Protejarea polenizatorilor sălbatici în UE – inițiativele Comisiei nu au dat roade

Sinteză

I

Polenizatorii transportă polen de la structurile mascul la cele femelă ale florilor, făcând posibilă fertilizarea și reproducția plantelor. Ei contribuie la creșterea cantității și a calității hranei, garantând astfel, în ultimă instanță, aprovizionarea cu alimente. Polenizatorii sălbatici au cunoscut un declin în UE ca abundență și ca diversitate, ca urmare a amenințării din ce în ce mai mari pe care o reprezintă activitatea umană, în special conversia la agricultura intensivă și utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor.

II

Comisia a instituit măsuri care afectează polenizatorii sălbatici în domeniile mediului, pesticidelor, agriculturii, coeziunii și cercetării și inovării. În iunie 2018, Comisia a publicat Inițiativa privind polenizatorii, care cuprinde o listă de acțiuni menite să combată principalele amenințări la adresa polenizatorilor sălbatici.

III

Motivul pentru care Curtea a decis să desfășoare un audit cu privire la abordarea Comisiei privind protejarea polenizatorilor sălbatici a fost acela de a contribui la actualizarea legislației în domeniile biodiversității, agriculturii și pesticidelor prevăzută pentru perioada 2021‑2022.

IV

Auditul Curții a avut drept obiectiv să examineze dacă Comisia a adoptat o abordare coerentă cu privire la protecția polenizatorilor sălbatici în UE. Curtea a evaluat în ce măsură cadrul prevăzut de Comisie pentru polenizatorii sălbatici a contribuit la stoparea declinului acestora ca număr și ca diversitate, precum și dacă Comisia a apelat la măsurile de conservare a biodiversității și la măsurile disponibile în cadrul politicii agricole comune și în legislația privind pesticidele pentru a răspunde necesității de a proteja polenizatorii sălbatici.

V

Concluzia Curții a fost că, în ansamblu, Comisia nu adoptase o abordare coerentă în ceea ce privește protecția polenizatorilor sălbatici în UE. Curtea a identificat lacune în politicile majore ale UE care abordează principalele amenințări la adresa polenizatorilor sălbatici și a considerat că Inițiativa privind polenizatorii nu dispune de instrumentele și de mecanismele necesare pentru a remedia aceste lacune.

VI

Pe baza constatărilor sale, Curtea formulează o serie de recomandări cu scopul de a ajuta Comisia:

• să evalueze necesitatea includerii unor măsuri specifice pentru polenizatorii sălbatici în acțiunile și în măsurile prin care se dă curs Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;
• să integreze mai bine acțiunile de protejare a polenizatorilor sălbatici în instrumentele de politică ale UE care vizează conservarea biodiversității și agricultura;
• să îmbunătățească protecția polenizatorilor sălbatici în cadrul procesului de evaluare a riscurilor pe care le prezintă pesticidele.

Introducere

Polenizatorii sunt în declin în UE

01

Polenizatorii sunt animale care transportă polen de la structurile mascul la cele femelă ale florilor, făcând posibilă fertilizarea și reproducția plantelor. În Europa, polenizatorii sunt, în principal, insecte precum albinele (inclusiv bondarii, albinele de miere și speciile de albine solitare), viespile, sirfidele, fluturii, moliile, coleopterele și alte specii de insecte zburătoare. Majoritatea insectelor polenizatoare sunt specii sălbatice, dar unele sunt crescute pentru valoarea lor economică (a se vedea figura 1).

02

Polenizatorii joacă un rol esențial pentru natură și pentru omenire. În UE, aproape patru cincimi din florile sălbatice și culturile din zonele cu climă temperată depind, în grade diferite, de polenizarea efectuată de insecte. Conform unui proiect finanțat de UE, contribuția anuală a insectelor polenizatoare la agricultura europeană a fost estimată la aproximativ 15 miliarde de euro¹. Polenizatorii contribuie la creșterea cantității și a calității hranei, garantând astfel, în ultimă instanță, aprovizionarea cu alimente².

03

În ultimele decenii, polenizatorii sălbatici au cunoscut un declin în UE ca abundență și ca diversitate. În 2016, evaluarea la nivel mondial a stării insectelor polenizatoare³ a concluzionat că populația de polenizatori sălbatici este în scădere ca urmare a amenințării din ce în ce mai mari pe care o reprezintă activitatea umană, inclusiv schimbările climatice. Un raport din 2019 privind evaluarea la nivel mondial a insectelor⁴ a confirmat că numărul insectelor în general înregistrează o tendință negativă, peste 40 % din speciile de insecte fiind pe cale de dispariție. Cele mai afectate specii de insecte sunt fluturii, moliile, albinele și coleopterele.

04

În 2020, Forumul Economic Mondial⁵ a inclus declinul biodiversității printre principalele cinci riscuri mondiale pe termen lung. Acesta a constatat că declinul polenizatorilor avea drept rezultat trecerea, în ceea ce privește cultivarea plantelor, de la culturi alimentare bogate în substanțe nutritive (fructe, legume și fructe cu coajă lemnoasă – care au nevoie, toate, de polenizatori) la culturi de bază hipercalorice și cu valoare nutritivă scăzută (de exemplu orez, porumb, grâu, soia și cartofi). Printre principalele cauze ale declinului (indicate în figura 2) se numără pierderea habitatului cauzată de conversia la agricultura intensivă și utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor.

Inițiativele UE pentru protejarea polenizatorilor sălbatici

05

Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020⁶ stabilește cadrul european de acțiune prioritară în favoarea biodiversității, care include polenizatorii sălbatici. Comisia a instituit măsuri ce afectează polenizatorii sălbatici și în cadrul politicilor și al legislației existente din domeniile mediului, pesticidelor, agriculturii, coeziunii și cercetării și inovării (a se vedea figura 3). Majoritatea acestor măsuri sunt indirecte și se axează pe protejarea sau pe crearea de habitate considerate ca fiind benefice pentru polenizatori, pe furnizarea de resurse alimentare sau pe controlul speciilor alogene invazive. Unele măsuri directe vizează strict albinele melifere, ca polenizatori gestionați.

06

În iunie 2018, Comisia a publicat „Inițiativa UE privind polenizatorii”⁷ (denumită în continuare „Inițiativa privind polenizatorii”) sub forma unei comunicări a Comisiei, însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei. Această inițiativă, care nu are forță juridică, a recunoscut reducerea dramatică a abundenței și a diversității insectelor polenizatoare sălbatice în UE, precum și necesitatea de a se lua măsuri la nivelul UE pentru remedierea acestei probleme. Ea prezintă, de asemenea, o listă de acțiuni pentru perioada de până în 2020, vizând să contribuie la trei obiective pe termen lung:

• îmbunătățirea cunoștințelor științifice cu privire la declinul polenizatorilor;
• combaterea principalelor amenințări pentru polenizatori și
• ameliorarea colaborării între părțile interesate.

Acțiunile propuse pentru combaterea principalelor amenințări la adresa polenizatorilor sălbatici pun accentul pe conservarea habitatelor, inclusiv a habitatelor agricole și a celor urbane, precum și pe reducerea impactului pesticidelor și al speciilor alogene invazive.

07

La sfârșitul anului 2019, Comisia a prezentat Pactul verde european⁸, un pachet de măsuri destinate să sprijine tranziția Europei către dezvoltarea durabilă și către neutralitatea din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Pachetul urmărește să conserve capitalul natural al UE.

08

Ca urmare a creșterii gradului de sensibilizare a opiniei publice cu privire la declinul insectelor polenizatoare, în 2019 a fost lansată o inițiativă cetățenească europeană privind protecția albinelor⁹. În special, această inițiativă solicita Comisiei să elimine treptat utilizarea pesticidelor în agricultură în UE și să sprijine fermierii să facă o tranziție către practici agricole sustenabile. Potrivit unei foi de parcurs publicate în ianuarie 2020¹⁰, anumiți oameni de știință de renume consideră că reducerea utilizării pesticidelor și diversificarea peisajelor constituie mijloace prin care se pot conserva și reface populațiile de insecte. Acești oameni de știință au subliniat caracterul urgent al situației, afirmând că informațiile existente cu privire la unele dintre principalele cauze ale declinului insectelor sunt suficiente pentru a formula soluții imediat.

Sfera și abordarea auditului

09

Curtea a hotărât să efectueze un audit privind acțiunile întreprinse de UE pentru a combate declinul polenizatorilor sălbatici, dată fiind importanța tot mai mare a acestei probleme și ținând seama de comunicarea Comisiei privind polenizatorii sălbatici (a se vedea punctul 06). Momentul ales pentru desfășurarea auditului a fost decis pentru a putea contribui la elaborarea și la dezbaterea listei de acțiuni planificate pentru 2021 în vederea noii strategii a UE în domeniul biodiversității pentru 2030, la cadrul de evaluare a planurilor strategice aferente politicii agricole comune (PAC) întocmite de statele membre pentru perioada 2022‑2027 și la examinarea metodologiei de evaluare a riscurilor în ceea ce privește impactul pesticidelor asupra albinelor.

10

Întrebarea principală de audit a fost următoarea: „A adoptat Comisia o abordare coerentă cu privire la protecția polenizatorilor sălbatici în UE?” Pentru a putea răspunde la această întrebare, Curtea a examinat dacă Comisia a instituit un cadru pentru polenizatorii sălbatici:

1. care să fi contribuit la stoparea declinului acestora ca număr și ca diversitate;
2. care să îi fi permis să coordoneze măsurile în materie de conservare a biodiversității și cele de politică agricolă pentru a proteja acești polenizatori;
3. care să fi inclus și să fi aplicat, în legislația privind pesticidele, măsuri de protecție a polenizatorilor.

11

În cursul auditului pe care l-a efectuat, Curtea:

• a colectat probe de audit prin examinarea legislației, a unor documente strategice și de orientare, precum și a unor evaluări și a unor rapoarte relevante;
• a trimis chestionare la patru direcții din cadrul Comisiei (Direcția Generală Mediu, Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară și Direcția Generală Cercetare și Inovare) și la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și a desfășurat interviuri cu membrii personalului acestor entități;
• a efectuat un sondaj la care au participat cinci organizații europene relevante (organizații care reprezintă producătorii și organizații neguvernamentale) – BirdLife, Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultura Uniunii Europene/Confederația Generală a Cooperativelor Agricole, Asociația Europeană pentru Protecția Culturilor Agricole, Pollinis și PanEurope – și a consultat experți științifici pentru a înțelege mai bine riscurile și pentru a confirma constatările pe care le-a formulat.

12

Activitățile de audit ale Curții s-au axat pe conservarea biodiversității, pe agricultură și pe utilizarea pesticidelor (a se vedea punctul 04). Curtea nu a examinat măsurile care abordează în mod specific impactul poluării mediului sau cel al schimbărilor climatice și nici măsurile de control al speciilor alogene invazive. Au fost excluse, de asemenea, măsurile care vizează în mod direct sănătatea albinelor melifere și sectorul apicol (a se vedea figura 3), întrucât acestea se referă exclusiv la polenizatorii gestionați. Curtea s-a concentrat pe acțiunile întreprinse și pe măsurile luate de Comisie, astfel încât nu a efectuat vizite de audit în statele membre și nu a verificat măsurile adoptate la nivel național. Acest audit completează activitățile desfășurate recent de Curte cu privire la biodiversitatea pe terenurile agricole, la produsele de protecție a plantelor, la Natura 2000 și la schimbările climatice și a fost efectuat în coordonare cu aceste activități¹¹.

Observații

Cadrul UE pentru polenizatorii sălbatici a avut un efect neglijabil asupra stopării declinului

13

Cadrul UE este format din Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, o comunicare a Comisiei care a fost aprobată de Consiliu și de Parlament, și din Inițiativa privind polenizatorii, o comunicare a Comisiei. Curtea a examinat modul în care aceste documente au afectat protecția și conservarea polenizatorilor sălbatici.

Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 nu include acțiuni specifice în favoarea polenizatorilor sălbatici

14

Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 urmărește să stopeze declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice în UE. Ea a fost adoptată de Comisie în 2011, pentru o perioadă care se întinde până în 2020. Potrivit Comisiei, patru dintre cele șase obiective stabilite în cadrul strategiei produc indirect beneficii pentru polenizatorii sălbatici din UE (a se vedea caseta 1).

15

Evaluarea intermediară din 2015 a strategiei¹² a concluzionat că declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice din UE au continuat față de nivelul din 2010 și a menționat polenizarea ca numărându-se printre serviciile ecosistemice cu gradul cel mai ridicat de degradare, în special pe suprafețele împădurite, pe lande, pe suprafețele cu arbuști și pe pășuni și fânețe. Potrivit evaluării, dintre cele patru obiective considerate a fi benefice pentru polenizatorii sălbatici, obiectivul 5 se afla în grafic în ceea ce privește realizarea. În cazul celorlalte trei obiective, două înregistrau progrese la o viteză insuficientă (obiectivele 1 și 2), iar al treilea nu înregistrase niciun progres notabil (obiectivul 3).

16

În raportul său din 2019 privind starea mediului european, Agenția Europeană de Mediu (AEM) a declarat că, în cazul a 9 dintre cele 13 obiective specifice de politică stabilite pentru 2020 în ceea ce privește protejarea, conservarea și ameliorarea biodiversității și a naturii în Europa, realizarea obiectivelor nu va fi grafic în 2020, înregistrând chiar decalaje mari¹³. Printre cele 9 obiective se numără speciile și habitatele protejate în UE, speciile comune de păsări și de fluturi, precum și starea ecosistemului și serviciile ecosistemice, abordate în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020. Comisia desfășoară în prezent o evaluare a strategiei și intenționează să publice raportul aferent la sfârșitul anului 2020.

