O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?

Sinteză

I

Uniunea vamală este unul dintre pilonii principali ai pieței unice. Modernizarea procedurilor vamale, pe baza dezvoltării unor sisteme noi în domeniul tehnologiei informației, constituie un element important al funcționării Uniunii Europene (UE). Această modernizare ar trebui, în mod special, să consolideze activitatea și creșterea economică și să sporească siguranța și securitatea cetățenilor UE. Aceste beneficii ar trebui să ofere statelor membre stimulentele necesare pentru a investi în sisteme informatice vamale.

II

Decizia privind vama electronică a Comisiei, Codul vamal modernizat și, în cele din urmă, Codul vamal al Uniunii (CVU) au pregătit calea în această direcție și au evidențiat sistemele informatice necesare pentru modernizarea uniunii vamale. Programul Vamă 2020 finanțează componentele care aparțin Uniunii din cadrul sistemelor informatice respective. Statele membre trebuie să dezvolte componentele naționale care le corespund în cadrul acestor sisteme (componentele care nu aparțin Uniunii) și să suporte costurile aferente. Implementarea sistemelor informatice este guvernată de un proces decizional multistratificat, care implică mai multe organisme.

III

Auditul Curții a examinat dacă programul Vamă 2020, împreună cu legislația vamală aferentă, sunt în măsură să ducă la livrarea sistemelor informatice necesare pentru îmbunătățirea operațiunilor vamale în UE. Activitățile de audit ale Curții s-au desfășurat în cursul etapei de punere în aplicare a programului, cu scopul de a contribui la discuțiile referitoare la următorul program privind vama, care va demara în 2021. Curtea a examinat dacă programul asigură implementarea în timp util a sistemelor informatice și, după caz, a urmărit să identifice cauzele întârzierilor constatate. Auditul s-a bazat în cea mai mare parte pe o analiză a documentelor Comisiei, a proceselor-verbale și a rapoartelor comitetelor și ale grupurilor de lucru, precum și pe rezultatele chestionarului transmis statelor membre.

IV

Curtea a constatat că implementarea noilor sisteme informatice pentru uniunea vamală era afectată de o serie de întârzieri, astfel încât unele dintre sistemele principale nu vor deveni disponibile până la termenul din 2020 stabilit în Codul vamal al Uniunii. Întârzierile sunt cauzate de mai mulți factori, printre care se numără, în special, modificările aduse sferei proiectelor, resursele insuficiente alocate de UE și de statele membre și procesul decizional îndelungat, o consecință a structurii de guvernanță multistratificate. De asemenea, Curtea a constatat că întârzierile nu au fost raportate în mod corespunzător de către Comisie și că obiectivele și mecanismele de raportare ale programului Vamă 2020 nu sunt adecvate scopului de monitorizare a implementării sistemelor informatice. Abordarea adoptată inițial pentru dezvoltarea sistemelor informatice era în cea mai mare parte descentralizată, scopul urmărit fiind acela de a se reduce riscul nelivrării proiectelor, însă cu prețul unei eficiențe scăzute.

V

Curtea recomandă Comisiei următoarele:

1. să propună ca obiectivele următorului program privind vama să se refere în mod explicit la sistemele informatice planificate a fi dezvoltate, precum și să propună obiective precise și măsurabile;
2. să se asigure că se ține cont în mod adecvat de lecțiile învățate din programele anterioare și să pună la dispoziția statelor membre informații adecvate pentru ca acestea din urmă să fie în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză și în timp util cu privire la sfera proiectelor;
3. să monitorizeze riscurile de nerespectare de către statele membre a termenelor stabilite pentru implementarea componentelor naționale și, într-o etapă timpurie, să identifice posibile soluții în acest sens și să faciliteze aplicarea lor la nivel național, precum și să înlesnească o utilizare la scară mai largă a unei dezvoltări informatice bazate pe colaborare;
4. să optimizeze guvernanța dezvoltării sistemelor informatice vamale prin asigurarea unei comunicări mai eficiente și mai rapide cu statele membre, de exemplu prin utilizarea soluțiilor existente pentru schimbul de informații suplimentare, astfel încât luarea deciziilor să nu fie întârziată;
5. să informeze toate părțile vizate de implementarea sistemelor informatice, atât de la nivelul UE, cât și de la nivelul statelor membre, în timp util și într-un mod transparent, cu privire la întârzierile legate de implementare și la cheltuielile care privesc componentele Uniunii și componentele naționale, precum și să stabilească indicatori și mecanisme de raportare adecvate cu ajutorul cărora să poată fi urmărită implementarea la nivel global și implementarea proiectelor la nivel individual.

Introducere

Uniunea vamală este unul dintre pilonii pieței unice a Uniunii Europene

01

În 2018, Uniunea Europeană (UE) sărbătorește 50 de ani de la constituirea uniunii vamale. Esența uniunii vamale constă în eliminarea taxelor vamale la frontierele interne între statele membre și în stabilirea unor taxe vamale comune pentru importurile din țările terțe.

02

Pentru a putea funcționa ca un bloc comercial major, UE depinde de fluxul eficient al mărfurilor înspre și dinspre uniunea vamală, precum și de libera circulație a mărfurilor pe teritoriul pieței unice. Conform celor mai recente statistici disponibile, valoarea combinată a importurilor și a exporturilor se ridica la aproximativ 3,7 mii de miliarde de euro¹. Acest fapt este o dovadă a importanței pe care o au comerțul și uniunea vamală pentru prosperitatea UE.

03

În plus, taxele vamale pentru importuri constituie o parte importantă din veniturile UE. În 2017, ele s-au ridicat la 20,3 miliarde de euro, reprezentând 15 % din bugetul total al UE.

Începând din 2003, unul dintre punctele de pe agenda UE este modernizarea uniunii vamale

04

Încă de la crearea sa, mai mulți actori-cheie au exprimat nevoia de modernizare a uniunii vamale. Această îmbunătățire ar trebui să includă digitalizarea², introducerea unui mediu informatizat și reducerea birocrației, stimulând astfel activitatea și creșterea economică. Aceasta ar trebui să sporească, de asemenea, siguranța și securitatea cetățenilor UE și să permită o colectare mai eficientă a taxelor. Se preconizează că beneficiile pe care un comerț al UE îmbunătățit le poate aduce pentru consumatorii și pentru întreprinderile din UE vor reprezenta un stimulent pentru statele membre de a investi în sisteme informatice în domeniul vamal.

