Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului

Sinteză

I

Înverzirea (sau plata pentru înverzire) este un nou tip de plată directă pentru fermieri, care a fost introdusă odată cu reforma din 2013 a politicii agricole comune (PAC). Ea a fost concepută cu scopul de a pune în aplicare principiul conform căruia fermierii ar trebui recompensați pentru bunurile publice pe care le furnizează. Prin intermediul acestui mecanism, înverzirea avea drept scop să îmbunătățească performanța de mediu a PAC.

II

Prezentul raport prezintă constatările auditului desfășurat de Curte cu privire la înverzire. Întrebarea principală de audit a Curții a fost următoarea: are înverzirea capacitatea de a spori performanța în materie de mediu și climă a PAC, în conformitate cu obiectivul stabilit în legislația UE?

III

Pentru a putea răspunde la această întrebare de audit principală, Curtea a examinat:

• logica de intervenție, precum și dacă există stabilite ținte clare și suficient de ambițioase pentru înverzire și dacă suma alocată de la buget acestei politici se justifică în raport cu aceste ținte;
• beneficiile scontate la nivel de mediu și climă ca urmare a introducerii plății pentru înverzire;
• gradul de complexitate pe care înverzirea îl adaugă la PAC.

IV

Per ansamblu, Curtea concluzionează că este puțin probabil ca înverzirea, astfel cum este implementată în prezent, să îmbunătățească în mod semnificativ performanța în materie de mediu și climă a PAC.

V

Curtea a constatat că logica de intervenție pe care Comisia a elaborat-o pentru înverzire nu era completă. În plus, Comisia nu a stabilit ținte clare și suficient de ambițioase cu privire la mediu, pe care înverzirea ar trebui să le atingă. Mai mult, alocarea bugetară pentru înverzire nu se justifică în raport cu conținutul legat de mediu al politicii. Plata pentru înverzire rămâne, în esență, o schemă de sprijin pentru venit.

VI

De asemenea, Curtea a constatat că este foarte puțin probabil ca înverzirea să producă beneficii semnificative pentru mediu și climă, în principal din cauza efectului de balast important care afectează politica. Curtea estimează, în special, că înverzirea a produs schimbări la nivelul practicilor agricole pentru doar aproximativ 5 % din suprafața agricolă totală a UE.

VII

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că rezultatele probabile ale politicii nu justifică gradul de complexitate semnificativ pe care înverzirea îl adaugă la PAC. O parte din această complexitate decurge din suprapunerile care intervin între înverzire și alte instrumente de mediu ale PAC, inclusiv normele referitoare la bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor (GAEC). Înverzirea se aseamănă cu GAEC prin faptul că și ea este, în esență, un ansamblu de condiții de bază legate de mediu, aplicabile sprijinului pentru venit.

VIII

Pe baza acestor constatări, Curtea formulează următoarele recomandări:

• În perspectiva următoarei reforme a PAC, Comisia ar trebui să elaboreze o logică de intervenție completă în ceea ce privește contribuția PAC la obiectivele UE în materie de mediu și climă, inclusiv să stabilească ținte specifice bazate pe o înțelegere științifică fundamentată pe date actualizate cu privire la fenomenele în cauză.
• Ca activitate pregătitoare în vederea elaborării propunerii sale pentru următoarea reformă a PAC, Comisia ar trebui să examineze și să facă bilanțul punerii în aplicare a actualei PAC. La elaborarea acestei propuneri, Comisia ar trebui să se ghideze după următoarele principii:
  • fermierii nu ar trebui să beneficieze de plăți în cadrul PAC decât dacă îndeplinesc un set de norme de bază legate de mediu, care să acopere aspecte ce fac obiectul actualelor GAEC și al cerințelor generalizate privind înverzirea (ambele seturi de cerințe fiind astfel concepute încât să depășească cadrul minim al legislației din domeniul mediului). Sancțiunile care sunt aplicate în cazul nerespectării acestor norme combinate ar trebui să fie stabilite la un nivel suficient de mare încât să poată acționa ca factor disuasiv. În plus, toate aceste norme de bază ar trebui încorporate pe deplin în situația de referință cu privire la mediu care este utilizată pentru orice acțiune programată în domeniul agriculturii;
  • nevoile specifice de la nivel local referitoare la mediu și climă pot fi abordate în mod adecvat prin acțiuni programate mai consolidate în domeniul agriculturii care sunt bazate pe realizarea unor ținte în materie de performanță și pe o finanțare al cărei cuantum reflectă estimările privind costurile medii suportate și pierderile de venituri antrenate de acțiuni și practici care depășesc nivelul de referință în materie de mediu;
  • atunci când li se prezintă diverse opțiuni pentru implementarea PAC, statele membre ar trebui să fie obligate să demonstreze, înainte de a proceda la implementare, că opțiunile pe care le-au selectat sunt eficace și eficiente din punctul de vedere al capacității lor de a duce la îndeplinirea obiectivelor politicii.

