Education and Training Monitor 2022

1. Indicatori-cheie

Figura 1: Prezentarea generală a indicatorilor-cheie

Surse: Eurostat (UOE, LFS, COFOG); OCDE (PISA). Informații suplimentare pot fi consultate în anexa I și în setul de instrumente al monitorului. Observații: Media UE pentru anul 2018 privind performanța la citire din cadrul PISA nu include Spania; indicatorul utilizat (ECE) se referă la programele de educație și îngrijire timpurie care sunt luate în considerare de Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) ca fiind „educaționale” și, prin urmare, constituie primul nivel de educație în sistemele de educație și de formare – ISCED nivelul 0; indicatorul de echitate arată decalajul în ceea ce privește ponderea rezultatelor slabe la citire, matematică și științe (combinate) în rândul tinerilor în vârstă de 15 ani, între cel mai scăzut și cel mai înalt nivel al statutului socioeconomic; b = întrerupere a seriilor cronologice, u = fiabilitate scăzută, : = nu există date disponibile, 09 = 2009, 13 = 2013, 18 = 2018, 20 = 2020.

Figura 2: Poziția în raport cu țările cu performanțele cele mai bune și cu țările cu performanțele cele mai slabe

2. Concentrarea pe părăsirea timpurie a școlii

Părăsirea timpurie a școlii continuă să fie o problemă în România. În 2021, rata persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu absolviseră ciclul de învățământ secundar superior și care nu urmau niciun program educațional sau de formare (ELET – părăsire timpurie a sistemelor de educație și formare profesională) s-a îmbunătățit ușor, atingând din nou nivelul din 2019 de 15,3 %. Totuși, aceasta rămâne semnificativ mai mare decât media UE de 9,7 %¹. Rata de părăsire timpurie a școlii este deosebit de ridicată în rândul elevilor romi. Doar 22 % dintre tinerii romi cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au absolvit ciclul de învățământ secundar superior, față de 83,3 % din totalul populației (Agenția pentru Drepturi Fundamentale, 2022). Disparitățile în ceea ce privește rata de părăsire timpurie a sistemelor de educație și formare între zonele urbane (4,5 %) și cele rurale (23,2 %) sunt substanțiale. Un studiu recent realizat de World Vision Romania arată că 1 din 10 copii cu vârsta de școlarizare obligatorie din zonele rurale nu frecventează în prezent nicio instituție de învățământ. Acest studiu a arătat, de asemenea, că 1 din 3 adolescenți (37 %) absentează de la școală temporar sau permanent deoarece lucrează în gospodărie (World Vision Romania, 2022). Rata ELET diferă, de asemenea, de la o regiune la alta: de la 7,9 % în București la aproape 23 % în regiunea de sud-est. Elevii expuși riscului de abandon școlar prezintă tendința să fie concentrați în școlile defavorizate din zonele rurale, care nu dispun de resurse și de profesori experimentați (OCDE, 2022). Mulți tineri români părăsesc sistemul școlar fără a dobândi competențele necesare pentru a intra pe piața forței de muncă, cu nevoile sale în schimbare rapidă. Acest lucru îngreunează tranziția lor de la școală la un loc de muncă remunerat (OCDE, 2022).

