Drepturile de proprietate intelectuală în UE: O protecție cu lacune

Sinteză

I Drepturile de proprietate intelectuală (DPI) joacă un rol esențial în economia UE. Sectoarele în care DPI sunt utilizate intensiv generează aproape 45 % din PIB-ul UE, valorează 6 600 de miliarde de euro și asigură 29 % din locurile de muncă. Comisia Europeană și alte organisme ale UE colaborează cu autoritățile din statele membre pentru a asigura protecția DPI, un factor esențial pentru succesul pieței unice.

II Comisia Europeană are responsabilitatea de a formula propuneri legislative privind procesul și procedurile de înregistrare și de asigurare a respectării DPI de la nivelul UE. De asemenea, ea are responsabilitatea de a se asigura că aceste măsuri sunt puse în aplicare în mod corespunzător și de a furniza orientări statelor membre. Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală înregistrează mărcile UE și desenele sau modelele UE. Autoritățile statelor membre au responsabilitatea de a aproba cererile de înregistrare pentru indicații geografice ale UE și de a efectua controale privind respectarea DPI de la nivelul UE.

III Auditul a evaluat protecția mărcilor UE, a desenelor sau modelelor UE și a indicațiilor geografice UE în cadrul pieței unice în perioada 2017‑2021. Acest audit a avut loc deoarece Curtea nu a auditat niciodată până acum protecția drepturilor de proprietate intelectuală, iar inițiativele majore ale Comisiei în acest domeniu ar fi trebuit finalizate până în 2019. O protecție deficitară a DPI afectează competitivitatea UE în economia globală. Curtea formulează recomandări pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare a DPI, a punerii în aplicare a acestuia și a respectării dispozițiilor sale.

IV S-a analizat dacă Comisia a luat măsurile legislative și de sprijin necesare pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală sus-menționate. Curtea a efectuat vizite la Comisie, la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și în cinci state membre, pentru a evalua modul în care acestea au pus în aplicare cadrul de reglementare al UE pentru DPI și măsura în care controalele privind respectarea DPI erau desfășurate corect.

V Potrivit concluziei de ansamblu a Curții, cadrul UE pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală este în general solid și robust, deși prezintă încă unele deficiențe.

VI Curtea a constatat că Comisia a stabilit măsuri legislative și de sprijin adecvate pentru protejarea mărcilor UE. În schimb, legislația privind desenele sau modelele UE este incompletă și perimată, iar legislația privind indicațiile geografice prezintă deficiențe. În plus, Curtea a concluzionat că nu există o metodologie clară pentru stabilirea taxelor UE pentru mărci și desene sau modele.

VII Deși gestionarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE de către Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală este în general solidă, Curtea a identificat deficiențe în cadrul de asigurare a răspunderii de gestiune și în sistemele utilizate de oficiu pentru finanțare, control și evaluare. În plus, în statele membre și la nivelul Comisiei existau deficiențe în punerea în aplicare a cadrului UE privind indicațiile geografice.

VIII Statele membre nu au pus în aplicare în mod uniform Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și există deficiențe în implementarea controalelor pentru asigurarea respectării DPI la vamă.

IX Curtea recomandă Comisiei:

• să completeze și să actualizeze cadrele de reglementare ale UE privind DPI;
• să evalueze mecanismele de guvernanță și metodologia de stabilire a taxelor;
• să dezvolte inițiative pentru îmbunătățirea sistemelor de indicații geografice ale UE; și
• să amelioreze cadrul vizând asigurarea respectării DPI.

X Curtea recomandă Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală:

• să îmbunătățească sistemele de finanțare, de control și de evaluare ale proiectelor de cooperare europeană.

Introducere

Ce sunt drepturile de proprietate intelectuală?

01 Drepturile de proprietate intelectuală (DPI) sunt drepturile legate de creații ale minții, precum invenții, opere literare și artistice, desene, modele și simboluri sau denumiri și imagini folosite în comerț¹. Protejarea DPI le permite creatorilor să obțină recunoaștere și previne utilizarea neautorizată a lucrărilor acestora și obținerea neautorizată de beneficii de pe urma lor. De asemenea, aceste măsuri de protecție oferă garanții utilizatorilor și consumatorilor în ceea ce privește calitatea și siguranța bunurilor.

02 Proprietatea intelectuală se împarte în două categorii: (1) drepturi de autor – de exemplu, pentru opere literare, filme și muzică și (2) drepturi de proprietate industrială – care includ brevete, mărci, desene sau modele, indicații geografice și secrete comerciale. Principalele trăsături ale mărcilor, ale desenelor sau modelelor și ale indicațiilor geografice, pe care s-a axat prezentul audit, sunt sintetizate în figura 1.

03 Protecția DPI este un element esențial al competitivității Uniunii Europene într-o economie globală. Sectoarele în care DPI sunt utilizate intensiv generează aproape 45 % din activitatea economică totală a UE (PIB-ul), valorează 6 600 de miliarde de euro și asigură 29 % din totalul locurilor de muncă din UE. Pe de altă parte, se estimează că produsele contrafăcute reprezintă 6,8 % din totalul importurilor în UE (121 de miliarde de euro) în fiecare an, pierderi de 83 de miliarde de euro pentru vânzările din economia legitimă și 400 000 de locuri de muncă pierdute².

Cadrul de reglementare al UE privind DPI

04 Cadrul de reglementare al UE privind DPI se bazează pe regulamente și directive ale UE și pe acordurile internaționale existente privind proprietatea intelectuală. Acesta asigură protecție în toate statele membre ale UE, creând astfel un sistem european unic, format din DPI de la nivelul UE și DPI de la nivel național. Elementele de temelie ale protecției DPI la nivel internațional și la nivelul UE sunt prezentate în figura 2 și în anexa I.

Procedura de înregistrare a DPI în UE

05 Înregistrarea proprietății intelectuale în UE protejează drepturile proprietarilor în toate statele membre ale UE. Nu este nevoie de înregistrare pentru protejarea drepturilor de autor. Brevetele europene pot fi înregistrate la Oficiul European de Brevete. Înregistrarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE este administrată de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Orice persoană sau întreprindere din orice țară din lume poate solicita înregistrarea printr-o cerere unică, pentru care se plătește o taxă. Diferitele etape ale procesului de înregistrare sunt prezentate în figura 3.

06 Înregistrarea indicațiilor geografice ale UE, limitată în prezent la produse agricole și alimentare, vinuri și băuturi spirtoase, diferă față de înregistrarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE. În cazul indicațiilor geografice, autoritățile competente din statele membre sunt implicate în procedura de depunere a cererilor, care sunt prezentate de producători sau grupuri de producători din UE (a se vedea figura 4).

Asigurarea respectării DPI în UE

07 Pentru a promova inovarea și investițiile și a evita contrafacerea, este esențial ca respectarea DPI să fie asigurată de o manieră eficace. Contrafacerea reprezintă o problemă complexă și din ce în ce mai acută. Pe lângă produsele de lux, falsificatorii vizează din ce în ce mai mult o gamă vastă de produse cotidiene. În afară de daunele aduse economiei, trebuie menționat și faptul că infractorii care comercializează produse farmaceutice și medicale contrafăcute au exploatat rapid pandemia de COVID‑19³.

08 Comisia a dezvoltat mai multe instrumente pentru a combate contrafacerea și alte încălcări ale DPI. Obiectivul Directivei privind respectarea DPI (denumită în continuare „DRDPI”)⁴ constă în armonizarea sistemelor legislative pentru a asigura un nivel de protecție ridicat, echivalent și omogen în cadrul pieței interne. Regulamentul privind asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale⁵ conține norme procedurale pe baza cărora autoritățile vamale trebuie să asigure respectarea DPI în ceea ce privește mărfurile supuse supravegherii vamale sau controlului vamal. În plus, Planul de acțiune vamală al UE pentru perioada 2018‑2022⁶ își propune să combată încălcarea DPI la frontierele externe și conține patru obiective strategice (a se vedea figura 5).

Principalele părți interesate care protejează DPI în UE

09 Comisia Europeană și alte organisme ale UE cooperează cu statele membre pentru a se asigura că DPI sunt protejate în mod corespunzător în UE.

10 Comisia este responsabilă pentru (a se vedea caseta 1):

1. inițierea de legislație vizând crearea drepturilor europene de proprietate intelectuală pentru a se asigura o protecție uniformă; elaborarea de propuneri în efortul de a armoniza și a consolida legislațiile privind DPI în UE;
2. verificarea transpunerii și a punerii corecte în aplicare a legislației UE privind DPI de către autoritățile naționale; și inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre;
3. supravegherea necesară pentru asigurarea unei protecții eficace a DPI împotriva încălcărilor în cadrul pieței unice; sprijinirea IMM-urilor și protecția lor, precum și facilitarea schimbului de informații și a cooperării între statele membre;
4. identificarea oricărei deficiențe în cadrul legislativ al UE, astfel încât aceasta să poată fi remediată și să se asigure condiții echitabile de concurență la nivel mondial.

11 De asemenea, EUIPO joacă un rol important, în calitate de agenție a UE responsabilă pentru gestionarea înregistrării mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE. Acesta cooperează cu oficiile naționale și regionale din UE privind proprietatea intelectuală, care sunt responsabile pentru înregistrarea mărcilor naționale și a desenelor sau modelelor naționale. În plus, Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „Observatorul”), aflat sub egida EUIPO, desfășoară o gamă vastă de activități de cercetare, conștientizare, diseminarea de bune practici și sprijin pentru asigurarea respectării tuturor tipurilor de DPI. Pentru a sprijini lupta împotriva contrafacerii și a pirateriei, Europol⁷ și EUIPO și-au unit forțele în 2016, creând Coaliția coordonată de combatere a infracțiunilor legate de proprietatea intelectuală, care își desfășoară activitatea în cadrul Europol.

