Uniunea piețelor de capital – un demaraj lent în direcția unui obiectiv ambițios

Sinteză

I

Uniunea piețelor de capital (UPC) este o inițiativă la scară largă a Uniunii Europene și a fost lansată în mod oficial în cadrul planului de acțiune al Comisiei din 2015. Obiectivul principal al UPC este de a crea o piață de capital unică, în care întreprinderile, în special IMM-urile, vor avea un acces mai bun la finanțare nebancară și în care piețele de capital locale vor fi aprofundate și mai bine integrate. Prin completarea finanțării bancare, prin sporirea gradului de partajare a riscurilor cu sectorul privat și prin asigurarea reducerii globale a riscurilor, UPC ar trebui să aibă ca rezultat un sistem financiar mai stabil, care să fie mai bine echipat pentru a stimula creșterea economică, pentru a crea locuri de muncă și pentru a face Europa mai atractivă pentru investițiile străine.

II

Planul de acțiune privind UPC din 2015 și evaluarea acestuia la jumătatea perioadei din 2017 au inclus un număr mare de măsuri, care ar fi trebuit să aibă efectul cumulativ de a pune bazele UPC până la sfârșitul anului 2019. Având în vedere prioritatea ridicată acordată acestei inițiative emblematice de către Comisie și de către părțile interesate, Curtea consideră că raportul de față vine la momentul potrivit pentru a sprijini dezvoltarea ulterioară a UPC. În raportul său, Curtea examinează cât de bine și-a îndeplinit Comisia rolul și evidențiază aspecte care pot avea un impact asupra succesului UPC în prezent și în viitor.

III

În cadrul auditului s-a examinat dacă acțiunile Comisiei menite să instituie o UPC eficace au avut succes. Pentru a aborda această chestiune generală, Curtea a evaluat în ce măsură Comisia și-a atins obiectivele de creștere a diversității surselor de finanțare a întreprinderilor, dacă a luat măsuri eficace pentru a stimula în mod suficient dezvoltarea de piețe de capital mai integrate și mai profunde, dacă a eliminat barierele transfrontaliere pentru participanții la piață și dacă a conceput și monitorizat în mod adecvat proiectul privind UPC.

IV

Concluzia generală a Curții este că Comisia a depus eforturi pentru a atinge obiectivul ambițios de a institui o uniune a piețelor de capital, dar rezultatele nu s-au concretizat încă. Multe dintre măsurile pe care Comisia a fost în măsură să le ia în limitele domeniului său de competență priveau doar aspecte limitate ale urmăririi obiectivelor UPC. Prin însăși natura lor, aceste măsuri (de exemplu, măsuri fără caracter obligatoriu, cum ar fi efectuarea de analize pentru a promova bunele practici) nu au fost în măsură să determine progrese substanțiale în realizarea UPC. O altă limitare cu care s-a confruntat Comisia este faptul că multe acțiuni-cheie pot fi întreprinse numai de către statele membre sau cu sprijinul lor deplin.

V

Măsurile de diversificare a surselor de finanțare pentru întreprinderi priveau chestiuni care erau prea limitate pentru a iniția și a cataliza o reorientare structurală către o finanțare sporită de pe piață în UE și ele au avut doar un impact limitat. În plus, deși este o măsură pozitivă, legislația privind securitizarea nu a produs încă redresarea așteptată pe piața europeană a securitizărilor după criza financiară și nu a contribuit la creșterea capacității de creditare a băncilor, printre altele, în beneficiul IMM-urilor. Operațiunile rămân concentrate în cadrul categoriilor de active tradiționale (credite ipotecare și credite auto) și în anumite state membre.

VI

În ceea ce privește dezvoltarea piețelor de capital locale, Comisia și-a utilizat rolul de coordonare din cadrul procesului semestrului european. Ea nu a elaborat însă o strategie cuprinzătoare și clară a UE și nici nu a recomandat ca toate statele membre ale căror piețe de capital sunt mai puțin dezvoltate să pună în aplicare reforme relevante. Comisia a utilizat Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS), bazat pe cerere, pentru a finanța, printre altele, proiecte relevante pentru UPC. Deși logica de intervenție a PSRS nu era în mod oficial orientată către nevoile specifice ale piețelor de capital ale UE, obiectivele UPC au fost abordate la nivel de proiect. Abordarea bazată pe cerere nu a fost însă de natură să ofere tuturor statelor membre un sprijin care să corespundă nevoilor lor, iar rezultatele sale nu sunt încă vizibile.

VII

Curtea constată că Planul de acțiune privind UPC nu a dus la un progres semnificativ în ceea ce privește soluționarea principalelor bariere care împiedică fluxurile transfrontaliere de capital. Aceste bariere provin adesea din legislațiile naționale, cum este cazul celor din domeniul dreptului insolvenței și din cel al reținerii la sursă a impozitelor, sau din lipsa educației financiare. Progresele privind eliminarea barierelor au fost limitate, parțial din cauza lipsei de sprijin din partea statelor membre.

VIII

În ceea ce privește concepția UPC, obiectivele acesteia nu au fost întotdeauna suficient de specifice și de măsurabile. În plus, nu au fost stabilite priorități înainte de începerea proiectului. Monitorizarea asigurată de Comisie s-a limitat la progresele înregistrate în materie de măsuri legislative. Comisia nu a monitorizat în mod regulat și consecvent progresele înregistrate în direcția realizării obiectivelor UPC.

IX

Pentru a îmbunătăți eficacitatea proiectului privind UPC, Curtea recomandă Comisiei următoarele:

1. să propună acțiuni bine direcționate pentru a facilita și mai mult accesul IMM-urilor la piețele de capital;
2. să favorizeze dezvoltarea de piețe de capital locale mai profunde și mai bine integrate;
3. să elimine principalele bariere transfrontaliere din calea investițiilor; și
4. să consolideze obiectivele specifice, măsurile esențiale și monitorizarea UPC.

X

Curtea invită de asemenea Consiliul să analizeze modul în care poate fi dezvoltată propunerea Comisiei privind tratamentul fiscal asimetric al capitalurilor proprii și al datoriilor.

Introducere

01

Libera circulație a capitalurilor este – împreună cu libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a forței de muncă – una dintre cele patru libertăți și un obiectiv esențial al Uniunii Europene. Importanța și beneficiile creării unei piețe europene de capital au fost îndelung discutate, inclusiv în Raportul Segré din 1966, în Raportul Lamfalussy din 2001 și în comunicări anterioare ale Comisiei (de exemplu, din 1996, din 1998 și din 2011). Cu toate că prioritățile, dimensiunile și provocările în materie de dezvoltare și de integrare a piețelor de capital s-au schimbat, UE nu a reușit niciodată să aibă piețe de capital performante și integrate.

02

Există discrepanțe geografice între statele membre în ceea ce privește capitalizarea, lichiditatea și profunzimea piețelor de capital locale ale acestora. Statele membre din vest și din nord tind să aibă piețe de capital mai profunde și centre de capital autosuficiente, în timp ce statele membre din est și din sud rămân în urmă (a se vedea figura 1). Până în prezent, Londra a fost cel mai important centru financiar al UE. Retragerea Regatului Unit din UE reprezintă o provocare pentru proiectul privind UPC.

03

În pofida eforturilor depuse în urma crizei financiare, majoritatea economiilor statelor membre ale UE încă se bazează mai mult pe finanțarea bancară decât pe finanțarea de pe piața de capital (de exemplu, capital privat, capital de risc, obligațiuni). IMM-urile din Europa aleg o finanțare bancară comparativ mai ieftină, care le permite să își păstreze proprietatea deplină. Deși finanțarea nebancară a avut o relevanță din ce în ce mai mare în ultimul deceniu, împrumuturile bancare încă reprezentau aproximativ 45 % din totalul finanțărilor prin împrumut ale societăților nefinanciare din zona euro în 2018, în scădere față de aproximativ 60 % în 2007¹. Tradițiile și cultura reprezintă un factor important în acest sens, după cum o ilustrează preferința națională (și anume tendința de a investi cea mai mare parte a portofoliului în active din propria țară). Lipsa de informații ușor accesibile cu privire la întreprinderi și nivelurile insuficiente de alfabetizare financiară sunt obstacole suplimentare care limitează cererea investitorilor pentru instrumente de pe piața de capital.

04

Uniunea piețelor de capital (UPC) este o inițiativă la scară largă a Comisiei. Aceasta a fost lansată în mod oficial în cadrul planului de acțiune al Comisiei din 2015. Acest proiect emblematic a fost anunțat ca parte a celor 10 priorități de politică ale Comisiei și este un element al celui de al treilea pilon al Planului de investiții pentru Europa menit să îmbunătățească mediul de investiții. UPC este menită să completeze uniunea bancară prin creșterea nivelului de partajare a riscurilor cu sectorul privat și prin asigurarea unei reduceri globale a riscurilor și, în cele din urmă, să consolideze uniunea economică și monetară (UEM).

05

O uniune a piețelor de capital este în prezent mai necesară ca niciodată. Brexitul a accentuat nevoia politică de a construi în UE piețe de capital mai profunde și mai integrate, deoarece Regatul Unit, cea mai mare și mai profundă piață de capital și cel mai important centru european de finanțare a întreprinderilor nou-înființate, a părăsit în mod oficial UE la 31 ianuarie 2020. În plus, concurența la nivel mondial este în creștere, fapt ilustrat de factori precum plecarea din UE a IMM-urilor europene inovatoare care caută finanțare mai bună și un mediu mai favorabil finanțării întreprinderilor cu creștere rapidă. În ultimele luni, Comisia a inclus incertitudinea economică provocată de pandemia de COVID-19 ca un alt factor în discursul său în favoarea UPC, care ar putea mobiliza fonduri private și ar putea accelera redresarea economiei.

Obiectivele UPC

06

Un obiectiv important al UPC este de a contribui la reducerea gradului ridicat de dependență de finanțarea bancară și de a reduce costul mobilizării de capital, în special pentru IMM-uri. Potrivit Comisiei, acest obiectiv ar trebui realizat prin construirea unui sistem financiar stabil, în care piețele de capital mai profunde și integrate vor absorbi o parte mai mare din economiile cetățenilor și vor juca un rol mai important în finanțarea întreprinderilor. Sectorul bancar al UE va fi de asemenea avantajat de UPC, care include măsuri de revitalizare a pieței europene a securitizărilor.

07

Prin completarea uniunii bancare și prin partajarea riscurilor între participanții la piață, UPC ar trebui să contribuie la un sistem financiar mai stabil, care să fie mai bine echipat pentru a stimula creșterea economică, pentru a crea locuri de muncă și pentru a face Europa mai atractivă pentru investițiile străine. În sfârșit, piețele financiare mai integrate, mai lichide și mai profunde din Europa nu doar ar crește fluxurile transfrontaliere de investiții, ci ar și sprijini un rol mai important al monedei euro pe plan internațional.

08

Planul de acțiune din 2015 și evaluarea sa la jumătatea perioadei din 2017 includeau o serie de măsuri, legislative și fără caracter legislativ, împărțite în șapte domenii de intervenție, care ar fi trebuit să aibă, printre altele, efectul cumulativ de a transforma actele legislative financiare fragmentate într-un cadru de reglementare coerent. Cadrul legislativ și măsurile fără caracter legislativ urmăresc să construiască un ecosistem de investiții care să favorizeze accesul la piețele de capital și creșterea economică. Totuși, deși reglementările pot facilita funcționarea pieței, ele nu o pot și impune.

09

UPC este un proiect nefinalizat, cu activități în curs de desfășurare. Până în prezent, majoritatea actelor legislative fie nu au fost încă puse în aplicare, fie au fost puse în aplicare abia recent. Pentru a începe lucrările pregătitoare pentru un nou plan, Comisia a lansat un forum la nivel înalt privind uniunea piețelor de capital, alcătuit din 28 de experți de nivel înalt în domeniul piețelor de capital. Raportul final al forumului a fost publicat în iunie 2020 și include un set de recomandări de politică². Comisia a publicat noul său plan de acțiune³ în septembrie 2020.

Roluri și responsabilități în cadrul UPC

10

În conformitate cu principiul subsidiarității, anumite domenii de politică esențiale pentru UPC (de exemplu, impozitarea, insolvența și educația financiară) țin de responsabilitatea statelor membre. Succesul inițiativei privind UPC depinde, prin urmare, nu doar de Comisie, ci și de voința politică și de ambiția Parlamentului European, a Consiliului și a statelor membre.

11

În cadrul Comisiei, planificarea, punerea în aplicare generală și coordonarea proiectului privind UPC sunt încredințate Direcției Generale Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital (DG FISMA), deși alte servicii ale Comisiei sunt de asemenea implicate. Direcția Generală Sprijin pentru reforme structurale (DG REFORM) din cadrul Comisiei, creată în 2020 pentru a înlocui Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (SRSS), oferă sprijin tehnic prin Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS)⁴, printre altele, pentru a consolida capacitatea piețelor interne de capital ale statelor membre. Nu există un buget specific alocat funcționării UPC.

12

Celelalte organisme care au un rol esențial în funcționarea UPC sunt cele trei autorități europene de supraveghere (AES-uri):

• Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), organismul de reglementare a pieței valorilor mobiliare din UE, care propune măsuri de punere în aplicare și stabilește normele tehnice;
• Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și
• Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

Sfera și abordarea auditului

13

Având în vedere importanța UPC, Curtea a auditat concepția, punerea în aplicare și eficacitatea acesteia. Raportul Curții are drept scop informarea părților interesate și adresarea de recomandări Comisiei pentru a sprijini dezvoltarea în continuare a UPC.

14

Acțiunile examinate de Curte se referă la patru dintre cele șapte domenii de intervenție cuprinse în Planul de acțiune privind UPC, și anume: (i) finanțarea întreprinderilor inovatoare, a celor nou-înființate și a societăților necotate, (ii) facilitarea, pentru întreprinderi, a intrării pe piețele de valori și a mobilizării de capital de pe aceste piețe, (iii) valorificarea capacității de creditare a băncilor pentru sprijinirea economiei în sens larg și (iv) facilitarea investițiilor transfrontaliere.

15

Întrebarea generală de audit a fost dacă acțiunile Comisiei menite să instituie o UPC eficace au avut succes. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea a analizat dacă Comisia:

1. a contribuit la diversificarea finanțării întreprinderilor, în special a IMM-urilor;
2. a contribuit la dezvoltarea de piețe de capital locale mai profunde și mai bine integrate;
3. a acționat în mod eficace pentru a elimina principalele bariere transfrontaliere; și
4. a dotat UPC cu un cadru de performanță convingător.

