Raport de țară

1. Educația în domeniul STEM

Deși România se apropie de țintele propuse la nivelul UE pentru învățământul superior în domeniul STEM, numărul profesioniștilor formați este scăzut, în timp ce previziunile privind piața forței de muncă prevăd o cerere ridicată de specialiști. În 2023, procentul studenților români înscriși într-un program universitar STEM a fost unul dintre cele mai ridicate din UE (30,9 %, UE: 26,9 %), puțin sub ținta propusă la nivelul UE de 32 % până în 2030. 37,4 % dintre ei au fost femei (UE: 32,2 %), ceea ce reprezintă, de asemenea, una dintre cele mai mari ponderi din UE și se apropie de obiectivul propus de 40 %. Parțial, aceste ponderi ridicate reflectă o anumită tradiție istorică de a studia STEM, importanța sectorului IT din România, oferta de studii în învățământul superior și existența unor licee specializate în matematică și științe, precum și valoarea societală asociată carierelor în domeniul STEM. Cu toate acestea, din cauza participării scăzute la învățământul superior și a ratelor ridicate de abandon școlar (a se vedea secțiunea 5) au existat doar 19,0 absolvenți în domeniul STEM (ISCED 5-8) la 1 000 de persoane cu vârsta de 20-29 de ani, comparativ cu media UE de 22,4 în 2023. 4,5 % dintre doctoranzi erau înscriși în studii în domeniul TIC, comparativ cu media UE de 3,8 % și cu obiectivul propus de 5 %. Dintre doctoranzii din domeniul TIC, 33,1 % erau femei, cu mult peste media UE (24,3 %) și în conformitate cu obiectivul propus de 33 %. Previziunile arată că, în perioada 2022-2035, creșterea ocupării forței de muncă în sectorul producției de înaltă tehnologie și al serviciilor din România va fi una dintre cele mai ridicate din toate statele membre ale UE (indicatorul Cedefop, 2025).

Oferta EFP se axează din ce în ce mai mult pe STEM. În România, 36,0 % dintre elevii din EFP de nivel mediu din 2023 au fost înscriși în domenii STEM (36,3 % în UE). Dintre ei, 36,4 % au fost fete, una dintre cele mai mari ponderi din UE (de la o medie de 15,4 % în 2023) depășind chiar ținta propusă la nivelul UE pentru 2030, de cel puțin 25 %. Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) a intensificat elaborarea de noi programe de învățământ și standarde de formare bazate pe nevoile pieței forței de muncă, ceea ce a dus la o mai mare disponibilitate a specializărilor legate de domeniul STEM. Printre noile calificări se numără: „electrician pentru sisteme fotovoltaice”, care contribuie la tranziția verde, și „operator de roboți industriali”, solicitate în domeniul electronicii/automaticii (Cedefop și ReferNet, 2025). De asemenea, concursurile în domenii STEM, cum ar fi robotica (de exemplu, „First Tech Challenge”) câștigă popularitate.

Politicile educaționale ale României în domeniul STEMSTEM sunt operaționalizate prin noile legi ale educației și prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Conceptul educației STE(A)M, care include artele alături de științe, tehnologie, inginerie și matematică, este una dintre cele 10 priorități ale „României Educate”, cadrul strategic pentru educație până în 2030. Obiectivul este de a spori interesul elevilor pentru STE(A)M, de a pregăti și sprijini cadrele didactice să predea și să evalueze competențele STE(A)M, de a furniza infrastructura, tehnologia și resursele necesare, precum și sprijinul din partea conducerii școlilor, și de a dezvolta inițiative și parteneriate relevante. Mai multe reforme și investiții esențiale din cadrul PNRR vizează competențe STEM, cum ar fi investițiile la scară largă în laboratoare școlare și laboratoare inteligente, formarea competențelor digitale pentru profesori, măsuri de digitalizare și laboratoare de cercetare pentru universități, precum și reforma și investițiile în EFP duală (a se vedea secțiunile 4 și 5). În plus, legile educației din 2023 prevăd programe naționale pentru științe, inginerie și matematică în învățământul superior și în învățământul preuniversitar. Scopul acestora este de a dezvolta laboratoare și centre de cercetare, programe de studii multidisciplinare, colaborarea cu angajatorii, formarea și păstrarea personalului, precum și sprijin pentru laboratoarele școlare STEM. Cu toate acestea, din cauza constrângerilor bugetare, rămâne de văzut dacă se vor pune în aplicare.

