederea atingerii obiectivelor legate de acțiunile climatice²². În 2020, Comisia a început activitatea de reformare a EU ETS cu scopul de a atinge obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55 % pentru 2030 și obiectivul de zero emisii nete de gaze cu efect de seră pentru 2050²³. În cadrul EU ETS, societățile care își desfășoară activitatea în industria grea, în sectorul generării de energie electrică și de energie termică și în sectorul aviației comerciale trebuie să obțină certificate de emisii pentru a-și acoperi emisiile excedentare de dioxid de carbon²⁴. Prețul carbonului este determinat de cererea și oferta pentru aceste certificate. Unii experți au sugerat introducerea unor „limite de fluctuație a prețului” sau cel puțin a unui preț minim pentru emisiile de gaze cu efect de seră, pentru a stabiliza și a crește treptat prețul de piață al acestora²⁵. Alți experți sunt de părere că măsurile existente de stabilizare a pieței au fost pertinente până acum, dar că acestea vor trebui revizuite în viitor²⁶.

24

În prezent, EU ETS acoperă doar aproximativ 40 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Spațiul Economic European²⁷. Restul emisiilor intră în domeniul de aplicare al Regulamentului UE privind partajarea eforturilor²⁸, iar statele membre sunt responsabile pentru reducerea emisiilor din sectoare precum cel al transporturilor și cel al construcțiilor, două sectoare responsabile pentru creșterea emisiilor²⁹. La momentul auditului, 14 state membre ale UE anunțaseră sau puseseră în aplicare o formă de taxă pe emisiile de dioxid de carbon sau un mecanism de stabilire a prețului carbonului, cu diferențe semnificative între sectoarele vizate și prețul stabilit pentru emisiile de gaze cu efect de seră³⁰. Potrivit Băncii Centrale Europene, niciunul dintre aceste mecanisme nu a permis creșterea sistematică a prețului emisiilor de dioxid de carbon pentru a se atinge obiectivele naționale în materie de reducere a acestora³¹.

25

În lipsa unui mecanism echivalent de tarifare a carbonului în alte țări, există riscul ca producția să se mute în afara UE către țări cu politici climatice mai puțin stricte. O astfel de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon” poate duce mai degrabă la o creștere globală decât la o reducere a emisiilor. Pentru a aborda aceste probleme, Comisia a propus adoptarea unui „mecanism de ajustare la frontieră a tarifului pentru emisiile de dioxid de carbon”³². Mecanismul ar avea drept scop să asigure faptul că prețul produselor importate reflectă cu mai multă acuratețe conținutul lor de carbon. Comisia intenționează să publice o propunere referitoare la acest mecanism în al doilea trimestru al anului 2021³³.

26

Subvențiile pentru produsele cu o utilizare intensivă a dioxidului de carbon favorizează, de asemenea, activitățile nedurabile. De exemplu, unele state membre oferă în continuare subvenții pentru combustibilii fosili, cheltuind în medie 55 de miliarde de euro pe an pentru a subvenționa producția și consumul de petrol, gaze și cărbune³⁴. Comisia a solicitat statelor membre să prezinte măsuri pentru eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili în planurile lor naționale privind energia și clima. Potrivit Comisiei³⁵, 13 state membre³⁶ și-au comunicat intențiile de a introduce planuri pentru eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili, dar numai șase (Austria, Franța, Germania, Letonia, Lituania și Spania) au stabilit termene în acest sens.

Numeroase acțiuni au suferit întârzieri și au nevoie de măsuri suplimentare pentru a deveni operaționale

27

Cele zece acțiuni din Planul de acțiune sunt împărțite în 27 de măsuri cu termene separate și ar fi trebuit să fie finalizate cel târziu până la sfârșitul anului 2019 (anexa II). Comisia a prezentat progresele înregistrate în raport cu obiectivele Planului de acțiune abia în iulie 2021.

28

Curtea a evaluat natura măsurilor planificate și stadiul punerii în aplicare a acestora până la 7 iulie 2021. Analiza Curții arată că, la aproximativ 18 luni după termenul-limită, fuseseră finalizate 21 de măsuri, iar 6 încă erau în curs de punere în aplicare (inclusiv două măsuri recurente). Punerea în aplicare a 11 dintre cele 21 de măsuri finalizate suferise întârzieri față de termenele prevăzute în Planul de acțiune (tabelul 1).

29

Potrivit constatărilor Curții, Comisia nu a stabilit indicatori pentru monitorizarea și raportarea rezultatelor măsurilor din Planul de acțiune. Acest lucru este deosebit de important, întrucât succesul Planului de acțiune depinde de gradul de adoptare a măsurilor, care au un caracter voluntar (anexa II). În absența unor astfel de indicatori, nu se vor putea monitoriza progresele și nu se va putea evalua performanța niciunei strategii a UE de redirecționare a finanțării către investiții durabile.

Taxonomia UE a suferit întârzieri și trebuie rezolvate unele probleme restante înainte ca ea să poată fi pe deplin implementată

30

Înainte ca taxonomia UE să fie propusă de Comisie, unele state membre încercaseră să combată riscul dezinformării ecologice elaborându-și propriile taxonomii, ceea ce a condus la o gamă de diferite etichete și standarde³⁷. În afara UE, unele țări lucrează la propriile taxonomii privind finanțarea durabilă, inspirându-se, în unele cazuri, din activitatea UE³⁸. Taxonomia UE a fost concepută ca un sistem de clasificare a durabilității activităților economice pe baza dovezilor științifice. Ea este gândită în principal pentru a fi aplicată de emitenții de titluri de valoare și de obligațiuni, de investitorii instituționali, de administratorii de active și de alți participanți la piața financiară care oferă produse financiare în UE, precum și de băncile centrale³⁹ (caseta 1). În plus, autoritățile publice o pot folosi pentru a clasifica durabilitatea activităților lor.

31

Comisia a decis să introducă taxonomia UE printr-un regulament al UE de instituire a cadrului și printr-o serie de acte juridice, adoptate de Comisie, care să specifice în detaliu criteriile taxonomiei UE pentru evaluarea durabilității pe care o prezintă activitățile economice din punctul de vedere al mediului. Taxonomia UE evidențiază șase obiective de mediu (figura 4). Activitățile durabile trebuie să contribuie semnificativ la cel puțin unul dintre acestea și să nu aducă prejudicii semnificative niciunuia dintre celelalte cinci obiective de mediu.

32

Pentru a se califica drept „durabilă din punctul de vedere al mediului” în sensul Regulamentului privind taxonomia, o activitate economică trebuie să îndeplinească cele patru condiții prezentate în figura 5.

33

Lista activităților acoperite de taxonomia UE se poate schimba în timp. Regulamentul privind taxonomia recunoaște necesitatea unei revizuiri periodice a listei de activități și a criteriilor asociate acestora, pentru a reflecta schimbările de la nivel normativ și evoluțiile tehnologice. Figura 6 de mai jos prezintă exemple de activități aliniate la taxonomia UE care contribuie substanțial la atenuarea schimbărilor climatice.

34

Curtea a constatat că dezvoltarea taxonomiei UE a înregistrat întârzieri considerabile. Deși Regulamentul privind taxonomia a fost propus de Comisie conform planificării, în mai 2018, acesta nu a fost adoptat de colegiuitorii UE decât abia în iunie 2020. Întârzierea taxonomiei UE afectează și punerea în aplicare a altor măsuri din Planul de acțiune pentru care este nevoie de o definiție clară a ceea ce este „durabil”, în special în ceea ce privește informările în materie de durabilitate și etichetarea produselor financiare. În iunie 2021, Comisia a adoptat actul juridic privind criteriile taxonomiei UE în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, actul fiind prevăzut să intre în vigoare începând cu ianuarie 2022. În ceea ce privește celelalte patru obiective de mediu menționate în taxonomia UE, Comisia a numit un nou grup de experți („Platforma privind finanțarea durabilă”⁴²) pentru a elabora o propunere până la sfârșitul lunii decembrie 2021, fiind prevăzut ca actele să intre în vigoare în ianuarie 2023. De asemenea, platforma va prezenta Comisiei un raport cu privire la extinderea taxonomiei UE la obiective sociale și cu privire la respectarea garanțiilor sociale minime⁴³. În plus, Comisia se consultă cu Grupul de experți din statele membre, care reunește experți din cele 27 de țări ale UE. Anexa IV prezintă cronologia adoptării taxonomiei UE.

35

Atât analiza Curții, cât și feedbackul transmis de părțile interesate⁴⁴ evidențiază că încă nu a fost determinată durabilitatea unor activități și tehnologii importante, cu un impact semnificativ asupra mediului, cum ar fi agricultura, producția de energie electrică din gaze naturale⁴⁵ și energia nucleară (caseta 2).

36

Curtea a constatat că există riscul ca taxonomia UE să nu fie la fel de eficace în sprijinirea angajamentului UE de a ajunge la zero emisii nete până în 2050⁴⁸ dacă actele delegate diluează criteriile bazate pe dovezi științifice propuse de Grupul de experți tehnici⁴⁹. În special, Curtea a constatat că propunerea Comisiei din 2020⁵⁰ contrazicea propunerea Grupului de experți tehnici, clasificând anumite centrale electrice alimentate cu gaze drept durabile, fără ca acestea să aibă obligația de a ajunge la zero emisii nete până în 2050, conform propunerilor experților. Comisia a exclus temporar din proiectul de act delegat publicat în aprilie 2021 criteriile din taxonomia UE pentru centralele electrice alimentate cu gaze și intenționează să le includă mai târziu în 2021⁵¹.

37

Contribuția taxonomiei UE și a schemelor de etichetare la redirecționarea finanțării private către investiții durabile va depinde, de asemenea, de dezvoltarea sa viitoare. Potrivit Regulamentului privind taxonomia, aceasta ar putea, în viitor, să furnizeze criterii pentru identificarea activităților care aduc prejudicii semnificative mediului („taxonomie maro”), precum și criterii referitoare la alte obiective de durabilitate, inclusiv obiective sociale („taxonomie socială”)⁵². Adoptarea pe bază voluntară se poate dovedi dificilă, dat fiind că, până în prezent, volumul Regulamentului privind taxonomia și al actelor delegate depășește 500 de pagini⁵³ pentru doar două dintre cele șase obiective de mediu. Comisia este în curs de a dezvolta instrumente digitale pentru a facilita utilizarea taxonomiei UE și raportarea în materie de durabilitate⁵⁴.

Comisia a înregistrat o serie de progrese în îmbunătățirea informațiilor destinate investitorilor cu privire la oportunitățile de finanțare durabilă

38

Acțiunile 2, 4 și 5 din Planul de acțiune vizează crearea de instrumente pentru a-i informa pe investitori cu privire la oportunitățile de finanțare durabilă și cu privire la utilizarea taxonomiei UE. Astfel de instrumente îi pot stimula pe investitorii instituționali, precum fondurile de pensii, să redirecționeze finanțare către investiții durabile (caseta 3).

39

Acțiunea „Crearea de standarde și etichete” (acțiunea 2) urmărește să aducă o soluție la problema că unele produse financiare sunt comercializate drept „durabile” și „verzi” deși aduc prejudicii semnificative mediului. Riscul unei astfel de dezinformări ecologice reprezintă una dintre principalele preocupări ale investitorilor instituționali și ale clienților acestora care doresc să investească durabil și unul dintre principalele motive ale creării diferitor etichete precum TEEC Label în Franța, FNG Siegel în Germania și LuxFLAG în Luxemburg⁵⁷.

40

În 2019, Grupul de experți tehnici a recomandat crearea unui standard al UE privind obligațiunile verzi, cu caracter voluntar și bazat pe criteriile taxonomiei UE⁵⁸, pentru a reduce riscul dezinformării ecologice și a promova investițiile transfrontaliere. Comisia a prezentat propunerea referitoare la un standard al UE privind obligațiunile verzi la 6 iulie 2021⁵⁹. În momentul de față, deși UE este lider în emisiunea de obligațiuni verzi, valoarea de piață a acestora rămâne scăzută (caseta 4). Totodată, pentru a finanța Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), Comisia intenționează să se împrumute cu o sumă de până la 250 de miliarde de euro prin emisiuni de obligațiuni verzi⁶⁰.

41

În ceea ce privește alte produse financiare (fonduri de investiții, produse de asigurări de viață și depozite), Centrul Comun de Cercetare a elaborat propuneri de criterii pentru a lega utilizarea etichetei ecologice a UE de taxonomia UE⁶⁴. Comisia intenționează să adopte aceste criterii la începutul anului 2022.