05

În 2003, Comisia și-a stabilit obiectivul de a trece la un mediu simplu și informatizat pentru vamă și comerț³. Publicarea, în 2008, a Deciziei privind vama electronică⁴ a subliniat și mai mult importanța acestui obiectiv. În iunie 2008, a intrat în vigoare Codul vamal modernizat⁵. Obiectivul său consta în modernizarea uniunii vamale, inclusiv în dezvoltarea unor sisteme informatice care erau planificate să devină pe deplin operaționale până în iunie 2013. Din mai multe motive, printre care și întârzierile care au afectat implementarea sistemelor informatice necesare⁶, Codul vamal modernizat nu a fost niciodată pus în practică.

06

În octombrie 2013 a fost adoptat Codul vamal al Uniunii (CVU)⁷, care a înlocuit Codul vamal modernizat și care urmărea, din nou, obiectivul de a se trece la un mediu informatizat și la un schimb electronic de informații prin intermediul unor sisteme informatice. CVU a devenit aplicabil din mai 2016, cu o perioadă tranzitorie până la sfârșitul anului 2020 pentru implementarea sistemelor informatice necesare. Sistemele informatice aferente Codului vamal al Uniunii sunt asemănătoare celor necesare anterior pentru Codul vamal modernizat.

07

Pentru a asigura conformitatea cu cerințele Deciziei privind vama electronică și cu cele ale Codului vamal al Uniunii, Comisia a elaborat documente de planificare strategică pentru dezvoltarea sistemelor informatice relevante din domeniul vamal. Aceste documente sunt: Planul strategic multianual⁸ și Programul de lucru pentru Codul vamal al Uniunii⁹. Planul strategic multianual ține cont de calendarul de punere în aplicare a Programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii, dar include și sisteme informatice suplimentare care trebuie dezvoltate.

Programul Vamă 2020 este instrumentul financiar utilizat în prezent pentru implementarea sistemelor informatice necesare

08

UE finanțează dezvoltarea noilor sisteme informatice indicate în Planul strategic multianual, precum și mentenanța sistemelor informatice existente, în cadrul unui program general în domeniul vamal. Programul „Vamă 2020”¹⁰ pune la dispoziție fonduri pentru componentele UE din cadrul sistemelor informatice (componentele care aparțin Uniunii). Acestea sunt bunurile (precum elementele de hardware și de software și conexiunile de rețea) și serviciile necesare pentru susținerea sistemelor informatice identificate ca fiind comune Uniunii și statelor membre. Statele membre trebuie să dezvolte componentele naționale (componentele care nu aparțin Uniunii) și să suporte costurile aferente¹¹.

09

Comisia a instituit programul Vamă 2020 cu scopul de „a sprijini funcționarea și modernizarea uniunii vamale în vederea consolidării pieței interne prin intermediul cooperării între țările participante, autoritățile lor vamale și funcționarii acestora”. Bugetul total al acestui program se ridică la 523 de milioane de euro pentru o perioadă de șapte ani (aproximativ 75 de milioane de euro pe an)¹². Vamă 2020 este o continuare a programelor „Vamă” anterioare care fuseseră demarate în 1991 și dintre care ultimul a fost închis în 2013. Pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, Comisia propune un pachet financiar în cuantum de 950 de milioane de euro pentru programul privind vama.

10

Trei sferturi din bugetul programului Vamă 2020 sunt alocate consolidării capacității informatice, denumire folosită pentru sistemele europene de informații menționate în regulamentul Vamă 2020. Acest buget acoperă dezvoltarea, funcționarea și întreținerea părților corespunzătoare UE din aceste sisteme europene de informații (componentele care aparțin Uniunii). Restul de 25 % din buget este destinat altor acțiuni legate de funcționarea și modernizarea uniunii vamale, mai exact acțiunilor comune (cum ar fi grupurile de proiect și echipele de experți) și activităților de formare.

Guvernanța implementării sistemelor informatice în uniunea vamală este organizată pe mai multe niveluri

11

Figura 1 prezintă guvernanța implementării sistemelor informatice în uniunea vamală. Guvernanța se bazează pe o serie de organisme care interacționează între ele și care implică Comisia, statele membre și interese comerciale, în special Grupul pentru politica vamală (CPG), Grupul de coordonare pentru vama electronică (ECCG) și Grupul de contact pentru comerț (TCG). Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală (DG TAXUD) răspunde de implementarea programului Vamă 2020 și prezidează aceste grupuri. Pentru a se putea ajunge la un acord cu privire la proiecte individuale, este necesară discutarea aspectelor de natură tehnică, operațională, juridică și financiară, la care participă experți din partea Comisiei și din partea statelor membre.

Sfera și metodologia auditului

12

Auditul Curții a evaluat dacă programul Vamă 2020, împreună cu legislația vamală aferentă, sunt în măsură să ducă la livrarea sistemelor informatice necesare pentru îmbunătățirea operațiunilor vamale în UE. Curtea s-a axat pe dezvoltarea componentelor care aparțin Uniunii din cadrul noilor sisteme informatice. În ceea ce privește componentele naționale, Curtea a examinat doar rolul de supraveghere pe care îl are Comisia în coordonarea implementării de către statele membre a sistemelor lor informatice naționale. Auditul Curții nu a acoperit și celelalte acțiuni prevăzute de programul Vamă 2020, și anume acțiunile comune, activitățile de formare și funcționarea și întreținerea sistemelor informatice existente.

13

Auditul Curții a fost efectuat în cursul fazei de punere în aplicare a programului. Datorită acestei abordări, Curtea a putut să desfășoare o examinare la jumătatea perioadei a dezvoltării sistemelor informatice și să contribuie în timp util la discuțiile referitoare la următorul program privind vama, care va demara în 2021 (a se vedea punctul 9).

