Mobilitatea în cadrul programului Erasmus+: milioane de participanți și numeroase forme de valoare adăugată europeană, dar măsurarea performanței mai trebuie ameliorată

Sinteză

Ce este Erasmus+?

I

Erasmus+ (denumit în continuare „programul”) este un program al UE de sprijinire a acțiunilor în domeniul educației și formării, al tineretului și al sportului, fiind dotat cu un buget total de 16,45 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. Scopul său este de a oferi cursanților și personalului posibilitatea de a dobândi competențe și de a beneficia de o dezvoltare personală, socioeducațională și profesională prin intermediul studiilor, al formării profesionale, al experiențelor de muncă sau al voluntariatului în străinătate. De asemenea, programul urmărește să amelioreze calitatea și să stimuleze inovarea, excelența și internaționalizarea în organizațiile active în aceste trei domenii.

II

Un obiectiv de nivel mai înalt al programului Erasmus+ este acela de a ajuta țările europene să își modernizeze și să își îmbunătățească sistemele de educație și formare, consolidând rolul acestora de vectori esențiali pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă, competitivitate, inovare și coeziune socială.

III

Programul Erasmus+ acoperă învățământul superior, educația și formarea profesională (EFP), învățământul preuniversitar, educația adulților, tineretul și sportul. Activitățile și proiectele care pot fi finanțate prin Erasmus+ sunt încadrate în diferite acțiuni-cheie. Programul este pus în aplicare în principal (80 %) în cadrul gestiunii indirecte, de către agenții naționale.

Ce a auditat Curtea?

IV

Curtea a evaluat performanța și valoarea adăugată europeană a programului, concentrându-se pe acțiunea-cheie 1 – Mobilitatea persoanelor în scop educațional (denumită în continuare „Mobilitatea Erasmus+” sau „Mobilitatea”) în ceea ce privește domeniul educației și formării, această acțiune reprezentând mai mult de jumătate din bugetul alocat programului pentru perioada 2014-2020. Până în ianuarie 2018, au beneficiat de o astfel de mobilitate peste 2,3 milioane de cursanți și practicieni.

Care au fost constatările Curții?

V

Concluzia de ansamblu a Curții este că programul Erasmus+ este o marcă binecunoscută a UE, care se bucură de succes. Programul generează numeroase forme de valoare adăugată europeană, care depășesc cerințele legale. Erasmus+ joacă un rol esențial în construirea mobilității în scop educațional în străinătate și are un efect pozitiv asupra atitudinilor participanților față de UE. Țările nu ar putea obține astfel de rezultate acționând individual.

VI

În special, Curtea a constatat că:

1. Mobilitatea Erasmus+ aduce o valoare adăugată europeană sub numeroase forme care se adaugă la cele prevăzute de temeiul juridic, cum ar fi o abordare strategică a mobilității, consolidarea sentimentului de identitate europeană și multilingvismul;
2. majoritatea țintelor stabilite pentru indicatorii definiți în temeiul juridic sunt pe cale de a fi atinse. Cu toate acestea, indicatorii respectivi nu sunt aliniați pe deplin la obiectivele generale și specifice stabilite în regulament, ceea ce îngreunează măsurarea performanței. Indicatorii calitativi se bazează în mare măsură pe percepțiile participanților, colectate prin intermediul unor interviuri și sondaje;
3. Erasmus+ introduce numeroase inovații în vederea simplificării administrative a Mobilității, dar procesele de depunere a candidaturilor și de raportare rămân complexe;
4. mecanismul inovator de garantare a împrumuturilor pentru studenți nu a produs rezultatele scontate, ceea ce a determinat Comisia să realoce fondurile respective.

Care sunt recomandările Curții?

VII

Curtea recomandă Comisiei, în special:

1. să propună elemente suplimentare de valoare adăugată europeană atunci când concepe și pune în aplicare viitorul program Erasmus. Toate elementele de valoare adăugată europeană ar trebui să beneficieze de prioritate în etapa de evaluare inițială a proiectelor, să fie monitorizate și să facă obiectul unei raportări;
2. să elaboreze în continuare indicatori care să contribuie la evaluarea măsurii în care obiectivele generale și specifice ale programului au fost îndeplinite și să acorde prioritate performanței în alocarea fondurilor;
3. să simplifice și mai mult sistemul, cu scopul de a reduce sarcina administrativă și de a înlesni, pentru beneficiari și pentru participanții individuali, procesul de depunere a candidaturilor și procesul de raportare, și să mențină sumele forfetare, ratele forfetare și costurile unitare, dar să ajusteze cuantumurile granturilor atunci când este necesar. De asemenea, Comisia ar trebui să îmbunătățească instrumentele informatice și să continue informatizarea procedurilor;
4. să promoveze introducerea mobilității elevilor în acțiunea-cheie 1 și să aibă în vedere aplicarea unui grad mai mare de flexibilitate pentru doctoranzi;
5. să evalueze posibilitatea de a reintroduce finanțarea pentru predarea limbilor străine în mod tradițional, în clasă;
6. să propună modificări adecvate pentru ca Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți să se aplice și în cazul mobilității doctoranzilor și a studenților din primul ciclu universitar.

Introducere

01

Programul Erasmus+ sprijină acțiuni în domeniul educației și formării, al tineretului și al sportului, fiind dotat cu un buget total de 16,45 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. Scopul său este de a oferi cursanților și personalului posibilitatea de a dobândi competențe și de a beneficia de o dezvoltare personală, socioeducațională și profesională prin intermediul studiilor, al formării profesionale, al experiențelor de muncă sau al voluntariatului în străinătate. De asemenea, programul urmărește să amelioreze calitatea și să stimuleze inovarea, excelența și internaționalizarea organizațiilor în aceste trei domenii. Un alt obiectiv al programului Erasmus+ este acela de a ajuta țările europene să își modernizeze și să își îmbunătățească sistemele de educație și formare, consolidând rolul acestora de vectori esențiali pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă, competitivitate, inovare și coeziune socială.

02

În conformitate cu regulamentul de instituire¹ (denumit în continuare „regulamentul”), programul contribuie, printre altele, la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020², inclusiv a obiectivului principal din domeniul educației. De asemenea, programul contribuie la realizarea obiectivelor cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării („ET 2020”), inclusiv a criteriilor de referință corespunzătoare³.

03

Erasmus+ regrupează programele din perioada 2007-2013 într-un singur program. Activitățile și proiectele pe care le finanțează sunt încadrate în diferite acțiuni-cheie, așa cum se arată în figura 1.

04

Comisia Europeană (Direcția Generală Educație, Tineret, Sport și Cultură) este responsabilă în ultimă instanță de punerea în aplicare a programului Erasmus+. Ea este cea care administrează bugetul și stabilește prioritățile, țintele și criteriile. De asemenea, Comisia ghidează și monitorizează punerea in aplicare a programului și asigură urmărirea și evaluarea acestuia la nivel european. Totodată, Comisia Europeană este responsabilă de supravegherea și de coordonarea structurilor care se ocupă de punerea în aplicare a programului la nivel național.

05

Punerea în aplicare a programului Erasmus+ se bazează în mare măsură (80 %) pe gestiunea indirectă (a se vedea figura 2). Comisia Europeană deleagă punerea în aplicare către agențiile naționale instituite în fiecare țară din program. Agențiile naționale sunt responsabile de gestionarea tuturor etapelor din ciclul de viață al proiectelor. Aceste agenții sunt desemnate de către autoritatea națională (autoritățile naționale), care numește (numesc) și un organism de audit independent, în conformitate cu Regulamentul financiar.

06

Partea din program pentru care UE a alocat bugetul cel mai mare este reprezentată de acțiunea-cheie 1. Aceasta constă în proiecte de mobilitate destinate cursanților și personalului din învățământul superior, din sistemul de educație și formare profesională și din sistemul de educație pentru adulți, precum și personalului din învățământul preuniversitar și tinerilor. În plus, acțiunea-cheie 1 acoperă programele de masterat în cotutelă Erasmus Mundus și împrumuturile Erasmus+ pentru masteranzi.

07

Mobilitatea în scop educațional prevăzută de acțiunea-cheie 1 (acțiunea de a se deplasa fizic în altă țară decât țara de reședință, în vederea efectuării de studii, formare sau alt tip de învățare non-formală sau informală, a se vedea exemplele din anexa I) este destinată să îmbunătățească nivelul competențelor și al abilităților de bază, punând un accent deosebit pe relevanța acestora pentru piața forței de muncă și pe contribuția lor la o societate coezivă. În plus, Mobilitatea este un mijloc important de promovare a incluziunii persoanelor care provin din medii defavorizate.

08

Figura 3 prezintă modul în care este distribuit bugetul între diferitele părți ale programului.

09

Țările care participă la programul Erasmus+ se împart în două grupe, prezentate în figura 4:

1. țările din program: statele membre ale UE, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Turcia;
2. 145 de țări partenere (țări vecine și țări din restul lumii).

Sfera și abordarea auditului

10

Curtea a evaluat performanța și valoarea adăugată europeană a programului Erasmus+. Auditul s-a concentrat pe acțiunea-cheie 1 (Mobilitatea) în domeniul educației și formării, care reprezintă mai mult de jumătate din bugetul alocat programului. Proiectele din cadrul acțiunilor-cheie 2 și 3 au o perioadă de implementare de mai mulți ani și, în cea mai mare parte, se aflau în 2017 în etapa de implementare și/sau de contractare.