42

În ceea ce privește utilizarea practică a taxonomiei UE pentru standarde și etichete privind produsele financiare, încă există numeroase incertitudini legate de demonstrarea conformității cu taxonomia UE. Această problemă a fost ridicată de Comisie în consultarea sa publică din 2020 referitoare la strategia reînnoită privind finanțarea durabilă⁶⁵. Per ansamblu, părțile interesate au fost de acord că verificatorii obligațiunilor verzi ale UE ar trebui să fie autorizați la nivelul UE. În ceea ce privește eticheta ecologică a UE pentru produsele financiare, nu este încă clar rolul pe care îl vor avea, de exemplu, Comisia sau autoritățile europene de supraveghere în supervizarea organismelor competente să certifice utilizarea etichetei ecologice a UE care este legată de taxonomia UE.

43

Standardele și etichetarea nu reprezintă singura modalitate de a încuraja investitorii să efectueze investiții durabile. Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe recomandă, ca bună practică, să se țină cont de aspectele legate de durabilitate atunci când se furnizează consultanță în materie de investiții⁶⁶. Regulamentele delegate ale Comisiei în care este prevăzută obligația de a se lua în considerare preferințele în materie de durabilitate ale clientului retail în consilierea financiară (acțiunea 4), planificate pentru al doilea trimestru al anului 2019, au fost adoptate de Comisie în aprilie 2021⁶⁷.

44

Grupul de experți tehnici al Comisiei considera că investitorii nu dispun de indici de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon care să fie fiabili și care, de exemplu, să îi informeze cu privire la rentabilitatea investițiilor aliniate la Acordul de la Paris⁶⁸. În 2019, pe baza raportului grupului de experți referitor la indicii de referință pentru activitățile climatice⁶⁹, Comisia a creat un indice UE de referință „aliniat la Acordul de la Paris”, precum și un indice al UE de referință pentru „activitățile de tranziție climatică”⁷⁰ (acțiunea 5).

Expunerea sectorului privat la riscuri legate de durabilitate va rămâne neclară până când noile cerințe ale UE în materie de informare cu privire la acest aspect vor deveni pe deplin aplicabile

45

Pentru a îmbunătăți cerințele existente în materie de informare cu privire la durabilitate, Comisia și-a propus să instituie un nou cadru la nivelul UE pentru sectorul financiar și întreprinderi, prin acțiunile 7 și 9. Investitorii și supraveghetorii din sectorul financiar încă nu dețin suficiente informații privind expunerea diferitelor entități la riscurile legate de durabilitate și privind efectele sociale și de mediu ale investițiilor. Această lipsă de informații inhibă investițiile durabile și riscă să conducă la apariția unor active depreciate. În plus, ea împiedică părțile interesate și societatea civilă să tragă societățile comerciale la răspundere pentru eventuale prejudicii aduse mediului și societății⁷¹.

46

Acțiunile la nivelul UE au fost precedate de inițiative naționale importante pe această temă. De exemplu, Legea privind tranziția energetică pentru o creștere verde din Franța (2015)⁷² impunea investitorilor instituționali să comunice impactul climatic al investițiilor lor și să își măsoare expunerea la riscurile climatice. La nivel multinațional, Consiliul pentru Stabilitate Financiară a creat Grupul operativ pentru prezentarea de informații legate de climă⁷³. În 2017, acest grup operativ a recomandat ca actorii financiari și nefinanciari să prezinte informații financiare legate de climă privind guvernanța, strategia, gestionarea riscurilor și obiectivele lor⁷⁴. În 2019, Comisia a integrat recomandările grupului operativ în orientările sale privind prezentarea de informații legate de climă din cadrul Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare⁷⁵, însă aceste orientări nu erau obligatorii, iar informațiile raportate rămân eterogene (a se vedea punctul 48).

47

Regulamentul UE prin care s-au introdus obligații de comunicare a informațiilor legate de durabilitate în mod specific pentru sectorul serviciilor financiare (Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare)⁷⁶ (acțiunea 9) a fost adoptat în 2019, la patru ani de la introducerea cerințelor inovatoare din dreptul intern francez. Pentru ca regulamentul să devină pe deplin operațional, Comisia mai trebuie să adopte standardele tehnice⁷⁷. Potrivit regulamentului, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente dețin toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru a monitoriza modul în care participanții la piața financiară respectă cerințele în materie de informare. Curtea a constatat că, până în prezent, Comisia nu a furnizat statelor membre orientări suficiente cu privire la modul în care ar trebui supervizată aplicarea cerințelor Regulamentului privind informațiile legate de durabilitate în sectorul serviciilor financiare.

48

Pentru a consolida comunicarea informațiilor în materie de durabilitate de către întreprinderi în general, nu numai în cazul instituțiilor financiare (acțiunea 9), Comisia și-a propus să remedieze lacunele Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare prin prezentarea unei propuneri noi. În prezent, doar anumite societăți mari cu peste 500 de angajați sunt incluse în sfera de aplicare a directivei, iar auditul comunicărilor de informații nu este obligatoriu⁷⁸. În documentul său de analiză din 2019 privind comunicarea de informații în materie de durabilitate⁷⁹, Curtea a raportat că unele state membre au mers dincolo de cerințele directivei, extinzându-i sfera de aplicare și/sau impunând un audit extern al informațiilor nefinanciare.

49

În aprilie 2021, Comisia a publicat o propunere legislativă de directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, care modifică Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare. Potrivit Comisiei, această propunere ar acoperi aproximativ 49 000 de societăți cotate la bursă, comparativ cu cele aproximativ 11 700 vizate în prezent; propunerea prevede dezvoltarea unor standarde europene pentru raportarea de informații nefinanciare, cu sprijinul Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară, și susține inițiativele de standardizare la nivel mondial fundamentate pe activitatea Grupului operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă⁸⁰. Ea răspunde, de asemenea, unei dificultăți esențiale identificate în documentul de analiză din 2019 al Curții referitor la raportarea cu privire la sustenabilitate, și anume implicarea auditorilor. Astfel, propunerea prevede obligativitatea auditului extern de a furniza o asigurare limitată în ceea ce privește informările în materie de durabilitate. Potrivit Comisiei, furnizarea unei asigurări rezonabile, astfel cum se cere pentru raportările financiare, nu este încă fezabilă din cauza lipsei de standarde de audit relevante⁸¹. Nici Regulamentul privind taxonomia, nici Directiva privind raportarea de informații nefinanciare nu prevăd obligația organismelor din sectorul public care nu sunt constituite sub formă de societăți să comunice informații cu privire la durabilitatea activităților lor, cu excepția cazurilor în care acestea au fost definite drept entități de interes public de către statele membre.

50

În ceea ce privește raportarea financiară, în standardele internaționale de contabilitate nu a fost adusă deocamdată nicio modificare care să acopere problemele ridicate de schimbările climatice și care să răspundă cererilor din partea investitorilor⁸². Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat însă materiale educaționale cu privire la modul în care societățile raportoare ar trebui să abordeze aspectele legate de climă în corpul actual al Standardelor internaționale de raportare financiară.

Măsurile de favorizare a investițiilor pe termen mai lung încă se află în faza de pregătire și nu au fost prezentate propuneri legislative

51

Măsurile prevăzute de Comisie în cadrul acțiunii 10 s-au axat pe identificarea cauzelor viziunii pe termen scurt întâlnite uneori în sectorul financiar.

52

Planul de acțiune include alte trei acțiuni care pot încuraja investițiile durabile pe termen lung. Acestea cuprindeau: o mai bună integrare a durabilității în ratinguri și în cercetarea de piață (acțiunea 6); înglobarea durabilității în cerințele prudențiale (acțiunea 8) și explorarea unor tratamente contabile alternative pentru portofoliile de investiții pe termen lung (o măsură adoptată în cadrul acțiunii 9). Acțiunile constau în studii, analize, consultări și reflecții asupra soluțiilor posibile. Informații mai detaliate privind fiecare acțiune sunt oferite în anexa III.

53

Grupul de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă a notat în raportul său final că Standardul internațional de raportare financiară 9 (IFRS 9)⁸³ este privit de multe societăți ca având un impact negativ asupra finanțării pe termen lung a investițiilor de capital. În Planul de acțiune, Comisia s-a angajat să raporteze, până la sfârșitul anului 2018, cu privire la impactul pe care îl are IFRS 9 asupra investițiilor pe termen lung. Până acum, Comisia nu a întocmit un astfel de raport. Modificarea IFRS 9 depinde de decizia Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), care este independent de Uniunea Europeană. Comisia a comunicat acestui consiliu preocupările sale. Ea nu consideră această problemă ca fiind urgentă, întrucât societățile cel mai probabil să fie afectate (societățile de asigurări) pot opta pentru amânarea aplicării IFRS 9 până în 2023⁸⁴.

Sprijinul financiar acordat de UE pentru investiții nu se bazează pe criterii de durabilitate coerente

54

În secțiunea de față, Curtea evaluează dacă Planul de acțiune a abordat problema riscurilor și a costurilor mai mari pentru anumite investiții durabile și pe cea a lipsei de proiecte durabile disponibile (a se vedea punctul 05). În plus, Curtea examinează modul în care UE aplică bunele practici în materie de finanțare durabilă pentru CFM 2014‑2020 și CFM 2021‑2027. Curtea descrie: (a) rolul BEI în finanțarea acțiunilor climatice și a durabilității din punctul de vedere al mediului; (b) modul în care FEIS a sprijinit regiunile în care este cea mai mare nevoie de investiții durabile și modul în care InvestEU este prevăzut să sprijine și să acopere aceste regiuni; și (c) mecanismele de evaluare a durabilității investițiilor finanțate din granturi UE.

BEI joacă un rol important în finanțarea durabilă

55

Atunci când a examinat sprijinul acordat din FEIS pentru investiții durabile, Curtea a evaluat rolul pe care îl joacă BEI în finanțarea durabilă. În primul rând, Curtea a verificat dacă BEI asigură finanțare în condiții favorabile pentru proiecte durabile. În al doilea rând, Curtea a verificat dacă BEI contribuie la reducerea riscurilor și a costurilor investițiilor durabile pentru alți investitori. În al treilea rând, Curtea a analizat, de asemenea, alte modalități prin care BEI promovează utilizarea principiilor finanțării durabile.

BEI oferă finanțare pentru proiecte din domeniul acțiunilor climatice în condiții favorabile

56

În perioada 2012‑2020, BEI a raportat că a acordat finanțare în valoare de 197 de miliarde de euro, prin care s-au sprijinit investiții în valoare de 670 de miliarde de euro în proiecte care protejează mediul, reduc emisiile de gaze cu efect de seră și ajută țările să se adapteze la efectele schimbărilor climatice⁸⁵. BEI își propune să majoreze cota de finanțare pentru acțiunile climatice și pentru durabilitatea din punctul de vedere al mediului până la 50 % până în 2025, preconizându-se că aceasta va genera o finanțare de 292 de miliarde de euro din partea BEI în perioada 2021‑2030. Obiectivul Grupului BEI este să sprijine investiții în valoare de 1 000 de miliarde de euro în acțiuni în domeniul climei și al mediului în această perioadă⁸⁶ (tabelul 2). Investițiile sprijinite includ contribuții din FEIS și din InvestEU, precum și din finanțarea pentru acțiuni climatice și durabilitatea din punctul de vedere al mediului acordată din Fondul European de Investiții (FEI)⁸⁷, împreună cu alte cofinanțări private și publice ale proiectelor sprijinite. BEI nu a publicat o defalcare mai detaliată în funcție de obiectivele climatice și de mediu pentru prognozele sale. În ceea ce privește sprijinul din FEIS, BEI a oferit finanțare adesea în termeni și condiții mai bune (cum ar fi o rată a dobânzii mai avantajoasă sau o perioadă de rambursare mai lungă) decât ar fi putut obține un debitor pe piață.

BEI verifică respectarea standardelor sociale și de mediu

57

Curtea a examinat procedurile de diligență în domeniul mediului și în domeniul social aplicate de BEI pentru operațiunile din cadrul FEIS, pentru a evalua modul în care BEI se asigură că proiectele finanțate din FEIS sunt durabile. Curtea a verificat modul în care au fost aplicate în practică aceste proceduri pentru o selecție de 12 proiecte sprijinite prin FEIS.