Introducere

01

Uniunea Europeană (UE) acordă subvenții directe fermierilor în cadrul pilonului I¹ al politicii sale agricole comune (PAC). Unul dintre principalele obiective ale acestor plăți directe este de a veni în sprijinul veniturilor fermierilor. Cu toate acestea, în ultimul timp, PAC a făcut obiectul unor critici din ce în ce mai intense, potrivit cărora aceasta nu ar acționa în mod suficient pentru a limita efectul negativ pe care îl au anumite practici agricole asupra mediului și asupra climei².

02

„Plata pentru înverzire” sau „înverzirea”³ – un nou tip de plăți directe introdus odată cu reforma PAC din 2013 – reprezintă cea mai recentă măsură prin care se încearcă abordarea acestei probleme. Este singura schemă de plăți directe al cărei obiectiv principal declarat este „verde” (cu caracter ecologic), și anume să sporească performanța de mediu a PAC⁴.

03

În expunerea de motive care însoțește propunerea legislativă aferentă⁵, Comisia aduce argumentul că exploatațiile agricole „vor avea nevoie de sprijin pentru adoptarea și menținerea sistemelor și practicilor agricole care contribuie în mod deosebit la atingerea obiectivelor legate de mediu și de schimbările climatice, deoarece furnizarea acestor bunuri publice nu se reflectă în prețurile pieței”. Faptul că se pune acest accent pe cheltuirea banilor publici pentru bunuri publice și pe remunerarea fermierilor pentru externalitățile pozitive pe care aceștia le generează (cu alte cuvinte, pentru impactul pozitiv care, altfel, nu ar fi recompensat de piață) contribuie, la rândul său, la legitimitatea cheltuielilor PAC în ansamblul lor.

04

Înverzirea nu este o schemă facultativă. Toți fermierii care depun cereri în cadrul oricăreia dintre schemele de plăți directe ale PAC (fie în cadrul schemei de plată de bază, fie în cadrul schemei de plată unică pe suprafață) trebuie să depună cerere și pentru a beneficia de plata pentru înverzire. Cu toate acestea, exploatațiile de dimensiuni mai mici pot beneficia de sprijinul acordat prin înverzire fără să fie necesar să îndeplinească toate cerințele legate de înverzire și nici măcar vreuna dintre ele. Cerințele legate de înverzire nu se aplică nici în cazul exploatațiilor considerate „verzi prin definiție”: de exemplu, fermierii care practică o agricultură ecologică pot beneficia de plata pentru înverzire fără să fie nevoie să demonstreze faptul că respectă cele trei practici legate de înverzire.

05

Cerințele în materie de înverzire acoperă trei practici agricole, toate fiind menite să fie simple, generalizate, necontractuale și anuale și să aducă beneficii pentru mediu și climă. Acestea sunt următoarele:

1. diversificarea recoltei, în baza căreia fermierii care dețin peste 10 hectare de teren arabil au obligația de a cultiva cel puțin două culturi diferite. Cel puțin încă o cultură (a treia) trebuie introdusă pe exploatațiile care cuprind peste 30 de hectare de teren arabil. Proporția din terenul arabil pe care fermierii o pot aloca pentru cultura principală este de maximum 75 %. În cazul exploatațiilor în care sunt necesare cel puțin trei culturi, cele două culturi principale trebuie să acopere împreună maximum 95 % din terenul arabil. Obiectivul principal declarat al diversificării culturilor constă în îmbunătățirea calității solului⁶;
2. menținerea pajiștilor permanente, care combină două mecanisme separate. Statele membre trebuie:
   • să monitorizeze (la nivel național sau regional) proporția pajiștilor permanente din suprafața agricolă totală care face obiectul plăților directe din cadrul PAC. În situația în care această proporție scade cu peste 5 % sub un nivel de referință dat, statele membre în cauză trebuie să impună fermierilor vizați obligația de a reconverti în pajiști permanente terenurile ce fuseseră convertite anterior din pajiști permanente în terenuri pentru alte utilizări;
   • să desemneze zonele de pajiști permanente care sunt considerate cele mai sensibile din punctul de vedere al mediului. Aratul și conversia acestui tip de pajiști permanente sunt interzise.