Dincolo de eforturile în curs, există în continuare bariere structurale în calea intensificării educației STEM. Lipsa competențelor de bază în rândul tinerilor, inclusiv în domeniul matematicii și al științelor (a se vedea secțiunea 3), este un factor limitativ. Accentul pus pe aspectele teoretice și pe aplicațiile practice limitate în procesul de predare rămâne o provocare, iar aceasta este agravată de lipsa formării cadrelor didactice în pedagogii specifice, cum ar fi învățarea bazată pe investigare în domeniul științelor sau învățarea bazată pe proiecte. De asemenea, până de curând, a existat o lipsă generalizată de laboratoare științifice. Deși investițiile la scară largă din PNRR în curs înzestrează școlile cu infrastructura necesară pentru STEM, persistă necesitatea de a asigura o formare adecvată a cadrelor didactice, alături de necesitatea de a îmbunătăți competențele de bază și nivelul de absolvire a învățământului superior (a se vedea secțiunea 5).

2. Educația și îngrijirea timpurie

Participarea la ECEC rămâne scăzută din cauza unităților insuficiente, a lipsei de personal și a factorilor socioeconomici. În 2023, rata de înscriere în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de începere a învățământului primar obligatoriu a crescut ușor la 75,7 %, dar se menține semnificativ sub media UE (94,6 %) și sub ținta la nivelul UE, de 96 % până în 2030. Deși învățământul este deja obligatoriu pentru copiii cu vârsta de 4 și 5 ani, în practică, unitățile și resursele umane insuficiente reprezintă obstacole în calea participării (OCDE, 2025). În zonele rurale, au frecventat grădinița doar 57,9 % dintre copiii cu vârsta de 3 ani (75,3 % în zonele urbane), 67,7 % dintre copiii cu vârsta de 4 ani (87,7 % în zonele urbane) și 70,2 % dintre copiii cu vârsta de 5 ani (88,5 % în zonele urbane) (Ministerul Educației, 2024). Acest decalaj în ceea ce privește rata de participare se datorează provocărilor legate de acces, inclusiv distanței dintre casă și grădiniță, precum și factorilor culturali și socioeconomici (ibidem). Deși se îmbunătățește, rata de participare a copiilor romi este semnificativ mai scăzută, înregistrându-se o participare de 40 % în 2024, comparativ cu 27 % în 2021 (Agenția pentru Drepturi Fundamentale, 2025). Pentru a extinde oferta, sunt în curs de instituire servicii complementare de educație timpurie în localitățile defavorizate, cu finanțare din PNRR. În plus, participarea la serviciile formale de îngrijire a copiilor cu vârsta sub 3 ani rămâne scăzută: 11,4 % în 2024, sub media UE (39,3 %) și sub obiectivul național de la Barcelona al României de 22,5 %, care trebuie atins până în 2030. Deși rețeaua de creșe se extinde, incluzând cel puțin 110 creșe finanțate prin PNRR, oferta rămâne limitată, în special în zonele rurale.