58

Curtea a constatat că, în cazul investițiilor cu un impact social și de mediu semnificativ, BEI evaluează conformitatea cu standardele sale sociale și de mediu, aceasta fiind o condiție contractuală pentru acordarea finanțării⁸⁸. De asemenea, BEI evaluează reziliența proiectelor în fața schimbărilor climatice și poate cere ca proiectele să fie modificate, pentru a li se limita riscurile legate de efectul asupra climei (punctul 02).

59

Atunci când a evaluat procedurile de diligență ale BEI, Curtea a constatat că BEI recurge la o estimare a volumului potențialelor emisii de gaze cu efect de seră⁸⁹ și folosește un „preț virtual al emisiilor de dioxid de carbon”, pentru a integra în costul proiectului efectele externe negative ale emisiilor⁹⁰. Această metodă reduce în mod efectiv viabilitatea economică a proiectelor cu emisii mai mari și reduce șansele ca acestea să fie finanțate de BEI.

60

În cazul investițiilor FEIS în anumite fonduri, care au fost examinate de Curte, BEI se regăsea adesea în grupul inițial de investitori. Grație procedurilor sale solide de diligență, implicarea timpurie a BEI poate semnala altor potențiali investitori că fondul investește, cel mai probabil, în proiecte viabile și durabile. Acest lucru ar putea reduce costurile suportate de aceștia cu procesul de diligență și le-ar putea majora investițiile.

61

În ceea ce privește transparența și comunicarea de informații, BEI raportează, după finalizarea proiectelor, cu privire la măsura în care acestea au îndeplinit condițiile sociale și de mediu prevăzute în contract. BEI nu avea obligația de a publica rezultatele climatice și de mediu reale obținute la nivelul proiectelor de la baza operațiunilor FEIS care au fost finalizate. BEI nu publică lista proiectelor subiacente pe care le sprijină prin investițiile sale în fonduri, ceea ce înseamnă că nu sunt comunicate informații privind performanța socială sau de mediu a acestor proiecte.

BEI promovează finanțarea durabilă printr-un dialog cu investitorii referitor la aplicarea criteriilor de durabilitate

62

În fine, BEI promovează finanțarea durabilă încurajând alți investitori publici și privați să adopte bune practici în materie. Curtea a constatat deja rolul pozitiv al BEI în dezvoltarea de principii comune pentru urmărirea finanțării acțiunilor în domeniul climei⁹¹, în prezentul raport ea analizând rolul acestei instituții în îndeplinirea obligației de diligență la nivel social și în domeniul mediului.

63

Curtea a constatat că, atunci când aplică criterii de durabilitate pentru proiecte, BEI inițiază un dialog cu ceilalți investitori, cu întreprinderile și cu autoritățile publice implicate. Astfel, BEI încurajează o acceptare sporită a unor standarde climatice și de mediu mai solide. BEI este în curs de actualizare a procedurilor sale de diligență și și-a actualizat metodologiile de urmărire a cheltuielilor legate de climă pentru a ține cont de criteriile taxonomiei UE⁹². Acest lucru ar trebui să sprijine adoptarea taxonomiei UE.

Sprijinul din FEIS nu a acoperit toate regiunile în care este cea mai mare nevoie de investiții durabile

FEIS a sprijinit puține investiții durabile în Europa Centrală și de Est

64

Curtea a analizat contribuția portofoliului FEIS la obiectivele climatice în perioada 2015‑2020. Analiza Curții a fost limitată de faptul că informațiile privind urmărirea cheltuielilor legate de climă nu acoperă investițiile legate de IMM-uri, care constituie 45 % din portofoliu (figura 7). Motivul este că Regulamentul privind FEIS nu prevede o astfel de monitorizare și de raportare.

65

Pentru CFM 2021‑2027, urmărirea cheltuielilor legate de climă din programul InvestEU va include IMM-urile. În plus, partenerii de implementare ai InvestEU pot utiliza criteriile din taxonomia UE pentru a determina dacă contribuția la obiectivele de mediu este substanțială. De asemenea, Comisia a introdus indicatori-cheie de performanță relevanți pentru măsurarea performanței din punctul de vedere al climei și al mediului a proiectelor de infrastructură durabilă, precum reducerile anuale ale emisiilor de gaze cu efect de seră⁹³. Acest lucru va îmbunătăți informațiile privind contribuția programului InvestEU la acțiuni climatice și la protecția mediului, comparativ cu FEIS. Totuși, mecanismele de raportare nu includ rezultatele climatice și de mediu reale ale operațiunilor finalizate la nivel de proiect subiacent, iar utilizarea criteriilor din taxonomia UE este doar opțională, deoarece partenerii de implementare pot recurge, în locul acestora, la sistemul UE de urmărire a cheltuielilor legate de climă sau la o altă metodologie convenită.

66

În perioada 2015‑2020, Curtea a constatat că garanțiile din FEIS asociate acțiunilor climatice au sprijinit aproape exclusiv investiții pentru atenuarea schimbărilor climatice (figura 8). Din suma de 19,4 miliarde de euro reprezentând valoarea investițiilor finanțate pentru acțiuni climatice, o proporție de 32,4 % era legată de energia din surse regenerabile, constând în principal în instalații de energie solară și eoliană. 26,2 % din această sumă a finanțat investiții în eficiență energetică, reprezentând în principal finanțare pentru renovarea clădirilor și pentru instalații de cogenerare. Doar 3,5 % din finanțare a vizat adaptarea la schimbările climatice, ceea ce poate reflecta dificultățile specifice de pregătire a unor investiții de adaptare bancabile (punctul 05).

67

În 2018, Grupul de experți la nivel înalt a observat că ar trebui să se acorde o atenție deosebită accelerării investițiilor în infrastructură în țările din Europa Centrală și de Est, întrucât acestora le corespunde cea mai mare parte a deficitului de investiții în infrastructură durabilă⁹⁴. Curtea a constatat că valorile operațiunilor din FEIS care au sprijinit acțiuni climatice în aceste țări până în 2020 au rămas marginale (figura 9). În ansamblu, investițiile în acțiuni climatice au reprezentat 23 % din totalul finanțării FEIS în această regiune, în comparație cu 52 % în Europa de Vest și Europa de Nord și cu 37 % în Europa de Sud în perioada 2015‑2020. În 2021, un raport al BEI bazat pe o analiză a planurilor naționale privind energia și clima ale statelor membre a confirmat existența unor nevoi mai mari în ceea ce privește investițiile climatice în Europa Centrală și de Est⁹⁵.

68

Întrucât sprijinul din InvestEU, la fel ca cel din FEIS, depinde de factori precum cererea de pe piață și disponibilitatea altor surse de finanțare, îmbunătățirea acoperirii geografice va necesita măsuri active de consolidare a capacităților pentru a genera proiecte durabile în sectoarele și regiunile în care acestea lipsesc.

UE nu are o abordare proactivă pentru generarea unei rezerve suficiente de proiecte durabile

69

În 2018, Grupul de experți la nivel înalt a subliniat că este nevoie de intervenții la nivelul UE pentru a contribui la dezvoltarea unei rezerve de proiecte durabile, în special în Europa Centrală și de Est. În acest sens, grupul a recomandat instituirea unei entități la nivelul UE – Sustainability Infrastructure Europe (Infrastructură durabilă pentru Europa) – care:

• să vină în completarea serviciilor de consiliere existente în vederea generării de proiecte de investiții durabile;
• să ajute proiectele să se conecteze cu investitori financiari privați;
• să colaboreze cu băncile naționale de promovare pentru a sprijini statele membre în generarea de rezerve de proiecte, în cadrul planurilor lor naționale privind energia și clima⁹⁶.

70

În cadrul Planului de acțiune (acțiunea 3), Comisia s-a angajat să consolideze capacitatea de consiliere pentru dezvoltarea de proiecte de infrastructură durabilă, însă nu și să instituie o entitate separată cu funcțiile prevăzute pentru Sustainability Infrastructure Europe.

71

Comisia intenționează să consolideze serviciile de consiliere prin înființarea Platformei de consiliere InvestEU. Această nouă platformă va folosi o abordare similară Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH), care a fost înființată în 2015 odată cu FEIS. În cadrul auditului pe care l-a realizat în 2020 asupra platformei în cauză, Curtea a constatat că, până la finalul lui 2018, aceasta desfășurase 10 % din misiunile sale de consiliere în sectoare de prioritate absolută, precum energia, transporturile și mediul, în Europa Centrală și de Est, doar aproximativ 16 % din misiuni având legătură cu acțiuni climatice⁹⁷. Până la sfârșitul lui martie 2021, numărul misiunilor de consiliere în sectoare de prioritate absolută în Europa Centrală și de Est crescuse, iar 33 % din misiunile platformei aveau legătură cu acțiuni climatice. De asemenea, Comisia a luat măsuri pentru a pune în aplicare recomandarea Curții referitoare la o mai bună direcționare a asistenței consultative către nevoile neacoperite.

72

Noul portal InvestEU va oferi promotorilor posibilitatea de a publica informații despre proiectele lor pe site-ul său web – o continuare a Portalului european pentru proiecte de investiții din perioada 2015‑2020. Totuși, portalul nu a fost conceput pentru a-i direcționa în mod activ pe investitori către aceste proiecte sau pentru a oferi o evaluare a durabilității sau orice altă evaluare de natură financiară ori tehnică a proiectelor publicate pe acesta.

73

Planurile naționale privind energia și clima au fost concepute, printre altele, să sprijine dezvoltarea unei rezerve de proiecte durabile în domeniul climei și al energiei, oferind claritate pentru investitori în ceea ce privește amploarea și tipul investițiilor avute în vedere de către statele membre. Totuși, Curtea a constatat că informațiile privind nevoile în materie de investiții⁹⁸ incluse în planuri erau incomplete și inconsecvente (anexa V) și prezentau disparități semnificative (figura 10). Deși Comisia a furnizat un anumit sprijin statelor membre, ea nu a dezvoltat un cadru comun pe care acestea să îl aplice la evaluarea propriilor nevoi și la identificarea de proiecte durabile de importanță majoră. Astfel, există riscul ca unele planuri naționale privind energia și clima să nu contribuie la o rezervă credibilă de proiecte durabile în sectoarele și regiunile în care, în prezent, nu există o astfel de rezervă.

Bugetul UE nu ia în considerare criterii coerente și bazate pe date științifice pentru a evita aducerea de prejudicii semnificative mediului

74

Curtea a examinat dacă dispozițiile legale pentru programele de cheltuieli ale UE și pentru Fondul de redresare și reziliență, pentru perioada 2021‑2027, sunt aliniate la acțiunile Comisiei privind finanțarea durabilă. Deși taxonomia UE și standardele, etichetele și cerințele de informare bazate pe aceasta sunt concepute în principal pentru participanții la piața financiară, acestea pot fi aplicate și de către sectorul public. După cum s-a precizat mai sus (a se vedea punctul 63), BEI a decis deja să aplice criteriile taxonomiei UE pentru operațiunile proprii, care le vor include pe cele sprijinite prin InvestEU. Comisia s-a angajat să analizeze „modul în care poate fi utilizată taxonomia UE în contextul Pactului ecologic european în sectorul public, dincolo de programul InvestEU” și a subliniat importanța coerenței dintre sectorul privat și cel public⁹⁹. Grupul de experți tehnici a recomandat ca bugetul UE să respecte principiile de „a nu prejudicia în mod semnificativ” prevăzute în taxonomia UE pentru toate investițiile¹⁰⁰.

75

Deși taxonomia UE nu a fost creată cu scopul de a preveni finanțarea unor investiții nedurabile, criteriile prevăzute de aceasta pot fi aplicate pentru a se verifica dacă o investiție aduce sau nu prejudicii mediului. Curtea a examinat dacă principalele programe de cheltuieli ale UE vor aplica criteriile din taxonomia UE pentru a evalua prejudiciile aduse mediului într-o manieră comparabilă cu BEI.

Principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” nu este aplicat pentru toate cheltuielile UE

76

Curtea a constatat că nu există o obligație sistematică în temeiul căreia toate activitățile care primesc finanțare din partea UE să aplice principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”. Acest principiu a fost introdus în Regulamentul privind dispozițiile comune (aplicabil fondurilor politicii de coeziune) și în Mecanismul de redresare și reziliență (MRR). La momentul auditului, Comisia nu publicase decât orientările relevante privind aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în cadrul MRR¹⁰¹. Totuși, conform orientărilor aferente MRR, utilizarea criteriilor specifice ale taxonomiei UE în aplicarea acestui principiu este doar opțională¹⁰². În ceea ce privește politica agricolă comună, acest principiu nu a fost introdus în legislația relevantă.