11

În special, Curtea a examinat dacă:

1. Mobilitatea Erasmus+ aduce valoarea adăugată europeană preconizată;
2. rezultatele Mobilității Erasmus+ sunt măsurate în mod corespunzător;
3. inovațiile introduse de Mobilitatea Erasmus+ au contribuit la îmbunătățirea programului.

12

În vederea vizitelor de audit, Curtea a selectat cinci țări din program: Estonia, Norvegia, Polonia, România și Spania. Au fost utilizate următoarele criterii de selecție a țărilor: (i) numărul de participanți pe care aceste țări îi primesc sau pe care îi trimit în străinătate; (ii) o țară care primește și care trimite un număr relativ scăzut de participanți; (iii) distribuția geografică în UE și (iv) o țară din afara UE.

13

Probele au fost obținute din următoarele surse:

1. interviuri desfășurate cu părți interesate din cadrul programului Erasmus+, inclusiv:
   1. personal din cadrul Comisiei Europene și al Fondului European de Investiții (FEI) responsabil de gestionarea programului Erasmus+;
   2. agenții naționale, autorități naționale, beneficiari și participanți din cele cinci țări din program care au fost selectate;
2. o examinare a documentației și a procedurilor referitoare la Erasmus+;
3. o analiză de date, inclusiv evaluarea intermediară a Erasmus+ pentru perioada 2014-2016⁴. Această evaluare a fost publicată la 31 ianuarie 2018, după încheierea perioadei de audit. Curtea a examinat acest document esențial și a constatat că, în cea mai mare parte, acesta corobora constatările sale. Prezentul raport conține trimiteri la evaluarea intermediară și la constatările acesteia, după caz.

Observații

Mobilitatea Erasmus+ creează mai multe forme de valoare adăugată europeană decât cele prevăzute de regulament

Mobilitatea Erasmus+ aduce valoarea adăugată europeană cerută de regulament

14

Programul trebuie să sprijine numai acele acțiuni și activități care prezintă o valoare adăugată europeană potențială și, în special, pe acelea care: au un caracter transnațional, în special cu privire la mobilitate și la cooperarea care vizează realizarea unui impact sistemic sustenabil; prezintă complementaritate și sinergii cu alte programe și politici la nivel național, internațional și la nivelul Uniunii și aduc o contribuție la utilizarea efectivă a instrumentelor de transparență și recunoaștere ale Uniunii⁵.

Caracterul transnațional și impactul sistemic

15

Caracterul transnațional există prin definiție. Studiile, formarea profesională sau stagiile în străinătate sunt condiția sine qua non a activităților de mobilitate din cadrul acțiunii-cheie 1: este vorba despre o mobilitate a persoanelor, care se deplasează în altă țară pentru a studia, pentru a urma un stagiu sau un curs de formare profesională, pentru a efectua un stagiu de observare directă la locul de muncă (job-shadowing) sau pentru a preda. Până în ianuarie 2018, în sectorul educației și formării și în sectorul tineretului au beneficiat de o astfel de mobilitate Erasmus+ peste 2,3 milioane de cursanți și practicieni⁶. În figura 5 este indicat, pe țări, numărul de participanți care au beneficiat de o mobilitate Erasmus+ în perioada 2014-2016.

16

Mobilitatea, prin natura sa, „vizează” obținerea unui impact sistemic asupra sistemelor de educație și formare din țările din program și din țările partenere⁷. În acest stadiu, instituțiile și școlile vizitate nu erau încă în măsură să demonstreze un efect sistemic specific al proiectelor lor fie la nivelul instituției/școlii respective, fie la nivel național.

17

Comisia recunoaște că efectul sistemic asupra sistemelor de educație și formare este „mai puțin vizibil” și că „dovezile cu privire la valorificarea rezultatelor proiectelor de către factorii de decizie nu sunt întotdeauna clare, la fel cum nu este clară nici implicarea efectivă a acestora din urmă atunci când nu sunt incluși în proiectul în sine”⁸, afirmând că „există numai dovezi empirice că programul schimbă abordările instituțiilor referitoare la pedagogie și la grupurile lor țintă”⁹.

18

Într-adevăr, astfel cum se menționează în temeiul juridic, nu există obligația ca proiectele individuale să aibă un impact sistemic. Întrucât rezultatul cumulativ al acestor proiecte este cel care ar trebui să contribuie la realizarea unui impact sistemic, rezultă că un astfel de impact poate fi vizibil doar la sfârșitul programului. Ghidul programului prevede că „[p]e termen lung, se preconizează că efectul combinat al mai multor mii de proiecte sprijinite în cadrul acestei acțiuni-cheie va avea un impact asupra sistemelor de educație, formare și tineret din țările participante, stimulând astfel reforme strategice”¹⁰.

Complementaritatea și sinergia cu alte programe și politici

19

Complementaritatea și sinergia cu alte programe și politici ar trebui să fie asigurate, în principal, prin contribuția programului Erasmus+ la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivelor principale în domeniul educației. De asemenea, programul ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării (criteriile de referință în materie de mobilitate prevăzute de „ET 2020”)¹¹.

20

Programul Erasmus+ contribuie într-adevăr la criteriile de referință în materie de mobilitate, dar nu există nicio legătură aparentă între acțiunea-cheie 1 și indicatorul aferent obiectivului principal din domeniul educației definit în anexa I la regulament, așa cum se explică la punctele 57 și 58 de mai jos.

21

Comisia a descris legătura dintre programul Erasmus+ și Strategia Europa 2020 și dintre Erasmus+ și ET 2020 după cum urmează: „Programul are ca scop stimularea competențelor, a capacității de inserție profesională și a modernizării sectoarelor educației, formării și tineretului și sprijină acțiuni, proiecte de cooperare și instrumente legate de prioritățile de politică ale ET 2020. În acest mod, programul contribuie totodată la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, în special a recomandărilor specifice adresate fiecărei țări în domeniul educației și formării. De investițiile din cadrul programului Erasmus+ vor beneficia persoane fizice, instituții și societatea în ansamblu. Astfel, aceste investiții contribuie la ocuparea locurilor de muncă, la creșterea economică și la competitivitate și consolidează prosperitatea și incluziunea socială”¹².

22

În țările din program vizitate, Curtea a constatat că măsurile de mobilitate stimulează într-adevăr dezvoltarea competențelor și capacitatea de inserție profesională, în special în sectorul EFP. La nivel de program, evaluarea intermediară conține dovezi potrivit cărora cursanții din învățământul superior și din sistemul EFP care au participat la mobilități au perspective salariale și de ocupare a unui loc de muncă mai bune decât cursanții care nu au participat la astfel de acțiuni, dar trebuie precizat că, până în prezent, o mare parte dintre aceste dovezi se referă la programele anterioare.

23

Feedbackul din partea participanților pune în evidență un nivel foarte ridicat de satisfacție cu privire la mobilitatea Erasmus+ și la efectul acesteia asupra capacității lor de inserție profesională. De exemplu, conform datelor din ianuarie 2018, 93,8 % dintre respondenți au declarat că și-au îmbunătățit competențele-cheie. 93 % dintre participanții din categoria personalului au declarat că au învățat noi bune practici și 75 % au afirmat că au revenit cu deprinderi practice relevante pentru postul lor actual. 79,1 % au declarat că și-au sporit șansele de angajare¹³. Un astfel de feedback, deși informativ și încurajator, poate fi subiectiv (a se vedea punctele 80-82).

24

Raportul anual pe 2015 referitor la programul Erasmus+ descrie legătura dintre acesta și alte evoluții ale politicilor UE, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice (educație și formare pentru a relansa ocuparea forței de muncă și creșterea) și arată că „pe tot parcursul anului 2015, Erasmus+ a pus în aplicare agendele de politici existente ale UE care urmăresc promovarea unei mobilități în scop educațional favorabile incluziunii și promovarea cooperării între diferitele părți interesate implicate din sectoarele educației, formării și tineretului”¹⁴.

25

Unele state membre utilizează alte fonduri ale UE pentru a finanța acțiuni de mobilitate prin intermediul mecanismelor Erasmus+. De exemplu, în 2016, Polonia și-a adaptat programul operațional aferent Fondului social european (FSE) pentru a finanța participarea la programul Erasmus+ a 2 500 de participanți din învățământul preuniversitar și a 17 200 de participanți din sistemul EFP. Cursanții proveniți din medii defavorizate beneficiază, de asemenea, de fonduri suplimentare acordate prin FSE.

Contribuția la o utilizare eficace a instrumentelor de transparență și de recunoaștere ale Uniunii

Transparența

26

Ghidul programului prevede că „[a]ctivitățile de diseminare și exploatare a rezultatelor sunt o modalitate de a pune în valoare activitățile desfășurate ca parte a proiectului Erasmus+. Schimbul de rezultate, de lecții învățate și de concluzii, dincolo de cadrul organizațiilor participante, va permite unei comunități mai largi să beneficieze de o activitate care a primit finanțare din partea UE”¹⁵.