Sistemul unitar pentru ECEC (pentru vârste cuprinse între 0 și 6 ani), introdus în decembrie 2022, contribuie la îmbunătățirea calității, dar mai rămân câteva domenii în care sunt necesare îmbunătățiri. Un raport recent (OCDE, 2025) constată că, deși există standarde unitare de calitate pentru acordarea de licențe, evaluări externe și autoevaluare pentru creșe și grădinițe, aceste procese pot fi consolidate. Deși au fost introduse politici pentru a asigura coerența și a îmbunătăți calitatea educației inițiale prin alinierea programelor la profilurile de competențe profesionale, calitatea și relevanța lor pot varia din cauza elaborării procedurilor de acreditare (ibidem). Pentru a aborda deficitul de specialiști calificați din creșe, în 2023 a fost introdus un nou program de dezvoltare profesională continuă destinat recalificării personalului existent și nou. Noile legi ale educației, împreună cu mentoratul structurat pentru cadrele didactice începătoare și în practică, precum și comunitățile de învățare reciprocă, au în vedere oportunități de învățare și de dezvoltare profesională pe centre de învățământ (ibidem). Pentru a aborda unele dintre provocările legate de identificarea nevoilor de dezvoltare profesională ale cadrelor didactice, România a inițiat recent un proiect FSE+ și oferă formare în cadrul PNRR. Proiectul FSE+ (23,2 milioane EUR, care se derulează până în ianuarie 2029), va contribui la dezvoltarea cadrului de asigurare a calității, la îmbunătățirea capacităților locale și la dezvoltarea și sprijinirea sistemului de formare inițială și continuă pentru ECEC.

3. Educația școlară și competențele de bază

Lipsa generalizată de competențe de bază în rândul tinerilor afectează competitivitatea României. Programul OCDE pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA) din 2022 a reconfirmat faptul că o mare parte a tinerilor din România nu dețin competențele de bază considerate necesare pentru a participa pe deplin în societate și pentru a reuși pe piața forței de muncă: 48,6 % nu aveau competențe de bază la matematică (UE: 29,5 %), 41,7 % la citire (UE: 26,2 %) și 44,0 % la științe (UE: 24,2 %) (OCDE, 2023). Doar 4,0 % dintre tinerii în vârstă de 15 ani intervievați au demonstrat niveluri avansate în ceea ce privește competențele de bază la matematică (UE: 7,9 %), 2,0 % la citire (UE: 6,5 %); și 1,4 % la științe (UE: 6,9 %), limitând potențialul pentru inovare și excelență. În plus, 74 % dintre tinerii români în vârstă de 14 ani nu dispuneau de competențele informatice și de informare esențiale testate în Studiul internațional al IEA privind competențele informatice și de informare (ICILS) (UE-22: 43 %), fiind departe de obiectivul UE de reducere a rezultatelor slabe sub 15 % până în 2030 (Comisia Europeană, 2024a). Aceste competențe sunt necesare pentru a se orienta în lumea digitală de astăzi. Anchetele internaționale arată, de asemenea, că există loc pentru îmbunătățirea competențelor civice ale elevilor români, care ar beneficia de pe urma unei instruiri suplimentare pentru a își aprofunda înțelegerea problemelor civice complexe (Schulz et al., 2023). În acest context, în 2025, Consiliul Uniunii Europene a solicitat României „să abordeze deficitul de competențe prin stimularea competențelor de bază și a competențelor lucrătorilor care sunt relevante pentru piața forței de muncă, precum și prin îmbunătățirea implicării părților interesate și prin utilizarea optimă a informațiilor privind competențele în politicile în materie de educație și competențe” (Consiliul UE, 2025). Cu sprijinul FSE+, România a început de curând să pună în aplicare un program național de îmbunătățire a competențelor de bază, care include măsuri de analiză a factorilor determinanți ai rezultatelor slabe, dezvoltarea unor standarde de învățare și evaluare a competențelor funcționale, formare și sprijin pentru profesori, precum și măsuri pilot în școli cu scopul de a se extinde la nivel național.