16

În scopul auditului său, Curtea a examinat documentația disponibilă la Comisie și a desfășurat interviuri cu personalul relevant al Comisiei. Ea a examinat un eșantion de 10 din cele 54 de proiecte relevante pentru UPC care au fost finanțate din Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS) și din acțiunea pregătitoare a acestuia în perioada 2016‑2019. Curtea și-a exercitat raționamentul profesional pentru selectarea acestui eșantion (a se vedea anexa I pentru lista proiectelor), concentrându-se asupra proiectelor care erau localizate în state membre cu piețe de capital mai puțin dezvoltate (a se vedea figura 1). Proiectele selectate erau relativ avansate în ceea ce privește punerea lor în aplicare, astfel încât era mai probabil ca rezultatele acestora să fie observabile.

17

În plus, pentru a colecta informații, Curtea a avut întâlniri cu autorități și cu părți interesate din nouă state membre selectate, și anume Bulgaria, Cehia, Estonia, Italia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia și România. De asemenea, au fost intervievați membri ai personalului din cadrul ESMA, din cadrul Băncii Europene de Investiții și din cadrul Fondului European de Investiții, precum și experți și reprezentanți ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), ai Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), ai mai multor asociații de întreprinderi și de investitori și ai unor burse de valori.

18

Curtea a realizat un sondaj în rândul autorităților responsabile de reglementarea și de supravegherea piețelor de capital locale din toate statele membre [ministere de finanțe, autorități naționale competente (ANC-uri) și bănci centrale], în rândul asociațiilor de întreprinderi europene și naționale, al asociațiilor de investitori și al asociațiilor bancare, precum și în rândul burselor de valori din UE.

19

Activitățile desfășurate de Curte au avut loc în perioada septembrie 2019-februarie 2020. Activitățile de audit ale Curții au fost finalizate înainte de pandemia de COVID-19 și, drept urmare, prezentul raport nu ține seama de evoluțiile în materie de politici sau de alte modificări care au apărut ca răspuns la pandemie.

Observații

Măsurile adoptate de Comisie pentru diversificarea posibilităților de finanțare a IMM-urilor nu au avut niciun efect catalizator până în prezent

20

În UE, împrumuturile bancare au fost întotdeauna sursa predominantă de fonduri pentru finanțarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor. În centrul inițiativei privind UPC s-a aflat accesul la noi surse de finanțare pentru IMM-uri, prin completarea finanțării bancare cu finanțarea bazată pe piață (sub forma capitalului de risc și a capitalului privat).

21

În ultimele decenii, în Europa au apărut numeroase întreprinderi nou-înființate inovatoare, așa-numiții „unicorni”, adică întreprinderi nou-înființate cu creștere puternică, evaluate la peste 1 miliard de dolari (a se vedea figura 2). După ce trec de faza inițială de creștere, un număr tot mai mare de întreprinderi de acest fel se mută în afara UE datorită oportunităților de creștere. Comisia a încercat să pună capăt acestei tendințe sprijinind activitățile de listare la bursă a IMM-urilor prin intermediul mai multor măsuri în cadrul UPC.

22

Populația de IMM-uri este foarte eterogenă, în ceea ce privește dimensiunea, industria, vârsta, activitatea și proprietatea, și prezintă multe diferențe de la o țară la alta. IMM-urile cu creștere rapidă constituie aproximativ 11 % din cele 25 de milioane de întreprinderi⁵ din UE. Facilitarea accesului acestora la o diversitate de surse de finanțare este o politică de lungă durată a Comisiei, care a început în 1998, cu un plan de acțiune al Comisiei privind capitalul de risc⁶. Problemele de finanțare ale IMM-urilor, care variază de-a lungul etapei de creștere a acestora (a se vedea figura 3), au făcut de asemenea obiectul unei serii de politici ale Comisiei, cum ar fi un plan de acțiune din 2011 menit să îmbunătățească accesul IMM-urilor la finanțare⁷. Planul de acțiune din 2015 privind UPC reprezintă o continuare a inițiativelor menționate anterior (a se vedea anexa II).

23

În Planul de acțiune din 2015 privind UPC și în versiunea actualizată a acestuia din 2017, Comisia urmărea îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri axându-se pe două domenii de intervenție. Primul consta în: (i) finanțarea întreprinderilor inovatoare, a celor nou-înființate și a societăților necotate și (ii) facilitarea, pentru întreprinderi, a intrării pe piețele de valori și a mobilizării de capitaluri de pe aceste piețe. Modificările de reglementare propuse erau în principal revizuiri ale normelor anterioare [prospect, piețe de creștere pentru IMM-uri și fonduri europene cu capital de risc (EuVECA)].

24

Celălalt domeniu de intervenție al Comisiei a fost (iii) consolidarea capacității de creditare a băncilor în vederea sprijinirii economiei în sens larg, care a inclus obligațiuni garantate și securitizare. Această măsură de politică nu este legată în mod direct de finanțarea IMM-urilor, ci se referă la posibilitatea băncilor de a-și reduce gradul de îndatorare (adică de a-și reduce bilanțurile), fără a diminua volumul creditelor acordate sectorului privat.

25

Pentru a examina dacă măsurile adoptate în cadrul UPC au condus la atingerea obiectivului de diversificare a finanțării IMM-urilor, Curtea a examinat dacă Comisia:

1. a sporit posibilitățile întreprinderilor de a-și finanța extinderea în etapele lor de creștere înainte de oferta publică inițială (a se vedea figura 3; printre altele, cu ajutorul capitalului de risc și al capitalului privat);
2. a îmbunătățit accesul IMM-urilor la piețele de valori (etapa ofertei publice inițiale);
3. a redus barierele informaționale care împiedică IMM-urile să identifice surse de finanțare și potențiali investitori din perspectiva oportunităților de investiții; și
4. a permis băncilor să își disponibilizeze capacitatea de creditare pentru a sprijini IMM-urile.

Rezultate parțiale în sprijinirea capitalului de risc și a finanțării prin capitaluri proprii

26

În cadrul Planului de acțiune privind UPC, Comisia a lansat un pachet de măsuri menite să sprijine capitalul de risc și finanțarea prin capitaluri proprii în UE. Aceste măsuri includ reforme în materie de reglementare, instituirea unui fond de fonduri paneuropean și promovarea de bune practici în materie de stimulente fiscale (a se vedea tabelul 1).

27

Piețele de capital de risc și de capital privat din UE sunt în continuare caracterizate de diferențe mari între statele membre, atât în ceea ce privește amploarea deficitului de finanțare a IMM-urilor, cât și disponibilitatea surselor de finanțare, în special în ceea ce îi privește pe investitorii instituționali. Astfel, în UE există o fragmentare extrem de mare a piețelor între centre și periferie în ceea ce privește investițiile cu capital de risc și cu capital privat (adică localizarea întreprinderilor deținute în portofoliu care primesc fondurile); acestea sunt concentrate în principal în câteva state membre (și anume, Franța, Germania, Țările de Jos, Danemarca și Suedia).

28

Revizuirea Regulamentului privind EuVECA și a Regulamentului privind Fondul european de antreprenoriat social (EuSEF) a fost prima măsură legislativă inclusă în Planul de acțiune privind UPC menită să promoveze societățile cu capital de risc cu activitate transfrontalieră și să sprijine dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate în cadrul pieței europene a capitalului de risc. Această măsură a dus în mod efectiv la creșterea numărului de înregistrări de fonduri EuVECA, însă numai în acele state membre care au piețe ale capitalului de risc bine dezvoltate (de exemplu, Franța și Țările de Jos).

29

Analiza datelor privind fondurile nou înregistrate EuVECA și EuSEF efectuată de Curte, precum și interviurile desfășurate de aceasta cu participanții la piață și cu părțile interesate au arătat că majoritatea fondurilor cu capital de risc nu utilizează nici în prezent etichetele EuVECA și EuSEF și că acestea nu s-au dovedit a fi decisive pentru extinderea pieței și pentru finanțarea IMM-urilor. Rezultatele sondajului realizat în rândul autorităților publice din UE arată că 22 % dintre participanți nu consideră că modificările aduse în 2017 Regulamentului privind EuVECA au crescut nivelul investițiilor în întreprinderile cu capital de risc din UE, în timp ce 45 % dintre participanți consideră că este prea devreme pentru a evalua efectele acestor modificări.

30

Înființarea fondului de fonduri paneuropean de capital de risc reprezintă o potențială injecție de capital în piață în valoare de 410 milioane de euro din bugetul UE⁸. Aceasta este singura măsură de finanțare din cadrul Planului de acțiune privind UPC. În afara planului de acțiune, Comisia este de asemenea activă în finanțarea IMM-urilor, oferind o finanțare semnificativă prin intermediul unor programe în gestiune centralizată sau partajată. Deși obiectivul de a mobiliza 2,1 miliarde de euro de la investitori privați sau publici (adică de a mobiliza o sumă de cinci ori mai mare decât suma injectată în fond) nu a fost încă atins, operațiunile de colectare de fonduri și operațiunile de investiții desfășurate de trei fonduri de fonduri progresează și au ca efect atragerea de investiții private și creșterea dimensiunii pieței capitalului de risc a UE.

31

Pentru a sprijini piețele de capital privat și de capital de risc, Comisia a publicat, de asemenea, un raport privind schemele de stimulente fiscale pentru investițiile în capital de risc și pentru cele efectuate de investitorii providențiali, inclusiv bunele practici, și a prezentat acest raport în cadrul a două ateliere. Această acțiune a rămas fără urmări în statele membre.

32

Comisia a formulat o propunere legislativă pentru a soluționa așa-numita favorizare a îndatorării. În majoritatea statelor membre, dobânzile debitoare și rentabilitatea capitalurilor proprii sunt tratate în mod diferit, ceea ce împiedică dezvoltarea și integrarea piețelor. Deoarece dobânda este deductibilă din impozitul pe profit, în timp ce randamentul capitalurilor proprii nu este, există un avantaj fiscal pentru finanțarea prin îndatorare, care influențează deciziile financiare luate de întreprinderi și de investitori. Din acest motiv, costul capitalului era estimat ca fiind cu 45 % mai mare în cazul unei finanțări prin capitaluri proprii decât în cazul unei finanțări prin îndatorare⁹.

33

Comisia a încercat să soluționeze această problemă în contextul UPC, propunând introducerea, în propunerea legislativă privind baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), a unei deduceri fiscale compensatorii a impozitului pe profit în cazul finanțării prin capitaluri proprii. Cu toate acestea, soluția propusă nu a fost încă pusă în aplicare din cauza lipsei acordului din partea Consiliului, care rămâne singurul responsabil în materie de fiscalitate.

Accesul IMM-urilor la piețele de valori trebuie să fie îmbunătățit

34

Creșterea finanțării prin capitaluri proprii mobilizate de pe piețele de valori este mai dificilă pentru IMM-uri decât pentru întreprinderile mai mari, deoarece acestea se tem să nu își piardă dreptul de proprietate și nu au aceeași capacitate de a respecta cerințele de informare și de a suporta costurile aferente (care pot ajunge până la 15 % din suma colectată). Comisia și-a stabilit ca obiectiv să facă mai ușoară și mai puțin costisitoare emiterea de obligațiuni și de acțiuni pe piețele de valori, asigurând în același timp protecția investitorilor. În acest scop, ea a lansat un pachet de măsuri (a se vedea tabelul 2).

35

Condițiile macroeconomice, cum ar fi lichiditatea pe piață, interesul investitorilor, nivelul ratei dobânzii, rata de creștere economică preconizată și ratele preconizate ale impozitului și inflației, pot avea un impact mai mare decât costurile de publicare a unui prospect și pot determina alegerea unei întreprinderi de a emite o ofertă publică inițială sau nu. În urma crizei financiare, numărul de oferte publice inițiale din UE a fluctuat, ajungând la un total de 90 în 2019, dar nu a mai ajuns la nivelul din 2009 (a se vedea figura 4). Cel mai mare număr total de oferte publice inițiale din UE a fost înregistrat în 2011, când numărul de astfel de oferte înregistrate a ajuns la 415¹⁰.

36

Până în prezent, accesul IMM-urilor la piețele de valori nu a fost consolidat în mod semnificativ și nici nu a devenit mai ieftin, după cum reiese din interviurile și din sondajele realizate de Curte. Costurile legate de publicarea unui prospect au scăzut doar cu puțin, iar procesul este în continuare lung și anevoios. În plus, costul serviciilor de consiliere în ceea ce privește emiterea unui prospect reprezintă majoritatea costurilor legate de publicarea lui, iar acest lucru nu poate fi influențat cu ușurință de acțiunile Comisiei.

37

În plus, modificările aduse reglementărilor și lipsa de armonizare a normelor naționale aplicabile emisiunilor cu valori inferioare pragului peste care este necesar un prospect deschid calea unor arbitraje de reglementare. Astfel, societățile care intenționează să colecteze până la 8 milioane de euro și sunt stabilite într-o țară în care obligația de a emite un prospect se aplică pentru sumele de peste 1 milion de euro pot efectua o emisiune transfrontalieră de titluri de capital online (adică pot recurge la o finanțare participativă bazată pe titluri de capital) prin intermediul unei platforme stabilite într-o altă țară, unde nu există obligația emiterii unui prospect pentru emisiuni de până la 8 milioane de euro.

38

Curtea constată de asemenea că, atunci când a elaborat planul de acțiune din 2015, Comisia nu a luat în considerare posibilitatea de a injecta fonduri pentru a sprijini ofertele publice inițiale ale IMM-urilor, de exemplu sub forma unui fond public-privat. Cu toate acestea, în martie 2020, Comisia și-a anunțat intenția de a înființa un fond public-privat pentru investiții în oferte publice¹¹.

39

O altă măsură a Planului de acțiune privind UPC, referitoare la Regulamentul privind piețele de creștere pentru IMM-uri, prevedea modificări ale Regulamentului privind abuzul de piață și noi modificări ale normelor privind prospectele, cu scopul de a facilita emiterea de acțiuni și de titluri de creanță de către IMM-uri pe piețele de creștere pentru IMM-uri. În plus, Comisia a propus norme suplimentare pentru a facilita înregistrarea sistemelor multilaterale de tranzacționare ca piețe de creștere pentru IMM-uri și pentru a încuraja lichiditatea acțiunilor IMM-urilor cotate la bursă, astfel încât aceste piețe să devină mai atractive pentru investitori, pentru emitenți și pentru intermediari. Această măsură legislativă a fost adoptată în 2019 și a intrat în vigoare în ianuarie 2020. Adoptarea ei a transmis un semnal pozitiv ecosistemului IMM-urilor cu privire la faptul că factorii de decizie politică din UE sunt dispuși să introducă în textele legislative o anumită proporționalitate în favoarea IMM-urilor.

Impact limitat în privința eliminării barierelor informaționale

40

Barierele informaționale reprezintă unul dintre principalele obstacole care afectează cererea și oferta de pe piața finanțării IMM-urilor. În ceea ce privește cererea, IMM-urile se confruntă cu dificultăți în a identifica opțiunile de finanțare disponibile. În ceea ce privește oferta, investitorii întâmpină dificultăți în evaluarea solvabilității IMM-urilor. Comisia a încercat să soluționeze ambele probleme (a se vedea tabelul 3).