12 Autoritățile responsabile pentru proprietatea intelectuală din statele membre gestionează mărcile naționale și desenele sau modelele naționale. Organismele naționale competente analizează conformitatea cererilor de indicații geografice ale UE, pe care le trimit apoi Comisiei spre aprobare. Autoritățile vamale sunt responsabile pentru controalele la frontieră privind respectarea DPI, în timp ce alte servicii de aplicare a legii, în special poliția, au responsabilitatea de a depista încălcările DPI la nivel național. În anumite state membre, autorităților vamale li se poate încredința prin legislație și competența de a acționa în caz de detectare a unor mărfuri deja introduse pe piața internă și suspectate de încălcarea DPI.

Sfera și abordarea auditului

13 Auditul a evaluat dacă drepturile de proprietate intelectuală asupra mărcilor UE, a desenelor și modelelor UE și a indicațiilor geografice ale UE sunt bine protejate în cadrul pieței unice. Sfera auditului nu a inclus drepturile de autor și brevetele. Curtea s-a axat în special pe măsura în care cadrul de reglementare al UE pentru DPI oferea o protecție suficientă, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și ale răspunderii de gestiune. De asemenea, Curtea a examinat dacă se asigura într-un mod suficient respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale UE menționate mai sus. Activitatea de audit a Curții a acoperit perioada ianuarie 2017-aprilie 2021.

14 Acest audit a avut loc deoarece Curtea nu a auditat niciodată până acum protecția DPI, iar inițiativele majore ale Comisiei vizând cadrul aferent mărcilor UE ar fi trebuit finalizate până în 2019. Pe lângă aceasta, protecția DPI este un element esențial pentru competitivitatea UE în economia globală și pentru promovarea inovării. Auditul și-a propus să furnizeze recomandări pentru îmbunătățirea cadrului UE privind proprietatea intelectuală și a asigurării respectării acestuia.

15 În cadrul auditului, s-a analizat dacă:

1. Comisia a instituit cadrul de reglementare necesar pentru DPI;
2. Comisia, EUIPO și statele membre au pus corect în aplicare cadrul de reglementare pentru DPI în ceea ce privește mărcile UE, desenele sau modelele UE și indicațiile geografice ale UE; și
3. controalele vizând asigurarea respectării DPI au fost implementate în mod corect de către statele membre.

16 Auditul a recurs la o combinație de surse diverse de probe:

1. verificări documentare și analize ale legislației, rapoartelor, datelor și statisticilor relevante, eșantionare, precum și examinarea documentelor furnizate de entitățile auditate; și
2. interviuri cu personalul relevant din cadrul Comisiei (DG GROW, DG TAXUD și DG AGRI), OLAF, EUIPO (inclusiv Observatorul), Europol și cinci state membre (Grecia, Franța, Lituania, Ungaria și România), care au fost selectate de Curte pe baza unor criterii cantitative de risc.

Observații

Cadrele de reglementare în materie de DPI sunt per ansamblu solide, dar prezintă unele probleme

Cadrul aferent mărcilor UE este implementat, dar directiva nu a fost transpusă pe deplin

17 Directiva privind mărcile își propune să alinieze principalele norme de procedură din cadrul sistemelor de mărci de la nivel național și din cadrul sistemului de la nivelul UE. Alinierea dispozițiilor privind procedurile este esențială pentru a asigura și a administra într-o manieră mai simplă înregistrarea mărcilor⁸. Pentru a atinge acest obiectiv, cerințele de fond referitoare la protecție, cum ar fi condițiile pentru dobândirea și păstrarea dreptului la o marcă înregistrată, trebuie, în general, să fie identice în toate statele membre. Prin urmare, cadrul juridic pentru mărcile UE ar trebui să fie complet, actualizat și aliniat la nivelul UE.

18 În urma examinării dovezilor documentare și a discuțiilor cu reprezentanți ai Comisiei, Curtea consideră că două dintre statele membre selectate (Ungaria și Lituania) au transpus directiva privind mărcile (anexa II). Deși principalul termen pentru transpunere era 14 ianuarie 2019, s-a observat că, dintre statele membre selectate, transpunerea a întârziat și este incompletă în Grecia, Franța și România⁹.

Lacune în cadrul EUIPO de guvernanță și de asigurare a răspunderii de gestiune

19 Procedura de descărcare de gestiune pe care Parlamentul European o aplică depinde de structura de finanțare a agențiilor, în conformitate cu prevederile din Regulamentul financiar al UE¹⁰. Dat fiind că EUIPO este o agenție care se autofinanțează integral, descărcarea sa de gestiune nu este acordată de către Parlamentul European, ci de Comitetul său bugetar¹¹. Procedura de descărcare de gestiune ține seama, printre altele, de auditul anual realizat de Curtea de Conturi Europeană cu privire la legalitatea și regularitatea situațiilor financiare, audit care include, după caz, recomandări de remediere a deficiențelor de la nivelul operațiunilor organizației. În plus, această procedură se bazează pe evaluări externe periodice ale EUIPO și pe separarea funcțiilor și a responsabilităților între trei organisme: directorul executiv, care este responsabil pentru gestionarea EUIPO și execuția bugetului, Consiliul de administrație, care este responsabil pentru adoptarea programului anual de lucru, și Comitetul bugetar¹².

20 Mecanismul de răspundere de gestiune definit de Regulamentul privind marca Uniunii Europene prevede că EUIPO prezintă Parlamentului European și Comisiei Europene programul anual de lucru adoptat, raportul anual și programul strategic multianual (o dată la cinci ani), precum și conturile anuale ale oficiului. Directorul executiv al oficiului participă la un schimb de opinii cu Comisia JURI a Parlamentului European pe tema programului strategic multianual 2025. Consiliul de administrație consultă Comisia cu privire la programul anual de lucru al oficiului și are obligația de a ține seama de avizul acesteia atunci când adoptă programul¹³.

21 Regulamentul privind marca UE prevede o participare limitată a Parlamentului European și a Comisiei. În consecință, influența limitată a Comisiei și a Parlamentului European asupra deciziilor EUIPO luate de Consiliul de administrație al acestuia sau de Comitetul său bugetar este derivată din conceptul de independență a agențiilor cu sarcini de reglementare. Astfel, nici Comisia, nici Parlamentul European nu au o influență decisivă asupra deciziilor luate de Consiliul de administrație sau de Comitetul bugetar, situație ilustrată de adoptarea regulamentului financiar al EUIPO în pofida voturilor împotrivă exprimate de cei doi reprezentanți ai Comisiei¹⁴.

22 În Avizul său nr. 1/2019 privind regulamentul financiar al EUIPO, Curtea s-a arătat deosebit de preocupată de procedura de descărcare de gestiune a EUIPO și și-a reiterat propunerea ca oficiul să facă obiectul procedurii generale bugetare și de descărcare de gestiune în fața Parlamentului European, și nu în fața Comitetului bugetar, aducând argumentul că veniturile oficiului provin din exercitarea unei autorități publice în temeiul dreptului Uniunii. Curtea a afirmat în mod sistematic că aceleași principii ale răspunderii de gestiune ar trebui aplicate tuturor organismelor legate de UE¹⁵. Această preocupare a fost exprimată și într-un studiu al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European¹⁶, în care s-a arătat că, din cauza lipsei unei proceduri oficiale pentru formularea de recomandări în atenția agențiilor care se autofinanțează integral, asigurarea răspunderii de gestiune rămâne problematică.

23 Pentru a asigura faptul că se răspunde în mod adecvat pentru actul de gestiune, ceea ce include funcționarea independentă, separarea responsabilităților – în acest caz între Consiliul de administrație și Comitetul bugetar – ar trebui să fie clar precizată. În plus, membrii unui consiliu de conducere nu ar trebui să fie implicați în nicio relație de natură să interfereze în mod semnificativ cu rolul lor¹⁷. Consiliul de administrație și Comitetul bugetar ale EUIPO sunt formate fiecare din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, un reprezentant al Parlamentului European și doi reprezentanți ai Comisiei, cu 30 de voturi în total.

24 Cu toate acestea, deși componența Consiliului de administrație și a Comitetului bugetar respectă dispozițiile Regulamentului privind marca Uniunii Europene, Curtea a observat că reprezentanții celor două organisme se suprapun în mare măsură (26 dintre cei 30 de membri cu drept de vot sau supleanții lor), fiind membri ai ambelor entități. Prin urmare, Curtea consideră că această situație, în care capacitatea unei persoane de a judeca diverse chestiuni sau de a acționa într-un anumit rol ar putea fi afectată sau influențată de cel de al doilea rol al său. Această situație, împreună cu lipsa unei proceduri externe de descărcare de gestiune, creează o deficiență în mecanismul de guvernanță, întrucât aceleași persoane (sau supleanții acestora) iau decizii atât cu privire la adoptarea bugetului, cât și cu privire la procedura de descărcare de gestiune aferentă.

25 Regulamentul privind marca UE a impus Comisiei obligația de a evalua pentru prima dată impactul, eficacitatea și eficiența EUIPO și a practicilor sale de lucru, până la 24 martie 2021. Această evaluare este în curs, iar rezultatele sunt așteptate până la sfârșitul lui 2022.

Cadrul UE privind desenele sau modelele este perimat și incomplet

26 Directiva privind desenele sau modelele și-a propus să alinieze legislațiile statelor membre privind protecția desenelor sau modelelor¹⁸, cu scopul de a crea un sistem de desene sau modele la nivelul UE. Pentru a atinge acest obiectiv, cadrul juridic pentru desene și modele UE ar trebui să fie complet, actualizat și aliniat la nivelul UE.

27 Un desen sau model al UE are un „caracter unitar”, ceea ce înseamnă că produce aceleași efecte pe întreg teritoriul UE. Este esențial ca sistemele naționale și sistemul UE de înregistrare a desenelor sau modelelor să fie aliniate, fiindcă desenele sau modelele naționale înregistrate au prioritate atunci când se depune o cerere de înregistrare a unui desen sau model UE.