77

Orientările privind evaluarea durabilității în cadrul InvestEU¹⁰³ oferă recomandări referitoare la cum poate fi stabilit impactul proiectelor asupra mediului, al climei sau al societății. Orientările au fost elaborate în cooperare cu partenerii de implementare și țin cont de principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” al UE și de criterii relevante. Curtea nu a identificat în niciun alt program de cheltuieli al UE cerințe pentru evaluarea proiectelor individuale de investiții în raport cu standarde sociale și de mediu comparabile cu cele folosite de BEI sau de InvestEU. Aceasta înseamnă că există riscul să fie utilizate criterii diferite sau insuficient de stricte pentru a se determina durabilitatea socială și din punctul de vedere al mediului a unor activități identice, dar finanțate de programe diferite ale UE.

78

De asemenea, Curtea a constatat că anumite programe de cheltuieli ale UE permit finanțarea de activități care aduc prejudicii mediului. De exemplu, politica de coeziune permite efectuarea de investiții limitate în infrastructura de gaze în unele state membre¹⁰⁴. În temeiul MRR, statele membre pot sprijini, de asemenea, în mod excepțional, de la caz la caz, investiții în combustibili fosili în cazul cărora o tranziție de la sursele de energie cu o utilizare intensivă a carbonului ar conduce la o reducere rapidă și semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră¹⁰⁵. După cum a constatat Curtea, orice investiție în combustibili fosili riscă să devină un activ depreciat¹⁰⁶. BEI, dimpotrivă, a decis să elimine treptat sprijinul pentru proiectele de infrastructură și de producție de energie electrică bazate pe combustibili fosili convenționali, inclusiv pe gaze naturale, începând cu prima parte a anului 2022¹⁰⁷.

Procedurile de urmărire a contribuției bugetului UE la obiectivele climatice nu sunt la fel de stricte și de științifice precum criteriile din taxonomia UE

79

Deși UE nu evaluează contribuția proiectelor individuale la atingerea obiectivelor climatice, așa cum procedează BEI, Comisia urmărește cheltuielile din bugetul UE angajate pentru acțiuni climatice („urmărirea cheltuielilor legate de climă”). În acest scop, Comisia aplică un coeficient de 100 % cheltuielilor bugetare pe care le evaluează ca având o contribuție semnificativă la acțiunile climatice, de 40 % pentru cheltuielile cu o contribuție moderată și de 0 % pentru cheltuielile cu o contribuție nesemnificativă¹⁰⁸. În rapoartele sale anterioare, Curtea de Conturi Europeană a observat că această metodologie poate conduce la supraestimări ale contribuției în domeniul climei. În special, Curtea a criticat metodologia din cauza aplicării la o scară prea largă a coeficientului de 100 %¹⁰⁹ și pentru faptul că nu sunt raportate cheltuielile și rezultatele efective. De asemenea, Curtea a constatat că Comisia nu ia în considerare impactul negativ al unora dintre activitățile finanțate de UE asupra schimbărilor climatice¹¹⁰.

80

În cadrul sistemului pentru perioada 2021‑2027, pentru a putea fi raportate ca având o contribuție de 100 % la acțiunile climatice, activitățile sprijinite de MRR și de fondurile politicii de coeziune vor trebui, în unele cazuri, să respecte praguri bazate pe criteriile taxonomiei UE¹¹¹. Totuși, Comisia va continua să aplice coeficientul de 40 % pentru activitățile care nu îndeplinesc niciun criteriu din taxonomia UE. Curtea a constatat că există și alte domenii în care abordarea UE în materie de urmărire a cheltuielilor bugetare pentru acțiuni climatice nu aplică criteriile din taxonomia UE (caseta 5). Lipsa unei aplicări sistematice a taxonomiei UE creează riscul ca finanțarea mobilizată pentru componenta climatică a MRR să nu respecte criteriile bazate pe taxonomia UE care se vor aplica pentru standardul UE privind obligațiunile verzi.

81

Curtea a constatat că sprijinul acordat de UE pentru investiții trebuie să fie mai bine aliniat la principiile finanțării durabile. Granturile acordate de UE nu oferă un bun exemplu în ceea ce privește aplicarea criteriilor de durabilitate și a principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” prevăzute de taxonomia UE. Folosirea criteriilor din taxonomia UE la acordarea de granturi și/sau la urmărirea cheltuielilor ar oferi date mai precise, mai comparabile și bazate într-o mai mare măsură pe dovezi științifice pentru urmărirea cheltuielilor legate de climă. Prin aplicarea taxonomiei UE la bugetul său, UE ar putea, de asemenea, să conducă prin puterea exemplului și să asigure coerența cu obiectivul prevăzut în Planul de acțiune, și anume acela de a promova finanțarea durabilă în sectorul privat.

Concluzii și recomandări

82

Curtea concluzionează că este nevoie de acțiuni suplimentare din partea UE pentru a redirecționa finanțările private și publice către investiții durabile. Măsurile din Planul de acțiune trebuie să fie completate și însoțite de acțiuni care să permită reflectarea într-o mai mare măsură a costurilor sociale și de mediu ale activităților economice nedurabile. În plus, UE trebuie să aplice criterii coerente pentru a determina durabilitatea investițiilor pe care le sprijină și să își canalizeze mai bine eforturile pentru a genera oportunități de investiții durabile.

83

Curtea a constatat că șapte din cele zece acțiuni din Planul de acțiune au vizat problema esențială a îmbunătățirii transparenței în ceea ce privește activitățile și produsele financiare durabile. O singură acțiune și-a propus să abordeze aspectele-cheie legate de reducerea riscurilor și a costurilor investițiilor durabile și de încurajarea dezvoltării de proiecte durabile. Planul de acțiune nu a fost însoțit de suficiente măsuri care să permită reflectarea costurilor de mediu ale activităților nedurabile (punctele 15-22).

84

Numeroase măsuri din Planul de acțiune au suferit întârzieri și au nevoie de acțiuni suplimentare pentru a deveni operaționale. Comisia s-a axat pe pregătirea taxonomiei UE, care ar putea clarifica ce activități sunt durabile și ar putea oferi o bază pentru informările în materie de durabilitate în sectorul privat și în cel public. Intrarea în vigoare a taxonomiei UE a suferit întârzieri semnificative, care conduc, la rândul lor, la întârzieri în ceea ce privește celelalte măsuri bazate pe ea, precum etichetarea produselor financiare și informările în materie de durabilitate. Curtea consideră că, atunci când va intra în vigoare, taxonomia UE va putea fi un bun instrument științific cu ajutorul căruia investitorii să evalueze oportunitățile de investiții, iar întreprinderile să își alinieze activitățile economice la obiectivele în materie de durabilitate (punctele 27-36).

85

Eficacitatea taxonomiei UE și a schemelor de etichetare va depinde în mare măsură de adoptarea voluntară a acestora și de măsura în care credibilitatea lor este susținută de verificări adecvate. Acestea se pot dovedi dificile, având în vedere numărul și complexitatea criteriilor din taxonomia UE. În plus, expunerea sectorului privat la riscuri legate de durabilitate și impactul întreprinderilor asupra mediului și a societății vor rămâne neclare până când noile cerințe ale UE în materie de informare vor deveni pe deplin aplicabile. În opinia Curții, Comisia nu a clarificat încă suficient mecanismele prin care autoritățile competente din statele membre pot verifica informările în materie de durabilitate ale participanților la piața financiară, iar mecanismele propuse pentru auditul raportărilor în materie de durabilitate ale întreprinderilor sunt în așteptarea aprobării la nivel legislativ. În plus, măsurile de favorizare a investițiilor pe termen mai lung se află încă în faza de pregătire și nu au fost prezentate propuneri legislative (punctele 37-53).

Recomandarea 1 – Completarea măsurilor din Planul de acțiune și clarificarea mecanismelor în materie de conformitate și de audit

Curtea recomandă Comisiei:

1. să finalizeze elementele care au suferit întârzieri în cadrul măsurilor de reglementare prevăzute de Planul de acțiune, în special pe cele legate de taxonomia UE, și să dea curs acțiunilor pregătitoare din domeniul guvernanței corporative;
2. să clarifice mecanismele prin care se verifică alinierea pretinsă la taxonomia UE a diferitor investiții subiacente produselor financiare;
3. să clarifice rolul auditorilor în verificarea informațiilor raportate de către societăți cu privire la durabilitate și rolul autorităților de supraveghere în verificarea informațiilor raportate cu privire la durabilitate de către participanții la piața financiară.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022 pentru literele (a), (b) și (c).

86

După cum arată Grupul de experți la nivel înalt, acțiunile Comisiei întreprinse în vederea redirecționării finanțării private către investiții durabile nu vor fi eficace dacă efectele secundare sociale și de mediu negative nu vor fi incluse în prețul activităților economice. În acest context, Curtea constată că Comisia a început să lucreze la propuneri de revizuire a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii și a Regulamentului privind partajarea eforturilor, care acoperă măsurile existente de reducere a emisiilor în UE (punctele 22-26).

Recomandarea 2 – O contribuție sporită la finanțarea durabilă prin stabilirea unui preț pentru emisiile de gaze cu efect de seră

Pentru a ține mai bine cont de costurile sociale și de mediu ale activităților economice nedurabile și pentru a crește atractivitatea finanțării durabile, Curtea recomandă Comisiei să identifice măsuri suplimentare menite să asigure că prețul emisiilor de gaze cu efect de seră reflectă mai bine costurile de mediu ale acestora.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

87

Sprijinul financiar acordat de UE pentru investiții nu se bazează pe standarde uniforme în materie de durabilitate. BEI a jucat și joacă un rol important în asigurarea de finanțare pentru proiecte durabile în condiții favorabile și în evaluarea conformității cu standardele sociale și de mediu. De asemenea, BEI a promovat finanțarea durabilă printr-un dialog cu investitorii referitor la aplicarea criteriilor de durabilitate. Totuși, cererea de sprijin din FEIS nu a acoperit suficient toate sectoarele și regiunile geografice care au nevoie de investiții durabile. Comparativ cu alte regiuni, Europa Centrală și de Est a beneficiat de un sprijin mai scăzut din FEIS pentru acțiuni climatice, iar investițiile în adaptarea la schimbările climatice reprezintă doar o mică parte din finanțarea sprijinită de FEIS. De asemenea, Curtea a constatat că mecanismele de raportare pentru InvestEU nu includ publicarea rezultatelor climatice și de mediu reale ale proiectelor subiacente operațiunilor financiare și nu comunică valorile finanțărilor din InvestEU care fac obiectul unei urmăriri a cheltuielilor în conformitate cu criteriile din taxonomia UE (punctele 55-67).

Recomandarea 3 – Raportarea cu privire la rezultatele InvestEU din punctul de vedere al climei și al mediului

Pentru a spori transparența investițiilor și a rezultatelor din cadrul InvestEU, Curtea recomandă Comisiei:

1. să prezinte volumul finanțării din InvestEU care face obiectul unei urmăriri a cheltuielilor pe baza taxonomiei UE; și
2. să raporteze cu privire la rezultatele legate de climă, cum ar fi reducerea efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră, obținute în cadrul operațiunilor de finanțare finalizate relevante.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: începând cu sfârșitul anului 2022.

88

De asemenea, Curtea a constatat că UE nu dispune de o abordare proactivă în ceea ce privește generarea unei rezerve suficiente de proiecte durabile. Într-un raport anterior, Curtea a observat că Platforma europeană de consiliere în materie de investiții a desfășurat puține misiuni de consiliere în sectoare prioritare, precum energia și transporturile, în Europa Centrală și de Est. Ea constată că s-au înregistrat ulterior progrese în direcționarea asistenței consultative către regiunile respective și către dezvoltarea unor proiecte care ar putea fi sprijinite cu ajutorul garanției InvestEU. Nu există însă la nivelul UE niciun serviciu care să îi direcționeze în mod activ pe investitori către proiecte, iar potențialul planurilor naționale privind energia și clima de a genera proiecte durabile nu este exploatat în mod suficient (punctele 69-73).