27

Peste 80 de povești de succes au fost puse în centrul atenției pe platformele de difuzare ale DG EAC destinate programului Erasmus+. Au fost pregătite 120 de fișe informative și au fost produse 10 materiale video legate de poveștile de succes selectate în 2015 și în 2016, acțiuni care au crescut și mai mult vizibilitatea acestor proiecte. Acestea au fost promovate prin intermediul platformelor de comunicare socială, al site-urilor web și al buletinului informativ al DG EAC, precum și în cadrul unor evenimente. În 2017, Comisia a început să publice lunar un buletin informativ electronic referitor la Erasmus+, care conține o serie de povești de succes. Erasmus+ este cea mai urmărită pagină Facebook specifică a unei direcții generale din cadrul Comisiei (cu aproape 300 000 de abonați).

28

O nouă platformă (VALOR – sau „platforma de diseminare a rezultatelor proiectelor”) a fost creată pentru programul Erasmus+ cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu asupra proiectelor finanțate în cadrul programului și de a pune în evidență exemple de bune practici și povești de succes. Platforma pune la dispoziție produse, materiale și realizări intelectuale rezultate în urma proiectelor finanțate. Aceasta permite accesul liber pe internet la descrieri, la rezultate și la date de contact pentru toate proiectele finanțate în cadrul programului Erasmus+, precum și pentru unele dintre proiectele finanțate în cadrul programelor precedente.

29

Curtea a identificat probe care arată că cele cinci țări vizitate și Comisia sunt foarte active în difuzarea rezultatelor proiectelor lor.

Recunoașterea

30

Erasmus+ încurajează recunoașterea creditelor obținute în cadrul mobilității. Beneficiarii și participanții întâlniți în cursul auditului efectuat de Curte consideră că recunoașterea creditelor nu constituie o problemă. În 2016, a fost raportată o rată de recunoaștere de 100 % (față de 73 % în 2013) pentru învățământul superior și o rată de 77 % pentru EFP¹⁶. Necesitatea de a obține credite garantează asiduitatea cursanților pe parcursul mobilității lor.

31

În contextul EFP, sistemul Europass permite certificarea caracterului internațional al formării și oferă angajatorilor potențiali o asigurare suplimentară, contribuind astfel la capacitatea de inserție profesională a cursanților din sistemul EFP.

Programul Erasmus+ oferă și alte forme de valoare adăugată europeană

32

Valoarea adăugată europeană a programului Erasmus+ poate fi definită ca reprezentând efectul pozitiv adus de program, efect care nu s-ar fi produs în lipsa acestuia. Pe baza acestei definiții, Curtea a identificat și alte forme de valoare adăugată europeană adusă de Mobilitate, dincolo de cele urmărite prin regulament.

Sistemul cartelor

33

Toate instituțiile de învățământ superior din țările participante la program (atât instituțiile de trimitere, cât și instituțiile de primire) trebuie să obțină Carta Universitară Erasmus. Această cartă, dezvoltată în cadrul programului precedent, constituie o garanție, la nivel european, a calității cursurilor propuse. Nicio țară nu ar fi capabilă să creeze singură un astfel de sistem. Curtea a identificat cazuri de universități care solicitaseră carta doar ca să o poată prezenta ca marcă de calitate. Programul Erasmus+ a dezvoltat recunoașterea creditelor obținute în cadrul unei mobilități. Carta a facilitat foarte mult acest proces.

34

Erasmus+ încurajează instituțiile EFP să își depună candidatura pentru a obține Carta EFP (denumită și „Carta VET”). În mod similar, această cartă creată recent este o garanție de calitate și sporește reputația și atractivitatea instituției EFP care o deține. Curtea a identificat, de asemenea, cazuri de instituții EFP care solicitaseră Carta EFP doar ca să o poată prezenta ca marcă de calitate.

O rețea de cooperare și de armonizare a programelor universitare

35

Mobilitatea a contribuit la încurajarea cooperării între universități, prin crearea unor birouri internaționale, la care se adaugă un sistem de documente și instrumente standard destinate să vină în sprijinul mobilității studenților și a personalului. Programele universitare au fost modificate cu scopul de a se facilita mobilitatea studenților, semestrele, perioadele de studiu și disponibilitatea cursurilor fiind sincronizate între diferitele țări. Această cooperare facilitează de asemenea transferul de credite și recunoașterea reciprocă a modulelor finalizate și a diplomelor obținute în perioada de mobilitate.

36

În sectorul învățământului superior și în sectorul EFP, instituțiile de trimitere și cele de primire încheie așa-numitele „contracte de studii”. Acestea sunt o formă de garanție instituționalizată care asigură recunoașterea creditelor obținute în cadrul mobilității. Semnarea unui contract de studii este un important indicator predictiv pentru recunoașterea ulterioară a mobilității¹⁷.

37

În cazul proiectelor pe care Curtea le-a vizitat, mobilitatea personalului din învățământul superior și din învățământul preuniversitar și a cursanților din sistemul EFP a dus la o cooperare și la schimburi ulterioare în afara cadrului Erasmus+.

O abordare strategică privind mobilitatea

38

În cadrul programului Erasmus+, aprobarea proiectelor de mobilitate este solicitată de instituțiile de învățământ superior sau de instituțiile și școlile EFP, iar nu de către cursanți sau cadre didactice. Este vorba despre o schimbare majoră față de programele anterioare care, în opinia Curții, contribuie la dezvoltarea instituțională. De asemenea, această schimbare este în beneficiul instituțiilor de învățământ superior, care trebuie să propună și să pună în aplicare o strategie de internaționalizare. Furnizorii EFP și școlile EFP trebuie să elaboreze un plan de dezvoltare europeană, în care să descrie modul în care proiectul de mobilitate propus corespunde necesităților instituției și este util dezvoltării generale a acesteia.

39

Această abordare strategică contribuie la asigurarea adeziunii conducerii la obiectivele proiectului respectiv, precum și la menținerea pe termen mai lung a legăturilor și a know-how-ului, creând astfel o valoare adăugată mai durabilă.

Valoarea adăugată europeană adusă de mobilitatea personalului didactic

40

Cadrele didactice care au participat la o mobilitate ar trebui, la întoarcere, să pună în practică ceea ce au învățat. De exemplu, cadre universitare din Estonia și membri ai personalului EFP din Polonia au declarat că și-au utilizat în instituțiile de origine experiența pe care au dobândit-o în cadrul mobilității.

Multilingvismul

41

Unul dintre obiectivele specifice ale programului este îmbunătățirea predării și a învățării limbilor străine și promovarea diversității lingvistice a UE. Competențele lingvistice contribuie la mobilitate, la capacitatea de inserție profesională și la dezvoltarea personală a cetățenilor europeni.

42

Unul dintre indicatorii prevăzuți în anexa I la regulament este procentul de participanți care declară că și-au îmbunătățit competențele lingvistice. Scorul obținut pentru acest indicator este de peste 96 %¹⁸ (a se vedea însă și punctul 81). Mobilitatea în străinătate est esențială pentru obținerea unui astfel de scor.

43

Insuficiența competențelor lingvistice poate constitui un obstacol pentru cursanții care participă la o mobilitate, în special pentru cei din afara sectorului învățământului superior. Interviurile desfășurate de Curte cu diferiți participanți au arătat că, în special în sectorul EFP, insuficiența competențelor lingvistice poate reprezenta un obstacol pentru participanți și poate compromite o mobilitate de stagiu care conduce în mod direct la ocuparea unui loc de muncă. De exemplu, insuficiența competențelor lingvistice i-a împiedicat pe cursanții EFP din Spania întâlniți de Curte să obțină un loc de muncă la sfârșitul mobilității lor în Berlin. Respondenții la consultarea publică deschisă aflată la baza evaluării intermediare au citat barierele lingvistice ca fiind cele mai frecvente obstacole în calea realizării obiectivelor programului¹⁹.

Mobilitatea transfrontalieră și mobilitatea internațională

44

Mobilitatea este o componentă importantă a strategiei în materie de educație în majoritatea țărilor. De exemplu, Norvegia și-a fixat drept obiectiv ca 20 % dintre studenți să participe la o mobilitate transfrontalieră, Estonia a creat un portal – StudyinEstonia – pentru a atrage studenți străini, iar Spania ar dori să coopereze mai intens cu America de Sud, acordând un sprijin pentru înființarea unor birouri internaționale și pentru consolidarea capacităților. Erasmus+ reprezintă un mijloc și un model foarte important în acest sens (a se vedea figura 5).

Programul Erasmus+ ca parte a politicilor de vecinătate și de dezvoltare ale UE

45

Astfel cum se prevede în diferite instrumente externe²⁰, bugetul UE pune la dispoziție fonduri în cadrul programului Erasmus+ în vederea promovării dimensiunii internaționale a învățământului superior. Această finanțare este alocată pentru acțiuni de mobilitate în scop educațional între țările din program și țările partenere. Acțiunile de mobilitate a studenților și a personalului între țările din program și țările partenere, finanțate prin alocări de la ICD, se axează pe domenii relevante pentru o dezvoltare sustenabilă și favorabilă incluziunii a țărilor în curs de dezvoltare²¹.

46

În acest mod, Erasmus+ este o formă de diplomație și de „putere discretă” exercitată de UE, reprezentând o valoare adăugată europeană de natură politică. Politicile de dezvoltare și de vecinătate sunt puse în aplicare prin intermediul programului, în special în cadrul mobilității în învățământul superior cu țările partenere (a se vedea figura 5).