28 Cadrul de reglementare al UE pentru desene sau modele este incomplet și perimat, ceea ce antrenează numeroase divergențe în practică între sistemul UE și sistemele naționale, dar și între statele membre. Această situație generează insecuritate juridică pentru înregistrarea desenelor sau a modelelor în diferite state membre. Comisia a desfășurat o evaluare externă și o consultare publică, precum și o evaluare a impactului, și este pe cale să actualizeze cadrul de reglementare pentru desene sau modele. Este posibil ca deficiențele identificate mai sus să fie remediate prin intermediul unei noi propuneri legislative.

29 Potrivit evaluării, procesul de transpunere de către toate statele membre a fost finalizat la 1 iunie 2004. Evaluarea a evidențiat o serie de lacune importante, care trebuie abordate pentru a se finaliza alinierea sistemelor de înregistrare de la nivelul UE și de la nivel național. De asemenea, auditul Curții a identificat o serie de aspecte care justifică revizuirea de către Comisie a cadrului UE privind desenele sau modelele.

30 Curtea a constatat că nu există o aliniere între cadrul național și cadrul UE privind desenele sau modelele în statele membre selectate, întrucât acestea au stabilit proceduri și termene diferite pe parcursul proceselor de cerere, de examinare, de publicare și de înregistrare (a se vedea anexa V). Curtea a detectat următoarele diferențe în ceea ce privește procedurile de depunere a cererii:

1. cererile pot fi transmise electronic sau pe hârtie. În 2020, cea mai mare parte au fost transmise electronic (EUIPO 98,17 %, Lituania 78 %, Ungaria 50 %, România 23 %), iar Grecia și Franța au acceptat doar cereri electronice.
2. EUIPO oferă celor care solicită înregistrarea unui desen sau model UE posibilitatea de a selecta o opțiune „de procedură accelerată” (Fast Track) în anumite condiții (în 2020, 38,7 % din cererile de desene sau modele UE înregistrate au folosit această opțiune). Și Franța și România oferă o procedură mai rapidă de înregistrare. Celelalte state membre selectate nu utilizează însă proceduri similare.

31 De asemenea, Curtea a constatat și alte diferențe între sistemele pentru desene sau modele de la nivel național și de la nivelul UE, și anume:

1. organismele competente pentru procedurile de atac sunt diferite: instanțele naționale în statele membre, respectiv camerele de recurs la nivelul EUIPO;
2. taxele și structura taxelor nu sunt aliniate (a se vedea anexa VI); și
3. oficiile naționale pentru proprietatea intelectuală nu au obligația de a asigura mediere și arbitraj.

32 De asemenea, Curtea a constatat că descrierea și reprezentarea desenelor sau a modelelor în format tipărit nu sunt standardizate și că Regulamentul UE privind desenele sau modelele UE și Directiva privind desenele sau modelele nu prevăd faptul că acestea pot fi descrise sau reprezentate folosind tehnologii uzuale precum imagistica 3D sau reprezentarea video.

33 Regulamentul privind desenele sau modelele UE protejează desenele sau modelele UE neînregistrate pentru produse care au adesea un ciclu de viață economică scurt, pentru care este avantajos să se obțină protecția fără a mai trece prin toate formalitățile de înregistrare și pentru care durata protecției este un aspect secundar. Cu excepția României, care are o „bază de date cu desene sau modele neînregistrate” (aceasta nu conține deocamdată nicio intrare), niciunul dintre statele membre selectate nu oferă această protecție.

34 Curtea a constatat că legislația privind desenele sau modelele extinde protecția la piesele de schimb pentru reparații în patru dintre cele cinci state membre selectate. Regulamentul privind desenele sau modelele UE și Ungaria exclud această protecție (clauza privind reparațiile). Tabelul 1 ilustrează diferențele dintre statele membre auditate și EUIPO.

35 Curtea a constatat că la nivelul sistemelor de înregistrare naționale și al UE există diferite opțiuni pentru amânarea publicării unui desen sau model, inclusiv diferențe în ceea ce privește perioada posibilă de amânare și taxele aferente (tabelul 2).

Structura taxelor pentru DPI nu reflectă costurile reale

Absența unei metodologii clare pentru stabilirea taxelor la nivelul UE

36 Taxele pentru mărcile și desenele sau modelele UE sunt stabilite prin Regulamentul privind marca UE și prin Regulamentul privind taxele care trebuie plătite pentru înregistrarea desenelor sau modelelor UE. Criteriile¹⁹ pentru stabilirea taxelor prevăd că:

1. veniturile generate de acestea trebuie să fie, în principiu, suficiente pentru a asigura echilibrul bugetului oficiului (EUIPO);
2. sistemul de mărci UE și sistemele de mărci naționale coexistă și sunt complementare; și
3. respectarea drepturilor proprietarilor de mărci UE trebuie să fie asigurată în mod eficient în statele membre.

37 După cum s-a precizat în Raportul special nr. 22/2020 al Curții, Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe și Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene calculează costul complet al serviciilor pentru a stabili taxele pe care le percep. Curtea a verificat aplicarea criteriilor pentru stabilirea taxelor și a constatat că EUIPO a acumulat excedente semnificative (308,75 milioane de euro) în 2020, așa cum se arată în bilanțul său (a se vedea figura 6). De asemenea, s-a observat că, deși cuantumul și structura taxelor percepute de EUIPO se bazează pe criterii sociale, financiare și economice, acestea nu oferă transparență în ceea ce privește acoperirea costurilor, aspect necesar pentru a se evalua cât de eficient este EUIPO în operațiunile sale de bază. În consecință, structura costurilor unitare diferă semnificativ față de structura taxelor, iar costul unitar diferă semnificativ față de taxe.

38 În avizul nr. 1/2019, Curtea a considerat²⁰ că EUIPO, împreună cu Comisia, ar trebui să exploreze posibilitatea de a folosi excedentele bugetare pentru a susține instrumentele financiare care sprijină activitățile de cercetare și inovare ale întreprinderilor europene. Un exemplu de utilizare a excedentului bugetar este inițiativa Ideas Powered for business SME Fund (Fondul pentru IMM-uri). Aceasta oferă o schemă de granturi în valoare de 20 de milioane de euro pentru a ajuta IMM-urile europene să își acceseze drepturile de proprietate intelectuală.

39 În plus, analiza comparativă a Curții a indicat disparități semnificative între taxele de la nivelul UE și cele percepute de autoritățile naționale din cele cinci state membre selectate (tabelul 3). De exemplu, Curtea a constatat că taxele de la nivelul UE pentru înregistrarea și reînnoirea drepturilor de proprietate erau de cel puțin trei ori mai mari decât cele mai mari taxe naționale (Franța).

40 Curtea a analizat informațiile prezentate de EUIPO Comisiei Europene, studiul din 2013 al Parlamentului European intitulat „The income of fully self-finance agencies and EU budget”, studiul INNO-tec din 2010, studiul realizat de Institutul Max Planck în 2011, evaluările impactului din 2009 și 2013 și evaluarea realizată de Comisia Europeană. În aceste documente nu a fost identificată o analiză a relației dintre nivelul taxelor, criteriile pentru stabilirea acestora și serviciile oferite de EUIPO și nici o determinare a nivelului minim al taxelor UE care ar fi compatibil cu sistemele de mărci naționale.

41 În urma analizei sale, Curtea consideră că, deși există criterii definite pentru stabilirea taxelor, lipsește o metodologie clară pe baza căreia să se determine structura și cuantumul taxelor UE. Această situație are ca rezultat un nivel al taxelor care duce la acumularea de excedente. Acumularea unor excedente importante contravine principiului atingerii suficienței pentru asigurarea unui buget echilibrat, astfel cum este prevăzut în regulament. Studiul realizat de Institutul Max Planck a arătat că organizațiile utilizatoare erau critice cu privire la lipsa de transparență în ceea ce privește taxele.

Taxele ridicate antrenează ineficiența mecanismului de compensare

42 EUIPO are obligația²¹ de a despăgubi statele membre printr-un mecanism de compensare pentru costurile suplimentare suportate de acestea pentru participarea la sistemul de mărci UE, cu condiția ca EUIPO să nu înregistreze un deficit bugetar în anul respectiv. Mecanismul de compensare a fost activat pentru anii 2018, 2019 și 2020 (a se vedea figura 7).

43 Taxa de depunere a cererii acoperă costul de înregistrare a unei mărci naționale. Curtea a constatat că suma compensată prin mecanismul de compensare era similară cu valoarea taxei de depunere a cererii în Lituania. Pentru anul 2020, contribuția în temeiul mecanismului de compensare a fost de 310 000 de euro, iar numărul de mărci naționale înregistrate a fost de 1 771. Astfel, per marcă națională înregistrată, această contribuție a fost de 175 de euro, o sumă foarte apropiată de cuantumul taxei de depunere a cererii pentru înregistrarea unei mărci în Lituania (180 de euro).

44 Regulamentul privind marca UE a stabilit indicatori-cheie de performanță anuali pentru distribuirea în rândul statelor membre a sumei aferente mecanismului de compensare. Rezultatele acestor indicatori-cheie de performanță sunt înregistrate de statele membre în instrumentul ePlatform al EUIPO, împreună cu o declarație a fiecărui oficiu național pentru proprietatea intelectuală. Curtea a constatat că EUIPO nu a pus în aplicare controale pentru a verifica acuratețea datelor declarate de oficiile naționale pentru proprietatea intelectuală, date care stau la baza distribuirii sumei aferente mecanismului de compensare. EUIPO consideră că această declarație este suficientă pentru a justifica metodologia, calculul și acuratețea statisticilor înregistrate de statele membre pe ePlatform.

45 Curtea a observat că indicatorii-cheie de performanță pe baza cărora se calculează sumele aferente mecanismului de compensare nu sunt SMART (adică specifici, măsurabili, realizabili, relevanți și încadrați în timp) (a se vedea caseta 2). În plus, mecanismul de compensare nu garantează că autoritățile naționale competente sunt despăgubite în mod adecvat pentru costurile suplimentare suportate, întrucât sumele aferente mecanismului nu sunt transferate către bugetele acestora, ci către bugetele naționale.