14

Curtea a examinat dacă programul asigură dezvoltarea și implementarea în timp util a sistemelor informatice. Acolo unde a fost cazul, Curtea a identificat cauze ale întârzierilor. Aceasta a examinat, de asemenea, aspecte legate de mecanismele de concepere, de monitorizare și de raportare¹³. Auditul s-a bazat pe o analiză a documentelor Comisiei, a unor procese-verbale și a unor rapoarte ale comitetelor și ale grupurilor de lucru la care Comisia și statele membre participă, precum și pe interviuri cu membri ai personalului Comisiei din cadrul DG TAXUD.

15

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra implementării de către statele membre a componentelor naționale din cadrul noilor sisteme informatice, Curtea a efectuat un sondaj în rândul celor 28 de autorități vamale naționale.

Observații

Implementarea noilor sisteme informatice în domeniul vamal a fost afectată de întârzieri

16

Evoluția rapidă a tehnologiei informației prezintă în mod constant noi oportunități, provocări și exigențe din partea utilizatorilor în general. Acest lucru este valabil și în domeniul vamal, unde Comisia și statele membre trebuie să fie în măsură să ofere soluții flexibile și să dea dovadă de agilitate în reacțiile la evenimente externe. După zece ani de la adoptarea Deciziei privind vama electronică, Curtea a observat că s-au realizat progrese în dezvoltarea sistemelor informatice. Cu toate acestea, o serie dintre aceste sisteme nu sunt încă implementate pe deplin.

17

Planul strategic multianual din 2017 include 31 de proiecte informatice prevăzute a fi implementate de Comisie și de statele membre. Acestea sunt concepute cu scopul de a dezvolta noi sisteme sau de a le actualiza pe cele existente, în vederea modernizării uniunii vamale și a asigurării punerii în aplicare în integralitate a Codului vamal al Uniunii. Termenele de livrare prevăzute pentru proiectele informatice au fost amânate progresiv. Revizuirile din 2016 și din 2017 ale Planului strategic multianual au avut drept rezultat amânarea termenelor de livrare a sistemelor informatice pentru 28 % și, respectiv, pentru 42 % din proiecte.

18

În anexa II este prezentat un grafic care indică numărul de ani suplimentari necesari pentru livrarea fiecărui proiect informatic. Acest număr a rezultat din compararea termenelor de livrare prevăzute în Planul strategic multianual din 2017 cu cele valabile în etapa planificării inițiale. În urma analizei Curții, s-a constatat că, în cazul a patru proiecte, data prevăzută inițial pentru livrare a fost menținută, însă multe au suferit întârzieri, iar în cazul altor patru proiecte, data de livrare a fost amânată cu cinci ani sau mai mult.

Livrarea unora dintre sistemele informatice esențiale impuse de Codul vamal al Uniunii este întârziată până după 2020

19

Punerea în aplicare în integralitate a Codului vamal al Uniunii depinde de disponibilitatea unui număr de sisteme informatice la nivelul Comisiei și în statele membre. Deși Codul vamal al Uniunii se aplică din 2016, acesta prevede o perioadă tranzitorie până cel târziu la 31 decembrie 2020, pentru a permite dezvoltarea de către Comisie și de către statele membre a celor 17 sisteme informatice necesare.

20

Conform Planului strategic multianual din 2017, șapte dintre aceste sisteme informatice¹⁴ vor fi livrate integral abia după termenul din 2020. Potrivit Comisiei, rata globală de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii la sfârșitul anului 2020 va fi de aproximativ 75 %. Acest calcul se bazează însă pe îndeplinirea obiectivelor de etapă stabilite pentru componentele Uniunii, neluându-se în considerare momentul la care sistemele vor fi gata de utilizare. În plus, Curtea a constatat că proiectele întârziate privesc sisteme esențiale pentru funcționarea unor proceduri vamale de bază (importul, tranzitul vamal și exportul), precum și versiunile actualizate ale acestor sisteme. În răspunsurile lor la chestionarul Curții, statele membre considerau că aceste sisteme erau primordiale pentru funcționarea eficientă a uniunii vamale și pentru modernizarea acesteia (a se vedea figura 2).

21

În ianuarie 2018, Comisia a raportat Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii și le-a adus la cunoștință faptul că termenul stabilit în acesta pentru 2020 nu va fi respectat. În martie 2018, Comisia a prezentat o propunere de modificare a Codului vamal al Uniunii, care include prelungirea perioadei tranzitorii până în 2025, în vederea punerii în aplicare a anumitor dispoziții.

Există riscul ca noul termen propus, și anume 2025, să nu fie respectat

22

Revizuirea din 2017 a Planului strategic multianual a dus la o concentrare semnificativă a activității Comisiei în perioada 2023-2025, când șase sisteme¹⁶ rezultate din proiecte de mare amploare sunt planificate să devină operaționale¹⁷. Mai mult, un număr semnificativ de state membre se află în întârziere în ceea ce privește implementarea sistemelor lor informatice¹⁸. Prin urmare, există riscul ca termenele reprogramate să nu fie nici ele respectate și ca termenul prevăzut de CVU să fie extins până după 2025.

Modificările sferei de acoperire a proiectelor, resursele insuficiente alocate și procesul decizional îndelungat au fost principalele cauze ale întârzierilor

23

În urma examinării de către Curte a implementării proiectelor informatice în domeniul vamal, inclusiv a unei analize aprofundate a cinci dintre aceste proiecte¹⁹, și pe baza răspunsurilor furnizate de statele membre la chestionarul Curții, s-a constatat că principalele motive care au dus la întârzieri au fost următoarele:

• modificări ale sferei unora dintre proiecte, ceea ce a sporit complexitatea acestora (a se vedea punctele 24-25);
• resurse insuficiente alocate de Comisie și de statele membre pentru implementarea sistemelor informatice (a se vedea punctele 26-32);
• un proces decizional îndelungat, din cauza sistemului de guvernanță multistratificat²⁰, care implică atât Comisia, cât și statele membre (a se vedea punctele 33-36).

Modificări ale sferei unora dintre proiecte

24

La stabilirea calendarului pentru dezvoltarea și instalarea sistemelor vamale, Comisia s-a bazat pe studiul finalizat în 2012 cu privire la Planul director în materie de IT și a concluzionat că termenul din 2020 era realist pentru implementarea proiectelor informatice planificate la data respectivă.