Mecanismul de redresare și reziliență va sprijini eforturile naționale de reducere a ratei de părăsire timpurie a școlii. Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii este una dintre prioritățile Raportului privind „România Educată” (2021), care reprezintă cadrul strategic național pentru educație în perspectiva anului 2030. Acest efort de reducere a ratei de părăsire timpurie a școlii va fi, de asemenea, sprijinit în mare măsură în cadrul planului național de reziliență și redresare (PNRR). Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS), care a fost adoptat în decembrie 2021, este una dintre cele mai importante măsuri educaționale din PNRR. În martie 2022, Ministerul Educației a anunțat o listă a școlilor eligibile pentru a participa la program. Aceste școli au fost identificate prin intermediul Mecanismului de Avertizare Timpurie în Educație (MATE) din România (a se vedea caseta 1). În cadrul PNRAS, cel puțin 2 500 de școli primare și secundare finanțate din fonduri publice, cu mulți elevi expuși unui risc ridicat sau mediu de abandon școlar, vor primi granturi de până la 200 000 EUR. Cu acest sprijin financiar, aceste școli pot lansa activități educaționale și de sprijin, cum ar fi cursuri remediale, activități după programul școlar, activități în aer liber, angajarea de consilieri și mediatori școlari (în comunitățile rome) sau achiziționarea de echipamente informatice. De asemenea, sunt planificate parteneriate cu ONG-urile pentru a sprijini activitățile extrașcolare. Programul PNRAS ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească rezultatele obținute de elevi la evaluările naționale. În plus, programul ar trebui să ajute mai mulți elevi să finalizeze ciclul de învățământ secundar inferior și să participe la evaluarea națională (în cazul absolvenților de clasa a opta), precum și să urmeze cu succes ciclul de învățământ secundar superior.

Figura 3: Persoane care au părăsit timpuriu școala, 2012, 2019 și 2021 (%)

Alte programe de reducere a ratei de părăsire timpurie a școlii și a ratei de abandon școlar vor continua. Numărul școlilor participante la proiectul-pilot „Masa caldă în școli” se va dubla începând cu anul școlar 2022/2023, moment în care va ajunge la 350 de instituții preșcolare și școlare. Programul „Nouă ne pasă” este operațional din 2016, oferind o masă caldă de trei ori pe săptămână, precum și cursuri suplimentare de limba română și matematică după-amiază. În 2021, peste 225 000 de copii au fost înscriși în programul „Școala după școală”, care oferea cursuri suplimentare „față în față”. În pofida numărului de măsuri de sprijin pentru a-i ajuta pe elevii care părăsesc timpuriu școala să se întoarcă la școală, distribuția acestor programe este inegală între zonele urbane și cele rurale, existând mai multe programe în zonele urbane, deși cererea este mult mai mare în zonele rurale (OCDE, 2020 a). Programul de identificare și colectare de informații privind școlile defavorizate aflat în desfășurare va contribui la îmbunătățirea alocării resurselor în cadrul rețelei școlare (OCDE, 2022).

3. Educația și îngrijirea copiilor preșcolari

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (ECEC) continuă să se confrunte cu probleme de participare scăzută și de infrastructură inadecvată. În 2020, rata de participare la ECEC a copiilor din România cu vârsta cuprinsă între 3 ani și vârsta de începere a învățământului obligatoriu a fost una dintre cele mai scăzute din UE (78,2 % față de media UE de 93 %). Această rată de participare a scăzut cu aproximativ 6 puncte procentuale din 2013. Aceasta se situează cu mult sub ținta UE de 96 %. În pofida stimulentelor financiare oferite familiilor cu venituri mici pentru a-și înscrie copiii cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani în ECEC, rata de participare la fiecare categorie de vârstă (3, 4 și 5+) este în scădere. Rata de participare a copiilor romi este mult mai scăzută, situându-se la 27 %, chiar dacă cercetătorii sunt de acord că beneficiile educației copiilor preșcolari sunt cele mai mari în rândul copiilor defavorizați. Majoritatea grădinițelor sunt situate în zone urbane, în timp ce înscrierea în zonele rurale este îngreunată de deficitul de capacitate, iar peste 90 % dintre creșele destinate copiilor cu vârsta sub 3 ani sunt situate în zone urbane (OCDE, 2020b). România este, de asemenea, considerată o țară în care concediul pentru creșterea copilului este relativ lung și favorabil. Acest lucru are un impact asupra participării globale la ECEC, în special pentru copiii cu vârsta sub 3 ani². Oferta insuficientă de servicii de îngrijire a copiilor și de îngrijire de lungă durată este în detrimentul participării femeilor pe piața forței de muncă (OCDE, 2022).

