Utilizarea sustenabilă a apei în agricultură: fondurile din partea PAC sunt susceptibile să promoveze mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei

Sinteză

I

Creșterea demografică, activitățile economice și schimbările climatice intensifică deficitul de apă în UE, atât la nivel sezonier, cât și pe termen lung. O parte importantă a teritoriului este deja afectată de captările de apă care depășesc rezervele disponibile, iar tendințele actuale indică un stres hidric din ce în ce mai mare.

II

Agricultura este dependentă de disponibilitatea apei. Irigațiile îi ajută pe fermieri să se protejeze împotriva caracterului neregulat al precipitațiilor și contribuie la creșterea viabilității, a randamentului și a calității culturilor, dar exercită o presiune semnificativă asupra resurselor de apă. Deși doar aproximativ 6 % din suprafața agricolă a UE era irigată în 2016, sectorul era responsabil pentru 24 % din totalul captărilor de apă.

III

În 2000, Directiva-cadru privind apa a introdus conceptul de „cantitate de apă” în procesul de elaborare a politicilor UE. Ea a stabilit obiectivul ambițios de a se atinge o stare cantitativă „bună” pentru toate corpurile de apă subterană cel târziu până în 2027. Altfel spus, captările de apă nu ar trebui să reducă nivelurile apelor subterane într-o măsură atât de mare încât să ducă la o deteriorare sau la neobținerea stării cantitative bune a apei. În cazul majorității statelor membre, situația s-a îmbunătățit, dar în 2015 starea cantitativă pentru aproximativ 9 % din apele subterane din UE era încă „nesatisfăcătoare”. Comisia a evaluat Directiva-cadru privind apa ca fiind în mare măsură adecvată scopului, dar a constatat întârzieri semnificative în ceea ce privește atingerea obiectivelor.

IV

Politica agricolă comună (PAC) ar putea încuraja practicarea unei agriculturi durabile în UE prin condiționarea plăților de respectarea unor standarde de mediu. Agricultura durabilă din punctul de vedere al utilizării apei figurează printre obiectivele politice ale PAC actuale, precum și printre cele din propunerile privind PAC post-2020. Practicile sprijinite, foarte variate (inclusiv sprijinul cuplat de anumite produse, sprijinul pentru măsurile de retenție a apei sau investițiile în infrastructuri noi de irigații), au impacturi diferite asupra utilizării apei în agricultură.

V

Auditul Curții s-a concentrat pe impactul pe care îl are agricultura asupra stării cantitative a corpurilor de apă. Curtea a examinat în ce măsură Directiva-cadru privind apa și PAC promovează utilizarea sustenabilă a apei în agricultură.

VI

Concluzia Curții a fost că politicile agricole, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, nu erau aliniate în mod consecvent la politica UE în domeniul apei. Sistemele de autorizare pentru captarea apei și mecanismele de tarifare a apei prevăd numeroase derogări pentru utilizarea apei în agricultură. Puține scheme din cadrul PAC condiționează plățile de cerințe stricte în materie de utilizare sustenabilă a apei. Ecocondiționalitatea, un mecanism care poate antrena reduceri (în general de mică amploare) ale plăților aferente subvențiilor în cazul în care se constată că fermierii au încălcat anumite cerințe, descurajează utilizarea nesustenabilă a apei, dar nu se aplică tuturor ajutoarelor acordate în cadrul PAC și nici tuturor fermierilor. PAC finanțează proiecte și practici menite să amelioreze utilizarea sustenabilă a apei, cum ar fi măsuri de retenție a apei, instalații de epurare a apelor uzate și proiecte de îmbunătățire a eficienței sistemelor de irigații. Astfel de proiecte sunt însă mai puțin frecvente decât proiectele susceptibile să sporească presiunea asupra resurselor de apă, cum ar fi proiectele privind noi sisteme de irigații.

VII

Pe baza constatărilor sale, Curtea recomandă Comisiei următoarele:

1. să solicite statelor membre să justifice nivelurile de tarifare a apei și derogările de la obligația de a dispune de autorizații pentru captarea apei atunci când pun în aplicare Directiva-cadru privind apa în agricultură;
2. să condiționeze plățile din cadrul PAC de respectarea standardelor de mediu privind utilizarea sustenabilă a apei;
3. să se asigure că proiectele finanțate de UE contribuie la îndeplinirea obiectivelor Directivei-cadru privind apa.

Introducere

Disponibilitatea apei în UE: situația actuală și scenarii viitoare

01

Potrivit Băncii Mondiale, în decursul ultimilor 55 de ani, la nivelul UE s-a înregistrat o scădere cu 17 % a resurselor de apă regenerabile pe cap de locuitor¹. Deși acest lucru este cauzat în parte de creșterea populației, presiunile exercitate de activitățile economice și de schimbările climatice agravează, la rândul lor, deficitul de apă care se înregistrează sezonier sau de-a lungul unui întreg an în anumite părți ale UE.

02

Schimbările climatice, caracterizate de creșterea temperaturilor medii și de frecvența crescută a fenomenelor meteorologice extreme (inclusiv secete), duc la o penurie de apă dulce în UE². Conform previziunilor, este probabil ca stresul hidric să se intensifice într-o parte semnificativă a UE până în 2030 (figura 1).

03

Potrivit Comisiei, „secetele extreme din Europa Centrală și de Vest din 2018, 2019 și 2020 au provocat daune considerabile. […] În condițiile unei încălziri globale de 3 °C, secetele ar avea loc de două ori mai des și, în mod absolut, pierderile anuale cauzate de secetă în Europa ar crește la 40 de miliarde de euro/an […]³.”

Agricultura are nevoie de apă

04

Producția agricolă depinde de disponibilitatea apei. Irigațiile oferă fermierilor beneficii multiple, cum ar fi creșterea viabilității, a randamentului și a calității culturilor. Apa pentru irigații provine din râuri, fluvii și lacuri (corpuri de apă de suprafață), din puțuri (corpuri de apă subterană), din ape pluviale colectate și din ape uzate recuperate. În 2016, aproximativ 6 % din suprafața agricolă a UE beneficia de irigații. Apa potabilă pentru animale nu reprezintă decât o mică parte din apa utilizată în agricultură.

05

Agricultura are impact atât asupra calității apei (de exemplu, prin poluarea difuză cauzată de îngrășăminte sau de pesticide), cât și asupra cantității de apă. Un debit scăzut al apei, de exemplu, reduce diluția poluanților, ceea ce afectează calitatea apei, iar captarea excesivă a apei în zonele de coastă poate duce la intruziunea salină în corpurile de apă subterană.

06

Un raport recent al Agenției Europene de Mediu (AEM)⁴ indică faptul că agricultura este responsabilă pentru 24 % din captarea apei în UE: „în ultimii 30 de ani, presiunile au fost reduse într-o oarecare măsură, grație unor câștiguri de eficiență în utilizarea resurselor. Consumul de apă în scopuri agricole la nivelul UE a scăzut cu 28 % din 1990, în timp ce excedentul de azot a scăzut cu 10 %, iar concentrația de nitrați în apele curgătoare, cu 20 % din 2000. Cu toate acestea, noile câștiguri înregistrate în anii 2010 au fost modeste și presiunile exercitate continuă să rămână la un nivel profund nesustenabil.” În 2015, statele membre au raportat Comisiei ponderea corpurilor de apă care sunt supuse la presiuni semnificative din cauza captării apei în scopuri agricole (a se vedea figura 2).

Rolul UE în politica privind cantitatea de apă

07

Principalele elemente ale cadrului normativ al UE privind cantitatea de apă și agricultura sunt Directiva-cadru privind apa⁵ și politica agricolă comună (PAC). Principalele roluri și responsabilități în cadrul UE sunt prezentate în figura 3.

Directiva-cadru privind apa

08

UE dispune de politici pentru îmbunătățirea calității apei (Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale și Directiva privind nitrații) începând încă din 1991. În 2000, Directiva-cadru privind apa a introdus politici care vizau și cantitatea de apă. Ea promovează o abordare ecosistemică a gospodăririi apelor, care include principii precum gospodărirea apelor la scara bazinelor hidrografice, participarea publicului și necesitatea de a se lua în considerare impactul activităților umane asupra resurselor de apă.

09

În temeiul Directivei-cadru privind apa, statele membre trebuie să elaboreze planuri de management al bazinelor hidrografice⁶. Aceste documente oferă detalii privind monitorizarea, principalele presiuni, obiectivele, derogările și măsurile pentru următoarea perioadă de șase ani. Statele membre au prezentat astfel de planuri Comisiei pentru prima dată în 2009 și, din nou, în 2015. Comisia evaluează progresele înregistrate o dată la trei ani⁷.

10

Directiva-cadru privind apa a stabilit drept obiectiv să se atingă o stare cantitativă bună pentru toate corpurile de apă subterană până în 2015 și cel târziu până în 2027 în cazul în care se aplică derogări justificate. Altfel spus, captările de apă nu ar trebui să reducă nivelurile apelor subterane într-o măsură atât de mare încât să ducă la o deteriorare sau la neobținerea stării cantitative bune a apei. Conform celui mai recent raport de implementare al Comisiei⁸, în majoritatea statelor membre situația s-a îmbunătățit între 2009 și 2015, dar starea cantitativă pentru aproximativ 9 % din corpurile de apă subterană din UE (ca suprafață) era încă „nesatisfăcătoare” (figura 4). Directiva-cadru privind apa abordează aspectele cantitative ale corpurilor de apă de suprafață în definiția stării ecologice bune, mai precis parametrii hidromorfologici (și anume regimul fluxului de apă). Statele membre ar trebui să definească obiective privind „debitul ecologic” pentru fiecare corp de apă de suprafață, aceste obiective urmărind să asigure existența unei cantități suficiente de apă.