25

12 dintre cele 17 proiecte, care fuseseră deja planificate în Codul vamal modernizat, care a precedat Codul vamal al Uniunii, erau relativ mature²¹. Cu toate acestea, în cadrul discuțiilor care au urmat, Comisia și statele membre au convenit să modifice în mod semnificativ sfera unora dintre sistemele informatice. Mai mult, unele dezvoltări informatice au fost reorientate dinspre statele membre către UE. Aceasta a dus la o creștere considerabilă a volumului de lucru pentru Comisie și termenele stabilite inițial s-au dovedit a fi imposibil de respectat.

Resurse insuficiente alocate de Comisie și de statele membre

Bugetul Comisiei (componentele Uniunii)

26

Comisia și-a fundamentat necesarul de resurse pentru programul Vamă 2020 pe implementarea strategiei informatice a UE din domeniul politicii vamale, astfel cum a fost aceasta stabilită în Planul strategic multianual din 2012.

27

Primul indiciu major care arăta că exista probabilitatea ca bugetul disponibil pentru programul Vamă 2020 să nu fie suficient a apărut în 2015 în contextul proiectului privind modernizarea sistemului de control al importurilor. În raport cu planurile inițiale, documentul de viziune convenit de Comisie cu statele membre sugera adoptarea unei abordări mai centralizate pentru dezvoltarea sistemului. Acesta recomanda un buget total revizuit în cuantum de aproximativ 170 de milioane de euro pentru implementare, mai mult decât dublul estimărilor anterioare. Drept consecință, Comisia a concluzionat că bugetul rămas pentru consolidarea capacității informatice în cadrul programului Vamă 2020 era prea mic pentru a acoperi costul implementării acestui sistem.

28

Comisia a decis să atenueze problema:

• prin divizarea proiectului în loturi și stabilirea unei perioade mai lungi pentru implementare, până după 2020, cu intenția, în consecință, de a utiliza bugetul alocat viitoarelor programe privind vama, și
• prin asigurarea unor resurse suplimentare pentru bugetul alocat consolidării capacității informatice în cadrul programului Vamă 2020. Aceste eforturi s-au dovedit a fi doar parțial fructuoase.

29

Previziunile Comisiei privind cerințele bugetare pentru perioada 2021-2025 sunt semnificativ mai mari decât cele aferente perioadei 2014-2020. Figura 3 prezintă estimarea privind bugetul necesar pentru sistemele informatice până la sfârșitul perioadei de programare a programului Vamă 2020 și nevoile bugetare mai mari prevăzute pentru perioada de după 2020. Comisia estimează că, pentru perioada următorului program privind vama, va avea nevoie de aproximativ 100-115 milioane de euro pe an pentru a menține toate sistemele informatice operaționale și pentru a finaliza proiectele rămase din Planul strategic multianual și amânate pentru perioada de după 2020.

Bugetul statelor membre (componentele naționale)

30

Sondajul realizat de Curte în rândul statelor membre a arătat că, pentru majoritatea dintre acestea (67 %), unul dintre principalele motive care au dus la întârzieri în punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii era bugetul insuficient alocat la nivel național. Imediat după aprobarea Programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii în 2014, Comisia a luat cunoștință de faptul că unele state membre nu vor pune la dispoziția administrațiilor vamale fonduri suficiente pentru a le permite să asigure conformitatea cu Planul strategic multianual. Comisia a informat Curtea că acest lucru se explica parțial prin criza macroeconomică internațională care a început în 2008. În Raportul special nr. 19/2017, Curtea a subliniat deja faptul că nivelul insuficient de finanțare a sistemelor informatice transeuropene poate întârzia punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii²².

31

Comisia a continuat să facă apel la statele membre pentru ca acestea să pună la dispoziție resurse naționale și a explorat alte posibilități de soluționare a problemei bugetelor insuficiente din statele membre, de exemplu prin facilitarea cooperării între acestea (a se vedea caseta 1).

32

Statele membre rețin 20 % din fondurile colectate din taxele vamale la importuri cu titlu de costuri de colectare și restul de 80 % este direcționat către bugetul UE cu titlu de venituri. Rata de reținere a costurilor de colectare ar trebui să fie suficientă²³ pentru a contribui la acoperirea cheltuielilor suportate de statele membre pentru implementarea sistemelor informatice vamale. Curtea a observat însă că niciun stat membru nu a indicat că ar proceda astfel. În schimb, statele membre utilizau fonduri din bugetul național și din fonduri structurale ale UE pentru a finanța dezvoltarea sistemelor informatice vamale.

Un proces decizional îndelungat, din cauza sistemului de guvernanță multistratificat, care implică atât Comisia, cât și statele membre

33

Dezvoltarea sistemelor informatice vamale necesită implicarea, coordonarea strânsă și acordul între un număr mare de jucători la mai multe niveluri din cadrul Comisiei și în statele membre (a se vedea punctul 11). Pe lângă complexitatea dezvoltărilor informatice în sine, procesul decizional este complicat în plus de caracteristicile naționale specifice ale operațiunilor vamale, precum și de diferențele dintre statele membre privind progresele și capacitățile fiecăruia în ceea ce privește tehnologia informației în domeniul vamal.

34

Din perspectiva rolului său de coordonare, Comisia a avut deja experiența acestui sistem de guvernanță în contextul implementării sistemelor vamale existente, în special a sistemului de tranzit de primă generație (noul sistem computerizat de tranzit). Această experiență a dovedit că obținerea unui acord asupra tuturor aspectelor legate de implementarea proiectelor este o sarcină dificilă și de lungă durată²⁴.

35

Dată fiind complexitatea proiectelor informatice în domeniul vamal, Comisia a aplicat un set de obiective de etapă detaliate pentru fiecare proiect, cu scopul de a facilita planificarea operațională și monitorizarea. Aceste obiective de etapă sunt divizate în funcție de principalele faze ale unui proiect și fac trimitere la aprobarea documentelor sau a acțiunilor aferente de către statele membre reprezentate în organismele de guvernanță²⁵.