Lipsa competențelor de bază este simptomatică pentru provocările mai ample în materie de calitate legate de predare. În pofida introducerii recente a unui masterat obligatoriu în pedagogie, calitatea predării este afectată de faptul că o mare parte din cadrele didactice au beneficiat de o pregătire pedagogică limitată în formarea lor inițială în calitate de cadre didactice (OCDE, 2017), în timp ce dezvoltarea profesională continuă (DPC) a constat, de regulă, în cursuri de formare de scurtă durată în afara școlilor, adesea de slabă calitate și relevanță (OCDE, 2025). Pentru a îmbunătăți situația, noua lege a educației a introdus mentoratul structurat pentru cadrele didactice în practică și a avut în vedere o revizuire a DPC. De asemenea, aceasta a stabilit așteptarea ca școlile să organizeze comunități de învățare pentru a facilita învățarea în colaborare în rândul cadrelor didactice, dar evaluarea cadrelor didactice din școli nu este concepută în prezent pentru a-i ajuta pe profesori să își îmbunătățească practicile de predare (ibidem). În plus, mai multe aspecte legate de profesori avute în vedere de legile educației nu au fost încă elaborate, sunt amânate sau necesită o analiză suplimentară. Deși România a introdus treptat o programă de învățământ bazată pe competențe pentru învățământul primar și secundar inferior începând cu 2012/2013, modificările practicilor de predare au intrat în vigoare într-un ritm lent (OCDE, 2025). Este necesar să se dezvolte în continuare resurse pentru a ajuta cadrele didactice să predea pe bază de competențe, să li se ofere sprijin și orientări suplimentare și pentru a alinia mai bine evaluarea națională de la sfârșitul clasei a opta cu programa școlară (ibidem). Deși programa de învățământ pentru învățământul secundar superior este în curs de revizuire, iar punerea sa în aplicare va beneficia de sprijin din partea FSE+, ar putea fi avute în vedere modificări suplimentare ale programei școlare (de exemplu, atenția acordată competențelor de bază pentru toate materiile și prevenirea supraaglomerării) (Comisia Europeană, 2025). Pentru a îmbunătăți aspectele legate de punerea în aplicare a reformei programelor școlare la nivel local, județean și central, România beneficiază, de asemenea, de Instrumentul de sprijin tehnic, cu scopul de a dezvolta practicile de învățare și capacitățile școlilor de a promova predarea și învățarea eficace.

Mediul socioeconomic al elevilor este un indicator puternic al performanței în materie de competențe de bază, iar provocările pentru incluziunea romilor persistă. La testul PISA, 57,8 % dintre elevii români din cea mai săracă cuartilă nu dispuneau simultan de competențe de bază la matematică, citire și științe, comparativ cu 9 % în rândul colegilor lor mai avantajați (Comisia Europeană, 2024b). Doar 3,7 % dintre elevii care provin din medii defavorizate au atins un nivel bun (și anume nivelul 4 PISA) la unul dintre cele trei subiecte testate în cadrul testului PISA (OCDE, 2023), cu mult sub media UE (16,3 %). În ceea ce privește competențele digitale, decalajul socioeconomic este deosebit de puternic: România se numără printre țările UE cu cel mai mare decalaj procentual, având în vedere statutul profesional al părinților: 57 de puncte procentuale, comparativ cu media UE de 40,9 puncte procentuale (Fraillon, 2024). În plus, elevii din școlile rurale au obținut un punctaj semnificativ mai mic decât cei din școlile urbane (și anume cu 119 puncte PISA mai puțin la matematică). Disparitățile dintre mediul rural și cel urban au implicații majore, aproape 42 % dintre elevii din învățământul primar și secundar inferior frecventând școli din zonele rurale în 2023. În plus, 43 % dintre elevii romi frecventează școli în care majoritatea sau toți sunt romi (Agenția pentru Drepturi Fundamentale, 2025), ceea ce exacerbează marginalizarea și dezavantajele în materie de învățare. Cu toate acestea, punerea în aplicare a metodologiei naționale de identificare și combatere a segregării școlare poate fi utilă.

Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar dă rezultate pozitive, dar România are în continuare cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din UE. În 2024, procentul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care au părăsit timpuriu școala a crescut ușor, ajungând la 16,8 %, cu mult peste media UE (9,4 %) și peste ținta de la nivelul UE de sub 9 %, care trebuie atinsă până în 2030. Rata de părăsire timpurie a școlii se menține la un nivel deosebit de problematic în zonele rurale (26,3 %), dar și în orașe mici și suburbii (15,3 %), comparativ cu 3,3 % în orașele mari. De asemenea, este foarte ridicată în rândul romilor, deși se îmbunătățește într-o oarecare măsură (Agenția pentru Drepturi Fundamentale, 2025). Prin Programul național de reducere a abandonului școlar (PNRAS), finanțat în cadrul PNRR, peste 2 000 de școli au primit deja granturi pentru punerea în aplicare a unor măsuri educaționale și sociale specifice de reducere a abandonului școlar. Rezultatele primei runde de proiecte au arătat că 45 % dintre școlile selectate și-au îmbunătățit participarea și performanța la evaluarea națională și au raportat o reducere a abandonului școlar (Ministerul Educației, 2025). Pentru a sprijini măsuri similare în învățământul primar, au fost alocate 242 de milioane EUR în cadrul FSE+. Cu toate acestea, necesitatea de a sprijini și de a reînscrie numărul mare de copii care nu frecventează școala persistă.

Programul guvernamental cuprinde mai multe măsuri legate de sistemul de învățământ, dintre care unele vizează reducerea cheltuielilor. În august 2025, s-a adoptat un ordin privind reorganizarea învățământului preuniversitar de stat, care crește norma didactică de predare a cadrelor titulare de la 18 ore/săptămână la 20 de ore/săptămână, ceea ce corespunde mediei din UE/OCDE. În plus, pentru a reduce concentrarea și a evita fragmentarea, școlile vor fi comasate, iar numărul permis de elevi per clasă va fi majorat pentru clasele pregătitoare, clasa a cincea și clasa a noua, pentru a se alinia la nivelul celorlalte clase. Pentru învățământul superior, a fost anunțată o creștere de la 16 la 18 ore/săptămână, pentru a permite universităților să rămână în limitele bugetelor alocate. Se preconizează, de asemenea, o concentrare academică pentru învățământul superior și pentru cercetare și dezvoltare. Aceste măsuri sunt rezultatul recentei legi privind măsurile fiscal-bugetare, care vizează consolidarea sustenabilității financiare pe termen lung a României prin limitarea cheltuielilor permanente în domenii precum educația, sănătatea, transporturile și infrastructura.

4. Educația și formarea profesională

În pofida ponderii ridicate a elevilor din programele EFP, persistă provocări în ceea ce privește asigurarea unei tranziții reușite de la școală la muncă. În 2023, 61,3 % dintre elevii din învățământul secundar erau înscriși în EFP (UE: 52,4 %). Măsurile de încurajare a participării la EFP includ acordarea de burse lunare pentru elevii de la filiera tehnologică, campanii de sensibilizare și sprijin financiar suplimentar pentru elevii defavorizați (Ministerul Educației, 2024). Prin PNRR, școlile profesionale sunt dotate cu ateliere de practică și laboratoare informatice. Deși este în scădere, rata abandonului școlar este de aproape cinci ori mai mare în rândul elevilor de la profiluri tehnologice în comparație cu cei de la filiera teoretică (Ministerul Educației, 2024). În plus, doar 65,7 % dintre proaspeții absolvenți de EFP erau angajați în 2024 (UE: 80,0 %), ceea ce denotă provocări în privința pregătirii elevilor pentru ocuparea unui loc de muncă.

Reformele în curs urmăresc să asigure mai multă flexibilitate și oportunități de dezvoltare în EFP. Începând din anul școlar 2025-2026, formele de EFP cu durata de trei ani din școli, inclusiv învățământul dual și programele liceelor tehnologice de patru ani, vor fuziona într-un singur profil tehnologic de liceu. Elevii vor avea în continuare opțiunea de a obține un certificat de studii profesionale (nivelul 3 din CEC) după ce au absolvit trei ani, iar după patru ani, calificarea și diploma de bacalaureat de nivel CEC 4 (Cerkez et al., 2024). De asemenea, noua legislație introduce un nou model dual de învățământ superior profesional (a se vedea caseta).