41

În ceea ce privește cererea, Comisia a încurajat încheierea unui acord fără caracter obligatoriu între federațiile bancare și asociațiile de IMM-uri cu privire la principiile de înalt nivel în materie de feedback oferit de bănci cu privire cererile de creditare formulate de IMM-uri pe care le resping. Curtea constată că inițiativa depinde în totalitate de adoptarea sa de către sectorul bancar. Principiile nu sunt încă cunoscute de întregul sector bancar, iar un astfel de feedback nu ar avea un impact masiv asupra cererilor de împrumut ale IMM-urilor, întrucât doar 6 % dintre acestea au fost respinse în zona euro în 2019.

42

În ceea ce privește oferta, tentativele de a dezvolta un sistem de informare paneuropean care să conțină informații despre IMM-uri au fost abandonate, deoarece erau nefezabile din cauza lipsei de fonduri și de expertiză. Comisia a concluzionat că intervenția UE nu va aduce o valoare adăugată decât dacă autoritățile locale și naționale găsesc mai întâi soluții.

43

Curtea constată că instituirea la nivelul UE a unei platforme de acces digital la informațiile publice, financiare și nefinanciare, ale întreprinderilor, așa-numitul „punct de acces unic european”, este în discuție de la adoptarea Directivei privind transparența în 2013. Chiar dacă proiectul ar putea fi foarte relevant pentru eliminarea barierelor informaționale în contextul UPC, Comisia nu l-a inclus în planul său de acțiune, ci l-a delegat către ESMA. În 2017, ESMA a considerat că acest proiect nu mai era prioritar din cauza lipsei de fonduri, a lipsei de comparabilitate a datelor referitoare la întreprinderi provenite din statele membre și a lipsei mandatului de validare a datelor transmise de statele membre cu privire la întreprinderi.

Acțiunile de generare a unor noi împrumuturi bancare pentru IMM-uri nu au avut niciun efect observabil

44

Prin intermediul măsurilor luate în contextul UPC în domeniul de intervenție privind valorificarea capacității de creditare a băncilor, Comisia a urmărit să faciliteze finanțarea de către bănci a întreprinderilor și a economiei în sens larg. Curtea a examinat dacă acțiunile Comisiei referitoare la cadrul aplicabil securitizărilor, la obligațiunile garantate și la titlurile garantate europene erau eficace în privința consolidării capacității de creditare a băncilor pentru sprijinirea întreprinderilor din UE (a se vedea tabelul 4).

45

Având în vedere că, de obicei, IMM-urile nu au acces direct la piețele de capital, o piață a securitizărilor funcțională permite transformarea împrumuturilor nelichide în titluri de valoare tranzacționabile. O astfel de piață poate fi, așadar, considerată un instrument de finanțare indirectă pentru IMM-uri. Măsura prevăzută în această privință în Planul de acțiune privind UPC, și anume noul cadru privind securitizarea simplă, transparentă și standardizată (securitizare STS), a fost o inițiativă condusă atât de autoritatea de reglementare, cât și de industrie, pentru a crea, în esență, un „etalon” (gold standard) care să indice securitizările de cea mai bună calitate.

46

Deși Comisia a considerat propunerea sa ca fiind „ușor de realizat” în cadrul Planului de acțiune privind UPC, procesul legislativ a durat mai mult de doi ani. În timp ce Regulamentul privind securitizarea STS este în vigoare din ianuarie 2019, majoritatea dispozițiilor de drept derivat și a orientărilor necesare pentru interpretarea regulamentului și pentru asigurarea respectării acestuia au intrat în vigoare abia în septembrie 2020.

47

Curtea constată că, în evaluarea impactului pentru Regulamentul privind securitizarea, Comisia nu a furnizat niciun fel de date și nicio estimare cu privire la partea din piața europeană a securitizărilor care ar îndeplini noile criterii STS. Lipsa clarității juridice, cauzată de întârzierile înregistrate în adoptarea dispozițiilor de drept derivat și a orientărilor, a avut un efect negativ asupra operațiunilor STS pe termen scurt¹² (prima operațiune STS a fost efectuată la 21 martie 2019, după aproape trei luni de la data solicitării), dar situația s-a îmbunătățit treptat, cu 143 de securitizări în același an. Până în iunie 2020, au fost transmise alte 165 de notificări, ajungându-se la un număr total de 308.

48

În 2019, noua etichetă STS a acoperit aproape jumătate din piața UE (46 %, cu aproximativ 100 de miliarde de euro; a se vedea figura 5), dar piața securitizărilor în general nu a prezentat semne de creștere. Operațiunile de securitizare rămân în mare măsură concentrate în cadrul categoriilor de active tradiționale, cum ar fi creditele ipotecare și creditele auto.

49

În ceea ce privește rezultatele obținute, Curtea constată că emisiunea de securitizări ale IMM-urilor suferă încă de pe urma crizei financiare din 2007‑2008 și rămâne la niveluri scăzute (10,6 % din totalul emisiunilor în 2019, a se vedea figura 6). În 2019, volumul total al titlurilor emise de IMM-uri (23 de miliarde euro) s-a situat sub nivelurile înregistrate în 2007‑2008 și în perioada 2014‑2015, anterioară UPC, în timp ce securitizarea împrumuturilor pentru IMM-uri a constituit doar 1 % din operațiunile STS până în iunie 2020. În plus, securitizarea IMM-urilor este concentrată în câteva state membre (Belgia, Italia și Spania, pe baza volumelor aflate în circulație în iunie 2020).

50

Curtea a luat notă de faptul că, în decembrie 2019, Consiliul a solicitat Comisiei să evalueze oportunitatea introducerii unor etichete UE în vederea îmbunătățirii condițiilor de finanțare pentru IMM-uri, printre care „securitizarea IMM-urilor”, „titluri garantate europene pentru IMM-uri”, „fonduri de investiții pentru IMM-uri” și fonduri care emit credite¹³. În plus, Comisia, în colaborare cu Grupul BEI, a introdus instrumente de securitizare pentru a ajuta la finanțarea IMM-urilor, în special în Europa Centrală, în Europa de Est și în Europa de Sud-Est. Aceste operațiuni nu au declanșat însă o creștere a participării sectorului privat.

Deficiențe în eforturile depuse pentru dezvoltarea piețelor de capital locale

51

Piețele locale care funcționează bine oferă sprijin pentru finanțarea din partea sectorului privat și pentru investițiile din acest sector, ceea ce conduce, în cele din urmă, la creștere economică și la crearea de locuri de muncă¹⁴. Piețele de capital ale UE rămân eterogene și concentrate în Europa de Vest și în Europa de Nord (a se vedea figura 1).

52

Planul de acțiune privind UPC vizează dezvoltarea piețelor de capital locale prin consolidarea capacităților specifice ale acestora și prin facilitarea integrării lor. Totuși, măsurile de politică luate trebuie să respecte pe deplin principiul subsidiarității. Autoritățile naționale și regionale sunt primele responsabile pentru dezvoltarea piețelor locale.

53

Comisia furnizează, de asemenea, surse de finanțare (cum ar fi capital de risc sau garanții pentru împrumuturi) pentru a sprijini IMM-urile, fie prin intermediul programelor gestionate la nivel central de Comisia Europeană (cum ar fi Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii – COSME), fie prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene în cadrul gestiunii partajate (și anume, fondurile a căror gestionare este partajată între UE și statele membre). Aceste acțiuni nu intră sub incidența Planului de acțiune privind UPC. Sprijinul UE acoperă o varietate de instrumente financiare diferite (instrumente de capitaluri proprii și de datorie, garanții pentru împrumuturi și capital de risc, consolidarea capacităților și facilități de partajare a riscurilor)¹⁵.

54

O altă modalitate prin care Comisia poate stimula dezvoltarea piețelor de capital locale este prin intermediul semestrului european, un ciclu anual de coordonare a politicilor economice și fiscal-bugetare, introdus în 2010 pentru a îmbunătăți sustenabilitatea economică și socială a UE. În fiecare an, Comisia efectuează o analiză a planurilor de reforme bugetare, macroeconomice și structurale ale fiecărei țări, iar apoi transmite statelor membre recomandări specifice fiecărei țări pentru următoarele 12‑18 luni, care sunt aprobate și adoptate în mod oficial de către Consiliu.

55

În cadrul PSRS, UE oferă sprijin tehnic statelor membre ale UE pentru reformele instituționale, administrative și de stimulare a creșterii, inclusiv pentru dezvoltarea piețelor lor de capital. PSRS se bazează pe cerere, cu alte cuvinte statele membre pot alege dacă să prezinte sau nu Comisiei propuneri de proiecte în vederea finanțării.

56

Curtea a evaluat:

1. dacă Comisia dispune de o strategie cuprinzătoare de stimulare a dezvoltării piețelor de capital locale;
2. dacă semestrul european era utilizat pentru a sprijini reformele legate de UPC în statele membre și
3. dacă sprijinul tehnic acordat în cadrul PSRS a contribuit efectiv la dezvoltarea piețelor de capital.

Lipsa unei strategii cuprinzătoare pentru dezvoltarea piețelor de capital locale

57

În evaluarea la jumătatea perioadei din 2017 a Planului de acțiune privind UPC, Comisia planifica să elaboreze o strategie cuprinzătoare a UE privind evoluțiile de pe piețele de capital locale și regionale în întreaga UE. Aceasta a fost una dintre cele nouă acțiuni prioritare noi ale programului privind UPC. Comisia nu a publicat un raport strategic distinct, așa cum a procedat, de exemplu, în cazul finanțării durabile și în cel al tehnologiilor financiare (FinTech) în martie 2018¹⁶. Aceasta doar a raportat¹⁷, cu o întârziere de nouă luni, cu privire la măsurile care ar putea fi luate la nivel național și regional pentru dezvoltarea piețelor de capital. Procedând astfel, Comisia nu a răspuns așteptărilor create de evaluarea la jumătatea perioadei (a se vedea anexa III). Această raportare nu constituia o strategie în sensul prezentării unei perspective pe termen lung care să acopere în mod cuprinzător toate segmentele pieței de capital și nu includea nicio acțiune concretă care să fie întreprinsă de Comisie.

58

Majoritatea autorităților din statele membre care au participat la sondajul efectuat de Curte au fost de părere că Planul de acțiune privind UPC a adoptat în mare măsură o abordare „uniformă” și că nu a favorizat în mod specific dezvoltarea piețelor locale (a se vedea tabelul 5).

Semestrul european nu este utilizat la potențialul său maxim pentru a încuraja reformele piețelor de capital

59

Curtea a examinat dacă rapoartele de țară au identificat riscuri importante în ceea ce privește dezvoltarea piețelor de capital și dacă Comisia a adresat recomandări specifice fiecărei țări statelor membre ale căror piețe de capital sunt subdezvoltate.

60

Curtea a constatat că rapoartele de țară din eșantionul său au identificat riscuri importante și au constituit o bază adecvată pentru formularea recomandărilor specifice fiecărei țări având drept scop dezvoltarea piețelor de capital și îmbunătățirea accesului întreprinderilor la surse alternative de finanțare. Cu toate acestea, au existat unele cazuri în care provocările în domenii precum evoluția piețelor, guvernanța și supravegherea ar fi putut fi mai bine reflectate în rapoartele de țară din 2018 sau din 2019. În plus, niciun raport de țară dintre cele incluse în eșantionul Curții nu conținea indicatori specifici referitori la piețele interne de capital.

61

Curtea a observat că, în perioada 20162019, adică după adoptarea Planului de acțiune privind UPC, nouă state membre au fost invitate să pună în aplicare reforme care vizează piețele de capital și îmbunătățirea accesului la finanțarea nebancară. Lista recomandărilor pe care Curtea le-a luat în considerare se regăsește în anexa IV.

62

Analiza Curții privind piețele de capital mai puțin dezvoltate din UE a arătat (a se vedea anexa V) că, timp de cel puțin patru ani consecutivi, Comisia nu a recomandat punerea în aplicare a unor reforme legate în mod direct de aspectele menționate anterior în 10 state membre, deși piețele de capital ale acestora sunt în continuare mai puțin dezvoltate în raport cu media UE. În cinci dintre aceste cazuri (Bulgaria, Croația, Grecia, Letonia și Slovacia), Comisia a propus recomandări cu privire la provocări mai ample care afectează sectorul financiar, cum ar fi supravegherea serviciilor financiare sau sistemul judiciar, care pot avea un impact, deși mai degrabă indirect, asupra pieței de capital locale. Astfel, pentru cinci state membre ale căror piețe de capital sunt mai puțin dezvoltate, nu au fost emise recomandări specifice fiecărei țări care să fie în mod direct sau indirect relevante pentru obiectivele UPC¹⁸.

63

Deși Curtea recunoaște că tema pieței de capital este doar una dintre numeroasele provocări legate de politici care trebuie abordate în cadrul procesului semestrului european, criteriile și raționamentul pe care se bazează ierarhizarea domeniilor în legătură cu care să se propună recomandări specifice fiecărei țări nu sunt documentate în mod clar de către Comisie¹⁹. În plus, Curtea nu a identificat recomandări specifice care să vizeze promovarea integrării transfrontaliere a piețelor de capital locale pentru elaborarea și punerea în aplicare a unor reforme pertinente.

64

În concordanță cu Raportul special al Curții de Conturi Europene privind semestrul european²⁰, aceasta a observat de asemenea că, în cadrul aceleiași recomandări specifice, reformele relevante pentru UPC erau amestecate cu alte domenii de politică, uneori fără nicio legătură cu aceasta (de exemplu, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială). În plus, recomandările specifice fiecărei țări legate de piețele de capital nu conțineau obiective în raport cu care să se poată măsura progresele pe baza unui calendar clar de punere în aplicare²¹.

65

În ceea ce privește recomandările specifice fiecărei țări legate de UPC din 2016, din 2017 și din 2018, Curtea a constatat că, potrivit evaluării Comisiei, progresele înregistrate până la sfârșitul anului 2019 fuseseră parțiale. Niciunul dintre statele membre implicate nu pusese în aplicare pe deplin sau în mod substanțial reformele recomandate, ceea ce sugerează că intervalul de timp a fost prea scurt sau că a existat o problemă legată de asumarea la nivel național, de către statele membre, a punerii în aplicare a recomandărilor specifice respective.

Sprijinul tehnic este în mare măsură apreciat, dar rezultatele nu s-au concretizat încă

66

Curtea a examinat dacă statele membre ale căror piețe sunt mai puțin dezvoltate au beneficiat de proiecte în cadrul PSRS și dacă aceste proiecte au furnizat o valoare adăugată și au condus la rezultate pozitive în statele membre.