România urmărește să sporească participarea la ECEC prin extinderea capacității. Rețeaua de creșe, grădinițe și alte servicii ECEC din România nu este suficientă pentru a satisface cererea. Ca parte a programului „România Educată”, România intenționează să crească gradul de participare la învățământul preșcolar a copiilor cu vârsta de până la 3 ani la 30 % și la 95 % pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani până în 2030. Unele dintre măsurile propuse în cadrul programului vor fi finanțate prin PNRR al României. Până în 2025, România va construi 110 creșe eficiente din punct de vedere energetic destinate unui număr de până la 4 500 de copii, precum și 412 servicii complementare de educație timpurie. Planul vizează, de asemenea, formarea și profesionalizarea personalului care lucrează în domeniul ECEC, completând inițiativele similare în curs prin intermediul unui proiect finanțat de FSE.

Se preconizează că modificările legislative recente vor îmbunătăți accesibilitatea și calitatea serviciilor ECEC. În 2022, guvernul a adoptat o nouă legislație privind organizarea, funcționarea, finanțarea și monitorizarea creșelor și a altor facilități ECEC³. Această legislație ar trebui să accelereze integrarea creșelor în sistemul național de învățământ, cu scopul general de a construi un sistem ECEC integrat, favorabil incluziunii și de înaltă calitate. Programul de lucru va reflecta nevoile copiilor și ale părinților lor și poate fi flexibil, oferind servicii de îngrijire a copiilor cu o durată cuprinsă între 5 și 10 ore pe zi. Activitățile vor fi organizate în funcție de vârstă, tip de program și mărimea grupului, acesta din urmă fiind, de asemenea, legat de vârsta copiilor.

Accesul la o educație de calitate este inegal. Discrepanțele dintre rezultatele la examenele naționale indică o inegalitate structurală în sistemul de învățământ. Impactul statutului socioeconomic asupra rezultatelor școlare este ridicat și echivalent cu aproximativ 3 ani de școlarizare (și anume, copiii care provin din medii socioeconomice superioare au un nivel educațional echivalent cu cel al unor copii cu 3 ani mai mari, comparativ cu copiii care provin din medii socioeconomice inferioare). Acest lucru perpetuează inegalitățile de la o generație la alta. Există o diferență de 39 de puncte procentuale în ceea ce privește rezultatele slabe la învățătură între elevii din medii socioeconomice superioare (10,8 % cu rezultate slabe) și elevii care provin din medii socioeconomice inferioare (49,8 % cu rezultate slabe). Acest decalaj în ceea ce privește rezultatele slabe la învățătură înregistrat în România este cel mai ridicat din UE (media UE: 19,3 puncte procentuale). Asigurarea educației în limba minorităților naționale din România, în special a minorităților care provin din medii defavorizate, este împiedicată de lipsa de resurse și de cadre didactice suficiente. Per ansamblu, inegalitatea din cadrul sistemului de învățământ din România afectează participarea viitoare la viața civică și economică și frânează dezvoltarea forței de muncă.

Situația romilor în sistemul de învățământ rămâne un motiv de îngrijorare. 79 % dintre copiii romi cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani sunt expuși riscului de sărăcie, ceea ce duce la un dezavantaj educațional atât din cauza mediului lor socioeconomic, cât și a statutului lor de minoritate. În 2020, 51 % dintre copiii romi cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani au frecventat școli în care „toți colegii sau majoritatea colegilor sunt romi” (Agenția pentru Drepturi Fundamentale, 2022). La sfârșitul anului 2019, guvernul a adoptat o metodologie de monitorizare a segregării școlare în învățământul preuniversitar. În pofida planului inițial de punere în aplicare a acestei metodologii în anul școlar 2021/2022 pentru a reduce segregarea școlară, punerea în aplicare a fost amânată din cauza închiderii recurente a școlilor în timpul pandemiei.