11

În 2019, Comisia a evaluat performanța Directivei-cadru privind apa între sfârșitul anului 2017 și jumătatea anului 2019⁹. Concluzia generală a acestei evaluări a fost că directiva era în mare măsură adecvată scopului. Totuși, Comisia a formulat și următoarea observație: „punerea în aplicare a directivei a fost întârziată în mod semnificativ […]. Printre principalele cauze se pot menționa finanțarea insuficientă, ritmul lent al punerii în aplicare și integrarea insuficientă a obiectivelor de mediu în politicile sectoriale.”

Politica agricolă comună

12

Gestionarea sustenabilă a resurselor naturale (inclusiv a apei) constituie unul dintre cele trei obiective de politică ale PAC din perioada 2014‑2020¹⁰, alături de producția viabilă de produse alimentare și de dezvoltarea teritorială echilibrată. În 2018, Comisia a publicat o propunere privind PAC post-2020¹¹. Printre cele nouă obiective specifice propuse se numără promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apa, solul și aerul.

13

Cea mai mare parte a bugetului PAC este consacrată plăților directe (71 %)¹², aici fiind incluse:

• sprijinul decuplat pentru venit, cum ar fi schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață și plata pentru înverzire, care reprezintă împreună 61 % din bugetul PAC, respectiv 35,3 miliarde de euro în 2019¹³;
• sprijinul cuplat facultativ, care se plătește pe suprafață sau pe cap de animal. Statele membre pot utiliza această schemă de plăți directe opționale pentru a sprijini anumite sectoare agricole care se confruntă cu dificultăți și care prezintă o importanță deosebită din punct de vedere economic sau social ori din punctul de vedere al mediului. În 2020, statele membre au alocat aproximativ 4,24 miliarde de euro pentru sprijinul cuplat facultativ¹⁴, un sfert fiind alocat sprijinului plătit pe suprafață.

14

Producătorii de fructe și legume, de vin și de ulei de măsline se califică pentru sprijin în cadrul „organizării comune a piețelor agricole”, menit să îi ajute să se adapteze la evoluția pieței. Măsurile care țin de organizarea comună a piețelor includ și un sprijin acordat pentru investiții cu un impact potențial asupra utilizării apei.

15

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) sprijină politica de dezvoltare rurală a UE prin intermediul programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre. Aceste programe sunt elaborate la nivel național sau regional și abordează prioritățile UE pe o perioadă de șapte ani. În cadrul acestor programe se acordă, printre altele, sprijin pentru practicile agricole și pentru investiții cu un impact potențial asupra utilizării apei.

16

Reutilizarea apelor uzate epurate este o practică ce face parte din economia circulară. Conform unui studiu realizat în 2015 pentru Comisie, în UE se reutilizează anual aproximativ 1 100 de milioane m³ de ape uzate (echivalentul a aproximativ 0,4 % din captările anuale de apă dulce din UE)¹⁵. În mai 2020, UE a adoptat un regulament privind reutilizarea apelor uzate pentru irigații în agricultură¹⁶. Acesta stabilește cerințe minime privind calitatea apei, monitorizarea, gestionarea riscurilor și transparența și se va aplica începând din iunie 2023. Conform evaluării impactului realizate de Comisie¹⁷, regulamentul va permite reutilizarea a „mai mult de 50 % din volumul total de apă disponibil în mod teoretic pentru irigații de la stațiile de epurare a apelor uzate din UE și ar putea evita peste 5 % din captările directe din corpurile de apă și din apele subterane, fapt care ar conduce, în ansamblu, la o reducere cu peste 5 % a stresului hidric”. Prin PAC se pot finanța infrastructuri de epurare a apelor care ar putea permite reutilizarea apelor uzate pentru irigații.

17

Majoritatea plăților directe, precum și unele plăți din cadrul dezvoltării rurale și anumite plăți din cadrul organizării comune a piețelor agricole pentru sectorul vitivinicol fac obiectul unui ansamblu de norme cunoscute sub denumirea de ecocondiționalitate. Acestea cuprind cerințele legale în materie de gestionare (SMR), prevăzute în anumite directive și regulamente, cu privire la mediu, la siguranța alimentară, la sănătatea plantelor și la sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și standardele pentru bunele condiții agricole și de mediu (GAEC), care impun practici agricole sustenabile. În cazul în care se constată că nu respectă aceste norme astfel cum sunt definite în legislația națională, beneficiarilor de sprijin din partea PAC li se poate aplica o reducere a subvenției anuale pe care o primesc din partea UE.

18

De exemplu, GAEC 2 pune la dispoziție un mecanism care permite să se evalueze dacă fermierii care captează apă pentru irigații respectă procedurile de obținere a autorizației aplicabile în statul lor membru. Între 2015 și 2018, s-au efectuat controale în fiecare an pentru 1,2 % din beneficiarii PAC cărora li se aplica GAEC 2. În urma acestor controale, s-a detectat un procent scăzut de încălcări (1,5 %), majoritatea acestora fiind sancționate printr-o reducere de 3 % (figura 5) a subvenției plătite fermierului în cauză.

Sfera și abordarea auditului

19

Auditul care face obiectul prezentului raport se concentrează pe impactul pe care îl exercită agricultura asupra stării cantitative a apelor. Întrucât agricultura, pe de o parte, consumă volume mari de apă dulce și, pe de altă parte, se numără printre primele sectoare afectate în cazul deficitului de apă, Curtea a evaluat în ce măsură politicile UE, mai precis PAC și politica în domeniul apei, promovează utilizarea sustenabilă a apei în agricultură.

20

Consiliul a declarat, în 2016¹⁸, că obiectivele politicii UE în domeniul apei ar trebui să se reflecte mai bine în alte domenii de politică, cum ar fi alimentația și agricultura. Parlamentul European a făcut apel, la rândul său, la o mai bună coordonare a politicilor. Obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 6 al ONU („accesul la apă și salubritate pentru toți”) este consacrat apei și țintele aferente care trebuie atinse se referă la eficiența utilizării apei și la gestionarea integrată a apei.

21

Curtea a examinat în ce măsură:

• Directiva-cadru privind apa promovează utilizarea sustenabilă a apei în agricultură;
• schemele de plăți directe din cadrul PAC țin seama de principiile prevăzute de Directiva-cadru privind apa cu privire la utilizarea sustenabilă a apei;
• măsurile de dezvoltare rurală și măsurile de piață din cadrul PAC au preluat principiile prevăzute de Directiva-cadru privind apa cu privire la utilizarea sustenabilă a apei.

22

Auditul nu a acoperit poluarea difuză a apei cauzată de agricultură (de exemplu, poluarea cu nitrați sau cu pesticide). Alte rapoarte anterioare ale Curții¹⁹ s-au concentrat mai în profunzime asupra acestui aspect.

23

Auditul a fost efectuat în perioada aprilie-decembrie 2020. Curtea a desfășurat interviuri cu membri ai personalului Comisiei și al autorităților din statele membre și a consultat alte părți interesate din sectorul apei și din cel al agriculturii. Elementele examinate de Curte includ:

• documentele strategice, documentele de lucru, studiile, evaluările, ghidurile, statisticile, rapoartele de implementare referitoare la cantitatea de apă și politicile agricole ale Comisiei;
• programele de dezvoltare rurală, normele și orientările naționale și regionale privind ecocondiționalitatea, schemele de plăți directe, măsurile de piață și măsurile de dezvoltare rurală, precum și studii, lucrări de cercetare, analize și statistici privind sancțiunile;
• planurile de management al bazinelor hidrografice, normele în materie de captare a apei și politicile de tarifare;
• alte studii și rapoarte relevante, inclusiv cele elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și de Agenția Europeană de Mediu (AEM).

24

Auditul Curții a acoperit perioada de programare 2014‑2020 aferentă PAC. Curtea a procedat la examinări documentare aprofundate pentru 11 state membre/regiuni (a se vedea figura 6), selectate astfel încât să se obțină un echilibru geografic între zonele care se confruntă în prezent cu un deficit de apă și alte zone care sunt susceptibile să se confrunte cu această problemă în viitor. În 6 dintre statele membre examinate, Curtea și-a concentrat activitatea pe una sau pe două regiuni, întrucât unele state membre dispun de programe de dezvoltare rurală la nivel regional, iar măsurile în materie de gospodărire a apelor se decid la nivel de bazin hidrografic. Pentru alte state membre/regiuni, Curtea a obținut probe în urma unei examinări documentare a 24 de programe de dezvoltare rurală suplimentare și a activităților de audit desfășurate în vederea elaborării raportului său anual.

Observații

Politica UE privind utilizarea sustenabilă a apei prevede derogări pentru agricultură

25

Directiva-cadru prevede măsuri de protecție împotriva utilizării nesustenabile a apei. Ea impune statelor membre, printre altele:

• să instituie un sistem de autorizare și un registru pentru captările de apă²⁰;
• să adopte politici de tarifare a apei care să ofere stimulente pentru o utilizare eficientă a acesteia și să asigure recuperarea adecvată a costurilor serviciilor legate de utilizarea apei de la diverșii consumatori (inclusiv fermierii)²¹.