67

În Planul de acțiune privind UPC, Comisia s-a angajat să elaboreze, până în trimestrul al treilea din 2016, o strategie pentru a oferi sprijin tehnic statelor membre în vederea sprijinirii capacității piețelor de capital, o măsură suplimentară care se adaugă la strategia cuprinzătoare a UE privind piețele de capital locale și regionale (a se vedea punctul 57). Cu toate acestea, în septembrie 2016 și în așteptarea adoptării Regulamentului privind PSRS, Comisia a raportat că dezvoltase capacitatea de a oferi sprijin tehnic și că va colabora cu statele membre pentru a identifica domeniile prioritare, dar că nu publicase niciun document strategic.

68

Sprijinul PSRS este furnizat la cerere și nu necesită cofinanțare din partea statelor membre. Acesta acoperă întregul ciclu al procesului, de la pregătire și concepție până la punerea în aplicare a unui proiect. În perioada 2016-2019, PSRS și acțiunea pregătitoare a acestuia au finanțat 54 de proiecte relevante pentru UPC, cu un buget de 14,31 milioane de euro, în 20 de state membre.

69

În ceea ce privește motivele invocate de autoritățile naționale în cererile lor de sprijin tehnic, toate cele 10 cereri incluse în eșantionul Curții făceau referire la punerea în aplicare a UPC ca fiind o prioritate a Uniunii. În jumătate dintre cazuri (cinci cereri), autoritățile au susținut că cererea era în conformitate cu propriul program de reformă. Doar un singur stat membru din eșantion (Lituania) primise o recomandare specifică relevantă pentru UPC, iar cererea de proiect făcea referire la această recomandare ca fiind o circumstanță relevantă. Alte două state membre (Bulgaria și Italia) primiseră recomandări specifice mai ample (referitoare la insolvență și la supraveghere), dar cererile lor nu erau legate de recomandările respective.

70

În figura 7 este prezentat numărul de proiecte aprobate și bugetul acestora în fiecare stat membru. Figura arată că există diferențe semnificative între țările cu piețe de capital mai puțin dezvoltate (de exemplu, Croația și România în comparație cu Bulgaria, Ungaria și Slovacia).

71

SRSS a reușit să sprijine mai mult de un proiect relevant pentru UPC în nouă state membre. Curtea a constatat însă că șase state membre (Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Cipru și Austria) ale căror piețe de capital sunt mai puțin dezvoltate nu au pus în aplicare niciun proiect relevant pentru UPC sau au pus în aplicare doar un singur astfel de proiect. Trei dintre acestea fie depuseseră un număr mic de cereri (câte una în cazul Slovaciei și al Bulgariei), fie nu depuseseră nicio cerere (Austria).

72

Chiar dacă logica de intervenție a PSRS nu era în mod oficial orientată către nevoile specifice ale piețelor de capital ale UE, obiectivele UPC au fost abordate în cadrul fiecărui proiect. În plus, proiectele selectate au demonstrat în mod clar o legătură cu nevoile naționale identificate. Acestea au abordat, de asemenea, majoritatea priorităților măsurilor de politică identificate de Inițiativa de la Viena în 2018²². Curtea a luat act de faptul că, în cadrul grupului de țări din Europa Centrală, din Europa de Est și din Europa de Sud-Est, a fost acceptată doar una (Cehia) dintre cele șase cereri depuse cu privire la alfabetizarea financiară, care reprezintă o problemă esențială pentru piețele de capital mai puțin dezvoltate (a se vedea punctul 82). Celelalte proiecte au fost respinse, parțial din cauza lipsei lor de maturitate.

73

SRSS intenționa să adopte o abordare în trei etape/progresivă pentru secvențierea intervențiilor, și anume, mai întâi să analizeze în mod cuprinzător situația actuală a dezvoltării pieței de capital, apoi să contribuie la îmbunătățirea accesului la infrastructura pieței și, în cele din urmă, să sprijine eforturile de aprofundare și de extindere a accesului la piața de capital. În acest scop, SRSS a stabilit șapte mari domenii și 26 de tipuri de proiecte relevante pentru UPC care ar putea fi sprijinite²³. Documentul care precizează această abordare a fost pus la dispoziția statelor membre selectate care au fost vizitate la fața locului în 2017 și în 2018.

74

În 6 dintre cele 13 state membre ale căror piețe de capital sunt relativ mai puțin dezvoltate (Lituania, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Grecia și Cipru), SRSS nu a urmat îndeaproape această abordare. Aceasta nu înseamnă însă că proiectele selectate nu erau relevante sau că nu favorizau dezvoltarea piețelor de capital. Deși pentru statele membre respective nu exista un diagnostic sau o strategie privind piețele de capital, SRSS a aprobat proiecte prezentate de aceste țări care vizau anumite sectoare ale piețelor lor de capital.

75

Până în martie 2020, au fost prezentate doar două cereri multinaționale din partea statelor membre, ambele fiind formulate de Estonia, Letonia și Lituania (a se vedea caseta 1). Acestea au fost aprobate în cadrul PSRS. În pofida unor provocări semnificative în ceea ce privește coordonarea unor astfel de proiecte în toate statele membre implicate, rezultatele potențiale ale acestora și impactul lor asupra regiunii pot fi semnificative.

76

Referitor la îndeplinirea la timp și la respectarea obiectivelor de etapă, Curtea a identificat mai multe deficiențe în ceea ce privește proiectele din eșantionul său. În aproape toate aceste proiecte, etapele de contractare și de punere în aplicare au durat mai mult decât se estimase inițial și au existat întârzieri în prezentarea rezultatelor finale în raport cu calendarul inițial stabilit în analiza SRSS. Finalizarea a cinci proiecte a necesitat (sau se preconizează că va necesita) o perioadă considerabilă de la depunerea cererilor (între 30 și 40 de luni), în principal din cauza întârzierilor menționate anterior.

77

În ceea ce privește rezultatele obținute, nu este încă posibilă o concluzie, întrucât majoritatea proiectelor erau încă în curs de punere în aplicare la sfârșitul auditului. În mod similar, în cadrul sondajului Curții, majoritatea autorităților din statele membre (57 %) nu au formulat observații cu privire la importanța sprijinului tehnic care le fusese oferit, întrucât considerau că este nevoie de mai mult timp pentru a se putea efectua o evaluare riguroasă. Cu toate acestea, Curtea a constatat că rezultatele obținute până la data auditului erau mixte în cadrul eșantionului său. Pentru jumătate dintre cele opt proiecte finalizate, (i) nu toate recomandările sugerate inițial de contractant au fost în cele din urmă incluse în raportul final sau luate în considerare pentru a fi puse în aplicare de către autoritățile naționale și (ii) punerea în aplicare globală a recomandărilor incluse în studii este mai degrabă redusă.

78

În conformitate cu Regulamentul privind PSRS, SRSS monitorizează rezultatele sprijinului tehnic pe care îl furnizează. În acest context, SRSS trimite două chestionare autorităților beneficiare. Participanții la piață care nu sunt implicați în punerea în aplicare a proiectului nu sunt consultați, deși aceștia sunt în măsură să ofere un feedback independent, practic și mai amplu.

Comisia a luat unele măsuri în limitele domeniului său de competență, dar nu a eliminat pe deplin principalele bariere transfrontaliere

79

Fragmentarea pieței europene de-a lungul frontierelor naționale constituie un obstacol în calea investițiilor transfrontaliere. Lipsa integrării pieței este reflectată de proporția scăzută a activelor deținute de fondurile de plasament colectiv (OPCVM și FIA) care sunt înregistrate în vederea efectuării de operațiuni de vânzare în mai mult de trei țări. Statisticile arată că, în timp ce piața fondurilor de investiții colective din Europa a crescut, activitatea pieței este concentrată în câteva țări²⁴. În iunie 2017, aproximativ 70 % din totalul activelor administrate erau deținute de fonduri de investiții înregistrate în vederea efectuării de operațiuni de vânzare doar pe piața lor internă²⁵.

80

În raportul lor din 24 martie 2017²⁶, Comisia și statele membre au identificat trei tipuri de bariere în calea fluxurilor transfrontaliere de capital în diferite etape ale ciclului de investiții. Raportul a avut ca rezultat elaborarea unei foi de parcurs comune, care a inclus doar acele bariere pe care statele membre erau pregătite să le elimine. Ca parte a Planului de acțiune privind UPC, Comisia a înființat, în 2016, un grup de experți, Forumul european privind post-tranzacționarea (European Post-Trade Forum –EPTF), pentru a efectua o analiză amplă a progreselor înregistrate în domeniul post-tranzacționării de titluri de valoare și în eliminarea barierelor menționate în raportul grupului Giovannini (ineficiențe în materie de compensare și de decontare transfrontalieră identificate în 2001 și în 2003)²⁷. Unele dintre barierele identificate de Comisie și de statele membre au fost semnalate și de EPTF în raportul său subsecvent din 15 mai 2017²⁸. Ambele rapoarte sugerează că multe dintre barierele în calea fluxurilor transfrontaliere de capital au rămas nerezolvate timp de decenii.

81

Pe baza celor două rapoarte, Comisia a propus măsuri legislative și măsuri fără caracter legislativ pentru a elimina barierele din calea fluxurilor transfrontaliere de capital. Curtea a auditat măsuri din cadrul UPC legate de alfabetizarea financiară a investitorilor și în special a IMM-urilor, de legislația în materie de insolvență și de reținerea la sursă a impozitelor (a se vedea figura 8).

Comisia ar fi putut face mai mult pentru a promova alfabetizarea financiară în rândul IMM-urilor

82

Sondajele OCDE privind alfabetizarea financiară confirmă faptul că nivelurile de educație financiară, măsurate în termeni de cunoștințe, comportament și atitudini financiare, rămân eterogene la nivelul UE. Acestea arată, de asemenea, că genul, vârsta, competențele digitale și reziliența financiară sunt aspecte care au un rol în educația financiară²⁹. Eterogenitatea nivelurilor de educație financiară menționată anterior este evidentă și în rândul IMM-urilor. Sondajul SAFE realizat de Comisie și de Banca Centrală Europeană³⁰ arată că majoritatea managerilor de întreprinderi mici nu sunt încrezători să discute despre finanțare cu furnizorii de capital și de capital de risc mai degrabă decât cu băncile. Acest lucru pare mai pronunțat în Europa Centrală și în Europa de Est în comparație cu restul UE.

83

Deși Planul de acțiune privind UPC nu conținea niciun angajament specific de a aborda alfabetizarea financiară, Comisia și statele membre au identificat nivelurile insuficiente de educație financiară ca fiind o barieră care îi descurajează pe investitori să își mențină sau să își sporească expunerea transfrontalieră. Acestea s-au angajat în foaia de parcurs comună „să înceapă schimbul de bune practici privind programele de alfabetizare financiară, ținând seama de dimensiunea transfrontalieră”.

84

În conformitate cu acest angajament, un subgrup de 18 state membre coordonat de Croația a preluat sarcina și a elaborat în 2018 un document neoficial privind barierele în calea liberei circulații a capitalurilor care a fost aprobat de grupul de experți comun al Comisiei și al statelor membre. Printre altele, în documentul neoficial se recomandă statelor membre să măsoare nivelurile de alfabetizare financiară și să pună în aplicare programe de educație financiară accesibile și bazate pe date concrete. În document se arată de asemenea că lipsesc inițiativele care să abordeze dimensiunea transfrontalieră a IMM-urilor. În plus, se mai arată că „dimensiunea transfrontalieră a alfabetizării financiare a IMM-urilor ar fi dificil de abordat, întrucât mai sunt încă multe de făcut la nivel național”. Unele state membre au solicitat UE să soluționeze această problemă importantă.

85

În domeniul educației financiare, competența principală revine statelor membre. Recomandările din documentul neoficial lasă deschisă problema modului în care UE ar trebui să își exercite competența de a sprijini statele membre în promovarea alfabetizării financiare, inclusiv în rândul IMM-urilor. Comisia nu a decis încă cum să procedeze în continuare. În sondajul realizat de Curte în rândul autorităților publice, 73 % au fost de părere că Comisia, alături de statele membre, ar fi trebuit să propună și să finanțeze acțiuni concrete în cadrul inițiativei privind UPC, pentru a spori nivelul de educație financiară în rândul investitorilor individuali și al antreprenorilor. În același timp însă, sprijinul din partea statelor membre a fost insuficient, acesta fiind motivul pentru care lucrările grupului de experți privind barierele în calea liberei circulații a capitalurilor au fost suspendate în 2018³¹.

86

Curtea remarcă faptul că documentul neoficial privind alfabetizarea financiară al grupului de experți nu a luat în considerare în mod sistematic modul în care programele și platformele de finanțare ale UE existente, inclusiv Rețeaua întreprinderilor europene și Platforma europeană de consiliere în materie de investiții, sunt deja utilizate pentru a promova alfabetizarea financiară și modul în care acestea ar putea fi utilizate în acest scop într-un mod mai eficace. De exemplu, Rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network), lansată de Comisie în 2008, este menită să ajute întreprinderile să inoveze și să se dezvolte la scară internațională, printre altele, oferind consiliere cu privire la finanțare. În mod similar, serviciile disponibile prin intermediul Platformei europene de consiliere în materie de investiții includ consultanță financiară pentru a spori capacitatea întreprinderilor de a accesa surse adecvate de finanțare³².

Este puțin probabil ca acțiunile Comisiei să conducă la o convergență substanțială a procedurilor de insolvență

87

Existența unor cadre de insolvență solide și eficiente favorizează operațiunile transfrontaliere pe piața de capital. Potrivit Planului de acțiune privind UPC, ineficiența legislațiilor în materie de insolvență și diferențele dintre acestea îngreunează în prezent misiunea investitorilor de a evalua riscul de credit, în special în ceea ce privește investițiile transfrontaliere. Comisia apreciază că o convergență a procedurilor de insolvență și de restructurare ar facilita o mai mare securitate juridică pentru investitorii transfrontalieri și ar putea încuraja astfel o activitate transfrontalieră mai intensă.

88

După cum s-a anunțat în Planul de acțiune privind UPC și în evaluarea acestuia la jumătatea perioadei, Comisia a propus două inițiative legislative și o măsură fără caracter legislativ referitoare la insolvență:

• Directiva privind restructurarea timpurie și a doua șansă³³ stabilește, în principal, standarde minime pentru procedurile de restructurare a unor întreprinderi viabile înainte ca acestea să intre în insolvență și pentru procedurile care conduc la o remitere de datorie.
• Propunerea de regulament privind legea aplicabilă efectelor față de terți ale cesiunilor de creanțe³⁴ urmărește introducerea unor norme uniforme privind conflictul de legi care să clarifice pentru cesionari care sunt legile pe care aceștia trebuie să le respecte pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra creanțelor cesionate.
• În comunicarea³⁵ privind legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale tranzacțiilor cu titluri de valoare, Comisia clarifică faptul că există diferite modalități de a determina locul în care este ținut sau situat un cont de titluri de valoare și că toate definițiile sunt valabile în egală măsură pentru a stabili care norme privind conflictul de legi se aplică în caz de insolvență sau în cazul unui alt litigiu.