Politicile de recrutare și de păstrare a cadrelor didactice se confruntă cu provocări semnificative. Ambiția României de a îmbunătăți rezultatele școlare se bazează în mare măsură pe personalul său didactic existent, care este relativ tânăr (Comisia Europeană, 2022). În ultimii ani, politica României privind cadrele didactice s-a axat pe îmbunătățirea procesului de recrutare și selecție a viitorilor profesori, în special pentru școlile situate în zone rurale și defavorizate din punct de vedere economic. Reformele și politicile au vizat creșterea stimulentelor financiare și alte măsuri de creștere a atractivității profesiei. Progresele înregistrate cu privire la aceste politici sunt limitate din cauza numărului mare de școli din zonele rurale care rămân neatractive pentru cadrele didactice cu înaltă calificare. În plus, nici formarea inițială, nici formarea continuă a cadrelor didactice nu sunt suficient de bine aliniate la nevoile de la nivelul sălilor de clasă (Comisia Europeană, 2022). În perioada 2021-2023, se desfășoară mai multe programe pentru a sprijini educația inițială și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din România. PNRR va contribui la dezvoltarea competențelor cadrelor didactice, cu un accent special pe competențele digitale. În plus, proiectul PROF al României de profesionalizare a carierei didactice se va derula în perioada 2021-2023. Obiectivul său este de a asigura mentoratul profesional pe tot parcursul carierei unui cadru didactic prin asigurarea formării și dezvoltării competențelor de predare pentru 28 000 de cadre didactice. Un alt program, „Profesori motivați în școli defavorizate”, oferă cursuri de formare pentru cadrele didactice, personalul auxiliar și directorii unităților de învățământ care trebuie să își dezvolte competențele și cunoștințele pentru a putea lucra în școli defavorizate sau pentru a putea utiliza metode de predare atipice.

România își continuă eforturile de îmbunătățire a calității educației. În iulie 2022, a fost prezentat spre consultare publică un nou proiect de lege privind educația (care afectează învățământul preuniversitar și superior). Noua lege constituie baza legislativă pentru reforma cuprinzătoare a educației propusă de programul „România Educată”, care conține propuneri de modernizare la toate nivelurile și în toate domeniile educației⁶. Proiectul de lege va modifica structura examenului de bacalaureat susținut de absolvenții de liceu la aproximativ 18 ani. Noua structură va include un test de evaluare a competențelor digitale, în timp ce vor exista, de asemenea, teste separate pentru limba română, literatură și gramatică. Proiectul de lege conține, de asemenea, modificări ale procesului de tranziție de la învățământul secundar inferior la învățământul secundar superior. Acesta propune eliminarea notelor la materii precum educația fizică și artele și introduce modificări în etapele timpurii ale profesiei de cadru didactic, inclusiv o creștere salarială pentru tinerii profesori și un nivel minim de burse pentru a încuraja formarea ca profesori. Proiectul de lege prevede, de asemenea, reorganizarea activității educaționale extrașcolare în sistemul național de învățământ. Cluburile pentru copii și cluburile sportive școlare vor deveni părți oficiale ale rețelei școlare. Proiectul de lege prevede integrarea treptată a elevilor cu nevoi educaționale speciale în învățământul general. Intenția este de a pune în aplicare noua lege până în anul școlar 2023/2024. Se preconizează că bacalaureatul în noua formă va intra în vigoare în 2027⁷.

România își va reorganiza sistemul de asigurare a calității pentru a îmbunătăți performanța sistemului său de învățământ. Evaluarea cadrului strategic anterior al României pentru educație a arătat că performanța sistemului său de învățământ a fost afectată de: (i) modificările frecvente în rândul factorilor de decizie de la cel mai înalt nivel, (ii) resursele financiare limitate, (iii) un cadru juridic depășit și (iv) lipsa de concentrare asupra elevilor care provin din categorii defavorizate. Pentru a îmbunătăți calitatea sistemului de învățământ, în 2022 guvernul a reorganizat Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP). Acesta a fost un pas important în punerea în aplicare a programului „România Educată”. În prezent, părțile interesate din domeniul educației ar trebui să fie mai bine reprezentate în ARACIP, inclusiv elevii, părinții, sindicatele și sectorul privat. ARACIP va continua, de asemenea, evaluările periodice ale școlilor. Procesul ARACIP de evaluare externă a școlilor a fost, de asemenea, reorganizat pentru a asigura un grad mai mare de eficiență și profesionalism.