17

În absența datelor pentru alte specii de insecte, se pot utiliza datele de monitorizare disponibile pentru fluturi în vederea obținerii de informații despre starea multor alte specii de insecte în UE. În cadrul sistemului european de monitorizare a fluturilor, statele membre ale UE colectează date pentru 17 specii de fluturi de câmp. AEM utilizează aceste date pentru a calcula indicele european al fluturilor de câmp. Indicele arată că, din 1990, populația de fluturi monitorizați a scăzut cu 39 %, ceea ce indică un declin considerabil, deși situația pare să se fi stabilizat începând din 2013 (a se vedea figura 4).

Inițiativa privind polenizatorii nu a determinat modificări la nivelul principalelor politici și măsuri

18

În 2018, într-o comunicare privind polenizatorii sălbatici, Comisia a recunoscut că era necesară luarea unor măsuri la nivelul UE pentru a se combate declinul polenizatorilor sălbatici (a se vedea punctul 06). Inițiativa privind polenizatorii viza în principal să sporească eficiența instrumentelor, a politicilor și a legislației existente în domeniile mediului, pesticidelor, agriculturii, coeziunii, cercetării și inovării. Fiind o comunicare a Comisiei, Inițiativa privind polenizatorii nu a stabilit un cadru juridic pentru protejarea și refacerea populațiilor de insecte polenizatoare sălbatice în UE și nici nu a determinat alocarea unor resurse financiare specifice.

19

Inițiativa privind polenizatorii s-a axat pe trei factori care cauzează declinul polenizatorilor, pentru care a definit acțiuni specifice:

• pierderea habitatelor în peisajele urbane și agricole;
• utilizarea pesticidelor;
• speciile alogene invazive.

Lista acțiunilor nu includea măsuri care să combată alte amenințări directe identificate în raportul IPBES (a se vedea figura 5). Potrivit comunicării, unii dintre acești factori (cum ar fi schimbările climatice) sunt abordați de alte politici și acțiuni specifice ale UE, independente de inițiativă. În anumite domenii, de exemplu în cel al poluării luminoase, Comisia nu a putut propune măsuri din cauza cercetărilor limitate care fuseseră efectuate în acest domeniu până la momentul respectiv. Presiunile exercitate de bolile polenizatorilor prezintă relevanță în principal pentru polenizatorii gestionați și, prin urmare, nu au fost luate în considerare.

20

Inițiativa privind polenizatorii cuprindea 31 de acțiuni:

• 10 acțiuni referitoare la îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la polenizatori și la declinul acestora;
• 14 acțiuni care combăteau trei dintre principalele cauze ale declinului și
• 7 acțiuni de sensibilizare a opiniei publice cu privire la această chestiune.

Dintre cele 14 acțiuni propuse pentru a combate principalele cauze ale declinului polenizatorilor, 9 s-au axat pe politicile și pe măsurile existente în domeniul biodiversității și conservării naturii, în cel al agriculturii și în cel al pesticidelor (acțiunile 4A-4C, 5A-5C, 7A-7C). Aceste acțiuni nu au determinat modificări la nivelul acestor politici și măsuri. În unele cazuri, acțiunea fusese deja realizată de Comisie înainte ca lista de acțiuni să fie publicată (a se vedea caseta 2).

Inițiativa privind polenizatorii nu dispune de mecanisme de guvernanță și de control

21

Direcția Generală Mediu (DG Mediu) conduce punerea în aplicare globală a Inițiativei privind polenizatorii și are responsabilitatea directă pentru 24 dintre cele 31 de acțiuni. Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) ar trebui să desfășoare 4 acțiuni, iar statele membre, celelalte 3 acțiuni. Alte direcții ale Comisiei¹⁴ participă la conducerea inițiativei sau sunt consultate.

22

Comisia a alocat Inițiativei privind polenizatorii un funcționar cu normă întreagă din cadrul DG Mediu. Potrivit estimărilor Comisiei, personalul din cadrul DG SANTE implicat în acțiuni referitoare la protecția polenizatorilor împotriva pericolelor cauzate de utilizarea pesticidelor a contribuit de asemenea cu o persoană ocupată în echivalent normă întreagă. Curtea a constatat că Comisia nu a instituit o repartizare clară a rolurilor și a responsabilităților direcțiilor implicate. Până la data auditului Curții, Comisia nu organizase reuniuni cu părțile interesate relevante privind progresele înregistrate și nici nu definise mecanismele de monitorizare și de raportare pentru a examina stadiul acțiunilor. Nu au fost stabilite niveluri-țintă sau criterii pentru a se evalua dacă acțiunile și-au atins obiectivele.

Politica în materie de biodiversitate și politica agricolă nu cuprind cerințe specifice pentru protejarea polenizatorilor sălbatici

23

Curtea a examinat dispozițiile vizând protejarea insectelor polenizatoare sălbatice integrate în măsurile de conservare a biodiversității în UE și în PAC. În ceea ce privește conservarea biodiversității, Curtea a examinat Directiva privind habitatele, inclusiv monitorizarea speciilor în siturile Natura 2000. În ceea ce privește PAC, Curtea a analizat principalele măsuri care dispun de obiective de mediu, atât cele puse în aplicare în perioada 2014‑2020, cât și cele propuse pentru perioada 2021‑2027.

Comisia nu a utilizat unele dintre opțiunile oferite de măsurile de conservare a biodiversității

24

În 1964, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a instituit lista roșie a speciilor periclitate. O listă roșie reprezintă un inventar al stării de conservare a speciei biologice în cauză. Comisia a finanțat crearea unei liste roșii europene pentru fluturi în 2010 și a uneia pentru albine în 2014¹⁵. Aceste două evaluări indică faptul că în UE există aproximativ 1 900 de specii de albine și 421 de specii de fluturi. De exemplu, 659 de specii de albine sunt clasificate ca fiind cel mai puțin vulnerabile, iar 6 ca specii pe cale de dispariție. Pentru 1 048 de specii de albine însă, nu există informații disponibile privind starea lor de conservare (a se vedea figura 6). În conformitate cu procesul de evaluare al UICN, listele roșii expiră după 10 ani și, dacă nu sunt actualizate, ele nu mai pot fi utilizate ca indicatori pentru tendințele înregistrate de-a lungul timpului. Comisia a informat Curtea că intenționează să actualizeze cele două liste roșii și să publice două alte liste roșii pentru sirfide și pentru molii.

25

Comisia și statele membre pun în aplicare politica UE pentru conservarea biodiversității prin intermediul Directivei privind habitatele și al Directivei privind păsările, cunoscute și sub denumirea de „directivele privind natura”. Din 1992, Directiva privind habitatele¹⁶ urmărește să promoveze conservarea habitatelor și a speciilor de animale și de plante rare, periclitate sau endemice. Directiva acoperă și 56 de specii de insecte polenizatoare sălbatice. Dintre acestea, 42 sunt specii de fluturi, iar restul sunt molii și coleoptere. Dintre cele 11 specii de fluturi identificate în lista roșie ca fiind critic periclitate și periclitate în UE (excluzând Croația), 4 sunt protejate prin Directiva privind habitatele. Directiva nu acoperă niciuna dintre cele 52 de specii de albine critic periclitate și periclitate, fapt care are un impact asupra opțiunilor de monitorizare și de finanțare disponibile pentru protecția lor.

26

Directiva privind habitatele impune statelor membre să prezinte Comisiei, o dată la șase ani, un raport cu privire la punerea în aplicare a măsurilor de conservare instituite în temeiul acestei directive¹⁷, raport care să cuprindă și informații privind starea de conservare a habitatelor și a speciilor protejate. Astfel, grație acestui exercițiu, la fiecare șase ani sunt disponibile informații privind insectele polenizatoare sălbatice acoperite de această directivă. AEM compilează datele raportate de statele membre și le sintetizează în raportul privind starea naturii. Cel mai recent raport disponibil la momentul auditului desfășurat de Curte, publicat în 2015¹⁸, nu făcea nicio referire la starea de conservare a fluturilor, a moliilor sau a coleopterelor protejate. Raportul cita un studiu independent referitor la fluturi din șase țări și regiuni din UE, desfășurat în afara siturilor Natura 2000, care a concluzionat că populațiile de fluturi din zonele protejate scad în același ritm ca populațiile de fluturi din afara zonelor protejate¹⁹. Raportul a precizat și faptul că siturile Natura 2000 au un impact pozitiv asupra abundenței speciilor specializate de fluturi.

27

Începând din 2008, Comisia a elaborat planuri de acțiune ale UE pentru anumite specii și habitate, cu scopul de a asista statele membre în eforturile lor de conservare. De exemplu, în 2012, Comisia a publicat un plan de acțiune al UE pentru o specie critic periclitată de fluturi, albilița portocalie (Colias myrmidone), stabilind acțiuni speciale de conservare și de refacere care urmau să fie puse în aplicare facultativ de statele membre. Curtea a constatat că planul de acțiune al UE nu a avut niciun impact asupra declinului acestei specii de fluturi. În 2018, în UE, starea de conservare a albiliței portocalii era precară (a se vedea caseta 3).

28

În octombrie 2019, Comisia a publicat primul plan de acțiune pentru menținerea și refacerea unui habitat: pajiștile și suprafețele acoperite cu arbuști seminaturale calcaroase. Planul de acțiune al UE recunoștea acest habitat ca fiind extrem de important pentru speciile de polenizatori sălbatici și număra conservarea habitatului printre obiectivele sale generale. Comisia nu a definit acțiuni sau măsuri specifice pentru atingerea acestui obiectiv și nu a precizat nicio cerință în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea.

29

Cadrele multianuale de acțiuni prioritare sunt instrumente de planificare strategică pentru gestionarea siturilor Natura 2000. Statele membre descriu, în aceste cadre, nevoile lor în materie de biodiversitate și de conservare a naturii, măsurile luate pentru a răspunde acestora și cerințele în materie de finanțare. Conform Directivei privind habitatele, statele membre ar trebui să trimită Comisiei cadre de acțiuni prioritare actualizate o dată la șapte ani, sincronizându-se cu cadrul financiar al Comisiei. Conform Inițiativei privind polenizatorii, statele membre ar trebui să abordeze măsuri pentru habitatele de polenizatori importante în cadrele de acțiuni prioritare. În aprilie 2018, Comisia și statele membre au validat modelul de cadru de acțiuni prioritare pentru perioada 2021‑2027 fără să includă nicio cerință pentru polenizatori.

30

Unul dintre obiectivele instrumentului UE de finanțare pentru mediu și politici climatice (LIFE) este de a contribui la elaborarea și la punerea în aplicare a politicilor UE în domeniul naturii și al biodiversității, printre care se numără și conservarea și refacerea populațiilor de specii enumerate în Directiva privind habitatele. În cadrul Programului LIFE, statele membre și Comisia cofinanțează proiecte specifice²². Aproximativ un sfert din aceste proiecte se concentrează pe habitate. Potrivit Comisiei, abordarea nevoilor în materie de conservare a polenizatorilor prin intermediul habitatelor ar putea fi o modalitate mai eficace și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor decât alte abordări. Întrucât aceste proiecte nu se axează pe polenizatori, Comisia nu monitorizează sau nu evaluează întotdeauna impactul lor asupra speciilor de polenizatori. Numai 22 dintre cele 5 065 de proiecte LIFE finanțate în perioada 1992‑2018 au vizat în mod specific protejarea și refacerea populațiilor de polenizatori și a serviciilor de polenizare.

31

Începând din 2018, programul LIFE poate finanța proiecte care se axează pe specii clasificate ca fiind critic periclitate sau periclitate pe listele roșii europene sau internaționale. La momentul auditului, nu exista niciun proiect care să urmărească protejarea unor specii periclitate de albine și de fluturi care nu erau acoperite de Directiva privind habitatele.

PAC nu include dispoziții juridice specifice în favoarea polenizatorilor sălbatici

32

Aproape jumătate din teritoriul UE este acoperit de terenuri agricole. AEM a concluzionat că „din anii 1950, gestionarea tradițională a fermelor, care favoriza o serie de peisaje, de habitate și de specii de plante și animale, a fost înlocuită cu o industrializare rapidă a agriculturii, caracterizată de o intensificare la scară largă a metodelor de producție agricolă”²³. Agricultura intensivă este un factor care cauzează declinul polenizatorilor²⁴. Având în vedere că aproximativ 38 % din bugetul total al UE pentru perioada 2014‑2020 a fost alocat pentru sprijinirea agriculturii, PAC a exercitat „o influență deosebită asupra modelării peisajelor europene și asupra naturii care se regăsește în acestea”²⁵. PAC pentru perioada 2014‑2020 cuprinde mai multe instrumente care urmăresc să protejeze și să amelioreze biodiversitatea (a se vedea figura 3), în special ecocondiționalitatea, schema privind plata pentru înverzire și măsurile de agromediu și climă. Nu există însă nicio dispoziție specifică pentru protejarea polenizatorilor sălbatici.