   Conform legislației UE, sechestrarea dioxidului de carbon este unul dintre principalele motive care stau la baza menținerii pajiștilor permanente în cadrul înverzirii⁷. Protejarea pajiștilor permanente sensibile din punctul de vedere al mediului are drept scop principal protejarea zonelor cu o biodiversitate valoroasă (pe lângă obiectivul global de sechestrare a dioxidului de carbon);

3. fermierii care dețin peste 15 hectare de teren arabil trebuie să se asigure că o suprafață care corespunde unui procent de cel puțin 5 % din terenul arabil respectiv este zonă de interes ecologic. În legislația UE sunt specificate 19 tipuri distincte de zone de interes ecologic cu care fermierii pot îndeplini această obligație, inclusiv terenuri lăsate pârloagă, culturi secundare, culturi fixatoare de azot și mai multe tipuri de elemente de peisaj. Cu toate acestea, statele membre pot decide, la nivel individual, să ofere fermierilor mai puține opțiuni de astfel de zone considerate de interes ecologic. Principalul obiectiv definit al zonelor de interes ecologic constă în garantarea și îmbunătățirea biodiversității⁸.

06

Pe lângă plata pentru înverzire, PAC dispune de încă două alte instrumente importante pentru atingerea obiectivelor legate de mediu și de climă, și anume:

1. ecocondiționalitatea, care este un sistem ce condiționează majoritatea plăților din cadrul PAC de respectarea unui ansamblu de norme de bază care asigură bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) ale terenurilor, precum și a anumitor obligații cunoscute sub denumirea de cerințe legale în materie de gestionare (SMR). Acestea din urmă sunt definite în legislația UE respectivă din domeniul mediului, al schimbărilor climatice, al sănătății publice, al sănătății animalelor și a plantelor și al bunăstării animalelor. Fermierii care nu îndeplinesc aceste norme și cerințe riscă sancțiuni ce constau în reducerea plăților lor directe totale, de regulă cu un procent între 1 și 5 %;
2. măsurile legate de mediu din cadrul dezvoltării rurale (pilonul II la PAC) – precum măsura de agromediu și climă – sunt similare plății pentru înverzire, în sensul că ele furnizează compensații fermierilor care adoptă anumite practici benefice pentru mediu și climă. Însă, spre deosebire de plata pentru înverzire, aceste măsuri sunt de natură contractuală, bazate pe angajamentul voluntar al fermierilor. Primele vărsate fermierilor reflectă costurile suplimentare și pierderile de venit generate de angajamentele luate⁹.

07

Comisia plasează înverzirea pe nivelul de mijloc dintr-o „piramidă” pe trei niveluri a instrumentelor „verzi” din cadrul PAC (a se vedea figura 1). Normele de bază și cerințele privind ecocondiționalitatea, care acoperă grupul cel mai mare de fermieri și cea mai mare suprafață, formează nivelul de jos al piramidei, în timp ce angajamentele mai ambițioase legate de mediu din cadrul dezvoltării rurale, care sunt aplicabile unui grup mai restrâns de voluntari și unei suprafețe mai reduse, se situează pe nivelul de sus. Împreună, aceste instrumente sunt astfel concepute încât să aibă efecte combinate și complementare.

08

UE alocă o sumă considerabilă noii plăți pentru înverzire, mai exact 12 miliarde de euro pe an, ceea ce reprezintă 30 % din totalul plăților directe din cadrul PAC și aproape 8 % din ansamblul bugetului UE. Pentru fermieri, care au beneficiat de primele lor plăți pentru înverzire în cursul exercițiului financiar 2016, pe baza cererilor lor depuse în 2015, aceasta înseamnă o rată medie de circa 80 de euro pe hectar pe an, cu unele variații de la un stat membru la altul și, în unele cazuri, chiar și în cadrul aceluiași stat membru. Atunci când a fost introdusă plata pentru înverzire, Parlamentul European și Consiliul (autoritățile bugetare) au transferat aceste fonduri din cadrul celorlalte tipuri de plăți directe. Prin urmare, după cum se arată în figura 2, bugetul global al plăților directe din cadrul PAC a rămas relativ stabil între 2013 și 2017.

09

Înverzirea face obiectul gestiunii partajate, Comisia având responsabilitatea generală pentru execuția bugetului UE, sarcinile de execuție fiind însă delegate statelor membre. Aceste sarcini delegate includ constituirea și operarea sistemelor de centralizare a cererilor depuse de fermieri, efectuarea verificărilor administrative și a controalelor la fața locului, precum și calculul și plata sumelor corecte ale sprijinului. În cazul înverzirii, statele membre trebuie să stabilească în plus anumiți parametri esențiali, și anume să desemneze pajiștile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului și să selecteze tipurile de zone considerate de interes ecologic.