Începând cu anul școlar 2022/2023 vor intra în vigoare schimbări semnificative în organizarea anului școlar și în evaluarea elevilor. Ca parte a noii structuri, cinci perioade de învățare de 6-8 săptămâni vor înlocui semestrele tradiționale, care au fost considerate prea lungi pentru copii. O abordare similară este aplicată în Belgia și Franța, unde elevii beneficiază de perioade de învățare mai scurte, în timp ce numărul total de zile de școală rămâne același. În plus, va fi introdusă o „săptămână verde” pentru a-i sensibiliza pe copii cu privire la schimbările climatice și la mediu. Împreună cu noua structură a anului școlar, România a decis să pună în aplicare un nou sistem de evaluare, care va fi mai bine aliniat la modulele de învățare. Obiectivul este de a pune capăt practicii actuale de a solicita elevilor să susțină o lucrare scrisă în fiecare semestru („tezele semestriale”) și de a înlocui această cerință cu evaluări standardizate la nivel școlar la începutul și la sfârșitul anului școlar⁸. Consolidarea sistemului de evaluare a elevilor poate deschide calea către o abordare bazată mai mult pe dovezi în ceea ce privește reforma educației. Reorganizarea structurii anului școlar și a sistemului său de evaluare ar trebui urmată de: (i) instituirea unui sistem de monitorizare și (ii) elaborarea unei noi metodologii pentru evaluarea școlilor prin colectarea de date și informații. Aceste modificări suplimentare ar facilita punerea în aplicare a unor intervenții mai bine orientate, bazate pe dovezi, și ar îmbunătăți calitatea educației în țară.

România își continuă reformele de politică pe termen lung pentru a îmbunătăți învățarea digitală și pentru a consolida competențele digitale. În 2021, doar 50 % dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani din România aveau competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază. Acest lucru a însemnat că România s-a clasat pe ultimul loc în rândul țărilor din UE în ceea ce privește competențele digitale. Media UE a fost de 69 % pentru această categorie de vârstă cu competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază, iar performanța României s-a situat sub obiectivul de 80 % al „Deceniului digital” al UE pentru 2030⁹. Informatica și educația digitală reprezintă o parte importantă atât a programului „România Educată”, cât și a PNRR al României. PNRR va finanța laboratoarele și echipamentele digitale școlare: peste 6 000 de școli vor primi fonduri din PNRR pentru echiparea laboratoarelor informatice și pentru învățământul online. Mai multe măsuri de promovare a competențelor digitale au fost deja puse în aplicare cu sprijinul fondurilor structurale europene. Printre aceste măsuri se numără proiectul CRED (2017-2022), cofinanțat de Fondul social european+, care a dezvoltat aproape 6 800 de resurse educaționale cu acces liber, facilitând accesul la materiale didactice, manuale electronice gratuite și bune practici în educație. De asemenea, a fost creată o bază de date dedicată (red.educred.ro) pentru colectarea de informații cu privire la activitățile de învățare și de formare pentru profesori. În plus, proiectul ROSE (2015-2024) continuă să sprijine investițiile în echipamente electronice furnizate unităților de învățământ secundar, în special școlilor defavorizate. În pofida acestor evoluții, există în continuare lacune semnificative, inclusiv în ceea ce privește disponibilitatea dispozitivelor informatice și a conexiunilor la internet.