26

Curtea a examinat în ce măsură statele membre aplică cerințele menționate mai sus privind gestionarea activităților de captare a apei, tarifarea apei și recuperarea costurilor în sectorul agriculturii, precum și modul în care Comisia monitorizează activitatea statelor membre.

Statele membre au instituit sisteme de autorizare și aplică numeroase derogări

27

Directiva-cadru privind apa prevede obligația statelor membre de a ține un registru privind activitățile de captare a apei din apele de suprafață și din cele subterane, precum și privind stocarea apei de suprafață (îndiguirea). Consumatorii de apă trebuie să solicite o autorizație prealabilă pentru captarea apei sau pentru stocarea acesteia, dar statele membre pot alege să aplice derogări în cazul în care captarea sau stocarea nu au un impact semnificativ asupra stării apelor.

28

În cadrul gestionării activităților de captare a apei, statele membre au obligația de a identifica și de a penaliza orice parte care utilizează apa fără a dispune de o autorizație/fără a fi transmis o notificare sau care nu respectă normele privind captarea apei (de exemplu, așa cum sunt specificate în autorizație).

Sistemele de autorizare prealabilă

29

În 8 dintre cele 11 state membre/regiuni acoperite de auditul Curții, toate punctele de captare a apei trebuie să fie notificate autorităților. Toate statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții dispun de un sistem de autorizare prealabilă pentru captarea apei. Atunci când acordă autorizații, autoritățile statelor membre iau în considerare starea corpului de apă în cauză și precizează cantitatea maximă anuală (sau lunară) care poate fi captată.

30

Statele membre acordă numeroase derogări (a se vedea figura 7), care pot avea un impact semnificativ asupra stării cantitative a corpurilor de apă în cauză. În cazul în care, în plus, nu există o contorizare obligatorie, autoritățile nu pot monitoriza în ce măsură captarea se menține sub un nivel semnificativ. Acest lucru este valabil în cazul anumitor tipuri de captări în Belgia (Flandra), în Bulgaria, în Germania (Berlin-Brandenburg), în Italia (Emilia-Romagna), în Cipru și în Portugalia.

Sistemele de detectare a utilizării ilegale a apei

31

În UE, există puține date oficiale recente privind captările ilegale de apă. În 2015, OCDE a elaborat estimări bazându-se pe o gamă largă de surse, de exemplu estimarea că în Cipru existau 50 000 de puțuri forate ilegal și că în Spania existau peste o jumătate de milion de puțuri neautorizate sau forate ilegal²². Potrivit Fondului Mondial pentru Natură, problema este deosebit de acută în Castilia-La Mancha și în Andaluzia²³. În Ungaria, experții estimează consumul de apă fără autorizație la aproape 100 de milioane m³/an, ceea ce reprezintă 12 % din captările înregistrate²⁴.

32

Dintre statele membre/regiunile examinate de Curte, 10 dispun de un sistem de control pentru detectarea și sancționarea utilizării ilegale a apei. Aceste state efectuează controale la fața locului cu privire la punctele de captare înregistrate, pe baza unui plan anual de control, a unei analize a riscurilor și/sau a unor plângeri. Printre încălcările detectate în acest mod se numără utilizarea neautorizată a apei, lipsa de contorizare a apei pompate, pomparea excesivă și diverse alte încălcări ale condițiilor de autorizare. În figura 8 se prezintă rata încălcărilor constatate în urma inspecțiilor la punctele de captare a apei.

33

Pe lângă controalele la fața locului ale instalațiilor de captare a apei înregistrate, unele state membre au instituit sau dezvoltă alte mecanisme de control, cum ar fi:

• teledetecția prin satelit (a se vedea caseta 1);
• acreditarea obligatorie a societăților de foraj pentru punctele noi de captare de ape subterane. Societățile de foraj din Belgia (Flandra) trebuie să prezinte rapoarte periodice privind operațiunile de foraj și să informeze autoritățile în prealabil cu privire la data de începere a lucrărilor pentru a permite efectuarea de controale în timpul construcției. Nerespectarea acestei obligații poate antrena suspendarea sau retragerea acreditării;
• controale periodice ale funcționării corecte a debitmetrelor pentru instalațiile de captare a apei subterane din Belgia (Flandra). Valorile măsurate sunt comparate cu datele exploatațiilor agricole și cu declarația anuală privind extracția de ape subterane.

34

În unele state membre, o serie de dificultăți practice afectează eficiența sistemelor existente pentru combaterea utilizării ilegale a apei. Belgia (Flandra) și Bulgaria au indicat că, din cauza lipsei de personal, nu au fost în măsură să își pună în aplicare sistemele așa cum prevăzuseră. În Cipru, până în octombrie 2020, autoritățile rareori au impus penalități sau sancțiuni, întrucât cei în culpă aveau la dispoziție două luni pentru a se conforma și pentru a depune o autorizație modificată. Bulgaria și Ungaria au prelungit în repetate rânduri, pentru cei care practicau captări ilegale, termenele pentru a se conforma, fără a li se aplica amenzi.

35

Autoritățile regionale din cele două regiuni spaniole examinate de Curte (Andaluzia și Castilia-La Mancha) nu au furnizat Curții nicio informație cu privire la modul în care detectau și sancționau utilizarea ilegală a apei.

Statele membre au introdus mecanisme de tarifare cu efect de stimulare, dar recuperarea costurilor este la un nivel mai scăzut în agricultură decât în alte sectoare

36

Directiva-cadru privind apa impune statelor membre să îmbrățișeze principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”. Acesta presupune aplicarea unor politici de tarifare cu efect de stimulare și asigurarea faptului că toate categoriile de consumatori de apă (industrie, gospodării, agricultură etc.) contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor.

Tarifarea cu efect de stimulare

37

Mai multe state membre/regiuni au introdus mecanisme de tarifare care stimulează utilizarea eficientă a apei. Unele dintre aceste mecanisme se aplică numai sectorului agriculturii, iar altele tuturor consumatorilor de apă. De exemplu:

• Germania (Berlin-Brandenburg), Ungaria și Portugalia aplică o taxă pe resursele de apă în funcție de volumul măsurat al consumului.
• Cipru impune o suprataxă pentru fiecare metru cub de apă utilizată peste volumul autorizat.
• Italia (Emilia-Romagna) prevede un sistem de tarife variabile pentru consumul de apă în funcție de eficiența sistemului de irigații.
• Bulgaria percepe un tarif mai mare pentru apa utilizată peste un anumit volum fixat pentru o anumită cultură.
• Belgia (Flandra) utilizează o tarifare progresivă pentru anumite tipuri de ape subterane (cu cât volumul captat este mai mare, cu atât prețul este mai ridicat).

38

Alte state membre/regiuni au introdus tarife diferențiate pentru a descuraja/încuraja utilizarea apei din diferite surse. De exemplu:

• în Belgia (Flandra), în Franța (Centre-Val de Loire), în Ungaria și în Portugalia, prețurile sunt mai ridicate în zonele în care deficitul de apă este mai mare sau care sunt supuse la presiuni cantitative mai mari;
• în Bulgaria, în Germania (Berlin-Brandenburg) și în Franța (Centre-Val de Loire), apa subterană este mai scumpă decât apa de suprafață;
• în Cipru, apa dulce este mai scumpă decât apa reciclată.

39

Statele membre utilizează diverse metode pentru a măsura consumul de apă pentru agricultură (a se vedea figura 9). O tarifare volumetrică practicată la un nivel adecvat poate încuraja trecerea la tehnologii și la practici de irigare eficiente din punctul de vedere al consumului de apă sau la culturi care necesită mai puțină apă. Spania (Andaluzia și Castilia-La Mancha) facturează cea mai mare parte a apei utilizate pentru irigații în funcție de suprafața irigată, în timp ce în Italia (Emilia-Romagna) taxa pentru apa utilizată pentru irigații depinde, de obicei, de capacitatea de pompare.

Tarife mai scăzute pentru apa utilizată în agricultură

40

În 8 dintre cele 11 state membre/regiuni acoperite de auditul Curții, tariful pentru apă este semnificativ mai scăzut dacă aceasta este utilizată pentru agricultură. În figura 10 se prezintă o comparație între unele tarife pentru captarea apei pentru uz agricol și tarifele percepute pentru utilizarea în alte sectoare. Mai multe state membre/regiuni aplică derogări specifice pentru apa destinată irigațiilor (a se vedea figura 11).

41

În șase dintre statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții, nu se percepe nicio plată pentru captarea apei până la un anumit volum. Pragul de la care se aplică tarifarea variază: el este de 500 m³/an în Belgia (Flandra) și în Ungaria, de 10 m³/zi în Bulgaria, de 7 000 m³/an în Spania (Andaluzia) și în Franța (zone cu stres hidric), de 10 000 m³/an în Franța (în afara zonelor cu risc hidric) și de 16 600 m³/an în Portugalia (captare privată). În toate cazurile, pragul se aplică tuturor consumatorilor, nu numai fermierilor.

Recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei

42

Directiva-cadru privind apa impune statelor membre să efectueze o analiză economică a utilizării apei. Acest calcul ar trebui să contribuie la evaluarea măsurii în care costurile serviciilor legate de utilizarea apei (de exemplu, captarea apei pentru irigații) sunt plătite de consumatori (principiul recuperării costurilor). În conformitate cu orientările UE²⁵, statele membre ar trebui să aibă în vedere includerea următoarelor elemente în analiza economică:

(1)  costurile financiare pe care le implică furnizarea și administrarea serviciilor legate de utilizarea apei:

• costuri de exploatare și de întreținere (de exemplu, energie);
• costurile de investiție (de exemplu, amortizarea infrastructurii);
• costurile administrative (facturarea, administrarea și monitorizarea);

(2)  costurile din punctul de vedere al mediului și al resurselor pe care le implică serviciile legate de utilizarea apei:

• prejudiciile aduse mediului ca urmare a captării, a stocării și a îndiguirii;
• costurile de oportunitate aferente unor utilizări alternative ale apei (de exemplu, costurile legate de captarea excesivă a apei subterane), întrucât utilizatorii actuali și viitori vor avea de suferit dacă resursele de apă sunt epuizate.

43

În analizele lor economice, mai multe state membre/regiuni evaluează costurile de mediu estimând costul măsurilor necesare pentru a se obține o stare bună a apei în întregul bazin hidrografic. Potrivit autorităților din Italia (Emilia-Romagna) și din Spania (Andaluzia și Castilia-La Mancha), costurile din punctul de vedere al resurselor sunt relevante numai dacă se consideră că există un deficit de apă. Autoritățile din Bulgaria și din Germania (Berlin-Brandenburg) remarcă faptul că nu există încă un acord comun cu privire la metodologia de calcul al costurilor de mediu și al celor implicate pentru resurse.

44

Opt dintre autoritățile naționale și regionale din statele membre acoperite de auditul Curții considerau că recuperarea costurilor pentru serviciile legate de utilizarea apei în agricultură este incompletă. Această situație se poate explica parțial prin faptul că costurile legate de mediu și cele implicate pentru resurse nu se reflectă (încă) în tarifarea apei. În verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa (a se vedea punctul 11), Comisia a subliniat că această situație reprezintă un cost ascuns pentru societate și exercită o presiune asupra unei surse potențiale de venituri pentru a finanța măsurile de punere în aplicare a Directivei-cadru privind apa.

Potrivit Comisiei, punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa avansează într-un ritm lent

45

Comisia are obligația de a monitoriza modul în care statele membre pun în aplicare Directiva-cadru privind apa. În acest scop, Comisia evaluează o dată la trei ani progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare (a se vedea punctul 09), bazându-se în principal pe rapoartele statelor membre, și publică un raport de implementare. Cel mai recent raport al Comisiei (din februarie 2019) a acoperit cea de a doua rundă de planuri de management al bazinelor hidrografice și conținea o imagine de ansamblu la nivelul UE și evaluări specifice fiecărei țări, însoțite de recomandări.

Sistemele de autorizare prealabilă

46

Într-un document de lucru al serviciilor Comisiei²⁶, s-au raportat progrese în ceea ce privește crearea și funcționarea sistemelor de autorizare prealabilă, de exemplu îmbunătățiri la nivelul contorizării, al controalelor efectuate cu privire la captarea apei, al autorizațiilor și al seturilor de date privind captarea apei. Cu toate acestea, așa cum confirmă observațiile Curții (punctele 29-30), în acest document s-a concluzionat că „sunt necesare mai multe progrese, în special în acele state membre în care captările de mică amploare sunt exceptate de la controale și/sau de la înregistrare, dar corpurile de apă sunt supuse la presiuni semnificative din cauza captării apei și, prin urmare, nu ating o stare bună”. Documentul a concluzionat că, de la prima rundă a planurilor de management al bazinelor hidrografice, starea apelor nu a înregistrat o îmbunătățire semnificativă în urma reducerii presiunilor exercitate de captare, dar că totalul captărilor de apă a scăzut cu aproximativ 7 % între 2002 și 2014.

Tarifarea apei și recuperarea costurilor

47

În perioada de programare 2014‑2020, Regulamentul privind dispozițiile comune²⁷ a introdus un mecanism cunoscut sub denumirea de „condiționalitate ex ante” pentru mai multe fonduri ale UE, inclusiv pentru fondul de dezvoltare rurală. Dacă oricare dintre condițiile ex ante nu era îndeplinită până la 30 iunie 2017, Comisia avea opțiunea de a suspenda plățile intermediare către prioritatea relevantă din cadrul programului de dezvoltare rurală până la luarea măsurilor corective.

48

Una dintre aceste condiții se referă la sectorul apei. În practică, finanțarea investițiilor în sisteme de irigații programate în cadrul ariei de intervenție 5(a) „eficientizarea utilizării apei în agricultură” depinde de existența, în statul membru sau în regiunea în cauză, a unei politici de tarifare care:

1. oferă stimulente adecvate care să încurajeze o utilizare eficientă a apei de către consumatori; și
2. ia în considerare recuperarea costurilor pentru serviciile legate de utilizarea apei.

49

În general, Comisia consideră că mecanismul de condiționalitate ex ante a fost o modalitate eficace de a stimula statele membre să își amelioreze politicile de tarifare a apei²⁸: „[s]-au luat măsuri în ceea ce privește definirea serviciilor legate de utilizarea apei, calcularea costurilor financiare, contorizarea, analiza economică și evaluarea atât a costurilor de mediu, cât și a costurilor legate de resurse”. În același timp, Comisia recunoaște că recuperarea costurilor pentru serviciile legate de utilizarea apei este incompletă în majoritatea statelor membre.

50

În pofida impactului pozitiv al condiționalității ex ante asupra sectorului apei în perioada 2014‑2020, mecanismul de condiționalitate ex ante nu figura în propunerea Comisiei privind PAC post-2020.

Respectarea Directivei-cadru privind apa

51

În cazul în care consideră că un stat membru nu respectă obligațiile prevăzute de Directiva-cadru privind apa, Comisia poate lansa o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru respectiv în fața Curții de Justiție a UE. În cauza C-525/12²⁹, Curtea a considerat că statele membre sunt libere să stabilească combinația de politici și finanțarea necesare pentru a atinge obiectivele Directivei-cadru privind apa. În conformitate cu politica sa generală în materie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia acordă acum prioritate mai degrabă cazurilor de neconformitate structurală decât celor punctuale.

52

Recent, Comisia a decis să adreseze tuturor statelor membre scrisori în care le atrage atenția asupra unor aspecte specifice. În perioada septembrie 2020-aprilie 2021, Comisia a trimis scrisori în urma evaluării pe care a realizat-o cu privire la informațiile comunicate în a doua rundă de planuri de management al bazinelor hidrografice. În aceste scrisori, Comisia a identificat cazuri manifeste de neconformitate și a solicitat statelor membre să furnizeze o justificare, să rectifice problemele sau să clarifice modul în care acestea au fost deja remediate sau vor fi remediate în cea de a treia rundă a planurilor de management al bazinelor hidrografice. În decembrie 2020, Comisia a trimis un alt set de scrisori către toate statele membre, în care a abordat în mod specific mecanismele lor de asigurare a conformității și sancțiunile în domeniul captării și al poluării din surse punctiforme/poluării difuze. Statele membre au fost invitate să furnizeze detalii cu privire la normele lor interne privind captarea apei în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e) din Directiva-cadru privind apa.

Plățile directe din cadrul PAC nu încurajează într-o măsură suficientă utilizarea eficientă a apei

53

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”. Curtea a verificat, așadar, dacă obiectivele politicii UE în domeniul apei se reflectau în principalele instrumente de finanțare din cadrul PAC.

54

Ajutoarele acordate atât prin schemele de sprijin decuplat (sprijin pentru venit), cât și prin cele de sprijin cuplat (bazat pe suprafață) se bazează pe suprafața exploatată agricol. Curtea a evaluat dacă:

1. aceste plăți de ajutoare erau condiționate de utilizarea sustenabilă a apei;
2. aceste plăți constituiau un factor de stimulare sau de descurajare a irigațiilor.

Sprijinul pentru venit acordat în cadrul PAC nu promovează nici utilizarea eficientă a apei, nici retenția apei

55

Actualmente, plățile efectuate atât în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, cât și în cadrul schemei de plată de bază au un efect neutru asupra irigațiilor: ele nu stimulează nici utilizarea eficientă a apei, nici irigarea sau utilizarea unei cantități mai mari de apă. Rata plății per hectar în cadrul schemei de plată unică pe suprafață este identică pentru toți beneficiarii și pentru toate tipurile de culturi din fiecare dintre cele 10 state membre care aplică schema. Rata plății din cadrul schemei de plată de bază este stabilită de statele membre și poate varia de la un beneficiar la altul, parțial în funcție de istoricul plăților din cadrul PAC. În unele state membre (de exemplu, Spania și Grecia), ea poate varia, de asemenea, în funcție de tipul de teren agricol. Curtea a semnalat deja anterior³⁰ diferențele semnificative care persistă în anumite state membre, cum ar fi Spania.

56

Nici aceste două scheme de plăți directe, nici schema de plată pentru înverzire nu impun fermierilor obligații în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a apei. Cu toate acestea, înverzirea poate avea efecte pozitive indirecte ca urmare a obligației impuse fermierilor de a menține pajiștile permanente (care, spre deosebire de terenurile arabile, nu sunt în mod normal irigate). Această schemă pune accentul, de asemenea, pe conservarea teraselor și a altor elemente de peisaj, precum și pe zonele de interes ecologic, cum ar fi fâșiile de protecție necultivate, toate aceste elemente având capacitatea de a spori retenția naturală a apei. În practică, așa cum a observat Curtea în 2017³¹, înverzirea a produs schimbări la nivelul practicilor agricole pentru doar aproximativ 5 % din suprafața agricolă totală a UE.