47

În cadrul programului precedent, proiectele de acest tip erau evaluate la nivelul UE. În cadrul Erasmus+, proiectele sunt evaluate în fiecare țară din program. Această abordare poate conduce la o scădere a calității, întrucât în fiecare țară se selectează un număr minim de proiecte.

Creșterea proeminenței și a prestigiului EFP

48

17 % din bugetul total al programului Erasmus+ este alocat educației și formării profesionale. Se vine astfel în completarea fondurilor limitate care sunt disponibile la nivel național pentru schimburile de cursanți, de cadre didactice și de personal în domeniul EFP. În plus, schimburile de cursanți EFP contribuie la sporirea atractivității și a prestigiului atât în cazul instituțiilor EFP, cât și la nivelul întregului domeniu al educației și formării profesionale. Din ce în ce mai mulți cursanți și membri ai personalului participă la mobilitatea EFP (a se vedea figura 7).

EFP aduce programul Erasmus+ mai aproape de o mai mare varietate de cetățeni

49

Includerea sectorului EFP în Erasmus+ aduce acest program mai aproape de o mai mare varietate de cetățeni și permite acoperirea unei game mai largi de domenii mai puțin academice (de exemplu, domeniul alimentației sau al tinichigeriei). În plus, includerea acestor discipline în cadrul programului Erasmus+ oferă cursanților proveniți din medii defavorizate posibilitatea de a beneficia de mobilitate. Înainte de a participa la o mobilitate Erasmus+, o mare parte dintre cursanții EFP întâlniți nu călătoriseră niciodată în afara țării lor, uneori nici măcar în afara regiunii de origine. În anexa II sunt prezentate exemple de tipuri de mobilitate în sectorul EFP în școlile/țările vizitate.

Consolidarea sentimentului de identitate europeană.

50

Participanții la mobilitate întâlniți în cadrul auditului au afirmat că această participare le-a consolidat sentimentul unei identități europene. De asemenea, în urma evaluării intermediare s-a constatat că participarea la o mobilitate Erasmus+ a favorizat dezvoltarea unui sentiment de „apartenență europeană” (cu 19 % mai mult decât în cazul celor care nu au participat la o mobilitate). În plus, publicul larg percepe programul, și mobilitatea în special (întrucât este partea cea mai vizibilă), ca fiind unul dintre pilonii identității europene și un beneficiu concret adus de UE cetățenilor săi. Erasmus+ se numără printre cele mai cunoscute mărci ale UE.

51

Programul generează astfel numeroase forme de valoare adăugată europeană, care depășesc cerințele legale. Erasmus+ joacă într-adevăr un rol esențial în construirea mobilității în scop educațional în străinătate și are un efect foarte favorabil asupra atitudinilor participanților față de UE. Țările nu ar putea obține astfel de rezultate acționând individual.

Măsurarea performanței Mobilității Erasmus+ prezintă deficiențe în anumite domenii esențiale

52

Gestionarea eficace a performanței, inclusiv evaluarea și monitorizarea, presupune elaborarea unor indicatori de performanță specifici, măsurabili și realiști, care să poată fi măsurați în timp și care să reflecte logica intervenției²². Această logică de intervenție este ilustrată în figura 8.

53

Obiectivele generale ale programului Erasmus+ în domeniul educației și formării sunt să contribuie la realizarea: obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivului principal din domeniul educației; a obiectivelor cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării (ET 2020), inclusiv a criteriilor de referință corespunzătoare; a unei dezvoltări sustenabile a țărilor partenere în domeniul învățământului superior; și a promovării valorilor europene în conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană²³. Obiectivele specifice pentru educație și formare care sunt relevante pentru mobilitatea din cadrul acțiunii-cheie 1 sunt prevăzute la articolul 5.

Țintele specifice sunt pe cale de a fi atinse, dar unii indicatori nu sunt aliniați pe deplin la obiectivele generale și specifice stabilite în regulament

Unii dintre indicatorii stabiliți în regulament trebuie ameliorați, astfel încât să fie mai utili pentru cadrul de evaluare a performanței

54

Programul dispune de un set de indicatori pentru evaluarea sa²⁴. Aceștia sunt descriși ca „măsurabili și relevanți”²⁵ și ca având „scopul de a analiza măsura în care au fost îndeplinite obiectivele generale și specifice ale programului”²⁶. Indicatorii stabiliți pentru Mobilitatea prevăzută de acțiunea-cheie 1 sunt prezentați în figura 9.

55

Curtea a examinat dacă acești indicatori sunt adecvați. Comisia susține că „programul este pe cale să atingă sau să depășească marea majoritate a țintelor”.

Nu este clar modul în care proiectele finanțate din cadrul Mobilității contribuie la îndeplinirea obiectivului principal în domeniul educației stabilit în Strategia Europa 2020

56

Indicatorii din Strategia Europa 2020 au fost stabiliți de către Consiliu. Potrivit Comisiei, „[i]ndicatorii legați de obiectivul principal în domeniul educației stabilit în Strategia Europa 2020, și anume procentul de persoane cu studii superioare și reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii, au înregistrat progrese constante […]. În 2016, această rată a fost de 10,8 % în UE²⁷, cu două zecimale sub nivelul din 2015 […]. În același timp, procentul mediu de populație cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani cu studii superioare a crescut cu trei zecimale, ajungând la 39,0 %²⁸ în 2016²⁹”.

57

Nu este însă clar modul în care proiectele finanțate în cadrul Mobilității contribuie la îndeplinirea acestor obiective principale în domeniul educației. În plus, chiar și în cazul în care există o astfel de contribuție, ea nu poate fi distinsă de cea a celorlalte acțiuni naționale și ale UE și nu poate fi măsurată separat.

58

Prin urmare, nu există nicio legătură aparentă între Mobilitate, sau chiar între programul Erasmus+ în ansamblul său, pe de o parte, și indicatorii aferenți obiectivului principal în domeniul educației, pe de altă parte. Acești indicatori ai Strategiei Europa 2020 nu sunt aliniați la obiectivele generale și specifice stabilite în regulament, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (2).

Întrucât criteriul de referință privind mobilitatea conține doar rezultate parțiale, acesta nu este măsurat în mod corespunzător

59

În 2011, statele membre s-au pus de acord cu privire la criteriul de referință al UE pentru mobilitatea în învățământul superior³⁰: potrivit acestuia, în 2020, cel puțin 20 % din absolvenții de învățământ superior ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare legată de învățământul superior (inclusiv stagii într-un mediu profesional) în străinătate.

60

Totodată, statele membre au stabilit un criteriu de referință pentru mobilitatea în scop educațional în sectorul EFP: astfel, până în 2020, cel puțin 6 % din absolvenții EFP ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare legată de EFP (inclusiv stagii într-un mediu profesional) în străinătate.

61

Mobilitatea în învățământul superior în cadrul programului Erasmus+ este un factor motrice esențial pentru îndeplinirea criteriului de referință pentru mobilitatea în acest sector. Criteriul de referință privind mobilitatea este legat în mod clar de acțiunea-cheie 1. Erasmus+ nu este însă singurul program care contribuie la mobilitate. Prin urmare, contribuția sa nu poate fi identificată cu claritate.

62

În plus, potrivit unei analize realizate de Centrul de cercetare privind învățarea pe tot parcursul vieții (CRELL), este disponibilă doar o foarte mică parte din datele care stau la baza acestui criteriu de referință³¹ și acestea nu sunt comparabile la scară europeană³². Așadar, rezultatele pentru acest indicator nu sunt exacte.

63

Realizarea unei evaluări exhaustive a nivelului de mobilitate în sectorul EFP nu este posibilă din cauza disponibilității limitate a datelor. Eurostat a realizat un sondaj-pilot pentru a evalua mobilitatea în scop educațional în cadrul EFP, sondaj finalizat la sfârșitul anului 2015. Rezultatele au arătat că, în cele 17 țări din program care au participat la sondaj, aproximativ 3,1 % dintre cursanții EFP luaseră parte la mobilitatea în scop educațional.

64

Întrucât acest indicator conține doar rezultate parțiale, el nu este măsurat în mod corespunzător.

Indicatorii cantitativi (generali) oferă informații utile, dar unele definiții trebuie să fie armonizate și îmbunătățite

65

Acești indicatori se referă în mod specific la Mobilitate și fac obiectul raportării și al monitorizării de către Comisie. Progresele înregistrate (conform situației de la sfârșitul anului 2016) în direcția țintelor fixate pentru acești indicatori în Programul anual de activitate al DG EAC sunt rezumate în figura 10.

66

Mobilitatea Erasmus+ promovează incluziunea cursanților cu mai puține oportunități. Nu este clar motivul pentru care indicatorul prevăzut de temeiul juridic grupează acești participanți cu persoanele cu nevoi speciale. În plus, potrivit Raportului anual pe 2016 referitor la Erasmus+, „programul continuă să combată obstacolele în calea mobilității devenind mai inclusiv pentru persoanele provenind din medii defavorizate și pentru cele cu nevoi speciale”³³. Prin urmare, această terminologie nu este folosită în mod consecvent.