33

Prin intermediul ecocondiționalității, plățile din cadrul PAC pot fi legate de respectarea de către fermieri a unor cerințe de bază (cerințele legale în materie de gestionare – SMR, care se aplică tuturor fermierilor, indiferent dacă primesc finanțare din partea UE sau nu), precum și a unor standarde referitoare la bunele condiții agricole și de mediu – GAEC (care nu se aplică fermierilor incluși în Schema pentru micii fermieri)²⁶. Cerințele legale în materie de gestionare care sunt legate de mediu decurg din obligațiile legale prevăzute în directivele privind natura și în Directiva privind apa²⁷. Bunele condiții agricole și de mediu au drept scop să asigure faptul că fermierii protejează solul, apa, elementele de peisaj, habitatele și fauna sălbatică de pe terenurile agricole. Pentru o evaluare recentă a Curții cu privire la efectele ecocondiționalității asupra biodiversității pe terenurile agricole, a se vedea caseta 4.

34

Comisia a introdus plata pentru înverzire în 2013, cu scopul de a îmbunătăți performanța de mediu a PAC prin intermediul a trei practici agricole pe care trebuie să le respecte fermierii: diversificarea culturilor (în cazul fermierilor cu mai mult de 10 hectare de teren arabil), menținerea pajiștilor permanente sau constituirea unor zone de interes ecologic (în cazul fermierilor cu mai mult de 15 hectare de teren arabil). În 2017, Curtea a publicat un raportat privind înverzirea²⁸. Conform concluziilor raportului, din cauza nivelului scăzut al cerințelor schemei de înverzire, măsura nu a determinat schimbări semnificative în practicile de gestionare. De asemenea, raportul Curții privind biodiversitatea pe terenurile agricole a arătat că înverzirea nu aduce beneficii semnificative pentru biodiversitate (a se vedea caseta 5).

35

Conform evaluării măsurii de înverzire publicate de Comisie în 2017²⁹, zonele de interes ecologic au cel mai mare potențial de a furniza surse de hrană și locuri de cuibărit pentru polenizatorii sălbatici. Raportul menționa că cele mai benefice tipuri de zone de interes ecologic sunt culturile fixatoare de azot, culturile secundare și cele de protecție (în funcție de practicile agricole, a se vedea punctul 36), pârloagele, elementele de peisaj (garduri vii și fâșii împădurite, grupuri de arbori), marginile de câmpuri și fâșiile de protecție. Așa cum a recomandat Parlamentul, în 2018 legiuitorul a introdus două noi tipuri de zone de interes ecologic care vizează în mod specific specii de plante benefice pentru polenizatori: terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen și nectar) și zonele cu planta cupă (Silphium perfoliatum)³⁰.

36

În cadrul PAC sunt propuse 13 opțiuni de zone de interes ecologic³¹ dintre care statele membre pot alege. În 2018, majoritatea statelor membre au optat pentru culturi secundare, culturi de protecție, culturi fixatoare de azot și terenuri lăsate în pârloagă, aceste opțiuni reprezentând 96 % din totalul terenurilor agricole declarate ca zone de interes ecologic (a se vedea figura 7). Ca și în cazul GAEC, impactul acestor zone de interes ecologic asupra polenizatorilor depinde de cerințele și de condițiile de gestionare stabilite de statele membre (în ceea ce privește, de exemplu, amplasarea lor, datele de tăiere și de recoltare și utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor). De exemplu, în cazul în care culturile secundare, de protecție sau fixatoare de azot se taie înainte de înflorire sau în timpul acestui proces, aceste culturi nu au niciun beneficiu pentru polenizatori. Conform evaluării măsurii de înverzire realizate de Comisie, în majoritatea cazurilor, fermierii taie astfel de culturi sau ară terenul pe care sunt cultivate acestea înainte de înflorire. Terenurile lăsate în pârloagă au beneficii pentru polenizatori numai atunci când sunt semănate cu flori sălbatice; dacă nu crește nimic pe teren, nu există niciun beneficiu. Comisia nu a definit nicio cerință specifică de gestionare pentru terenurile lăsate în pârloagă, iar statele membre nu oferă informații cu privire la modul în care fermierii gestionează terenurile de acest tip.

37

În 2017, Comisia a interzis utilizarea pesticidelor în următoarele zone de interes ecologic: terenurile lăsate în pârloagă (inclusiv pentru plantele melifere și pentru planta cupă), culturile secundare, zonele cu strat vegetal și culturile fixatoare de azot³². Cu excepția cazului în care statele membre au restricționat utilizarea pesticidelor pentru alte zone de interes ecologic, fermierilor li se permite să aplice pesticide pe marginile de câmp, pe fâșiile de protecție și pe alte elemente de peisaj neproductive.

38

Pentru a crea condiții și habitate favorabile polenizatorilor, statele membre pot recurge și la măsuri de agromediu și climă. Aceste măsuri constau în acordarea unor plăți fermierilor care își asumă în mod voluntar angajamente de mediu pe o durată de cinci până la șapte ani în legătură cu o gamă largă de aspecte de mediu. Conform unei evaluări recente a impactului PAC asupra biodiversității³³, măsurile din cadrul PAC care prezintă cele mai mari beneficii pentru polenizatorii sălbatici sunt măsurile de agromediu și climă orientate către aceștia, cum ar fi menținerea habitatelor seminaturale și a elementelor de peisaj existente sau crearea de noi habitate. Evaluarea a indicat, de asemenea, că adoptarea acestor măsuri de către statele membre și de către fermieri nu va fi suficientă pentru a sprijini refacerea populațiilor sălbatice de polenizatori.

39

Propunerile legislative privind PAC pentru perioada 2021‑2027 introduc condiționalitatea cu scopul de a înlocui actualele cerințe legate de înverzire și de ecocondiționalitate. Condiționalitatea stabilește o serie de obligații care, conform propunerilor Comisiei, ar trebui să fie respectate de fermierii care primesc plăți în cadrul PAC. Propunerile introduc, de asemenea, un nou sistem de scheme pentru climă și mediu („programe ecologice”). Statele membre trebuie să stabilească, pentru fiecare program ecologic propus fermierilor, o listă de practici agricole eligibile care să fie benefice pentru climă și pentru mediu și care să abordeze unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu specifice stabilite la nivelul UE. Programele ecologice rămân voluntare pentru fermieri. În propunerile legislative privind PAC pentru perioada 2021‑2027, Comisia nu a propus modificări majore în ceea ce privește măsurile de agromediu și climă (a se vedea figura 8).

40

În cadrul sistemului de condiționalitate așa cum este avut în vedere în propunerile Comisiei, zonele de interes ecologic productive (cum ar fi culturile secundare și cele de protecție și culturile fixatoare de azot), care, conform normelor actuale, permit respectarea obligațiilor în materie de înverzire, vor fi excluse, dar sunt menținute obligativitatea unei proporții minime de zone neproductive și cea a menținerii elementelor de peisaj. În plus, nu se vor mai aplica pragurile fixate pentru aplicarea cerințelor privind înverzirea (cum ar fi minimum 15 ha de teren arabil pentru zonele de interes ecologic). Comisia a propus ca statele membre să descrie fiecare standard GAEC în planurile lor strategice PAC, această descriere trebuind să includă un rezumat privind practicile agricole, domeniul de aplicare teritorială și tipul de fermieri vizat. Responsabilitatea Comisiei ar consta în verificarea modului în care sunt concepute standardele GAEC și programele ecologice în planurile strategice PAC ale statelor membre. Întrucât Comisia nu a inclus protecția polenizatorilor sau a serviciilor de polenizare printre obiectivele programelor ecologice, nu există nicio garanție că statele membre vor stabili, în planurile lor strategice PAC, programe specifice care să fie relevante pentru polenizatorii sălbatici.

Legislația privind pesticidele cuprindea dispoziții destinate protejării albinelor melifere, dar unele dintre aceste dispoziții nu sunt aplicate

41

Curtea a examinat dacă Comisia a inclus dispoziții pentru protejarea polenizatorilor sălbatici în cadrul legislativ care reglementează utilizarea pesticidelor în Europa. De asemenea, Curtea a verificat dacă Comisia analizase procesul de evaluare a riscului pe care îl prezentau pesticidele pentru polenizatorii sălbatici în vederea identificării eventualelor deficiențe la nivelul procesului, precum și dacă luase măsuri corective în consecință.

Legislația UE în ceea ce privește produsele de protecție a plantelor prevede că albinele melifere trebuie protejate

42

Pesticidele, denumite în legislație „produse de protecție a plantelor”, sunt utilizate pentru a preveni, a distruge sau a controla organismele dăunătoare și bolile. Ele sunt întrebuințate pentru a proteja plantele și produsele vegetale înainte și după recoltare, precum și în cursul acestei activități. Aceste produse conțin una sau mai multe substanțe active, care sunt responsabile de efectele pe care le are produsul.

43

Polenizatorii sunt expuși în mod frecvent la produse de protecție a plantelor. Aceste produse pot avea un efect nociv direct asupra polenizatorilor atunci când aceștia intră în contact direct cu reziduuri de pulverizare existente pe plante sau cu praf contaminat, consumă polen și nectar care conțin reziduuri de produse de protecție, consumă apă contaminată sau sunt expuși la materii contaminate în cuiburile lor. Produsele de protecție a plantelor pot avea și un efect advers indirect. De exemplu, erbicidele reduc atât cantitatea, cât și diversitatea resurselor florale, ceea ce are un impact negativ important asupra disponibilității surselor de hrană pentru polenizatori, pentru care este indispensabilă prezența diferitor specii cu flori pe parcursul întregii perioade a anului în care sunt activi. Polenizatorii pot depinde de anumite specii cu flori, printre care se pot număra plante fără nicio altă valoare pentru fermieri și care sunt, prin urmare, tratate ca buruieni nedorite. Modul în care produsele de protecție a plantelor afectează polenizatorii depinde de produsele utilizate, de intervalul de timp în care ele persistă în mediu și de locul, de momentul și de modul în care sunt aplicate. În figura 9, este prezentat în mod detaliat modul în care insectele polenizatoare pot fi expuse la produsele de protecție a plantelor.

44

Primul act legislativ al UE privind pesticidele³⁴ care a menționat în mod expres polenizatorii datează din 1991. Acest act impunea solicitanților să prezinte informații privind toxicitatea (acută) pe termen scurt pe care o prezentau substanțele active pentru albinele melifere, precum și informații privind toxicitatea produselor de protecție a plantelor în afara laboratorului, în condiții de teren. În 2009, legiuitorul a sporit protecția albinelor melifere în Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor³⁵, completând testele de expunere pe durată scurtă cu:

• teste de toxicitate (cronică) ca urmare a expunerii de durată lungă și
• teste privind efectele subletale asupra albinelor melifere adulte și asupra larvelor de albine.

Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor nu cuprindea dispoziții specifice pentru protejarea speciilor de polenizatori sălbatici.

45

Toate produsele de protecție a plantelor fac obiectul unei proceduri de autorizare în două faze. Comisia aprobă mai întâi substanțele active, pe baza unor evaluări științifice. Statele membre pot ulterior autoriza comercializarea și utilizarea, pe teritoriul lor, a unor produse de protecție a plantelor care conțin una sau mai multe substanțe active aprobate. Decizia de a aproba sau nu o substanță activă se bazează pe un proces în două faze distincte, prezentate în figura 10.

În prezent, procedura de evaluare a riscurilor pentru albinele melifere nu este conformă cu cerințele legale

46

Criteriile de evaluare și cele utilizate pentru luarea deciziilor privind substanțele active și privind produsele de protecție a plantelor sunt determinate de o serie de cerințe în materie de date³⁶ și de principii uniforme³⁷. Comisia pune la dispoziția solicitanților orientări care prezintă modul în care ar trebui să fie evaluat riscul pe care îl prezintă pentru albinele melifere utilizarea substanțelor active și a produselor de protecție a plantelor. Aceste orientări au fost adoptate de Comisie în 2002³⁸.

47

În conformitate cu aceste orientări, solicitanții trebuie să evalueze riscurile pe care le prezintă substanțele active pentru albinele melifere numai pe baza toxicității lor acute. Orientările nu iau în considerare efectele potențiale ale expunerii cronice sau ale expunerii repetate a albinelor melifere adulte la aceste substanțe, deși acest lucru este obligatoriu, conform Regulamentului privind produsele de protecție a plantelor, începând din anul 2009, pentru toate substanțele active și pentru toate produsele de protecție a plantelor. În caseta 6 sunt prezentate mai multe detalii cu privire la criteriile actuale utilizate pentru evaluarea riscurilor.

48

În 2011, Comisia a invitat EFSA să elaboreze o versiune actualizată, care să fie conformă cu dispozițiile Regulamentului privind produsele de protecție a plantelor, a ghidului de evaluare a riscurilor pe care le prezintă pentru albine aceste produse. Documentul a fost publicat de EFSA în 2013³⁹.

49

Ghidul din 2013 al EFSA a inclus noi cerințe pentru testele de toxicitate cronică și de toxicitate subletală privind albinele melifere, adulte și larve, în conformitate cu obligația prevăzută, începând din 2009, de Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor. Aceste cerințe au fost extinse și la alte specii de albine: bondarii și albinele solitare. Documentul a vizat și alte căi de expunere la produsele de protecție a plantelor, cum ar fi expunerea la particule de praf (relevantă în special în cazul produselor aplicate ca tratament al semințelor) și consumul de nectar și de apă contaminate (lichide de gutație, apă de suprafață și bălți de apă de ploaie). De asemenea, ghidul a extins și a ameliorat sistemul de evaluare a riscurilor pentru a ține seama și de expunerea la polen și la nectar contaminate cu substanțe care rezultă din descompunerea în plante a produselor de protecție (metaboliți), întrucât unele dintre aceste substanțe pot fi chiar mai toxice decât însuși produsul de protecție din care provin.