57

Sprijinul din partea PAC încurajează mai degrabă drenarea terenurilor decât retenția apei. Turbăriile drenate au devenit eligibile pentru sprijin pentru venit în cadrul PAC 2014‑2020, în timp ce turbăriile umede exploatate agricol sunt uneori considerate a fi neeligibile în cursul inspecțiilor. Drenarea turbăriilor nu numai că are un impact negativ asupra rezervelor de apă subterană, dar și eliberează gaze cu efect de seră³². Amendamentele propuse de Parlamentul European la propunerea Comisiei privind PAC post-2020³³ iau în considerare cultivarea plantelor palustre (agricultura și silvicultura practicate pe soluri umede, în special turbării) ca activitate agricolă eligibilă pentru a beneficia de sprijin pentru venit în cadrul PAC.

Prin intermediul sprijinului cuplat facultativ, UE sprijină culturile care necesită cantități mari de apă în zone afectate de stres hidric

58

Cu excepția Germaniei, toate statele membre recurg la sprijinul cuplat facultativ pentru a menține sau a crește producția de anumite culturi din sectoare aflate în dificultate³⁴. UE limitează sprijinul la anumite sectoare³⁵, dar între acestea se numără unele culturi care necesită cantități mari de apă, cum ar fi orezul, fructele cu coajă lemnoasă, precum și fructele și legumele (a se vedea figura 12).

59

Normele UE privind acest tip de sprijin prevăd că „[s]prijinul cuplat acordat […] este coerent cu alte măsuri și politici ale Uniunii”³⁶, ceea ce ar trebui să permită Comisiei să respingă schemele incompatibile. Comisia nu a evaluat impactul măsurilor propuse asupra utilizării sustenabile a apei.

60

Niciunul dintre statele membre/niciuna dintre regiunile examinate de Curte nu instituise măsuri de protecție privind utilizarea apei, cum ar fi restricționarea sprijinului în zonele afectate de stres hidric sau pentru parcelele fără sisteme de irigații eficiente.

61

Dintre cele 11 state membre/regiuni acoperite de auditul Curții, 9 recurg la sprijin cuplat facultativ acordat pentru culturi, iar 8 sprijină culturi care necesită cantități mari de apă, fără să impună restricții geografice. Prin urmare, statele membre utilizează fonduri puse la dispoziție de UE pentru a sprijini cultivarea în zone afectate de stres hidric a unor culturi care necesită cantități mari de apă. Așa cum se poate vedea în figura 13, șase state membre recurg la sprijin cuplat facultativ pentru cultivarea de culturi cu un consum intens de apă în zone afectate de niveluri ridicate sau foarte ridicate de stres hidric.

Ecocondiționalitatea acoperă captarea ilegală a apei, însă controalele sunt rare și sancțiunile sunt nesemnificative

62

Ecocondiționalitatea condiționează plățile directe (și alte plăți din cadrul PAC) de respectarea anumitor obligații de mediu. Una dintre cerințele de ecocondiționalitate (GAEC 2) acoperă procedurile de autorizare a captării apei din statele membre. Autoritățile naționale/regionale controlează 1 % din anumite grupuri specificate de fermieri care își irigă terenurile și impun sancțiuni (de regulă, o reducere cu 3 % a subvenției pe care o primesc fermierii în cadrul schemei de plată de bază sau a schemei de plată unică pe suprafață) pentru cei care nu respectă procedurile naționale/regionale de autorizare a captării apei.

63

În practică, modalitățile în care se derulează lucrurile s-au schimbat foarte puțin de când Curtea a raportat cu privire la acest aspect în 2014³⁷. GAEC 2 are o formulare generică: „în cazul în care utilizarea apei pentru irigații face obiectul autorizării, respectarea procedurilor de obținere a autorizațiilor”. Comisia nu a solicitat statelor membre să impună cerințe specifice, cum ar fi instalarea de contoare de apă sau raportarea consumului de apă. Această GAEC nu va avea niciun impact în acele state membre ale căror proceduri de autorizare sunt slabe. Potențialul ei este redus și mai mult de faptul că ea nu se aplică tuturor beneficiarilor PAC (de exemplu, beneficiarii schemei pentru micii fermieri, plățile neanuale pentru dezvoltare rurală sau ajutoarele acordate în temeiul organizării comune a piețelor agricole pentru sectorul fructelor și legumelor sau pentru cel al măslinelor), precum și de faptul că statele membre nu efectuează controale corespunzătoare.

64

Propunerea Comisiei privind PAC post-2020 menține conceptul de ecocondiționalitate (cunoscut în prezent sub denumirea de „condiționalitate”). Ea extinde domeniul de aplicare la schema pentru micii fermieri, dar îi exclude, în același timp, pe beneficiarii plăților pentru sectorul vitivinicol în temeiul organizării comune a pieței.

65

În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre au libertatea de a pune în aplicare obligația de autorizare a captărilor de apă și de a asigura respectarea acesteia după cum consideră de cuviință. Dintre statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții, 10 adoptă o abordare selectivă în ceea ce privește GAEC 2, omițând adesea în controalele lor anumite cerințe normative naționale sau regionale referitoare la captarea apei (figura 14).

66

Singura verificare comună tuturor sistemelor de control examinate de Curte este cea cu privire la obligația de a dispune de o autorizație pentru captarea apei pentru irigații. În majoritatea cazurilor, inspecțiile includ, de asemenea, un control vizual al parcelelor pentru a se detecta captările ilegale sau irigațiile. Acest lucru este valabil în Belgia (Flandra), în Germania (Berlin-Brandenburg), în Spania (Andaluzia și Castilia-La Mancha), în Italia (Emilia-Romagna), în Ungaria și în Portugalia. Dintre cele 11 state membre și regiuni, 3 verifică și prezența contoarelor: Belgia (Flandra), Franța (Centre-Val de Loire) și Cipru. 10 dintre cele 11 nu verificau conținutul autorizațiilor, cum ar fi volumul maxim de captare a apei sau orarul de irigare [toate statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții, cu excepția Belgiei (Flandra)]. O deficiență similară este semnalată în studiul care vine în sprijinul evaluării privind impactul PAC asupra apei³⁸.

67

Statisticile privind controalele în materie de ecocondiționalitate comunicate Comisiei de statele membre evidențiază diferențe semnificative atât între țări, cât și între regiuni. În Spania, de exemplu, rata medie de neconformitate este semnificativ mai ridicată pentru Castilia La Mancha decât pentru Andaluzia (figura 15). În toate statele membre/regiunile pentru care Curtea a obținut date, rata de neconformitate cu GAEC 2 este mai redusă decât rata constatată în cazul altor controale privind captarea apei, astfel cum sunt descrise la punctul 32 (a se vedea figura 15). Există un risc semnificativ ca verificările în materie de ecocondiționalitate să nu detecteze cazuri de captare ilegală a apei.

68

În 2013, Parlamentul European și Consiliul au invitat Comisia³⁹ să monitorizeze transpunerea de către statele membre a Directivei-cadru privind apa în legislația națională, precum și punerea ei în aplicare și să prezinte o propunere în vederea includerii părților relevante din această directivă în sistemul ecocondiționalității. Comisia nu a prezentat nicio propunere privind integrarea vreunei părți din Directiva-cadru privind apa în sistemul de ecocondiționalitate aferent perioadei 2014‑2020. În schimb, propunerea pentru PAC post-2020 face trimitere în mod explicit la articolul din Directiva-cadru privind apa care acoperă controalele captărilor de apă⁴⁰, făcând din aceste controale o cerință obligatorie (SMR1) în temeiul noilor norme de condiționalitate. În acest mod, se introduce o legătură clară între Directiva-cadru privind apa și plățile efectuate în cadrul PAC către fermieri și se poate conferi mai multă forță articolului respectiv.

Fondurile acordate pentru dezvoltare rurală și măsurile de piață nu promovează în mod semnificativ utilizarea sustenabilă a apei

69

Pe lângă plățile directe, PAC finanțează și investiții efectuate de fermieri în active fixe și sprijină acțiuni specifice, cum ar fi angajamentul de a respecta anumite practici agricole. Unele investiții și acțiuni au un impact pozitiv asupra utilizării apei, în timp ce altele sporesc consumul de apă (a se vedea, de asemenea, figura 16). Finanțarea pentru sistemele de consiliere agricolă sau pentru proiectele de cooperare poate avea, la rândul ei, un impact asupra utilizării apei, deși indirect.

Programele de dezvoltare rurală sunt rareori utilizate în scopul ameliorării cantității de apă

70

Prin intermediul programelor de dezvoltare rurală, autoritățile naționale sau regionale pot sprijini:

1. practicile agricole sau infrastructura verde care au un efect pozitiv asupra disponibilității apei în solurile agricole (măsuri de retenție a apei);
2. fermierii, pentru costurile suplimentare și pentru pierderile de venituri generate de punerea în aplicare a cerințelor din Directiva-cadru privind apa;
3. infrastructura de epurare a apelor uzate în scopul reutilizării acestor ape în sistemele de irigații.

Curtea a examinat în ce măsură sunt utilizate aceste opțiuni.

71

Statele membre pot utiliza fonduri pentru dezvoltare rurală cu scopul de a finanța măsuri de retenție naturală a apei (a se vedea figura 17). Cinci dintre statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții au recurs la această posibilitate:

• Belgia (Flandra), Spania (Andaluzia), Ungaria, Italia (Emilia-Romagna) și Portugalia au finanțat angajamente de agromediu și climă⁴¹ al căror scop principal este conservarea solului, acumularea de materii organice și reducerea eroziunii, contribuind astfel la creșterea retenției apei.
• Belgia (Flandra) a finanțat un proiect legat de infrastructura verde pentru retenția apei⁴², iar Ungaria a finanțat opt astfel de proiecte.