67

Aproape 205 000 de participanți cu mai puține oportunități sau provenind din medii defavorizate au beneficiat de programul Erasmus+, luând parte la activități de mobilitate transnațională în perioada 2014-2017³⁴. Mobilitatea Erasmus+ a oferit noi experiențe în străinătate pentru numeroase persoane care nu ar fi putut altfel să și le permită.

68

Definiția a ceea ce înseamnă „defavorizat/cu mai puține oportunități” diferă în funcție de țările din program. De exemplu, în Spania, toți beneficiarii care primesc o bursă de studii acordată de stat sunt incluși în această categorie. Într-adevăr, potrivit datelor Comisiei, peste 35 % din participanții la mobilitate proveniți din medii defavorizate sunt din Spania.

69

În consecință, rezultatele pentru acest indicator nu permit o comparație precisă a acestui tip de mobilitate între țările UE. Comisia recunoaște că una dintre principalele probleme care au afectat analiza tendințelor de participare constă în „absența unei definiții armonizate, între sectoare, a persoanelor cu mai puține oportunități și a persoanelor care provin din medii defavorizate” și că „din cauza diverselor definiții și practici, calitatea datelor privind participarea grupurilor defavorizate este neclară”³⁵.

70

Acești trei indicatori măsoară realizările programului și ajută la demonstrarea progresului în punerea în aplicare. Ei oferă, așadar, puține informații cu privire la rezultatele și la impactul programului (a se vedea figura 8).

Indicatorii din domeniul educației și formării sunt pe cale de a fi atinși, dar nu permit măsurarea gradului în care au fost îndeplinite obiectivele generale și obiectivele specifice ale programului

71

Indicatorii din domeniul educației și formării prevăzuți în anexa I la regulament sunt specifici programului. Progresele înregistrate pentru 2016 în legătură cu acești indicatori sunt indicate în figura 11 și în figura 12 de mai jos, care arată că cele mai multe ținte sunt pe cale de a fi atinse.

72

Indicatorii (a)-(d) aferenți domeniului educației și formării, enumerați în figura 11, sunt indicatori de realizare. Chiar dacă acești indicatori cantitativi sunt utili, ei nu măsoară în totalitate „măsura în care au fost îndeplinite obiectivele generale și specifice ale programului”, în special obiectivele specifice, astfel cum se solicită în anexa I la regulament.

73

Indicatorii (e)-(g) sunt indicatori de rezultat, care oferă informații cu privire la beneficiile participării la program. Indicatorul (f) este o măsură subiectivă, care se bazează pe percepția individuală, așa cum este ea raportată la sfârșitul perioadei de mobilitate.

74

Comisia recunoaște limitările acestor indicatori, ei fiind „bazați în cea mai mare parte pe evaluarea subiectivă a contribuției acțiunii-cheie 1, așa cum este raportată de beneficiari”³⁶. Comisia a mai afirmat că rapoartele naționale, care stau la baza evaluării intermediare, indică ameliorări ale competențelor și aptitudinilor cheie ale cursanților, dar recunoaște că acestea „se bazează, în principal, pe percepțiile subiective ale participanților”³⁷.

Tabloul de bord oferă informații în timp real cu privire la realizări și rezultate

75

În 2016, Comisia a lansat tabloul de bord al programului Erasmus+, care este un depozit unic de date utilizat pentru colectarea tuturor informațiilor înregistrate de agențiile naționale și de beneficiari. Datele sunt actualizate zilnic și instrumentul oferă date calitative și cantitative în timp real cu privire la punerea în aplicare a programului, în termeni de proiecte, granturi, participanți și organizații implicate în program. Sondajul desfășurat în rândul participanților și declarațiile acestora la finalul mobilității sunt de asemenea înregistrate în tabloul de bord.

76

Potrivit acestui instrument, gradul de satisfacție a participanților este ridicat: 95,8 % dintre aceștia s-au declarat mulțumiți de experiența lor de mobilitate în scop educațional (conform datelor disponibile în ianuarie 2018), iar 80 % au afirmat că se simt mai bine pregătiți pentru a-și găsi un loc de muncă. Pe baza sondajului și a declarațiilor participanților de la finalul mobilității, programul Erasmus+ este într-adevăr un succes.

Sursele utilizate pentru măsurarea performanței în vederea evaluării intermediare sunt, în mare parte, sondaje de opinie și feedbackul primit de la participanți

77

Raportul de evaluare intermediară referitor la programul Erasmus+ a fost prezentat la 31 ianuarie 2018³⁸. Acesta se bazează: pe rapoartele naționale prezentate de țările din program, pe un raport de evaluare realizat de către un contractant extern, pe alte studii evaluate, pe experiența în gestionarea programului și pe mai mult de un milion de răspunsuri ale părților interesate. În ceea ce privește programul Erasmus+, evaluarea intermediară acoperă perioada 2014-2016.

78

Evaluarea intermediară se bazează, în mare măsură, pe sondajele de opinie realizate și pe feedbackul primit de la participanți: „[e]valuarea a combinat o serie de tehnici de colectare și analiză a datelor. Majoritatea rezultatelor au fost obținute pe baza unei combinații de elemente de probă […] care se sprijină pe sondajele realizate în rândul beneficiarilor, pe feedbackul voluntar din partea acestora, precum și pe interviuri calitative și pe studii de caz”³⁹. În plus, a fost derulată o consultare publică deschisă care a permis colectarea opiniilor publicului larg și ale grupurilor interesate.

79

În cadrul reuniunilor organizate de Curte, autorii rapoartelor naționale din cele cinci țări vizitate au precizat că se confruntă cu dificultăți la evaluarea impacturilor programului, cauzate de lipsa de date solide.

Chestionarul pe care participanții trebuie să îl completeze la încheierea mobilității este subiectiv și complex

80

După încheierea mobilității, fiecare participant trebuie să completeze un chestionar în care să evalueze satisfacția sa generală și anumite aspecte legate de participarea la program, cum ar fi recunoașterea mobilității de către instituția de origine, consolidarea sentimentului de identitate europeană și îmbunătățirea competențelor lingvistice.

81

Acest feedback oferit de participanți este util, dar, întrucât este subiectiv, nu ar trebui să fie folosit ca principal criteriu de măsură pentru evaluarea calității și a rezultatelor unei mobilități. Feedbackul este cu atât mai subiectiv cu cât plata finală pe care trebuie să o primească participantul este condiționată de completarea chestionarului, deși nu este condiționată de o autoevaluare pozitivă.

82

Cursanții întâlniți au declarat că chestionarele erau prea complexe (în special pentru EFP) și că acestea conțin prea mult jargon UE. Unii cursanți au raportat dificultăți în completarea chestionarelor. De exemplu, agenția națională din Norvegia a afirmat că întrebările nu sunt adecvate pentru cursanții EFP.

Prioritățile expuse în programele anuale de activitate referitoare la Erasmus+ prezintă o continuitate limitată de la un an la altul

83

Comisia a stabilit prioritățile de politică ale programului Erasmus+ în 2014. Unele dintre acestea au fost menținute în programul anual de activitate următor, în timp ce altele au fost abandonate. În același timp, au fost introduse noi priorități.

84

Prioritatea care viza „schimbări sistemice ale sistemelor de educație și formare, cu scopul de a spori relevanța acestora pentru piața forței de muncă, prin îmbunătățirea posibilităților de învățare prin muncă”, introdusă în 2014, nu este inclusă în programul anual de activitate următor.

85

Niciuna dintre prioritățile stabilite în 2014 pentru sectorul EFP nu se regăsește în programul anual de activitate pentru 2017. În schimb, în fiecare an au fost adăugate noi priorități. În ceea ce privește învățământul superior, prioritatea care viza „creșterea nivelurilor de instruire” a fost retrasă din programul anual de activitate pe 2017 și au fost introduse noi priorități.

86

Aceste priorități sunt relevante, însă ele nu sunt însoțite de ținte sau de indicatori cantitativi. Nu este clar în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele aferente acestor priorități și nici de ce au fost abandonate atât de multe dintre ele. S-a observat o continuitate limitată de la un an la altul a priorităților stabilite de DG EAC în programele anuale de activitate referitoare la Erasmus+.

Alocarea fondurilor nu se face pe baza performanței

87

Alocarea fondurilor ar trebui să se bazeze pe performanță, astfel încât să fie promovată o utilizare eficientă și eficace a resurselor. Regulamentul prevede că criteriile utilizate pentru măsurarea performanței trebuie să se axeze pe „nivelul rezultatelor anuale obținute și [pe] nivelul plăților anuale realizate”⁴⁰.

88

În opinia Curții, aceste criterii nu sunt suficiente pentru a măsura performanța programului. Ele măsoară doar ceea ce poate fi cheltuit (resurse și realizări). Performanța acoperă însă și rezultatele și impactul, acest lucru fiind recunoscut în regulament⁴¹.

89

În concluzie, măsurarea performanței Mobilității Erasmus+ trebuie îmbunătățită în continuare în anumite domenii esențiale. Țintele sunt pe cale de a fi atinse, dar indicatorii nu sunt aliniați pe deplin la obiectivele generale și specifice stabilite în regulament, ceea ce îngreunează măsurarea performanței.