50

Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor a stabilit obiective generale de protecție pentru albinele melifere, dar nu a inclus criterii specifice (așa-numitele „obiective specifice de protecție”) care să fie utilizate la evaluarea rezultatelor testelor. Potrivit EFSA, astfel de obiective specifice sunt esențiale pentru conceperea unui sistem adecvat de evaluare a riscurilor. În Ghidul din 2013 pentru albine, EFSA a inclus obiective specifice de protecție pentru cele trei specii de albine vizate (albinele melifere, bondarii și albinele solitare). Potrivit acestui document, amploarea declinului albinelor melifere în coloniile expuse la produse de protecție a plantelor ar trebui să nu depășească o reducere cu 7 % a dimensiunii coloniei (a se vedea figura 11 pentru mai multe detalii), fiind prevăzuți factori de siguranță suplimentari pentru bondari și pentru albinele solitare.

51

Ghidul din 2013 al EFSA recomanda ca riscul prezentat pentru albine de produsele de protecție a plantelor să fie evaluat în etape (o abordare ierarhizată), pornind de la teste mai simple efectuate în laborator (teste de prim nivel) și mergând până la teste mai complexe efectuate în afara laboratorului (teste de nivel superior), în condiții seminaturale (efectuate în captivitate și în tunel) și în condiții de teren.

52

Din 2013, 12 state membre și-au exprimat sprijinul pentru ghidul EFSA din 2013, dar restul statelor membre s-au opus în mod repetat aprobării acestui document. Proiectele de acte legislative de punere în aplicare și ghidul în materie de pesticide sunt discutate de Comisie cu statele membre prin intermediul unui comitet special (în speță, Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale). Comitetul respectiv nu a aprobat ghidul la nivelul UE. În cadrul unei reuniuni care a avut loc la Bruxelles în decembrie 2013, s-a concluzionat că documentul nu putea fi aplicat integral și imediat din trei motive principale:

1. existau metode de testare convenite la nivel internațional doar pentru câteva dintre testele suplimentare propuse;
2. obiectivele specifice de protecție definite pentru albinele melifere, pentru bondari și pentru albinele solitare determinau criterii de decizie care nu erau realiste și se bazau pe o rată foarte scăzută a mortalității de fond;
3. metodologia propusă pentru testele de nivel superior presupunea utilizarea unui număr mare de parcele și de colonii.

53

Din 2013 până în 2019, Comisia a propus o aplicare treptată a ghidului așa cum a fost publicat de EFSA în 2013, fără să ofere o soluție la cele trei probleme ridicate de statele membre. Acestea din urmă au continuat, în majoritatea lor, să respingă această abordare. În perioada respectivă, Comisia nu a solicitat EFSA să analizeze mai în profunzime problemele ridicate și să emită un aviz. Potrivit Comisiei, acest lucru era cauzat în principal de acțiunile aflate pe rolul instanțelor⁴⁰, îndreptate împotriva restricțiilor din 2013 privind cele trei neonicotinoide (a se vedea punctul 58). În martie 2019, Comisia a mandatat EFSA să reexamineze ghidul din 2013 pentru a identifica eventualele secțiuni care trebuiau să fie revizuite. Procesul de revizuire este prevăzut să dureze până în martie 2021. În contextul acestei revizuiri a ghidului din 2013, Comisia a solicitat EFSA, printre altele:

• să reevalueze rata de mortalitate de fond a albinelor și
• să revizuiască metodologia aplicată testelor de nivel superior, utilizând condiții de agromediu realiste.

54

Comisia nu a fost în măsură să soluționeze prima problemă, și anume cea legată de lipsa unor metode de testare. Între timp, din 2013, au fost elaborate metode de testare convenite la nivel internațional, dar Comisia nu a cerut solicitanților să le utilizeze. În ceea ce privește ghidul din 2013, acesta prevedea și teste pentru care încă nu există metode de testare convenite la nivel internațional (a se vedea anexa I). Țările au posibilitatea de a elabora metode de testare convenite la nivel internațional prin intermediul programului relevant de orientări în materie de testare al OCDE, ceea ce trei state membre au și făcut. La rândul său, și Comisia poate depune propuneri de proiecte la OCDE pentru elaborarea de noi metode de testare, dar nu a făcut acest lucru. Explicația este că instituția care formulează propunerea trebuie, de asemenea, să coordoneze dezvoltarea metodelor de testare, pentru care este necesar un nivel ridicat de expertiză tehnică. Comisia a informat Curtea că nu dispune de expertiza necesară pentru a-și asuma un astfel de rol.

55

În 2018, grupul științific care oferă consiliere Comisiei a recomandat să se definească obiective de protecție pentru mediu, pentru a se ține seama de cerința specificată în Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor care prevede că aceste produse nu ar trebui să producă efecte inacceptabile asupra mediului. Comisia a demarat acest proces în 2018. Grupul științific nu a recomandat să se stabilească obiective de protecție specifice pentru albinele melifere și nici pentru alți polenizatori sălbatici, dar, potrivit Comisiei, procesul va acoperi albinele. Comisia nu a putut să informeze Curtea dacă procesul va duce la formularea unor obiective de protecție specifice pentru speciile de albine sălbatice.

56

În peisajele agricole și urbane, polenizatorii sunt expuși, de regulă, la mai multe pesticide (de exemplu, o combinație de insecticide, fungicide și erbicide). Întrucât fermierii pot utiliza mai multe tratamente pentru aceeași cultură, polenizatorii care vizitează cultura respectivă sunt expuși la o combinație de produse de protecție a plantelor (și de substanțe active). Ghidul din 2013 cuprindea o propunere privind modul în care să se evalueze toxicitatea pentru albine a produselor de protecție a plantelor care conțin mai mult de o substanță activă. Dat fiind că statele membre nu au aprobat acest ghid, testele respective nu au fost incluse în sistemul actual de evaluare a riscurilor. La începutul anului 2020, EFSA a demarat elaborarea unei metodologii de evaluare a efectelor asupra albinelor melifere pe care le poate avea o combinație de mai multe substanțe active (efectele cumulate și cele sinergice).

Cadrul UE a permis statelor membre să acorde în continuare autorizații de urgență pentru produsele de protecție a plantelor interzise care sunt nocive pentru polenizatori

57

Neonicotinoidele sunt o categorie de pesticide care afectează sistemul nervos al insectelor. De la introducerea lor la începutul anilor 1990, neonicotinoidele au fost utilizate pe scară largă pentru a proteja culturile, în special pentru a trata semințele înainte să fie plantate. Neonicotinoidele sunt pesticide sistemice, ceea ce înseamnă că ele sunt absorbite de plantă și circulă în țesutul acesteia pe toată durata ciclului său de viață. Din 2005, Comisia a aprobat utilizarea a cinci neonicotinoide în UE (a se vedea figura 12).

58

În 2013, în urma mai multor rapoarte privind decese masive în rândul albinelor melifere imputate utilizării substanțelor imidacloprid, tiametoxam și clotianidin, Comisia a limitat utilizarea celor trei neonicotinoide la sere, la culturile de iarnă și la culturile care nu sunt considerate a fi culturi ce atrag albinele⁴¹. În aprilie 2018, Comisia a extins interdicția la toate utilizările în aer liber ale celor trei substanțe⁴².

59

Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor dă statelor membre posibilitatea de a eluda procedura standard și de a acorda autorizații de urgență pentru produsele de protecție care nu sunt autorizate pe teritoriul lor, în cazul în care dăunătorii cauzează un pericol care nu poate fi evitat în niciun alt mod rezonabil. Între 2013 și 2019, statele membre au acordat 206 autorizații de urgență pentru cele trei neonicotinoide restricționate (a se vedea figura 13). Numărul țărilor care au acordat astfel de autorizații și numărul autorizațiilor acordate au crescut în mod constant până în 2017. În pofida interdicției totale de utilizare în aer liber în UE, în 2018, 15 state membre au autorizat cele trei neonicotinoide pentru anumite utilizări, iar în 2019 utilizarea produselor de acest tip a fost autorizată de 10 state membre. Până la sfârșitul anului 2019, 6 state membre notificaseră deja Comisiei 13 autorizații de urgență aplicabile în prima jumătate a anului 2020.

60

Atunci când acordă autorizații de urgență, statele membre trebuie să notifice Comisiei acest lucru. Modelul de notificare conține rubrici în care sunt cerute informații privind activitățile de cercetare întreprinse de statul membru pentru toate categoriile de pericole care justifică situația de urgență. Atunci când reînnoiește autorizația în perioada următoare, statul membru ar trebui să indice, de asemenea, progresele înregistrate de aceste activități de cercetare. În 2018 și în 2019, statele membre au trimis Comisiei 73 de notificări. Dintre acestea, 43 nu conțineau informații cu privire la activitățile de cercetare desfășurate pentru găsirea unor alternative. Dintre cele 30 de notificări care furnizau informații cu privire la alternative, 11 menționau proiecte de monitorizare a impactului acestor neonicotinoide asupra albinelor.

61

În 2017, la solicitarea Comisiei, EFSA a analizat autorizațiile de urgență acordate de Bulgaria, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania și România în anul respectiv. EFSA a ajuns la concluzia că patru state membre ar fi putut recurge la alternative chimice sau nechimice adecvate (cum ar fi rotația culturilor sau anumite practici de lucrare a solului) sau nu puteau justifica pericolul din punct de vedere științific. În 2018, Comisia a solicitat Bulgariei, Ungariei, Lituaniei și României să nu mai acorde autorizații pentru produse specifice de protecție a plantelor care conțin imidacloprid, tiametoxam și clotianidin. Lituania și România au continuat să acorde autorizații de urgență în 2018 și în 2019 pentru situații în care erau disponibile alternative adecvate. La 3 februarie 2020, Comisia a obligat pe cale legală Lituania și România să nu mai acorde autorizații de urgență pentru acele utilizări pentru care EFSA identificase alternative disponibile⁴³.

62

În general, statele membre acordă autorizații pentru situații de urgență deoarece consideră că nu există alternative adecvate pentru protejarea culturilor de pe teritoriul lor. Fermierii din UE au utilizat neonicotinoide în mare măsură ca tratament aplicat semințelor pentru culturi importante, cum ar fi porumbul, floarea soarelui, rapița și sfecla. Până în 2013, când a fost introdusă interdicția parțială, Comisia nu lansase proiecte de cercetare care să se concentreze pe găsirea unor soluții alternative, cum ar fi pesticide cu risc scăzut sau metode alternative. În 2019, Comisia a inclus două proiecte de cercetare în programul său de lucru pentru instrumentul Orizont 2020.

63

Practicile de gestionare integrată a dăunătorilor pot contribui la reducerea utilizării neonicotinoidelor în UE. În conformitate cu principiile gestionării integrate a dăunătorilor, înainte de a recurge la produse chimice de protecție a plantelor, fermierii trebuie să aibă în vedere toate celelalte alternative preventive și nechimice disponibile de combatere a dăunătorilor. Gestionarea integrată a dăunătorilor este obligatorie din 2009⁴⁴, însă raportul special al Curții privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor a arătat că UE făcuse puține progrese în ceea ce privește promovarea utilizării acestei practici (a se vedea caseta 7).

64

Ca urmare a restricțiilor privind utilizarea substanțelor imidacloprid, tiametoxam și clotianidin, s-a constatat o intensificare a utilizării de către fermieri a tiaclopridului⁴⁵. În ianuarie 2020, Comisia a adoptat un regulament de punere în aplicare prin care a decis să nu reînnoiască aprobarea pentru utilizarea tiaclopridului în UE din cauza preocupărilor legate de impactul acestei substanțe asupra apelor subterane și a sănătății umane. În raportul său privind tiaclopridul, EFSA a conchis că evaluarea riscurilor pentru albine pe baza informațiilor furnizate de solicitant nu permitea formularea unei concluzii finale⁴⁶.

Concluzii și recomandări

65

Curtea a examinat dacă Comisia a adoptat o abordare coerentă cu privire la protecția polenizatorilor sălbatici în UE. Per ansamblu, concluzia Curții a fost că acest lucru nu s-a întâmplat. Curtea a identificat lacune în politicile majore ale UE care abordează principalele amenințări la adresa polenizatorilor sălbatici și a constatat că Inițiativa privind polenizatorii nu oferă instrumentele și mecanismele pentru a remedia aceste lacune.

66

Inițiativa privind polenizatorii constituie un pas înainte în direcția protejării polenizatorilor sălbatici în UE, dar ea nu dispune de mecanisme de guvernanță și de control pentru a combate principalele amenințări identificate (punctele 18-22). Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 nu prevede acțiuni specifice pentru combaterea declinului polenizatorilor sălbatici. Pentru a da o formă concretă noii strategii pentru 2030, Comisia intenționează să prezinte, în 2021, acțiuni și măsuri prin care să îi dea curs (punctele 14-17).