72

Măsurile de retenție naturală a apei pot aduce beneficii multiple, printre care se pot enumera realimentarea pânzei freatice, gestionarea secetelor și reducerea riscului de inundații, însă eficacitatea lor este limitată dacă sunt utilizate pe o suprafață restrânsă⁴³. Dintre cele 11 state membre/regiuni acoperite de auditul Curții, 7 nu finanțează astfel de măsuri cu ajutorul fondurilor pentru dezvoltare rurală (a se vedea și figura 18).

73

Statele membre pot apela la fondurile pentru dezvoltare rurală⁴⁴ pentru a-i despăgubi pe fermieri pentru costurile suplimentare și pentru pierderile de venituri generate de cerințele ce decurg dintr-un plan de management al bazinelor hidrografice. Niciunul dintre statele membre/niciuna dintre regiunile acoperite de auditul Curții nu a utilizat această opțiune.

74

Autoritățile naționale/regionale pot include în programele lor de dezvoltare rurală sprijin pentru investiții în infrastructuri pentru reutilizarea apelor uzate în scopul irigațiilor⁴⁵. Cinci dintre statele membre/regiunile examinate de Curte nu au inclus această opțiune în programele lor de dezvoltare rurală. În trei state membre/regiuni, opțiunea este inclusă ca parte a unei submăsuri, dar nu a fost utilizată pentru a finanța proiecte. Două state membre au finanțat proiecte relevante (a se vedea caseta 2).

Finanțarea pe care o acordă UE pentru proiectele de irigații nu oferă suficiente măsuri de protecție împotriva utilizării nesustenabile a apei

75

Pentru a finanța proiecte de irigații, sunt disponibile diverse forme de finanțare din partea UE. Statele membre pot recurge la fondurile pentru dezvoltare rurală pentru a sprijini investiții în active fizice sau la sprijin în temeiul organizării comune a piețelor agricole în anumite sectoare (fructe și legume, măsline și ulei de măsline, vin) pentru a finanța modernizarea sau prima instalare de echipamente de irigații (de exemplu, în ferme) sau de infrastructură (de exemplu, rețele).

76

Curtea a examinat:

1. în ce măsură sunt utilizate aceste fonduri pentru a sprijini proiecte de irigații;
2. dacă Comisia și statele membre au definit măsuri de protecție împotriva utilizării nesustenabile a apei;
3. dacă statele membre au verificat cerințele respective.

77

Modernizarea sistemelor de irigații existente poate spori eficiența utilizării apei, de exemplu prin repararea canalelor care prezintă scurgeri, prin acoperirea canalelor deschise pentru a reduce evaporarea sau prin trecerea la sisteme de irigații mai eficiente. Îmbunătățirile la nivelul eficienței nu se traduc însă întotdeauna în economii de apă la nivel global, deoarece apa economisită poate fi redirecționată către alte utilizări, cum ar fi culturi care necesită cantități mari de apă sau irigarea pe o suprafață mai mare. Este vorba de așa-numitul „efect de recul”⁴⁶. În plus, în cadrul unui fenomen cunoscut sub denumirea de „paradox hidrologic”, creșterea eficienței irigațiilor poate reduce returnarea apei de suprafață în ape curgătoare, reducând debitele de bază ce sunt benefice pentru utilizatorii din aval și pentru ecosistemele sensibile⁴⁷.

78

Instalarea de noi infrastructuri de irigații care permit extinderea suprafeței irigate poate spori presiunea asupra resurselor de apă dulce, cu excepția cazului în care sistemul utilizează apă pluvială sau apă reciclată. Studiul Comisiei care vine în sprijinul evaluării privind impactul PAC asupra apei (a se vedea nota de subsol 38) a confirmat acest risc: „este dificil deocamdată să se garanteze că investițiile în irigații sunt benefice pentru corpurile de apă, în special în cazul în care suprafața irigată crește în zone în care corpurile de apă sunt afectate de stres hidric.”

Sprijinul pentru investiții în domeniul dezvoltării rurale

79

Cu o singură excepție, toate statele membre/regiunile evaluate de Curte utilizează fonduri pentru dezvoltare rurală pentru a finanța investiții care au un impact asupra utilizării apei (a se vedea figura 18). Instalațiile și infrastructurile noi de irigații sunt eligibile în toate cele 10 state membre/regiuni, iar investițiile în infrastructuri de captare (de exemplu, puțuri) sunt eligibile în cel puțin 3 dintre acestea. Jumătate dintre cele 24 de programe de dezvoltare rurală din eșantionul suplimentar al Curții permiteau investiții în infrastructuri noi de irigații.

80

Sprijinul din partea FEADR pentru investiții în irigații face obiectul unor condiții stabilite în normele UE⁴⁸ (a se vedea figura 19). Statele membre pot stabili, la rândul lor, cerințe suplimentare. În cazul anumitor investiții, trei state membre/regiuni acoperite de auditul Curții impun să se realizeze economii potențiale de apă mai mari de 5 %. Pentru infrastructurile noi de irigații, cinci state membre/regiuni solicită o dovadă a titlului de proprietate asupra terenului și/sau o autorizație valabilă de captare a apei.

81

Unele dintre cerințele descrise în figura 19 nu sunt explicate mai detaliat în textele juridice. De exemplu, starea cantitativă a corpurilor de apă de suprafață nu este definită în Directiva-cadru privind apa. Prin urmare, statele membre trebuie să definească ce anume consideră a fi o stare „nesatisfăcătoare” din punct de vedere cantitativ în cazul corpurilor de apă de suprafață. În opt dintre statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții, nu este clar cum este definită această stare sau dacă este definită. Comisia a furnizat orientări fără caracter obligatoriu cu privire la acest aspect⁴⁹. De asemenea, statele membre au interpretări diferite cu privire la ce înseamnă o extindere a suprafeței de irigat, întrucât pot include, cu titlu de suprafețe irigate, suprafețe care au fost irigate în trecutul recent. Unele state consideră „trecutul recent” ca fiind cu până la cinci ani în urmă, în timp ce altele îl interpretează ca începând din 2004.

82

Întrucât normele UE dau naștere la interpretări multiple și permit numeroase derogări (a se vedea figura 19), există riscul ca UE să finanțeze proiecte de irigații care contravin obiectivelor Directivei-cadru privind apa. Pentru PAC post-2020, Comisia a propus să simplifice într-o anumită măsură condițiile de finanțare a proiectelor de irigații. Investițiile în irigații ar urma să fie excluse în mod explicit de la finanțare dacă nu sunt compatibile cu îndeplinirea obiectivelor de a atinge o stare bună specificate în Directiva-cadru privind apa. Extinderea suprafeței irigate nu va mai fi eligibilă dacă irigațiile afectează corpurile de apă a căror stare a fost definită ca nesatisfăcătoare⁵⁰. Va fi responsabilitatea statelor membre să transpună aceste cerințe în condițiile lor de eligibilitate.

83

Respectarea condițiilor descrise în figura 19 nu este verificată cu rigurozitate. Opt dintre statele membre/regiunile evaluate de Curte declară că verifică cerințele de bază (cum ar fi obligația de contorizare a apei și economiile potențiale de apă) pe baza cererii de finanțare a proiectului sau ex post. Șapte state membre/regiuni au furnizat documente justificative care atestă efectuarea de controale ex post cu privire la economiile efective de apă. În patru cazuri, nu reieșea în mod clar din documente cum se evaluează creșterea suprafeței irigate. Curtea a solicitat de la două state membre/regiuni informații mai detaliate cu privire la proiecte. Pe baza documentației pe care a primit-o ca răspuns, nu era întotdeauna clar cum se verificau cerințele: Curtea nu a identificat niciun element de probă care să ateste existența unora dintre controale, cum ar fi verificări de bază privind contorizarea apei sau economiile potențiale de apă.

Organizarea comună a piețelor agricole

84

UE finanțează infrastructuri de irigații și prin intermediul organizării comune a piețelor agricole pentru trei sectoare: fructe și legume, măsline și ulei de măsline și vin. Sectorul fructelor și legumelor beneficiază de sprijin pentru infrastructuri de irigații în 10 dintre cele 11 state membre/regiuni acoperite de auditul Curții, sectorul măslinelor și al uleiului de măsline în 2 state membre/regiuni, iar sectorul vitivinicol în 3 state membre/regiuni. Toate statele membre/regiunile oferă sprijin atât pentru infrastructuri noi, cât și pentru modernizarea sistemelor existente – cu excepția sectorului măslinelor și al uleiului de măsline, în cazul căruia doar lucrările de reabilitare sunt eligibile pentru sprijin din partea UE. Normele aplicabile investițiilor finanțate în cadrul unei organizări comune a pieței diferă de cele aplicabile în cadrul dezvoltării rurale.

85

În ultimii ani, Spania (Andaluzia) și Portugalia sunt statele membre/regiunile care au înregistrat cel mai ridicat nivel de finanțare pentru proiecte de irigații în sectorul fructelor și legumelor (a se vedea figura 20). În Franța și în Cipru, gradul de adoptare a măsurilor disponibile a fost redus sau chiar inexistent. În Italia (Emilia-Romagna), autoritățile nu au fost în măsură să pună la dispoziție date cu privire la proiectele de irigații și la finanțarea, controalele și sancțiunile aferente.