Recomandarea 4 – Generarea unei rezerve de proiecte durabile

Curtea recomandă Comisiei:

1. să prioritizeze sprijinul consultativ oferit regiunilor și sectoarelor în care este mare nevoie de investiții durabile, dar care au o capacitate scăzută de a genera proiectele necesare, inclusiv pentru adaptarea la schimbările climatice;
2. în perspectiva viitoarei actualizări a planurilor naționale privind energia și clima, să ajute statele membre să îmbunătățească exhaustivitatea și coerența informațiilor pe care acestea le oferă în proiectele lor de planuri actualizate cu privire la nevoile investiționale din diferitele sectoare și regiuni, inclusiv în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2023.

89

Mecanismele de evaluare a durabilității cheltuielilor UE nu respectă în totalitate bunele practici în materie de finanțare durabilă în ceea ce privește aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și a unor criterii de mediu și sociale fundamentate pe date științifice, precum cele elaborate pentru taxonomia UE. Curtea a constatat că nu există o obligație sistematică în temeiul căreia toate activitățile care primesc finanțare din partea UE să aplice principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”. Deși a fost introdus pentru fondurile acoperite de Regulamentul privind dispozițiile comune și de Regulamentul privind MRR, acest principiu nu a fost inclus, de exemplu, în legislația relevantă privind politica agricolă comună. Comisia a emis orientări doar pentru aplicarea principiului în cadrul MRR. Utilizarea criteriilor taxonomiei UE în implementarea acestui principiu în cadrul MRR este însă opțională. De asemenea, Curtea a observat că nu există nicio cerință în cadrul programelor de cheltuieli ale UE, în afară de InvestEU, ca investițiile individuale să fie evaluate în raport cu standarde de mediu și sociale comparabile cu cele utilizate de BEI. Aceasta înseamnă că există riscul să fie utilizate criterii diferite sau insuficient de stricte pentru a se determina durabilitatea socială și din punctul de vedere al mediului a unor activități identice, dar finanțate de programe diferite ale UE (punctele 74-78).

90

Procedurile de urmărire a contribuției bugetului UE la obiectivele climatice nu sunt la fel de stricte și de științifice precum criteriile din taxonomia UE pe care BEI s-a angajat să le aplice. Neaplicând taxonomia UE la bugetul său, UE riscă să își submineze propriile eforturi de promovare a finanțării durabile în sectorul privat. De asemenea, există riscul supraestimării contribuției bugetului UE la acțiunile climatice, precum și riscul ca aceasta să nu poată fi comparată cu cifrele produse de sistemul de urmărire a cheltuielilor legate de climă aplicat de BEI și de InvestEU. În sfârșit, UE se confruntă cu riscul ca finanțarea mobilizată pentru componenta climatică a MRR să nu respecte criteriile din taxonomia UE care se vor aplica pentru standardul UE privind obligațiunile verzi. Acest lucru ar putea afecta, de asemenea, disponibilitatea pieței financiare de a cumpăra obligațiuni verzi și de a finanța MRR (punctele 79-81).

Recomandarea 5 – Aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și a criteriilor taxonomiei UE în mod coerent la nivelul de ansamblu al bugetului UE

Curtea recomandă Comisiei:

1. să aplice principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” la nivelul de ansamblu al bugetului UE;
2. să includă în propunerea de revizuire a Regulamentului financiar principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”;
3. să asigure o deplină integrare a criteriilor taxonomiei UE în metodologia UE de urmărire a cheltuielilor legate de climă, pe măsură ce acestea devin disponibile;
4. să completeze raportarea actuală cu privire la contribuția bugetului UE la acțiunile climatice cu informații referitoare la cheltuielile UE legate de climă în cazul cărora se aplică un coeficient de 100 % pe baza criteriilor taxonomiei UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: după adoptarea actelor delegate privind taxonomia UE (2022).

91

În fine, Comisia a raportat cu privire la punerea în aplicare a Planului de acțiune abia în iulie 2021. În plus, ea nu a stabilit indicatori de performanță pentru obiectivele planului. În lipsa unor astfel de indicatori, progresele și performanța în redirecționarea finanțării către investiții durabile nu vor putea fi monitorizate și evaluate (punctele 27-29).

Recomandarea 6 – Monitorizarea Planului de acțiune privind finanțarea durabilă și a strategiei viitoare în materie și raportarea cu privire la acestea

Curtea recomandă Comisiei:

1. să stabilească indicatori de performanță comuni, care să permită o mai bună monitorizare a progresului;
2. să raporteze cu privire la punerea în aplicare a Planului de acțiune și a oricărei strategii reînnoite privind finanțarea durabilă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2023.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera V, condusă de domnul Tony Murphy, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în data de 20 iulie 2021.

Anexe

Anexa I – Acoperirea în Planul de acțiune a principalelor recomandări ale Grupului de experți la nivel înalt

Principalele recomandări ale Grupului de experți la nivel înalt		Părți relevante din Planul de acțiune
1	Stabilirea și menținerea unei taxonomii comune în materie de durabilitate la nivelul UE	Acțiunea 1: Instituirea unui sistem de clasificare al UE pentru activitățile durabile
2	Clarificarea obligațiilor investitorilor de a adopta într-o măsură mai mare o perspectivă pe termen lung și preferințe în materie de durabilitate	Acțiunea 4: Integrarea durabilității în procesul de furnizare a consilierii financiare Acțiunea 7: Clarificarea obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active
3	Actualizarea normelor privind informarea astfel încât riscurile legate de durabilitate să fie complet transparente, începând cu schimbările climatice	Acțiunea 7: Clarificarea obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active Acțiunea 9: Consolidarea comunicării informațiilor referitoare la durabilitate și elaborarea normelor contabile
4	Elementele-cheie ale unei strategii retail în domeniul finanțării durabile: consultanță în materie de investiții, eticheta ecologică și standarde minime pentru investiții responsabile social	Acțiunea 2: Crearea unor standarde și etichete pentru produsele financiare ecologice Acțiunea 4: Integrarea durabilității în procesul de furnizare a consilierii financiare
5	Dezvoltarea și punerea în aplicare a unor standarde și etichete europene oficiale în materie de durabilitate, începând cu obligațiunile verzi	Acțiunea 2: Crearea unor standarde și etichete pentru produsele financiare ecologice
6	Instituirea entității Sustainable Infrastructure Europe	Nicio acțiune relevantă în Planul de acțiune
7	Guvernanță și conducere (o mai bună aliniere a culturii corporative la o perspectivă pe termen lung)	Acțiunea 10: Promovarea unei guvernanțe corporative durabile și atenuarea viziunii pe termen scurt de pe piețele de capital
8	Includerea durabilității în mandatul de supraveghere al autorităților europene de supraveghere și extinderea orizontului de monitorizare a riscurilor	Acțiunea 4: Integrarea durabilității în procesul de furnizare a consilierii financiare Acțiunea 8: Înglobarea durabilității în cerințele prudențiale

Anexa II – Concretizarea și impactul acțiunilor din Planul de acțiune al UE

Anexa III – Cele mai importante și recente evoluții privind Planul de acțiune

Planul de acțiune	Cele mai importante și recente evoluții
Acțiunea 1: Instituirea unui sistem de clasificare al UE pentru activitățile durabile	În martie 2020, Comisia a publicat Taxonomy: Final report of the Technical Expert Group on Sustainable Finance, care include recomandări privind proiectarea taxonomiei UE. Anexa tehnică, care completează raportul, conține propuneri de criterii tehnice de evaluare pentru activitățile economice care pot contribui substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea. Regulamentul privind taxonomia, de instituire a unui cadru de facilitare a investițiilor durabile, a fost adoptat în iunie 2020. În noiembrie 2020, Comisia a publicat proiectul de act delegat pentru punerea în aplicare a criteriilor tehnice de evaluare pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. În aprilie 2021, Comisia a publicat proiectul de act delegat modificat pentru punerea în aplicare a criteriilor tehnice de evaluare pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Actul delegat a fost adoptat în iunie 2021 și se va aplica începând de la 1 ianuarie 2022.
Acțiunea 2: Crearea unor standarde și etichete pentru produsele financiare ecologice	În 2019, Grupul de experți tehnici a propus crearea unui standard voluntar al UE privind obligațiunile verzi. În temeiul acestuia, activitățile finanțate vor trebui să respecte criteriile tehnice de evaluare din taxonomia UE. Emitenții ar avea obligația de a comunica informații, de exemplu, cu privire la activitățile finanțate prin obligațiunile verzi. Comisia a lansat o consultare publică referitoare la standardul UE privind obligațiunile verzi în perioada iunie-octombrie 2020. Ea a prezentat o propunere legislativă pentru un standard privind obligațiunile verzi europene la 6 iulie 2021. În octombrie 2020, Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei a furnizat propuneri de criterii pentru produsele financiare retail, pe baza cărora acestea pot fi clasificate drept durabile. După elaborarea lor, criteriile vor fi adoptate printr-o decizie a Comisiei, preconizată pentru sfârșitul anului 2021/începutul anului 2022. Lucrările pentru elaborarea unor criterii privind eticheta ecologică a UE pentru produse financiare retail sunt în curs de desfășurare.
Acțiunea 3: Stimularea investițiilor în proiecte durabile	Adoptarea Regulamentului InvestEU în martie 2021 și creșterea la 30 % a proporției din bugetul UE destinată acțiunilor climatice.
Acțiunea 4: Integrarea durabilității în furnizarea de consultanță în materie de investiții	Ghidul actualizat al ESMA prevede doar că integrarea durabilității în consultanța în materie de investiții „ar fi o bună practică”. Regulamentele delegate privind luarea în considerare a preferințelor în materie de durabilitate ale clientului retail în consilierea financiară au fost aprobate de Comisie la 21 aprilie 2021. Acestea se referă la consultanța în materie de investiții și la consultanța în materie de asigurări.
Acțiunea 5: Elaborarea unor indici de referință în materie de durabilitate	Modificarea Regulamentului privind indicii de referință în domeniul climatic din noiembrie 2019 creează două tipuri de indici ai UE în domeniul climatic: „indicele UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică” „indicele de referință aliniat la Acordul de la Paris”. De asemenea, regulamentul prevede obligația Comisiei de a evalua fezabilitatea unui „indice de referință MSG” mai extins. În urma raportului final al Grupului de experți tehnici privind indicii de referință ai UE în domeniul climatic și informările privind indicii de referință MSG, Comisia a adoptat la 17 iulie 2020 acte delegate de stabilire a modului în care sunt comunicate informațiile referitoare la factorii de mediu, sociali și de guvernanță (MSG).
Acțiunea 6: O mai bună integrare a durabilității în ratinguri și în cercetările de piață	În 2019, ESMA a publicat avizul tehnic privind considerentele legate de durabilitate pe piața ratingurilor de credit și ghidul privind cerințele de prezentare aplicabile ratingurilor de credite. În 2020, Comisia a numit un grup de reflecție pentru efectuarea unui studiu privind ratingurile și cercetările în materie de durabilitate. Potrivit documentului de consultare publică referitor la strategia reînnoită privind finanțarea durabilă, Comisia intenționează să raporteze, până la finalul anului 2021, cu privire la nevoia de a îmbunătăți cadrul de reglementare în ceea ce privește comunicarea de către agențiile de rating de credit a unor informații privind considerațiile legate de mediu, sociale și de guvernanță.
Acțiunea 7: Clarificarea obligațiilor investitorilor instituționali și ale administratorilor de active	La 24 iulie 2018, Comisia a solicitat autorităților europene de supraveghere să publice un aviz tehnic referitor la eventuale modificări ale actelor delegate în legătură cu integrarea riscurilor legate de durabilitate și a factorilor de durabilitate în proceduri, în organizare și în supravegherea și guvernanța produselor de către anumite entități financiare (inclusiv administratori de active și investitori instituționali, societăți de asigurări, consultanți în materie de investiții și de asigurări). Autoritățile europene de supraveghere au prezentat Comisiei la 30 aprilie 2019 raportul lor final privind avizul tehnic. Regulamentele delegate privind integrarea riscurilor legate de durabilitate au fost adoptate de Comisie la 21 aprilie 2021.
Acțiunea 8: Integrarea durabilității în cerințele prudențiale	După modificarea în 2019 a Regulamentului privind cerințele de capital, ABE are obligația de a evalua, până în iunie 2025, gradul de risc al activelor și al activităților expuse unor riscuri sociale și/sau de mediu (riscuri fizice și de tranziție). De asemenea, colegiuitorii au mandatat ABE să evalueze, până în iunie 2021, o posibilă includere a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță în examinarea și evaluarea efectuate de autoritățile de supraveghere. În ceea ce privește sectorul asigurărilor, Comisia a primit un aviz tehnic din partea EIOPA cu privire la integrarea riscurilor legate de durabilitate în cadrul prudențial pentru societățile de asigurări, aviz care a stat la baza actelor delegate sau a „măsurilor de nivelul 2” adoptate în aprilie 2021. În septembrie 2019, EIOPA a furnizat și un aviz mai amplu cu privire la durabilitate în cadrul Directivei Solvabilitate II. Comisia desfășoară în prezent o examinare a măsurilor de nivelul 1, pe care intenționează să o finalizeze în 2021, și va lua în considerare, în acest scop, avizul EIOPA din 2019. Riscurile legate de durabilitate în sectorul băncilor, al asigurărilor, al administrării activelor și al prestării pensiilor au făcut obiectul consultării publice desfășurate de Comisie în 2020 cu privire la strategia reînnoită privind finanțarea durabilă.
Acțiunea 9: Consolidarea comunicărilor de informații legate de durabilitate de către întreprinderi	În 2018, în urma apelului Comisiei, Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG) a creat Laboratorul european privind comunicarea informațiilor de către întreprinderi. În 2019, Comisia a publicat orientări privind raportarea informațiilor legate de climă, pe baza contribuției Grupului de experți tehnici privind finanțarea durabilă. Concluziile verificării adecvării arată că Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare nu răspunde în mod adecvat cererii de informații din partea diferitor grupuri de părți interesate, în principal investitori și reprezentanți ai societății civile. Investitorii au nevoie să cunoască mai bine riscurile legate de durabilitate. Unii dintre aceștia caută produse financiare care răspund în mod activ unor probleme de mediu și sociale și, prin urmare, au nevoie de informații și cu privire la impacturi. Organizațiile societății civile trebuie să poată trage la răspundere companiile pentru impactul activităților acestora și, prin urmare, au nevoie de acces la aceste informații. În 2020, laboratorul european a emis primul său raport privind modalități de îmbunătățire a raportării legate de climă. Comisia a mandatat laboratorul european să realizeze lucrări de pregătire pentru eventuale standarde ale UE în ceea ce privește raportarea de informații nefinanciare. În aprilie 2021, Comisia a publicat Propunerea de directivă privind raportarea de către întreprinderi de informații în materie de durabilitate, prin care este revizuită Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare, sprijinită de Verificarea adecvării cadrului UE pentru raportarea publică efectuată de întreprinderi. „Raportul Comisiei privind impactul IFRS 9 asupra investițiilor pe termen lung” prevăzut în Planul de acțiune nu a fost elaborat. Comisia consideră că această analiză nu este relevantă în prezent, date fiind normele revizuite privind tratamentul contabil al activelor financiare de către societățile de asigurări. În 2019, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (SFDR). Colegiuitorii au cerut autorităților europene de supraveghere să elaboreze, până în decembrie 2020, proiecte de standarde privind informațiile și indicatorii în materie de durabilitate. În februarie 2021, autoritățile europene de supraveghere au publicat proiectele de standarde tehnice de reglementare cu privire la conținutul și metodologia informărilor efectuate în temeiul SFDR, care, după avizarea de către Comisie, ar trebui să se aplice începând cu martie 2021. Până în decembrie 2021, autoritățile europene de supraveghere trebuie, de asemenea, să elaboreze proiecte de standarde pentru informările legate de efectele negative în ceea ce privește aspectele sociale, drepturile omului, combaterea corupției și combaterea mitei. Doar atunci va adopta Comisia aceste norme sub formă de acte delegate și de acte de punere în aplicare. La 6 iulie 2021, Comisia a adoptat actul delegat de completare a articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia, care precizează conținutul, metodologia și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate atât de întreprinderile nefinanciare, cât și de cele financiare.
Acțiunea 10: Promovarea unei guvernanțe corporative durabile și atenuarea viziunii pe termen scurt de pe piețele de capital	În 2019, în urma solicitării Comisiei, trei autorități europene de supraveghere au publicat rapoarte privind problema viziunii pe termen scurt în procesul decizional corporativ. ESMA propune norme consolidate pentru abordarea viziunii pe termen scurt pe piețele de titluri de valoare; ABE invită băncile să ia în considerare orizonturi pe termen lung în strategiile și în activitățile lor de afaceri; EIOPA raportează cu privire la potențialele presiuni pe termen scurt exercitate în mod nejustificat de piețele financiare asupra întreprinderilor. În 2020, Comisia a publicat studiul asupra cerințelor privind obligația de diligență în cadrul lanțului de aprovizionare, care informează în legătură cu necesitatea de a introduce noi cerințe obligatorii, și studiul asupra obligațiilor directorilor și asupra guvernanței corporative durabile care concluzionează că, într-o anumită măsură, viziunea pe termen scurt a întreprinderilor își are cauzele înrădăcinate în cadrele de reglementare și în practicile de pe piață. Comisia a informat în 2020 că, în vederea integrării factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în strategiile de afaceri, va propune în 2021 o nouă inițiativă privind guvernanța corporativă durabilă.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa IV – Cronologia adoptării taxonomiei UE