Recomandarea 1 – Evaluarea necesității unor măsuri specifice pentru polenizatorii sălbatici

Comisia ar trebui:

1. să evalueze dacă printre acțiunile și măsurile prin care va da curs Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 ar trebui să includă acțiuni pentru a combate amenințările care în prezent nu sunt luate în considerare de Inițiativa privind polenizatorii;
2. să instituie, pentru aceste acțiuni și măsuri, mecanisme de guvernanță și de monitorizare adecvate, inclusiv o repartizare clară a responsabilităților între departamentele din cadrul Comisiei care sunt implicate în domenii de politică relevante pentru polenizatorii sălbatici.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

67

Directiva privind habitatele are ca obiectiv protejarea și refacerea speciilor enumerate în anexele la aceasta. Ea acoperă însă un număr limitat de polenizatori sălbatici și nu protejează nicio specie de albine sau de sirfide. Planurile strategice de management pentru siturile Natura 2000 nu prevăd cerințe specifice pentru polenizatori. În ceea ce privește speciile care nu sunt acoperite de Directiva privind habitatele, cele care sunt clasificate ca fiind periclitate (sau cu o clasificare mai gravă) pe listele roșii europene pot fi abordate prin proiecte de conservare finanțate de programul LIFE. Până la data auditului, Comisia nu înregistrase niciun astfel de proiect (punctele 24-31).

68

Actuala politică agricolă comună nu cuprinde nicio măsură specifică de protejare a polenizatorilor sălbatici. Propunerile privind PAC pentru perioada 2021‑2027 oferă statelor membre mai multă flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare a unor măsuri benefice pentru mediu și impun Comisiei obligația de a evalua ambițiile în materie de mediu ale statelor membre atunci când le aprobă planurile strategice PAC (punctele 32-40).

Recomandarea 2 – O mai bună integrare a acțiunilor de protejare a polenizatorilor sălbatici în instrumentele de politică ale UE care vizează conservarea biodiversității și agricultura

Comisia ar trebui:

1. să verifice dacă instrumentele de planificare strategică pentru gestionarea siturilor Natura 2000 (cadrele de acțiuni prioritare) prevăd cerințe pentru protecția polenizatorilor sălbatici și să evalueze măsurile relevante propuse de statele membre în cadrele de acțiuni prioritare;
2. să determine care dintre practicile de gestionare aferente măsurilor incluse în PAC pentru perioada 2014‑2020 au avut efecte pozitive asupra polenizatorilor sălbatici și care au avut efecte negative;
3. să verifice, atunci când evaluează planurile strategice PAC, dacă statele membre integrează, atunci când este necesar, în schema de condiționalitate, în programele ecologice și în măsurile de agromediu și climă, practici de gestionare care au un efect semnificativ și pozitiv asupra polenizatorilor sălbatici.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023.

69

Din 2009, legislația privind produsele de protecție a plantelor prevede dispoziții suplimentare pentru protejarea albinelor melifere. Sistemul de evaluare a riscurilor utilizat actualmente pentru aprobarea substanțelor active în UE se bazează pe orientări ce datează din 2002 și nu ține seama nici de măsurile de protecție incluse în legislația mai recentă privind produsele de protecție a plantelor, nici de cunoștințele științifice dobândite ulterior. În ultimii șapte ani, Comisia nu a reușit să obțină sprijinul necesar din partea statelor membre pentru a actualiza ghidul în materie. Cadrul UE a permis statelor membre să acorde în continuare autorizații de urgență pentru acele produse de protecție a plantelor care sunt interzise și nocive pentru polenizatori (punctele 42-64).

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea protecției polenizatorilor sălbatici în cadrul procesului de evaluare a riscurilor pe care le prezintă pesticidele

Comisia ar trebui:

1. să propună modificarea regulamentelor de punere în aplicare privind produsele de protecție a plantelor sau elaborarea unor regulamente de acest tip, astfel încât:
• (i) să includă, pentru o gamă reprezentativă de specii de polenizatori sălbatici, dispoziții de protecție care să fie comparabile cu cele specificate pentru albinele melifere și
• (ii) să impună ca statele membre să justifice în mod corespunzător autorizațiile de urgență acordate, inclusiv prin furnizarea unor informații specifice privind activitățile pe care le-au desfășurat pentru a găsi soluții alternative și privind rezultatele acestor activități;
2. împreună cu statele membre, să elaboreze un plan de lucru pentru dezvoltarea unor metode de testare axate pe polenizatorii sălbatici și să stabilească obiective de protecție specifice pentru aceștia.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 17 iunie 2020.

Anexă

Anexa I – Testele de toxicitate pentru polenizatori cerute în baza documentelor de orientare

În cele două tabele de mai jos sunt prezentate cerințele în materie de testare prevăzute în documentele de orientare ale UE care precizează modul în care solicitanții ar trebui să demonstreze efectele pe care le au asupra polenizatorilor substanțele active și produsele de protecție a plantelor. Primul tabel prezintă cerințele actuale în materie de testare, în conformitate cu orientările din 2002 pentru albinele melifere. Cel de al doilea tabel se axează pe cerințele în materie de testare recomandate de EFSA în ghidul din 2013 referitor la albine (albine melifere, bondari și albine solitare), care nu a fost niciodată aprobat.

Orientările din 2002 – cerințele în materie de testare și metodele de testare convenite la nivel internațional disponibile

Orientările din 2002
Testele cerute	Albine melifere	Bondari	Albine solitare
Toxicitate orală acută	Necesar în funcție de calea de expunere. Metode de testare validate disponibile: Testul nr. 213 al OCDE (1998) OEPP 170.	Nu este necesar	Nu este necesar
Toxicitate acută prin contact	Necesar în funcție de calea de expunere. Metode de testare validate disponibile: OCDE 214 (1998)	Nu este necesar	Nu este necesar
Test de alimentare a ouălor de albine	Necesar pentru regulatori de creștere a insectelor. Metoda de testare recomandată: Omen et al. (1992)	Nu este necesar	Nu este necesar
Test de nivel superior	Necesar în funcție de rezultatele testelor standard de laborator. Metode de testare validate disponibile: OEPP 170.	Nu este necesar	Nu este necesar

Ghidul din 2013 al EFSA – cerințele în materie de testare și metodele de testare convenite la nivel internațional disponibile

Ghidul din 2013 al EFSA
Testele cerute	Albine melifere	Bondari	Albine solitare
Toxicitate orală acută	Necesar în toate situațiile (aplicare prin pulverizare și aplicare de produse solide). Metode de testare validate disponibile: Testul nr. 213 al OCDE (1998) OEPP 170.	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate, dar este descrisă o procedură de testare. Conform ghidului, aplicarea standardelor OCDE 213 și OEPP 170 nu este pe deplin adecvată. Standarde elaborate între timp: OCDE 247 (2017)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. O procedură de testare a fost descrisă în ghid. Conform acestuia, aplicarea standardelor OCDE 213 și OEPP 170 nu este pe deplin adecvată. Standarde elaborate între timp: Ring test al ICPPR
Toxicitate acută prin contact	Necesar, dacă contactul este probabil (aplicare prin pulverizare și aplicare de produse solide). Metode de testare validate disponibile: Testul nr. 214 al OCDE (1998)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Conform ghidului, aplicarea standardului OCDE 214 este adecvată și s-a recomandat aceeași procedură de testare ca în cazul toxicității orale. Standarde elaborate între timp: OCDE 246 (2017)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Conform ghidului, aplicarea standardului OCDE 214 este adecvată și s-a recomandat aceeași procedură de testare ca în cazul toxicității orale. Standarde elaborate între timp: Ring test al ICPPR Activități de elaborare în curs: proiectul 2.65 al OCDE. Noi orientări în materie de testare pentru toxicitatea acută prin contact pentru albina zidar care trăiește solitar (Osmia spp.) – aprobare prevăzută pentru al doilea trimestru al anului 2021. (proiect condus de Elveția)
Toxicitate cronică	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Ghidul propunea ca testele de toxicitate orală cronică să se efectueze pe baza informațiilor prezentate în Decourtye et al. (2005), (Suchail et al., 2001), Thompson H. (Food and Environment Research Agency, comunicare personală, 2012) și CEB (2012). Standarde elaborate între timp: Testul nr. 245 al OCDE (2017)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Până la adoptarea unor orientări convenite la nivel internațional pentru aceste teste, ghidul recomanda să se utilizeze efectele studiate care au fost observate în cadrul testelor efectuate cu albine melifere.	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Până la adoptarea unor orientări convenite la nivel internațional pentru aceste teste, ghidul recomanda să se utilizeze efectele studiate care au fost observate în cadrul testelor efectuate cu albine melifere.
Efectele asupra dezvoltării albinelor și a altor etape ale vieții albinelor (toxicitatea pentru larve)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Ghidul recomanda să se efectueze un studiu de toxicitate cronică pentru larve pe baza proiectului de orientări ale OCDE pentru testarea toxicității pentru larve (testul OCDE nr. 237). Standarde elaborate între timp: Testul nr. 237 al OCDE (2013); Documentul de orientare nr. 239 al OCDE (2016)	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Până la adoptarea unor orientări convenite la nivel internațional pentru aceste teste, ghidul recomanda să se utilizeze efectele studiate care au fost observate în cadrul testelor efectuate cu albine melifere. Conform unui studiu publicat de Parlamentul European în 201847, există probleme în legătură cu fezabilitatea tehnică a unor astfel de metode de testare.	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Până la adoptarea unor orientări convenite la nivel internațional pentru aceste teste, ghidul recomanda să se utilizeze efectele studiate care au fost observate în cadrul testelor efectuate cu albine melifere. De asemenea, acesta considera că este important să se efectueze teste de toxicitate orală pe larvele de albine solitare în cazul testelor de al doilea nivel și propunea o procedură de testare. Conform unui studiu publicat de Parlamentul European în 2018, există probleme în legătură cu fezabilitatea tehnică a unor astfel de metode de testare.
Efectele subletale	Necesar, în special testul privind dezvoltarea glandelor hipofaringiene. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Ghidul menționa că „în prezent, luarea în considerare a efectelor subletale nu era posibilă în cadrul sistemelor de evaluare a riscurilor” și nu recomanda studiul privind întoarcerea la stup care figurase în versiunea preliminară. Documentul recomanda ca evaluarea riscurilor să se axeze pe efectele acute și cronice asupra albinelor adulte și a larvelor. Activități de elaborare în curs: proiectul 2.60 al OCDE: Linie directoare pentru test: testul privind zborul de întoarcere la stup pentru albinele melifere (Apis mellifera L.) după o expunere singulară la doze subletale. Primul proiect de linii directoare privind testul este prevăzut pentru al patrulea trimestru al anului 2019 (proiect condus de Franța).	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Testarea efectelor subletale nu este acoperită în anexa P la ghid, intitulată „Metode de testare pentru bondari”.	Necesar. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Testarea efectelor subletale nu este acoperită în anexa Q la ghid, intitulată „Protocoale de testare pentru albinele solitare (Osmia cornuta și Osmia Bicornis = O. Rufa)”.
Test de nivel superior (în captivitate, în tunel, în condiții de teren)	Necesar în anumite condiții. Nu sunt disponibile metode de testare validate pentru albinele melifere adulte. Sunt disponibile metode pentru larve. În ceea ce privește testele în condiții seminaturale și testele în condiții de teren, ghidul recomanda unele modalități de realizare a acestor teste până la adoptarea unor orientări convenite la nivel internațional. În cazul în care existau preocupări cu privire la efectele potențiale asupra larvelor, ghidul sugera să se utilizeze două metode existente: OCDE 75 (2007)  metoda de testare Omen (1992)	Necesar în anumite condiții. Nu sunt disponibile metode de testare validate. Conform ghidului, metodologia de testare în condiții seminaturale a albinelor melifere în tuneluri protejate împotriva insectelor, elaborată de OCDE, ar putea fi adaptată cu ușurință la bondari. În ceea ce privește studiile în condiții de teren, „până la elaborarea și validarea acestei metode noi, ar trebui să se utilizeze studii combinate pe teren și în laborator.” Pentru studiile combinate pe teren și în laborator, ghidul recomanda să se utilizeze protocoalele propuse de Whitehorn et al. (2012) și Gill et al. (2012).	Necesar în anumite condiții. Nu sunt disponibile metode de testare validate. În ceea ce privește testele în condiții seminaturale, ghidul menționa anumite metode de testare publicate și descria o procedură de testare. În ceea ce privește testele în condiții de teren, ghidul menționa că acestea ar putea fi adecvate pentru a se studia efectele subletale. Întrucât nu există un protocol pentru Osmia, a fost propus un protocol adaptat dintr-un studiu din 1983 privind Megachile rotundata.

 

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza ghidului din 2013 al EFSA și a informațiilor puse la dispoziție de OCDE și de Parlamentul European.

Acronime

AEM: Agenția Europeană de Mediu

EFSA: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

GAEC: bune condiții agricole și de mediu

IPBES: Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice

PAC: politica agricolă comună

PC7: Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și inovare

PEI: Parteneriatul european pentru inovare

SMR: cerințe legale în materie de gestionare

UE: Uniunea Europeană

UICN: Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii

Glosar

Biodiversitate: varietatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv din ecosisteme terestre, marine și alte ecosisteme acvatice și complexele ecologice din care fac parte acestea; ea include diversitatea în cadrul speciilor și între specii, precum și diversitatea ecosistemelor.

Calea de expunere: modalitățile prin care organismele vii pot intra în contact cu o substanță periculoasă.

Capital natural: stocurile de resurse naturale, inclusiv geologia, solul, aerul, apa și toate viețuitoarele.

Culturi fixatoare de azot: culturi care contribuie la fixarea azotului, proces prin care azotul molecular din aer este convertit în amoniac sau în compuși azotați conecși în sol.

Culturi secundare: în agricultură, culturi cu creștere rapidă cultivate între momente succesive de plantare a culturilor principale.

Ecosistem: complex dinamic de comunități de plante, de animale și de microorganisme și mediul lor abiotic, care interacționează într-o unitate funcțională.

Eurostat: Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene.