Cadrul UE pentru indicații geografice este limitat la produse agricole

46 Sectoarele aferente indicațiilor geografice sunt vizate de trei scheme ale UE în materie, și anume pentru: (a) produse agricole și alimentare, (b) vinuri; și (c) băuturi spirtoase.

47 Curtea a constatat că normele și principiile de bază pentru înregistrare sunt, în general, aliniate. Totuși, s-a observat că schema de indicații geografice pentru produsele agricole și alimentare nu acoperă întreaga gamă de produse clasificate drept produse agricole în temeiul Acordului OMC privind agricultura. De asemenea, nu există un sistem al UE pentru înregistrarea de produse neagricole (produse artizanale și desene sau modele industriale), deși unele state membre au legislație națională pentru protejarea unor astfel de produse. Absența unui regim de protecție la nivelul UE pentru toate produsele îngreunează sau face imposibilă asigurarea protecției acestora, întrucât sistemele naționale de protecție sunt insuficiente.

Cadrele privind DPI sunt bine puse în aplicare, deși există o serie de carențe

În mare măsură, EUIPO pune în aplicare în mod corect cadrele pentru mărcile UE și desenele sau modelele UE, dar există unele deficiențe

48 În urma evaluării realizate asupra procedurilor de înregistrare și a activităților aferente, Curtea consideră că EUIPO a pus corect în aplicare reglementările privind mărcile UE și desenele sau modelele UE. Procesele de cerere, examinare, publicare și înregistrare sunt certificate ISO 9001 și ISO 10002, iar EUIPO a implementat, de asemenea, un sistem de control al calității care include definirea unui set de indicatori-cheie de performanță și a unor valori pentru verificarea conformității.

49 Totuși, Curtea a detectat următoarele carențe în punerea în aplicare a Regulamentului privind marca UE.

50 Regulamentul privind marca UE prevede posibilitatea ca EUIPO să creeze un centru de mediere pentru soluționarea amiabilă a litigiilor privind mărcile UE și desenele sau modelele UE înregistrate. EUIPO a creat Serviciul de soluționare alternativă a litigiilor pentru a oferi servicii gratuite de mediere pentru căile de atac, dar acesta nu acoperă procedurile de depunere a observațiilor și nici pe cele de opoziție.

51 Orice reprezentant al unei persoane fizice sau juridice care interacționează cu EUIPO trebuie să fie autorizat conform legii pentru a acționa ca reprezentant în chestiuni legate de proprietatea intelectuală la nivel național. Curtea a constatat că condițiile pentru a deveni reprezentant diferă de la un stat membru auditat la altul, creând astfel condiții inegale pentru cei care doresc să acționeze în calitate de reprezentanți.

52 Regulamentul privind marca UE și Regulamentul privind desenele sau modelele UE au creat registrele aferente și au introdus obligativitatea înregistrării mărcilor și a desenelor sau modelelor în registrul corespunzător. Curtea a procedat la o selecție în funcție de riscuri și verificat aleatoriu un eșantion de 20 de mărci UE și 6 desene sau modele UE înregistrate, pentru a verifica acuratețea și caracterul complet al registrelor. În cazul mărcilor înregistrate, Curtea a găsit exemple de statut incorect al mărcii UE (șase mărci din eșantion), de erori procedurale (o marcă) și de omisiuni (cinci mărci). În cazul desenelor sau modelelor UE înregistrate, un element din eșantion era incomplet (nu era indicată a doua limbă). Ca rezultat al deficiențelor identificate de Curte, EUIPO a detectat 522 de intrări în registru care prezentau inconsecvențe. Aceste intrări sunt în curs de a fi examinate fiecare în parte și de a fi corectate manual. De asemenea, EUIPO intenționează să introducă un control intern pentru a asigura consecvența și acuratețea necesară a datelor.

53 Rezultatul sondajului din 2019 realizat de EUIPO în rândul utilizatorilor a evidențiat o nemulțumire sporită a acestora în ceea ce privește consecvența deciziilor Camerei de recurs (o rată de satisfacție sub 53 %). Consecvența procesului decizional este un element important pentru armonizarea sistemelor de mărci UE și de desene sau modele UE înregistrate. O mai mare consecvență a deciziilor organismelor jurisdicționale ar îmbunătăți eficiența sistemului, reducând necesitatea căilor de atac și a litigiilor în fața Tribunalului Uniunii Europene.

Criteriile pentru o anumită parte a sprijinului financiar acordat statelor membre prezintă deficiențe

54 Potrivit Regulamentului privind marca UE și în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, EUIPO este responsabil pentru punerea în aplicare a cooperării între instituțiile UE și oficiile naționale pentru proprietatea intelectuală cu scopul de a promova convergența practicilor și a instrumentelor în domeniul mărcilor și al desenelor sau modelelor.

55 Oficiile naționale pentru proprietatea intelectuală cooperează cu EUIPO în principal prin intermediul proiectelor de cooperare europeană, care sunt incluse în acordurile de cooperare anuale. Numeroase proiecte importante de cooperare au fost ori sunt desfășurate cu implicarea puternică a EUIPO și a oficiilor naționale pentru proprietatea intelectuală. Din 2020, EUIPO a contribuit la unele astfel de proiecte cu sume forfetare calculate separat pentru fiecare beneficiar.

56 Regulamentul financiar al UE stabilește că sumele forfetare ar trebui să se bazeze pe o metodă justă, echitabilă și verificabilă de calcul, astfel încât să se asigure o bună gestiune financiară. Acest regulament nu conține însă orientări privind metodologia de calcul al sumelor forfetare.

57 Curtea a constatat că metodologia folosită de EUIPO pentru calculul sumelor forfetare (anexa VII) prezenta următoarele deficiențe:

1. datele istorice verificate ale fiecărui beneficiar acoperă un singur an;
2. clasificarea activităților nu distinge suficient între diferitele tipuri de proiecte, deci s-au acordat sume forfetare similare pentru activități diferite; și
3. în calculul tarifului mediu zilnic, oficiile naționale pentru proprietatea intelectuală au inclus salariile tuturor categoriilor de personal intern care au participat la proiectele de cooperare europeană din 2019. Or, proiecte similare implicau categorii diferite de angajați.

58 Două dintre proiectele de cooperare europeană incluse în acordurile de cooperare priveau costurile de funcționare pentru TMView și DesignView, care sunt baze de date publice pentru mărci și desene sau modele. Curtea a constatat că costurile de funcționare nu aveau legătură cu costul real al întreținerii bazelor de date ale oficiilor naționale pentru proprietatea intelectuală și al furnizării de date privind mărcile și desenele sau modelele naționale.

59 De asemenea, Curtea a constatat că, în 2020, costul mediu de funcționare pe desen sau model diferea semnificativ de la un stat membru selectat la altul (a se vedea tabelul 4), ceea ce crea o situație inegală între statele membre auditate.

Deficiențe în procesul de înregistrare pentru produsele agricole

60 Legislația UE furnizează cadrul pentru înregistrarea produselor cu indicații geografice la nivelul UE, dar nu acoperă faza de evaluare națională. În conformitate cu principiul subsidiarității, fiecare stat membru are propriul proces de evaluare, însă trebuie să respecte criteriile și condițiile pentru evaluarea aprofundată instituite prin schema relevantă, astfel cum se prevede în legislația privind indicațiile geografice (punctul 46). De asemenea, fiecare stat membru are libertatea de a decide dacă va percepe sau nu taxe pentru procesele de înregistrare și control.

Ineficiențe în procesele de înregistrare ale Comisiei

61 Cererile de înregistrare a indicațiilor geografice sunt analizate și aprobate de autoritățile competente ale fiecărui stat membru și apoi sunt transmise Comisiei împreună cu documentația justificativă (anexa VIII). Statele membre transmit aceste informații fie prin sistemul informatic eAmbrosia al UE, fie prin e-mail. Transmiterea prin eAmbrosia nu este obligatorie pentru produsele agricole și alimentare, iar statele membre cu cel mai mare număr de cereri recurg, de regulă, la transmiterea prin e-mail.

62 Baza de date eAmbrosia conține toate indicațiile geografice înregistrate, inclusiv pe cele din țări terțe care sunt înregistrate în urma unei cereri directe către Comisie. Toate cererile transmise prin sistemul informatic sunt încărcate automat în versiunea publică a platformei. Întrucât toate cererile trebuie publicate în versiunea publică a eAmbrosia, Comisia trebuie să încarce manual cererile transmise prin e-mail. Aceasta presupune o muncă suplimentară pentru personalul Comisiei și pot apărea erori.

Întârzieri cronice în procesele de analiză și de înregistrare a cererilor pentru indicații geografice la nivel național și la nivelul Comisiei

63 Nu ar trebui să existe bariere la nivelul proceselor de înregistrare pentru indicațiile geografice în statele membre. Faza de evaluare de la nivel național și cea de la nivelul Comisiei în care sunt prevăzute cerințele pentru procesele de cerere, publicare, cale de atac și înregistrare pentru indicațiile geografice ar trebui, deci, să stabilească termene clare și să fie transparente.

64 Pentru a verifica calendarul și procesele pentru aprobarea indicațiilor geografice în statele membre selectate, Curtea a selectat un anumit număr de cereri de înregistrare pentru indicații geografice și de modificări aduse unor înregistrări existente (anexa IX). Deși în statele membre selectate existau cerințe publicate clare pentru procesele de cerere, publicare, cale de atac și înregistrare, Curtea a constatat că termenele-limită pentru evaluare prevăzute de legislația națională erau rareori respectate, procesele de aprobare durând până la 60 de luni. La originea acestor perioade lungi se aflau procesul complex de asigurare a calității și caracteristicile specifice ale produselor agricole.

65 Pentru aceleași eșantioane selectate la nivelul Comisiei, procesul de aprobare a fost, de asemenea, îndelungat (anexa X). Durata îndelungată a procesului, de până la 48 de luni, se explica prin complexitatea analizei și timpul necesar traducerii dosarelor primite, la care se adăugau întârzierile mari cu care Comisia primea răspunsuri la întrebările adresate statelor membre.

