Este atins obiectivul principal al componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere?

Sinteză

Este atins obiectivul principal al componentei preventive?

I

Componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere a fost introdusă pentru a se consolida disciplina fiscal-bugetară din statele membre. Motivul principal care stă la baza eforturilor Uniunii Europene de a menține disciplina și stabilitatea este acela că o criză bugetară în unul dintre statele membre ar putea cauza probleme pentru celelalte state membre.

II

Regulamentul din 1997 privind componenta preventivă (nr. 1466/97), modificat în 2005 și în 2011, solicită în prezent statelor membre să își îmbunătățească soldurile structurale, adică soldurile globale ajustate ciclic și pentru măsurile punctuale, în vederea atingerii unor obiective specifice fiecărei țări, denumite „obiective bugetare pe termen mediu” (OTM), care, pentru majoritatea țărilor, sunt stabilite la un nivel variind între 0,5 % și −1 % din produsul intern brut (PIB). Aceste dispoziții ar trebui să asigure faptul că deficitul global al statelor membre nu depășește pragul de 3 % din PIB stabilit în tratat. Mai mult decât atât, ele ar trebui să asigure totodată, în cazul statelor membre cu un grad ridicat de îndatorare, convergența într-un termen rezonabil a ratei datoriei publice către limita de 60 % din PIB fixată în tratat.

Ce a auditat Curtea

III

Curtea a auditat dacă Comisia Europeană făcuse uz de autoritatea care i-a fost acordată prin regulament pentru a asigura o punere în aplicare adecvată a componentei preventive. De asemenea, Curtea a analizat problema interacțiunii dintre componenta preventivă și componenta corectivă a Pactului de stabilitate și de creștere, oprindu-se asupra aspectelor pertinente pentru prima componentă. Entitatea auditată a fost Comisia.

Care au fost constatările Curții

IV

Regulamentul a stabilit o valoare de referință rezonabilă pentru convergența anuală în direcția obiectivului bugetar pe termen mediu, și anume 0,5 puncte procentuale din PIB pe an. Regulamentul permite însă devieri de la această cerință și autorizează Comisia să acorde diferite clauze de flexibilitate. Prin urmare, eficacitatea componentei preventive depinde foarte mult de modul în care Comisia o pune în aplicare (partea I).

V

Normele de punere în aplicare stabilite de Comisie și deciziile sale operaționale nu garantează îndeplinirea principalului obiectiv al regulamentului, și anume convergența statelor membre spre obiectivul bugetar pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp. (După ce au fost anunțate de Comisie, unele dintre principalele norme de punere în aplicare au fost aprobate ulterior de Consiliu.)

VI

Normele de punere în aplicare privind flexibilitatea își au originea în reformele din 2005 ale regulamentului, dar nu au fost operaționalizate formal decât în 2015, reflectând considerațiile antrenate de Marea recesiune economică. O anumită flexibilitate în perioadele de criză constituia un răspuns adecvat în principiu, dar dispozițiile specifice nu erau delimitate în timp și au mers prea departe în practică, în special atunci când au fost aplicate în perioade caracterizate de condiții mai normale. În plus, normele stabilite de Comisie nu fac o distincție suficientă între acele state membre care au un nivel ridicat al datoriei și celelalte. În loc să asigure o înăsprire a cadrului pe măsură ce redresarea economică făcea progrese, Comisia l-a slăbit și mai mult în 2017, prin introducerea noii „marje de apreciere”.

VII

Marja permisă în temeiul clauzei de reformă structurală nu mai este legată de costurile bugetare reale ale reformei, ci este utilizată ca un „instrument de stimulare”. Toate marjele autorizate (cu excepția celei pentru reforma sistemului de pensii) majorează cheltuielile nu numai în anul pentru care sunt acordate, ci și în anii următori. Efectul cumulat al tuturor acestor marje a dus la întârzieri de mai mulți ani față de termenele efective pentru atingerea obiectivelor bugetare pe termen mediu (partea II).

VIII

Credibilitatea componentei preventive a fost erodată și de evoluțiile înregistrate în cadrul componentei corective. Comisia consideră că redresarea ciclică este suficientă pentru a asigura îndeplinirea cerințelor componentei corective, această abordare fiind facilitată și de practica Comisiei de a propune Consiliului acordarea unor prelungiri multianuale pentru ieșirea din procedurile aplicabile deficitelor excesive (PDE). În consecință, statele membre aflate în PDE nu sunt obligate să îndeplinească cerințele de îmbunătățire a soldului structural pe care ar trebui să le respecte dacă ar face obiectul componentei preventive.

IX

Deosebit de îngrijorător este faptul că acest cadru slăbit aferent Pactului de stabilitate și de creștere nu poate să asigure progresul către îndeplinirea obiectivelor bugetare pe termen mediu în mai multe state membre cu un grad ridicat de îndatorare. În perioada de redresare și de expansiune înregistrată între 2014 și 2018, soldurile structurale ale acestor state membre s-au îndepărtat de la obiectivele lor respective ori s-au îndreptat către acestea într-un ritm atât de lent încât o ameliorare substanțială înaintea următoarei recesiuni este departe de a fi garantată. În pofida faptului că forța diminuată a cadrului nu asigură progresul în direcția obiectivelor bugetare pe termen mediu, Comisia a decis că respectarea cadrului este esențială pentru a justifica o neactivare a procedurii aplicabile deficitelor excesive care este declanșată de nivelul datoriei (partea III).

X

La nivel tehnic, Curtea a constatat deficiențe și lacune în materie de informații în programele de stabilitate sau de convergență prezentate de către statele membre, aceste probleme nefiind semnalate în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei. În plus, Comisia nu explică în mod clar diferențele dintre propriile ipoteze și cele ale statelor membre în ceea ce privește măsurile fiscal-bugetare incluse în previziunile respective. În plus, metodologia utilizată în evaluările Comisiei nu concordă întotdeauna cu regulamentul și poate întârzia avertismentele preventive (partea IV).

XI

În fine, Curtea a constatat că recomandările de natură fiscal-bugetară specifice fiecărei țări și adoptate de Consiliu se bazează pe recomandările Comisiei și reflectă concluziile evaluărilor tehnice subiacente. Aceste recomandări nu explică însă în mod suficient nici logica de la baza ajustărilor recomandate și nici riscurile care pot apărea dacă statele membre nu îndeplinesc cerințele (partea V).

Recomandările Curții

XII

Componentele importante ale cadrului trebuie să fie înăsprite într-un mod coordonat. În primul rând, Comisia ar trebui să abordeze problema persistentă a devierilor cumulate de la ajustarea necesară și, în acest sens, ar trebui să impună corecții ex post, adică cerințe suplimentare în anii următori. În al doilea rând, Comisia ar trebui să revizuiască parametrii din tabelul care stabilește cerințele de ajustare (așa-numita „matrice”), astfel încât să se asigure că obiectivele bugetare pe termen mediu sunt îndeplinite într-un interval rezonabil de timp. Ar trebui să fie stabilite cerințe mai stricte pentru statele membre cu un grad ridicat de îndatorare. În al treilea rând, clauzele de flexibilitate ar trebui să acopere numai costurile directe legate de reformele și de evenimente neobișnuite dintr-un anumit an.

XIII

În opinia Curții, aceste schimbări pot fi obținute cu ajutorul cadrului juridic existent.

XIV

Comisia ar trebui să analizeze ce posibilități oferă cadrul juridic pentru a se asigura faptul că nivelul de ajustare structurală necesar în cadrul componentei preventive este atins și de către statele membre care fac obiectul componentei corective.

XV

Codul de conduită ar trebui să fie actualizat pentru a se îmbunătăți calitatea informațiilor solicitate în programele de convergență sau de stabilitate cu privire la măsurile fiscal-bugetare planificate. Documentele Comisiei ar trebui să raporteze toate diferențele dintre previziuni și să prezinte concluziile evaluărilor în conformitate cu criteriile stabilite în regulament. De asemenea, indicatorii utilizați ar trebui să permită identificarea cât mai din timp a semnelor de deteriorare, în loc să se bazeze pe cele mai favorabile date preluate dintr-o selecție de colecții anterioare de date.

XVI

Recomandările specifice fiecărei țări ar trebui să conțină cerințe de ajustare clare și explicite în partea lor dispozitivă, iar considerentele ar trebui să furnizeze o explicație mai clară cu privire la logica de la baza ajustărilor respective și cu privire la riscurile care pot apărea dacă acestea nu sunt puse în aplicare.

Introducere

Componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere

01

Pactul de stabilitate și de creștere a stabilit un sistem de supraveghere multilaterală a politicilor fiscal-bugetare ale statelor membre. Acest sistem este pus în aplicare de către Comisia Europeană și de Consiliul Uniunii Europene, cu obiectivul de a asigura disciplina fiscal-bugetară în statele membre. Logica de la baza acestei supravegheri este că politicile fiscal-bugetare ale unei țări pot avea efecte negative asupra celorlalte țări. Acest fenomen este deosebit de pronunțat în cadrul uniunilor monetare. Pactul de stabilitate și de creștere are o componentă preventivă și o componentă corectivă¹.

02

Supravegherea este coordonată în cadrul procesului semestrului european, care prevede că statele membre trebuie să își prezinte programele de stabilitate sau de convergență (PSC) în primăvară. Aceste programe sunt apoi evaluate de Comisie, iar rezultatele evaluărilor sunt publicate în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SWD – staff working document). Pe baza recomandărilor Comisiei, Consiliul emite recomandări specifice fiecărei țări (CSR – country specific recommendation) în luna iunie a fiecărui an. Statele membre din zona euro sunt obligate să prezinte, de asemenea, proiecte de planuri bugetare (PPB) în luna octombrie, care sunt evaluate de Comisie în luna noiembrie (a se vedea figura 1).

03

Principalul obiectiv al componentei preventive, astfel cum era prevăzut în Regulamentul nr. 1466/97 al Consiliului, era de a asigura o convergență rapidă a statelor membre către o poziție bugetară aproape de echilibru sau excedentară, care urma să le permită să facă față fluctuațiilor ciclice normale fără a încălca limita de 3 % fixată pentru deficitul global². Din 2005, poziția urmărită pentru fiecare stat membru este exprimată sub forma soldului structural³ care trebuie să conveargă către un obiectiv bugetar pe termen mediu (OTM) specific fiecărei țări. Conform regulamentului, acest obiectiv nu poate fi sub −1 % din produsul intern brut (PIB) pentru statele membre din zona euro și pentru cele care fac parte din Mecanismul european al cursului de schimb 2. Statele semnatare ale Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare și-au asumat obiective bugetare pe termen mediu de cel puțin −0,5 % din PIB, cu excepția cazului în care datoria lor se situează sub 60 % din PIB; într-un astfel de caz, limita rămâne fixată la −1 %⁴. Figura 2 ilustrează principalele etape ale cadrului actual aplicabil componentei preventive.

04

Într-un context caracterizat de încetinirea creșterii economiilor din UE începând cu 2007 și de o creștere puternică a ponderii datoriei publice în multe state membre, componenta preventivă a câștigat o importanță care depășește necesitatea de se a crea o marjă de manevră bugetară capabilă să permită funcționarea stabilizatorilor automați și aplicarea unei politici fiscal-bugetare anticiclice discreționare⁵. Convergența rapidă către obiectivele bugetare pe termen mediu a devenit crucială pentru reducerea ratelor excesive ale datoriei. Rata datoriei s-ar înscrie rapid pe o traiectorie descendentă chiar și în statele membre cele mai îndatorate de îndată ce acestea își vor fi atins obiectivul bugetar pe termen mediu. Acest fapt a determinat Comisia să considere că respectarea componentei preventive este o condiție esențială pentru neactivarea procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE) care este declanșată de nivelul datoriei⁶.

Sfera și abordarea auditului

05

Principala întrebare de audit a fost dacă, în temeiul responsabilităților care îi revin în cadrul semestrului european, Comisia coordonase în mod eficace politicile fiscal-bugetare ale statelor membre care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere.

06

Mai concret, Curtea a examinat:

1. claritatea obiectivelor și a condițiilor stabilite în Regulamentul nr. 1466/97 pentru a se asigura faptul că statele membre cu deficite și/sau niveluri ridicate ale datoriei (peste 60 % din PIB) progresează rapid în direcția atingerii obiectivelor lor bugetare pe termen mediu (partea I);
2. punerea în aplicare de către Comisie a regulamentului, respectarea de către aceasta a normelor și eficacitatea deciziilor operaționale în ceea ce privește regulile aplicabile componentei preventive (partea II);
3. ritmul global al progreselor, în special în statele membre puternic îndatorate, în direcția atingerii obiectivelor lor bugetare pe termen mediu (partea III);
4. acțiunile întreprinse de Comisie pentru a asigura prezentarea unor programe de stabilitate sau de convergență cuprinzătoare și adecvate și pentru a evalua caracterul plauzibil și conformitatea acestora cu regulamentele și cu Codul de conduită aferent Pactului de stabilitate și de creștere; de asemenea, a fost examinată calitatea documentelor de lucru ale serviciilor Comisiei și calitatea altor evaluări de țară conexe (de exemplu, proiectele de plan bugetar prezentate de statele membre din zona euro în toamnă) cu scopul de a se stabili dacă acestea informează în timp util și în mod coerent cu privire la cele mai importante riscuri și la răspunsurile de politică adecvate (partea IV);
5. baza și relevanța recomandărilor specifice fiecărei țări, modul de monitorizare a acestora și nivelul lor de punere în aplicare (partea V).

07

Curtea a evaluat eficacitatea punerii în aplicare de către Comisie a componentei preventive în perioada 2011-2016 (analizând inclusiv documente de lucru ale serviciilor Comisiei din primăvara anului 2017 referitoare la anul 2016) și a urmărit cele mai importante evoluții înregistrate în 2017 și în 2018.

08

Componenta preventivă a fost analizată în detaliu pentru un eșantion de șase state membre (Austria, Belgia, Finlanda, Ungaria, Italia și Țările de Jos). În cazul unora dintre aspectele analizate, au fost însă luate în considerare și alte state membre. Dintre cele șase state membre selectate, cinci făceau parte din zona euro. Statele membre care au făcut deja obiectul unor audituri similare au fost excluse (cu excepția Italiei⁷). Dintre statele membre rămase, Curtea le-a selectat pe cele care prezentau: cele mai mari și mai persistente niveluri ale deficitului structural și ale datoriei publice; perioadele cele mai lungi petrecute într-o procedură aplicabilă deficitelor excesive; cea mai mare distanță față de obiectivul lor bugetar pe termen mediu (a se vedea anexa I).

09

Criteriile de audit utilizate s-au bazat pe:

1. cerințele cadrului juridic, în special Regulamentul nr. 1466/97, în ceea ce privește semestrul european;
2. Codul de conduită, în ceea ce privește conținutul programelor de stabilitate sau de convergență;
3. normele și procedurile Comisiei, de exemplu vademecumurile, și alte orientări emise în atenția statelor membre sau orientări interne ale Comisiei destinate personalului Direcției Generale Afaceri Economice și Financiare (DG EFCIN);
4. documente publicate de instituții ale UE și de alte organizații internaționale [în special Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Banca Centrală Europeană (BCE)] sau rezultate din cercetarea desfășurată cu scopul de a se identifica cele mai bune practici.