5. Educația și formarea profesională și învățarea în rândul adulților

Perturbările cauzate de pandemia de COVID-19 continuă să afecteze sistemul de educație și formare profesională (EFP). Trecerea la învățarea la distanță și închiderea temporară a multor întreprinderi au limitat expunerea cursanților la învățarea la locul de muncă în timpul pandemiei. Acest efect, combinat cu incertitudinea continuă de pe piața forței de muncă și din economie în general, a condus la o scădere semnificativă a ratei de ocupare a proaspeților absolvenți de EFP (de la 68,7 % în 2020 la 61,4 % în 2021). Anumite proiecte în curs, cum ar fi ReConnect, un mecanism de previzionare a necesităților în materie de competențe finanțat de Fondul social european, ar trebui să contribuie la o mai bună corelare între cererea de pe piața forței de muncă și oferta de lucrători calificați. Planurile de reformă în curs, care vizează transformarea școlilor EFP în instituții axate mai mult pe educația duală, ar trebui, de asemenea, să facă aceste școli mai atractive. Deși ponderea elevilor din învățământul secundar superior înscriși în EFP¹⁰ este relativ ridicată (56,6 % în 2020, peste media UE de 48,7 %), expunerea proaspeților absolvenți la învățarea la locul de muncă¹¹ este foarte limitată (7,1 % în 2021, comparativ cu 60,7 % la nivelul UE).

PNRR conține investiții semnificative în EFP, cu un sprijin suplimentar planificat prin intermediul altor mecanisme de finanțare. PNRR vizează îmbunătățirea semnificativă a echipamentelor și a infrastructurii pentru școlile EFP, inclusiv școlile agricole, prin investiții în laboratoare, echipamente informatice și dezvoltarea a 10 consorții EFP regionale. În plus, se vor emite noi acte legislative pentru organizarea parcursului dual complet și noile calificări care rezultă din parcursul dual complet pentru a sprijini învățământul superior dual. PNRR intenționează să completeze aceste măsuri pentru alte programe finanțate de UE (cum ar fi programul pentru educație și ocuparea forței de muncă al Fondului social european+) investind în: (i) mecanisme de asigurare a calității sistemului, (ii) îmbunătățirea calității predării prin formarea personalului și (iii) sprijin pentru o mai bună participare a studenților din categoriile defavorizate. De asemenea, sunt în curs planuri de dezvoltare a unor rețele de parteneriat între școlile EFP inițiale și de extindere a serviciilor remediale și de consiliere la aceleași școli (cu accent pe elevii aflați în primul lor an de educație și formare profesională). Aceste măsuri ar urma să fie însoțite de programe de învățământ mai orientate către nevoile pieței forței de muncă, inclusiv prin punerea în aplicare a unor măsuri în planul de acțiune privind EFP în vederea concentrării asupra sectoarelor emergente (cum ar fi tehnologia verde și cea digitală). Eficacitatea acestor reforme se bazează pe consolidarea lor printr-o abordare centrată pe elev a educației și formării profesionale.

România a înregistrat recent îmbunătățiri în ceea ce privește creșterea participării la învățarea în rândul adulților, dar este încă în urma altor state membre ale UE. Rata de participare a adulților la învățare în ultimele 4 săptămâni a fost de 4,9 % în 2021, mult mai mare decât în anii precedenți, dar încă mai scăzută decât în majoritatea celorlalte state membre (media UE: 10,8 %). Nivelul scăzut de participare la învățarea în rândul adulților a condus la deficite persistente de competențe, ceea ce împiedică creșterea economică și îngreunează adaptarea României la o piață a forței de muncă aflată în schimbare rapidă în era digitală. În plus, numărul mic de locuri de muncă care necesită un nivel scăzut de competențe disponibile în țară reprezintă un motiv de îngrijorare pentru perspectivele de carieră ale celor care se află deja pe piața forței de muncă (sau care doresc să intre pe această piață), subliniind și mai mult nevoia de perfecționare a populației active. Lipsa resurselor financiare, precum și nivelul scăzut de informații cu privire la programele existente de învățare pe tot parcursul vieții și la oportunitățile de piață au fost identificate ca fiind cauze ale gradului scăzut de utilizare a învățării în rândul adulților. Instrumente precum mecanismul de previzionare a necesităților în materie de competențe ReConnect (în prezent în curs de elaborare cu ajutorul fondurilor UE) ar trebui să contribuie în acest sens, prin asigurarea unei legături mai bune între oportunitățile de formare și educație oferite și competențele necesare angajatorilor. Anumite părți ale cadrului strategic de politică nu sunt încă în vigoare. De exemplu, strategia națională pentru formarea continuă a adulților (2021-2027) este încă în curs de elaborare. PNRR conține, de asemenea, o serie de investiții și reforme menite să îmbunătățească competențele digitale ale adulților, inclusiv prin dezvoltarea unui sistem de finanțare pentru ca bibliotecile să devină centre de competențe digitale. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi pentru a avea impact asupra categoriilor dezavantajate și marginalizate, având în vedere cererea semnificativă de competențe digitale care va continua în următorii ani. România a stabilit pentru 2030 obiectivul ca 17,4 % dintre adulți să fi fost implicați în activități de învățare în ultimele 12 luni, ceea ce reprezintă o rată de trei ori mai mare decât în 2016.