Variații în controalele întreprinse de statele membre în legătură cu indicațiile geografice și lipsa de orientări din partea Comisiei

66 Controalele legate de indicațiile geografice se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 privind controalele oficiale. Regulamentul nu conține dispoziții specifice pentru indicațiile geografice și nu stabilește norme standardizate la nivelul UE privind controalele întreprinse în legătură cu acestea. Nu s-au propus sau adoptat acte legislative subsidiare privind controalele legate de indicațiile geografice.

67 Fiecare stat membru vizitat avea propriile norme de control și propriile proceduri. Unele state membre aplicau controale la înregistrare înainte să aprobe cererea de indicație geografică la nivel național, în timp ce altele procedau la controale ulterior (anual sau la diferite intervale). Curtea a constatat că procedurile de control și frecvența acestora nu erau standardizate între statele membre selectate, iar taxele de control percepute de la operatori variau semnificativ, de la 0 până la 300 de euro pe zi.

68 Comisia organizează formări în cadrul inițiativei „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” și seminare anuale de discuții cu statele membre pe tema controalelor legate de indicațiile geografice. Totuși, aceasta nu a pus la dispoziție instrucțiuni oficiale privind procedurile de control, analiza de risc sau frecvența optimă a verificărilor. Din cauza tratamentului diferit de la un stat membru la altul pentru producătorii cu indicații geografice, unii producători suportă costuri de conformitate mai mari și mai multe obligații de conformitate decât alții.

În general, cooperarea în legătură cu indicațiile geografice în cadrul UE funcționează fără probleme

69 EUIPO, în colaborare cu Comisia, administrează un portal (GIview) pentru facilitarea comunicării cu autoritățile de aplicare a legii. GIview conține date de înregistrare din eAmbrosia și indicațiile geografice din afara UE protejate în UE prin acorduri internaționale și bilaterale, date privind autoritățile competente, organismele de control și grupurile de producători, precum și informații privind produsele înregistrate ca indicații geografice (fotografii, hărți, descrieri și linkuri la site-urile web ale grupurilor de producători).

70 În legătură cu gestionarea de către statele membre a schemelor de indicații geografice, Comisia convoacă, de trei ori pe an, grupuri de experți care să discute provocările și bunele practici din sector. În plus, în perioada 2018‑2020, Comisia a organizat 17 mini-ateliere cu statele membre. Curtea a constatat că autoritățile din statele membre selectate au apreciat aceste ateliere și posibilitatea de a discuta și a rezolva cereri problematice.

Asigurarea respectării DPI nu este optimă

71 Drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie protejate în mod adecvat și eficace, asigurându-se totodată faptul că măsurile și procedurile de asigurare a respectării lor nu devin bariere în calea comerțului legitim²². În acest scop, sistemele legislative menite să asigure respectarea DPI în statele membre ar trebui să furnizeze un nivel ridicat, echivalent și omogen de protecție a DPI pe piața internă²³. Autoritățile vamale ale statelor membre ar trebui să poată reține mărfurile pe care le suspectează că ar încălca DPI protejate prin dreptul UE și prin dreptul național. Comisia și statele membre ar trebui să dispună de un cadru solid de asigurare a respectării DPI în UE pentru a răspunde acestor nevoi.

Directiva privind respectarea DPI nu este aplicată în mod uniform

72 Comisia are obiectivul de a asigura existența unor sisteme legislative echivalente în UE, care să ofere un nivel ridicat, echivalent și omogen de protecție a proprietății intelectuale în cadrul pieței interne. După cum se recunoaște în Concluziile Consiliului din 1 martie 2018, măsurile, procedurile și căile de atac prevăzute în DRDPI nu se aplică uniform de la un stat membru la altul. Odată cu orientările ^[24] sale vizând remedierea problemei reprezentate de nivelul neuniform de protecție a proprietății intelectuale pe piața internă, Comisia a creat un nou grup de experți privind politica în domeniul proprietății industriale, care acoperă asigurarea respectării DPI, și pregătește un set de instrumente al UE împotriva contrafacerii.

73 Comisia are responsabilitatea de a monitoriza transpunerea completă și corectă a DRDPI în dreptul național de către statele membre. Totuși, Curtea a constatat o serie de deficiențe legate de neconformitatea sau de conformitatea parțială a transpunerii DRDPI în statele membre auditate, după cum se recunoaște în evaluarea DRDPI din 2017 și în studiul de sprijin din 2017. Aceste întârzieri constante reprezintă o deficiență care a condus la o varietate de niveluri de protecție a proprietății intelectuale pe piața unică.

74 Curtea a constatat că DRDPI nu abordează provocările erei digitale. În acest sens, Comisia a propus Actul legislativ privind serviciile digitale, care ar trebui să contribuie la combaterea conținutului ilegal online, clarificând regimul de răspundere din Directiva privind comerțul electronic și sporind obligațiile de diligență ale platformelor online. Totuși, propunerea aferentă Actului legislativ privind serviciile digitale prevede o răspundere sporită doar în cazul platformelor de mari dimensiuni; alți intermediari vor beneficia în continuare de facilități de exonerare de răspundere. Comisia va crea un set de instrumente al UE pentru combaterea contrafacerii, care va clarifica rolurile și responsabilitățile părților implicate, inclusiv ale platformelor online, pe baza dispozițiilor din Actul legislativ privind serviciile digitale.

Din cadrul pentru asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale lipsesc o serie de elemente-cheie

75 Rolul Comisiei este să sprijine abordările moderne și armonizate în ceea ce privește controalele vamale și cooperarea vamală. Comisia ar trebui să vizeze un nivel ridicat de protecție a pieței interne a UE, în special pentru a evita deturnarea de comerț și contrafacerile în UE. O asigurare temeinică a respectării DPI de către autoritățile vamale ar trebui să țină seama și de răspunderea legală și responsabilitatea pentru distrugerea bunurilor. Curtea a examinat cadrul UE de asigurare a respectării DPI de către autoritățile vamale și modul de implementare a acestuia în cele cinci state membre selectate.

Protecția DPI este variabilă

76 Potrivit Regulamentului privind asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale, intervenția autorităților vamale în legătură cu mărfuri susceptibile de a aduce atingere DPI vizează mărfurile care sunt sau ar fi trebuit să fie sub supraveghere și control vamal, mai precis:

1. declarate pentru punerea în liberă circulație, export sau reexport;
2. la intrarea sau părăsirea teritoriului vamal al Uniunii; și
3. plasate sub un regim special.

77 Comisia a clarificat într-o comunicare²⁵ faptul că autoritățile vamale pot să intervină pentru a asigura respectarea DPI doar pentru mărfurile provenite din țări terțe și destinate comercializării în Uniunea Europeană, cu excepția mărfurilor cu marcă UE sau marcă națională. Pachetul privind mărcile²⁶, care a intrat în vigoare în 2016, a extins protecția drepturilor proprietarilor de mărci UE sau naționale, chiar dacă mărfurile nu sunt destinate introducerii pe piața unică. Aceasta înseamnă că protecția DPI prevăzută în Regulamentul privind asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale nu este aceeași pentru toate DPI și pentru toate mărfurile supuse supravegherii și controlului vamal. Comisia nu a actualizat toate actele legislative de drept material al UE în materie de proprietate intelectuală de care este nevoie pentru a se asigura un tratament egal al tuturor drepturilor de proprietate intelectuală ale UE.

78 Regulamentul privind asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale nu se aplică mărfurilor cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor . Interpretarea noțiunii de „mărfuri cu caracter necomercial” este la latitudinea fiecărui stat membru. Curtea a constatat existența unor interpretări diferite în statele membre selectate, ceea ce conduce la o protecție inegală a DPI.

Absența unei strategii comune de gestionare a riscurilor asociate DPI și de control în materie

79 Potrivit Codului vamal al Uniunii, autoritățile vamale pot efectua orice control pe care îl consideră necesar asupra mărfurilor neunionale introduse pe teritoriul vamal al Uniunii. Aceste controale trebuie să fie proporționale și efectuate conform unor criterii de analiză a riscurilor. Totuși, Curtea a constatat că Comisia nu a elaborat încă un cadru comun de gestionare a riscurilor asociate DPI, o strategie a UE de control vamal pentru încălcările DPI sau profiluri de risc pentru DPI. În plus, Curtea a observat că, dintre cele cinci state membre selectate, doar Franța avea o strategie națională de gestionare a riscurilor asociate DPI și o strategie de control pentru încălcările DPI.

Practici diferite în UE în ceea ce privește distrugerea mărfurilor contrafăcute

80 În cadrul procedurii standard și în conformitate cu regulamentul²⁷, atunci când în timpul unui control vamal apare suspiciunea că mărfurile ar putea fi contrafăcute, se transmite o notificare deținătorului deciziei (titularul de drepturi) și deținătorului mărfurilor (sau declarantului). Pe baza răspunsurilor acestora, care trebuie primite în termen de 10 zile lucrătoare, se verifică condițiile pentru distrugere. Când sunt îndeplinite toate condițiile, se ia decizia de distrugere. Dacă suspiciunea nu este justificată (sau titularul de drepturi nu dorește să ia nicio măsură), autoritățile vamale acordă mărfurilor liberul de vamă. În cazul în care declarantul sau deținătorul mărfurilor se opune distrugerii, titularul drepturilor trebuie să inițieze proceduri pentru a se stabili încălcarea drepturilor.

81 Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale prevede, de asemenea, o procedură simplificată pentru distrugerea trimiterilor poștale sau prin curierat rapid, de mici dimensiuni. La cererea deținătorului deciziei de acceptare a cererii, mărfurile pot fi distruse cu acordul explicit sau prezumat al declarantului unic sau al deținătorului mărfurilor. În perioada auditată, 23 de state membre (85 % dintre acestea) au utilizat procedura pentru transporturile mici. Două state membre nu au utilizat procedura și au aplicat în schimb procedura lor națională penală. Două state membre nu au utilizat în perioada auditată nici procedura pentru transporturile mici, nici o altă procedură comparabilă. Potrivit unora dintre statele membre selectate, definiția transporturilor mici din Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale este prea restrictivă în contextul volumului tot mai mare al comerțului electronic, îngreunând asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale.