10

Curtea a efectuat o vizită la serviciile DG ECFIN pentru a beneficia de o introducere cu privire la cadrul normativ, la raționamentul de la baza diferitor decizii operaționale și la procesele interne implicate în evaluarea planurilor fiscal-bugetare ale statelor membre și, în cele din urmă, în elaborarea recomandărilor specifice fiecărei țări.

11

Au fost desfășurate interviuri cu reprezentanți ai echipelor din cadrul DG ECFIN (country desk) responsabile de fiecare dintre cele șase state membre incluse în eșantion și au fost examinate o serie de documente ale Comisiei, atât documente aflate la dispoziția publicului, cât și documente interne. De asemenea, Curtea a efectuat vizite de informare în cele șase state membre incluse în eșantion, unde au avut loc întâlniri cu interlocutorii Comisiei din cadrul ministerelor economiei și finanțelor respective, cu reprezentanți ai consiliilor fiscale și cu funcționarii responsabili cu semestrul european din cadrul reprezentanțelor UE.

12

Curtea a reunit un grup consultativ de experți independenți proveniți din mediul academic, din institute de cercetare și din grupuri de reflecție și a invitat reprezentanți ai mai multor consilii fiscale din statele membre să participe la un seminar intern, în cadrul căruia aceștia și-au făcut cunoscute opiniile cu privire la cadrul în discuție și la diferitele evoluții observate în statele membre.

13

Curtea a efectuat teste analitice cu privire la modelele de evaluare a conformității utilizate de Comisie, urmărind să verifice dacă acestea fuseseră structurate astfel încât să reflecte condițiile din regulamente și dacă erau exacte și coerente între statele membre și în timp.

14

De asemenea, Curtea a testat impactul anumitor abordări operaționale prin compararea rezultatelor acestora cu simulări ale unor interpretări alternative și a reefectuat diverse analize realizate de către echipele responsabile de diferitele țări, examinând programele de stabilitate sau de convergență prezentate de statele membre, documente de lucru ale serviciilor Comisiei, documente interne de lucru și alte informații disponibile pentru a stabili dacă exista o bază solidă pentru anumite observații și recomandări formulate de Comisie.

Observații

Partea I – Regulamentul a stabilit un ritm adecvat pentru convergența către obiectivul bugetar pe termen mediu, dar include unele dispoziții ambigue

15

Pentru a permite o convergență rapidă către obiectivele bugetare pe termen mediu, regulamentul a stabilit la 0,5 % din PIB valoarea de referință pentru ajustarea medie anuală a soldului structural și a afirmat că această valoare ar trebui să fie mai mare în cazul statelor membre a căror datorie depășește 60 % din PIB⁸.

16

Într-un mod oarecum contradictoriu, regulamentul permite o marjă relativ mare de deviere de la această valoare de referință înainte de a se considera că un stat membru nu își respectă angajamentul. O anumită marjă de deviere ar putea fi considerată acceptabilă ținându-se seama de incertitudinile aferente prognozelor și execuției bugetare. Marja permisă este însă mare: ea poate fi de 0,5 % într-un an, procentaj egal cu valoarea de referință. Pentru doi ani, devierea poate fi, per total, de 0,5 % din PIB (adică 0,25 % în medie pe an). O astfel de marjă relativ importantă a devierii permise a creat ambiguități cu privire la ceea ce se așteaptă efectiv din partea statelor membre. Chiar și mai important, regulamentul nu stabilește în mod explicit o limită pentru cumulul acestor devieri pe parcursul mai multor ani, de unde s-ar putea deduce că o deviere puțin mai mică de 0,25 % poate continua la infinit⁹. Această situație are un impact important asupra timpului care îi este necesar unui stat membru pentru a-și atinge obiectivul bugetar pe termen mediu și, prin urmare, asupra eficacității componentei preventive.

17

Totodată, regulamentul prevede o serie de condiții și mecanisme de flexibilitate care ar putea avea un impact suplimentar asupra eficacității componentei preventive, în funcție de modul în care sunt puse în aplicare de către Comisie.

18

Regulamentul a introdus ideea că ajustarea soldului structural ar trebui să depindă de ciclul economic, deși lasă să se subînțeleagă faptul că unele ajustări rămân totuși necesare și în perioadele de conjunctură nefavorabilă. Astfel, regulamentul cere Consiliului și Comisiei să examineze „dacă în perioade economice favorabile se depune un efort de ajustare mai mare, în timp ce efortul poate fi mai limitat în perioade nefavorabile”¹⁰.

19

În plus, regulamentul permite „o marjă de manevră bugetară, ținând seama în special de necesitatea de investiții publice”¹¹.

20

Regulamentul prevede o anumită flexibilitate, solicitând Consiliului și Comisiei „[să ia] în considerare implementarea reformelor structurale majore care au efecte bugetare pozitive directe pe termen lung, inclusiv prin consolidarea potențialului de creștere durabilă, având, prin urmare, un impact cuantificabil asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice”¹². Pentru a beneficia de această flexibilitate, statelor membre li se cere să prezinte în programele lor de stabilitate sau de convergență „o analiză costuri-beneficii a reformelor structurale majore care au efecte bugetare pozitive directe pe termen lung”¹³. Solicitările de flexibilitate sunt eligibile dacă statul membru a respectat marja de siguranță față de valoarea de referință de 3 % și dacă se preconizează că acesta va reveni la obiectivul bugetar pe termen mediu „pe durata programului”¹⁴. În cazul programelor de stabilitate sau de convergență, perioada acoperită este, în general, de patru ani, dar există mai multe țări care au adăugat un al cincilea an.

21

De asemenea, regulamentul permite în mod expres devieri determinate de costul incremental direct al reformelor sistemului de pensii¹⁵. Devierea eligibilă este strict legată de costurile bugetare din primul an după introducerea reformei și de orice costuri incrementale anuale apărute în anii următori. Având în vedere efectele pozitive pe termen lung ale reformei pensiilor asupra sustenabilității finanțelor publice, această clauză nu dăunează eficacității regulamentului.

22

În fine, regulamentul permite de asemenea devieri care rezultă din evenimente neobișnuite, care nu se află sub controlul statului membru în cauză și care au un impact major asupra poziției financiare a acestuia, sau devieri care apar în urma unei recesiuni economice grave în zona euro sau în Uniune în ansamblu, cu condiția ca acestea să nu pună în pericol sustenabilitatea pe termen mediu a finanțelor publice.

23

Cerințele de bază prevăzute în regulament au fost formulate în termeni de îmbunătățire a soldului bugetar și a soldului structural. Reformele din 2011 au introdus însă un criteriu suplimentar, și anume criteriul de referință privind cheltuielile. Acesta cere ca traiectoria de creștere a cheltuielilor anuale, astfel cum este definită la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din regulament¹⁶, să nu depășească o anumită rată pe termen mediu a creșterii potențiale a PIB-ului, cu excepția cazului în care această depășire corespunde unor măsuri discreționare în privința veniturilor. În plus, dacă un stat membru nu și-a atins obiectivul bugetar pe termen mediu, creșterea anuală a cheltuielilor ar trebui să fie mai mică decât rata pe termen mediu a creșterii potențiale a PIB-ului, în vederea atingerii obiectivului de ameliorare a soldului structural.

24

Deși cele două criterii de referință (cel privitor la cheltuieli și cel referitor la soldul structural) ar putea produce, în teorie, același rezultate, există posibilitatea ca anumite diferențe, cum ar fi utilizarea unei rate de creștere potențială diferite față de cea utilizată pentru soldul structural sau excluderea cheltuielilor cu dobânzile, să ducă la rezultate diferite la nivelul conformării. Regula referitoare la cheltuieli oferă totuși anumite avantaje în cadrul evaluării ex post a performanței¹⁷.

Partea II – Comisia a recurs pe scară largă la marja de apreciere care i-a fost acordată, dar nu a pus accentul pe obiectivul principal

Cerințele ajustate ciclic, asociate cu marja de deviere și cu marja de apreciere, nu asigură atingerea ratei de referință fixate pentru ajustare

25

Pentru a modula ajustarea în funcție de poziția în ciclul economic (în regulament se face referire la „perioade nefavorabile” în opoziție cu „perioade favorabile”), Comisia a publicat în 2015 o matrice a ajustărilor necesare (denumită în continuare „matricea”) (a se vedea figura 3). Principalul criteriu utilizat pentru a se decide dacă este vorba de o perioadă favorabilă sau de una nefavorabilă este reprezentat de deviația PIB (output gap), în funcție de care au fost definite cinci categorii: condiții extrem de nefavorabile, condiții foarte nefavorabile, condiții nefavorabile, condiții normale și condiții favorabile. Matricea nu prevede nicio ajustare în prezența unor „condiții extrem de nefavorabile”, un concept care nu este însă menționat în regulament. Statele membre cu o datorie mai mică de 60 % din PIB nu sunt obligate să efectueze nicio ajustare într-o conjunctură caracterizată de „condiții foarte nefavorabile” și nici măcar într-o perioadă de „condiții nefavorabile”, cu excepția cazului în care înregistrează o creștere peste potențial. Deși acest lucru nu este cerut de regulament, Comisia a obținut ulterior un acord cu privire la matrice (și la alte mecanisme de flexibilitate, a se vedea mai jos) din partea statelor membre, în cadrul Consiliului Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN)¹⁸.

Figura 3

Matricea pentru determinarea ajustării bugetare anuale în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu (OTM) în cadrul componentei preventive a pactului

		Ajustarea bugetară anuală necesară*
	Condiție	Datorie sub 60 % și lipsa riscurilor pentru sustenabilitate	Datorie peste 60 % sau existența riscurilor pentru sustenabilitate
Condiții extrem de nefavorabile	Creșterea reală < 0 sau deviația PIB < −4	Nu este necesară nicio ajustare
Condiții foarte nefavorabile	−4 ≤ deviația PIB < −3	0	0,25
Condiții nefavorabile	−3 ≤ deviația PIB < −1,5	0 dacă creșterea este sub potențial, 0,25 dacă creșterea este peste potențial	0,25 dacă creșterea este sub potențial, 0,5 dacă creșterea este peste potențial
Condiții normale	−1,5 ≤ deviația PIB < 1,5	0,5	> 0,5
Condiții favorabile	Deviația PIB ≥ 1,5	> 0,5 dacă creșterea este sub potențial ≥ 0,75 dacă creșterea este peste potențial	≥ 0,75 dacă creșterea este sub potențial ≥ 1 dacă creșterea este peste potențial

* Toate cifrele sunt exprimate în puncte procentuale din PIB.

Sursa: Anexa 2 la COM(2015) 12 final.

26

Pentru situațiile în care rata de creștere este negativă și se înregistrează o deviație PIB sub −4 %, matricea utilizează cuvintele „nu este necesară nicio ajustare” în loc de „ajustare egală cu zero”. Acest lucru ar putea sugera că au fost utilizați termeni diferiți pentru a se permite o deteriorare a soldului structural în timpul recesiunilor acute, deși Comisia a declarat, în cursul auditului, că ar cere o ajustare egală cu zero în ambele cazuri¹⁹. Numărul mare de categorii diferite utilizate pentru „perioadele nefavorabile” reflectă faptul că matricea a fost introdusă în cursul unei perioade de recesiune profundă, fiind posibil ca acest lucru să fi afectat și valorile parametrilor ei.

27

Comisia face o ușoară diferențiere, nu foarte consecventă, la nivelul cerințelor de ajustare între statele membre cu o rată mai ridicată a datoriei (adică peste limita de 60 %) și celelalte state membre. În cazul primei categorii, cerința este mai mare cu un sfert de punct procentual în perioadele favorabile și în perioadele nefavorabile, dar, în mod surprinzător, nu și în perioadele normale. În caz de „condiții normale”, Comisia precizează doar că cerința trebuie să fie mai mare de 0,5 % din PIB. Ediția din 2016 a Vademecumului arată că un nivel de peste 0,5 % din PIB „trebuie înțeles în mod convențional ca fiind egal cu cel puțin 0,6 % din PIB”²⁰. Deși pentru perioadele normale este cerută o ajustare de 0,6 % din PIB, nu există dovezi care să demonstreze că o cerință mai mare de 0,6 % a fost recomandată în perioade normale statelor membre cu niveluri mai ridicate ale datoriei.

28

Matricea operează o distincție în funcție de depășirea sau nu a potențialului de creștere. Această distincție nu este însă consecventă deoarece cerințele de ajustare sunt mai mari cu un sfert de punct procentual „în condiții nefavorabile” și „în condiții favorabile” în cazul în care creșterea este peste potențial, în timp ce pentru perioadele normale nu există o astfel de ajustare adițională pentru țările cu niveluri scăzute ale datoriei, cerința nefiind specificată pentru țările cu niveluri ridicate ale datoriei. Deși ar trebui să fie mai ușor să se implementeze reforme în perioade de creștere rapidă, și anume atunci când aceasta este mai mare decât rata medie de creștere sau decât rata de creștere potențială, Comisia a susținut că a ținut seama de fezabilitatea unor ajustări mai mari, inclusiv de viabilitatea lor politică (a se vedea și punctul 50).

29

Înainte de a stabili valorile din matrice, Comisia nu a analizat modul în care parametrii fixați, combinați cu „devierea semnificativă” definită în regulament, ar putea garanta faptul că statele membre își ating obiectivul bugetar pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp. Matricea nu s-a bazat pe o simulare care să arate dacă, pe baza unor ipoteze macroeconomice rezonabile, valorile sale ar produce, într-un termen rezonabil, o îmbunătățire medie a soldului structural de 0,5 puncte procentuale din PIB. Singura analiză efectuată a fost cea referitoare la distribuția deviațiilor PIB, fără a se examina implicațiile pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu.

30

Consiliul bugetar european a atras atenția asupra faptului că lipsa unor restricții impuse prin regulament cu privire la cumularea devierilor încuraja statele membre să se abată sistematic de la ajustarea necesară pentru atingerea obiectivului lor bugetar pe termen mediu, fiind posibil ca unele state membre să planifice astfel de abateri în limitele marjelor permise²¹.

31

O nouă relaxare a cadrului a intervenit în mai 2017, atunci când Comisia a introdus o „marjă de apreciere”, denumită uneori și „marjă de discreție”²². Comisia a anunțat că intenționa să utilizeze această marjă în cazurile în care impactul ajustărilor bugetare de proporții asupra creșterii și a situației de pe piața muncii ar fi deosebit de semnificativ²³.