89

Deși cele două acte legislative sunt încă în curs de aprobare de către Consiliu sau în curs de transpunere în legislația națională, niciuna dintre acțiuni nu este potrivită pentru a realiza o convergență substanțială a procedurilor de insolvență, deoarece ambele abordează în mare măsură probleme cu care participanții la piață se confruntă înainte de a intra în proceduri de insolvență, cum ar fi restructurarea întreprinderilor viabile și clarificarea drepturilor de proprietate. Acestea sprijină, de asemenea, participanții la piață să facă față consecințelor care rezultă din insolvență, cum ar fi îndatorarea excesivă și dificultatea de a înființa o nouă întreprindere. Deși convergența procedurilor de insolvență nu este unul dintre obiectivele principale ale UPC, Comisia și-a declarat intenția de a promova o astfel de convergență în Planul de acțiune privind UPC³⁶.

90

Până în prezent, Comisia s-a abținut să ia măsuri suplimentare privind armonizarea elementelor esențiale ale procedurilor de insolvență. Acest lucru se datorează faptului că dreptul material în materie de insolvență rămâne de competența exclusivă a statelor membre, iar rolul UE este limitat la dezvoltarea cooperării judiciare în materie civilă cu implicații transfrontaliere. Potrivit interviurilor desfășurate cu Comisia, în timpul negocierilor Consiliului cu privire la propunerea de directivă privind restructurarea și insolvența, și deja în cadrul reuniunilor de consultare a statelor membre care precedă prezentarea propunerii, reticența statelor membre de a aborda principalele domenii ale legislației în materie de insolvență era evidentă.

91

Cu toate acestea, un studiu comparativ privind dreptul material al insolvenței în UE³⁷, contractat de Comisie în 2016, a sugerat că exista posibilitatea de armonizare a unor aspecte legate de procedurile de insolvență. Pe de o parte, studiul a arătat că există diferențe mari între cadrele naționale de insolvență, ceea ce face dificilă obținerea unui acord asupra unei abordări comune cu privire la aspectele care trebuie armonizate. Pe de altă parte, studiul a ridicat probleme pe care legiuitorul UE ar fi potrivit să le aprofundeze, inclusiv calificările și formarea practicienilor în insolvență, rangul creanțelor și ordinea priorităților, acțiunile în anularea transferului patrimonial și acțiunile de ajustare, precum și aspectele procedurale legate de procedurile oficiale de insolvență.

92

Rezultatele sondajului realizat de Curte în rândul autorităților publice arată că peste 50 % dintre respondenți consideră că Comisia ar trebui să acorde prioritate găsirii unui numitor comun, în special în ceea ce privește: a) condițiile de deschidere a procedurilor de insolvență, b) definiția insolvenței și c) rangul creanțelor în caz de insolvență (a se vedea figura 9). 23 % dintre participanți au indicat faptul că Comisia ar trebui să stabilească un numitor comun pentru acțiunile în anularea transferului patrimonial.

Comisia a adoptat un cod de conduită riguros privind impozitul reținut la sursă, dar acesta nu este obligatoriu

93

Un impozit reținut la sursă este un impozit direct perceput pe veniturile pasive, inclusiv dobânzi, dividende, redevențe și câștiguri de capital. Impozitul este reținut fie de țara de reședință sau de țara de origine, fie de ambele țări și investitorul trebuie să depună o cerere pentru a recupera impozitul sau pentru a obține o rambursare. În raportul lor privind barierele transfrontaliere (a se vedea punctul 80), Comisia și statele membre au identificat procedurile discriminatorii și anevoioase de solicitare a reducerii impozitelor reținute la sursă ca fiind o barieră în calea investițiilor transfrontaliere. În mod similar, Forumul european privind post-tranzacționarea (EPTF) a semnalat ineficiența procedurilor de colectare a impozitelor reținute la sursă ca fiind o prioritate pentru acțiunile de îmbunătățire a mediului post-tranzacționare din UE³⁸.

94

Pentru a soluționa aceste probleme, Comisia a publicat, la 11 decembrie 2017, un cod de conduită privind impozitul reținut la sursă. Ea recomandă în principal ca guvernele să ia măsuri pentru a pune în aplicare proceduri simplificate de restituire a impozitelor, printre care un sistem standardizat și armonizat de reducere a impozitului reținut la sursă, astfel încât drepturile și scutirile prevăzute de tratate să fie instituite și aplicate în mod direct. Cu toate acestea, codul nu are caracter obligatoriu și nu este suficient de ferm în anumite privințe, de exemplu în ceea ce privește termenele până la care autoritățile fiscale din statele membre trebuie să prelucreze cererile de rambursare.

95

Deși Comisia s-a implicat în promovarea unor proceduri mai simple de reținere a impozitelor la sursă în UE, până în prezent aceasta s-a abținut de la a propune mai mult decât un cod de conduită fără caracter obligatoriu, deoarece ar întâmpina obstacole juridice și politice importante dacă ar proceda altfel. În special, având în vedere și discuțiile dificile la nivel internațional, aceasta nu a propus o directivă în temeiul articolului 115 TFUE, deoarece acest lucru ar necesita următoarele:

• Comisia să demonstreze că lipsa de acțiune din partea sa afectează în mod direct buna funcționare a pieței interne și
• unanimitate în Consiliu, precum și o procedură legislativă specială.

96

Comisia încearcă să găsească o soluție comună privind reținerea la sursă a impozitului pe dividende în temeiul articolului 115 TFUE încă din 1975, dar fără succes. O comunicare mai recentă a Comisiei prin care se propune o tranziție progresivă către votul cu majoritate calificată în domeniul fiscal³⁹ a fost respinsă de majoritatea statelor membre.

97

În schimb, Comisia a monitorizat punerea în aplicare a codului de conduită printr-un chestionar și prin ateliere cu statele membre. În ambele cazuri, aceasta a constatat, printre altele, că următoarele domenii necesitau îmbunătățiri suplimentare:

• digitalizarea depunerii cererilor de rambursare și
• introducerea posibilității de a accepta dovezi alternative privind domiciliul fiscal.

98

În plus, în cadrul reuniunii la nivel înalt a administrațiilor fiscale din UE, administrațiile fiscale ale statelor membre au convenit în mai 2020 că Comisia va organiza un flux de lucru specific pentru a explora inițiativele legislative și pe cele fără caracter legislativ care pot fi luate în ceea ce privește actualele provocări legate de procedurile de reținere la sursă, inclusiv un eventual sistem de reducere a impozitului reținut la sursă.

99

La 15 iulie 2020, Comisia a publicat un plan de acțiune privind o fiscalitate echitabilă și simplificată⁴⁰. Întrucât, în pofida codului de conduită privind impozitul reținut la sursă, barierele în calea investițiilor transfrontaliere persistă, Comisia a anunțat că va propune o inițiativă legislativă pentru introducerea la nivelul UE a unui sistem comun și standardizat de reducere a impozitului reținut la sursă, însoțit de un mecanism de schimb de informații și de cooperare între administrațiile fiscale. În 2022, Comisia intenționează să realizeze o evaluare a impactului care să ducă eventual la o propunere a Comisiei de directivă a Consiliului privind introducerea unui sistem de reducere a impozitului reținut la sursă.

Uniunii piețelor de capital îi lipsește un cadru de performanță convingător

100

Curtea a examinat dacă Comisia:

1. a stabilit obiective specifice, măsurabile, realizabile, rezonabile și încadrate în timp, precum și o ordine de prioritate a măsurilor suficientă;
2. a comunicat în mod clar publicului informațiile cu privire la UPC și
3. a instituit un sistem de monitorizare cuprinzător.

Obiectivele UPC erau destul de vagi, iar prioritățile au fost stabilite cu întârziere

101

Planul de acțiune privind UPC și evaluarea sa la jumătatea perioadei au fost însoțite de o analiză economică detaliată. În ceea ce privește procesul de consultare pentru Cartea verde a Comisiei din 2015 privind UPC și pentru actualizarea din 2017 a acesteia, Comisia a organizat bine procesul și a comunicat în mod adecvat rezultatele, fapt confirmat de sondajul Curții. UPC a suscitat în principal interesul sectorului financiar și a patru state membre mari. Interesul din partea întreprinderilor/IMM-urilor din alte sectoare și din partea statelor membre ale căror piețe de capital sunt mai puțin dezvoltate a fost mai redus.

102

Planul de acțiune privind UPC se bazează pe trei niveluri de obiective: două generale, trei strategice și trei operaționale. În cadrul obiectivelor operaționale, planul de acțiune este împărțit în șapte domenii de intervenție, care, la rândul lor, sunt împărțite în 25 de obiective specifice. Obiectivele specifice sunt puse în aplicare prin intermediul unui total de 71 de măsuri. Această logică de intervenție (structura arborescentă a obiectivelor; a se vedea figura 10) a fost prezentată doar în termeni generali în cadrul evaluării la jumătatea perioadei. Legăturile dintre cele patru domenii de intervenție auditate, obiectivele specifice multiple ale acestora, măsurile subiacente și efectele lor încrucișate nu au fost explicate în niciun document al Comisiei, deși acest lucru este prevăzut de cadrul pentru o mai bună legiferare⁴¹.

103

Stabilirea unei priorități și a unei secvențieri a acțiunilor ar fi fost importantă pentru proiect încă de la începutul acestuia, întrucât atât planul de acțiune, cât și evaluarea la jumătatea perioadei conțineau un număr mare de măsuri. Măsurile nu aveau toate același grad de importanță: unele aveau un caracter pregătitor, administrativ sau de monitorizare, în timp ce altele se refereau la propuneri legislative sau la alte măsuri fără caracter legislativ, care erau menite să aibă un caracter strategic. Comisia nu a stabilit o ordine de prioritate explicită a măsurilor cuprinse în planul de acțiune din 2015. În schimb, ierarhizarea era implicită și nu putea fi dedusă decât din calendarul diferitor măsuri, care reflecta fezabilitatea și necesitatea unor lucrări pregătitoare.

104

Acest lucru s-a datorat faptului că planul de acțiune a fost elaborat în regim de urgență și, prin urmare, nu s-a efectuat nicio analiză prealabilă pentru a se stabili dacă vreuna dintre măsuri ar avea un efect mai puternic decât altele. Nouă acțiuni prioritare au fost introduse numai în evaluarea intermediară din 2017. Din sondajele și din interviurile efectuate de Curte a rezultat că prezentarea proiectului privind UPC nu era pe deplin clară și că vizibilitatea sa era limitată la publicul specializat. În plus, chiar și obiectivele specifice pentru fiecare domeniu de intervenție erau vagi și nemăsurabile.

105

Pentru a sprijini obiectivele UPC, Comisia a utilizat estimări generale în unele cazuri (a se vedea caseta 2).

106

Planul de acțiune privind UPC nu includea în mod necesar toate acțiunile aflate în desfășurare sau în curs de examinare de către Comisie și care corespundeau obiectivelor proiectului. Un exemplu este punctul de acces unic european (a se vedea punctul 43).

Măsurile luate cu privire la UPC nu puteau răspunde în mod realist așteptărilor ridicate create de Comisie

107

Lansarea UPC și comunicarea cu privire la acest proiect emblematic au fost percepute de participanții la piață ca un angajament substanțial al Comisiei de a genera un impact pozitiv semnificativ. Comunicarea în legătură cu acest proiect a creat așteptări care erau mai mari decât ceea ce Comisia ar putea obține în mod realist cu măsurile pe care le-a propus și care intră în domeniul său de competență.

108

Comisia și-a propus ca, prin planul său de acțiune din 2015, să pună bazele unei UPC funcționale până în 2019. Dependența întreprinderilor din UE de finanțarea bancară și deficiențele în dezvoltarea piețelor de capital ale UE sunt o reflecție a diferitor factori structurali, care nu pot fi atenuați sau schimbați printr-un plan de acțiune într-o perioadă de câțiva ani. Totuși, în martie 2019, Comisia a anunțat în raportul său privind progresele înregistrate că și-a respectat promisiunea în intervalul de timp stabilit.

109

Cu toate acestea, analizele din partea organismelor publice (Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană), a asociațiilor private (Asociația piețelor financiare din Europa, Federația Bancară Europeană), a inițiativelor conduse de industrie (Markets4Europe) și a grupurilor de reflecție (Bruegel, Centrul de Studii Politice Europene, Eurofi) indică faptul că UPC este departe de a fi finalizată și că mai sunt încă multe de făcut. Această constatare este confirmată de indicatori de piață de nivel înalt, cum ar fi indicatorii de integrare financiară ai Băncii Centrale Europene, rata de îndatorare a băncilor sau componența activelor financiare ale gospodăriilor. De fapt, acești indicatori nu au evoluat prea mult față de perioada anterioară lansării Planului de acțiune privind UPC.

110

Opiniile participanților la sondajele Curții sunt împărțite cu privire la aspectul dacă Planul de acțiune privind UPC și actualizarea acestuia sunt prea ambițioase, sunt prea puțin exigente sau sunt bine concepute și în conformitate cu obiectivele Comisiei. Participanții care au criticat proiectul privind UPC ca fiind prea ambițios au menționat, în primul rând, complexitatea acestuia, care i-a afectat negativ fezabilitatea. În al doilea rând, aceștia au declarat că Comisia a subestimat timpul necesar pentru a obține aprobarea de către colegiuitori a măsurilor prevăzute în Planul de acțiune privind UPC și în evaluarea acestuia la jumătatea perioadei. Așa cum au menționat în repetate rânduri părțile interesate intervievate de Curte, ambițiile pentru UPC ar trebui să fie ridicate și ar trebui să fie conduse de Comisie, dar, în același timp, proiectul ar trebui să fie suficient de realist și fezabil pentru a se înregistra progrese.

111

Principalele acțiuni și pârghii depind de alți actori, în special de colegiuitori și de statele membre. Astfel cum s-a precizat anterior (de exemplu la punctele 85, 90 și 96), sprijinul statelor membre este esențial în ceea ce privește domeniile care țin de competența națională. În Planul de acțiune privind UPC și în evaluarea la jumătatea perioadei, Comisia a declarat că nu poate construi singură UPC și că succesul proiectului depinde și de voința politică a statelor membre și de adoptarea acestuia de către industrie.

112

În ceea ce privește măsurile legislative, Comisia s-a concentrat pe un program legislativ destul de limitat, care cuprinde 13 inițiative (a se vedea anexa VI). Cu toate acestea, în mai multe cazuri, Comisia a trebuit să își reducă în mod semnificativ ambițiile inițiale pentru a se ajunge la un acord între colegiuitori, de exemplu în cazul reformării AES-urilor, sau să elimine din cadrul UPC chestiuni controversate din punct de vedere politic, cum ar fi cea privind activul sigur european.