36

Curtea a examinat modul în care aceste obiective de etapă au fost aplicate într-un eșantion de cinci proiecte (a se vedea punctul 23). În toate cazurile, s-au observat întârzieri în ceea ce privește convenirea asupra obiectivelor de etapă inițiale de către Comisie și statele membre (documentul de concept și/sau documentul de viziune)²⁶.

Comisia a raportat tardiv întârzierile

37

Fezabilitatea termenelor de finalizare a proiectelor informatice a început să fie pusă sub semnul întrebării de unele state membre și de unii reprezentanți comerciali (de exemplu, importatori, comisionari în vamă, societăți de transport și operatori logistici) imediat după adoptarea principalelor documente de planificare în 2013 și în 2014. În pofida acestui fapt, în 2016, în documentele sale oficiale de planificare strategică și în rapoartele sale, Comisia a continuat să arate că toate sistemele informatice legate de Codul vamal al Uniunii și mai multe alte proiecte din cadrul Planului strategic multianual, dar din afara cadrului Codului vamal al Uniunii, urmau să fie livrate până în 2020 (a se vedea caseta 2).

38

Atunci când Comisia a identificat probleme legate de disponibilitatea resurselor și posibile întârzieri în punerea în aplicare a Programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii în iunie 2014, aceasta nu a modificat termenele prevăzute în programul respectiv și nici pe cele din Planul strategic multianual. În schimb, Comisia a elaborat un nou plan operațional intern bazat pe resurse și a propus gestionarea acestuia în paralel. Acest lucru a dus la situația în care Planul strategic multianual/Programul de lucru pentru Codul vamal al Uniunii erau utilizate la nivel extern, iar planul operațional, care reflecta realitatea, era utilizat în principal la nivel intern. Începând cu 2015, planul operațional intern indica termene mai lungi decât cele prevăzute în Planul strategic multianual/Programul de lucru pentru Codul vamal al Uniunii și includea proiecte care urmau să fie implementate după termenul din 2020 stabilit în Codul vamal al Uniunii.

39

Cele două instrumente de planificare au coexistat de-a lungul procesului de dezvoltare informatică în domeniul vamal până în 2017, când au fost reconciliate în urma unei revizuiri („verificarea stării de fapt”) efectuate de Comisie. Rezultatul acestui exercițiu de revizuire a constat în versiunea revizuită din 2017 a Planului strategic multianual, care a prelungit termenele de instalare pentru mai multe sisteme informatice până după termenul legal obligatoriu din 2020 prevăzut în Codul vamal al Uniunii. Drept urmare, Comisia a fost nevoită să pregătească o versiune actualizată a Programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii și să propună un amendament la Regulamentul privind Codul vamal al Uniunii (a se vedea punctul 21).

40

Existența celor două instrumente de planificare indică faptul că Comisia era conștientă de întârzieri. Decizia de a nu include aceste informații în raportarea sa oficială a împiedicat părțile interesate (precum Parlamentul European, alte instituții ale UE care nu sunt reprezentate în structura de guvernanță a programului Vamă 2020, precum și întreprinderi și cetățeni interesați) să fie pe deplin informate cu privire la riscul întârzierilor în timp real.

Abordarea selectată inițial pentru dezvoltarea în domeniul IT nu era cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor

41

Atunci când programul Vamă 2020 a fost conceput, Comisia a efectuat un studiu pentru a stabili termenele de implementare a sistemelor informatice, precum și bugetul necesar pentru componentele Uniunii (a se vedea punctul 26). Această abordare selectată pentru dezvoltare era în cea mai mare parte descentralizată, în pofida faptului că implementarea centralizată era opțiunea cu cel mai bun raport costuri-beneficii (a se vedea caseta 3).

42

Ulterior, în cursul discuțiilor avute cu privire la sfera de acoperire a fiecăruia dintre proiecte, statele membre au solicitat ca UE să dezvolte anumite componente ale sistemelor informatice la nivel central. Acest lucru a dus la o soluție mai eficientă din punctul de vedere al costurilor, ca urmare a economiilor de scară obținute, însă a necesitat alocarea mai multor resurse din programul Vamă 2020, resurse care nu fuseseră planificate (a se vedea punctul 27).

Obiectivele și mecanismele de raportare ale programului Vamă 2020 nu sunt adecvate scopului de monitorizare a implementării sistemelor informatice

43

Obiectivele specifice și operaționale ale implementării informatice care sunt stabilite în programul Vamă 2020 sunt prea generale pentru a putea fi utilizate în scopul monitorizării și al raportării (de exemplu, „informatizare” sau „dezvoltarea, îmbunătățirea, exploatarea și sprijinirea sistemelor europene de informații pentru vămi”). În plus, deoarece sistemele informatice specifice care urmau să fie dezvoltate nu au fost incluse printre obiectivele programului Vamă 2020 menționate anterior, ele nu sunt monitorizate în mod adecvat în rapoartele existente.

44

Cadrul de măsurare a performanței elaborat în scopul evaluării programului Vamă 2020 prevede patru indicatori pentru implementarea noilor sisteme informatice, și anume:

1. numărul de proiecte informatice aflate în faza de „cercetare”;
2. numărul de proiecte informatice aflate în faza de „dezvoltare”;
3. numărul de proiecte informatice noi aflate în faza de „exploatare”; și
4. procentul de proiecte informatice cu statutul „verde”.

45

Curtea a constatat că nu exista nicio țintă stabilită pentru primii trei indicatori și ținta stabilită pentru cel de al patrulea indicator prevedea doar că 50 % din proiectele informatice ar trebui să fie în conformitate cu cerințele (statutul „verde”). Această țintă nu era relevantă, deoarece un proiect poate primi statutul „verde” ca simplă consecință a unei revizuiri a Planului strategic multianual, fără să se fi realizat niciun progres efectiv în implementarea sistemului informatic respectiv. Prin urmare, cei patru indicatori elaborați pentru a evalua implementarea informatică nu permit detectarea și raportarea întârzierilor.