86

Dacă sunt finanțate în cadrul rubricii „investiții benefice pentru mediu”⁵¹, investițiile menite să realizeze o reducere a utilizării apei în sectorul fructelor și legumelor ar trebui:

• să determine o reducere cu cel puțin 5 % a utilizării apei în sistemele de irigare prin picurare sau în sisteme similare;
• să nu determine creșterea netă a suprafeței irigate, decât dacă întregul consum de apă pentru irigarea întregii ferme, chiar și după extinderea suprafeței, se menține sub cifra medie înregistrată pentru cei cinci ani care precedă investiția.

87

Infrastructura de irigații poate fi finanțată și în cadrul altor rubrici, cum ar fi „planificarea producției”. În acest caz, normele UE nu impun nicio măsură de protecție împotriva utilizării nesustenabile a apei, așa cum o fac în cazul finanțării din partea FEADR (a se vedea punctul 80). În Spania (Andaluzia), 98 % din cheltuielile efectuate în 2018 pentru acțiuni legate de irigații și de utilizarea sustenabilă a apei au vizat proiecte de planificare a producției. Dintre cele 11 state membre evaluate de Curte, 3 au mers mai departe de normele UE și au stabilit cerințe suplimentare pentru toate proiectele de irigații sau pentru o parte dintre acestea (figura 21).

88

Autoritățile statelor membre nu verifică suficient respectarea condițiilor pentru investițiile care vor fi benefice pentru mediu (punctul 86). În urma examinării orientărilor, a listelor de verificare administrativă și a rapoartelor rezultate în urma controalelor la fața locului, în majoritatea statelor membre/regiunilor, Curtea nu a identificat nicio probă care să ateste efectuarea de verificări cu privire la respectarea cerințelor de mediu care reglementează finanțarea în cadrul organizării comune a piețelor agricole.

89

Per ansamblu, finanțarea acordată în cadrul organizării comune a piețelor agricole pentru noi infrastructuri de irigații și pentru îmbunătățirea sistemelor existente comportă mai puține măsuri de protecție a mediului decât cele oferite de FEADR. Anumite tipuri de investiții sunt supuse unor condiții legate de economiile de apă și de creșterea suprafeței irigate, dar nu există o obligație de a instala un contor de apă înainte de investiție sau în cadrul acesteia.

Concluzii și recomandări

90

Directiva-cadru privind apa a fost introdusă de UE în 2000 cu scopul de a se atinge o stare „bună” pentru toate corpurile de apă din UE până în 2015 sau (atunci când se aplică derogări justificate) până cel târziu în 2027. Printre obiectivele directivei se număra și un obiectiv privind cantitatea de apă. Auditul Curții a evidențiat faptul că sprijinul pentru agricultură nu era aliniat la obiectivele politicii în domeniul apei.

91

Politica UE în domeniul apei prevede măsuri de protecție împotriva utilizării nesustenabile a apei, dar și derogări de care beneficiază adesea producătorii agricoli. Din 2009, statele membre au înregistrat progrese în ceea ce privește instituirea unor sisteme de autorizare prealabilă pentru captarea apei, a unor sisteme de detectare a utilizării ilegale a apei și a unor mecanisme de tarifare care au potențialul de a stimula o utilizare eficientă a apei. Cu toate acestea:

• fermierilor li se acordă încă numeroase derogări de la obținerea unei autorizații de captare a apei în statele membre examinate de Curte (inclusiv în regiunile afectate de stres hidric) (punctele 27-30) și
• multe state membre nu aplică principiul recuperării costurilor pentru serviciile legate de utilizarea apei în agricultură așa cum se procedează în alte sectoare (punctele 36-44).

92

Comisia monitorizează punerea în aplicare de către statele membre a Directivei-cadru privind apa și consideră că aceasta ar putea avansa mai rapid (punctele 45-52).

Recomandarea 1 – Solicitarea de justificări pentru derogările de la punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa în agricultură

Comisia ar trebui:

să solicite statelor membre să justifice nivelurile de tarifare a apei și derogările de la obligația de a dispune de o autorizație prealabilă pentru captarea apei și să explice pe ce se întemeiază atunci când concluzionează că acestea nu au un impact semnificativ asupra stării cantitative a corpurilor de apă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2025.

93

Schemele de plăți directe din cadrul politicii agricole comune nu impun obligații în mod direct fermierilor în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a apei. Normele UE privind sprijinul cuplat facultativ permit statelor membre să finanțeze culturi care necesită cantități mari de apă în regiuni afectate de stres hidric, fără niciun fel de controale sau de măsuri de protecție a mediului. Condiționalitatea ex ante legată de sectorul apei aplicabilă pentru finanțarea dezvoltării rurale a încurajat statele membre să își modernizeze politicile de tarifare a apei. Se pare însă că condiționalitatea ex ante va fi abandonată în cadrul PAC post-2020 (punctele 47-49 și 53-61).

94

Mai multe state membre recurg la sprijin cuplat facultativ pentru a finanța culturi care necesită cantități mari de apă în zone afectate de stres hidric (punctele 60-61).

95

Buna condiție agricolă și de mediu nr. 2 (GAEC 2) din cadrul ecocondiționalității are potențialul de a reduce supraexploatarea resurselor de apă în agricultură, încurajând fermierii să respecte procedurile de autorizare a captării apei din statele membre. Normele UE nu impun însă obligații în materie de ecocondiționalitate tuturor fermierilor care primesc fonduri PAC, iar statele membre recurg relativ rar la GAEC 2 pentru a proteja resursele de apă. Niciunul dintre statele membre acoperite de auditul Curții nu efectuează controale cuprinzătoare cu privire la cerințele GAEC 2 (punctele 62-68).

Recomandarea 2 – Condiționarea plăților din cadrul PAC de respectarea standardelor de mediu

Comisia ar trebui:

1. să condiționeze sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat pentru investiții în irigații de punerea în aplicare a unor politici care stimulează utilizarea sustenabilă a apei în statele membre;
2. să lege toate plățile din partea PAC către fermieri, inclusiv pe cele efectuare prin intermediul organizării comune a piețelor agricole, de cerințe de mediu explicite privind utilizarea sustenabilă a apei, inclusiv prin intermediul condiționalității;
3. să solicite instituirea unor măsuri de protecție pentru a preveni utilizarea nesustenabilă a apei pentru culturi finanțate prin intermediul sprijinului cuplat facultativ.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023 (începutul noii perioade aferente PAC).

96

Comisia a integrat parțial principiile utilizării sustenabile a apei în normele pentru mecanismele de finanțare din cadrul PAC, cum ar fi dezvoltarea rurală și sprijinul acordat piețelor. Fondurile pentru dezvoltare rurală pot finanța practici agricole și infrastructuri care aduc îmbunătățiri în ceea ce privește cantitatea de apă. Finanțarea pentru dezvoltare rurală și sprijinul acordat piețelor pot, de asemenea, să acorde fonduri pentru a finanța proiecte de irigații. Plățile de acest tip sunt legate de îndeplinirea anumitor obligații, dar normele UE nu sunt consecvente de la un program la altul, permițând diferite interpretări și derogări (punctele 69-89).

97

Statele membre au recurs parțial la dezvoltarea rurală și la sprijinul acordat piețelor pentru a încuraja utilizarea sustenabilă a apei în agricultură. Curtea a constatat că:

• programele de dezvoltare rurală rareori oferă sprijin pentru măsurile de retenție a apei și pentru infrastructura de reutilizare a apei (punctele 70-72);
• se utilizează fonduri UE pentru a sprijini proiecte noi de irigații în statele membre/regiunile acoperite de auditul Curții (punctele 75-79 și 84-85);
• statele membre nu verifică într-o măsură suficientă respectarea condițiilor de mediu legate de finanțarea acordată în domeniul dezvoltării rurale și de sprijinul acordat piețelor (punctele 80-83 și 86-89).

98

Conform propunerii Comisiei privind PAC post-2020, finanțarea investițiilor în irigații care nu sunt compatibile cu îndeplinirea obiectivelor de a atinge o stare bună din Directiva-cadru privind apa ar urma să fie exclusă în mod explicit. Extinderea suprafeței irigate nu va mai fi eligibilă atunci când va afecta corpurile de apă a căror stare este nesatisfăcătoare (punctul 82).

Recomandarea 3 – Utilizarea fondurilor UE pentru a ameliora starea cantitativă a corpurilor de apă

Comisia ar trebui:

1. să se asigure, atunci când aprobă planurile strategice PAC ale statelor membre, că acestea aplică normele PAC post-2020 astfel încât proiectele de irigații finanțate să contribuie la atingerea obiectivelor Directivei-cadru privind apa;
2. să evalueze impactul finanțării acordate în domeniul dezvoltării rurale și al sprijinului acordat piețelor asupra utilizării apei în cadrul PAC post-2020.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2023 (începutul noii perioade aferente PAC) și 2026 (evaluarea intermediară).

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, la 14 iulie 2021.

Acronime

AEM: Agenția Europeană de Mediu

FEADR: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

GAEC: bune condiții agricole și de mediu (good agricultural and environmental condition)

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

PAC: politica agricolă comună

SMR: cerință legală în materie de gestionare (statutory management requirement)

Glosar

Bune condiții agricole și de mediu: starea în care fermierii trebuie să păstreze toate terenurile agricole, în special terenurile care nu sunt utilizate pentru producție la momentul cererii, pentru a primi anumite plăți în cadrul PAC. Includ aspecte precum gestionarea apei și a solului.