Erasmus+ a introdus numeroase inovații, dar unele dintre acestea nu au ajuns încă la maturitate

Consolidarea în cadrul programului Erasmus+ este un succes

90

Erasmus+ regrupează programele din perioada 2007-2013 într-un singur program (a se vedea figura 1). În domeniul mobilității, acesta include fostele programe Erasmus (învățământul superior), Leonardo da Vinci (EFP) și Comenius (învățământul preuniversitar). Agențiile naționale cu care Curtea a avut întâlniri consideră că această consolidare este un lucru pozitiv. Aceeași opinie este exprimată și într-un document semnat de directorii tuturor agențiilor naționale⁴². Faptul că există un singur nume de marcă aduce o mai bună vizibilitate la nivel politic și în ochii publicului și contribuie la consolidarea sentimentului de identitate europeană (a se vedea punctul 50).

Abordarea bazată pe gestiune indirectă este pozitivă

91

Abordarea bazată pe gestiune indirectă⁴³ crește eficacitatea proiectelor. Dată fiind proximitatea lor față de beneficiari, agențiile naționale pot contribui într-o mai mare măsură la îmbunătățirea calității propunerilor de proiecte și a punerii lor în aplicare, adaptându-le la diversitatea sistemelor naționale de educație și formare. Beneficiarii care au participat la interviurile desfășurate de Curte au confirmat faptul că agențiile naționale oferă un nivel bun de asistență și feedback în etapele de depunere a candidaturilor și de punere în aplicare și că acestea au organizat evenimente și cursuri de formare pentru a facilita accesul la program.

Erasmus+ a introdus numeroase inovații în vederea simplificării administrative, dar procesele de depunere a candidaturilor și de raportare rămân complexe

92

Punerea în aplicare a programului ar trebui să fie simplificată prin reducerea cerințelor formale și birocratice pentru beneficiari și pentru statele membre⁴⁴. Raționalizarea și simplificarea organizării și a gestionării programului și acordarea unei atenții deosebite reducerii cheltuielilor administrative sunt esențiale pentru succesul acestuia⁴⁵.

93

Doar o mică parte dintre agențiile naționale (36 %) consideră că Erasmus+ presupune o sarcină administrativă mai redusă în comparație cu programele anterioare⁴⁶. Beneficiarii și participanții sunt în continuare de părere că programul este complex (în ceea ce privește depunerea candidaturilor, punerea în aplicare și raportarea). Participanții intervievați considerau că procedurile de depunere a candidaturilor și de raportare în sectorul EFP erau repetitive, întrucât erau obligați să furnizeze aceleași informații de mai multe ori. Organizațiile de dimensiuni mai mici au apreciat ca fiind excesivă obligația de a descrie „impactul european” al proiectelor individuale de mobilitate.

94

Participanții din aproape fiecare țară s-au plâns de procedurile administrative complexe legate de candidaturi și de raportare⁴⁷. Potrivit constatărilor Curții, o parte dintre cursanți sunt de părere că contractul de studii este dificil de completat. De asemenea, aceștia se pot confrunta cu situația în care conținutul unui curs a fost modificat înainte de sosirea lor. Uneori, cataloagele de cursuri nu sunt actualizate. Astfel, unii cursanți pot constata cu dezamăgire că, la sosire, cursul pe care doreau să îl urmeze nu mai există.

95

Unii dintre participanții întâlniți au declarat că formularele de candidatură erau prea complexe pentru școli. O dificultate deosebită constă în descrierea modului în care proiectele vor îndeplini obiectivele din planul de dezvoltare europeană. Formularele de candidatură au fost simplificate pentru cererea de propuneri din 2018.

96

Comisia a elaborat un ghid cuprinzător al programului, destinat să ajute organizațiile beneficiare și participanții individuali. Acest ghid este actualizat în fiecare an. Este însă dificil să se identifice schimbările aduse ghidului de la an la an, deoarece acestea nu sunt semnalate. Agențiile naționale vizitate au declarat că ar aprecia un ghid online (în prezent, acesta există în format pdf) care să integreze într-un singur document toate documentele-sursă și toate actualizările marcate. Între timp, Ghidul programului 2017 a fost pus la dispoziție online.

97

Unele instituții cu care Curtea a purtat discuții considerau că normele legate de mobilitatea în învățământul superior cu țările partenere⁴⁸ sunt prea complexe. Punerea în aplicare a acestui tip de mobilitate a fost foarte dificilă în primul an, acordul financiar care se încheie între universități și agențiile naționale fiind modificat de 10 ori. În acest domeniu, simplificarea nu a fost deocamdată obținută.

Sumele forfetare, ratele forfetare și costurile unitare sunt instrumente utile de simplificare, dar Comisia ar trebui să se asigure că sunt evitate efectele nedorite

98

Punerea în aplicare a programului Erasmus+ a fost simplificată prin utilizarea finanțării prin sume forfetare, prin rate forfetare sau pe bază de costuri unitare. Evaluarea intermediară realizată cu privire la simplificarea granturilor⁴⁹ a arătat că utilizarea acestui tip de finanțare a adus numeroase beneficii financiare și nefinanciare în punerea în aplicare a programului. De asemenea, această metodă a permis simplificarea planificării bugetare, a raportării către agențiile naționale și a contabilității. În plus, evaluarea a stabilit că, datorită reducerii sarcinii administrative, beneficiarii programului se pot concentra mai bine pe conținutul proiectului în etapa de planificare și pe îndeplinirea obiectivelor proiectelor lor în cursul etapei de punere în aplicare.

99

Curtea a constatat că părțile interesate apreciază introducerea sumelor forfetare, a ratelor fixe și a costurilor unitare, care au permis o anumită simplificare în gestiunea financiară a programului.

100

Pentru a spori accesul la programul Erasmus+, granturile acordate pentru sprijinirea mobilității persoanelor ar trebui însă adaptate în funcție de costul de trai și de cheltuielile de întreținere din țara-gazdă⁵⁰.

101

Sumele forfetare, ratele forfetare și costurile unitare sunt stabilite în Ghidul programului și sunt repartizate în trei grupuri: țări cu costuri de trai similare, țări cu costuri de trai mai ridicate și țări cu costuri de trai mai scăzute. Unii cursanți și unele dintre instituțiile cu care s-au purtat discuții au declarat că granturile Erasmus+ nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile și că este necesar un sprijin financiar suplimentar, asigurat fie din economiile proprii ale participantului, fie de către părinți. Acest lucru poate descuraja cursanții proveniți din medii defavorizate să ia parte la program.

102

Potrivit constatărilor Curții, cuantumul granturilor nu este ajustat pentru a reflecta costurile reale suportate de participanți în cazul în care țara de primire acordă subvenții specifice (de exemplu, în Franța, chiria pe care trebuie să o plătească studenții este adesea suportată de stat), ceea ce înseamnă că acești participanți sunt avantajați.

103

Costurile unitare pe intervalul de distanță parcurs nu iau în considerare existența ori frecvența conexiunilor sau diferențele de prețuri între destinațiile turistice și destinațiile îndepărtate din punct de vedere geografic. Utilizarea calculatorului de distanțe favorizează participanții situați în orașe mari, deservite de aeroporturi.

104

În urma observațiilor primite din partea agențiilor naționale, Comisia a ajustat anumite elemente pentru cererea de propuneri 2017, acordând de exemplu suplimentări ale grantului în cazul unor costuri ridicate cu transportul intern. În plus, pe baza dovezilor prezentate de evaluarea intermediară realizată cu privire la simplificarea granturilor, norme de finanțare modificate se vor aplica începând din 2018⁵¹.

Introducerea sistemelor informatice a fost dificilă, dar cele mai multe probleme sunt acum rezolvate

105

Introducerea unui număr mare de instrumente informatice la începutul programului a generat confuzie în rândul agențiilor naționale și al candidaților. Instrumentele informatice puse la dispoziție de Comisie prezentau la început o calitate variabilă și au fost introduse cu întârziere. Instrumentul Mobility Tool de gestionare a proiectelor de mobilitate a fost considerat puțin fiabil și greu de utilizat și numeroase probleme au fost tratate doar treptat (de exemplu, eForms, EPlusLink și OEET). Toate țările vizitate au raportat probleme legate de integrarea noilor instrumente, care nu fuseseră testate înainte de a fi introduse.

106

Comisia a soluționat majoritatea problemelor odată cu introducerea planului său de acțiune în domeniul IT pentru anul 2016. Îmbunătățirile au fost confirmate de agențiile naționale în cursul vizitelor efectuate de Curte.

107

S-a constatat că agențiile naționale, beneficiarii și participanții ar considera binevenit un flux bazat în mai mare măsură pe documente electronice, care să conducă în cele din urmă la un program Erasmus+ „zero hârtie”. Numeroase documente aferente programului erau disponibile în continuare numai în format tipărit.

Sprijinul lingvistic online este un instrument util, dar cursurile în format clasic finanțate în cadrul programului anterior sunt considerate esențiale

108

Unul dintre obiectivele specifice ale programului Erasmus+ este de a îmbunătăți predarea și învățarea limbilor străine.

109

Comisia a creat o platformă de sprijin lingvistic online (OLS – Online Linguistic Support) care permite cursanților să își evalueze nivelul de competențe în limba străină pe care o vor folosi pentru a studia sau pentru a lucra în țara-gazdă, precum și să urmeze un curs de limbă online pentru a-și îmbunătăți nivelul.