Fâșii de protecție: în agricultură, suprafață de teren pe care este menținută vegetație permanentă și care contribuie la combaterea anumitor probleme de mediu precum calitatea solului și cea a apei.

Gamă reprezentativă de specii: subansamblu de specii care reflectă cu acuratețe majoritatea caracteristicilor pe care le prezintă un grup mai mare.

Gutație: eliminare prin exsudație a apei lichide de pe suprafața nevătămată a frunzelor plantelor.

Habitat: amplasamentul fizic sau tipul de mediu în care trăiește sau se regăsește un organism sau o populație biologică, definit prin suma factorilor abiotici și biotici ai mediului, indiferent dacă sunt naturali sau modificați, care sunt esențiali pentru viața și pentru reproducerea speciei.

Îngrășăminte: orice substanță (sintetică sau organică) solidă, lichidă sau gazoasă conținând una sau mai multe substanțe nutritive pentru plante care este aplicată solului cu scopul de a menține sau de a îmbunătăți fertilitatea acestuia.

Listă roșie europeană: inventar al stării speciilor europene care urmărește să identifice acele specii care sunt pe cale de dispariție la nivel european (la nivel paneuropean și la nivelul Uniunii Europene), realizat în conformitate cu liniile directoare privind întocmirea de liste roșii regionale adoptate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.

Mortalitate de fond: rata normală a mortalității, indiferent de cauză.

Natura 2000: rețea care cuprinde arii de reproducere și de odihnă pentru specii rare și periclitate, precum și unele tipuri de habitate naturale rare protejate în temeiul Directivei privind păsările și al Directivei privind habitatele.

Nectar: lichid dulce produs de flori și colectat de albine și de alte insecte.

Pârloagă: teren arabil lăsat în repaus pentru o perioadă de cel puțin un an.

Pesticide sistemice: pesticide solubile în apă care sunt absorbite și distribuite sistematic în întreaga plantă atunci când sunt aplicate la rădăcinile, la semințele sau la frunzele acesteia.

Pesticide: produse de protecție a plantelor.

Plantă meliferă: plantă care produce substanțe ce pot fi colectate de insecte și transformate în miere.

Polen: pulbere produsă de structura mascul a unei flori care declanșează producerea de semințe de către structura femelă a aceluiași tip de floare.

Polenizarea culturilor: polenizarea plantelor cultivate.

Poluare luminoasă: lumină artificială vizibilă pe timp de noapte care afectează ciclul natural zi-noapte/lumină-întuneric în conformitate cu care au evoluat toate speciile și ecosistemele de pe Pământ.

Practici de gestionare: ansamblu de practici agricole utilizate pentru a îmbunătăți creșterea, dezvoltarea și randamentul culturilor agricole. Ele includ: gospodărirea apelor, lucrări ale solului și pregătirea terenului, amendarea cu calcar și corectarea acidității, utilizarea îngrășămintelor și protecția culturilor.

Produse de protecție a plantelor: produse care constau în substanțe active sau care conțin substanțe active și sunt destinate uneia dintre următoarele utilizări: protecția plantelor sau a produselor vegetale împotriva organismelor dăunătoare sau prevenirea acțiunii unor astfel de organisme; influențarea proceselor vitale ale plantelor; conservarea produselor vegetale; distrugerea unor plante nedorite sau a unor părți nedorite ale plantelor; controlul sau prevenirea creșterii nedorite a plantelor.

Reziduuri: una sau mai multe substanțe prezente în sau pe plante sau produse vegetale, produse de origine animală comestibile, apa potabilă sau existentă în altă parte în mediu și rezultate din utilizarea unui produs fitosanitar, inclusiv metaboliții, produsele de degradare sau de reacție ale acestora.

Servicii ecosistemice: contribuțiile directe și indirecte ale ecosistemelor la supraviețuirea speciei umane și la calitatea vieții oamenilor.

Substanțe active: componenta activă împotriva dăunătorilor sau a bolilor plantelor care se regăsește într-un produs de protecție a plantelor.

Substanțe chimice: în cadrul acestui raport, produse chimice de protecție a plantelor, bazate adesea pe substanțe de sinteză și concepute să reducă vitalitatea populațiilor de dăunători, fără a fi nocive pentru plante.

Tizanoptere: insecte negre, de mici dimensiuni, cu aripi, care se hrănesc mai ales cu plante prin înțeparea și aspirarea conținutului.

Toxicitate subletală: capacitatea sau proprietatea unei substanțe de a cauza efecte biologice, fiziologice, demografice sau comportamentale asupra organismelor vii care supraviețuiesc expunerii la o substanță toxică.

Toxicitate: capacitatea sau proprietatea unei substanțe de a produce efecte adverse.

Răspunsurile Comisiei

Sinteză

I

Comisia consideră că principalii factori determinanți ai declinului polenizatorilor sălbatici sunt multipli și includ schimbarea destinației terenurilor, agricultura intensivă, inclusiv utilizarea pesticidelor, schimbările climatice, poluarea mediului și speciile alogene invazive.

II

Comisia remarcă faptul că Parlamentul European și Consiliul au instituit cadrul general prin adoptarea de regulamente sau directive și prin atribuirea anumitor competențe de executare Comisiei. Comisia poate acționa doar în limitele acestui cadru.

Există multe alte acțiuni, pe lângă actualizarea legislației, care pot fi puse în aplicare. Punerea în aplicare a unor acțiuni/activități necesită o perioadă mult mai îndelungată decât perioada 2021-2022 aleasă de Curtea de Conturi Europeană (CCE).

VI

Comisia acceptă șase dintre recomandările prezentate în acest raport și acceptă parțial recomandarea rămasă.

Introducere

05

Proiectul PoshBee (Evaluarea, monitorizarea și atenuarea la nivel paneuropean a factorilor de stres asupra sănătății albinelor), selectat în cadrul cererii de propuneri din 2016 privind provocarea societală 2 a programului Orizont 2020, are ca obiectiv să furnizeze prima evaluare paneuropeană cuprinzătoare a pericolului de expunere la substanțe chimice și la combinațiile acestora, precum și a apariției simultane cu agenți patogeni și cu stresul nutrițional pentru albinele solitare, bondari și albinele melifere la nivelul a două sisteme de cultură importante https://cordis.europa.eu/project/id/773921. Proiectul este realizat în colaborare cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

O serie de proiecte ale grupului operațional din cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, PEI-AGRI (https://ec.europa.eu/eip/agriculture/), vizează polenizatorii și, mai exact, apicultura și sănătatea albinelor.

Polenizatorii sălbatici intră în mod implicit sub incidența dispozițiilor referitoare la „artropodele nețintă” din Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor.

08

Ca parte a strategiei de reducere a poluării la zero, a strategiei „De la fermă la consumator” și a strategiei în domeniul biodiversității, Comisia urmărește să reducă dependența de pesticide și să stimuleze adoptarea unor alternative nechimice și cu risc scăzut. În plus, UE sprijină, de asemenea, cercetarea în ceea ce privește noi soluții de protecție a plantelor și utilizarea sporită a indicatorilor pentru a măsura schimbarea în timp a riscului asociat pesticidelor în Europa.

Indicatorul armonizat de risc 1, calculat prin înmulțirea cantităților de substanțe active introduse pe piață, prezente în produsele de protecție a plantelor, cu un factor de ponderare, indică o reducere cu 20 % a riscului pentru sănătatea umană și pentru mediu asociat pesticidelor în Uniunea Europeană, în perioada cuprinsă între 2011 și 2017.

Observații

17

Indicele european al fluturilor de câmp prezintă limite legate de reprezentativitate. În prezent, indicele european al fluturilor de câmp se bazează pe monitorizarea din 14 țări, 75 % din locurile de monitorizare fiind situate în doar 3 țări, inclusiv Regatul Unit, Țările de Jos și Germania. Chiar și dacă se exclude Regatul Unit, țările din vestul UE reprezintă 74 % din transecte. Europa de Nord (14 %), de Sud (11 %) și de Est (1 %) sunt subreprezentate⁴⁸.

Comisia a lansat un proiect-pilot (Evaluarea fluturilor din Europa – ABLE, https://butterfly-monitoring.net/able) pentru a crește numărul de țări monitorizate.

Caseta 2 - Inițiativa privind polenizatorii nu a determinat întotdeauna modificări la nivelul principalelor politici și măsuri

Acțiunea 4C: modelul de cadru de acțiuni prioritare a fost elaborat în 2017 și nu era posibil să includă cerința privind specificarea unor măsuri pentru polenizatori, deoarece identificarea acțiunii 4C a avut loc în al doilea trimestru al anului 2018. Totuși, după adoptarea Inițiativei privind polenizatorii, Comisia a încurajat statele membre să prevadă măsuri pentru polenizatori în secțiunea din modelul de cadru de acțiuni prioritare privind beneficiile socioeconomice ale măsurilor din cadrul de acțiuni prioritare.

Acțiunea 5C:

Trei din cele nouă obiective specifice ale PAC vizează clima și mediul, inclusiv obiectivul specific prevăzut la litera (f): „contribuirea la protejarea biodiversității, la îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și la conservarea habitatelor și a peisajelor”.

Acest obiectiv include protecția polenizatorilor și a serviciilor de polenizare.

În perioada 2022-2027, statele membre vor beneficia de un nivel sporit de subsidiaritate și flexibilitate pentru a concepe, a pune în aplicare și a sprijini măsurile care sunt cele mai adecvate pentru nevoile acestora în cadrul planurilor strategice PAC. Aceasta este o oportunitate pentru statele membre și părțile interesate să conceapă și să pună în aplicare măsuri specifice pentru polenizatori, inclusiv prin intermediul schemelor colective și al celor bazate pe rezultate. În plus, propunerea Comisiei referitoare la PAC post-2020 solicită în mod explicit statelor membre să ia în considerare planurile naționale privind mediul, precum și obiectivele acestora, care decurg din legislația Uniunii.

22

Comisia a luat toate măsurile interne necesare pentru punerea în aplicare a inițiativei. Rolurile și responsabilitățile au fost stabilite în mod clar și nu au existat probleme legate de guvernanța internă. Comisia informează cu regularitate statele membre și părțile interesate cu privire la progresul inițiativei în contextul Grupului de coordonare pentru biodiversitate și natură, cadrul de guvernanță pentru punerea în aplicare a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020. Lipsa unor date solide cu privire la polenizatori și la presiunile cu care aceștia se confruntă împiedică stabilirea unor obiective concrete care să fie atinse în cadrul a diferite acțiuni. Prima acțiune a inițiativei își propune să abordeze această deficiență.

25

Cele mai cunoscute specii de polenizatori (inclusiv multe dintre cele mai periclitate specii de polenizatori) sunt legate de tipurile de habitate enumerate în Directiva privind habitatele și, drept urmare, acestea beneficiază de măsurile de protecție, de gestionare și de readucere la un stadiu corespunzător adoptate în temeiul directivei.

26

Studiul intitulat „The impact of Natura 2000 on non-target species, assessment using volunteer-based biodiversity monitoring” a demonstrat că eforturile depuse de statele membre în perioada 2007­2013 au fost insuficiente pentru a împiedica declinul global al speciilor de fluturi din siturile Natura 2000.

29

Modelul de cadru de acțiuni prioritare nu include cerințe specifice pentru polenizatori, deoarece acesta a fost elaborat în cadrul mai multor runde de consultări în 2017, înainte de elaborarea acțiunii 4C din Inițiativa privind polenizatorii. Totuși, anumite cadre de acțiuni prioritare naționale includ măsuri specifice pentru polenizatori. De exemplu, cadrul de acțiuni prioritare al Țărilor de Jos prevede un buget de 500 000 EUR/an pentru punerea în aplicare a strategiei naționale privind polenizatorii.

Atunci când oferă feedback pentru proiectele de cadre de acțiuni prioritare naționale, Comisia încurajează activ statele membre să includă în cadrele lor de acțiuni prioritare eventualele strategii sau măsuri care vizează în mod specific polenizatorii.

32

Deși Comisia consideră că intensificarea agriculturii joacă un rol important în declinul polenizatorilor, ar dori să sublinieze faptul că abandonarea terenurilor agricole poate, de asemenea, să exercite presiune asupra polenizatorilor în zone cu practici agricole extensive care mențin habitate seminaturale importante pentru polenizatorii sălbatici.

Cadrul PAC pentru perioada 2014-2020 include priorități care se referă direct la refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor și a biodiversității. Acesta asigură baza pentru acțiuni menite să creeze condiții favorabile pentru polenizatori.

Propunerea Comisiei referitoare la PAC post-2020 consolidează prioritatea biodiversității și sporește nivelul de ambiție politică prin stabilirea de indicatori de rezultat și de impact care abordează impactul politicii asupra biodiversității, a habitatelor, a ecosistemelor și a peisajului – elemente relevante pentru polenizatori.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la caseta 2.

33

Răspunsul comun al Comisiei la punctul 33 și la caseta 4

Atunci când se constată că un fermier nu respectă normele legislative ale UE, inclusiv normele de mediu, plățile primite în cadrul PAC pot, în temeiul sistemului de ecocondiționalitate, să fie reduse proporțional cu gravitatea încălcării. Această reducere poate varia de la 1 % la 100 %. În practică, cele mai multe încălcări sunt neintenționate și nu sunt grave, iar sancțiunile aplicate în temeiul ecocondiționalității variază, prin urmare, între 1 % și 5 %.