32

În propunerea sa de recomandări specifice adresate Italiei în mai 2017, Comisia a declarat că ajustarea necesară ar trebui să fie „de cel puțin 0,6 % din PIB”, adăugând însă mai departe că: „Astfel cum s-a reamintit în comunicarea Comisiei care însoțește aceste recomandări specifice fiecărei țări, evaluarea proiectului de plan bugetar din 2018 și evaluarea ulterioară a rezultatelor bugetare din 2018 vor trebui să ia în considerare în mod corespunzător obiectivul unei orientări fiscale care să contribuie atât la consolidarea redresării în curs, cât și la asigurarea sustenabilității finanțelor publice ale Italiei. În acest context, Comisia intenționează să utilizeze marja de apreciere aplicabilă în funcție de situația ciclică a Italiei.”²⁴

33

În acest mod, Comisia a anunțat ex ante că este posibil ca o deviere semnificativă de la ajustarea fixată în recomandările specifice să nu declanșeze o evaluare de neconformitate. Acest lucru a redus relevanța și credibilitatea cerinței stabilite.

34

Mai târziu în cursul anului, Comisia a explicat mai în detaliu această nouă flexibilitate, afirmând că poate exercita o anumită putere de apreciere atunci când evaluează respectarea Pactului de stabilitate și de creștere²⁵. Prin urmare, chiar și în cazul în care un stat membru ar prezenta o deviere semnificativă de la ajustarea necesară, Comisia „ar putea concluziona, în cele din urmă” că o procedură aplicabilă devierilor semnificative nu este justificată. În acest context, Comisia face trimitere la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97, susținând că, deși evaluarea globală este legată de criterii cantitative precise, ea nu se limitează la acestea, ceea ce permite Comisiei să țină seama și de alte elemente.

35

Alte explicații cu privire la utilizarea unei relaxări suplimentare figurează în raportul Comisiei de evaluare globală a proiectelor de planuri bugetare pe 2018. Justificarea invocată în sprijinul relaxării este aceea că redresarea pare încă fragilă sau ar putea fi periclitată de restricții bugetare prea mari. În acest raport se afirmă că statele membre cu o pondere a datoriei în PIB mai mare de 60 % ar trebui să asigure realizarea efectivă a unei „ajustări bugetare rezonabile”, care, în accepțiunea Comisiei, reprezintă, în mare, jumătate din cerința prevăzută de matrice. Potrivit aceluiași document, această ajustare rezonabilă constituie un criteriu esențial pentru a se evita activarea unei proceduri aplicabile deficitelor excesive care este declanșată de nivelul datoriei.

36

Ar trebui remarcat faptul că cea mai recentă relaxare a cerințelor a fost introdusă într-un moment în care economia UE și cea a zonei euro se aflau de patru ani în creștere continuă, ratele de creștere înregistrate fiind mai ridicate decât ratele producției potențiale. Într-un caz, Comisia a justificat reducerea ajustării necesare pe baza evaluării sale că redresarea nu este suficient de solidă, dar nu a ținut seama de faptul că creșterea observată în ultimii patru ani (2015-2018), care ar putea părea scăzută, este totuși estimată să depășească cu 1 punct procentual rata de creștere potențială.

Modul în care Comisia pune în aplicare clauzele de flexibilitate, cu privire la care a ajuns ulterior la un acord cu statele membre, conduce la întârzieri de durată în atingerea obiectivelor bugetare pe termen mediu și permite o creștere a cheltuielilor care nu sunt legate de aceste clauze

37

În 2015, Comisia a adoptat abordarea de a limita clauza de reformă structurală la 0,5 % din PIB și de a nu stabili o limită pentru clauza privind investițiile²⁶. Ulterior, ECOFIN²⁷, în acord cu Comisia, a stabilit că marja cumulată autorizată în temeiul clauzei de reformă structurală și al clauzei privind investițiile trebuie să fie limitată la 0,75 % din PIB până când statul membru își atinge obiectivul bugetar pe termen mediu. Nu a fost stabilit niciun plafon pentru clauza privind reforma pensiilor (care este însă limitată la costurile efective). De asemenea, nu se aplică niciun fel de restricții pentru clauza privind evenimentele neobișnuite.

38

Clauza privind investițiile poate fi utilizată numai într-un exercițiu bugetar în care creșterea PIB-ului este negativă sau deviația PIB negativă este mai mare de 1,5 % din PIB. Pentru clauzele de reformă structurală (inclusiv pentru clauza privind reforma sistemului de pensii) nu se aplică o astfel de restricție. De asemenea, nu se aplică niciun fel de restricții pentru clauzele privind evenimentele neobișnuite.

39

Marja posibilă în temeiul clauzei privind investițiile și al clauzei de reformă structurală poate fi autorizată numai în cazul în care soldul structural al statului membru respectiv se situează la o distanță față de obiectivul bugetar pe termen mediu de cel mult 1,5 puncte procentuale din PIB. Această restricție nu se aplică pentru clauza privind reforma sistemului de pensii. În mod similar, ea nu se aplică nici pentru clauzele privind evenimentele neobișnuite.

40

Tabelul 1 oferă o vedere de ansamblu asupra tuturor clauzelor de flexibilitate aprobate în perioada 2013-2017.

Tabelul 1

Lista clauzelor de flexibilitate acordate în perioada 2013-2017, exprimate ca procentaj din PIB

Stat membru	Valoarea devierii permise 2013-2017		2013		2014		2015		2016					2017
			Pensii	Investiții	Pensii	Investiții	Pensii	Refugiați	Reformă structurală	Pensii	Investiții	Refugiați	Securitate	Reformă structurală	Pensii	Investiții	Refugiați	Securitate	Cutremur
LV	1,20		0,50				0,30			0,30				0,10
IT	1,20							0,03	0,50		0,21	0,06	0,06				0,16		0,18
BG	0,70			0,60		0,10
FI	0,67							0,05				0,17		0,50		0,10	−0,15
SK	0,40					0,40
AT	0,39							0,09				0,25	0,04					0,01
HU	0,22							0,04					0,04					0,14
BE	0,17							0,03				0,08	0,05					0,01
LT	0,10									0,10				0,4*
SL	0,08											0,07					0,01
	Surse: Comisia, 2013-2017.
		Clauză acordată ex post
		Clauză acordată
		Clauză care urmează să fie acordată ex post în previziunile de primăvară 2018
	*	Devierea de 0,40 era acordată în integralitate numai cu condiția respectării valorii minime de referință. Altfel spus, devierea permisă pentru LT a fost în 2017 de 0,1.

Sursa: Comisia.

Aplicarea clauzei privind investițiile

41

În ianuarie 2015, Comisia²⁸ a considerat că o marjă în temeiul clauzei privind investițiile poate fi autorizată atunci când statele membre intenționează să efectueze cheltuieli naționale în cadrul unor programe eligibile ale UE de stimulare a creșterii²⁹. Cheltuielile nominale sunt apoi calculate ca procent din PIB, iar cerința de ajustare se reduce cu același procentaj din PIB. O condiție impusă a fost ca valoarea în a euro a cheltuielilor cu formarea brută de capital fix din exercițiul respectiv să nu scadă. Această condiție a fost ulterior aprobată de ECOFIN, în cadrul „Poziției de consens privind flexibilitatea în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere”³⁰.

42

Astfel cum este concepută în prezent, clauza privind investițiile nu stabilește nici drept condiție și nici ca obiectiv explicit o creștere a ponderii în PIB a investițiilor. În cazul Italiei, Comisia a arătat că, în pofida marjei autorizate în temeiul clauzei privind investițiile, cheltuielile bugetare ale țării cu formarea brută de capital fix vor rămâne, de fapt, în mare măsură stabile în raport cu PIB-ul³¹.

43

Deoarece cheltuielile care sunt legate de clauza aprobată privind investițiile vor reduce soldul structural în exercițiul pentru care a fost autorizată marja, aceasta va afecta traiectoria soldurilor structurale în exercițiile următoare. Prin urmare, păstrând toți ceilalți parametri egali, va fi nevoie de mai mult timp pentru convergența către obiectivul bugetar pe termen mediu. În consecință, marja permisă în temeiul clauzei privind investițiile într-un an va conduce la o creștere a cheltuielilor globale autorizate în anii următori, independent de nivelul cheltuielilor de investiții din anii respectivi. Nu există nicio condiție care să impună menținerea nivelurilor crescute de investiții în anii următori. Acest fenomen poate fi constatat și în descrierea de către Comisie a efectelor clauzei privind investițiile³² (a se vedea figura 4).

44

Pentru a evita prelungirea timpului necesar pentru convergență, Comisia ar trebui să majoreze, în exercițiile următoare, ajustarea prevăzută de matrice cu valoarea integrală sau calculată pro rata corespunzătoare marjei aprobate în temeiul clauzei privind investițiile (același lucru fiind valabil și pentru marjele acordate în temeiul clauzei de reformă structurală sau al clauzei privind evenimente neobișnuite; a se vedea mai jos). Comisia nu aplică însă această abordare. În cursul auditului, Comisia a explicat că ajustările suplimentare în raport cu matricea ar crea o succesiune de frânări și accelerații și ar putea conduce la ajustări de amploare pe care statele membre le-ar putea considera punitive sau care ar descuraja statele membre să implementeze reforme structurale.

45

Într-o descriere a efectelor clauzei privind investițiile³³, Comisia arată că timpul necesar pentru convergență va crește, dar susține că efectul marjelor va fi fost eliminat până în ultimul an al perioadei acoperite de program. Calculul realizat de Comisie pleacă de la ipoteza că ajustarea medie se va ridica la 0,5 puncte procentuale din PIB pe an și că distanța inițială față de obiectivul bugetar pe termen mediu al statul membru în cauză este de 1,5 % din PIB. Dacă nu se acordă o marjă în temeiul clauzei privind investițiile, obiectivul bugetar pe termen mediu ar urma să fie atins, în acest ritm, în trei ani. Dacă se acordă o astfel de marjă de 0,5 % din PIB, ar fi necesar un an în plus. Pe această bază, Comisia susține că efectele clauzelor vor fi eliminate până la sfârșitul perioadei acoperite de program chiar dacă nu se iau măsuri compensatorii în anii următori (a se vedea figura 4).

46

Cu toate acestea, în realitate, ajustarea medie de 0,5 % nu este atinsă, din cauza marjei de deviere semnificativă, printre altele. Prin urmare, timpul necesar pentru convergență va fi prelungit în mod considerabil. Această prelungire va fi și mai mare dacă se ține seama și de efectele altor marje (clauza de reformă și clauza privind evenimente neobișnuite). În cazul unei țări, valoarea cumulată a marjelor pentru toate celelalte scopuri în afară de pensii a atins 1,2 % din PIB în perioada 2015-2017 (a se vedea tabelul 1).

47

Marja autorizată în temeiul clauzei privind investițiile are ca efect o creștere globală a cheltuielilor în anii următori, indiferent de ceea ce se întâmplă la nivelul cheltuielilor de investiții. Prin urmare, creșterea totală a cheltuielilor curente poate depăși de mai multe ori marja aprobată pentru clauza privind investițiile, până la atingerea în cele din urmă a obiectivului bugetar pe termen mediu³⁴.

Aplicarea clauzei de reformă structurală

48

Ca și în cazul clauzei privind investițiile, marja posibilă în temeiul clauzei de reformă structurală are ca rezultat o creștere a cheltuielilor permise nu numai în exercițiul pentru care clauza este aprobată, ci și în exercițiile următoare (în comparație cu traiectoria inițială) și, prin urmare, aceasta prelungește timpul de convergență pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu.

49

Comisia a decis că marja aferentă clauzei de reformă structurală nu trebuie să corespundă neapărat costurilor bugetare efective ale punerii în aplicare a reformei³⁵. Pe de altă parte, regulamentul prevede în mod clar că este necesară o analiză costuri-beneficii pentru a se putea acorda o marjă pentru reforma respectivă³⁶. În ceea ce privește reformele majore ale sistemului de pensii, regulamentul indică în mod clar că marja ar trebui să fie limitată la costurile efective.

50

În schimb, Comisia își exercită puterea discreționară atunci când stabilește nivelul marjei (în limitele aprobate de ECOFIN), atât timp cât reforma este preconizată să aibă un impact pe termen lung asupra creșterii și, prin urmare, un impact bugetar pozitiv, în pofida faptului că aceste efecte sunt mult mai greu de măsurat decât costurile bugetare reale ale reformei. În acest fel, „marja standard pentru reformă structurală” acționează mai degrabă ca un stimulent pentru reforme decât ca instrument pentru acoperirea costurilor acestora³⁷.

51

Comisia dispune însă de numeroase alte instrumente de politică pentru a încuraja statele membre să pună în aplicare reforme structurale, printre acestea numărându-se și resursele sale bugetare.

52

Comisia va aplica această clauză în evaluarea sa ex post cu condiția ca reformele planificate să fi fost puse în aplicare în integralitate³⁸. Atunci când clauzele sunt acordate ex ante, recomandarea specifică țării prevede că, în cazul în care reforma planificată este pusă pe deplin în aplicare, evaluarea ex post a conformității deduce clauza din cerința de ajustare bugetară³⁹. În cazul Italiei, în primăvara anului 2017, Comisia a acordat devierea permisă, dar nu a evaluat în mod transparent dacă toate reformele prezentate în Programul național de reformă al Italiei din 2015, pentru care fusese solicitată flexibilitatea, fuseseră puse în aplicare pe deplin. În Raportul de țară pe 2017, unele reforme figurează ca neimplementate (de exemplu, Legea concurenței din 2015 nu a fost adoptată).

53

Curtea a constatat o insuficiență a informațiilor și a evaluărilor ex ante și ex post ale Comisiei cu privire la costurile bugetare directe și la beneficiile pe termen lung aferente anumitor clauze. De exemplu, Italiei i s-au acordat două clauze de reformă structurală, care se ridicau împreună la 0,5 % din PIB în 2016; această deviere nu corespundea însă costurilor bugetare directe și indirecte verificabile estimate de Italia pentru reformele respective. În 2016, devierea a fost de două ori mai mare decât costurile și în perioada de ajustare (2017-2019) nu au fost prevăzute costuri.

54

De asemenea, Curtea a constatat că Comisia nu estimase în mod suficient impactul economic al clauzelor. Există exemple de simulări realizate cu ajutorul modelului QUEST⁴⁰, dar, în unele cazuri, Comisia ar fi trebuit să solicite mai multe analize și justificări din partea statelor membre în cazul în care acestea nu furnizaseră informații suficiente. În cazul marjei de 0,4 % din PIB obținute de Italia pentru 2016 în temeiul clauzei de reformă structurală, autoritățile naționale au estimat impactul pozitiv pe termen lung al reformelor asupra PIB-ului și au transmis această estimare Comisiei. În primăvara anului 2015, Comisia a evaluat impacturile pozitive preconizate de autorități asupra PIB-ului ca fiind „plauzibile”. Curtea nu a obținut însă probe suficiente care să susțină verificările efectuate de Comisie. Ulterior, Comisia a procedat ea însăși la o estimare a impactului în decembrie 2015 și a revizuit aceste estimări în aprilie 2016, în parte din cauza orizontului de timp mai lung acoperit de previziuni și din cauza incertitudinilor legate de anumite ipoteze. La data evaluării ex post a clauzei (în primăvara anului 2017) nu au fost realizate estimări. Astfel de estimări sunt în general nesigure și, în cel mai bun caz, sunt orientative, ceea ce le face inadecvate pentru a servi drept criteriu pentru evaluarea ex post a eligibilității pentru clauze. În ceea ce privește clauza privind investițiile acordată Italiei (0,25 % din PIB), impactul său asupra PIB-ului nu fusese estimat.

