Cauzele conexate C-103/18 şi C-429/18: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 martie 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Juzgado Contencioso-Administrativo n° 8 de Madrid, Juzgado Contencioso-Administrativo n° 14 de Madrid – Spania) – Domingo Sánchez Ruiz (C-103/18), Berta Fernández Álvarez şi alţii (C-429/18)/Comunidad de Madrid (Servicio Madrileño de Salud) (Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE – Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 5 – Noțiunea de „contracte sau de raporturi de muncă pe durată determinată succesive” – Nerespectarea de către angajator a termenului legal acordat pentru ocuparea definitivă a postului ocupat provizoriu de lucrătorul pe durată determinată – Prelungire implicită din an în an a raportului de muncă – Ocuparea aceluiași post de către un lucrător pe durată determinată în cadrul a două numiri consecutive – Noțiunea de „motive obiective” care justifică reînnoirea contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive – Respectarea motivelor de recrutare prevăzute de reglementarea națională – Examinare concretă arătând că reînnoirea succesivă a raporturilor de muncă pe durată determinată urmărește să acopere nevoi de personal permanente și durabile ale angajatorului – Măsuri de prevenire și, dacă este cazul, de sancționare a abuzurilor care rezultă din folosirea contractelor sau a raporturilor de muncă pe durată determinată succesive – Proceduri de selecție care vizează ocuparea definitivă a posturilor ocupate provizoriu de lucrători pe durată determinată – Transformarea statutului lucrătorilor pe durată determinată în „personal pe durată nedeterminată nepermanent” – Acordarea în favoarea lucrătorului a unei indemnizații echivalente cu cea plătită în caz de concediere abuzivă – Aplicabilitatea Acordului cadru cu privire la munca pe durată determinată, în pofida faptului că lucrătorul a consimțit la prelungirile succesive ale contractelor pe durată determinată – Clauza 5 punctul 1 – Lipsa obligației instanțelor naționale de a lăsa neaplicată o reglementare națională neconformă)