Sfera și abordarea auditului

10

Auditul Curții a acoperit modul în care a fost concepută plata pentru înverzire și primii săi doi ani de implementare (anii de cerere 2015 și 2016), precum și coerența dintre această schemă și celelalte instrumente legate de mediu din cadrul PAC, și anume ecocondiționalitatea și măsurile de mediu aferente dezvoltării rurale.

11

Obiectivul principal al Curții a fost de a evalua dacă înverzirea a reușit să îmbunătățească performanța PAC în materie de mediu și climă, în conformitate cu obiectivul stabilit în legislația UE relevantă. Pentru a putea răspunde la această întrebare de audit principală, Curtea a examinat:

1. logica de intervenție, precum și dacă există stabilite ținte clare și suficient de ambițioase pentru înverzire și dacă suma alocată de la buget acestei politici se justifică în raport cu aceste ținte;
2. beneficiile scontate la nivel de mediu și climă ca urmare a introducerii plății pentru înverzire;
3. gradul de complexitate pe care înverzirea îl adaugă la PAC.

12

Activitatea de audit a Curții a inclus următoarele:

1. analiza unor informații provenite din numeroase surse, inclusiv din legislație, orientări și documente de lucru ale Comisiei, schimburi de corespondență și de informații între Comisie și statele membre, date privind implementarea plății pentru înverzire, precum și literatura critică de specialitate;
2. vizite la direcțiile generale relevante ale Comisiei (DG AGRI, DG CLIMA, DG ENV și JRC) și la sediile unor părți interesate din UE (COPA-COGECA și BirdLife);
3. discuții purtate cu autoritățile din cinci state membre [Grecia, Spania (Castilia și Leon), Franța (Aquitania și Nord – Pas-de-Calais), Țările de Jos și Polonia], în cadrul unui sondaj pe bază de chestionar și în cadrul unor vizite sau al unor videoconferințe;
4. o analiză documentară axată pe riscul dublei finanțări, pentru alte zece state membre: Belgia (Regiunea Valonă), Republica Cehă, Germania (Brandenburg), Irlanda, Italia (Campania), Lituania, Austria, Slovenia, Finlanda și Regatul Unit (Țara Galilor);
5. analiza propriilor rezultate de audit ale Curții obținute în cadrul Declarației de asigurare privind exercițiul 2016, în special în ceea ce privește schimbările produse la nivelul practicilor agricole care pot fi atribuite plății pentru înverzire.

Observații

Înverzirea nu dispune de o logică de intervenție pe deplin dezvoltată și nici de ținte ambițioase și definite în mod clar și nu există o corelație directă între bugetul său și realizarea obiectivelor în materie de mediu și climă ale politicii

Plata pentru înverzire servește la îndeplinirea a două obiective distincte: îmbunătățirea performanței PAC la nivel de mediu și climă și sprijinirea venitului fermierilor

13

Introducerea plății pentru înverzire a reprezentat o încercare de a se aplica principiul conform căruia fermierii ar trebui recompensați pentru bunurile publice de mediu pe care le furnizează. Această abordare nouă este reflectată în obiectivul definit pentru înverzire în legislația UE aplicabilă și este menționată la punctul 2: îmbunătățirea performanței PAC în materie de mediu și climă.

14

Înverzirea mai contribuie și la îndeplinirea unui alt obiectiv, și anume să vină în sprijinul veniturilor fermierilor. Deși această funcție a înverzirii nu este menționată în mod explicit în legislație, ea rezultă în mod implicit din clasificarea acestei plăți pentru înverzire ca plată directă.

Contribuția specifică pe care trebuie să o aducă plata pentru înverzire la îndeplinirea țintelor stabilite la nivelul UE în ceea ce privește solul, clima și biodiversitatea nu este clar definită

15

Principalele probleme legate de mediu și de climă pe care plata pentru înverzire ar trebui să le remedieze, și anume calitatea solului, sechestrarea dioxidului de carbon și biodiversitatea, fac parte din sfera unor strategii mai vaste ale UE (a se vedea caseta 1).