82 Unul dintre statele membre selectate folosește o procedură specifică de confiscare, în afara domeniului de aplicare al regulamentului, în locul procedurii privind transporturile mici. În cazul transporturilor mici, procedura de confiscare este un instrument deosebit de eficient și de rapid pentru retragerea de pe piață a mărfurilor suspectate că ar încălca un DPI. Costurile pe care le presupune procedura de confiscare nu sunt recuperate de la titularii de drepturi, ci sunt suportate de autoritățile vamale.

83 Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale conține dispoziții opționale privind costurile de distrugere, ceea ce a condus la existența unor practici diferite în UE. Potrivit raportului Comisiei privind punerea în aplicare a regulamentului menționat anterior, aproximativ 85 % dintre statele membre impun ca deținătorul deciziei să suporte costurile distrugerii în temeiul procedurii standard. Aproximativ 46 % dintre statele membre impun ca deținătorul deciziei să suporte costurile distrugerii atât în cadrul procedurii standard, cât și în cadrul procedurii privind transporturile mici. Două state membre suportă, pentru procedura standard, costurile generate de acțiunile lor de stocare și de distrugere a mărfurilor în temeiul Regulamentului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale. Unele state membre iau decizii ad-hoc în ceea ce privește costurile de distrugere în cadrul procedurii privind transporturile mici.

84 Întrucât costurile de distrugere și de stocare pot fi foarte ridicate, este posibil ca titularii de drepturi să ezite să ia măsuri. În plus, distrugerea mărfurilor periculoase (de exemplu, agenți frigorifici sau pesticide) necesită tratamente costisitoare și echipamente specifice, care nu sunt disponibile în toate statele membre, chiar dacă titularul de drepturi este dispus să plătească pentru ele. În unele țări terțe, precum Statele Unite, costurile de distrugere sunt suportate de guvernul federal dintr-un fond finanțat prin amenzi și prin confiscarea de bunuri în urma unor încălcări ale DPI. Faptul că statele membre au practici diferite în ceea ce privește costurile de distrugere creează o situație de tratament diferențiat pentru titularii de drepturi.

Absența unui cadru armonizat pentru sancțiuni în cazul încălcării DPI

85 Autoritățile vamale pot introduce sancțiuni pentru deținătorii deciziei.

86 Dreptul vamal național prevede, de asemenea, sancțiuni vamale pentru declarant și pentru deținătorul mărfurilor și/sau reprezentantul acestuia. Sancțiunile pentru încălcarea dreptului material privind proprietatea intelectuală nu sunt armonizate între statele membre.

87 În unele state membre, sancțiunile pentru încălcarea dreptului material privind proprietatea intelectuală și a legilor vamale naționale nu sunt suficient de disuasive și ar putea constitui un stimulent pentru deturnarea de comerț.

Practici diferite de raportare a încălcărilor DPI

88 Întrucât Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale nu prevede niciun termen pentru raportarea reținerilor în sistemul electronic european pentru combaterea contrafacerii și a pirateriei (COPIS), statele membre au practici diferite.

89 O interfață comună între COPIS și AFIS (Sistemul de informații antifraudă al OLAF) permite transferul automat al datelor privind încălcările DPI din COPIS în Sistemul electronic vamal al OLAF pentru reținerile privind DPI (CIS+). Totuși, marea majoritate a statelor membre nu introduc date în CIS+ (doar nouă state membre au transferat informații în CIS+, reprezentând 9 % din cazurile din COPIS). Prin urmare, deși mecanismul există, statele membre nu prea îl folosesc.

90 Nu există un instrument orizontal specific pentru schimbul de informații cu autoritățile competente din țările terțe în legătură cu asigurarea respectării DPI. Comisia nu a adoptat niciodată acte de punere în aplicare în care să se stabilească măsurile practice necesare privind schimbul de date și de informații cu țările terțe.

Există carențe la nivelul controalelor vamale din statele membre

91 Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale impune ca autoritățile vamale naționale să efectueze controale ale respectării DPI și să raporteze în mod sistematic și standardizat cu privire la reținerile de mărfuri.

92 Curtea a examinat punerea în aplicare a Regulamentului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale în cele cinci state membre selectate, prin analizarea, evaluarea și testarea principalelor componente ale sistemelor și procedurilor existente. Aceasta a presupus o eșantionare aleatorie a cererilor de acțiune și a reținerilor raportate în COPIS. Per ansamblu, statele membre selectate dispuneau de instrumente adecvate de analiză a riscurilor, iar prelucrarea cererilor de intervenție și desfășurarea intervențiilor vamale vizând mărfuri care încălcau DPI erau satisfăcătoare. Totuși, Curtea a detectat următoarele limitări în implementarea controalelor vamale:

1. patru state membre au acceptat praguri de intervenție precizate în cererile de intervenție de titularii de drepturi, dar care nu erau specificate în Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale²⁸;
2. s-au înregistrat probleme de conformitate în ceea ce privește termenele de notificare pentru deținătorii de decizii/solicitanți și pentru declaranți/deținătorii de mărfuri în trei state membre;
3. două state membre nu au folosit interfața COPIS-AFIS (CIS+); și
4. statele membre instituiseră practici și termene de raportare diferite.

93 Punerea neuniformă în aplicare a DRDPI și limitările în implementarea controalelor autorităților vamale vizând asigurarea respectării DPI, observate în statele membre, afectează în sens negativ acțiunile de asigurare a respectării DPI în UE și combaterea contrafacerii. Curtea consideră că protecția DPI în UE diferă în funcție de locul de import. Prin urmare, există riscul ca autorii de fraude și de contrafaceri să selecteze locurile din UE cu controale și sancțiuni mai puțin stricte și să deturneze comerțul către acestea.

Concluzii și recomandări

94 Potrivit concluziei de ansamblu a Curții, cadrul UE pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală este în general solid și robust, deși prezintă încă unele deficiențe. Curtea formulează recomandări pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare a DPI, a punerii în aplicare a acestuia și a respectării dispozițiilor sale.

95 Directiva privind desenele sau modelele și-a propus să alinieze legislațiile statelor membre privind protecția desenelor sau modelelor, cu scopul de a crea un sistem de desene sau modele la nivelul UE. Pentru aceasta, este nevoie de un cadru juridic complet și actualizat, care să alinieze dispozițiile regulamentului și ale directivei privind desenele sau modelele. Totuși, Curtea a constat divergențe între sistemele pentru desene sau modele de la nivel național și cel de la nivelul UE în ceea ce privește procesele de cerere, examinare și publicare. În plus, s-a observat că nu există un cadru juridic pentru protecția produselor neagricole (a se vedea punctele 26-35 și 46-47).

96 În UE a fost instituit un cadru privind asigurarea respectării DPI, care funcționează în mod adecvat. Cu toate acestea, Curtea a constatat o serie de carențe la nivelul acestui cadru și al punerii sale în aplicare, precum faptul că statele membre acceptă praguri de intervenție care nu sunt specificate în regulament sau definiția limitată a transporturilor mici (a se vedea punctele 76-78, 81 și 92).

Recomandarea 1 – Completarea și actualizarea cadrelor de reglementare ale UE privind DPI

Comisia ar trebui să elaboreze propuneri legislative în care:

1. să prevadă protecția indicațiilor geografice pentru produse neagricole; și
2. să extindă protecția vizând respectarea mărcii UE la toate drepturile de proprietate intelectuală ale UE, să introducă praguri de intervenție și să extindă definiția transporturilor mici.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2025.

97 Curtea a concluzionat că nu există o metodologie clară pentru stabilirea taxelor la nivelul UE și acest lucru are drept rezultat un nivel al taxelor care produce o acumulare de excedente. În plus, Curtea a constatat carențe în legislația privind cadrul EUIPO de guvernanță și de asigurare a răspunderii de gestiune (a se vedea punctele 19-25 și 36‑41).

Recomandarea 2 – Evaluarea mecanismelor de guvernanță și a metodologiei de stabilire a taxelor

În contextul evaluării pe care o realizează (în temeiul articolului 210 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene) cu privire la impactul, eficacitatea și eficiența EUIPO și la practicile de lucru ale acestuia, Comisia ar trebui să evalueze mecanismele de guvernanță și lipsa unei metodologii clare de stabilire a taxelor, așa cum au fost identificate aceste probleme în prezentul raport.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2025.

98 Curtea consideră că EUIPO și-a pus în aplicare sarcinile ce i-au fost atribuite în ceea ce privește administrarea și promovarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE. Prin urmare, EUIPO are o contribuție valoroasă la protejarea mărcilor UE și a desenelor sau modelelor UE (a se vedea punctul 48).

99 EUIPO a dezvoltat un sistem de cooperare cu statele membre pentru a promova convergența practicilor și a instrumentelor prin proiectele incluse în acordurile de cooperare. Totuși, Curtea a constatat că nu există orientări privind metodologia de calcul al sumelor forfetare, constatând de asemenea o problemă legată de costurile de funcționare, precum și diferențe între statele membre (a se vedea punctele 54-59).

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea sistemelor de finanțare, control și evaluare

EUIPO ar trebui să asigure:

1. o metodologie viabilă pentru calculul sumelor forfetare;
2. o justificare adecvată pentru costurile de funcționare a bazelor de date publice ale UE pentru mărcile UE și desenele sau modelele UE; și
3. îmbunătățirea sistemelor de evaluare a proiectelor de cooperare europeană.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2023.