O serie de norme sunt stabilite în directive și regulamente ale UE (cerințe legale în materie de gestionare – SMR), iar ecocondiționalitatea contribuie la sensibilizarea fermierilor în ceea ce privește respectarea dispozițiilor acestor acte legislative ale UE. Alte norme sunt stabilite în PAC (standardele referitoare la bunele condiții agricole și de mediu – standarde GAEC), iar statele membre trebuie să definească standarde naționale adaptate la condițiile și nevoile locale. Atunci când, în lumina experienței, statele membre ajung la concluzia că beneficiile în materie de biodiversitate, inclusiv pentru polenizatori, nu sunt respectate, acestea dispun de un grad ridicat de flexibilitate pentru a ajusta normele aplicate fermierilor ca SMR sau ca standarde GAEC.

Ecocondiționalitatea nu este singurul factor determinant pentru starea biodiversității, iar efectul ecocondiționalității nu poate fi măsurat în mod specific în funcție de indicatorii de rezultat sau de impact, care reflectă tendințe multifactoriale. Din acest motiv, Comisia se bazează pe indicatori de realizare, și nu pe indicatori de impact, pentru a măsura punerea în aplicare a instrumentelor unice, cum ar fi ecocondiționalitatea.

Prin urmare, Comisia consideră că ecocondiționalitatea, asociată cu alte instrumente PAC, are un efect benefic asupra biodiversității pe terenurile agricole.

34

Răspuns comun la punctul 34, la caseta 5 și la punctele 35, 36 și 37

Înverzirea este o schemă de sprijin prin plăți directe menită să remunereze fermierii pentru bunurile publice oferite prin trei măsuri: protejarea pajiștilor permanente, inclusiv a celor mai sensibile din punctul de vedere al mediului, diversificarea culturilor și menținerea unui procent din terenul arabil ca zonă de interes ecologic. Concluzia evaluării efectuate în 2016 de către Comisie cu privire la punerea în aplicare a schemei de înverzire a fost aceea că acest instrument are un potențial semnificativ, în special datorită acoperirii unei zone extinse (77 % din zona agricolă totală), însă acest potențial nu a fost exploatat pe deplin de statele membre și de fermieri. Din acest motiv, Comisia a introdus o serie de îmbunătățiri în urma acestei evaluări, în special prin interzicerea utilizării de pesticide în zonele de interes ecologic începând din 2018. Această interdicție menționează în mod explicit zona agricolă de producție deoarece riscul utilizării pesticidelor în zonele neproductive este foarte limitat.

Atunci când, în lumina experienței, statele membre ajung la concluzia că beneficiile în materie de biodiversitate, inclusiv pentru polenizatori, nu sunt respectate, acestea dispun de un grad ridicat de flexibilitate pentru a adapta normele aplicate fermierilor în temeiul schemei de înverzire.

Înverzirea nu este singurul factor determinant al stării biodiversității, iar efectul schemei de înverzire nu poate fi măsurat în mod specific în funcție de indicatorii de rezultat sau de impact, care reflectă tendințe multifactoriale. Din acest motiv, Comisia se bazează pe indicatori de realizare, și nu pe indicatori de impact, pentru a măsura punerea în aplicare a instrumentelor unice, cum ar fi schema de înverzire.

Prin urmare, Comisia consideră că actuala schemă de înverzire are potențialul de a aduce beneficii biodiversității, inclusiv polenizatorilor.

Totuși, acest potențial nu a fost exploatat pe deplin, iar propunerea referitoare la viitoarea PAC vizează să abordeze această deficiență.

35

Nota de subsol se referă la studiul în sprijinul evaluării externe. Evaluarea Comisiei este documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD (2018) 478 final.

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (pagina 57) și studiul de sprijin (paginile 125 și 227) precizează că:

„Analiza indică faptul că, pentru cele 28 de state membre ale UE, elementul zonei de interes ecologic cu potențialul de a avea cel mai mare efect pozitiv net este opțiunea privind pârloaga, unde „pârloaga” reprezintă miriștea cu regenerare naturală a buruienilor sau a amestecurilor de semințe de natură sălbatică. Sunt posibile, de asemenea, beneficii nete generate de culturile furajere multianuale fixatoare de azot, anumite elemente de peisaj (și anume, margini de câmp, garduri vii, arbori, iazuri și canale), fâșii de protecție și margini de câmp.”

De asemenea, raportul privind studiul în sprijinul evaluării externe a impactului PAC asupra biodiversității (viitorul SWD) indică: „Terenurile lăsate în pârloagă, care reprezintă tipul de zonă de interes ecologic cel mai benefic pentru biodiversitate[…]” (pagina 81).

37

Comisia consideră că, în general, fermierii nu au nicio motivație să aplice pesticide pe marginile de câmp, pe fâșiile de protecție și pe alte elemente de peisaj neproductive, deoarece în aceste zone nu există culturi care trebuie protejate. În plus, statele membre pot stabili în planurile lor naționale de acțiune în temeiul Directivei privind utilizarea durabilă fâșii de protecție standard de-a lungul anumitor zone (cum ar fi, cursurile de apă). Atunci când este necesar, acestea trebuie să stabilească obligații specifice în ceea ce privește măsurile de reducere a riscurilor în cadrul autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor, pe care fermierii trebuie să le respecte (de exemplu, duze de reducere a devierii sau zone tampon netratate cu substanța activă pe câmpuri). De fapt, statele membre impun adesea astfel de restricții pentru a proteja cursurile de apă și/sau exteriorul zonelor de tratament împotriva devierii.

38

Măsurile de agromediu și climă reprezintă deja de mai mulți ani unul dintre principalele instrumente PAC pentru a încuraja fermierii să introducă sau să continue să pună în aplicare practici agricole care depășesc cerințele obligatorii și a contribui la protecția și la îmbunătățirea mediului, a peisajului, a diversității biologice și a resurselor naturale. În perioada 2014-2020, mai mult de 16 % din suma totală a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală a fost alocat de statele membre pentru măsurile de agromediu și climă. Acest lucru, alături de sprijinul pentru agricultura ecologică și Natura 2000, a condus la situația în care un procent mai mare de 17 % din suprafața agricolă utilizată a UE face obiectul unor practici agricole de gestionare preconizate a aduce beneficii biodiversității, inclusiv polenizatorilor, și care sunt sprijinite în temeiul acestor măsuri. Acestea sunt practici agricole ambițioase din punctul de vedere al mediului, stabilite la un nivel care depășește cerințele de ecocondiționalitate, oferind astfel bunuri publice de mediu suplimentare.

39

Răspuns comun la punctele 39 și 40:

Propunerea referitoare la viitoarea PAC consolidează normele de ecocondiționalitate prin impunerea unor condiții mai stricte pentru, printre altele, biodiversitate și pesticide, prin introducerea unor SMR și standarde GAEC noi, precum și prin contopirea obligațiilor privind înverzirea într-o formă consolidată. În acest sens, noua schemă de sprijin prin plăți directe creată în scopul protecției mediului, și anume programele ecologice, va contribui la acest obiectiv.

În ceea ce privește măsurile de agromediu și climă, propunerea Comisiei conține îmbunătățiri suplimentare:

- promovează împreună cu statele membre sprijinul pentru schemele colective și schemele de plată bazate pe rezultate – două abordări care pot aduce o îmbunătățire semnificativă a calității bunurilor publice de mediu la scară mai largă și în mod măsurabil. Ambele pot fi foarte benefice pentru polenizatori, deoarece funcționează la nivel de peisaj, mai degrabă decât la nivel de parcelă;

- permite, în cazuri excepționale și justificate, semnarea de angajamente privind agromediul și clima pentru o perioadă mai scurtă de 5-7 ani, dacă o astfel de perioadă mai scurtă este suficientă pentru ca beneficiile de mediu să se materializeze. Acest lucru oferă mai multă flexibilitate potențialilor beneficiari ai măsurilor de agromediu și climă, sporind atractivitatea în domeniul agromediului și al climei;

- sporește rata de contribuție pentru angajamentele privind agromediul și clima și alte angajamente relevante, cum ar fi agricultura ecologică și plățile Natura 2000, investițiile neproductive sporindu-le atractivitatea.

Nivelul ridicat de ambiție în ceea ce privește polenizatorii nu va fi atins de instrumente în mod individual, ci doar prin asocierea acestora. Consilierea în cadrul serviciilor de consiliere agricolă va reprezenta, de asemenea, un element important pentru a ajuta fermierii să pună în aplicare practici benefice, printre altele, pentru polenizatori.

43

Se preconizează că înlocuirea erbicidelor cu plivirea mecanică va avea același efect asupra cantității și diversității resurselor florale.

44

Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor acoperă și alte specii de insecte decât albinele în cadrul dispozițiilor sale referitoare la artropodele nețintă, pentru care există dispoziții specifice. Aceste dispoziții protejează în mod implicit (sau în mod indirect) polenizatorii sălbatici.

46

Comisia ar dori să sublinieze faptul că a depus eforturi considerabile pentru a alina procedura de evaluare a riscurilor pentru albinele melifere la cerințele legale.

Comisia evidențiază faptul că orientările au fost adoptate în 2002, adică înainte de adoptarea regulamentului din 2009. Astfel, acestea nu pot fi aliniate la regulamentul respectiv.

47

Orientările din 2002 iau în considerare riscul pentru larve prezentat de regulatorii de creștere a insectelor și alte substanțe active care pot cauza efecte adverse pe termen lung asupra sănătății stupului. În astfel de cazuri, sunt necesare dovezi care să confirme lipsa efectelor asupra sănătății stupului pe o perioadă îndelungată. (A se vedea sfârșitul secțiunii 4.3 din orientările din 2002).

53

Comisia subliniază faptul că mandatul EFSA a făcut parte dintr-o soluție mai amplă. De fapt, mandatul s-a bazat pe o cerere din partea marii majorități a statelor membre, iar pentru unele a reprezentat o cerință pentru acordarea sprijinului lor pentru schimbarea principiilor uniforme care ar fi permis punerea în aplicare a părților din ghid referitoare la toxicitatea acută pentru albine. Parlamentul European s-a opus acestei modificări a principiilor uniforme în octombrie 2019.

Comisia menționează, de asemenea, că nu a solicitat anterior din partea EFSA o revizuire a ghidului, deoarece restricțiile din 2013 privind trei neonicotinoide, care au făcut obiectul unor acțiuni în fața Curții până în 2018, fuseseră adoptate pe baza unei evaluări a EFSA care a stat, de asemenea, la baza ghidului din 2013. În plus, Comisia a considerat la momentul respectiv că ghidul din 2013 a reprezentat cel mai recent (cel mai actualizat) aviz științific disponibil cu privire la subiect din partea EFSA.

54

Comisia nu a impus încă solicitanților să utilizeze metodele de testare dezvoltate după 2013, deoarece ghidul nu a fost aprobat încă de către statele membre.

55

În ceea ce privește revizuirea obiectivului de protecție specific pentru albine, o primă discuție cu statele membre a avut loc la 6 martie 2020.

Revizuirea obiectivelor de protecție specifice stabilite în ghidul din 2013 al EFSA este prevăzută a fi finalizată în mai 2020. Această revizuire va discuta obiectivele de protecție specifice pentru albinele melifere, bondari și albinele solitare.

56

Proiectul POSHBEE selectat în cadrul cererii de propuneri din 2016 privind provocarea societală 2 a programului Orizont 2020 are ca obiectiv să furnizeze prima evaluare paneuropeană cuprinzătoare a pericolului de expunere la substanțe chimice și la combinațiile acestora și a apariției simultane cu agenți patogeni și cu stresul nutrițional pentru albinele solitare, bondari și albinele melifere la nivelul a două sisteme de cultură importante (https://cordis.europa.eu/project/id/773921). Proiectul este realizat în colaborare cu EFSA.

În cadrul programului Orizont 2020, Comisia sprijină, de asemenea, activități de cercetare care vor testa și vor avea ca rezultat abordări integrate pentru a înregistra progrese în evaluarea impactului produselor de protecție a plantelor și al metaboliților lor asupra sănătății plantelor, a oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor printr-un proiect de cercetare dedicat în contextul programului de lucru în cadrul provocării societale 2 pentru perioada 2018-2020 (a se vedea SFS-04-2019-2020).

Comisia menționează că cerințele actuale în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor [Regulamentul (UE) nr. 284/2013] includ, de asemenea, testele de toxicitate acută pentru albine. Produsele de protecție a plantelor care conțin mai mult de o substanță activă sunt, prin urmare, deja evaluate la nivelul statelor membre pentru acordarea autorizațiilor naționale.

58

În 2013 Comisia a restricționat, de asemenea, utilizarea fipronilului,pentru a proteja albinele.

În plus, în urma restricțiilor din aprilie 2018, solicitanții și-au retras cererile de reînnoire a autorizării clotianidinului și a tiametoxamului și nu va fi depusă nicio cerere pentru imidacloprid. În ianuarie 2020, Comisia nu a reînnoit autorizarea tiaclopridului.

62

Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor nu impune Comisiei obligația de a iniția o astfel de cercetare. Totuși, mai multe proiecte de cercetare au fost finalizate înainte de 2019 sau sunt în curs de derulare/planificate⁴⁹.

Caseta 7 - Raportul special nr. 05/2020: „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”

Autoritățile din statele membre asigură că utilizatorii profesionali respectă cerința privind aplicarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor. Pentru a decide cu privire la conformitate sau la neconformitate, autoritățile statelor membre ar trebui să aibă criterii de evaluare clare.