Aplicarea clauzei privind evenimentele neobișnuite

55

Flexibilitatea este permisă și în cazul devierilor antrenate de evenimente neobișnuite, cum ar fi un aflux de refugiați, dezastre naturale sau amenințări la adresa securității⁴¹. Comisia trebuie să evalueze dacă evenimentele respective justifică sau nu aplicarea flexibilității. Clauzele care acoperă aceste situații nu au un plafon.

56

La fel ca în cazul clauzei privind investițiile și al clauzei de reformă structurală, Comisia nu crește cerințele de ajustare în anii de după acordarea clauzei pentru a compensa creșterea cheltuielilor cauzată de evenimentul neobișnuit. Prin urmare, timpul necesar pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu este și mai mult prelungit.

57

În urma evaluării cheltuielilor care au fost permise în temeiul clauzelor, Curtea a constatat că anumite cheltuieli preventive au fost autorizate ex ante (de exemplu, acțiunea preventivă privind clădirile publice în Italia în 2017), deși vademecumul prevede, ca principiu, că respectivele cheltuieli trebuie să fie legate în mod direct de eveniment⁴². În răspunsurile sale, Comisia susține că aceste cheltuieli ar fi fost excluse ex post dacă nu ar fi fost într-adevăr efectuate. Curtea consideră că, în acest caz, cheltuielile respective ar fi trebuit să fie considerate neeligibile deoarece nu erau legate în mod direct de evenimentul în cauză.

Selectarea celor mai favorabili indicatori din diferite colecții de date

58

O altă măsură de relaxare a cadrului este dată de faptul că, pentru luarea deciziilor în diverse momente ale procedurii, sunt utilizate cele mai favorabile date, obținute din diferite colecții, în loc să fie folosite cele mai recente date disponibile, care sunt cele mai fiabile. În acest context, „cei mai favorabili indicatori” înseamnă indicatorii care impun cea mai mică ajustare. Selectarea celor mai favorabile colecții de date are loc: atunci când este calculată distanța dintre soldul structural și obiectivul bugetar pe termen mediu și atunci când cerința de ajustare este stabilită și ulterior „înghețată”.

59

Comisia măsoară distanța până la obiectivul bugetar pe termen mediu într-un anumit an prin compararea acestui obiectiv cu soldul structural din exercițiul precedent, utilizând în acest sens colecția de date cea mai favorabilă în loc să procedeze la o comparație cu soldul structural din exercițiul respectiv. Pentru statele membre care și-au atins obiectivul bugetar pe termen mediu, dar care înregistrează o înrăutățire a soldului structural, poate apărea o întârziere de un an atunci când un stat membru este evaluat pe baza acestei abordări.

Utilizarea „înghețării” într-un singur sens a cerințelor

60

Odată stabilite în primăvara anului precedent, cerințele sunt „înghețate”: altfel spus, ele nu mai sunt revizuite în sens crescător, nici măcar atunci când revizuirile datelor indică o îmbunătățire a situației economice. De exemplu, în cadrul evaluării proiectelor de plan bugetar din noiembrie 2017, Comisia ar fi putut să țină seama de ameliorarea perspectivelor macroeconomice. În schimb, cerințele sunt revizuite în sens descrescător în cazul în care situația economică se deteriorează și se ajunge la „condiții foarte nefavorabile”.

61

În plus, în evaluările din primăvara anului 2014, din primăvara anului 2015 și din primăvara anului 2016, Comisia a selectat cei mai favorabili indicatori dintr-un amestec de colecții de date care nu erau comparabile deoarece se bazau fie pe Sistemul european de conturi economice integrate (SEC) 95, fie pe SEC 2010. Pe durata acestei faze de tranziție, este posibil ca utilizarea unor astfel de colecții eterogene de date să fi dus la poziții diferite față de cele care ar fi rezultat dacă indicatorii utilizați s-ar fi bazat pe un standard comun.

Efectul cumulat al clauzelor și marja de deviere semnificativă împiedică atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp

62

La momentul la care valoarea de referință pentru convergența anuală a fost stabilită la 0,5 puncte procentuale din PIB, soldul structural mediu al statelor membre în situație de deficit era de 2,9 % din PIB⁴³, iar obiectivul lor bugetar pe termen mediu se situa, în medie, la −0,5 % din PIB. Acest lucru însemna că obiectivul urma să fie atins în aproximativ cinci ani, plecând de la ipoteza unor condiții macroeconomice medii în perioada respectivă. De asemenea, această durată ar corespunde, în mare, timpului necesar pentru convergența statelor membre care ies dintr-o procedură aplicabilă deficitelor excesive, presupunând că soldul global și că soldul structural coincid în acel moment (a se vedea caseta 1).

63

Cu toate acestea, dacă se ia în calcul devierea semnificativă medie de 0,25 % din PIB în doi ani consecutivi, este posibil ca un stat membru să își dubleze timpul necesar pentru convergență, dar să fie considerat în continuare ca respectându-și angajamentul.

64

Clauza de flexibilitate legată de investiții și cea legată de reforme structurale au fost limitate la 0,75 puncte procentuale din PIB. În condițiile unui efort bugetar mediu de 0,25 puncte procentuale pe an⁴⁴, timpul necesar pentru convergență s-ar prelungi într-un astfel de caz cu încă trei ani⁴⁵.

65

Pentru clauzele de flexibilitate legate de evenimente neobișnuite nu a fost prevăzut un plafon; în cazul Italiei, aceste clauze au ajuns la 0,5 puncte procentuale din PIB. Într-un astfel de caz, timpul necesar pentru convergență se va prelungi cu încă doi ani, plecând de la ipoteza unor condiții identice cu cele expuse anterior.

66

În fine, așa cum a demonstrat experiența, orice recesiune ar însemna un regres. Ținând seama de perioada lungă autorizată de cadru pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu, este foarte probabil ca în acest interval de timp să intervină o recesiune. Recesiunea relativ moderată din perioada 2000-2002 (ratele medii de creștere din zona euro au rămas pozitive) a condus, de exemplu, la o deteriorare a soldului structural în zona euro de aproximativ 1,2 % din PIB. Astfel de recesiuni ar prelungi și mai mult perioada necesară pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu. Dacă intervalul de timp necesar pentru atingerea obiectivului este prelungit, este posibil să survină în această perioadă chiar mai multe recesiuni.

67

Graficul 1 ilustrează efectul cumulat pe care îl pot avea matricea, marja de deviere semnificativă, toate clauzele (cu excepția clauzei privind reforma pensiilor) și o posibilă recesiune asupra timpului necesar pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu. Cu excepția efectelor recesiunii, celelalte efecte indicate în graficul 1 corespund în linii mari celor deja apărute în practică.

68

În fine, recenta introducere a noii „marje de apreciere” oferă o nouă posibilitate de a relaxa cerințele, reducând la jumătate cerința prevăzută de matrice. În cazul unui stat membru cu o datorie care depășește 60 % din PIB într-o perioadă caracterizată de „condiții normale”, cerința aplicabilă din matrice s-ar reduce de la 0,6 % la 0,3 %. Mai mult, cu excepția cazului în care a aplicat o marjă de deviere semnificativă de peste 0,25 % din PIB în anul precedent, statul membru respectiv ar putea să reducă și mai mult cerința de ajustare, și anume cu 0,24 % din PIB, practic evitând astfel orice ajustare, deși conjunctura economică înregistrează „condiții normale”.

69

Atunci când a definit matricea și atunci când a introdus toate aceste marje și le-a aprobat pentru anumite state membre, Comisia nu a analizat efectele lor asupra posibilității unui stat membru de a-și atinge obiectivul bugetar pe termen mediu într-un interval de timp rezonabil (a se vedea caseta 1), acesta fiind însă principalul scop al regulamentului. Comisia a precizat că s-a concentrat în mod intenționat pe variațiile anuale ale soldului structural din cauza incertitudinilor inerente previziunilor vizând evoluția macroeconomică. Simulările puse la dispoziție de Comisie și anexate la vademecum nu sunt realiste, deoarece presupun o convergență la o rată de referință de 0,5 % pe an, când, în realitate, această rată se modifică în funcție de matrice și este, în plus, redusă cu marja de deviere permisă. Această abordare lipsită de perspectivă nu permite o evaluare adecvată a efectelor pe care le au marjele asupra atingerii obiectivului principal al regulamentului.

70

Considerate împreună, matricea, marja de deviere semnificativă, diferitele clauze de flexibilitate și marja de apreciere introdusă recent au contribuit la slăbirea cadrului. Mai concret spus, în cazul statelor membre care aplică toate clauzele de flexibilitate, convergența spre obiectivele lor bugetare pe termen mediu ar putea dura extrem de mult. Acest lucru ar însemna că statele membre puternic îndatorate se vor regăsi într-o situație precară în următoarea recesiune și ar amâna totodată reducerea ratei datoriei pe care o înregistrează acestea.

Valoarea informativă a proiecțiilor referitoare la ultimii ani acoperiți de programele de stabilitate sau de convergență

71

Majoritatea statelor membre aflate sub incidența componentei preventive indică în programele lor de stabilitate sau de convergență că își vor atinge obiectivul bugetar pe termen mediu până în al patrulea an sau, cel puțin, vor înregistra progrese considerabile în direcția atingerii obiectivului⁴⁶. Acest angajament este în concordanță cu așteptările exprimate de Comisie în documentul său intitulat „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere”⁴⁷. Proiecțiile indică însă că cele mai importante progrese vor fi obținute în ultimii doi ani ai perioadei acoperite de program (a se vedea graficul 2)⁴⁸.

72

Proiecțiile referitoare la soldul structural sunt revizuite în fiecare an. De exemplu, cele mai vechi proiecții – realizate în 2014 și în 2015 – cu privire la valoarea soldului structural în 2018 sunt mult mai optimiste decât cele realizate în anii ulteriori, și anume în 2016 și în 2017 (a se vedea tabelul 2). Astfel de revizuiri în sens descrescător nu pot fi atribuite înrăutățirii perspectivelor macroeconomice, deoarece, în realitate, acestea s-au îmbunătățit.

Tabelul 2

Soldul bugetar vizat pentru 2018 în programele de stabilitate sau de convergență din perioada 2014-2017 pentru un eșantion de state membre, exprimat ca procentaj din PIB

	AT	BE	FI	IT	HU	NL	ES	FR	PT
PSC 2014	−0,3 %		0,3 %	0,0 %					−0,2 %
PSC 2015	−0,5 %	0,0 %	−2,6 %	0,1 %	−1,6 %	−0,5 %	−0,2 %	−0,1 %	−0,4 %
PSC 2016	−0,5 %	0,0 %	−1,4 %	−0,8 %	−1,7 %	−0,6 %	−1,9 %	−0,3 %	−0,8 %
PSC 2017	−0,8 %	−0,4 %	−1,1 %	−0,7 %	−2,4 %	0,3 %	−2,0 %	−0,5 %	−1,1 %

Sursa: Programele de stabilitate/convergență din perioada 2014-2017 pentru AT, BE, FI, IT, HU, NL, ES, FR, PT.

73

În comunicarea din 2015 cu privire la utilizarea flexibilității, Comisia a afirmat că „statul membru trebuie să compenseze orice abatere temporară, iar OTM trebuie să fie atins în orizontul de patru ani al programului curent de stabilitate sau de convergență al statului membru”⁴⁹. Această teză figurează în secțiunea referitoare la efectele clauzelor de flexibilitate, dar pare să sugereze că toate statele membre trebuie să își atingă obiectivul bugetar pe termen mediu până la sfârșitul perioadei acoperite de programul de stabilitate sau de convergență.

74

O teză similară apare în același context la articolul 5 alineatul (1) din regulament, precizând că „poziția bugetară ar trebui să revină la obiectivul bugetar pe termen mediu pe durata programului”.

75

Cu toate acestea, Comisia nu trage la răspundere statele membre pentru astfel de revizuiri și nici nu încearcă să impună aplicarea obiectivului inițial. Pe lângă aceasta, matricea nu a fost concepută în așa fel încât toate statele membre, indiferent de distanța la care se află față de obiectivul bugetar pe termen mediu, să atingă acest obiectiv în cel de al patrulea an al perioadei acoperite de program. Supraestimările persistente ale soldului structural realizate cu doi-trei ani înainte arată că proiecțiile care vizează ultimii ani din perioada acoperită de programele de stabilitate sau de convergență au o valoare informativă limitată (a se vedea tabelul 2).

Partea III – Progresul către obiectivele bugetare pe termen mediu s-a oprit de îndată ce presiunea pieței s-a diminuat și mai multe țări îndatorate nu se află pe o traiectorie care să asigure atingerea obiectivului într-un interval rezonabil de timp

În medie, în ultimii ani nu s-a înregistrat niciun progres în direcția atingerii obiectivelor bugetare pe termen mediu

76

Între 2011 și 2014, consolidarea fiscal-bugetară în statele membre a fost determinată de presiunile pieței. Odată ce aceste presiuni s-au redus și PIB-ul și-a reluat creșterea în 2014, cadrul aferent Pactului de stabilitate și de creștere, slăbit de actele de punere în aplicare, nu a fost capabil să asigure îmbunătățirea în continuare a soldurilor structurale, în special în rândul statelor membre cu o poziție bugetară slabă. În zona euro, după 2014, soldul structural a rămas practic neschimbat, în timp ce soldul primar structural s-a înrăutățit, în medie, cu aproximativ 1 punct procentual din PIB. Statele membre au cheltuit toate economiile rezultate din ratele mai mici ale dobânzii (a se vedea graficul 3).

77

În mai multe țări mari din zona euro (Spania, Franța și Italia), care sunt departe de obiectivele lor bugetare pe termen mediu, soldul structural s-a înrăutățit considerabil, același fenomen fiind observat într-o formă intensificată și în cazul soldului structural primar (a se vedea graficul 4).

78

Numărul statelor membre care și-au atins obiectivul bugetar pe termen mediu a crescut de la 3 în 2011 la 12 în 2014 sub presiunile pieței, în pofida condițiilor economice adverse de la momentul respectiv. Ulterior, progresele înregistrate în direcția obiectivului au încetat de asemenea, în ciuda revenirii creșterii (a se vedea graficul 5). Doar aproximativ jumătate dintre statele membre se află în prezent la nivelul fixat prin obiectivul bugetar pe termen mediu.

79

Figura 5 prezintă, pe baza previziunilor din toamna anului 2017, ritmul progreselor înregistrate la nivelul soldului structural al statelor membre care nu și-au atins obiectivul bugetar pe termen mediu. În medie, aceste 13 țări nu au făcut progrese de-a lungul ultimilor patru ani, și anume între 2014 și data celor mai recente previziuni pentru 2018. Șapte țări au raportat chiar o deteriorare a soldului lor structural și numai șase state membre au înregistrat îmbunătățiri. Rata medie de deteriorare a fost oarecum mai ridicată decât rata medie de îmbunătățire.