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa V – Planurile naționale privind energia și clima: estimările statelor membre și prezentarea nevoilor de investiții

Statul membru	Descrierea nevoilor de investiții	Suma
Austria	Volumul estimat al investițiilor totale pentru fiecare dimensiune a uniunii energetice, pentru perioada de până în 2030. În planul național privind energia și clima nu există o evaluare generală a surselor de finanțare pentru investițiile necesare.	166 -173 de miliarde de euro
Belgia	Este prevăzut necesarul de investiții pentru șase domenii (tranziția digitală, securitatea cibernetică, educația, asistența medicală, energia, mobilitatea); nu există o corelare între nevoile estimate și măsurile prevăzute în planul final privind energia și clima.	144 -155 de miliarde de euro
Bulgaria	Necesarul de investiții totale în perioada 2021‑2030; Lipsa informațiilor în ceea ce privește: tipurile de costuri și metodologia de estimare; defalcarea costurilor pe dimensiuni; logica subiacentă a modelului și ipotezele aferente; proporția din necesarul de investiții care ar fi acoperită din fiecare sursă.	42,7 miliarde de euro
Croația	Estimarea investițiilor totale în perioada 2021‑2030; o analiză parțială a costurilor și a surselor aferente investițiilor	19 miliarde de euro (141 de miliarde HRK)
Cipru	Costul total estimat al investițiilor necesare (inclusiv fonduri UE, finanțare națională și finanțare privată)	1,4 miliarde de euro
	Finanțare necesară estimată (inclusiv fonduri UE și finanțare națională)	0,7 miliarde de euro
Cehia	Investițiile totale estimate; nu există o prezentare generală a nevoilor de investiții și a finanțării; nu există informații privind riscurile de piață.	0,038-0,19 miliarde de euro (1-5 miliarde CZK)
Danemarca	Fluxuri de investiții publice și private cumulate inițiate de Acordul energetic (gospodării, industrie, energie electrică, gaze și încălzire centralizată)	13-24 de miliarde de euro (100-180 de miliarde DKK)
Estonia	Necesarul de cheltuieli în sectorul public în perioada 2021‑2030 pentru măsurile de punere în aplicare din sectorul energetic	226 de milioane de euro/an
Finlanda	Planul conține cifre estimate pentru următoarele nevoi sectoriale de investiții (infrastructură feroviară, producția de biocombustibili, energie electrică produsă din surse regenerabile, o estimare aproximativă a cererii pentru rețeaua de energie electrică). Planul nu include toate investițiile estimate necesare pentru perioada 2020‑2030. Planul nu conține detalii complete privind sursele de investiții necesare pentru atingerea obiectivului.	11 miliarde de euro
Franța	Costuri totale (clădiri, transporturi, energie și rețele de energie electrică)	2019‑2023: 46 de miliarde de euro/an 2024‑2028: 64 de miliarde de euro/an 2029‑2033: 85 de miliarde de euro/an
Germania	Investiții suplimentare în programul de acțiuni climatice care rezultă din politicile și măsurile planificate în domeniul conversiei în perioada 2021‑2030 (în sectoarele de cerere finală, cifra este de 184 de miliarde de euro în aceeași perioadă); planul nu include o estimare a necesarului de investiții care nu au legătură cu energia pentru sectoare precum agricultura și industria.	95,2 miliarde de euro
Grecia	Estimări ale investițiilor în principalele domenii ale planului național privind energia și clima pentru perioada 2020‑2030; planul nu conține o analiză a diferenței dintre necesarul de investiții și sursele de finanțare disponibile.	43,8 miliarde de euro
Ungaria	În perioada analizată, 2016‑2040, costurile suplimentare, complet actualizate ale sistemului, în scenariul cu măsuri suplimentare	57 de miliarde de euro/20 401 de miliarde HUF (valoare anuală medie de 1,64 miliarde de euro/582,9 miliarde HUF)
Irlanda	Planul național de dezvoltare pentru perioada 2018‑2027 prevede prioritățile de investiții pentru acțiunile climatice pentru perioada de 10 ani; planul final privind energia și clima nu evaluează necesarul general de investiții pentru atingerea obiectivelor și a ambițiilor definite în scenariul cu măsuri suplimentare, deși evidențiază nevoia de a se mobiliza investiții private.	21,8 miliarde de euro
Italia	În perioada 2017‑2030, investițiile suplimentare cumulate necesare pentru sistemul energetic național	180 de miliarde de euro
Letonia	Investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor energetice pentru 2030	8,2 miliarde de euro
Lituania	Necesarul de finanțare pentru politicile și măsurile planificate pentru perioada 2021‑2030 (eficiență energetică, transporturi, agricultură și silvicultură, industrie, gestionarea deșeurilor, măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la schimbările climatice)	Necesarul total de fonduri: 14 miliarde de euro Necesarul de fonduri publice: 9,8 miliarde de euro
Luxemburg	Investițiile în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile (diferite scenarii) prezentate până în 2040; planul omite alte măsuri relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum investițiile în transportul în comun; sursele de finanțare nu sunt corelate în mod coerent cu obiectivele de politică; nu există nicio distincție între sursele de finanțare publice și private. Prin urmare, nu se poate cuantifica impactul direct al măsurilor din planul național privind energia și clima asupra finanțelor publice.	7,95 miliarde de euro
Malta	Costurile neactualizate totale suportate de guvern pentru perioada 2018‑2030 (costurile de investiții pe sector, investițiile defalcate în funcție de tehnologie, investițiile anuale în gospodării); planul final include o defalcare a surselor de finanțare, dar aceasta nu este detaliată în mod suficient. Bugetul național este sursa implicită pentru cea mai mare parte a finanțării, permițând și alocarea de finanțare din partea UE dacă este necesar, fără informații suplimentare privind procentul din necesarul de investiții care ar putea fi acoperit din programele de finanțare de la nivelul UE.	1,66 miliarde de euro
Țările de Jos	Investiții cumulate 2019‑2030 (categorii: mediu construit, construcții noi, clădiri nerezidențiale existente, locuințe existente, mobilitate, combustibil din surse regenerabile, promovarea vehiculelor electrice, transportul de mărfuri, agricultura și destinația terenurilor, industrie, producția de energie electrică etc.)	56-75 de miliarde de euro
Polonia	Necesarul de investiții pentru perioada 2021‑2030	Aproximativ 195 de miliarde de euro
Portugalia	Investițiile totale și suplimentare estimate pentru neutralitatea sectorului energetic pentru perioada 2016‑2030 (energie electrică, transporturi, sectorul construcțiilor, altele); planul nu conține detalii privind metodologia folosită pentru a ajunge la aceste estimări; nu sunt furnizate informații privind sursele din bugetele regionale.	Suplimentar: 10,8-14,7 miliarde de euro Per total: 407‑431 de miliarde de euro
România	Valoarea totală a investițiilor pentru perioada 2021‑2030 (cererea de energie, rețele de energie electrică, centrale electrice, cazane cu abur); planul conține o evaluare parțială a nevoilor și a cheltuielilor de investiții, o evaluare parțială a surselor de finanțare, precum și alte informații relevante.	Aproximativ 150 de miliarde de euro
Slovacia	Totalul costurilor de investiții pentru atingerea obiectivelor în ceea ce privește sursele regenerabile de energie; necesarul de investiții identificat nu este corelat cu potențialele surse de finanțare într-o manieră cuprinzătoare.	4,3 miliarde de euro
	Renovarea clădirilor publice: valoarea totală estimată a finanțării pentru măsurile din sectorul public pentru perioada 2021‑2030	1,24 miliarde de euro
	Costurile de investiții asociate decarbonizării producției de energie electrică	0,18 miliarde de euro/an
	Costurile de investiții asociate decarbonizării producției de căldură	0,25 miliarde de euro/an
Slovenia	Prezentare generală a necesarului total de investiții pentru perioada 2021‑2030. Planul nu conține o prezentare cuprinzătoare a surselor cuantificate de finanțare pentru fiecare domeniu de investiții. În mod similar, nu este analizată complementaritatea diferitor surse de finanțare. Planul nu include o evaluare a surselor de investiții la nivel regional.	22 de miliarde de euro
Spania	Investițiile totale necesare pentru atingerea obiectivelor din planul național integrat privind energia și clima 2021‑2030 (economii și eficiență, energie din surse regenerabile, rețele și electrificare, alte măsuri)	241 de miliarde de euro
Suedia	Planul național privind energia și clima nu conține o evaluare a necesarului de investiții sau a surselor de finanțare menite să asigure realizarea obiectivelor climatice și energetice ale Suediei, excepție de la această constatare făcând capacitatea de producție și infrastructura de distribuție a energiei electrice.	14,5 miliarde de euro (150 de miliarde SEK)

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa VI – Noua strategie a Comisiei pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă

În iulie 2021, Comisia a publicat „Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă”, denumită ulterior „Strategia din 2021 privind finanțarea durabilă”. În acest document, Comisia recunoaște faptul că punerea în aplicare a Planului de acțiune din 2018 necesită eforturi suplimentare și își reafirmă angajamentul de a duce la bun sfârșit acest plan. Comisia consideră că noul document strategic care promovează finanțarea durabilă este necesar având în vedere noul context mondial și evoluția cunoștințelor cu privire la ce trebuie făcut acum pentru a se atinge obiectivele în materie de durabilitate.