Cu sprijinul UE, România urmărește să alinieze mai bine oferta EFP la nevoile pieței forței de muncă. În 2024, doar 7,2 % dintre absolvenții recenți ai programelor de EFP au beneficiat de pregătire la locul de muncă pe parcursul formării lor (UE: 65,2 %). Ponderea elevilor care urmează cursuri EFP de învățământ secundar superior dual a crescut, ajungând la 18,8 % în 2024/2025 (Ministerul Educației, 2024), dar acest procent se situează cu mult sub obiectivul de tranziție a tuturor programelor EFP secundare către sistemul dual până în perioada 2029-2030. O evoluție majoră care contribuie la utilizarea pe scară mai largă a EFP duale este înființarea celor 29 de consorții regionale pentru învățământul dual (a se vedea secțiunea 5). Cu toate acestea, rămân provocări în ceea ce privește consolidarea semnificativă a implicării întreprinderilor în furnizarea de formare EFP, în special în zonele rurale. Punerea în aplicare în 2024 a programelor de ucenicie finanțate de FSE+ urmărește să stimuleze crearea de noi parteneriate, ajutând în același timp 40 000 de studenți să obțină formare la locul de muncă. Cu toate acestea, politicile EFP nu au fost încă susținute de informații privind competențele și de mecanisme solide de asigurare a calității.

5. Învățământul terțiar

România depune eforturi pentru a depăși unele dintre barierele structurale care limitează participarea la învățământul superior și constrâng ratele de absolvire la cel mai scăzut nivel din UE. Procentul românilor cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani cu studii superioare a crescut ușor la 23,2 % în 2024. Totuși, această cifră este semnificativ mai scăzută decât media UE de 44,1 % și ținta de la nivelul UE de 45 %. Rata de absolvire nu s-a îmbunătățit în ultimul deceniu, inclusiv din cauza nivelurilor ridicate de părăsire timpurie a școlii (a se vedea secțiunea 3), a participării scăzute a elevilor defavorizați, a faptului că aproximativ jumătate dintre studenții universitari renunță la studii (UEFISCDI, 2022), precum și a emigrării. Barierele financiare și lipsa de coerență între traseele de învățământ secundar superior și programele de învățământ superior reprezintă factori-cheie care stau la baza ratei ridicate de abandon, deosebit de ridicată în rândul absolvenților EFP (OCDE, 2025). Pentru a elimina obstacolele din calea participării, România pune în aplicare Programul Național de Reducere a Abandonului Universitar (PNRAU). Acesta include programul „Primul student din familie”, cofinanțat de FSE+ cu 88 de milioane EUR, care vizează studenții care provin din medii defavorizate, inclusiv din rândul comunității rome. Programul, care are deja 10 000 de beneficiari, susține elevii de liceu să treacă examenul de bacalaureat și studenții prin oferirea de burse, de sprijin financiar pentru cazare și masă, de orientare profesională și de educație remedială. FSE+ contribuie, de asemenea, la dezvoltarea și punerea în aplicare a unor instrumente de monitorizare a tranziției către învățământul superior și a ratelor de abandon școlar.

În pofida măsurilor de îmbunătățire a calității și a relevanței pentru piața forței de muncă în învățământul superior, există în continuare provocări semnificative pentru acest sector. Introducerea sistemului dual în învățământul superior (a se vedea caseta) vizează îmbunătățirea relevanței pentru piața forței de muncă și a participării la aceasta. Ea este sprijinită de 29 de consorții de EFP duale înființate în prezent în întreaga țară, inclusiv cu finanțare din PNRR. De asemenea, granturile pentru digitalizare acordate unui număr de 61 de universități din România în cadrul PNRR au vizat îmbunătățirea ecosistemului digital al universităților, a competențelor digitale ale personalului și ale studenților și facilitarea îmbunătățirii programelor școlare. În plus, investițiile în curs din PNRR în căminele studenților și în infrastructura socială vizează sprijinirea mediilor de învățare din universități și a echității. FEDR a alocat peste 86 de milioane EUR pentru modernizarea infrastructurii terțiare. Cu toate acestea, persistă o serie de provocări importante. De exemplu, România nu dispune încă de o diferențiere clară între instituțiile de învățământ terțiar, atât pe plan orizontal, în funcție de tipul instituțional, cât și pe plan vertical, în funcție de calitate și prestigiu (OCDE, 2025). Deși s-au înregistrat progrese în ceea ce privește consolidarea guvernanței instituționale, integritatea și capacitatea de conducere a universităților rămân un motiv de îngrijorare, iar activitățile de cercetare sunt în continuare insuficient dezvoltate și finanțate (ibidem).