110

Toți participanții la mobilitate trebuie să ia parte la o evaluare online a competențelor lor lingvistice, atât înainte, cât și după încheierea mobilității. Rezultatele respective ar urma să furnizeze date cuantificabile cu privire la ameliorarea acestor competențe. Testul OLS este obligatoriu pentru obținerea ultimei tranșe a grantului.

111

Curtea a constatat că, în mai multe cazuri, punctajele obținute în urma completării chestionarului indică faptul că abilitățile lingvistice au rămas aceleași sau chiar au scăzut. Comisia consideră că scăderea aparentă a nivelului lingvistic între prima și ultima evaluare reflectă o lipsă de motivație a participanților care se explică prin absența unor stimulente în acest stadiu al mobilității lor. Astfel, aceste teste finale, deși esențiale, ar trebui utilizate cu prudență în contextul măsurării îmbunătățirii competențelor lingvistice.

112

Potrivit unor instituții de învățământ superior, testele OLS nu generează certificate de competență lingvistică conforme cu criteriile de recunoaștere impuse de numeroase universități europene. Astfel, Grupul Coimbra, care reunește mai multe universități, consideră că se pune un accent excesiv pe testele lingvistice online, în timp ce sprijinul acordat pentru cursurile de limbi străine desfășurate în clasă rămâne slab⁵².

113

Unii participanți EFP regretă și ei lipsa de cursuri de limbi străine desfășurate în format clasic în cadrul programului Erasmus+, cursuri pentru care era disponibilă finanțare în programul precedent. În Estonia, de exemplu, lipsa unor cursuri de limbă desfășurate în clasă este regretată deoarece acestea reușeau mai bine să încurajeze cursanții.

Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor

114

Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți oferă garanții parțiale intermediarilor financiari pentru împrumuturile acordate „în cele mai bune condiții posibile” studenților înscriși pentru obținerea unei diplome de ciclul al doilea, cum ar fi cea de master, într-o altă țară din program⁵³.

115

Mecanismul este gestionat și pus în aplicare de către Fondul European de Investiții (FEI) în numele Comisiei. Acestui mecanism i-a fost alocat inițial până la 3,5 % din bugetul total al programului Erasmus+.

116

Obiectivul a fost acela de a se acorda împrumuturi în valoare totală de 3 miliarde de euro pentru 200 000 de masteranzi până în 2020, contribuind astfel la stimularea mobilității studenților în Europa, în conformitate cu criteriul de referință privind mobilitatea stabilit de UE la 20 %.

117

Acordul de delegare încheiat între FEI și Comisie prevede stimulente direcționate pentru selectarea unui intermediar financiar în fiecare țară din program, pentru a se asigura că studenții din toate aceste țări au acces la mecanism⁵⁴. În pofida studiului de piață realizat de FEI, care a arătat un interes semnificativ din partea acestor intermediari, și în ciuda faptului că FEI a promovat activ mecanismul în rândul a peste 120 de instituții financiare, cererile de exprimare a interesului deschise ulterior nu au atras un număr mare de intermediari. La sfârșitul anului 2017, sistemul funcționa doar cu un singur intermediar în Franța și unul în Turcia (doar pentru studenții care plecau din aceste țări) și cu un singur intermediar în Spania (atât pentru studenții care plecau în străinătate, cât și pentru studenții care mergeau în Spania).

118

Până la data respectivă, numai 358 de masteranzi au beneficiat de un astfel de împrumut. Deși feedbackul din partea studenților participanți a fost pozitiv, 77 % dintre aceștia confirmând că, în lipsa împrumutului garantat prin sistem, nu ar fi putut să studieze în cadrul unui program de masterat în străinătate, este puțin probabil ca obiectivul de până la 200 000 de studenți⁵⁵ să fie atins. La sfârșitul anului 2017, Comisia a realocat fondurile respective.

119

Unul dintre motivele care explică lipsa de interes din partea intermediarilor financiari poate fi acela că protecția pe care regulamentul o asigură debitorilor este prea rigidă, deoarece nu ține seama suficient de practicile standard de pe piață. Această protecție este prevăzută în mod specific la punctul 2 din anexa II la regulament.

120

În plus, mecanismul acoperă o populație-țintă restrânsă (masteranzi), excluzând deci o mare parte dintre studenți, lucru care a redus și mai mult interesul intermediarilor financiari.

121

În 2017, FEI a încheiat acorduri cu universitățile din Luxemburg și din Cipru, pe baza cărora acestea vor permite masteranzilor care sosesc din străinătate să amâne plata taxelor de școlarizare și a cheltuielilor de cazare pentru o perioadă de doi ani, universitățile beneficiind în acest sens de garanții convenite în cadrul mecanismului. Această abordare inovatoare este pozitivă, întrucât universitățile joacă un rol din ce în ce mai important în finanțarea învățământului superior.

Trebuie să se acorde atenție unor elemente noi aduse de Erasmus+

Elevii din învățământul preuniversitar nu mai pot participa la mobilitatea din cadrul acțiunii-cheie 1

122

Elevii din învățământul preuniversitar nu mai pot participa la mobilitatea din cadrul acțiunii-cheie 1. Agențiile naționale și o serie de școli din țările vizitate și-au exprimat regretul cu privire la lipsa aceste posibilități. În plus, nu este normal ca tineri de aceeași vârstă să poată participa la mobilitate dacă sunt înscriși în învățământul EFP, dar nu și în calitate de elevi în cadrul acțiunii-cheie 1.

Numeroase instituții EFP se confruntă cu dificultăți atunci când încearcă să găsească parteneri și sunt adesea nevoite să recurgă la intermediari

123

Instituțiile EFP vizitate au indicat că au întâmpinat dificultăți în a găsi parteneri pentru proiecte de mobilitate de înaltă calitate. Exemple de astfel de dificultăți sunt prezentate în figura 14. Unele instituții recurg la intermediari, metodă care poate fi costisitoare și care reduce astfel fondurile disponibile pentru mobilitate. Instituțiile EFP ar aprecia un sprijin suplimentar din partea Comisiei și a agențiilor naționale pentru găsirea de parteneri.

124

În plus, în timp ce programul Leonardo acoperea cheltuieli precum cele legate de vizitele pregătitoare în cadrul cărora cadrele didactice inspectau noi parteneri-gazdă, aceste cheltuieli nu mai sunt acoperite în cadrul programului Erasmus+. Instituțiile EFP și-au exprimat dorința de a beneficia de un sprijin suplimentar care să permită personalului administrativ și cadrelor didactice să însoțească elevii la începutul și la sfârșitul perioadei de mobilitate și care să facă posibilă desfășurarea de vizite pregătitoare. Vizitele de însoțire sunt foarte importante, deoarece, adesea, elevii sunt adolescenți, în multe cazuri aflați pentru prima dată în străinătate.

125

Comisia a creat recent o hartă online a titularilor de carte EFP, care permite instituțiilor de învățământ să caute parteneriate cu instituții din străinătate considerate a fi fiabile.

Este nevoie de flexibilitate pentru doctoranzi

126

În cadrul programelor anterioare puteau fi organizate programe intensive, de scurtă durată, care erau foarte apreciate în special de către doctoranzi. În prezent, perioada minimă prevăzută este de trei luni. Instituțiile de învățământ superior vizitate au susținut că este necesară o mai mare flexibilitate pentru acești studenți și că o perioadă de o lună reflectă mai bine disponibilitatea lor.

Concluzii și recomandări

127

Curtea a constatat că programul Erasmus+ este o marcă binecunoscută a UE, care se bucură de succes. Programul generează numeroase forme de valoare adăugată europeană, multe dintre acestea depășind cerințele legale. Țintele sunt pe cale de a fi atinse, dar cadrul de evaluare a performanței Mobilității Erasmus+ trebuie îmbunătățit în continuare în anumite domenii esențiale pentru a permite măsurarea gradului în care sunt atinse obiectivele generale și cele specifice. Programul a introdus elemente inovatoare și măsuri de simplificare, dar unele părți interesate consideră în continuare că anumite aspecte esențiale rămân complicate.

128

Acțiunile de Mobilitate Erasmus+ îndeplinesc criteriile prevăzute de temeiul juridic în legătură cu valoarea adăugată europeană (a se vedea punctele 14-31). Curtea a identificat și alte moduri în care aceste acțiuni generează o valoare adăugată europeană (a se vedea punctele 32-51).

Recomandarea 1

Comisia ar trebui să propună elemente suplimentare de valoare adăugată europeană atunci când concepe și pune în aplicare viitorul program Erasmus. Toate elementele de valoare adăugată europeană ar trebui să beneficieze de prioritate în etapa de evaluare inițială a proiectelor, ar trebui să fie monitorizate și să facă obiectul unei raportări.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: primul semestru al anului 2021.

129

Deși cele mai multe ținte stabilite pentru program sunt pe cale de a fi atinse, Curtea a constatat că indicatorii nu sunt aliniați pe deplin la obiectivele generale și specifice stabilite în regulament, ceea ce îngreunează măsurarea performanței. Prin urmare, cadrul de măsurare a performanței Mobilității Erasmus+ trebuie îmbunătățit în continuare în anumite domenii esențiale (a se vedea punctele 52-88). Impactul sistemic al Mobilității nu a fost deocamdată demonstrat (a se vedea punctele 16-18).