Figura 5

Convergența statelor membre către obiectivul lor bugetar pe termen mediu sau distanța înregistrată față de acesta (2014-2018)

State membre care nu și-au atins OTM	OTM	Distanța până la OTM	Soldul structural (% din PIB-ul potențial)		∆ sold structural	Soldul structural se deteriorează	Soldul structural se îmbunătățește
	PSC 2017	(Soldul structural 2017 – OTM)	2014	2018	(2018-2014)
România	−1,0	−2,3	−0,4	−4,3	−3,9
Estonia	−0,5	−0,6	0,0	−1,4	−1,4
Ungaria	−1,5	−1,7	−2,2	−3,6	−1,4
Italia	0,0	−2,1	−1,0	−2,0	−1,0
Letonia	−1,0	−0,8	−1,0	−1,8	−0,8
Austria	−0,5	−0,4	−0,8	−1,0	−0,2
Portugalia	0,25	−2,1	−1,7	−1,8	−0,1
Finlanda	−0,5	−0,5	−1,5	−1,4	0,1
Polonia	−1,0	−1,1	−2,8	−2,3	0,5
Slovenia	0,25	−1,9	−2,2	−1,6	0,6
Slovacia	−0,5	−1,1	−2,2	−1,2	1,0
Belgia	0,0	−1,5	−2,9	−1,5	1,4
Irlanda	−0,5	−0,8	−4,0	−0,5	3,5
Numărul de state membre						7	6
Ponderea statelor membre care nu și-au atins OTM						54 %	46 %

Sursa: Previziunile Comisiei din toamna anului 2017, programele de stabilitate sau de convergență din 2017, evaluarea proiectelor de plan bugetar pentru 2018.

80

În plus, în 2016, documentele de poziție ale Comisiei cu privire la orientarea bugetară a zonei euro au început să recomande o expansiune bugetară⁵⁰, în pofida faptului că deviația PIB a început să se închidă rapid după 2013 și va deveni pozitivă în 2018 (a se vedea graficul 6)⁵¹. Este posibil ca aceste recomandări să fi redus din forța argumentelor în favoarea consolidării fiscal-bugetare în statele membre care nu și-au atins obiectivul bugetar pe termen mediu.

81

Eforturile timide de ajustare depuse de statele membre care fac obiectul componentei preventive și care nu și-au atins încă obiectivul bugetar pe termen mediu sunt vizibile și în urma unei comparații între cerințele de ajustare a soldului structural prevăzute de matrice și ajustarea efectivă. Graficul 7 prezintă ritmul progreselor înregistrate la nivelul soldului structural al statelor membre care nu și-au atins obiectivul bugetar pe termen mediu. Foarte puține țări respectă cerințele din matrice. Majoritatea țărilor nu sunt conforme. Din datele preliminare rezultă că, în 2017, doar două state membre par să fi fost conforme cu matricea; dacă se iau însă în considerare cele mai recente actualizări ale indicatorilor privind soldul structural din previziunile din primăvara anului 2018, reiese că, având în vedere creșterea înregistrată în mai multe state membre în cursul lui 2017, peste jumătate din aceleași state membre vor fi conforme cu obiectivele lor bugetare pe termen mediu ex post.

82

Eficacitatea componentei preventive a fost subminată și de evoluțiile înregistrate în cadrul componentei corective începând din 2014. Spania, aflată sub incidența componentei corective, a înregistrat o importantă deteriorare a soldului structural în perioada de după 2014, iar Franța și Portugalia au realizat doar progrese foarte lente (a se vedea tabelul 3)⁵².

Tabelul 3

Măsurarea numărului de ani necesari pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu în cazul statelor membre din zona euro cu ponderi ridicate ale datoriei din PIB în 2017

Statul membru	Variația medie a soldului structural (2014-2018)	OTM	Distanța până la OTM	Numărul de ani necesari pentru a atinge OTM
		(Programele de stabilitate 2017)	(Soldul structural 2017 – OTM 2017)	(pe baza soldului structural pentru 2017 și a ajustării medii pentru 2014-2018)
Belgia	0,3	0,0	−1,5	5,0
Irlanda	0,8	−0,5	−0,8	0,9
Spania	−0,3	0,0	−3,1	Nicio convergență
Franța	0,1	−0,4	−2,0	14,9
Italia	−0,2	0,0	−2,1	Nicio convergență
Portugalia	0,2	0,25	−2,1	8,7

Notă: Rezultatul privind soldul structural al Portugaliei și al Franței în 2017 și previziunile pentru 2018 au fost revizuite în sens crescător în mod semnificativ în previziunile din primăvara anului 2018.

Sursa: Soldul structural – AMECO 2017; OTM stabilit de fiecare stat membru pe baza previziunilor din primăvara anului 2017, revizuit în 2016 și aplicabil pentru perioada 2017-2019; numărul de ani necesari pentru atingerea OTM și distanța până la OTM au fost stabilite pe baza calculelor Curții.

83

În plus, Comisia nu aplică cerințele componentei preventive pentru statele membre care fac obiectul componentei corective, deși nu există nicio dispoziție legală clară în acest sens. În interpretarea Comisiei, componenta corectivă permite ca deficitul global să fie adus sub 3 % doar grație redresării economice ciclice, fără să fie obligatorie o îmbunătățire a soldului structural. În același timp, în cazul mai multor state membre, Comisia a recomandat prelungiri multianuale repetate ale termenelor fixate pentru ieșirea din procedura aplicabilă deficitelor excesive, cu mult mai lungi decât cele prevăzute de tratate. Ca urmare, statele membre aflate sub incidența componentei corective nu sunt obligate să îndeplinească cerințele pe care ar fi trebuit să le respecte dacă ar fi făcut obiectul componentei preventive. Comisia a solicitat la un moment dat acordul statelor membre pentru a remedia aceste incoerențe, dar problema nu a fost deocamdată rezolvată.

Rezultate deosebit de slabe în statele membre cu cele mai ridicate grade de îndatorare

84

Variațiile soldurilor bugetare și ale ratei datoriei în diferitele statele membre care fac parte dintr-o uniune monetară sunt mult mai importante decât variațiile indicatorilor agregați sau ale indicatorilor medii⁵³. Acest lucru se explică prin faptul că stimulentele pentru respectarea disciplinei fiscal-bugetare sunt mai slabe în cadrul unei uniuni monetare, întrucât țările nu sunt nevoite să își supravegheze propriile poziții ale balanței de plăți, dar efectele externe negative ale politicilor lor fiscal-bugetare asupra celorlalte țări sunt mai mari.

85

Din acest motiv, evoluțiile cele mai importante sunt cele din țările din UE cu un grad ridicat de îndatorare (în accepțiunea Curții, acestea sunt țările cu o rată a datoriei de peste 90 %). În plus, este important să fie analizate și statele membre aflate sub incidența componentei corective a Pactului de stabilitate și de creștere în cursul acestei perioade (2014-2018). Este logic să se plece de la premisa că criteriile pentru componenta preventivă ar trebui să reprezinte valoarea minimă pentru cerințele de ajustare prevăzute în cadrul componentei corective. În acest sens, criteriile aferente primei componente sunt relevante pentru cea de a doua. Imaginea care prinde contur pe baza acestei logici reprezintă o sursă de îngrijorare (a se vedea graficul 8).

86

O poveste de succes este cazul Irlandei: această țară a depășit cu mult cerința din matrice referitoare la îmbunătățirea soldului său structural. De asemenea, Irlanda urmează să își atingă obiectivul bugetar pe termen mediu în 2018, iar ponderea datoriei sale în PIB este în scădere rapidă⁵⁵. Cipru și-a atins obiectivul bugetar pe termen mediu în 2018. Acest lucru, în combinație cu redresarea, a imprimat o traiectorie descendentă ratei datoriei, chiar dacă această scădere a fost lentă⁵⁶ (a se vedea graficul 9).

87

Belgia a înregistrat unele progrese în vederea atingerii obiectivului său bugetar pe termen mediu, dar cu mult sub nivelul impus de matrice. Se estimează că, la sfârșitul anului 2018, Belgia se va situa în continuare la o distanță de aproximativ 1,5 puncte procentuale față de obiectiv, care a fost recent revizuit în sens descrescător. În ipoteza că ajustarea va continua în anii următori la rata medie din perioada 2014-2018, Belgia va avea nevoie de cinci ani pentru a-și atinge obiectivul bugetar pe termen mediu (a se vedea și tabelul 3).

88

În medie, soldul structural al Portugaliei nu s-a îmbunătățit decât într-o mică măsură în această perioadă și rămâne la o distanță de aproximativ 2 puncte procentuale din PIB față de obiectivul bugetar pe termen mediu, deși cea mai recentă actualizare, din previziunile din primăvara anului 2018, indică o îmbunătățire semnificativă a soldului structural pentru 2017. Dacă se consideră că 2017 a fost o excepție și că anii anteriori sunt reprezentativi pentru viteza medie de ajustare, Portugalia va avea nevoie de aproape nouă ani pentru a-și atinge obiectivul bugetar pe termen mediu. Dacă îmbunătățirile mai recente ale soldului structural raportate în previziunile din primăvara anului 2018 pot fi menținute și depășirea cerințelor din matrice continuă, această țară își va atinge obiectivul într-un termen mai rezonabil.

89

Evoluțiile care sunt însă cu adevărat preocupante sunt cele observate în următoarele trei țări mari: Italia, Franța și Spania. Ajustările care au avut loc în aceste țări erau considerabil inferioare cerințelor din matrice și, în acest ritm, nu vor facilita convergența spre obiectivele bugetare pe termen mediu într-un interval de timp rezonabil. În opinia Curții, devierile de amploare de la ajustarea soldului bugetar pentru statele membre care fac obiectul componentei corective, spre deosebire de cele aflate sub incidența componentei preventive, sunt extrem de importante pentru credibilitatea de ansamblu a cadrului aferent Pactului de stabilitate și de creștere.

90

În Franța, țară aflată sub incidența componentei corective, soldul structural s-a îmbunătățit într-o măsură foarte mică în perioada 2014-2018 (tabelul 3). În condițiile în care, la sfârșitul anului 2018, distanța care separă Franța de obiectivul său bugetar pe termen mediu este de 2,7 puncte procentuale din PIB și plecând de la ipoteza că viteza medie de ajustare din perioada 2014-2018 va continua, această țară va avea nevoie de 15 ani pentru a-și atinge obiectivul. Ponderea datoriei în PIB a continuat să crească în această perioadă în Franța.

91

Italia (sub incidența componentei preventive) și Spania (sub incidența componentei corective) au înregistrat o importantă deteriorare a soldurilor lor structurale în aceeași perioadă și sunt acum departe de obiectivul lor bugetar pe termen mediu: Italia se află la 2 puncte procentuale de obiectiv, iar Spania, la peste 3 puncte procentuale. Aceste două țări nu au realizat progrese în reducerea datoriei lor publice, în pofida expansiunii economice pe care au înregistrat-o.

92

În cazul Franței și al Spaniei – ambele aflate într-o procedură aplicabilă deficitelor excesive, Comisia a prelungit termenul pentru ieșirea din procedură de mai multe ori⁵⁷, plecând de la principiul că „o procedură aplicabilă deficitelor excesive nu poate fi intensificată dacă statul membru și-a atins obiectivele intermediare de deficit global, chiar dacă angajamentele sale în materie de politici nu s-au concretizat”⁵⁸. Ca urmare, în perioada 2014-2017, soldul structural al Spaniei s-a deteriorat cu 1,7 puncte procentuale din PIB, iar soldul structural al Franței s-a îmbunătățit într-o măsură foarte mică.

93

În această perioadă, în toate cele trei țări mari, creșterea a depășit valoarea sa potențială, iar deviația PIB s-a redus. Se preconizează că deviația PIB va fi pozitivă în Italia și în Spania în 2018 și doar ușor negativă în Franța (a se vedea graficele 10, 11 și 12). În plus, aceste trei țări concentrează mai mult de jumătate din totalul datoriei publice din zona euro.

94

BCE a subliniat recent lipsa de progrese în materie de consolidare fiscal-bugetară în țările cu niveluri mari ale datoriei din zona euro. În Analiza pe 2017 cu privire la stabilitatea financiară, BCE a precizat următoarele: „[…] îmbunătățirea soldurilor globale maschează vulnerabilități bugetare subiacente și o ușoară relaxare generală a politicii bugetare pentru zona euro în perioada 2017-2019. În mai multe țări din zona euro, eforturile bugetare nu se ridică nici în prezent la înălțimea angajamentelor asumate în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere (a se vedea graficul 8). Deteriorarea prognozată a soldurilor structurale în perioada 2017-2019 într-o serie de țări poate complica și mai mult respectarea obiectivelor bugetare pe termen mediu”⁵⁹.

Rezultate mixte în statele membre cu o datorie publică variind între 70 % și 90 % în perioada 2014-2018

95

În cadrul acestui grup, două țări au depășit cerințele prevăzute de matrice: Germania și Croația. Austria și, într-o mai mică măsură, Regatul Unit s-au apropiat de cerințele lor respective. Slovenia nu a reușit să realizeze o ajustare, ca medie, în timp ce Ungaria a pus în aplicare o politică fiscal-bugetară cu un caracter expansionist foarte pronunțat (a se vedea graficul 13).

96

Statele membre care și-au ajustat soldurile structurale au înregistrat și o reducere substanțială a ponderii datoriei lor: în cazul Germaniei, datoria a scăzut cu 14 puncte procentuale din PIB, în cazul Austriei, cu 8 puncte procentuale, și în cazul Croației, cu 9 puncte procentuale. Nivelul datoriei nu s-a redus decât foarte puțin în Regatul Unit, acest lucru reflectând importanța deficitului structural inițial, care s-a îmbunătățit totuși în mod semnificativ în această perioadă. În medie, reducerea datoriei în cazul țărilor din acest grup a fost considerabil mai importantă decât în cazul statelor membre cu un grad ridicat de îndatorare (cu excepția Irlandei în acest din urmă grup) (a se vedea graficul 14).

S-a observat o înrăutățire pronunțată în două state membre cu un nivel scăzut al datoriei

97

România, care prezenta un nivel scăzut al datoriei, și anume 39,4 % din PIB, și-a depășit în 2014 obiectivul bugetar pe termen mediu, dar se îndreaptă în prezent către o înrăutățire excepțională a soldului său structural – cu aproximativ 4 puncte procentuale din PIB – între 2014 și 2018. Pentru prima dată, Comisia a lansat o procedură de deviere semnificativă în mai 2017 și a intensificat această procedură în noiembrie 2017.

98

Estonia, care prezenta un nivel al datoriei de numai 10,7 % din PIB în 2014, și-a depășit în același an obiectivul bugetar pe termen mediu. Soldul său structural s-a deteriorat cu 1,4 puncte procentuale din PIB în perioada 2014-2018, în special în 2017. Comisia consideră că factorii care au contribuit la această deteriorare sunt foarte diferiți ca natură de cazul României, având în vedere situația fiscal-bugetară de ansamblu a celor două state membre, inclusiv nivelul excepțional de scăzut al datoriei publice din Estonia (9,1 % din PIB în 2018).