100 Încă există probleme de înregistrare și de control în punerea în aplicare a cadrului privind indicațiile geografice. Curtea este de părere că procesul foarte îndelungat de aprobare a unei indicații geografice creează un obstacol inutil pentru producătorii care doresc să se înregistreze. În plus, din cauza tratamentului diferit de la un stat membru la altul pentru producătorii cu indicații geografice, unii dintre aceștia suportă costuri de conformitate mai mari și mai multe obligații de conformitate decât alții (a se vedea punctele 60-68).

Recomandarea 4 – Îmbunătățirea sistemelor de indicații geografice ale UE

Comisia ar trebui să analizeze și să înregistreze cererile de indicații geografice în timp util și să furnizeze statelor membre orientări oficiale privind controalele care trebuie realizate în legătură cu indicațiile geografice.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2025.

101 Punerea neuniformă în aplicare a DRDPI și limitările controalelor de asigurare a respectării DPI efectuate de către autoritățile vamale în statele membre afectează în sens negativ acțiunile de asigurare a respectării DPI și combaterea contrafacerii. Curtea consideră că protecția DPI în UE diferă în funcție de locul de import și s-a constatat că în Uniune există practici diferite în ceea ce privește distrugerea mărfurilor contrafăcute. Acest lucru a fost observat în cazul transporturilor mici și al produselor periculoase (a se vedea punctele 72, 74, 79-84 și 88-93).

Recomandarea 5 – Îmbunătățirea cadrului pentru asigurarea respectării DPI

Comisia ar trebui:

1. să stabilească o strategie de control bazată pe gestionarea riscurilor asociate DPI;
2. să monitorizeze mai bine aplicarea DRDPI și asigurarea respectării DPI de către autoritățile vamale în statele membre; și
3. să standardizeze activitățile de raportare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2023.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Mihails Kozlovs, membru al Curții de Conturi Europene, la Luxemburg, în data de 15 martie 2022.

Anexe

Anexa I – Elementele de temelie ale protecției DPI

Cadrul internațional

• Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale (1883)
• Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (1886)
• Articolul 27 alineatul (2) din Declarația universală a drepturilor omului
• Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală

Cadrul Uniunii Europene

• Articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE

Cadrul de reglementare al UE privind mărcile

• Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene
• Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci
• Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/626 al Comisiei din 5 martie 2018 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1431
• Decizia prezidiului camerelor de recurs, din 27 februarie 2020, privind regulamentul de procedură al camerelor de recurs
• Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a mărfurilor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor

Cadrul de reglementare al UE pentru desene sau modele

• Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare
• Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale
• Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare
• Regulamentul (CE) nr. 2246/2002 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind taxele care trebuie plătite către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci de comerț și desene și modele industriale) pentru înregistrarea desenelor sau a modelelor comunitare

Cadrul de reglementare al UE pentru indicațiile geografice

• Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare
• Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 992/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului
• Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea și etichetarea altor produse alimentare, protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic și a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008
• Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului
• Regulamentul delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la stabilirea simbolurilor Uniunii pentru denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale garantate și cu privire la anumite norme privind sursele, anumite norme procedurale și anumite norme tranzitorii suplimentare
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare
• Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, restricțiile de utilizare, modificările caietelor de sarcini ale produselor, anularea protecției și etichetarea și prezentarea
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 al Comisiei din 17 octombrie 2018 de stabilire a normelor de aplicare atât a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește cererile de protecție a denumirilor de origine, a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziție, modificările caietelor de sarcini ale produselor, înregistrarea denumirilor protejate, anularea protecției și utilizarea simbolurilor, cât și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește un sistem de controale adecvat
• Regulamentul delegat (UE) 2021/1235 al Comisiei din 12 mai 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind cererile de înregistrare a indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, modificarea caietelor de sarcini ale produselor, anularea înregistrării și registrul
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1236 al Comisiei din 12 mai 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererile de înregistrare a indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, procedura de opoziție, modificarea caietelor de sarcini ale produselor, anularea înregistrării, utilizarea simbolului și controlul
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/198 al Comisiei din 13 februarie 2020 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește instituirea registrului indicațiilor geografice protejate în sectorul produselor vitivinicole aromatizate și includerea denumirilor geografice existente în registrul respectiv

Cadrul UE de asigurare a respectării DPI

• Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1352/2013 al Comisiei din 4 decembrie 2013 de stabilire a formularelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale
• Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare)
• Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală
• Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare „Bruxelles I”)
• Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale („Roma I”)
• Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale („Roma II”)
• Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)
• Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală
• Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (Regulamentul privind controalele oficiale)

Anexa II – Legislație națională de transpunere a Directivei privind mărcile

Anexa III – Mărci: termenele-limită administrative aplicabile în statele membre

Anexa IV – Transpunerea Directivei privind desenele sau modelele în legislațiile naționale

Anexa V – Desene sau modele: termenele-limită administrative aplicabile în statele membre

Anexa VI – Desenele sau modele în statele membre: taxe și structura taxelor (la 1 ianuarie 2021)

Anexa VII – Criterii folosite de EUIPO pentru calculul sumelor forfetare

Activități promoționale. Metoda se bazează pe o abordare specifică fiecărui oficiu național pentru proprietatea intelectuală, prin care se iau în calcul datele certificate sau auditabile prezentate de oficiul respectiv cu privire la execuția activităților în 2018. S-a calculat o sumă medie, ținând cont de suma totală executată pe categorie și de numărul de activități pe categorie desfășurate în 2018. Sunt definite trei categorii: (1) furnizarea de informații și recomandări; (2) evenimente de diseminare; și (3) activități ale Observatorului: activități/evenimente de sensibilizare și legate de asigurarea respectării.

Tarife zilnice. Metoda se bazează pe tarifele comunicate de fiecare oficiu național pentru proprietatea intelectuală pentru a acoperi efortul asociat implementării proiectelor, activităților și participării grupurilor de lucru la acordurile de cooperare din 2019. S-a calculat un tarif mediu per oficiu național, ținând cont de ansamblul tarifelor corespunzătoare tuturor categoriilor de personal intern comunicate de fiecare oficiu.

Zile-persoană pe activități. Metoda folosește estimarea efortului necesar, în funcție de gradul de complexitate al fiecărei activități și de istoricul disponibil pe baza performanțelor din anul precedent. Eforturile necesare sunt: (1) participarea oficiului național la grupuri de lucru – nouă zile-persoană; (2) proiectul de rețea de colaborare: opțiunea de verificare din punct de vedere lingvistic – 36 de zile-persoană; (3) menținerea practicilor comune – 30 de zile-persoană; și (4) jurisprudența Observatorului – 20 de zile-persoană.

Anexa VIII – Documente justificative pentru cererile de înregistrare a indicațiilor geografice

Fiecare stat membru și-a instituit propriul proces pentru o astfel de analiză, iar etapele și procedurile variază de la un stat membru la altul. În plus, fiecare stat membru decide dacă percepe o taxă pentru procesele de înregistrare și control, fără a exista o abordare armonizată la nivelul UE. Prin diferite acte legislative, Comisia a instituit norme armonizate privind procesele asociate indicațiilor geografice, și anume procedurile, formularul și prezentarea opozițiilor, cererile de modificare și anularea indicațiilor geografice înregistrate deja. Autoritățile naționale transmit Comisiei cererile de înregistrare a indicațiilor geografice, împreună cu următoarele documente justificative:

1. o declarație a statului membru privind condițiile schemei corespunzătoare;
2. detalii privind orice declarație de opoziție admisibilă primită în timpul fazei de opoziție de la nivel național;
3. detalii privind orice protecție națională provizorie;
4. informații privind eventuale proceduri judiciare naționale care ar putea afecta procedura de înregistrare (vinuri și băuturi spirtoase – „regula piadina”); și
5. informații privind autoritatea competentă și, dacă este posibil, privind organismul de control.

Anexa IX – Indicațiile geografice: procesul de aprobare la nivelul Comisiei

1. După primirea cererilor, Comisia:
   
   
   • analizează cererea în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru produsele agricole și alimentare, cu articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 pentru produsele vinicole, cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 787/2019 pentru băuturile spirtoase și cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 251/2014 pentru vinurile aromatizate, pentru a evalua dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute de legislație;
   • dacă este necesar, se cer clarificări de la statul membru solicitant, în termen de șase luni de la data primirii cererii (termenul se prelungește dacă este nevoie de clarificări suplimentare);
   • dacă analiza este pozitivă, se face o primă publicare în Jurnalul Oficial al UE, seria C, pentru a permite formularea unei eventuale opoziții de către părțile interesate aflate în afara statului membru solicitant, în termen de două luni pentru sectorul vinurilor și al vinurilor aromatizate și de trei luni pentru produsele agricole și alimentare și băuturile spirtoase (cu încă două luni pentru transmiterea unei declarații de opoziție motivată);
   • dacă opozițiile primite nu sunt admisibile ori sunt retrase ulterior sau dacă nu se primește nicio opoziție, indicația geografică este înregistrată printr-un regulament publicat în Jurnalul Oficial al UE, seria L;
   • dacă analiza este negativă, Comisia adoptă o decizie de respingere [articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, articolul 97 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/787]. Comitetul responsabil trebuie să voteze cu privire la o astfel de decizie.
2. Atunci când se primesc opoziții admisibile, se declanșează o procedură amiabilă între solicitant și opozant(opozanți) (trei luni pentru discuții, care pot fi prelungite cu încă trei luni). Aceasta poate avea ca rezultat următoarele situații:
   
   
   • dacă se ajunge la un acord între părți care nu modifică fondul cererii, indicația geografică este înregistrată;
   • dacă se ajunge la un acord care presupune o modificare a fondului cererii, aceasta face obiectul unei noi evaluări;
   • dacă nu se ajunge la niciun acord, Comisia trebuie să ia o decizie definitivă, pozitivă sau negativă, și transmite Regulamentul de punere în aplicare Comitetului de calitate, constituit din statele membre, spre aprobare.
3. Pentru a evita suprapunerile dintre analizele efectuate de autoritățile competente din statele membre și cele efectuate de Comisie, aceasta din urmă analizează cererile primite pentru a se asigura că este respectat dreptul Uniunii, că nu există erori vădite și că sunt luate în considerare interesele părților interesate din afara statului membru din care provine cererea. În practică, Comisia examinează doar documentul unic (care include un rezumat al specificațiilor produsului și al caracteristicilor tehnice).
4. Documentul unic este documentul destinat publicării în Jurnalul Oficial al UE în caz de aprobare. Atunci când Comisia identifică inconsecvențe, erori sau neclarități în text, se trimite un e-mail statului membru solicitant. Documentul unic publicat este tradus în toate limbile oficiale ale UE. Specificațiile produsului (în care sunt detaliate toate procesele tehnice asociate producției) trimise de solicitanți sunt redactate în limba națională a acestora.