113

În alte câteva cazuri, chiar și atunci când Comisia și-a prezentat propunerile legislative referitoare la măsurile privind UPC în mare măsură la timp, procesul legislativ a durat mai mult decât se preconizase (a se vedea punctul 46). În mod similar, propunerea de directivă a Comisiei privind CCCTB, care este importantă pentru a soluționa problema favorizării îndatorării, a rămas blocată în Consiliu (a se vedea punctul 33). În total, 12 (din 13) măsuri juridice au fost adoptate și au intrat în vigoare până în prezent, majoritatea spre sfârșitul calendarului stabilit pentru UPC. Numai cinci dintre cele care au intrat în vigoare sunt deja aplicate integral sau parțial, în timp ce restul de șapte urmează să fie aplicate treptat și vor deveni efective până la jumătatea anului 2022 sau chiar mai târziu (a se vedea anexa VI).

114

Majoritatea măsurilor fără caracter legislativ (și anume, studiile efectuate de experți, bunele practici și consultările) au fost utile pentru consolidarea și partajarea cunoștințelor despre segmente de piață specifice și, în unele cazuri, au condus la o propunere legislativă (de exemplu, cea privind finanțarea participativă sau cea privind obligațiunile garantate). Cu toate acestea, având în vedere caracterul lor pregătitor și neobligatoriu, acestea nu au putut produce o schimbare reală. Un exemplu în acest sens este comunicarea Comisiei privind legea aplicabilă efectelor patrimoniale ale tranzacțiilor cu titluri de valoare, care nu a îmbunătățit în mod semnificativ securitatea juridică în comparație cu situația anterioară adoptării ei.

Comisia nu a monitorizat periodic progresele generale înregistrate în direcția realizării obiectivelor UPC

115

Monitorizarea este necesară pentru a permite factorilor de decizie și părților interesate să verifice dacă punerea în aplicare a politicilor este „pe drumul cel bun” și să genereze informații care pot fi utilizate pentru a evalua dacă acestea și-au atins obiectivele⁴⁴. Monitorizarea poate avea loc la diferite niveluri (la nivel strategic sau la nivelul măsurilor de politică individuale), în diferite momente (la începutul punerii în aplicare, în timpul punerii în aplicare sau după punerea în aplicare a politicilor) și cu o frecvență variabilă (anual, trimestrial etc.).

116

Curtea a verificat dacă Comisia instituise măsuri adecvate pentru monitorizarea punerii în aplicare a UPC în general. Aceasta include alegerea indicatorilor utilizați pentru a monitoriza evoluțiile UPC și datele utilizate pentru a raporta cu privire la acestea.

117

Până în prezent, Comisia a utilizat o serie de instrumente (a se vedea figura 11) pentru a analiza și a raporta cu privire la acțiunile legate de UPC, precum și la evoluțiile de pe piețele de capital. Niciunul dintre aceste instrumente nu a fost însă special conceput pentru a monitoriza periodic progresele generale înregistrate în cele șapte domenii de intervenție ale UPC.

118

Comisia a început să evalueze evoluțiile pieței de capital relevante pentru cele șapte domenii de intervenție ale UPC⁴⁵ în ediția din 2016 a Analizei stabilității și integrării financiare europene, o publicație de interes general lansată inițial în 2007, dar aceasta nu a actualizat ulterior acest cadru. În plus, mulți dintre principalii indicatori din cadrul Analizei stabilității și integrării financiare europene (EFSIR) din 2016 nu aveau date privind situația de referință și nici valori-țintă.

119

Principalul motiv pentru care Comisia nu a menținut sistemul de monitorizare stabilit prin EFSIR din 2016 a fost stadiul incipient al UPC, multe dintre măsurile de politică fiind încă în curs de adoptare, și intervalul de timp considerabil în care modificările structurilor financiare devin vizibile în statisticile cantitative. Totuși, aceste aspecte nu ar fi trebuit să împiedice Comisia să instituie mecanisme de monitorizare și să le dezvolte în timp.

120

În 2020, și anume după cinci ani de la lansarea UPC și la invitația Consiliului, Comisia a contractat un studiu în vederea elaborării unui tablou de bord cu indicatori-cheie de performanță pentru monitorizarea progreselor înregistrate în cadrul UPC. În conformitate cu propunerea, contractantul a încercat să stabilească o logică de intervenție bazată pe date concrete. Prin această abordare, el a urmărit să determine modul în care modificările în ceea ce privește rezultatele imediate ale măsurilor de politică privind UPC (de exemplu, costurile de listare la bursă) afectează principalele obiective ale UPC [de exemplu, în ceea ce privește ponderea relativă a finanțării nebancare (acțiuni și titluri de creanță cotate la bursă) a întreprinderilor nefinanciare în raport cu împrumuturile bancare].

121

În proiectul său de raport final, consultantul a propus peste 50 de indicatori cu privire la patru domenii⁴⁶ care ar putea fi incluși în tabloul de bord și a recomandat Comisiei să analizeze mai profund scopul, grupul de utilizatori, structura și mentenanța în contextul elaborării tabloului său de bord cu indicatori-cheie de performanță. Între timp, Comisia a luat măsuri pentru a elabora indicatori suplimentari, de exemplu în ceea ce privește integrarea pieței, deoarece activitățile contractantului au arătat că mulți dintre indicatorii de efect imediat necesari pentru logica de intervenție fie nu sunt disponibili, fie nu sunt adecvați, în sensul că au depășit una dintre cele trei linii roșii⁴⁷.

122

Pentru a raporta cu privire la indicatori, sunt necesare date adecvate. Curtea a luat notă de faptul că datele necesare pentru monitorizarea progreselor în ceea ce privește măsurile individuale de politică privind UPC uneori nu erau disponibile sau nu erau disponibile la un nivel suficient de detaliu sau la o calitate suficientă. Acest lucru poate de asemenea reduce posibilitatea de a măsura progresele generale înregistrate în punerea în aplicare a UPC. În special, lipsa unor informații fiabile cu privire la distribuția transfrontalieră a fondurilor de investiții constituie un deficit de date bine-cunoscut, care a fost confirmat de ESMA în cursul auditului Curții.

123

În etapa de instituire a UPC, Comisia a încercat să valorifice la maximum situația prin acumularea de date provenind din mai multe surse, inclusiv din partea ESMA. De exemplu, în timp ce ESMA păstrează informații cu privire la numărul de fonduri EuVECA și EuSEF înregistrate, alte date, cum ar fi fondurile colectate și investițiile realizate, au fost obținute din alte surse decât cele ale Comisiei, cum ar fi Invest Europe. În plus, ESMA se bazează în mare măsură pe surse private (de exemplu, Bank of America Merrill Lynch) pentru estimările sale privind piața securitizărilor care nu sunt STS. Recurgerea la furnizori de date privați poate fi problematică, deoarece compilarea datelor este cronofagă și adesea costisitoare, iar Comisia ar putea să nu fie în măsură să evalueze calitatea acestora.

124

Comisia a luat măsuri pentru a include clauze referitoare la date în legislația relevantă privind UPC cu scopul de a se asigura că informațiile necesare pentru monitorizare și evaluare – dacă nu sunt disponibile și accesibile prin alte surse – sunt colectate. De exemplu, noua legislație privind UPC⁴⁸ obligă ESMA ca, începând din 2022, să găzduiască la nivelul UE un registru de date privind distribuția transfrontalieră a OPCVM, a fondurilor de investiții alternative și a altor fonduri. Comisia a subliniat faptul că cerințele de raportare suplimentare impuse industriei trebuie să fie atent justificate.

Concluzii și recomandări

125

UE are un sistem financiar bazat în mod predominant pe împrumuturi și care depinde în mod substanțial de finanțările bancare. Comisia a făcut eforturi pentru a trece la o finanțare bazată mai mult pe piață și pentru a completa uniunea bancară printr-o uniune a piețelor de capital. Principalele obiective ale UPC erau promovarea dezvoltării și integrării piețelor de capital ale UE și creșterea finanțării alternative pentru IMM-uri. Concluzia generală a Curții este că Comisia a parcurs primele etape în vederea realizării acestui obiectiv ambițios, dar rezultatele nu s-au concretizat încă.

126

Multe dintre măsurile pe care Comisia le-a putut lua în limitele domeniului său de competență sunt pași mici în direcția atingerii obiectivelor sale, dar până în prezent acestea nu au fost în măsură să acționeze ca un catalizator al schimbării în UE. Deși măsurile fără caracter obligatoriu, cum ar fi rapoartele sau bunele practici, au contribuit la consolidarea cunoștințelor despre segmente specifice ale pieței de capital, multe dintre ele au avut mai degrabă un impact limitat din cauza naturii lor. O altă limitare cu care s-a confruntat Comisia este faptul că multe dintre acțiunile-cheie pot fi întreprinse numai de către statele membre sau cu sprijinul lor deplin.

127

Planul de acțiune din 2015 privind UPC a fost realizat în continuarea planurilor anterioare, prin preluarea în principal a ideilor anterioare și prin includerea unor măsuri aflate deja în curs de elaborare sau prin propunerea calibrării reglementărilor existente (referitoare la prospecte, la EuVECA) pentru a se înregistra progrese în ceea ce privește anumite segmente ale piețelor de capital. Multe dintre măsurile de politică legate de obiectivul privind diversificarea surselor de finanțare pentru IMM-uri priveau chestiuni care erau prea limitate pentru a iniția și a cataliza o reorientare structurală către o finanțare sporită de pe piață în Europa (a se vedea punctele 20-39).

128

În pofida eforturilor depuse de Comisie în cadrul Planului de acțiune privind UPC, măsurile luate de aceasta pentru a elimina barierele informaționale legate de piața financiară a IMM-urilor au avut un impact foarte limitat în ceea ce privește facilitarea corelării intereselor actorilor de pe piață. Comisia nu a inclus în Planul de acțiune privind UPC un proiect relevant – punctul de acces unic european – cu privire la care au existat discuții înainte de lansarea acestui plan în 2015. În consecință, există în continuare obstacole în calea informării cu privire la cerere și la ofertă (a se vedea punctele 40-43).

129

În ceea ce privește provocarea reprezentată de finanțarea bancară, Comisia a luat inițiative pentru a îmbunătăți capacitatea băncilor de a oferi credite întreprinderilor din UE. Deși inițiativa privind STS a fost o măsură pozitivă, aceasta nu a produs încă efectul scontat pe piața europeană a securitizărilor și nici nu a facilitat finanțarea IMM-urilor. Operațiunile de securitizare rămân în mare măsură concentrate în cadrul categoriilor de active tradiționale (credite ipotecare și credite auto) și în anumite state membre (a se vedea punctele 44-50).

Recomandarea 1 – Propunerea de acțiuni bine direcționate pentru a facilita și mai mult accesul IMM-urilor la piețele de capital

Comisia ar trebui să adopte:

1. măsuri de creștere a atractivității finanțării prin capitaluri proprii și prin emisiune publică pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;
2. măsuri de reducere a impactului asimetriei informațiilor între furnizorii și utilizatorii de capital, în special IMM-urile (de exemplu, prin instituirea punctului de acces unic european);
3. modificări ale cadrului juridic pentru a face emisiunea de securitizări ale IMM-urilor mai atractivă, ținând în același timp seama în mod corespunzător de riscurile potențiale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 1 din 2022.

130

Comisia și-a declarat ambiția de a promova dezvoltarea piețelor de capital ale statelor membre, în special în țările cu un potențial ridicat de recuperare a decalajelor. În acest scop, ea a utilizat procese de coordonare europene (semestrul european) și instrumente de finanțare mai ample ale UE, cum ar fi PSRS, dar nu în cadrul unei strategii specifice, cuprinzătoare și clare a UE (a se vedea punctele 51-58).

131

Semestrul european identifică, în cea mai mare parte, provocările relevante pentru UPC. Cu toate acestea, în pofida adoptării în 2015 a Planului de acțiune privind UPC și a relevanței din ce în ce mai mari a subiectului după Brexit, Comisia nu a recomandat unui număr de 10 state membre ale căror piețe de capital sunt mai puțin dezvoltate să pună în aplicare reforme direct relevante (a se vedea punctele 59-65).

132

Deși Comisia oferă sprijin tehnic în cadrul PSRS cu un nivel scăzut de sarcini financiare și administrative pentru statele membre, acest sprijin nu este integrat într-o strategie specifică. Modelul sprijinului tehnic bazat pe cerere nu a favorizat acordarea de sprijin statelor membre în funcție de nevoile lor. În plus, proiectele multinaționale constituie în continuare excepții în cadrul PSRS. Majoritatea proiectelor erau încă în curs sau finalizate recent. Cu toate acestea, eșantionul Curții a produs rezultate eterogene în ceea ce privește amploarea și progresul reformelor. În plus, în majoritatea cazurilor, calendarul inițial de punere în aplicare nu a fost respectat, iar analiza SRSS nu a reflectat în mod corespunzător riscurile legate de punerea în aplicare (a se vedea punctele 66-78).

Recomandarea 2 – Favorizarea dezvoltării de piețe de capital locale mai profunde și mai bine integrate

Comisia ar trebui:

1. să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a răspunde nevoilor piețelor de capital locale;
2. să emită recomandări specifice fiecărei țări pentru statele membre care trebuie să facă progrese în ceea ce privește finanțarea bazată pe piață și
3. să consolideze modelul actual de sprijin tehnic bazat pe cerere pentru a ajunge la acele state membre care au cele mai mari nevoi, punând în același timp accentul pe rezultate.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 din 2022.

133

Multe dintre barierele care împiedică fluxurile transfrontaliere de capital au rămas nerezolvate timp de decenii. Comisia a constatat că aceste bariere provin adesea din legislațiile naționale, cum este cazul celor din domeniul dreptului insolvenței și din cel al reținerii la sursă a impozitelor, sau din lipsa educației financiare. În consecință, și la solicitarea Consiliului, Comisia a elaborat o foaie de parcurs împreună cu statele membre pentru eliminarea barierelor respective, ceea ce a însemnat că în aceasta au fost incluse doar barierele pe care statele membre erau dispuse să le elimine (a se vedea punctele 79-81).

134

Grupul de experți pentru eliminarea barierelor naționale din calea fluxurilor de capital a recomandat în 2018 ca statele membre să măsoare ratele de alfabetizare financiară și să pună în aplicare programe de educație financiară în conformitate cu principiile OCDE. Comisia nu a precizat încă dacă și cum va sprijini statele membre în eforturile lor, de exemplu, prin revizuirea programelor de finanțare relevante ale UE, în vederea unei mai bune promovări a educației financiare a consumatorilor, a investitorilor și a IMM-urilor din întreaga Europă ( a se vedea punctele 82-86).

135

Acțiunile Comisiei în materie de insolvență au potențialul de a clarifica drepturile de proprietate, de a facilita restructurarea timpurie și de a oferi antreprenorilor o a doua șansă. Cu toate acestea, este puțin probabil ca acestea să conducă la o convergență a procedurilor de insolvență. Întrucât dreptul material în materie de insolvență rămâne de competența exclusivă a statelor membre, Comisia nu dispune de o marjă suficientă pentru a avansa fără sprijinul acestora ( a se vedea punctele 87-92).