Un dezechilibru între considerațiile privind sustenabilitatea și considerațiile de ciclu economic

99

În comunicările sale recente privind nou-introdusa marjă de apreciere, Comisia a subliniat importanța asigurării unui echilibru între considerațiile privind sustenabilitatea finanțelor publice și considerațiile anticiclice în stabilirea obiectivelor bugetare⁶⁰. Cu toate acestea, o analiză recentă publicată de Comisia însăși a arătat că un astfel de echilibru nu pare să fie urmărit în statele membre cu un grad ridicat de îndatorare (țările cu un risc la adresa sustenabilității, care figurează în partea dreaptă a graficului 15). În aceste țări, deviația PIB este efectiv închisă sau este chiar pozitivă, dar nu se depune niciun efort bugetar în vederea îmbunătățirii sustenabilității finanțelor publice⁶¹.

Partea IV – Comisia ar putea îmbunătăți anumite aspecte tehnice ale evaluărilor

Se observă o distorsiune antrenată de optimism în previziunile Comisiei cu privire la creșterea reală a PIB-ului și la investiții pentru anii t și t+1

100

Comisia efectuează periodic verificări statistice cu privire la exactitatea propriilor sale previziuni (au avut loc astfel de verificări în 2007, 2012 și 2016). Această analiză arată că previziunile Comisiei sunt, în general, exacte și comparabile cu prognozele altor instituții internaționale, cum ar FMI și OCDE.

101

Cu toate acestea, studiul din 2016⁶² a arătat că, în medie, în perioada 2000-2014, Comisia supraestimase cu +0,54 puncte procentuale previziunile pentru anul următor referitoare la PIB-ul real. Acest tip de distorsiune a fost confirmat și în eșantionul extins pentru 1969-2014 (și anume, o supraestimare cu +0,33 puncte procentuale).

102

La nivelul individual al statelor membre, distorsiunea este semnificativă din punct de vedere statistic în cazul Italiei, situându-se la 1 % pentru previziunile legate de PIB atât pentru anul în curs, cât și pentru anul următor, în timp ce distorsiunile observate pentru Danemarca, Franța și Portugalia au un nivel semnificativ, și anume 5 % în cazul previziunilor pentru anul următor. Această distorsiune relativ importantă apare în previziunile de primăvară pentru anul în curs și în previziunile din toamnă pentru anul următor. Ea afectează în mod considerabil, de exemplu, prognoza dinamicii datoriei; în cazul unei țări, distorsiunea medie de 1,1 % antrenată de optimism a condus la o subestimare, în previziunile pentru anul următor, a ponderii datoriei în PIB cu 1,4 puncte procentuale din PIB.

103

În pofida distorsiunilor detectate, Curtea nu a fost în măsură să identifice acțiunile corective pe care le-a luat Comisia pentru a împiedica apariția acestei probleme în viitor.

Evaluarea informațiilor incluse în programele de stabilitate sau de convergență

104

Informațiile incluse în programele de stabilitate sau de convergență ale statelor membre din eșantion respectau în general cerințele prevăzute de Codul de conduită și de regulament. În special, acestea conțineau informații cu privire la obiectivele bugetare pentru întreaga perioadă acoperită de program, precum și cu privire la măsurile fiscal-bugetare necesare pentru atingerea acestora. Totuși, în anumite cazuri, cerințele nu au fost respectate. Curtea a constatat că evaluările Comisiei cu privire la programele de stabilitate sau de convergență incluse în eșantion nu au prezentat sistematic aceste lipsuri de la nivelul informațiilor (a se vedea caseta 2).

105

Evaluările Comisiei semnalează deficiențe în ceea ce privește detalierea măsurilor fiscal-bugetare în programele de stabilitate sau de convergență (a se vedea rezultatele obținute pentru eșantion în anexa I). Înainte de 2011, Comisia realiza o evaluare specifică a calității programelor de stabilitate sau de convergență pe baza cerințelor din Codul de conduită (a se vedea, de exemplu, anexa la documentele de lucru ale serviciilor Comisiei din 2009 și 2010). Din 2011 nu mai există însă o astfel de anexă.

Nivelul de deviere raportat de Comisie este corect, dar poate da naștere la confuzii

106

Potrivit constatărilor Curții, calculele legate de devieri fuseseră corect estimate în cadrul evaluărilor. Evaluările cu privire la devierile semnificative sunt de asemenea corecte, fiind detaliate în principal în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei. În aceste documente, Comisia prezintă și un tabel în care figurează concluziile asupra nivelului de deviere, rezultate în urma unei comparații între doi piloni (estimării medii pentru un an și estimări medii pentru doi ani). Deși tabelul compară concluziile pentru cei doi piloni, prezentarea rezultatelor privind conformitatea pentru fiecare pilon rămâne confuză.

Testele tehnice efectuate de Curte nu au pus în evidență nicio problemă majoră

107

Curtea a efectuat o serie de teste legate de aspectele tehnice ale procedurilor aferente componentei preventive. Pentru majoritatea aspectelor nu au fost identificate probleme majore. Comisia, de comun acord cu statele membre, a publicat un cod de conduită în 2012 și în 2016 pentru „a preciza natura exactă a informațiilor din programele de stabilitate sau de convergență” cerute de regulament [în special la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (2)]. Curtea a constatat că acest cod prelua în mod fidel cerințele din regulament.

108

Comisia a publicat un vademecum pentru Pactul de stabilitate și de creștere în 2012, în 2016 și în 2017. Curtea a analizat dacă abordările descrise în edițiile din 2016 și din 2017 reflectă cerințele din regulament și a identificat o serie de excepții, după cum se explică în continuare.

• Pentru a se determina poziția unui stat membru în raport cu obiectivul bugetar pe termen mediu, regulamentul solicită cele mai recente date economice, iar Comisia utilizează datele cele mai favorabile obținute din colecții eterogene de date. Pe baza acestor elemente se stabilește care este ajustarea necesară într-un anumit an. Pe lângă aceasta, la stabilirea cerințelor de ajustare din matrice se aplică o „înghețare asimetrică” atunci când distanța la care se află soldul structural față de obiectivul bugetar pe termen mediu depășește cerința derivată din matrice. În mod similar, rata de referință în ceea ce privește criteriul cheltuielilor din anul t se bazează pe previziunile de primăvară din anul t−1 și nu este actualizată pe baza previziunilor ulterioare. Astfel de abordări duc la întârzierea avertismentelor în perioade de deteriorare ale soldului structural (a se vedea punctul 59) sau la schimbări la nivelul factorilor care stau la baza componenței ratei de referință. În plus, Comisia măsoară distanța față de obiectivul bugetar pe termen mediu într-un anumit an comparându-l cu soldul structural din anul anterior și nu cu cel din anul curent (a se vedea punctul 60).
• La calcularea cheltuielilor publice pentru criteriul de referință privind cheltuielile, Comisia scade „nivelarea investițiilor (smoothing) din care se deduc fondurile UE pentru investiții”. În consecință, estimarea cheltuielilor dintr-un anumit an nu reflectă cu precizie investițiile publice de capital într-un anumit an. Această „nivelare” nu este prevăzută în regulament.

109

Curtea a verificat dacă orientările interne comunicate echipelor responsabile de diferitele țări și foile de calcul utilizate pentru evaluări erau conforme cu abordările descrise în vademecum. S-a constatat că activitatea de evaluare desfășurată de Comisie era conformă cu vademecumul, cu excepția testelor realizate cu privire la poziția în raport cu obiectivul bugetar pe termen mediu, pentru care Comisia se bazează pe cel mai favorabil sold structural din colecții anterioare de date.

110

Curtea a testat dacă programele de stabilitate sau de convergență din eșantionul de audit prezentau lacune la nivelul informațiilor legate de cerințele prevăzute în Codul de conduită. S-a observat că evaluările Comisiei cu privire la aceste programe nu au prezentat în mod sistematic lacunele existente.

111

Documentele de lucru ale serviciilor Comisiei conțin informații relevante referitoare la angajamentele bugetare ale statelor membre, la măsurile lor respective și la conformitatea cu normele aplicabile componentei preventive. Curtea a constat că se puteau aduce îmbunătățiri în ceea ce privește descrierea măsurilor adoptate și a impactului luat în calcul în previziunile Comisiei (în afară de impactul planificat de statele membre în programele lor de stabilitate sau de convergență). Ar fi util ca aceste documente să includă un tabel în care diferențele să fie explicate cu mai multă claritate.

112

Statele membre au convenit asupra unei metode comune la nivelul UE pentru estimarea producției potențiale. Cu toate acestea, anumite state membre produc, de asemenea, estimări proprii bazate pe metodologii diferite de metoda comună pentru întreaga UE care este utilizată ca bază pentru evaluările din cadrul componentei preventive. Uneori, metodologiile diferite conduc la estimări diferite care, la rândul lor, pot determina o estimare diferită a soldului structural. În urma examinării mai multor studii în care se compară estimările producției potențiale întocmite de Comisie cu estimările realizate de alte entități, Curtea a constatat că abordarea UE are rezultate bune în comparație cu estimările similare (de exemplu, cele elaborate de OCDE sau de FMI).

113

În plus, în 2016, Comisia a introdus un instrument de plauzibilitate pentru a evalua situațiile în care deviația PIB estimată pentru anumiți ani prezintă un nivel ridicat de incertitudine. Este vorba de un proiect-pilot care urma să acopere următorii doi ani, scopul său fiind acela de a lua în considerare orice factori pe care statele membre îi consideră relevanți pentru estimările lor referitoare la producția potențială. Această abordare de menținere a unui dialog deschis cu privire la chestiunile de plauzibilitate în contextul unei abordări comune este adecvată.

114

Curtea a verificat foile de calcul și formulele utilizate și a reefectuat un număr de evaluări pentru a testa acuratețea activităților Comisiei. De asemenea, a fost examinat un eșantion de date utilizate de Comisie în evaluările sale și s-a constatat că acestea erau coerente cu sursele corespondente, cum ar fi datele din baza de date AMECO, datele provenite de la Oficiul pentru Statistică al Uniunii Europene (Eurostat) sau datele din programele de stabilitate sau de convergență. Nu au fost identificate probleme, cu excepția modului în care a fost tratată tranziția de la SEC 95 la SEC 2010 și a felului în care diferitele colecții de date au fost utilizate în evaluare (a se vedea punctul 62).

115

Curtea a constatat că obiectivele minime pe termen mediu au fost calculate în conformitate cu abordarea descrisă în vademecum. De asemenea, Curtea a verificat pentru toate statele membre dacă obiectivele lor bugetare pe termen mediu se situau la nivelul minim sau erau superioare acestui nivel și a constatat că toate obiectivele erau conforme, cu excepția cazului Sloveniei în perioada 2016-2017 (pentru anii 2017-2019). Acest lucru nu a avut niciun impact asupra rezultatului evaluării Comisiei.

116

Curtea a testat sensibilitatea obiectivelor bugetare minime pe termen mediu la variabilele subiacente și a constatat că acestea erau în principal sensibile la variații semnificative ale semielasticității, la șocuri importante la nivelul datoriei și la costurile legate de îmbătrânirea populației. Curtea a observat însă că obiectivele minime pe termen mediu nu țineau seama de alți factori care afectează datoria, cum ar fi ajustările stoc-flux.

117

De asemenea, Curtea a testat activitățile de evaluare pentru a verifica dacă parametrii din matrice fuseseră aplicați în mod corect. În cursul tranziției la noua matrice, pentru evaluarea din primăvara anului 2015 au fost păstrați unii parametri din matricea veche, care au fost aplicați însă doar pentru statele membre al căror sold structural s-a deteriorat, în loc să se procedeze la ajustări pentru toate statele membre. Comisia nu a gestionat într-un mod coerent tranzițiile între norme.

Partea V – Recomandările specifice fiecărei țări reflectă concluziile evaluărilor subiacente, dar ar trebui să fie mai clare

Recomandările specifice fiecărei țări reflectă rezultatele evaluărilor efectuate, dar pertinența lor poate fi afectată în cazul unei evoluții a condițiilor

118

Versiunea finală a recomandărilor specifice adresate fiecărei țări în materie bugetară este adoptată de Consiliu pe baza recomandărilor Comisiei. Redactate sub forma unui act juridic, aceste recomandări cer statelor membre să abordeze riscurile identificate de deviere semnificativă și precizează ajustarea necesară pentru soldul structural și pentru creșterea cheltuielilor.

119

Curtea a constatat că recomandările specifice adresate fiecărei țări în materie bugetară cu referire la componenta preventivă erau conforme cu concluziile evaluărilor incluse în documentele de lucru ale serviciilor Comisiei.

120

În opinia Curții, recomandările sunt publicate suficient de devreme în cursul anului (în luna iulie) pentru a da statelor membre posibilitatea de a răspunde în consecință în cadrul procesului bugetar anual. Majoritatea statelor membre discută, ajustează și adoptă bugetele pentru exercițiul următor în toamnă. Recomandările în vigoare rămân cele stabilite mai devreme în cursul anului, chiar dacă, între timp, condițiile macroeconomice și bugetare se pot schimba. O evoluție semnificativă a condițiilor poate afecta pertinența recomandărilor.

Formulările utilizate în recomandările specifice fiecărei țări publicate în 2017 au devenit mai puțin clare și mai dificil de pus în aplicare

121

Relevanța recomandărilor specifice fiecărei țări depinde, de asemenea, de claritatea și de credibilitatea lor: altfel spus, monitorizarea lor și punerea lor în aplicare trebuie să poată fi asigurate ex post. În cursul auditului, Comisia a redactat propunerile de recomandări specifice fiecărei țări pentru 2018 incluzând cerințele numerice în considerente și nu în partea dispozitivă. În opinia Comisiei, considerentele și partea dispozitivă sunt obligatorii și executorii în egală măsură, dar, în general, acest lucru nu este foarte clar și pentru public.

122

În acest context, BCE a subliniat recent următoarele: „Recomandările de politică fiscal-bugetară ale Comisiei diferă de recomandările formulate în trecut în două privințe. În primul rând, amploarea ajustării structurale pe care Consiliul o recomandă guvernelor pentru a asigura deplina conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere este precizată numai în considerentele din recomandări, și nu în partea dispozitivă a acestora. De regulă, partea dispozitivă este cea care ar trebui să ofere guvernelor orientări ex ante clare cu privire la gestionarea finanțelor publice în următoarele 12-18 luni. Totodată, partea dispozitivă servește drept ghid pentru parlamente și pentru public, precum și drept referință pentru evaluări ex post transparente ale conformității cu Pactul de stabilitate și de creștere. Prin urmare, este important ca orientările de natură fiscal-bugetară să fie integrate pe deplin în această parte a recomandărilor, inclusiv în proiectele de planuri bugetare pentru 2018, pentru a se asigura realizarea unor progrese suficiente în direcția unor finanțe publice solide”⁶³.