Anexa X – Indicații geografice: cereri introduse în perioada 2017‑2020

1. În perioada 2017‑2020, Comisia a primit 211 cereri de înregistrare la nivelul UE a unor produse cu indicații geografice protejate. În perioada respectivă, Comisia a înregistrat 57 dintre acestea drept produse cu indicații geografice și a publicat 18 opoziții. Celelalte 136 de cereri (64 %) se aflau în diferite faze de analiză. Analiza celor 57 de cereri înregistrate a durat între 9 și 49 de luni, Comisia atribuind aceste intervale îndelungate unor aspecte precum necesitatea traducerii documentelor, problemele informatice și efectivul redus de personal.

   

   Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei.

2. Curtea a selectat 22 de cereri de înregistrare a unor indicații geografice ale UE provenite din statele membre vizitate: 14 dintre acestea fuseseră transmise Comisiei, iar restul fuseseră analizate de autoritățile naționale. Comisia a aprobat 7 cereri, analiza durând între 16 și 48 de luni de la depunere. Pentru cele 7 cereri aprobate, perioada totală de analiză (inclusiv evaluarea națională inițială) a durat între 20 și 56 de luni. Pentru 2 dintre cele 14 cereri, Comisia nu a respectat termenul inițial de șase luni²⁹ prevăzut pentru analiză și pentru adresarea de întrebări statelor membre solicitante, ceea ce a putut eventual întârzia procesul de înregistrare a indicațiilor geografice.

   

   Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei.

3. Curtea a selectat 22 de cereri de modificare a unor indicații geografice ale UE înregistrate anterior, provenite din statele membre vizitate: 18 dintre acestea fuseseră transmise Comisiei, iar restul fuseseră analizate de autoritățile naționale. Comisia a aprobat 11 cereri, analiza durând între 3 și 48 de luni de la depunere. Pentru cele 11 cereri aprobate, perioada totală de analiză (inclusiv evaluarea națională inițială) a durat 6 și 60 de luni. Pentru 5 dintre cele 18 cereri, Comisia nu a respectat termenul inițial de șase luni prevăzut pentru analiză și pentru adresarea de întrebări statelor membre solicitante, ceea ce a putut eventual întârzia procesul de înregistrare a indicațiilor geografice.

Abrevieri

AFIS: sistemul de informații antifraudă al OLAF

COPIS: Sistemul electronic european pentru combaterea contrafacerii și a pirateriei

DG AGRI: Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală

DG BUDG: Direcția Generală Buget

DG GROW: Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri

DG SANTE: Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară

DG TAXUD: Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală

DPI: drept de proprietate intelectuală

DRDPI: Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală

EUIPO: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

EUROPOL: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii

HIPO: Oficiul pentru Proprietate Intelectuală din Ungaria

IMM: întreprinderi mici și mijlocii

Indicatori SMART: indicatori specifici, măsurabili, abordabili, relevanți și încadrați în timp

INPI: Institutul Național al Proprietății Industriale din Franța

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OLAF: Oficiul European de Luptă Antifraudă

OMC: Organizația Mondială a Comerțului

OSIM: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci din România

SPB: Biroul de Stat pentru Brevete din Lituania

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Glosar

Brevet: titlu juridic care se poate acorda pentru orice invenție tehnică cu condiția ca aceasta să fie nouă, să implice un „progres inventiv” și să poată fi aplicată la nivel industrial.

Clasă: categorie oficială de definire a bunurilor și/sau serviciilor.

Clauza privind reparațiile: vizează limitarea protecției pentru piesele de schimb folosite pentru repararea unui produs. Scopul este acela de a preveni crearea unor piețe captive atunci când există un număr limitat de furnizori concurenți (de exemplu, în cazul vehiculelor). Liberalizarea utilizării pieselor de schimb ar trebui să permită o concurență sporită pe piața postvânzare, prezentând avantajul unei plaje mai largi de opțiuni și al unor prețuri mai mici pentru consumatori.

Declarant: persoana care depune o declarație vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se depune o astfel de declarație.

Desen sau model: aspectul unui produs ce rezultă din trăsăturile sale ornamentale sau estetice, care pot consta în caracteristici tridimensionale (forma sau suprafața) sau bidimensionale (motive, linii sau culoare).

Indicații geografice: etichetă care se poate folosi doar atunci când un produs provine dintr-un anumit loc de origine, are anumite caracteristici și îndeplinește criterii de calitate definite.

ISO 10002: orientări pentru procesul de gestionare a reclamațiilor privind produsele și serviciile în cadrul unei organizații, inclusiv în ceea ce privește planificarea, proiectarea, dezvoltarea, operarea, întreținerea și îmbunătățirea.

ISO 9001: standard bazat pe o serie de principii de management al calității, precum: centrarea pe client, motivarea și implicarea personalului de conducere de nivel superior, abordarea bazată pe procese și îmbunătățirea continuă.

Marcă: un semn sau un simbol folosit pentru a distinge produsele sau serviciile unei entități și care poate fi înregistrat în scopuri de protecție.

OBI: Organizația Elenă pentru Proprietatea Industrială.

Piraterie: copierea sau utilizarea neautorizată a unor lucrări protejate de drepturi de proprietate intelectuală.

Prag de intervenție: prag solicitat de titularii de drepturi pentru limitarea acțiunilor autorităților vamale vizând asigurarea respectării DPI la cantități de bunuri contrafăcute peste un anumit nivel.

Titular de drepturi: deținătorul unui drept de proprietate intelectuală, o persoană licențiată să folosească proprietatea intelectuală sau un reprezentant autorizat al oricăruia dintre aceștia.

Transport mic: o trimitere poștală sau prin curierat rapid care conține trei unități sau mai puțin ori are o greutate brută de mai puțin de două kilograme.

Răspunsurile Comisiei

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61056

Răspunsurile EUIPO

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61056

Calendar

https://www.eca.europa.eu/ro/Pages/DocItem.aspx?did=61056

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit IV – Reglementarea piețelor și economia competitivă, condusă de domnul Mihails Kozlovs, membru al Curții. Auditul a fost condus de doamna Ildikó Gáll‑Pelcz, membră a Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Claudia Kinga Bara, șefă de cabinet, și Zsolt Varga, atașat în cadrul cabinetului; John Sweeney, manager principal; Benny Fransen, coordonator; Dan Danielescu, Joaquin Hernandez Fernandez, Carlos Soler Ruiz și Esther Torrente Heras, auditori. Giuliana Lucchese a asigurat sprijin grafic.

Note

¹ Definiție a drepturilor de proprietate intelectuală furnizată de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale.

² Status Report on IPR Infringement, iunie 2020, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

³ Viral marketing - Counterfeits, substandard goods and intellectual property crime in the COVID-19 pandemic, 17 aprilie 2020, Europol.

⁴ Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, 30.4.2004, p. 45).

⁵ Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).

⁶ Concluziile Consiliului privind Planul de acțiune vamală al UE de combatere a încălcării DPI pentru perioada 2018‑2022 (JO C 24, 21.1.2019, p. 3).

⁷ Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii.

⁸ Considerentul 9 din Directiva privind mărcile.

⁹ Termenul era 14 ianuarie 2019.

¹⁰ Articolul 70 alineatul (4).

¹¹ Articolul 176 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

¹² Articolele 153, 157 și 171 din Regulamentul privind marca UE.

¹³ A se vedea articolele 153, 157, 172 și 176 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

¹⁴ Decizia BC-19-07.

¹⁵ A se vedea avizele nr. 3/2015 și nr. 2/2018 ale Curții, precum și analiza panoramică a Curții de Conturi din 2014 privind asigurarea răspunderii de gestiune și auditul finanțelor publice în UE, printre altele.

¹⁶ Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (2018): EU Agencies, Common Approach and Parliamentary Scrutiny. Study, pagina 8.

¹⁷ IFAC-CIPFA (2014): International framework: good governance in the public sector, p. 24.

¹⁸ Considerentele 3 și 4.

¹⁹ Regulamentul nr. 2246/2002 al Comisiei ia în considerare doar primul criteriu.

²⁰ Avizul nr. 1/2019.

²¹ Articolul 172 alineatul (4) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

²² Raportul Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 608/2013 al Consiliului.

²³ Considerentul 10 din DRDPI.

²⁴ COM(2017) 708 final.

²⁵ Comunicarea Comisiei 2016/C 244/03.

²⁶ Regulamentul (UE) 2015/2424 și Directiva (UE) 2015/2436.

²⁷ Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale.

²⁸ Regulamentul (UE) nr. 608/2013 nu prevede posibilitatea limitării acțiunii autorităților vamale de asigurare a respectării unui anumit DPI în funcție de cantitatea de mărfuri care încalcă DPI și care sunt interceptate de autoritatea vamală.

²⁹ Articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2019/33 al Comisiei.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (https://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022

PDF	ISBN 978-92-847-7662-7	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/654576	QJ-AB-22-004-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-7641-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/937378	QJ-AB-22-004-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2022

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este definită în Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0). Prin urmare, ca regulă generală, reutilizarea este autorizată cu condiția menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul conținutului elaborat de Curtea de Conturi Europeană nu poate altera sensul sau mesajul inițial. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți o permisiune suplimentară în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți.

Dacă se obține o astfel de permisiune, ea anulează și înlocuiește permisiunea de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o permisiune în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: https://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (https://data.europa.eu/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.