46

Comisia publică rapoarte de progres anuale cu privire la punerea în aplicare a programului Vamă 2020. În cele trei astfel de rapoarte publicate până la data auditului Curții (rapoartele pe 2014, 2015 și 2016), informațiile referitoare la implementarea sistemelor informatice sunt limitate. Toate cele trei rapoarte menționează că noile dezvoltări se desfășoară, în mare parte, conform planificării. Rapoartele de progres privind vama electronică pentru cele trei exerciții menționate anterior conțin informații mai detaliate în ceea ce privește nivelul de instalare a sistemelor informatice, însă nu oferă informații cu privire la riscul ca termenele planificate să nu fie respectate. Date fiind întârzierile înregistrate la nivelul dezvoltării și implementării noilor sisteme informatice, rapoartele de progres privind programul Vamă 2020 nu reflectau o imagine echilibrată și completă²⁷ în ceea ce privește punerea în aplicare a programului.

47

Comisia primește în mod regulat informații cu privire la costurile suportate de statele membre în scopul dezvoltării componentelor naționale din cadrul sistemelor informatice. Aceste informații sunt compilate și prezentate în rapoartele de progres privind vama electronică. Cu toate acestea, informațiile furnizate de statele membre nu sunt nici complete, nici comparabile. Această limitare a fost confirmată de sondajul Curții și a împiedicat-o pe aceasta să estimeze costurile totale (cele corespunzătoare componentelor naționale și cele corespunzătoare componentelor care nu aparțin Uniunii) ale dezvoltării sistemelor informatice. Faptul că informațiile privind sumele cheltuite nu sunt fiabile subminează capacitatea Comisiei de a evalua în mod adecvat dacă implementarea proiectelor informatice este eficace și dacă aceasta oferă un bun raport costuri-beneficii în scopul modernizării uniunii vamale.

Concluzii și recomandări

48

Procedurile vamale pot avea o influență foarte importantă asupra comerțului și a colectării taxelor, precum și asupra siguranței și securității cetățenilor. Modernizarea acestor proceduri este esențială pentru funcționarea UE. După zece ani de la adoptarea Deciziei privind vama electronică, Curtea a observat că s-au realizat progrese în ceea ce privește dezvoltarea sistemelor informatice în vederea creării unui mediu informatizat pentru vamă și comerț. Cu toate acestea, sistemele respective nu sunt încă pe deplin implementate.

49

Curtea concluzionează următoarele:

• Livrarea a șapte dintre cele 17 sisteme informatice din cadrul Codului vamal al Uniunii nu va avea loc în termenul prevăzut din 2020. Unele dintre ele sunt sisteme-cheie, cum ar fi Modernizarea sistemului de control al importurilor în cadrul CVU și Vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU (a se vedea punctele 19-21).
• Există riscul ca noul termen stabilit pentru 2025 să nu fie respectat (a se vedea punctul 22).
• Termenul stabilit inițial de Comisie pentru implementarea sistemelor informatice a devenit nerealizabil în urma modificărilor aduse sferei unora dintre proiecte (a se vedea punctele 24-25).
• Costurile efective de dezvoltare a componentelor Uniunii din cadrul sistemelor informatice au fost în mod semnificativ mai mari decât cele estimate în planul inițial și Comisia nu a alocat resurse suficiente pentru aceste proiecte (a se vedea punctele 26-29).
• Faptul că statele membre au alocat un buget insuficient a fost unul dintre principalele motive care au stat la baza întârzierilor (a se vedea punctele 30-32).
• Procesul decizional îndelungat a întârziat implementarea unora dintre sistemele informatice din cauza sistemului de guvernanță multistratificat, care implică atât Comisia, cât și statele membre (a se vedea punctele 33-36).
• Comisia a raportat tardiv întârzierile care afectau implementarea sistemelor informatice (a se vedea punctele 37-40).
• Decizia de a stabili cât din dezvoltarea informatică să fie centralizată la nivelul UE nu a fost întotdeauna determinată de considerente legate de raportul costuri-eficiență, ea fiind influențată și de cerințele naționale specifice de la nivelul statelor membre și de riscul de eșec al proiectelor (a se vedea punctele 41 și 42).
• Obiectivele și mecanismele de raportare ale programului Vamă 2020 nu sunt adecvate unei monitorizări corespunzătoare a implementării sistemelor informatice (a se vedea punctele 43-47).

50

Curtea recomandă Comisiei ca pentru viitoarele programe privind vama să țină cont de lecțiile învățate din programul Vamă 2020 și din abordarea sa privind gestionarea proiectelor informatice, astfel cum este aceasta evidențiată în Planul strategic multianual.

Recomandarea 1 – Direcționarea conceperii programului către implementarea informatică

Pentru următorul program privind vama, Comisia ar trebui să propună:

1. obiective care să se refere în mod explicit la sistemele informatice planificate a fi dezvoltate; și
2. obiective precise și măsurabile.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

Recomandarea 2 – Îmbunătățirea estimărilor privind calendarul, resursele și sfera proiectelor informatice

Pentru viitoarele programe privind vama, Comisia ar trebui:

1. atunci când pregătește calendarele de implementare și alocarea resurselor, să se asigure că lecțiile învățate din programe anterioare (cum ar fi riscurile legate de complexitatea proiectelor de această natură și a mediului informatic) sunt luate în considerare în mod adecvat; și
2. să pună la dispoziția statelor membre informații adecvate pentru ca acestea să fie în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză și în timp util cu privire la sfera proiectelor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

Recomandarea 3 – Facilitarea unei dezvoltări informatice bazate pe cooperare

Comisia ar trebui:

1. să monitorizeze riscul nerespectării de către statele membre a termenelor stabilite pentru implementarea componentelor naționale și, într-o etapă timpurie, să identifice posibile soluții în acest sens și să faciliteze aplicarea lor la nivel național; și
2. să înlesnească o utilizare la scară mai largă a unei dezvoltări informatice bazate pe colaborare între statele membre.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

Recomandarea 4 – Optimizarea guvernanței prin îmbunătățirea comunicării

Comisia ar trebui să optimizeze guvernanța dezvoltării sistemelor informatice vamale prin asigurarea unei comunicări mai eficiente și mai rapide cu statele membre, de exemplu prin utilizarea soluțiilor existente pentru schimbul de informații suplimentare, astfel încât luarea deciziilor să nu fie întârziată.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

Recomandarea 5 – O raportare transparentă cu privire la implementarea informatică

Comisia ar trebui:

1. să informeze toate părțile vizate de implementarea sistemelor informatice, atât de la nivelul UE, cât și de la nivelul statelor membre, în timp util și într-un mod transparent, cu privire la întârzierile legate de implementare și la cheltuielile care privesc componentele Uniunii și componentele naționale; și
2. să stabilească indicatori și mecanisme de raportare adecvate cu ajutorul cărora să poată fi urmărită implementarea atât la nivel global, cât și la nivelul individual al proiectelor, pentru cadrul de măsurare a performanței aferent următoarelor programe privind vama și să publice documentele de raportare necesare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021

Prezentul raport special a fost adoptat de Camera V, condusă de domnul Lazaros S. LAZAROU, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 26 septembrie 2018.