În conformitate cu principiul subsidiarității, convertirea principiilor generale ale integrării gestionate a dăunătorilor în criterii practice ține de responsabilitatea statelor membre, iar Comisia va continua să le ofere sprijin în acest sens.

Concluzii și recomandări

65

Comisia poate acționa în limitele definite în cadrul de reglementare stabilit de Parlamentul European și de Consiliu.

Recomandarea 1 – Evaluarea necesității unor măsuri specifice pentru polenizatorii sălbatici

(a) Comisia acceptă recomandarea.

Comisia va revizui Inițiativa UE privind polenizatorii până la sfârșitul anului 2020 și, în baza acesteia, va lua în considerare eventuale acțiuni ulterioare în ceea ce privește polenizatorii în 2021.

(b) Comisia acceptă recomandarea.

Mecanismele de guvernanță și de monitorizare pentru acțiuni în ceea ce privește polenizatorii vor fi abordate în cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030.

68

Cadrul PAC pentru perioada 2014-2020 include priorități care se referă direct la refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor și a biodiversității. Acesta asigură baza pentru acțiuni menite să creeze condiții favorabile pentru polenizatori. Propunerea referitoare la PAC post-2020 include, de asemenea, obiectivul specific privind protecția biodiversității, a serviciilor ecosistemice, a habitatelor și a peisajelor, oferind statelor membre un domeniu de aplicare extins pentru conceperea de acțiuni benefice polenizatorilor. Statele membre vor trebui să demonstreze că planurile lor conțin obiective de mediu mai ambițioase.

Recomandarea 2 – O mai bună integrare a acţiunilor de protejare a polenizatorilor sălbatici în instrumentele de politică ale UE care vizează conservarea biodiversității și agricultura

(a) Comisia acceptă recomandarea.

(b) Comisia acceptă parțial recomandarea.

Raportul privind studiul referitor la evaluarea impactului PAC asupra biodiversității oferă o analiză a eficacității, a potențialului, dar și a constrângerilor instrumentelor și măsurilor PAC actuale în ceea ce privește biodiversitatea generală, cu câteva trimiteri la polenizatori (ESQ 6, p. 103). Ca atare, această analiză servește, de asemenea, scopului de a evalua impactul măsurilor asupra polenizatorilor, întrucât polenizatorii fac parte integrantă din biodiversitate. Această evaluare va fi completată de raportul privind studiul referitor la acțiunea 5A a Inițiativei UE privind polenizatorii. Comisia va folosi acest raport și va continua să lucreze la identificarea celor mai bune practici benefice pentru polenizatorii sălbatici.

(c) Comisia acceptă recomandarea.

Deși planurile strategice PAC vor trebui să demonstreze contribuția lor la obiectivele generale și specifice ale PAC, inclusiv la obiectivul privind protecția biodiversității, a serviciilor ecosistemice, a habitatelor și a peisajelor, în cadrul PAC post-2020, statele membre vor dispune de mai multă flexibilitate în stabilirea intervențiilor. Prin urmare, alegerea și conceperea intervențiilor și a practicilor de gestionare propuse de statele membre nu se vor baza pe practici stabilite în prealabil, ci pe analiza situațiilor de mediu ale acestora care conduc la identificarea nevoilor, inclusiv a polenizatorilor, dacă acest lucru este relevant pentru un anumit teritoriu, nevoi care urmează să fie abordate de planurile strategice PAC. Aceste planuri vor trebui, de asemenea, să demonstreze contribuția lor la țintele și obiectivele stabilite în legislația de mediu relevantă. Obiectivele stabilite în strategiile din cadrul Pactului verde și relevante pentru PAC vor fi, de asemenea, luate în considerare.

În evaluarea planurilor PAC, Comisia va analiza dacă intervențiile și practicile de gestionare propuse asigură, în asociere unele cu celelalte și nu în mod individual, potențialul și eficiența acestora în ceea ce privește contribuția la obiectivele specifice ale PAC și la nevoile specifice ale statelor membre identificate în cadrul planurilor, precum și atingerea obiectivelor și a țintelor stabilite.

69

În urma unor eforturi semnificative, Comisia a reușit să obțină suficient sprijin din partea statelor membre în iulie 2019 pentru a modifica principiile uniforme, ceea ce ar fi permis punerea în aplicare a părților legate de toxicitatea acută pentru albine ale Ghidului EFSA privind albinele din 2013. Parlamentul European s-a opus acestei propuneri în octombrie 2019.

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea protecției polenizatorilor sălbatici în cadrul procesului de evaluare a riscurilor pe care le prezintă pesticidele

(a) Comisia acceptă recomandarea.

(b) Comisia acceptă recomandarea.

Note

¹ Potts S. et al., Status and trends of European pollinators. Key findings of the STEP project, 14 ianuarie 2015.

² FAO, The power of pollinators: why more bees means better food, 24 august 2016. L. A. Garibaldi et al., „Mutually beneficial pollinator diversity and crop yield outcomes in small and large farms”, în Science Magazine, 2016.

³ IPBES, The assessment report of the Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services on pollinators, pollination and food production, 2016.

⁴ Sanchez-Bayo F., A.G. Wyckhuys K. Worldwide decline of the entomofauna: A review of its drivers, 31 ianuarie 2019.

⁵ Forumul Economic Mondial, The Global Risks Report 2020, a 15-a ediție, 15 ianuarie 2020.

⁶ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor: „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, COM(2011) 244 final.

⁷ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Inițiativa UE privind polenizatorii”, COM(2018) 395 final, 1 iunie 2018.

⁸ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Pactul verde european”, COM(2019) 640 final.

⁹ Inițiativa cetățenească europeană Save bees and farmers! Towards a bee-friendly agriculture for a healthy environment, 30 septembrie 2019.

¹⁰ Harvey, J.A., Heinen, R., Armbrecht, I. et al., „International scientists formulate a roadmap for insect conservation and recovery”, în Nature Ecology & Evolution, 6 ianuarie 2020.

¹¹ Raportul special nr. 13/2020: „Biodiversitatea pe terenurile agricole: contribuția PAC nu a stopat declinul”; Raportul special nr. 05/2020: „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”; Raportul special nr. 01/2017: „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca implementarea rețelei Natura 2000 să permită valorificarea la maximum a întregului său potențial”.

¹² Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: „Evaluare intermediară a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, COM(2015) 478 final, 2 octombrie 2015.

¹³ AEM, The European environment - state and outlook 2020, raport complet, tabelul ES.1 – Summary of past trends, outlooks and prospects of meeting policy objectives/targets, p. 12.

¹⁴ DG Agricultură și Dezvoltare Rurală, DG Sănătate și Siguranță Alimentară, DG Cercetare și Inovare, Centrul Comun de Cercetare și DG Cooperare Internațională și Dezvoltare.

¹⁵ Van Swaay C. et al., European Red List of Butterflies, 2010, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene. Nieto A. at al., European Red List of Bees, 2014, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

¹⁶ Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

¹⁷ Articolul 17 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului.

¹⁸ AEM, State of nature in the EU – Results from reporting under the nature directives 2007–2012, Raportul tehnic nr. 2/2015, 2015.

¹⁹ Pellissier V. et al., The impact of Natura 2000 on non-target species, assessment using volunteer-based biodiversity monitoring, AEM – Centrul tematic european pentru biodiversitate, Documentul tehnic nr. 4/2014, 2014.

²⁰ Comisia Europeană, Action Plan for the Conservation of the Danube Clouded Yellow Colias myrmidone in the European Union, 13 aprilie 2012.

²¹ Date disponibile la adresa https://www.eea.europa.eu/themes/biodiversity/state-of-nature-in-the-eu/article-17-national-summary-dashboards/conservation-status-and-trends.

²² Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007 (JO L 347, 20.12.2013, p. 185).

²³ AEM, SOER 2015, fișa tematică privind agricultura, 15 noiembrie 2016.

²⁴ IPBES, The assessment report of the Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services on pollinators, pollination and food production, 2016.

²⁵ AEM, SOER 2020, capitolul 13 Environmental pressures and sectors, p. 295.

²⁶ Anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

²⁷ Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

²⁸ Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi Europene: Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”.

²⁹ Comisia Europeană, Evaluation study of the payment for agricultural practices beneficial for the climate and the environment, 2017.

³⁰ Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 652/2014 (JO L 350, 29.12.2017, p. 15).

³¹ Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 (JO L 347, 20.12.2013, p. 608) și Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO L 181, 20.6.2014, p. 1).

³² Regulamentul delegat (UE) 2017/1155 al Comisiei din 15 februarie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 639/2014 și de modificare a anexei X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (JO L 167, 30.6.2017, p. 1).

³³ Comisia Europeană, Evaluation of the impact of the CAP on habitats, landscapes and biodiversity, noiembrie 2019.

³⁴ Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

³⁵ Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

³⁶ Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active (JO L 93, 3.4.2013, p. 1) și Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (JO L 93, 3.4.2013, p. 85).

³⁷ Regulamentul (UE) nr. 546/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește principiile uniforme de evaluare și autorizare a produselor de protecție a plantelor (JO L 155, 11.6.2011, p. 127).

³⁸ Guidance Document on terrestrial Ecotoxicology under Council Directive 91/414/EEC, SANCO/10329/2002.

³⁹ EFSA, Guidance Document on the risk assessment of plant protection products on bees (Apis mellifera, Bombus spp. and solitary bees), 4 iulie 2013, actualizare la 4 iulie 2014.

⁴⁰ Cauzele conexate T-429/13, Bayer CropScience AG și alții/Comisia, T-451/13, Syngenta Crop Protection AG și alții/Comisia, și T-584/13, BASF Agro BV și alții/Comisia.

⁴¹ Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active (JO L 139, 25.5.2013, p. 12).

⁴² Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/783 al Comisiei (JO L 132, 30.5.2018, p. 31-34), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/784 al Comisiei (JO L 132, 30.5.2018, p. 35-39) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/785 al Comisiei (JO L 132, 30.5.2018, p. 40-44) din 29 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanțelor active imidacloprid, clotianidin și, respectiv, tiametoxam.

⁴³ Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/152 a Comisiei și Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/153 a Comisiei din 3 februarie 2020.

⁴⁴ Directiva 128/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind utilizarea durabilă a pesticidelor.

⁴⁵ Kathage J. et al., The impact of restrictions on neonicotinoid and fipronil insecticides on pest management in maize, oilseed rape and sunflower in eight European Union regions, 13 octombrie 2017.

⁴⁶ Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/23 al Comisiei din 13 ianuarie 2020 privind nereînnoirea aprobării substanței active tiacloprid, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei.

⁴⁷ Parlamentul European, Guidelines for submission and evaluation of applications for the approval of active substances in pesticides, studiu, septembrie 2018.

⁴⁸ Dintre țările sudice, doar Spania este reprezentată parțial; Portugalia, Italia, Grecia, Malta și Cipru nu sunt reprezentate. În ceea ce privește țările estice, reprezentarea este minimă, cu 12 transecte în România și 8 transecte în Slovenia; toate celelalte țări estice nu sunt eșantionate. Dintre țările nordice, Danemarca și Estonia nu sunt reprezentate, iar majoritatea transectelor sunt în Suedia. (A se vedea studiul van Sway et al., 2017).

⁴⁹ 1) Fișă informativă privind cercetarea și inovarea în domeniul sănătății plantelor (inclusiv gestionarea integrată a dăunătorilor, alternativele la pesticide și dăunătorii/bolile emergente ale plantelor) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food-farming-fisheries/farming/documents/factsheet-agri-plant-health_en.pdf
De exemplu: EUCLID a vizat dezvoltarea unor metode mai durabile de gestionare a dăunătorilor în vederea reducerii efectelor pesticidelor. Acest proiect s-a derulat în perioada septembrie 2015 – septembrie 2019.
2) O publicație alcătuită din 10 proiecte de cercetare și rezultatele acestora legate de gestionarea integrată a dăunătorilor/pesticide/dăunători și boli la nivelul tuturor componentelor programului Orizont 2020 (Marie Curie, CEC etc.) https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/cc7026c4-56b6-11ea-aece-01aa75ed71a1/language-en/format-PDF/source-117749527
De exemplu: Programul nEUROSTRESSPEP a urmărit să identifice insecticide „mai ecologice” folosind împotriva insectelor propriii lor hormoni. Acest proiect s-a derulat în perioada iunie 2015 – mai 2019.
3) Fișă informativă privind abordările ecologice și cercetarea și inovarea în domeniul agriculturii ecologice (inclusiv al agroecologiei, al agriculturii ecologice, al biodiversității, al serviciilor ecosistemice, al agrosilviculturii, al polenizării, al biocontrolului și al diversificării) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food-farming-fisheries/farming/documents/factsheet-agri-research-ecological-approaches_en.pdf
De exemplu: ECOSTACK se derulează din septembrie 2018. Proiectul urmărește, printre altele, să cuantifice efectele inamicilor naturali și ale polenizatorilor asupra randamentului mai multor culturi și a condițiilor pedoclimatice, să investigheze eventualele compromisuri între biocontrol și furnizorii de servicii de polenizare, să dezvolte strategii de protecție a plantelor „inspirate din biologie” și să evalueze starea pe teren a sensibilității furnizorilor de servicii ecosistemice la produsele agrochimice și compatibilitatea pentru gestionarea integrată a dăunătorilor.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit/Demararea auditului	18.9.2019
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	14.4.2020
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	17.6.2020
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	1.7.2020

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020

PDF	ISBN 978-92-847-4856-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/653012	QJ-AB-20-014-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-4850-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/792582	QJ-AB-20-014-RO-Q

COPYRIGHT

© Uniunea Europeană, 2020.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene, sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.