136

Codul de conduită al Comisiei privind impozitul reținut la sursă propune bune practici pentru a remedia procedurile anevoioase de reducere și de recuperare a impozitelor reținute la sursă. Cu toate acestea, Comisia se bazează pe angajamente voluntare din partea statelor membre și orice apropiere mai coercitivă de practicile naționale bazată pe recomandările codului necesită unanimitate în Consiliu. Încercările anterioare de a reforma procedurile de reținere la sursă a impozitelor pe această bază nu au avut succes (a se vedea punctele 93-99).

Recomandarea 3 – Eliminarea principalelor bariere transfrontaliere din calea investițiilor

Comisia ar trebui:

1. să evalueze modul în care poate promova mai bine alfabetizarea financiară, inclusiv în rândul IMM-urilor, și în care poate sprijini eforturile statelor membre în acest domeniu;
2. să evalueze posibilitățile de convergență sau de armonizare a unor elemente ale procedurilor naționale de insolvență, cum ar fi criteriile de deschidere a procedurilor de insolvență, rangul creanțelor, ordinea priorităților și acțiunile în anularea transferului patrimonial, precum și să promoveze reforme concomitente; și
3. pe baza rezultatelor unei evaluări a impactului, să propună Consiliului o directivă privind un sistem de reducere a impozitului reținut la sursă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 din 2022.

137

Obiectivele Comisiei privind UPC au fost, în multe cazuri, vagi. Prioritățile au fost stabilite doar într-un stadiu avansat al procesului. Comunicarea Comisiei în legătură cu acest proiect a creat așteptări care erau mai mari decât ceea ce Comisia ar putea obține cu măsurile proprii. În unele cazuri, colegiuitorii au redus semnificativ nivelul de ambiție al propunerilor inițiale ale Comisiei sau propunerile au rămas blocate în Consiliu din cauza lipsei de consens (a se vedea punctele 100-114).

138

Monitorizarea efectuată de Comisie a fost limitată la progresele în materie de măsuri legislative. Comisia nu și-a monitorizat în mod regulat și consecvent propriile progrese în îndeplinirea principalelor obiective ale UPC. În plus, în prezent, aceasta nu are posibilitatea de a evalua în ce măsură acțiunile sale de politică – atât cele legislative, cât și cele fără caracter legislativ – contribuie la realizarea de progrese în ceea ce privește obiectivele UPC. De asemenea, compilarea datelor necesare pentru monitorizarea progreselor în ceea ce privește obiectivele UPC este cronofagă și adesea costisitoare, iar Comisia ar putea să nu fie în măsură să evalueze calitatea acestora. Nu toate datele sunt disponibile cu ușurință la un nivel suficient de calitate și de detaliu. Aceste deficiențe sunt deosebit de dăunătoare, având în vedere publicarea celui de al doilea plan de acțiune privind UPC în septembrie 2020 (a se vedea punctele 115-119).

139

După cinci ani de la lansarea UPC, Comisia a luat măsuri pentru a elabora un tablou de bord cu indicatori. Un tablou de bord poate fi utilizat pentru a evalua succesul UPC în ansamblu. Acesta ar trebui să se înscrie într-o logică de intervenție bazată pe date concrete și să se sprijine pe selectarea unor indicatori adecvați. Datele necesare pentru calcularea indicatorilor ar trebui să fie puse la dispoziție, ținându-se seama de necesitatea de a menține sarcinile de raportare pentru industrie la nivelul minim necesar (a se vedea punctele 120-124).

Recomandarea 4 – Consolidarea obiectivelor specifice, a măsurilor esențiale și a monitorizării UPC

Comisia ar trebui:

1. să stabilească obiective specifice și să ia măsurile esențiale care sunt eficace pentru atingerea obiectivelor UPC, și să facă aceasta cât mai curând posibil;
2. să monitorizeze și să raporteze periodic cu privire la progresele înregistrate în vederea realizării obiectivelor UPC;
3. să selecteze indicatori adecvați și care se bazează pe date fiabile, actualizate și disponibile.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 din 2021.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Alex Brenninkmeijer, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 20 octombrie 2020.

Anexe

Anexa I – Privire de ansamblu asupra proiectelor din cadrul PSRS relevante pentru UPC care au fost auditate, 20172018

Statul membru	Referința SRSS	Proiectul PSRS	Principalele realizări la 31 martie 2020	Bugetul (în euro)
Bulgaria	SRSP2017/445	Dezvoltarea unui ghișeu unic pentru comunicarea și difuzarea de informații de către participanții la piață („ghișeu unic”)	Specificațiile tehnice ale modelului de sistem de ghișeu unic și planul operativ (21 februarie 2020)	425 000
Cehia	SRSP2017/360	Analiza investitorilor providențiali cehi și promovarea acestora	Studiu privind situația activităților de investiții ale investitorilor providențiali în țara respectivă (16 octombrie 2018)	70 000
Cehia	SRSP2017/446	Elaborarea unei strategii naționale de dezvoltare a pieței de capital din Cehia	Raport de observații privind strategia națională de dezvoltare a pieței de capital din Cehia 2019‑2023 (aprobat în martie 2019)	62 000
Estonia	SRSP2017/344	Diagnosticarea pieței de capital	Raport de diagnosticare privind piața de capital din Estonia (15 februarie 2019)	100 000
Estonia	SRSP2017/39	Reforma cadrului juridic și de reglementare în materie de obligațiuni garantate și de securitizare	Proiect de lege privind obligațiunile garantate și expunerea de motive (adoptate la 13 februarie 2019)	150 000
Italia	SRSP2017/508	Piețele de capital din Italia și uniunea piețelor de capital – Acces la finanțare – Diagnostic	Analiza piețelor de capital din Italia 2020 (31 ianuarie 2020)	550 000
Lituania	SRSP2017/444	Îmbunătățirea mediului de investiții pentru investitorii instituționali	Studiu diagnostic (iulie 2018) și prezentare (septembrie 2018)	150 000
Polonia	SRSP2017/42	Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea pieței de capital	Strategia de dezvoltare a pieței de capital din Polonia (adoptată la 1 octombrie 2019)	150 000
România	SRSP2017/44	Înființarea unei bănci naționale de promovare în România – Banca Română de Dezvoltare – EximBank S.A.	Studiu privind implementarea Băncii Române de Dezvoltare (18 iulie 2019)	448 125
Lituania	SRSP2018/31	Instrument de sprijinire a finanțării IMM-urilor prin capitaluri proprii	Proiect de act legislativ și de plan de punere în aplicare ce prevăd modificări operaționale (7 august 2019)	65 000

NB. În toate cazurile, beneficiarul a fost ministerul național al finanțelor sau un minister echivalent (Italia: Ministerul Economiei și Finanțelor; România: Ministerul Finanțelor Publice).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor furnizate de SRSS.

Anexa II – Planul de acțiune al Comisiei din 2015 privind UPC și predecesoarele acestuia – acțiuni selectate axate pe accesul la finanțare

Planul de acțiune din 1998 privind capitalul de risc	Planul de acțiune din 2011 pentru îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare	Planul de acțiune din 2015 privind UPC
Prospectul – proceduri pentru obținerea unui pașaport european unic pentru întreprinderile mari și pentru IMM-uri	Modificarea Directivei privind prospectul pentru a introduce un regim de informare proporțional pentru IMM-uri	Regulamentul UE privind prospectul (în vigoare din iulie 2019)
Examinarea detaliată a costurilor suportate de întreprinderi în Europa pentru finanțarea prin îndatorare și prin capitaluri proprii	Eticheta piețelor de creștere pentru IMM-uri în cadrul MiFID	Regulamentul privind piețele de creștere pentru IMM-uri și de modificare a Regulamentului privind abuzul de piață
Fonduri cu capital de risc: legislația comunitară privind fondurile specializate închise	Prima propunere legislativă referitoare la Regulamentul privind EuVECA și la Regulamentul privind EuSEF (neadoptată)	Revizuirea Regulamentului privind EuVECA și a Regulamentului privind EuSEF (adoptate și în vigoare din 2018)
Impozitarea fondurilor cu capital de risc – Clarificarea mediului fiscal	Examinarea obstacolelor fiscale în calea investițiilor transfrontaliere în capital de risc	Studiu privind stimulentele fiscale pentru capitalul de risc și pentru investitorii providențiali
Examinarea impozitării capitalului împrumutat	Nicio măsură	Propunere legislativă privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) care să soluționeze problema favorizării îndatorării
Nicio măsură	Punct unic de acces la informațiile reglementate la nivelul UE	Examinarea modalităților de a dezvolta sisteme de informare paneuropene
Nicio măsură	Finanțarea prin capitaluri proprii pentru IMM-uri: Instrumentul financiar de capitaluri proprii din cadrul programelor COSME și Orizont 2020 – Fonduri de fonduri; BEI/FEI – securitizarea portofoliului de împrumuturi pentru IMM-uri	Programul privind fondurile de fonduri paneuropene de capital de risc, Venture EU în asociere cu BEI/FEI
Nicio măsură	Consolidarea Rețelei întreprinderilor europene pentru a oferi informații mai fiabile IMM-urilor
Nicio măsură	Examinarea pieței împrumuturilor pentru IMM-uri, inclusiv a mecanismului de transparență	Principiile europene de înalt nivel în materie de feedback care trebuie să fie oferit de bănci IMM-urilor ale căror cereri de creditare sunt respinse

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa III – Acțiunea UPC în favoarea dezvoltării piețelor de capital locale

Anexa IV – Prezentare generală a recomandărilor directe specifice fiecărei țări adresate tuturor statelor membre, 2014-2019

Înainte de UPC		După adoptarea Planului de acțiune privind UPC (septembrie 2015)
2014	2015	SM	2016	2017	2018	2019
		Belgia	x	x
		Bulgaria
		Cehia
		Danemarca
	x	Germania	x	x	x
		Estonia
x		Irlanda			x
Program	Program	Grecia	Program	Program	Program
x		Spania
x		Franța
		Croația
x		Italia			x	x
Program	Program	Cipru	x	x	x	x
		Letonia
		Lituania	x
		Luxemburg
x	x	Ungaria
x	x	Malta
x	x	Țările de Jos
		Austria		x	x	x
		Polonia
x	x	Portugalia	x	x	x
		România
	x	Slovenia	x	x	x	x
		Slovacia
		Finlanda
x	x	Suedia
x		Regatul Unit
10 din 26 38 %	7 din 26 27 %	Numărul de state membre cărora le-au fost adresate recomandări specifice fiecărei țări, relevante pentru UPC	6 din 27 22 %	6 din 27 22 %	7 din 27 26 %	4 din 28 14 %
157	102	Numărul total de recomandări specifice fiecărei țări	89	78	73	97

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor din sistemul CESAR al Comisiei și a notei de informare a Unității de asistență pentru guvernanța economică (EGOV) a Parlamentului European, intitulată Country-specific recommendations: An overview, septembrie 2019.

Anexa V – Prezentare generală a recomandărilor specifice fiecărei țări, directe și mai generale, adresate statelor membre mai puțin dezvoltate, 20162019

Clasament	Stat membru	Recomandări directe specifice fiecărei țări	Recomandări mai generale specifice fiecărei țări
28	Lituania	Acces la finanțare (2016)	NICIUNA
27	România	NICIUNA
26	Slovenia	Acces la finanțare (2016‑2019)	NICIUNA
25	Slovacia	NICIUNA	Justiție (2017)
24	Bulgaria	NICIUNA	Supraveghere (2016, 2017 și 2019) și insolvență (2016‑2019)
23	Letonia	NICIUNA	Insolvență (2016)
22	Estonia	NICIUNA
21	Ungaria	NICIUNA
20	Croația	NICIUNA	Insolvență (2017)
19	Grecia	NICIUNA	Insolvență (2019)
18	Polonia	NICIUNA
17	Cehia	NICIUNA
16	Cipru	Acces la finanțare (2016‑2019)	Insolvență (2016‑2018) și supraveghere (2019)
15	Austria	Acces la finanțare (2017‑2019)	NICIUNA

NB. (1) Clasamentul este realizat pe baza profunzimii piețelor de capital locale, astfel cum a fost măsurată de Asimakopoulos și Wright în documentul intitulat „A new sense of urgency: The future of Capital Markets Union”, în New Financial, noiembrie 2019; (2) În ceea ce privește „recomandările directe specifice fiecărei țări”, Curtea a luat în considerare taxonomia internă a Comisiei, în principal aspectele legate de „accesul la finanțare” și de „reducerea favorizării îndatorării”. Pentru a evita o „inflație” de recomandări legate de UPC, Curtea le-a grupat sub denumirea de „recomandări mai generale specifice fiecărei țări” pe cele referitoare la aspecte care vizează și sectorul bancar, de exemplu regimurile de insolvență, supravegherea sectorului financiar și vânzarea de credite neperformante; (3) Având în vedere că a participat la programele de ajustare economică până în 2018, Grecia a primit recomandări specifice doar în 2019.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor din sistemul CESAR al Comisiei.

Anexa VI – Prezentare generală a măsurilor legislative privind UPC începând cu luna iulie 2020

	Măsură	Termen	Comisia	Parlamentul European	Consiliul	Adoptare	Aplicare începând din
1	Reexaminarea Regulamentului privind EuVECA și a Regulamentului privind EuSEF	Trimestrul 3 din 2016	Iulie 2016			Octombrie 2017	Martie 2018
2	Regulamentul privind prospectul (revizuire)	Trimestrul 4 din 2015	Noiembrie 2015			Iunie 2017	Iulie 2019
3	Regulamentul privind securitizarea STS	Trimestrul 3 din 2015	Septembrie 2015			Decembrie 2017	Ianuarie 2019
4	Produsul paneuropean de pensii personale (PEPP)	Trimestrul 2 din 2017	Iunie 2017			Iunie 2019	12 luni de la publicarea actelor delegate
5	Reformarea autorităților europene de supraveghere, inclusiv revizuirea normelor privind combaterea spălării banilor	Trimestrul 3 din 2017	Adoptare la 20.9.2017	Mandat de negociere obținut în decembrie 2018	Mandat de negociere obținut în februarie 2019	Decembrie 2019	Ianuarie 2020 și ianuarie 2022
6	Reexaminarea cadrului privind societățile de investiții	Trimestrul 2 din 2018	Adoptare la 20.12.2017			Noiembrie 2019	Iunie 2021
7	Finanțare participativă	Trimestrul 4 din 2017 (analiza de impact) Trimestrul 1 din 2018	Adoptare la 8.3.2018	Mandat de negociere obținut în noiembrie 2018	Mandat de negociere obținut în iunie 2019	Trimestrul 4 din 2020	Trimestrul 4 din 2021
8	Obligațiuni garantate	Trimestrul 1 din 2018	Adoptare la 12.3.2018	Mandat de negociere obținut în noiembrie 2018	Mandat de negociere obținut în noiembrie 2018	Noiembrie 2019	Iulie 2022
9	Distribuția transfrontalieră a fondurilor de investiții	Trimestrul 1 din 2018 (analiza de impact) Trimestrul 2 din 2018	Adoptare la 12.3.2018			Iunie 2019	August 2021
10	Norme vizând facilitarea accesului IMM-urilor la piețele de creștere	Trimestrul 2 din 2018 (analiza de impact) Trimestrul 3 din 2018	Adoptare la 24.5.2018			Noiembrie 2019	Decembrie 2019 sau ianuarie 2021
11	Regulamentul privind infrastructura pieței europene (supraveghere)	Trimestrul 2 din 2017	Adoptare la 13.6.2017	Mandat de negociere obținut în mai 2018	Mandat de negociere obținut în decembrie 2018	Mai 2019	Iunie 2019 – decembrie 2019 – iunie 2020 sau iunie 2021
12	Cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsuri de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie (DG JUST)	Trimestrul 4 din 2016	Adoptare la 22.11.2016			Iunie 2019	Iulie 2021, iulie 2024 și iulie 2026
13	Dreptul aplicabil efectelor față de terți ale tranzacțiilor cu creanțe (DG JUST)	Trimestrul 4 din 2017	Adoptare la 12.3.2018	Mandat de negociere obținut în februarie 2019	Nu s-a aprobat până în prezent

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei Europene.