Strategia din 2021 privind finanțarea durabilă identifică următoarele patru domenii principale în care sunt necesare acțiuni suplimentare:

În cadrul acestor patru priorități, Comisia planifică următoarele acțiuni mai detaliate în vederea consolidării și a finalizării cadrului privind finanțarea durabilă:

(1)  Sprijinirea actorilor economici în finanțarea eforturilor lor de tranziție (acțiunea 1)

1. Recunoașterea eforturilor de tranziție către durabilitate
2. Includerea în taxonomia UE a unor activități durabile suplimentare, neacoperite încă de actul delegat adoptat
3. Extinderea cadrului de standarde și etichete de finanțare durabilă

(2)  Îmbunătățirea accesului la finanțare durabilă pentru persoane fizice și pentru întreprinderile mai mici (acțiunea 2)

1. Consolidarea capacității investitorilor individuali și a IMM-urilor de a accesa oportunități de finanțare durabilă
2. Valorificarea oportunităților oferite de tehnologiile digitale pentru o finanțare durabilă
3. Oferirea unei mai bune protecții în asigurări împotriva riscurilor climatice și de mediu
4. Sprijinirea investițiilor sociale credibile
5. Partajare sporită a riscurilor între investitori publici și privați, utilizarea de instrumente privind „înverzirea” bugetelor de către statele membre și o mai bună integrare în bugetul UE a aspectelor legate de schimbările climatice și de biodiversitate

(3)  Mobilizarea sectorului financiar să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european (acțiunile 3, 4 și 5)

1. Consolidarea rezilienței economice și financiare la riscurile legate de durabilitate (raportare financiară și contabilitate, ratinguri de credit, gestionarea riscurilor legate de durabilitate de către bănci și asiguratori, stabilitate financiară)
2. Accelerarea contribuției sectorului financiar la eforturile de tranziție [i. prezentările de informații ale instituțiilor financiare, obligațiile fiduciare ale investitorilor, comparabilitatea cercetării și a ratingurilor privind criteriile de mediu, sociale și de guvernanță; ii. monitorizarea riscurilor în materie de dezinformare ecologică, măsurarea necesarului de capital și a fluxurilor de capital]

(4)  Promovarea unui consens internațional în ceea ce privește finanțarea durabilă (acțiunea 6)

1. Participarea la forumuri internaționale
2. Utilizarea Platformei internaționale pentru finanțarea durabilă (IPSF)
3. Sprijin pentru țările cu venituri reduse și medii

Buna implementare a următoarelor acțiuni și măsuri din Strategia din 2021 privind finanțarea durabilă ar putea răspunde, în viitor, unora dintre observațiile și recomandările cuprinse în prezentul raport special:

Subiectele observațiilor și ale recomandărilor din prezentul raport special	Acțiunile și măsurile Comisiei din Strategia din 2021 privind finanțarea durabilă
Finalizarea măsurilor din Planul de acțiune	1 (c): Comisia va adăuga criterii tehnice de examinare pentru activitățile durabile care nu sunt încă vizate de primul act delegat privind taxonomia UE în domeniul climei.
	1 (d): Comisia va adopta un alt act delegat privind taxonomia, care va viza celelalte patru obiective de mediu.
	3 (a): Comisia va depune eforturi pentru aplicarea de standarde de raportare financiară care să reflecte în mod adecvat standardele pentru riscurile legate de durabilitate și va încuraja contabilitatea privind capitalul natural.
	3 (b): Comisia va lua măsuri pentru a se asigura că riscurile MSG relevante sunt incluse în mod sistematic în ratingurile de credit și în perspectivele de rating de o manieră transparentă.
	3 (c): Comisia va propune modificări la Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și la Directiva privind cerințele de capital (CRD) pentru a asigura includerea coerentă a factorilor MSG în sistemele de gestionare a riscurilor ale băncilor.
	3 (d): Cu ocazia viitoarei revizuiri a Directivei Solvabilitate II (2021), Comisia va propune modificări pentru a integra în mod consecvent riscurile legate de durabilitate în cadrul prudențial pentru asigurători.
	4 (c): Comisia va lua măsuri pentru a îmbunătăți disponibilitatea, integritatea și transparența cercetării de piață și a ratingurilor MSG.
Clarificarea dispozițiilor în materie de conformitate și audit	5 (a): Comisia va permite autorităților de supraveghere să abordeze problema dezinformării ecologice – va monitoriza riscurile în materie de dezinformare ecologică și va evalua și revizui actualul set de instrumente de supraveghere și de asigurare a punerii în aplicare de care dispun autoritățile competente, pentru a se asigura că competențele, capacitățile și obligațiile de supraveghere sunt adecvate scopului urmărit, cu sprijinul autorităților europene de supraveghere.
Generarea unei rezerve de proiecte durabile	2 (a): Comisia va urmări să consolideze capacitatea investitorilor individuali și a IMM-urilor de a accesa oportunități de finanțare durabilă – programul InvestEU va oferi mecanisme de reducere a riscurilor, în timp ce pilonul IMM-urilor din cadrul Programului privind piața unică va oferi servicii de consiliere pentru IMM-uri prin intermediul Rețelei întreprinderilor europene și al inițiativei comune privind clusterele.
	2 (e): Comisia va depune eforturi cu privire la „înverzirea” bugetelor și la mecanismele de partajare a riscurilor – programul InvestEU va oferi Grupului BEI, băncilor naționale de promovare și altor instituții financiare capacitatea de asumare a riscurilor și sprijin pentru inițiativele de consiliere conexe.
Aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” și a criteriilor taxonomiei UE în mod coerent la nivelul de ansamblu al bugetului UE	2 (e): Comisia va depune eforturi cu privire la „înverzirea” bugetelor și la mecanismele de partajare a riscurilor – Comisia se angajează să elaboreze metodologii de urmărire actualizate și consolidate atât cu privire la schimbările climatice, cât și cu privire la biodiversitate. Aceste metodologii de urmărire vor fi esențiale pentru a monitoriza alinierea la ambiția UE a cheltuielilor legate de schimbările climatice și de biodiversitate în contextul cadrului financiar multianual 2021‑2027.
Monitorizarea Planului de acțiune privind finanțarea durabilă și a strategiei viitoare în materie și raportarea cu privire la acestea	5 (b): Comisia va elabora un cadru de monitorizare robust pentru a măsura progresul înregistrat de sistemul financiar al UE.
	5 (c): Comisia va îmbunătăți cooperarea între autorități în vederea adoptării unei abordări comune pentru a monitoriza o tranziție ordonată și alinierea sistemului financiar al UE la obiectivele Pactului verde european.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Acronime

BCE: Banca Centrală Europeană

BEI: Banca Europeană de Investiții

CFM: cadru financiar multianual

ECRL: laboratorul european privind comunicarea informațiilor de către întreprinderi

EFRAG: Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară

ESMA: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe

EU ETS: sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii

FEIS: Fondul european pentru investiții strategice

IFRS: Standarde internaționale de raportare financiară

JRC: Centrul Comun de Cercetare

MRR: Mecanismul de redresare și reziliență

MSG: factori de mediu, sociali și de guvernanță

UE: Uniunea Europeană

Glosar

Acțiuni climatice: acțiuni întreprinse pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora.

Adaptarea la schimbările climatice: reducerea vulnerabilității țărilor și a comunităților în fața schimbărilor climatice prin creșterea capacității acestora de a le absorbi efectele.

Atenuarea schimbărilor climatice: reducerea sau limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră din cauza efectelor acestora asupra climei.

Dezinformare ecologică: susținerea, fără justificare, că un produs este favorabil pentru mediu și că respectă standardele în materie de mediu.

Dezvoltare durabilă: o abordare în materie de dezvoltare care ține seama de imperativele pe termen lung, cum ar fi durabilitatea rezultatelor, conservarea mediului și a resurselor naturale sau echitatea socială și economică.

Factori de mediu, sociali și de guvernanță: set de standarde utilizate de investitori și de alte părți interesate pentru evaluarea performanței cu caracter nefinanciar a unei societăți.

Finanțare durabilă: integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în deciziile de afaceri și de investiții din sectorul financiar.

Gaz cu efect de seră: gaz din atmosferă – cum ar fi dioxidul de carbon sau metanul – care absoarbe și emite radiație, blocând căldura și încălzind astfel suprafața planetei; acest fenomen este cunoscut sub numele de „efect de seră”.

InvestEU: mecanism de sprijin pentru investiții, destinat mobilizării de investiții private în proiecte de importanță strategică pentru UE. Acesta a devenit succesorul FEIS în 2021.

Investiție durabilă: investiție într-o activitate economică ce contribuie la un obiectiv social sau de mediu, cu condiția ca această investiție să nu aducă prejudicii semnificative niciunuia dintre obiectivele respective și ca entitatea în care s-a investit să respecte practici de bună guvernanță.

Neutralitate climatică: situație în care activitățile umane nu au niciun efect net asupra climei.

Pactul verde european: strategie de creștere a UE, adoptată în 2019, care urmărește să transforme UE într-o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”: principiul conform căruia activitățile economice nu trebuie să reprezinte o amenințare la adresa obiectivelor sociale sau de mediu.

Raportare cu privire la durabilitate: raportarea de către o întreprindere sau organizație a efectelor economice, de mediu și sociale ale activităților sale, precum și a expunerii sale la riscurile legate de durabilitate.

Risc climatic: potențialele implicații negative ale schimbărilor climatice, dar și ale tranziției către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Riscuri legate de durabilitate: un eveniment sau o circumstanță de mediu, socială sau de guvernanță care, în cazul în care se concretizează, ar putea cauza un impact negativ semnificativ, real sau potențial, asupra valorii investiției.

Schimbări climatice: modificări ale sistemului climatic al Pământului care generează noi condiții meteorologice pe termen lung.

Taxonomia UE: sistem de clasificare al UE care identifică măsura în care activitățile economice sunt durabile din punctul de vedere al mediului.

Urmărirea cheltuielilor legate de climă: monitorizarea progresului în direcția obiectivelor în materie de cheltuieli pentru acțiuni climatice.

Viziune pe termen scurt: atunci când administratorii de societăți și piețele financiare se concentrează pe orizonturi pe termen scurt, prioritizând interesele din viitorul apropiat ale acționarilor în detrimentul creșterii pe termen lung a societății.

Răspunsurile Comisiei și ale BEI

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59378

Note

¹ Organizația Națiunilor Unite, Acordul de la Paris, 2015.

² Comisia Europeană, Abordarea UE în ceea ce privește dezvoltarea durabilă.

³ BCE, Financial Stability Review, mai 2019; raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) intitulat The implications of climate change for financial stability.

⁴ BCE, Shining a light on climate risks: the ECB’s economy-wide climate stress test, 2021.