123

De asemenea, BCE a subliniat că „[…] pentru toate țările cu cerințe de ajustare structurală de 0,5 % sau mai mult din PIB în 2018, indiferent de nivelul datoriei lor publice, considerentele precizează că «evaluarea proiectului de plan bugetar din 2018 și evaluarea ulterioară a rezultatelor bugetare din 2018 vor trebui să ia în considerare în mod corespunzător obiectivul unei orientări fiscale care să contribuie atât la consolidarea redresării în curs, cât și la asigurarea sustenabilității finanțelor publice ale [statul membru în cauză]». Acest lucru ar putea implica reduceri ale cerințelor de ajustare structurală dincolo de cele acordate în temeiul dispozițiilor privind flexibilitatea existente în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (astfel cum au fost comunicate de Comisie în ianuarie 2015). Pe viitor, este important să se asigure o punere în aplicare coerentă a Pactului de stabilitate și de creștere bazat pe reguli”⁶⁴.

124

Aceste orientări comunicate de Comisie pot duce la o situație în care cele două obiective – cel de consolidare a redresării în curs, pe de o parte, și cel de asigurare a sustenabilității finanțelor publice, pe de altă parte – dau naștere la concluzii foarte asimetrice: una care încurajează statul membru să cheltuiască mai mult pentru măsuri de stimulare a creșterii și alta care limitează astfel de creșteri ale cheltuielilor. De asemenea, s-ar putea ajunge astfel la o situație în care să fie fixate cerințe mai puțin stricte decât cele stabilite de cadrul normativ al Pactului de stabilitate și de creștere (matricea în combinație cu clauzele).

125

Pentru a face mai bine înțeleasă logica recomandărilor propuse, Comisia ar trebui să prezinte un rezumat al evaluării subiacente, să explice importanța punerii în aplicare a recomandărilor și să sublinieze riscurile posibile dacă acestea nu sunt puse în aplicare. În trecut, fiecare recomandare specifică era susținută de un considerent în care se explica raționamentul de la baza recomandării. Această practică a încetat însă în urma celor mai recente modificări.

Comisia monitorizează în mod suficient punerea în aplicare a recomandărilor specifice adresate fiecărei țări în materie bugetară

126

Comisia monitorizează punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări pe baza unei varietăți de elemente, intensificând activitatea de monitorizare în ultimul trimestru al anului. Având în vedere analizele aprofundate realizate, datele disponibile și numărul de vizite de informare și de schimburi între statele membre și Comisie, Curtea consideră că se asigură o monitorizare și o urmărire suficientă a evoluțiilor din statele membre.

Concluzii și recomandări

Principalul obiectiv al componentei preventive nu a fost atins

127

Componenta preventivă urmărește să asigure faptul că statele membre ale UE își mențin poziția bugetară la obiectivele pe termen mediu care le sunt proprii, scopul urmărit fiind acela de a se asigura o poziție bugetară sustenabilă și de a se crea o marjă de manevră bugetară în cazuri de recesiune. În plus, în cazul statelor membre cu un nivel ridicat al datoriei, atingerea obiectivelor lor bugetare pe termen mediu ar însemna că ratele datoriei vor începe să scadă, așa cum prevăd cerințele bazate pe nivelul datoriei din cadrul componentei corective a Pactului de stabilitate și de creștere. Toate aceste elemente sunt esențiale pentru a se evita o criză bugetară care ar putea avea efecte perturbatoare în UE și, chiar și mai important, în cadrul uniunii monetare (punctele 4-5).

128

Regulamentul a stabilit o valoare de referință rezonabilă pentru convergența anuală în direcția obiectivului bugetar pe termen mediu, și anume 0,5 puncte procentuale din PIB pe an, dar a introdus în același timp conceptul de „deviere semnificativă”, care este înțeleasă ca reprezentând marja de deviere permisă. În plus, regulamentul a acordat Comisiei importante competențe discreționare în ceea ce privește ajustarea cerințelor (punctele 16-17 și punctele 32-37).

129

Comisia a utilizat foarte pe larg aceste competențe discreționare cu scopul de a reduce cerințele de ajustare, atât în contextul stabilirii normelor de punere în aplicare, cât și în deciziile individuale. Or, în acest mod, Comisia nu a asigurat îndeplinirea principalului obiectiv al regulamentului, și anume convergența către obiectivele bugetare pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp (punctele 63-71).

130

Cerințele și parametrii de ajustare, așa cum figurează în „matrice”, precum și numeroasele clauze de flexibilitate au fost stabilite într-un context în care principala preocupare era reprezentată de a doua recesiune în UE anticipată pentru 2012. Într-o astfel de situație, flexibilitatea constituia un răspuns adecvat în principiu, dar s-a mers prea departe în aplicarea ei în practică (punctele 26-71). În special, nu s-a făcut o distincție suficientă între statele membre cu probleme legate de nivelul datoriei și celelalte state membre (punctele 85-97 și punctul 100). De asemenea, parametrii aprobați din matrice și diferitele clauze de flexibilitate nu erau limitate în timp la aceste circumstanțe specifice (punctele 77-82).

131

În loc să asigure o înăsprire a cadrului, Comisia i-a slăbit și mai mult forța recent, de exemplu prin introducerea noii „marje de apreciere” în 2017 (punctele 32-37, punctul 69 și punctul 79).

132

În consecință, cadrul actual nu asigură convergența către obiectivele bugetare pe termen mediu într-un ritm rezonabil în perioadele normale. Per ansamblu, cadrul nu a facilitat progresul în direcția obiectivelor bugetare pe termen mediu în recenta perioadă de redresare, deși creșterea a depășit rata de creștere potențială și deviația PIB se închide (punctele 79-82).

133

Deosebit de îngrijorător este faptul că acest cadru slăbit aferent Pactului de stabilitate și de creștere, așa cum a fost definit în normele de punere în aplicare ale Comisiei, este incapabil să asigure progresul către îndeplinirea obiectivelor bugetare pe termen mediu în mai multe state membre cu un grad ridicat de îndatorare. Soldurile structurale ale acestor state membre s-au îndepărtat în perioada 2014-2018 de obiectivele lor respective ori s-au îndreptat către acestea într-un ritm atât lent încât o ameliorare substanțială înaintea următoarei recesiuni este departe de a fi garantată (punctele 85-97 și punctul 100).

134

Credibilitatea Pactului de stabilitate și de creștere este subminată de incoerențele care există între componenta preventivă și cea corectivă. Comisia nu aplică cerințele componentei preventive pentru statele membre aflate sub incidența componentei corective și a propus în mod repetat prelungiri de mai mulți ani ale termenelor fixate pentru ieșirea din procedura aplicabilă deficitelor excesive, ceea ce înseamnă că statele membre care fac obiectul unei astfel de proceduri nu sunt obligate să îndeplinească cerințele pe care ar fi trebuit să le respecte dacă s-ar fi aflat sub incidența componentei preventive (punctul 84).

135

Deși regulamentul nu prevede acest lucru, Comisia a căutat și a obținut acordul statelor membre în cadrul Consiliului ECOFIN pentru numeroase norme de punere în aplicare. Este posibil ca astfel de precedente să facă și mai dificilă operarea corecțiilor necesare ale cadrului (punctele 26, 38, 42 și 51).

136

Cu toate acestea, cadrul actual, astfel cum este definit în normele de punere în aplicare ale Comisiei, trebuie să fie modificat. Curtea recomandă următoarele măsuri în contextul revizuirii cadrului aplicabil componentei preventive, revizuire programată pentru 2018.

Comisia ar trebui să abordeze problema devierilor cumulate și problema parametrilor din matricea ajustărilor necesare

137

Combinația actuală între o matrice care precizează cerințele de ajustare în funcție de ciclul economic, clauzele de flexibilitate prevăzute și devierile permise nu asigură, într-un scenariu macroeconomic rezonabil, atingerea obiectivelor bugetare pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp. În opinia Curții, problema cumulării devierilor poate fi abordată în cadrul regulamentului actual, având în vedere faptul că ar trebui să se acorde prioritate obiectivului principal al acestuia și nu opțiunilor de flexibilitate care au fost acordate. Ținând seama de interconexiunea dintre aceste chestiuni, amploarea revizuirii necesare a matricei va depinde de abordarea și soluționarea sau nu a problemei devierilor cumulate și a problemei clauzelor de flexibilitate, precum și de metoda utilizată. Indiferent de acest aspect, există argumente puternice pentru înăsprirea cerințelor în cazul statelor membre cu o rată a datoriei de peste 90 % din PIB și, într-o măsură mai mică, în cazul statelor membre cu o datorie de peste 60 % din PIB, dar sub 90 % (punctele 26-71, punctele 85-97 și punctul 100).

Recomandarea 1

1. Pentru a aborda efectele cumulate ale devierilor permise, Comisia ar trebui să includă în versiunea revizuită a matricei o dispoziție care să impună creșterea cerinței de ajustare pentru anul următor, astfel încât să se compenseze devierea medie înregistrată de statul membru în cei doi ani precedenți și devierea estimată pentru anul în curs⁶⁵.
2. Comisia ar trebui să crească cerințele de ajustare în cazul statelor membre cu o pondere a datoriei de peste 60 % din PIB, astfel încât să alinieze aceste cerințe la dispozițiile regulii privind datoria. Amploarea creșterii ar trebui să depindă de distanța față de pragul de 60 % și să fie stabilită fie pe paliere (de exemplu, aplicându-se cerințe mai stricte pentru statele cu o rată a datoriei de peste 90 %), fie progresiv.
3. Comisia ar trebui să revizuiască și alte dispoziții din matricea ajustărilor necesare și să aibă în vedere modificarea lor astfel încât să asigure convergența tuturor statelor membre către obiectivele lor bugetare pe termen mediu într-un interval rezonabil de timp, ținând seama de efectele revizuirilor aduse tuturor celorlalte dispoziții, inclusiv dispozițiilor legate de devierile și marjele permise.

Prezenta recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în contextul revizuirii matricei și a clauzelor de flexibilitate, revizuire preconizată în cadrul poziției de consens pentru 2018, sau, cel mai târziu, în vederea aplicării în primăvara anului 2019.

Clauzele de flexibilitate ar trebui revizuite astfel încât ele să reflecte rolul lor original preconizat în regulament

138

Modul în care Comisia utilizează clauza de reformă structurală merge cu mult dincolo de obiectivul prevăzut de regulament pentru aceasta, și anume de a asigura faptul că restricțiile bugetare nu împiedică punerea în aplicare a unor reforme importante. Regulamentul nu menționează clauze de flexibilitate care să servească drept stimulent pentru reforme. Marjele permise în raport cu Pactul de stabilitate și de creștere ar trebui să fie utilizate în scopul preconizat, existând alte instrumente care pot fi mobilizate pentru promovarea reformelor (punctele 50-52).

139

Comisia permite ca majorarea cheltuielilor autorizată în cadrul diferitor clauze să continue dincolo de perioada pentru care a fost aprobată. Cheltuielile globale continuă să crească până când obiectivul bugetar pe termen mediu este atins în cele din urmă. Acest lucru conduce la prelungiri ale perioadei necesare pentru convergență, care dăunează îndeplinirii obiectivului fundamental al regulamentului (punctele 44-48 și punctul 54).

140

Clauza privind investițiile nu asigură o creștere a ponderii investițiilor publice în PIB și permite continuarea în anii următori a cheltuielilor globale, care nu sunt legate neapărat de investiții (punctul 43).

141

Clauza privind evenimentele neobișnuite conduce, la rândul ei, la o creștere a cheltuielilor care nu sunt legate de clauză în anii care urmează acordării acesteia și permite o interpretare flexibilă a ceea ce înseamnă cheltuieli eligibile (punctul 57).

Recomandarea 2

1. Comisia ar trebui să modifice normele de punere în aplicare a clauzei de reformă structurală și să limiteze această clauză la costurile bugetare direct identificate în primii ani de punere în aplicare. Creșterea aprobată a cheltuielilor ar trebui să fie tratată ca un eveniment punctual și nu ar trebui să antreneze o creștere a cheltuielilor nelegate de clauză în anii următori.
2. Comisia ar trebui să pună capăt utilizării clauzei privind investițiile în forma sa actuală. Orice posibilă clauză succesoare ar trebui să asigure o creștere a ponderii investițiilor publice în PIB.
3. Comisia ar trebui să aprobe clauza privind evenimentele neobișnuite numai pentru cheltuieli direct legate de evenimente care au avut loc.

Această recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în timp util, astfel încât ea să poată fi aplicată în primăvara anului 2019.

Cerințele de ajustare prevăzute de componenta preventivă și de cea corectivă ar trebui să fie sincronizate, iar procedurile de intensificare ar trebui să fie utilizate într-un mod mai eficace

142

Există neconcordanțe între componenta corectivă bazată pe deficit și componenta preventivă. Încetarea practicii care constă în acordarea unor prelungiri excesive și multianuale ale termenelor pentru ieșirea dintr-o procedură aplicabilă deficitelor excesive ar fi un pas important în această direcție. În plus, cerințele din cadrul componentei preventive ar trebui să corespundă cerințelor minime aplicate în cadrul componentei corective. Curtea nu vede niciun temei juridic pentru a scuti statele membre aflate sub incidența componentei corective de la îndeplinirea cerințelor aferente componentei preventive sau de la procedurile de intensificare aplicabile acesteia din urmă (punctele 84-94).

Recomandarea 3

Comisia ar trebui să analizeze ce posibilități oferă cadrul juridic pentru a se asigura faptul că nivelul de ajustare structurală necesară în cadrul componentei preventive este atins și de către statele membre care fac obiectul componentei corective. Comisia ar trebui să adreseze Comitetului economic și financiar o notă în care să descrie modul în care intenționează să procedeze.

Această recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în timp util, astfel încât ea să poată fi aplicată în primăvara anului 2019; până la momentul respectiv, Comisia ar trebui să fi adresat deja Comitetului economic și financiar nota respectivă.

Îmbunătățirea calității informațiilor solicitate în cadrul programelor de stabilitate sau de convergență și în rapoartele de evaluare ale Comisiei

143

Este necesar să se amelioreze calitatea informațiilor prezentate în cadrul programelor de stabilitate sau de convergență. Mai mult, având în vedere faptul că evaluările Comisiei se bazează pe o comparație între previziunile sale proprii și cele ale statelor membre, este necesară o mai mare transparență cu privire la diferitele măsuri incluse în previziunile Comisiei, astfel încât credibilitatea planurilor și a evaluărilor aferente să poată fi evaluată. De asemenea, documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SWD) ar trebui să conțină o prezentare mai clară a rezultatelor cu privire la conformitate, bazată pe criteriile stabilite în recomandări, precum și o explicație a factorilor luați în considerare în evaluarea globală (punctele 104-106 și punctele 111-112).