Acronime și abrevieri

CCCTB: baza fiscală consolidată comună a societăților

Directiva AFIA: Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative

EFAMA: Asociația europeană a administratorilor de fonduri și de active

ESMA: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe

EuSEF: fond european de antreprenoriat social

EuVECA: fond european cu capital de risc

FIA: fond de investiții alternative

IMM: întreprindere mică sau mijlocie

OPCVM: organism de plasament colectiv în valori mobiliare

PSRS: Programul de sprijin pentru reforme structurale

Securitizare STS: securitizare simplă, transparentă și standardizată

SRSS: Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (în prezent DG REFORM)

UPC: uniunea piețelor de capital

Glosar

Baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB): un set unic de norme pentru calcularea profitului impozabil al întreprinderilor în UE.

Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID): cadrul juridic instituit de UE pentru a reglementa piețele financiare și pentru a îmbunătăți protecția investitorilor. MiFID II a înlocuit directiva inițială în 2018.

Favorizarea îndatorării: distorsiune economică generată de faptul că dobânzile aferente datoriilor sunt deductibile fiscal în majoritatea sistemelor de impozitare a profitului întreprinderilor, dar dividendele plătite în cazul finanțării prin capitaluri proprii nu sunt deductibile.

Fond cu capital de risc: fond de investiții care gestionează capitaluri provenite de la investitori profesioniști care urmăresc să investească în IMM-uri cu potențial mare de creștere.

Fond de fonduri: fond comun de plasament care, în loc să investească în mod direct în titluri de valoare, investește în alte fonduri.

Fonduri de investiții alternative (FIA-uri): toate fondurile de investiții care nu intră sub incidența Directivei UE privind OPCVM și, în schimb, intră sub incidența Directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (Directiva AFIA). Acestea includ fondurile speculative, fondurile de capital de risc, fondurile de investiții în societăți necotate și fondurile de investiții imobiliare.

Grup de lucru UPC: platformă creată în cadrul Inițiativei de la Viena pentru a sprijini schimbul de informații cu privire la tendințele financiare din Europa Centrală, din Europa de Est și din Europa de Sud-Est și pentru a dezvolta astfel piețele de capital locale. Este format din reprezentanți ai sectorului public și ai celui privat din țările în cauză, precum și din reprezentanți ai unor instituții internaționale, și este coordonat de Comisie.

Inițiativa de la Viena: forum înființat în ianuarie 2009 care a reunit toate principalele părți interesate publice și private din sectorul bancar al UE pentru a ajuta economiile emergente din Europa să facă față crizei economice mondiale.

Întreprindere unicorn: întreprindere privată nou-înființată cu o valoare de peste 1 miliard de dolari, denumită astfel din cauza rarității acestui tip de întreprinderi.

Obligațiune garantată: tip de obligațiune garantată emisă de o bancă sau de o altă instituție de credit, care este de obicei garantată de credite ipotecare sau de împrumuturi din sectorul public.

Ofertă publică inițială: prima vânzare a acțiunilor unei societăți către public.

Organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM): instrument de investiții care colectează capitalul investitorilor și îl investește în mod colectiv prin intermediul unui portofoliu de instrumente financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare. OPCVM-urile sunt reglementate de o directivă a UE și pot fi distribuite în mod public investitorilor individuali din întreaga UE pe baza unei autorizații unice acordate de un stat membru.

Piață de capital profundă: o piață pe care titlurile de valoare sunt tranzacționate într-un volum mare și doar cu o diferență mică între prețul de cumpărare și cel de vânzare.

Piață de creștere pentru IMM-uri: tip de sistem multilateral de tranzacționare pentru acțiunile emise în cursul celor trei ani anteriori de întreprinderi cu o capitalizare bursieră medie de sub 200 de milioane de euro.

Profunzime a pieței: indicator al volumului de schimburi pe o piață.

Programul de sprijin pentru reforme structurale (PSRS): program al UE care oferă statelor membre sprijin personalizat pentru reformele lor instituționale, administrative și de stimulare a creșterii, fără a fi necesară o cofinanțare națională.

Punctul de acces unic european: proiect de portal web al UE menit să asigure un acces ușor și rapid la informațiile reglementate privind societățile cotate la bursă.

Reducerea impozitului reținut la sursă: formă de reducere a impozitului aplicată la momentul reținerii acestuia la sursă.

Regulamentul privind fondurile europene cu capital de risc (EuVECA): regulament care stabilește bazele unui pașaport voluntar la nivelul UE pentru fondurile cu capital de risc eligibile și pentru întreprinderile care le gestionează.

Regulamentul privind fondurile europene de antreprenoriat social (EuSEF): regulament care stabilește bazele unui pașaport voluntar la nivelul UE pentru schemele de investiții alternative eligibile care se concentrează pe întreprinderile sociale.

Securitizare: practică ce constă în punerea în comun a diferitor tipuri de active financiare nelichide, cum ar fi credite ipotecare, împrumuturi și contracte de leasing, și vânzarea acestora către investitori sub forma unor titluri de valoare lichide tranzacționabile, cum ar fi obligațiunile.

Semestrul european: ciclu anual care oferă un cadru pentru coordonarea politicilor economice ale statelor membre ale UE și pentru monitorizarea progreselor.

Sistem multilateral de tranzacționare: sistem autoreglat de tranzacționare a instrumentelor financiare, care oferă o alternativă la bursele tradiționale și care, spre deosebire de acestea, poate fi exploatat nu doar de un operator de piață autorizat, ci și de o societate de investiții.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit IV – Reglementarea piețelor și economia competitivă, condusă de domnul Alex Brenninkmeijer, membru al Curții. Auditul a fost condus de domnul Rimantas Šadžius, membru al Curții, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Mindaugas Pakštys, șef de cabinet, și Tomas Mackevičius, atașat în cadrul cabinetului; Marion Colonerus, manager principal; Anna Ludwikowska, coordonatoare; Athanasios Koustoulidis, Ezio Guglielmi, Nadiya Sultan și Karolina Beneš, auditori. Victoria Gilson și Richard Moore au oferit sprijin lingvistic.

Note

¹ Curtea de Conturi Europeană, pe baza Raportului anual al Băncii Centrale Europene pe 2017, p. 35.

² Raport final al Forumului la nivel înalt privind uniunea piețelor de capital, intitulat A New Vision for Europe’s Capital Markets, 10 iunie 2020.

³ Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”, COM(2020) 590 final din 24.9.2020.

⁴ Regulamentul (UE) 2017/825 și Regulamentul (UE) 2018/1671.

⁵ Sursa datelor: www.statista.com.

⁶ SEC(1998) 552 final, 31 martie 1998.

⁷ COM(2011) 870 final.

⁸ Raportul special nr. 17/2019 al Curții de Conturi Europene, punctul 20.

⁹ SWD(2015) 183 final.

¹⁰ IPO Watch Europe 2011 și IPO Watch Europe 2019.

¹¹ Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană 20192024.

¹² EUROFI Regulatory Update – Relaunching securitisation in the EU, aprilie 2020, p. 21.

¹³ Concluziile Consiliului privind aprofundarea uniunii piețelor de capital, 5 decembrie 2019.

¹⁴ OECD Report to G20 Finance Ministers and Central Bank Governors, septembrie 2015; Report of the Vienna Initiative Working Group on Capital Markets.

¹⁵ Raportul special nr. 17/2019 și Raportul special nr. 02/2020 ale Curții de Conturi Europene.

¹⁶ Financing a sustainable European Economy – Final report 2018.

¹⁷ SWD(2019) 99 final.

¹⁸ Cehia, Estonia, Ungaria, Polonia și România.

¹⁹ Raportul special nr. 16/2020 al Curții de Conturi Europene, punctele 49-50.

²⁰ Raportul special nr. 16/2020 al Curții de Conturi Europene, caseta 5.

²¹ Raportul special nr. 16/2020 al Curții de Conturi Europene, punctele 51 și 63 și recomandarea 4.

²² Report of the Vienna Initiative Working Group on Capital Markets p. 67.

²³ SRSS, Comisia Europeană: Technical assistance in the area of Capital Markets Union, prima versiune, aprilie 2017.

²⁴ A se vedea, de exemplu, buletinul statistic trimestrial nr. 76 din 2019 al Asociației europene a administratorilor de fonduri și de active (EFAMA), precum și Raportul statistic anual al ESMA pe 2020 și documentul Asociației luxemburgheze a fondurilor de investiții (ALFI) intitulat Global Fund Distribution 2019.

²⁵ COM(2018) 92 final.

²⁶ COM(2017) 147 final.

²⁷ Raportul grupului Giovannini intitulat Cross-Border Clearing and Settlement Arrangements in the European Union, noiembrie 2001.

²⁸ COM(2015) 468 final.

²⁹ Rețeaua internațională în domeniul educației investitorilor (INFE) a OCDE, International Survey of Adult Financial Literacy, 2020.

³⁰ Inițiativa de la Viena (12 martie 2018), Report by the Working Group on Capital Markets Union. http://vienna-initiative.com/resources/themes/vienna/wp-content/uploads/2018/03/VI-CMU-Working-Group-Final-Report-March-2018.pdf.

³¹ Procesul-verbal al reuniunii Comitetului de servicii financiare din 3 mai 2018.

³² https://eiah.eib.org/about/index.

³³ Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și interdicțiile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența) (JO L 172, 26.6.2019).

³⁴ COM(2018) 96 final.

³⁵ COM(2018) 89 final.

³⁶ COM(2015) 468 final, p. 30.

³⁷ Publicație a UE, Study on a new approach to business failure and insolvency, 2016.

³⁸ EPTF Report, 15 mai 2017.

³⁹ COM(2019) 8 final – Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE, 15 ianuarie 2019.

⁴⁰ COM(2020) 312 final.

⁴¹ Instrumentul 16 „Modalități de stabilire a obiectivelor” din cadrul Setului de instrumente pentru o mai bună legiferare.

⁴² Cartea verde privind crearea unei uniuni a piețelor de capital și https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/MEMO_15_5733.

⁴³ Ian Bell et al., „Relaunching securitisation in the EU”, în Eurofi Regulatory Update, aprilie 2020, p. 20 și 22-24.

⁴⁴ Comisia Europeană: Set de instrumente pentru o mai bună legiferare, Instrumentul nr. 41 privind mecanismele de monitorizare și indicatorii (https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/better-regulation-toolbox-41_en_0.pdf).

⁴⁵ Al șaptelea domeniu de intervenție – „consolidarea supravegherii” – a fost separat de domeniul „facilitarea investițiilor transfrontaliere” în evaluarea la jumătatea perioadei din 2017.

⁴⁶ Cele patru domenii sunt: 1) finanțarea întreprinderilor pe piețele de valori și pe cele de datorii, 2) finanțarea întreprinderilor inovatoare, a celor nou-înființate și a societăților necotate, 3) utilizarea piețelor de capital pentru a consolida capacitatea bancară, 4) stimularea participării investitorilor individuali.

⁴⁷ Indicatorii erau respinși dacă depășeau una dintre cele trei „linii roșii”: lipsa reproductibilității, lipsa acoperirii geografice și lipsa seriilor cronologice și a variațiilor de la o țară la alta.

⁴⁸ Articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1156.

⁴⁹ „Pentru a inspira și a motiva actorii publici și privați de pe piață să crească în continuare și să integreze piețele de capital în statele lor membre și în regiunile respective”

⁵⁰ Se face doar o referire generală la constatarea din Analiza stabilității și integrării financiare europene (EFSIR) din 2018, potrivit căreia țările din Europa Centrală, din Europa de Est și din Europa de Sud-Est reprezintă 8 % din PIB-ul UE, dar numai 3 % din piața de capital a acesteia.

⁵¹ În urma unui audit efectuat în 2018 de instituția supremă de audit din Suedia (NAO), s-a constatat că pierderile de venituri fiscale cauzate de aceste conturi ar putea ajunge la aproape 4 miliarde de euro (42 de miliarde de coroane suedeze).

⁵² Survey on the Access to Finance of Enterprises in the euro area, https://www.ecb.europa.eu/stats/ecb_surveys/safe/html/index.en.html.

⁵³ COM(2020) 281 final și COM(2020) 280 final.

⁵⁴ COM(2020) 282 final.

⁵⁵ COM(2020) 590.

⁵⁶ Sursa: InvestEurope, 2020.

⁵⁷ COM(2020) 281 final.

⁵⁸ Regulamentul (UE) 2017/1129.

⁵⁹ Regulamentul (UE) 2017/1129.

⁶⁰ COM(2019) 136 final și SWD(2019) 99 final.

⁶¹ Regulamentul (UE) 2017/825.

⁶² Regulamentele (UE) 2017/1991, 2017/2402, 2019/1238, 2019/1156, Directivele (UE) 2019/1160 și 2019/2162.

⁶³ COM(2018) 113.

⁶⁴ Directiva (UE) 2019/1023.

⁶⁵ COM(2020) 590.

⁶⁶ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32009H0784&from=EN.

⁶⁷ COM(2020) 282 final.

⁶⁸ Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de sprijin tehnic COM(2020) 409 final din 28 mai 2020.

⁶⁹ COM(2020) 590.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit/Demararea auditului	16.7.2019
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	5.8.2020
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	20.10.2020
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	9.11.2020

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020

PDF	ISBN 978-92-847-5426-7	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/906587	QJ-AB-20-023-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-5401-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/029870	QJ-AB-20-023-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2020.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor:

Figura 8: pictograme © 2010-2020 Freepik Company S.L. Toate drepturile rezervate.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.