Captare: extragerea sau devierea apei dintr-un mediu acvatic.

Cerință legală în materie de gestionare: normă a UE sau națională privind gestionarea terenurilor agricole, care urmărește să protejeze sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor și mediul.

Convergență: procesul prin care drepturile la plată acordate fermierilor sunt ajustate astfel încât să reflecte media națională sau media regională, pentru a asigura o repartizare mai echitabilă a sprijinului direct pentru agricultură.

Copernicus: sistemul UE de observare și de monitorizare a Pământului, care colectează și prelucrează date de la sateliți și de la senzori tereștri pentru a furniza informații de mediu și informații cu implicații pentru securitate.

Corp de apă: un lac, un lac de acumulare, un râu, un fluviu sau un canal, o apă de tranziție sau un segment din apele de coastă sau un volum distinct de apă subterană.

Ecocondiționalitate: mecanism în cadrul căruia efectuarea plăților către fermieri este condiționată de îndeplinirea de către aceștia a anumitor cerințe legate de mediu, de siguranța alimentară, de sănătatea și bunăstarea animalelor și de gestionarea terenurilor.

Plan de management al bazinului hidrografic: document care vizează modul în care este gestionat un anumit bazin hidrografic desemnat în UE și care stabilește acțiunile planificate pentru a se putea îndeplini obiectivele Directivei-cadru privind apa.

Plată directă: plată de sprijin în sectorul agriculturii, cum ar fi ajutorul pe suprafață, efectuată în mod direct către fermieri.

Plată pentru înverzire: plată pe suprafață pentru practici agricole care sunt benefice pentru mediu și pentru climă.

Program de dezvoltare rurală: set de obiective și de acțiuni naționale sau regionale multianuale, aprobate de Comisie, pentru punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală a UE.

Recuperarea costurilor: principiu conform căruia utilizatorul unui serviciu achită costul serviciului respectiv și veniturile totale ale furnizorului de servicii este egal cu (sau depășește) costul pe care îl antrenează prestarea serviciului.

Schemă de plată de bază: schemă a UE pentru agricultură, în cadrul căreia sunt efectuate plăți către fermieri pe baza suprafeței de teren eligibil.

Sprijin cuplat facultativ: modalitate opțională prin care statele membre pot efectua plăți agricole directe din partea UE, pe baza volumelor de producție, către fermierii care aleg să depună cereri de plată pe această bază.

Sprijin decuplat: plăți efectuate de UE către fermieri care nu sunt condiționate de producerea unui anumit produs.

Stare cantitativă: exprimare a gradului în care un corp de apă este afectat de captările directe și indirecte.

Verificare a adecvării: evaluare vizând să identifice eventualele suprapuneri, lacune, inconsecvențe sau măsuri caduce din cadrul de reglementare aferent unui domeniu de politică.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59355

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul fost condus de doamna Joëlle Elvinger, membră a Curții de Conturi Europene, sprijinită de: Ildikó Preiss, șefă de cabinet, și de Charlotta Törneling, atașat în cadrul cabinetului; Emmanuel Rauch, manager principal; Els Brems, coordonatoare; Paulo Braz, coordonator adjunct; Greta Kapustaite, Georgios Karakatsanis, Szilvia Kelemen, Dimitrios Maniopoulos, Dainora Venckeviciene și Krzysztof Zalega, auditori. Thomas Everett a asigurat sprijin lingvistic. Marika Meisenzahl a furnizat sprijin grafic.

Note

¹ Banca Mondială, Renewable internal freshwater resources per capita (cubic meters) – European Union.

² Comisia Europeană – JRC, „Change in aridity – shifts to drier conditions”, în World Atlas of Desertification.

³ Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” [COM(2021) 82 final].

⁴ Agenția Europeană de Mediu,Water and agriculture: towards sustainable solutions, Raportul nr. 17/2020 al AEM.

⁵ Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

⁶ Comisia Europeană, Status of implementation of the WFD in the Member States.

⁷ Articolul 18 din Directiva 2000/60/CE.

⁸ Comisia Europeană, SWD(2019) 30 final,European Overview – River Basin Management Plans.

⁹ Comisia Europeană, EU Water Legislation – Fitness Check.

¹⁰ Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „PAC în perspectiva anului 2020:Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”, COM(2010) 0672 final.

¹¹ Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), COM(2018) 392 final.

¹² Comisia Europeană, indicatori privind PAC: Financing the CAP.

¹³ Comisia Europeană, SWD(2020) 168 final.

¹⁴ Comisia Europeană, Voluntary coupled support – Review by the Member States of their support decisions applicable as from claim year 2020.

¹⁵ BIO by Deloitte (în colaborare cu ICF și Universitatea Cranfield), Optimising water reuse in the EU – Final report prepared for the European Commission (DG ENV), partea I.

¹⁶ Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei(JO L 177, 5.6.2020, p. 32).

¹⁷ Comisia Europeană, SWD(2018) 249 final/2‑2018/0169 (COD).

¹⁸ Concluziile Consiliului privind gestionarea durabilă a apei, 17 octombrie 2016.

¹⁹ Raportul special nr. 04/2014 al Curții de Conturi Europene: „Integrarea în PAC a obiectivelor politicii UE în domeniul apei – un succes parțial”; Raportul special nr. 23/2015 al Curții de Conturi Europene: „Calitatea apei în bazinul hidrografic al Dunării: s-au realizat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, dar mai sunt necesare eforturi în acest sens”; Raportul special nr. 03/2016 al Curții de Conturi Europene: „Combaterea eutrofizării în Marea Baltică: sunt necesare acțiuni suplimentare care să fie mai eficace”.

²⁰ Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2000/60/CE.

²¹ Articolul 9 din Directiva 2000/60/CE.

²² OCDE,Drying Wells, Rising Stakes: Towards Sustainable Agricultural Groundwater Use.

²³ Fondul Mondial pentru Natură, Illegal water use in Spain: Causes, effects and solutions.

²⁴ Punctul 2 din cel de al doilea plan de management al bazinului hidrografic al Dunării (2015), p. 10.

²⁵ Comisia Europeană,Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive – Guidance document no. 1 Economics and the environment și Information Sheet on Assessment of the Recovery of Costs for Water Services for the 2004 River Basin Characterisation Report (Art 9).

²⁶ Comisia Europeană, SWD(2019) 30 final.

²⁷ Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

²⁸ Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa (2000/60/CE) și a Directivei privind inundațiile (2007/60/CE) [COM(2019) 95 final].

²⁹ Hotărârea Curții de Justiție din 11 septembrie 2014 în cauza C-525/12.

³⁰ Raportul special nr. 10/2018 al Curții de Conturi Europene: „Schema de plată de bază în favoarea fermierilor – se află pe calea cea bună pe plan operațional, dar are un impact limitat asupra simplificării, a direcționării ajutorului și a convergenței nivelurilor de ajutor”.

³¹ Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi Europene: „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”.

³² Peatlands in the EU – position paper.

³³ Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 23 octombrie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice.

³⁴ Comisia Europeană,Voluntary coupled support – Review by the Member States of their support decisions applicable as from claim year 2020.

³⁵ Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

³⁶ Articolul 52 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

³⁷ Punctele 38-48 din Raportul special nr. 04/2014: „Integrarea în PAC a obiectivelor politicii UE în domeniul apei – un succes parțial”.

³⁸ DG AGRI și GEIE, Alliance Environnement, „Evaluation of the impact of the CAP on water. Final report”.

³⁹ Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitatea din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

⁴⁰ Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2000/60/CE.

⁴¹ Articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

⁴² Articolul 17 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴³ Raportul nr. 17/2020 al AEM, p. 68.

⁴⁴ Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴⁵ Articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴⁶ OCDE (2016), „Mitigating Droughts and Floods in Agriculture: Policy Lessons and Approaches”, în OECD Studies on Water, OECD Publishing, Paris.

⁴⁷ Raportul nr. 17/2020 al AEM.

⁴⁸ Articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

⁴⁹ Guidance document. Support through the EAFRD for investments in irrigation (versiunea din noiembrie 2014).

⁵⁰ Articolul 68 alineatul (3) litera (f) din COM(2018) 392 final.

⁵¹ În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) ultimul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/892 al Comisiei din 13 martie 2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 138, 25.5.2017, p. 57).

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=59355

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

PDF	ISBN 978-92-847-6697-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/76867	QJ-AB-21-022-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-6703-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/297258	QJ-AB-21-022-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

În ceea ce privește următoarele imagini, reutilizarea lor este permisă cu condiția ca deținătorul drepturilor de autor, sursa și numele fotografilor/arhitecților (în cazul în care sunt indicate) să fie menționate:

Figura 1: © Institutul Mondial al Resurselor, Aqueduct, site accesat la 22.3.2021.

Figurile 5, 9, 14, 18 și 20: pictograme realizate de Pixel perfect pornind de la site-ul https://flaticon.com.

Figura 13: © Curtea de Conturi Europeană și Institutul Mondial al Resurselor, Aqueduct, site accesat la 22.3.2021.

Figura 17:

Imaginea din stânga sus: © Uniunea Europeană, Comisia Europeană 2021 / Xavier Lejeune.

Imaginea din dreapta sus: © Uniunea Europeană, Comisia Europeană 2021 / Lukasz Kobus.

Imaginea din stânga jos: © Uniunea Europeană, Comisia Europeană 2021 / Michal Cizek.

Imaginea din dreapta jos: © Uniunea Europeană, Comisia Europeană 2021 / Pedro Rocha.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.