6. Învățământul superior

Rata de absolvire a învățământului terțiar în România rămâne cea mai scăzută din toate țările UE. În ultimul deceniu, această rată nu s-a îmbunătățit semnificativ și se poate observa o tendință de stagnare pe termen lung. În 2021, această rată a fost de 23,3 %, ceea ce reprezintă aproape jumătate din media UE (41,2 %). Printre alte cauze, nivelurile scăzute de absolvire a învățământului superior sunt cauzate de ratele ridicate de părăsire timpurie a școlii, de ratele scăzute de promovare a examenului de bacalaureat și de nivelurile scăzute de participare la învățământul superior a elevilor care provin din medii defavorizate. Acest lucru duce la un deficit de profesioniști cu înaltă calificare. Emigrarea reduce și mai mult disponibilitatea lucrătorilor cu înaltă calificare care dețin o diplomă de învățământ superior. Egalitatea rămâne o provocare semnificativă, cu o rată deosebit de scăzută de absolvire a învățământului terțiar în zonele rurale (8,2 % în 2021 față de media UE de 29,6 %). Rata de participare la învățământul superior a persoanelor din zonele rurale nu s-a schimbat substanțial în ultimii 5 ani. Rata de absolvire în orașe este, de asemenea, sub media UE (44 % față de 51,4 %), dar decalajul este mai mic. Diferențele dintre regiuni reflectă decalajul dintre mediul rural și cel urban (de exemplu, există o rată de 50,5 % în București față de o rată de 15,3 % în zona rurală din sudul Munteniei). Există, de asemenea, o disparitate de gen persistentă, 20,6 % dintre bărbații cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani având o diplomă de învățământ terțiar, față de 26,2 % dintre femei.

Ponderile absolvenților din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și al științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) din România sunt printre cele mai ridicate din UE, dar există în continuare deficite de competențe. Ponderea studenților care au absolvit domeniile STIM este ridicată, situându-se la 29,1 % (UE: 24,9 %). În plus, ponderea femeilor absolvente de STIM în totalul absolvenților este, de asemenea, peste media UE (59,1 % față de 57,2 %). Femeile reprezintă, în medie, aproape 33 % din absolvenții de STIM în UE-27 (Viarengo, M., 2021), cu ponderi de peste 40 % în România¹². În aceeași ordine de idei, România are o pondere ridicată din totalul absolvenților de TIC (6,7 % față de media UE de 3,9 %). Acest lucru contribuie într-o oarecare măsură la soluționarea cererilor ridicate de pe piața forței de muncă, dar există în continuare deficite de competențe.

În ceea ce privește digitalizarea învățământului superior, se înregistrează progrese. PNRR oferă finanțare pentru digitalizarea universităților, inclusiv pentru infrastructura digitală și pentru dezvoltarea competențelor digitale ale studenților și ale cadrelor didactice universitare. A fost lansată platforma Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, care oferă informații privind instituțiile de învățământ superior și programele de studii acreditate din peste 80 de țări. Această platformă este sprijinită de programul Erasmus+ și coordonată de Registrul european pentru asigurarea calității în învățământul superior (EQAR), cu scopul de a extinde domeniul de aplicare al implicării agențiilor de asigurare a calității în învățământul superior în Spațiul european al învățământului superior și de a îmbunătăți legăturile dintre aceste agenții.

Anexa I: Sursele indicatorilor-cheie

Anexa II: Structura sistemului de învățământ