Recomandarea 4

1. Comisia ar trebui să propună – și să obțină în acest sens acordul statelor membre – o revizuire a Codului de conduită care să asigure faptul că programele de stabilitate sau de convergență ale statelor membre includ un tabel de sinteză cuprinzând estimările cu privire la venituri și cheltuieli, precum și principalele măsuri legate de venituri și cheltuieli și calendarul acestora.
2. În documentele sale de lucru, Comisia ar trebui să explice cu mai multă claritate diferențele care există între propriile estimări legate de măsurile fiscal-bugetare și estimările care figurează în previziunile statelor membre. De asemenea, Comisia ar trebui să fie mai explicită în toate cazurile cu privire la măsura în care un anumit program de stabilitate sau de convergență respectă cerințele Codului de conduită.
3. Comisia ar trebui să introducă în documentele sale de lucru un tabel care să prezinte, separat pentru fiecare pilon, concluziile evaluării sale referitoare la nivelul devierilor. Totodată, ea ar trebui să explice în detaliu concluzia evaluării generale, indicând toate elementele luate în considerare în cazul în care această concluzie nu este conformă cu criteriile prevăzute în regulament.
4. De asemenea, Comisia ar trebui să prezinte date privind devierile cumulate de-a lungul ultimilor cinci ani, cel puțin.

Această recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în timp util, astfel încât ea să poată fi aplicată în primăvara anului 2019.

Ar trebui revăzute practicile de utilizare a unor colecții diferite de date și de „înghețare” a cerințelor

144

Anumite abordări tehnice, cum ar fi „înghețarea” cerințelor, utilizarea celor mai favorabili indicatori din colecții eterogene de date sau „nivelarea” investițiilor (smoothing) în vederea criteriului de referință privind cheltuielile, nu decurg din regulament și pot duce la întârzieri în detectarea devierilor semnificative (punctele 59-60 și punctele 108-109).

145

Practica de „dezghețare” a cerințelor de ajustare este asimetrică. Ea împiedică urmărirea unei ajustări mai mari atunci când se evaluează proiectele de planuri bugetare, deși aceasta ar putea fi justificată în baza unor informații actualizate (punctul 61).

Recomandarea 5

1. Comisia ar trebui să își bazeze cerințele pe datele cele mai recente și nu pe datele cele mai favorabile obținute dintr-o selecție de colecții anterioare de date.
2. În ceea ce privește criteriul de referință privind cheltuielile, Comisia ar trebui să aplice conceptul de total al cheltuielilor, astfel cum se prevede în regulament, fără o „nivelare a investițiilor”.
3. În cazul în care perspectivele se îmbunătățesc substanțial între evaluarea programului de stabilitate sau de convergență și evaluarea proiectului de plan bugetar, Comisia ar trebui să fie pregătită să solicite un efort de ajustare mai important.

Această recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în timp util, astfel încât ea să poată fi aplicată în primăvara anului 2019.

Ar trebui îmbunătățită claritatea explicaților care figurează în recomandările specifice fiecărei țări

146

Conținutul considerentelor, în forma lor actuală, este pur juridic și nu include o motivare detaliată care să stea la baza recomandărilor. Ar putea fi depuse mai multe eforturi pentru a se explica raționamentul pe care se sprijină ajustările recomandate, precum și riscurile care ar apărea în cazul în care aceste cerințe nu vor fi respectate (punctele 122-126).

Recomandarea 6

1. Considerentele ar trebui să explice în detaliu raționamentul care stă la baza ajustării recomandate, precum și riscurile aferente.
2. În loc să apară în textul considerentelor, ajustarea necesară ar trebui să figureze în partea dispozitivă a recomandărilor specifice fiecărei țări, astfel încât caracterul obligatoriu al acesteia să fie clar.

Această recomandare ar trebui să fie pusă în aplicare în timp util, astfel încât ea să poată fi aplicată în primăvara anului 2019.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Neven MATES, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 13 iunie 2018.

Acronime

AMECO: Baza de date macroeconomică anuală a DG ECFIN

BCE: Banca Centrală Europeană

CEF: Comitetul economic și financiar

CSR: Recomandare specifică fiecărei țări (country-specific recommendation)

DG ECFIN: Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare

ECOFIN: Consiliul Afaceri Economice și Financiare

FMI: Fondul Monetar Internațional

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OTM: Obiectivul bugetar pe termen mediu (Medium Term Objective)

PDE: Procedura aplicabilă deficitelor excesive

PIB: Produs intern brut

pp: Puncte procentuale

PPB: Proiect de plan bugetar

PSC: Program de stabilitate sau de convergență

SEC: Sistemul european de conturi economice integrate

SS: Sold structural

SWD: Document de lucru al serviciilor Comisiei (staff working document)

UE: Uniunea Europeană

Glosar

Codul de conduită: document de politică în care sunt prezentate orientări privind punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere, precum și orientări privind formatul și conținutul programelor de stabilitate sau de convergență.

Colecție de date: o serie de estimări și prognoze pentru mai mulți ani, realizate la un anumit moment. Pe măsură ce trece timpul, prognozele pentru un anumit an (de exemplu, pentru 2018) se modifică: altfel spus, ele variază în funcție de colecția de date din care au fost preluate (de exemplu, din proiecțiile din 2014, din 2016 etc.).

Comitetul economic și financiar: denumit în trecut Comitetul monetar, CEF este un comitet al Consiliului Uniunii Europene, înființat în temeiul articolului 134 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Principala sa sarcină este de a pregăti și de a discuta deciziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) cu privire la chestiuni economice și financiare.

Componenta corectivă a Pactului de stabilitate și de creștere: cunoscută oficial sub denumirea de „procedură aplicabilă deficitelor excesive” (PDE), este vorba de un mecanism care ar trebui inițiat împotriva statului membru în care valorile de referință stabilite pentru deficitul public și pentru datoria publică sunt depășite.

Consiliul bugetar european: un organism consultativ independent al Comisiei, creat în 2015. Sarcina principală a acestuia este de a evalua punerea în aplicare a regulilor politicii fiscal-bugetare a UE.

Criteriul de referință privind cheltuielile: regulă care impune limitarea ratei de creștere netă a cheltuielilor publice la nivelul ratei de creștere economică potențială pe termen mediu a unei țări sau sub această rată, în funcție de poziția țării respective în raport cu obiectivele sale bugetare pe termen mediu. În conformitate cu acest criteriu, un nivel de creștere a cheltuielilor care depășește rata de creștere economică potențială pe termen mediu trebuie să fie însoțit de măsuri discreționare suplimentare privind veniturile. Criteriul de referință privind cheltuielile completează obiectivul bugetar pe termen mediu deoarece plasează creșterea cheltuielilor nete pe o traiectorie sustenabilă și contribuie, prin urmare, la progresele în direcția obiectivului pe termen mediu sau, după caz, la menținerea acestuia.

Datoria publică: totalul datoriei brute, la valoare nominală, existente la sfârșitul exercițiului în sectorul administrației publice, astfel cum este definit în SEC 95 și SEC 2010.

Deviația PIB: diferența dintre producția reală (și anume PIB-ul) și producția potențială estimată la un moment dat.

Matricea ajustărilor necesare: un tabel care stabilește efortul bugetar anual necesar din partea statelor membre în raport cu ciclul economic, ținând cont de necesitățile lor de consolidare fiscal-bugetară, inclusiv de nivelul datoriei lor publice. Comisia a folosit la început o versiune a matricei pe plan intern și, ulterior, a publicat o versiune revizuită a acesteia în ianuarie 2015. Matricea a fost aprobată de Consiliul ECOFIN din 12 februarie 2016 în „Poziția de consens privind flexibilitatea în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere”.

Măsuri punctuale și măsuri temporare: operațiuni efectuate de administrația publică, cu un efect bugetar tranzitoriu care nu antrenează o schimbare durabilă a poziției bugetare. A se vedea, de asemenea, Sold (bugetar) structural.

Mecanismul european al cursului de schimb 2 (MCS II): mecanismul european al cursului de schimb (MCS) a fost instituit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb și de a ajuta Europa să devină o zonă de stabilitate monetară înainte de introducerea monedei unice euro. După introducerea monedei euro la 1 ianuarie 1999, MCS a fost înlocuit cu MCS II la începutul etapei a treia a uniunii economice și monetare. Debutul acestei etape a implicat stabilirea definitivă și irevocabilă a cursurilor de schimb, transferul competenței monetare către Banca Centrală Europeană și introducerea monedei euro ca monedă unică. MCS II asigură un cadru de cooperare pentru politica privind cursul de schimb între Eurosistem (sistemul băncilor centrale din zona euro) și statele membre ale Uniunii Europene care se pregătesc să adopte moneda euro.

Modelul QUEST: modelul macroeconomic global utilizat de Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare (DG ECFIN) pentru analize și cercetare în domeniul politicilor macroeconomice.

Obiectivul bugetar pe termen mediu: nivelul soldului structural către care ar trebui să conveargă fiecare stat membru. Pentru majoritatea statelor membre, acest obiectiv este de −1 % din produsul intern brut (PIB). Pentru statele membre din zona euro, obiectivul este oarecum mai strict, și anume de −0,5 % din PIB, cu excepția cazului în care statul membru respectiv are o rată scăzută a datoriei. Obiectivul pentru fiecare stat membru este stabilit în funcție de diferitele riscuri fiscal-bugetare cu care se confruntă acesta.

Pactul bugetar: capitolul bugetar din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare.

Pactul de stabilitate și de creștere: acord obligatoriu pentru toate statele membre ale UE începând din 1997 (pactul a fost reformat în 2005 și în 2011), care privește punerea în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Maastricht referitoare la sustenabilitatea politicilor bugetare ale statelor membre, în principal prin menținerea deficitului și a datoriei publice la niveluri acceptabile.

PIB-ul potențial: nivelul PIB-ului pe care îl poate produce o economie într-un anumit an și care este compatibil cu o rată stabilă a inflației. Dacă producția reală crește peste nivelul său potențial, constrângerile asupra capacității vor începe să își facă simțit efectul și se va acumula o presiune inflaționistă; în cazul în care producția scade sub nivelul potențial, resursele nu sunt exploatate, iar presiunea inflaționistă se reduce. Nivelul și creșterea producției potențiale sunt reestimate constant, ceea ce poate conduce la revizuiri ex post ale valorilor estimate. În cadrul componentei preventive, estimările producției potențiale sunt realizate de Comisie pe baza metodologiei stabilite de comun acord la nivelul UE (pentru mai multe informații privind metodologia, a se vedea: „The production function methodology for calculating potential growth rates and output gaps”, în seria European Economy, Economic Papers, nr. 535, noiembrie 2014).

Procedura aplicabilă deficitelor excesive: o procedură lansată de Consiliu la recomandarea Comisiei Europene împotriva oricărui stat membru al Uniunii Europene care depășește plafonul de deficit bugetar impus de legislația UE aferentă Pactului de stabilitate și de creștere. Procedura implică mai multe etape, care pot culmina cu impunerea de sancțiuni, scopul fiind acela de a încuraja statele membre să își țină sub control deficitul bugetar, și este o condiție necesară pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare.

Procedura aplicabilă devierilor semnificative: Comisia poate declanșa o procedură aplicabilă devierilor semnificative atunci când este detectată o abatere de proporții a soldului structural și a cheltuielilor în raport cu traiectoria de ajustare. În cadrul acestei proceduri, se așteaptă de la statul membru în cauză să pună în aplicare măsuri pentru corectarea devierii.

Program de stabilitate sau de convergență: un document elaborat anual de către statele membre, care prezintă politicile și măsurile destinate să asigure politici fiscal-bugetare sustenabile, să mențină pozițiile bugetare la nivelul obiectivelor bugetare pe termen mediu sau peste acest nivel ori să urmeze o traiectorie către obiectivul bugetar pe termen mediu, asigurând, în același timp, eforturi adecvate de reducere a datoriei pentru a se conforma regulii privind datoria și valorii de referință de 60 % prevăzute de tratat.

Proiecte de plan bugetar: documente pe care guvernele statelor membre din zona euro trebuie să le prezinte Comisiei până la data de 15 octombrie a fiecărui an, în conformitate cu normele privind guvernanța economică europeană, în vederea asigurării coordonării politicilor lor fiscal-bugetare.

Recomandare specifică fiecărei țări: orientări de politică formulate în fiecare an de către Comisie și adresate statelor membre cu privire la modul de menținere a unor finanțe publice sănătoase. Comisia prezintă apoi aceste orientări Consiliului spre aprobare în luna iulie, în cadrul semestrului european.

SEC (SEC 95 și SEC 2010): sistemul european de conturi naționale și regionale este cadrul de contabilitate al UE, compatibil pe plan internațional, utilizat pentru descrierea sistematică și detaliată a economiilor regiunilor și ale statelor membre ale UE. Pentru cea mai mare parte a perioadei auditate, s-a aplicat SEC 95. Sistemul a fost actualizat în septembrie 2014, când s-a trecut la SEC 2010, care reflectă evoluțiile înregistrate în privința măsurării economiilor moderne, progresele din domeniul cercetării metodologice și nevoile utilizatorilor.

SEC este în general coerent cu definițiile, normele contabile și clasificările utilizate în sistemul comparabil al Organizației Națiunilor Unite, dar prezintă unele caracteristici specifice, mai adaptate la practicile UE.

Semestrul european: ciclul anual al UE de coordonare a politicilor economice. Semestrul european acoperă politicile fiscal-bugetare astfel cum au fost definite de Pactul de stabilitate și de creștere, prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive (în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice) și reformele structurale în contextul Strategiei Europa 2020. Semestrul conduce la recomandări specifice adresate statelor membre.

Sold (bugetar) structural: soldul bugetar real, din care se deduc componenta ciclică, măsurile punctuale și alte măsuri temporare. Soldul structural măsoară tendința subiacentă a soldului bugetar [a se vedea și Soldul bugetului public (deficit)].

Soldul bugetului public (deficit): diferența dintre veniturile și cheltuielile sectorului administrației publice. De obicei, atunci când acest sold este negativ, se vorbește despre deficit. Se mai folosește și termenul „sold/deficit global”.

Soldul/deficitul primar: soldul/deficitul bugetar din care sunt excluse cheltuielile cu dobânzile.

Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare: tratat interguvernamental convenit la summitul UE din 30 ianuarie 2012 și semnat la 2 martie 2012 de către șefii de stat sau de guvern din toate statele membre ale UE, cu excepția Regatului Unit și a Republicii Cehe. Documentul include dispoziții vizând să stimuleze coordonarea și convergența politicilor economice, precum și un capitol specific – Pactul bugetar – care urmărește să consolideze cadrul de guvernanță fiscal-bugetară a zonei euro.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit IV – Reglementarea piețelor și economia competitivă. Membrul raportor pentru acest audit este domnul Neven Mates, decanul Camerei IV. Domnul Mates a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Georgios Karakatsanis, șef de cabinet, și Marko Mrkalj, atașat în cadrul cabinetului; Zacharias Kolias, director; Jacques Sciberras, coordonator; Albano Martins Dias da Silva, Isabel Quintela, Adrian Savin și Marion Schiefele, auditori; Aykut Efe, stagiar.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0293-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/084328	QJ-AB-18-015-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0260-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/830482	QJ-AB-18-015-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.