Lista acronimelor

CPG: Grupul pentru politica vamală (Customs Policy Group)

CVU: Codul vamal al Uniunii

DG TAXUD: Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală

ECCG: Grupul de coordonare privind vama electronică (Electronic Customs Coordination Group)

IT: Tehnologia informației (information technology)

TCG: Grupul de contact pentru comerț (Trade Contact Group)

Glosar

Descrierea proiectelor informatice menționate în prezentul raport poate fi consultată în anexa I.

Cadru de măsurare a performanței: un sistem de monitorizare care măsoară progresele realizate în cadrul programului Vamă 2020 prin intermediul a 86 de indicatori, dintre care 68 sunt indicatori de realizare/de rezultat și 18 sunt indicatori de impact.

Codul vamal al Uniunii: oferă un cadru cuprinzător pentru normele și procedurile vamale de pe teritoriul vamal al UE, adaptat la realitățile comerciale actuale și la instrumente de comunicare moderne. A intrat în vigoare la 1 mai 2016, însă unele dispoziții tranzitorii se aplică în continuare, în special în cazul formalităților vamale care se află încă în proces de tranziție treptată către sisteme electronice.

Codul vamal modernizat: a intrat în vigoare la 24 iunie 2008, cu dispoziția că urma să devină aplicabil cel mai târziu la 24 iunie 2013. Cu toate acestea, el nu a fost niciodată pus în aplicare, deoarece a fost abrogat și înlocuit de Codul vamal al Uniunii.

Componentele naționale ale sistemelor informatice (componentele care nu aparțin Uniunii): toate acele componente ale sistemelor informatice care nu sunt identificate drept componente ale Uniunii [punctul C din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1294/2013]. Statele membre suportă costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor care nu aparțin Uniunii.

Componentele UE ale sistemelor informatice (componentele Uniunii/care aparțin Uniunii): bunurile (precum elementele de hardware și de software și conexiunile de rețea) și serviciile necesare pentru susținerea sistemelor informatice care sunt comune țărilor participante [punctul B din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1294/2013]. UE suportă costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor Uniunii.

Document de concept și document de viziune: documente aferente primelor faze ale proiectelor de dezvoltare de sisteme informatice, care conțin specificațiile detaliate ale sferei fiecărui proiect și care preced decizia de lansare a lucrărilor informatice tehnice.

Echipă de experți: echipele de experți constituie un instrument din cadrul acțiunilor comune ale programului Vamă 2020, în care expertiza este pusă în comun într-o diversitate de moduri și care au un caracter permanent sau temporar, regional și tematic. Acest instrument ajută statele membre să își intensifice cooperarea în punerea în aplicare a politicii.

Plan strategic multianual: instrument de gestiune și de planificare, întocmit de Comisie în parteneriat cu statele membre, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia privind vama electronică. În acest plan sunt stabilite cadrul strategic și obiectivele de etapă pentru gestionarea proiectelor informatice în mod coerent și eficace.

Programul de lucru pentru Codul vamal al Uniunii: programul de lucru a fost stabilit în conformitate cu articolul 280 din CVU. Acesta include măsuri tranzitorii legate de sistemele electronice și calendarul pentru cazurile în care sistemele nu erau încă operaționale până la data aplicării codului (1 mai 2016).

Rapoarte de progres către o vamă electronică: raport anual care evaluează progresele realizate în direcția creării unui mediu informatizat pentru vamă, în conformitate cu articolul 12 din Decizia nr. 70/2008/CE.

Raport de progres privind programul Vamă 2020: raport anual prin care se monitorizează punerea în aplicare a programului, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1294/2013.

Reprezentanți comerciali: operatori economici, de exemplu, importatori, comisionari în vamă, societăți de transport și operatori logistici. Aceștia sunt membri ai Grupului de contact pentru comerț (Trade Contact Group), care este o platformă de reuniuni informale pentru consultări comerciale, la nivelul Uniunii, cu privire la implementarea diferitor aspecte legate de domeniul vamal și la evoluțiile politicii vamale.

Sfera proiectului: ce este inclus într-un proiect sau exclus din acesta. Conform definiției date de Project Management Institute (Institutul de Management de Proiecte), sfera unui proiect este „activitatea care trebuie efectuată pentru a livra un produs, un serviciu sau un rezultat cu anumite caracteristici și funcții specifice”.

Note

¹ Sursa: statisticile Eurostat pentru 2017 privind comerțul mondial.

² Organizația Mondială a Vămilor (OMV) consideră, de asemenea, că digitalizarea reprezintă o caracteristică esențială a unui sistem vamal modernizat, care și-a dezvoltat un model de maturitate digitală.

³ A se vedea Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2003: A simple and paperless environment for customs and trade (Un mediu simplu și informatizat pentru vamă și comerț).

⁴ Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23, 26.1.2008, p. 21) (Decizia privind vama electronică).

⁵ Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (JO L 145, 4.6.2008, p. 1), abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1). Codul vamal modernizat a intrat în vigoare la 24 iunie 2008, însă prevedea că urma să devină aplicabil cel mai târziu la 24 iunie 2013.

⁶ A se vedea propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii (reformare) [COM(2012) 64 final], adoptată de Comisie la 20 februarie 2012.

⁷ Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO L 269, 10.10.2013, p. 1) (Regulamentul privind CVU).

⁸ Planul strategic multianual este un instrument de gestiune și de planificare, întocmit de Comisie în parteneriat cu statele membre, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia privind vama electronică. În acest plan sunt stabilite cadrul strategic și obiectivele de etapă pentru gestionarea proiectelor informatice. Odată aprobat, fiecare revizuire a acestuia este publicată de DG TAXUD.