130

Majoritatea indicatorilor sunt cantitativi și bazați pe realizări. Indicatorii calitativi se bazează în mare măsură pe percepțiile părților interesate și ale participanților, colectate prin intermediul unor interviuri și sondaje. Feedbackul oferit de participanți este util, dar, întrucât poate fi subiectiv, nu ar trebui să fie folosit ca principal criteriu de măsură pentru evaluarea calității și a rezultatelor acțiunilor de mobilitate (a se vedea punctele 54-82).

131

Criteriile de performanță pentru alocarea fondurilor care sunt stabilite de regulament măsoară numai resursele utilizate și realizările obținute, nu și rezultatele și impacturile. În opinia Curții, performanța trebuie să fie evaluată din punctul de vedere al progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de regulament. În plus, prioritățile de politică pentru programul Erasmus+ prezintă doar o continuitate limitată de la un an la altul (a se vedea punctele 83-88).

Recomandarea 2

Comisia ar trebui:

1. să continue să elaboreze și să publice indicatori care să contribuie la evaluarea gradului în care obiectivele generale și cele specifice ale programului au fost îndeplinite;
2. să elaboreze criterii care să asigure faptul că alocarea fondurilor se face pe baza performanțelor obținute în atingerea obiectivelor, cu scopul de a se promova o utilizare eficientă și eficace a resurselor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: primul semestru al anului 2021.

132

Programul Erasmus+ a introdus numeroase inovații pozitive, în special în ceea ce privește simplificarea și reducerea sarcinii administrative pentru participanți, pentru instituțiile beneficiare și pentru agențiile naționale. Cu toate acestea, în special în ceea ce privește procesele de depunere a candidaturilor și de raportare, rămân necesare îmbunătățiri pentru a se facilita participarea beneficiarilor și pentru a se spori atractivitatea acesteia. Doar o mică parte dintre agențiile naționale (36 %) consideră că programul Erasmus+ presupune o sarcină administrativă mai redusă în comparație cu programele anterioare (a se vedea punctele 90-97).

133

Sumele forfetare, ratele forfetare și costurile unitare sunt instrumente utile de simplificare, dar Comisia ar trebui să se asigure că sunt evitate efectele nedorite (a se vedea punctele 98-104).

134

Introducerea sistemelor informatice a fost dificilă la început, dar cele mai multe probleme au fost rezolvate până în 2017. Cu toate acestea, raportul de evaluare intermediară a constatat „necesitatea simplificării procedurilor și a instrumentelor de gestionare informatică, pentru a reduce sarcina administrativă pentru organismele de implementare și pentru beneficiari”⁵⁶. Ar trebui încurajată depunerea electronică a candidaturilor (a se vedea punctele 105-107).

Recomandarea 3

Comisia ar trebui să continue simplificarea sistemului în vederea reducerii sarcinii administrative. În special, Comisia ar trebui:

1. să faciliteze pentru beneficiari și pentru participanții individuali procesele de depunere a candidaturilor și de raportare;
2. să mențină abordarea bazată pe utilizarea sumelor forfetare, a ratelor forfetare și a costurilor unitare, ajustând cuantumurile granturilor atunci când este necesar;
3. să amelioreze instrumentele IT și să continue informatizarea procedurilor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2019.

135

Sprijinul lingvistic online este un instrument complementar util pentru învățarea pe cont propriu și pentru testarea nivelului lingvistic. Cu toate acestea, el ar putea fi completat în viitor de cursurile în format clasic finanțate în cadrul programului anterior (a se vedea punctele 108-113).

Recomandarea 4

Comisia ar trebui să evalueze dacă poate fi reintrodusă finanțarea pentru predarea limbilor străine în mod tradițional, în clasă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021.

136

În ceea ce privește Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți, participarea intermediarilor financiari este limitată, iar impactul scontat nu este atins. FEI a căutat soluții inovatoare și flexibile. Extinderea în programul succesor a portofoliului de împrumuturi posibile la alte cicluri ar putea spori atractivitatea sistemului pentru intermediarii financiari (a se vedea punctele 114-121).

Recomandarea 5

Comisia ar trebui:

1. să propună modificările normative și legislative necesare pentru ca Mecanismul de garantare a împrumuturilor să se poată aplica și în cazul acțiunilor de mobilitate a doctoranzilor și a studenților din primul ciclu universitar;
2. să ia măsurile adecvate pentru a încuraja țările din program să se asigure că instituțiile lor naționale de promovare participă la mecanismul existent.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: (a) primul semestru al anului 2021, (b) 2018.

137

Curtea a constatat că există o cerere considerabilă pentru reincluderea elevilor din învățământul preuniversitar în mobilitatea prevăzută de acțiunea-cheie 1 din cadrul programului Erasmus+ (a se vedea punctul 122).

138

Perioada minimă de trei luni de mobilitate pentru doctoranzi nu este întotdeauna adecvată. Acești studenți au nevoie de o mai mare flexibilitate (a se vedea punctul 126).

Recomandarea 6

Comisia ar trebui:

1. să promoveze introducerea elevilor din învățământul preuniversitar în mobilitatea prevăzută de acțiunea-cheie 1;
2. să aibă în vedere aplicarea unei mai mari flexibilități în ceea ce privește durata mobilității doctoranzilor. O perioadă de o lună reflectă mai bine disponibilitatea acestora.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: (a) 2020, (b) primul semestru al anului 2021.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Neven MATES, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 3 iulie 2018.

Acronime

DG EAC: Direcția Generală Educație, Tineret, Sport și Cultură din cadrul Comisiei Europene este organul executiv al Uniunii Europene responsabil de politica în materie de educație, cultură, tineret, limbi străine și sport.

EFP: Educație și formare profesională

FEI: Fondul European de Investiții

FSE: Fondul social european

ICD: Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare

Glosar

Comenius: programul anterior de mobilitate pentru școli.

Criteriul de referință privind mobilitatea: indicator aferent programului Erasmus+, care se numără printre obiectivele stabilite în cadrul strategic Educație și formare profesională 2020.

Erasmus: programul anterior de mobilitate pentru învățământul superior.

ET 2020: „Educație și formare profesională 2020” este cadrul de cooperare la nivelul UE în domeniul educației și formării profesionale, adoptat prin concluziile Consiliului din 12 mai 2009.

Europass: portofoliu de cinci documente cu ajutorul cărora cetățenii pot să își prezinte mai bine competențele și calificările atunci când candidează pentru un loc de muncă sau pentru o oportunitate de studiu în Europa. Pe lângă CV-ul Europass și Pașaportul lingvistic Europass, din acest portofoliu fac parte trei documente care pot fi eliberate resortisanților care participă la o experiență de mobilitate într-o altă țară europeană (documentul de Mobilitate Europass) sau celor care parcurg un program formal de educație ori de formare profesională (Suplimentul la Certificatul profesional) sau un program de învățământ superior (Suplimentul la Diplomă).

Leonardo da Vinci: programul anterior de mobilitate pentru educație și formare profesională.

Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți: o inițiativă a UE gestionată și pusă în aplicare de către Fondul European de Investiții în numele Comisiei Europene. Mecanismul a fost lansat în decembrie 2014 în contextul programului Erasmus+ cu scopul de a oferi intermediarilor financiari garanții parțiale pentru împrumuturile acordate studenților care urmează un program de masterat în străinătate.

Mobilitate în scop educațional: acțiunea de a se deplasa fizic în altă țară decât țara de reședință, în vederea efectuării de studii, a unei formări sau a unui alt tip de învățare non-formală sau informală; mobilitatea se poate realiza și sub formă de stagii de formare, ucenicii, schimburi între tineri, voluntariat, predare sau participare la o activitate de dezvoltare profesională.

Strategia Europa 2020: strategia pe zece ani a Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, lansată în 2010 cu scopul de a se crea condițiile necesare pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

„Tablou de bord”: depozit de date utilizat de Comisie pentru colectarea tuturor informațiilor legate de programul Erasmus+ care sunt înregistrate de agențiile naționale și de beneficiari. Datele sunt actualizate zilnic și instrumentul oferă date calitative și cantitative în timp real cu privire la punerea în aplicare a programului.

Țările din program și țările partenere: țările eligibile sunt repartizate în două grupuri: așa-numitele „țări din program” (statele membre ale UE plus fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Turcia) și 145 de țări partenere din întreaga lume.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit IV – Reglementarea piețelor și economia competitivă, condusă de domnul Neven Mates, membru al Curții. Auditul a fost condus de domnul Rimantas Šadžius, membru al Curții, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Mindaugas Pakštys, șeful cabinetului lituanian, Tomas Mackevičius, atașat în cadrul cabinetului, precum și Aušra Maziukaitė și Niamh Carey, asistenți în cadrul cabinetului; Paul Stafford, manager principal; Maria Echanove, coordonatoare; Sandra Dreimane, Agnieszka Plebanowicz, Bogdan Sinca și Timothy Upton, auditori. Asistența lingvistică a fost asigurată de Michael Pyper.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0446-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/208363	QJ-AB-18-017-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0453-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/08995	QJ-AB-18-017-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact/write-to-us_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.