Atractivitatea învățământului superior din România este limitată în comparație cu cea din UE. În 2023, 5,2 % dintre studenții din România proveneau din străinătate (comparativ cu UE: 9,2 %). 24 % dintre ei proveneau din țări ale UE, iar 52,2 % din alte țări europene. În același timp, 7,2 % dintre studenții români au plecat să își urmeze (parțial) studiile în altă parte. Dintre țările care participă la mobilitatea creditelor, Italia (14,1 %), Franța (12,4 %) și Spania (11,4 %) au fost cele mai apreciate destinații, ceea ce reflectă și situația studenții veniți: majoritatea studenților din UE au provenit din Franța (58,3 %), Italia (15,6 %) și Spania (14,0 %).

6. Competențele și învățarea în rândul adulților

Deși înregistrează îmbunătățiri, participarea la învățarea în rândul adulților rămâne insuficientă pentru a aborda deficitul tot mai mare de competențe. În perioada 2016-2022, ponderea adulților (25-64 de ani) care au participat la învățarea în rândul adulților a crescut în România (de la 5,8 % la 19,1 %). Cu toate acestea, rata rămâne una dintre cele mai scăzute din UE (UE: 39,5 %) și este semnificativ mai mică pentru persoanele din afara pieței forței de muncă care locuiesc în zone rurale sau care au cel mult studii secundare inferioare. Între timp, nivelul competențelor digitale al populației este alarmant de scăzut: mai puțin de o treime din persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani aveau competențe digitale de bază în 2023 (27,7 %, UE: 55,6 %). Pe lângă faptul că va permite noi specializări avansate, tranziția României către o economie verde, digitală și bazată pe servicii va impune ca lucrătorii din întregul spectru să se adapteze la un mediu de lucru mai tehnologizat, caracterizat de schimbări rapide. Previziunile recente (Cedefop, 2025) arată că România va înregistra o creștere de 26 % a cererii pentru lucrători înalt calificați până în 2035, în timp ce ponderea angajaților slab calificați pe piața forței de muncă se preconizează că va scădea la 8 % (16 % în 2021). Având în vedere scăderea rapidă a populației de vârstă activă din România, îmbunătățirea învățării pe tot parcursul vieții este esențială pentru a răspunde nevoilor economiei, a promova competitivitatea și a permite o creștere durabilă și echitabilă.

România abordează în mod activ provocările din sistemul de învățare în rândul adulților în baza unui nou cadru strategic. Punerea în aplicare a strategiilor de învățare în rândul adulților elaborate de Ministerul Muncii și de Ministerul Educației a luat avânt în 2024, fiind sprijinită în mare măsură de FSE+. Sunt puse în aplicare proiecte de perfecționare la scară largă care vizează angajații (de exemplu, „Keep Up” și „Competențe digitale pentru piața muncii”) și persoanele cu un nivel scăzut de calificare („Pachetul de bază pentru persoanele fără/cu nivel scăzut de educație”), care au potențialul de a ajunge la peste 100 000 de persoane. Se desfășoară un program pilot pentru un sistem de conturi de învățare individuală pentru lucrătorii din sectorul construcțiilor, iar acesta ar putea fi extins la toate ocupațiile, în funcție de succesul pe care îl înregistrează. De asemenea, strategiile includ planuri de introducere a microcertificatelor, de îmbunătățire a asigurării calității și de modernizare a sistemelor de recunoaștere și validare a competențelor. Cu toate acestea, România ar putea beneficia de pe urma consolidării în continuare a coordonării interministeriale și transsectoriale în procesul de elaborare a politicilor în materie de competențe, precum și a implicării sectorului privat în eforturile de perfecționare și recalificare (Comisia Europeană, 2025).