⁹ Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 29 aprilie 2014 de stabilire a programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii (2014/255/UE) (JO L 134, 7.5.2014, p. 46) (Programul de lucru din 2014 pentru Codul vamal al Uniunii), abrogată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016 de stabilire a programului de lucru referitor la dezvoltarea și instalarea sistemelor electronice prevăzute în Codul vamal al Uniunii (JO L 99, 15.4.2016, p. 6) (Programul de lucru din 2016 pentru Codul vamal al Uniunii).

¹⁰ Regulamentul (UE) nr. 1294/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 209).

¹¹ Anumite state membre recurg la fonduri structurale ale UE pentru a acoperi o parte din aceste costuri.

¹² Acest buget nu include dezvoltările informatice finanțate exclusiv de statele membre (componentele naționale). Curtea nu a fost în măsură să raporteze cu privire la costurile totale ale sistemelor (a se vedea punctul 47).

¹³ Curtea a ținut seama totodată de concluziile și recomandările din Raportul special nr. 19/2017, intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”.

¹⁴ Proiecte legate de Codul vamal al Uniunii care au fost amânate până după 2020: Sistemul automatizat de export (AES) în cadrul CVU, Modernizarea noului sistem computerizat de tranzit (NCTS) în cadrul CVU, Gestionarea garanțiilor în cadrul CVU, Regimuri speciale în cadrul CVU, Vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU, Dovada statutului unional în cadrul CVU și Modernizarea sistemului de control al importurilor în cadrul CVU.

¹⁵ Planificarea pentru proiectul privind modernizarea sistemului de control al importurilor se referă doar la prima parte a proiectului. Celelalte părți urmează să fie livrate după 2020.

¹⁶ În plus, implementarea celei de a doua părți a proiectului privind modernizarea sistemului de control al importurilor în cadrul CVU va avea loc tot în această perioadă, deși planificarea pentru această a doua parte a proiectului nu este încă inclusă în Planul strategic multianual din 2017.

¹⁷ Acest tip de concentrare este în contradicție cu concluziile grupului de proiect din cadrul programului Vamă 2020 privind impacturile cerințelor CVU asupra statelor membre, conform cărora „suprapunerea instalării mai multor sisteme majore pe parcursul aceluiași interval de timp trebuie evitată”. De asemenea, Comisia a recunoscut că UE nu s-a mai confruntat niciodată cu o astfel de tranziție masivă și că va fi expusă unor numeroase riscuri operaționale atât la nivel tehnic, cât și la nivel de coordonare.

¹⁸ Curtea a efectuat o comparație între stadiul actual (astfel cum a fost raportat acesta de statele membre în chestionarul Curții) și obiectivul de etapă prevăzut în Planul strategic multianual pentru primul trimestru din 2018.

¹⁹ Patru proiecte în cadrul CVU: Sistemul exportatorilor înregistrați (REX) în cadrul CVU, Supraveghere 3 în cadrul CVU, Modernizarea sistemului de control al importurilor în cadrul CVU, Vămuirea centralizată pentru import în cadrul CVU și un proiect suplimentar care nu face parte din cadrul CVU, și anume Ghișeul unic al UE (a se vedea anexa I).

²⁰ 19 dintre cele 24 de state membre care au furnizat răspunsuri la întrebările din chestionarul Curții au indicat că actualele sisteme de guvernanță sunt adecvate, ținând cont de circumstanțele date. Cu toate acestea, 14 state membre au admis că metoda de lucru și procesul decizional ar mai putea fi îmbunătățite.

²¹ Conform modelării proceselor economice (Business Process Modelling – BPM), cerințele privind utilizatorii sau cerințele funcționale ale sistemelor fuseseră deja definite.

²² A se vedea punctele 33-38 din Raportul special nr. 19/2017.

²³ În 2017, statele membre au reținut peste 4 miliarde de euro cu titlu de costuri de colectare. La nivelul fiecărui stat membru individual, sumele reținute au variat între 3 milioane de euro și 1 miliard de euro.

²⁴ Timpul necesar pentru dezvoltarea noului sistem computerizat de tranzit, și anume 12 ani, a fost luat în considerare la estimarea timpului necesar pentru dezvoltarea noilor sisteme, în documentul de studiu Iteration 1 Global Estimation elaborat pentru Planul director în materie de IT.

²⁵ Grupul pentru politica vamală (CPG) și Grupul de coordonare pentru vama electronică (ECCG).

²⁶ În două cazuri (Supraveghere 3 și Sistemul exportatorilor înregistrați), a fost posibilă recuperarea și menținerea termenului inițial pentru livrare (cel stabilit în Planul strategic multianual din 2014). În alte două cazuri (Vămuirea centralizată pentru import și Modernizarea sistemului de control al importurilor), proiectele au fost divizate în faze care prelungesc termenul final de livrare până după 2020. În ceea ce privește proiectul „Ghișeul unic al UE”, acesta a fost divizat în mai multe subproiecte și termenul său de livrare integrală nu este încă cunoscut.

²⁷ În rapoartele de progres privind programul Vamă 2020, noilor sisteme informatice le este alocată doar o singură pagină (dintr-un număr de aproximativ 15 pagini), întrucât doar 4 din 68 de indicatori (de realizări și de rezultate) se referă la sisteme informatice noi.

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	29.11.2017
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	12.7.2018
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	26.9.2018
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	Engleză: 5.10.2018 Alte limbi: 7.11.2018

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit V – Finanțarea și administrarea Uniunii, condusă de domnul Lazaros S. Lazarou, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de doamna Eva Lindström, membră a Curții de Conturi Europene, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Katharina Bryan, șefă de cabinet, și Johan Stålhammar, atașat în cadrul cabinetului; Alberto Gasperoni, manager principal; José Parente, coordonator; Jitka Benešová, Josef Edelmann și Ilze Ozola, auditori.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0913-7	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/739964	QJ-AB-18-023-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0954-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/24144	QJ-AB-18-023-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

* ©Uniunea Europeană, 2012, sursa: PE/Thierry Roge

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact/write-to-us_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.