⁵ Comisia Europeană, Starea Uniunii: Întrebări și răspunsuri cu privire la Planul privind obiectivele climatice pentru 2030, 2020.

⁶ Comisia Europeană, Planul de investiții pentru o Europă durabilă – Planul de investiții din cadrul Pactului ecologic european, 2020, nota de subsol de la p. 1.

⁷ McKinsey & Company, How the European Union could achieve net-zero emissions at net-zero cost, 2020.

⁸ Comisia Europeană, Registrul grupurilor de experți al Comisiei și al altor entități similare.

⁹ Comisia Europeană, Grupul de experți la nivel înalt privind finanțarea durabilă (HLEG).

¹⁰ Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018.

¹¹ BEI și Bruegel, Investment and growth in the time of climate change, 2012.

¹² Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 11; p. 88-89.

¹³ OCDE, Sustainable and Resilient Finance: Making sense of the environmental pillar in ESG investing, 2020.

¹⁴ Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 11.

¹⁵ Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the proposal for a directive on corporate sustainability reporting, 2021.

¹⁶ FMI, Global Financial Stability Report, octombrie 2019, capitolul 6 - Sustainable Finance, 2019.

¹⁷ Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 9.

¹⁸ Idem, p. 35.

¹⁹ Comisia Europeană, Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile, 2018.

²⁰ Comisia Europeană, Comunicare privind strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă, 2021.

²¹ Acțiunile 1, 2, 4, 5, 6, 7 și 9.

²² Curtea de Conturi Europeană, Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii: alocarea cu titlu gratuit a certificatelor ar fi trebuit să fie mai bine direcționată, 2020.

²³ Comisia Europeană, Schimbări climatice: actualizarea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), 2020.

²⁴ Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.

²⁵ CERRE, The COVID-19 crisis: a crash test for EU Energy and Climate Policies, 2020.

²⁶ ERCST (2021) – The Review of the Market Stability Reserve (MSR), 2021.

²⁷ Parteneriatul internațional de acțiune pentru carbon, EU Emissions Trading System (EU ETS), 2021.

²⁸ Regulamentul (UE) 2018/842, Regulamentul privind partajarea eforturilor, 2018.

²⁹ AEM, Trends and projections in Europe 2020, 2020.

³⁰ Taxfoundation.org, Carbon Taxes in Europe, 2020.

³¹ BCE, The implications of fiscal measures to address climate change, 2020.

³² Secțiunea 2.1.1. din COM(2019) 640 final – Pactul verde european.

³³ Comisia Europeană, Programul de lucru al Comisiei pentru 2021.

³⁴ Euractiv, EU countries have „no concrete plans’ to phase out fossil fuel subsidies: report, 2019.

³⁵ COM(2020) 950 final – Anexa 2 – Anexă – Raport pe 2020 privind starea uniunii energetice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și combaterea schimbărilor climatice.

³⁶ Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Grecia, Finlanda, Franța, Italia, Lituania, Letonia, Portugalia și Spania.

³⁷ Parlamentul European, Sustainable finance – EU Taxonomy.

³⁸ Platforma internațională privind finanțarea durabilă, Annual Report, octombrie 2020.

³⁹ Grupul de experți tehnici, Taxonomy: Final report of the Technical Expert Group on Sustainable Finance, 2020, p. 26-50.

⁴⁰ BCE, ECB to accept sustainability-linked bonds as collateral, 2020.

⁴¹ Fitch Ratings, ECB's Green Bonds Buying to Boost Eligible Issuers' Liquidity, 2020.

⁴² Comisia Europeană, Platform on sustainable finance.

⁴³ Comisia Europeană, Platform on sustainable finance, Technical work: Subgroups.

⁴⁴ Comisia Europeană, Feedback primit cu privire la: „Finanțarea durabilă – Sistemul de clasificare al UE pentru investiții verzi”.

⁴⁵ Comisia Europeană, Regulamentul delegat de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice, 2021.

⁴⁶ Grupul de experți tehnici, Taxonomy Report: Technical Annex, 2020.

⁴⁷ Centrul Comun de Cercetare, Technical assessment of nuclear energy with respect to the „do no significant harm’ criteria of Regulation (EU) 2020/852 („Taxonomy Regulation’), 2021.

⁴⁸ Grupul de experți tehnici, Taxonomy: Final report of the Technical Expert Group on Sustainable Finance, 2020, p. 53.

⁴⁹ Scrisoare din partea a 123 de oameni de știință, How will the European Union’s Green Deal protect our future if its definitions of Greenness are not aligned with its own ambition of net zero greenhouse gases by 2050?

⁵⁰ Comisia Europeană, Sistemul de clasificare al UE pentru investiții verzi, 2020, anexa I, p. 112.

⁵¹ Comisia Europeană, Sustainable Finance Package, 2021.

⁵² Regulamentul privind taxonomia, Regulamentul (UE) 2020/852 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, considerentul 59.

⁵³ Comisia Europeană, Actul delegat de stabilire a criteriilor taxonomiei UE privind schimbările climatice, 2021.

⁵⁴ Comisia Europeană, EU Taxonomy Compass.

⁵⁵ IRENA, Mobilising Institutional Capital for Renewable Energy, 2020.

⁵⁶ Fjärde AP-Fonden, Annual report 2020, 2021.

⁵⁷ Parlamentul European, Sustainable finance – EU Taxonomy.

⁵⁸ Grupul de experți tehnici, Report on EU Green Bond Standard, 2019.

⁵⁹ Comisia Europeană, Propunere privind obligațiunile verzi europene, 2021.

⁶⁰ Comisia Europeană, Presentation of the NextGenerationEU – Funding strategy to finance the Recovery Plan for Europe, 2021.

⁶¹ Bursa de Valori din Luxemburg, A pioneer in green finance, 2021.

⁶² Clasificate drept „verzi” de emitentul obligațiunii.

⁶³ Climate Bonds Initiative, Sustainable Debt Global State of the Market 2020, 2021.

⁶⁴ Comisia Europeană, Retail financial products, și Comisia și Climate & Company și partenerii, Testing draft EU ecolabel criteria on UCITS equity funds, 2020.

⁶⁵ Comisia Europeană, Summary Report of the Stakeholder Consultation on the Renewed Sustainable Finance Strategy, 2020.

⁶⁶ ESMA, Ghid cu privire la anumite aspecte ale cerințelor MiFID II privind adecvarea, 2018.

⁶⁷ Comisia Europeană, Finanțarea durabilă – obligația societăților de asigurări și a brokerilor de a informa clienții cu privire la aspectele sociale și de mediu.

⁶⁸ Grupul de experți tehnici, Interim Report on Benchmarks, 2019, p. 11.

⁶⁹ Grupul de experți tehnici, TEG Final Report on Climate Benchmarks and Benchmarks’ ESG Disclosures, 2019.

⁷⁰ Regulamentul (UE) 2019/2089 privind indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și informațiile privind durabilitatea pentru indicii de referință.

⁷¹ Comisia Europeană, Impact assessment accompanying the proposal for a directive on corporate sustainability reporting, 2021.

⁷² Ministère de la transition écologique, Le reporting extra-financier des investisseurs, 2019.

⁷³ Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă, 2020 Status Report, 2020.

⁷⁴ Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă, Final Report, Recommendations of the Task Force on Climate-related Financial Disclosures, 2017.

⁷⁵ JO C 209, 20.6.2019, p. 1 – Orientări privind raportarea nefinanciară: Supliment privind raportarea informațiilor legate de climă.

⁷⁶ Regulamentul (UE) 2019/2088 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare.

⁷⁷ Autoritățile europene de supraveghere, Final Report on draft Regulatory Technical Standards, 2021.

⁷⁸ Directiva 2014/95/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari.

⁷⁹ Curtea de Conturi Europeană, Raportarea cu privire la sustenabilitate: un bilanț la nivelul instituțiilor și al agențiilor UE, 2019.

⁸⁰ Grupul operativ pentru prezentarea de informații financiare legate de climă.

⁸¹ Comisia Europeană, Questions and answers: Corporate Sustainability Reporting Directive proposal, 21 aprilie 2021.

⁸² Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 57.

⁸³ https://www.ifrs.org/issued-standards/list-of-standards/ifrs-9-financial-instruments/.

⁸⁴ Comisia Europeană, Fitness Check on the EU framework for public reporting by companies, aprilie 2021.

⁸⁵ Grupul BEI, Climate and Environmental Sustainability.

⁸⁶ Grupul BEI, Climate Bank Roadmap 2021‑2025, 2020.

⁸⁷ FEI, EIF Operational Plan 2021‑2023, p 11.

⁸⁸ BEI, Environmental and Social Standards, 2018.

⁸⁹ BEI, Methodologies for the Assessment of Project GHG Emissions and Emission Variations, 2020.

⁹⁰ Grupul BEI, EIB Group Climate Bank Roadmap, anexa 5, 2020.

⁹¹ Curtea de Conturi Europeană, Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv, 2016.

⁹² Grupul BEI, Climate Bank Roadmap 2021‑2025, 2020, p. xii.

⁹³ Regulamentul (UE) 2021/523 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017.

⁹⁴ Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 38.

⁹⁵ BEI, Investment Report 2020/2021: Building a smart and green Europe in the COVID-19 era, 2021.

⁹⁶ Final Report by the High-Level Expert Group on Sustainable Finance, 2018, p. 35.

⁹⁷ Curtea de Conturi Europeană, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții – Lansată cu scopul de a stimula investițiile în UE, impactul platformei rămâne limitat, anexa I.

⁹⁸ Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice.

⁹⁹ COM(2020) 21 final – Planul de investiții pentru o Europă durabilă, Planul de investiții din cadrul Pactului ecologic european.

¹⁰⁰ Grupul de experți tehnici, Statement of the EU Technical Expert Group on Sustainable Finance: 5 high-level principles for Recovery & Resilience, 2020, p. 2.

¹⁰¹ Regulamentul (UE) 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

¹⁰² JO C 58, 18.2.2021, p. 1.

¹⁰³ Comisia Europeană, Technical guidance on sustainability proofing for the InvestEU Fund, 2021.

¹⁰⁴ COM(2018) 372 final – Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune.

¹⁰⁵ C(2021) 1054 final – Comunicare a Comisiei: Orientări tehnice privind aplicarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în temeiul Regulamentului privind Mecanismul de redresare și reziliență.

¹⁰⁶ JO C 290, 1.9.2020, p. 1 – Avizul nr. 5/2020 al Curții.

¹⁰⁷ BEI, EIB energy lending policy, 2019.

¹⁰⁸ Comisia Europeană, Proiect de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2021 – Situația veniturilor și cheltuielilor pe secțiuni, document de lucru partea întâi: Fișele de program pentru cheltuielile operaționale.

¹⁰⁹ Curtea de Conturi Europeană, Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv, 2016.

¹¹⁰ Curtea de Conturi Europeană, Urmărirea cheltuielilor legate de climă în bugetul UE, 2020.

¹¹¹ SWD(2021) 12 final – document de lucru al serviciilor Comisiei, Guidance to Member States: Recovery and Resilience Plans.

¹¹² Grupul de experți tehnici, Taxonomy Report: Technical Annex, Updated methodology & Updated Technical Screening Criteria, 2020, p. 112, p. 126 și p. 140.

¹¹³ Comisia Europeană, Actul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei, 2021, p. 3-4.

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59378

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit V – Finanțarea și administrarea Uniunii, condusă de domnul Tony Murphy, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de doamna Eva Lindström, membră a Curții de Conturi Europene, sprijinită de: Katharina Bryan, șefă de cabinet, și Andrzej Robaszewski, economist în cadrul cabinetului; Ralph Otte, manager principal; Martin Puc, coordonator; Tomasz Plebanowicz, coordonator adjunct; James Mcquade, Laura Kaspar, Dana Šmíd Foltýnová, Mircea-Cristian Martinescu și Jan Olšakovský, auditori. Jesús Nieto Muñoz a furnizat sprijin grafic. Adrian Williams a furnizat sprijin lingvistic, iar Valérie Tempez-Erasmi și Monika Elsner au furnizat asistență în materie de secretariat.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

PDF	ISBN 978-92-847-6007-7	1977-5806	doi:10.2865/869018	QJ-AB-21-020-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-6599-7	1977-5806	doi:10.2865/593	QJ-AB-21-020-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Figurile 1, 2, 3, 4 și 6, tabelul din anexa II și anexa VI: pictograme realizate de Pixel perfect utilizând ca sursă https://flaticon.com.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.