16

Nu este clar modul în care înverzirea ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor mai largi ale UE definite în aceste documente strategice:

1. Comisia nu a pregătit o logică de intervenție completă pentru înverzire și nici nu a stabilit ținte specifice și măsurabile pentru această politică¹⁷. Cu alte cuvinte, nu există niciun plan în care să se specifice ce fel de îmbunătățiri dorește UE să obțină cu ajutorul înverzirii din punctul de vedere al biodiversității, al calității solului și al emisiilor nete de carbon din solurile agricole. Stabilirea unor astfel de ținte specifice este în mod inerent un proces dificil, din cauza multitudinii de factori aflați în joc, dintre care unii sunt externi (adică se află în afara controlului factorilor de decizie de la nivel de politici), iar alții nu sunt înțeleși suficient de bine.
2. Cerința prealabilă stabilirii unor astfel de ținte este de a se dispune atât de o metodă prin care să se poată măsura fenomenele în cauză, cât și de informații cu privire la situația lor de referință. Nu existau însă decât date fragmentare referitor la situația de referință la momentul la care a fost introdusă plata pentru înverzire, de exemplu în ceea ce privește calitatea solurilor agricole, stocul de carbon conținut în pajiștile permanente și situația privind biodiversitatea în cadrul exploatațiilor. În caseta 2 sunt prezentate câteva exemple ce ilustrează astfel de probleme.

Propunerea inițială a Comisiei era mai ambițioasă din punctul de vedere al obiectivelor în materie de mediu, …

17

Înverzirea, în forma în care a fost propusă inițial de Comisie, era o măsură mai ambițioasă și mai focalizată pe mediu, cu cerințe mai stricte și cu mai puține derogări decât practicile actuale legate de înverzire. Figura 3 prezintă o imagine de ansamblu a schimbărilor semnificative care au avut loc între conceptul discutat inițial în evaluarea de impact din 2011²⁴ (un studiu amplu care a analizat diferitele opțiuni alternative de politici pentru reforma PAC pentru perioada 2014-2020), propunerea legislativă a Comisiei și legislația adoptată în final.

18

Rezultatul final al procesului legislativ contrastează cu abordarea inițială a Comisiei, astfel cum a fost aceasta exprimată în următoarea declarație din evaluarea de impact din 2011: „Pentru ca înverzirea să fie eficace, este esențial să nu se adopte o abordare de genul «meniu» cu o listă de măsuri, care lasă statelor membre și/sau fermierilor libertatea de alegere. O astfel de abordare ar dilua foarte mult efectul plății de înverzire, în special în cazul în care plata nu corespunde cu eforturile solicitate din partea fermierilor, ceea ce îi poate determina pe aceștia să aleagă măsurile pe care le îndeplinesc deja sau măsurile cel mai puțin costisitoare, producând astfel beneficii mai reduse pentru mediu. În plus, cu cât opțiunile care pot fi selectate pentru plata pentru înverzire în cadrul pilonului I sunt mai numeroase, cu atât va fi mai complicat să se asigure coerența cu ecocondiționalitatea, în special cu GAEC (riscul unei diversități prea mari de situații de referință de la un stat membru la altul) și, ulterior, cu pilonul II (riscul unei duble finanțări). Prin urmare, este de preferat ca pentru înverzire să se aleagă o abordare bazată pe doar câteva măsuri care aduc beneficii de mediu semnificative”. De fapt, riscurile în legătură cu care Comisia a formulat avertizări în 2011 s-au concretizat în mare parte (a se vedea punctele 24, 36-37, 47-49 și 59-68).

… însă nu demonstra în mod clar ce anume urma să se obțină prin practicile de înverzire propuse

19

După cum s-a menționat la punctul 16, Comisia nu a definit ținte specifice și cuantificate pentru practicile de înverzire propuse. În plus, evaluarea de impact din 2011 nu demonstra decât parțial eficacitatea practicilor respective propuse, axându-se, în primul rând, pe aspectele legate de atenuarea schimbărilor climatice. Astfel:

1. în ceea ce privește menținerea pajiștilor permanente, Comisia a subliniat că sechestrarea carbonului în sol după conversia terenurilor arabile în pajiști permanente este semnificativ mai lentă decât pierderile de carbon rezultate din conversia pajiștilor permanente în terenuri arabile. Pe această bază, Comisia a pledat în favoarea protejării stocului de carbon prin intermediul conservării obligatorii a pajiștilor permanente existente la nivelul exploatațiilor, în loc să se adopte un sistem bazat pe monitorizarea proporțiilor aferente la nivel regional sau național;
2. în legătură cu măsura propusă privind scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole în scop ecologic/privind zonele de interes ecologic, pe lângă discutarea impactului ei preconizat, parțial pozitiv, parțial negativ, din punctul de vedere al atenuării schimbărilor climatice, evaluarea de impact nu oferea o demonstrație clară a eficacității la nivel de mediu a acestei măsuri, în special pentru biodiversitate;
3. ca ultim aspect, evaluarea de impact a prezentat dovezi științifice cu privire la efectele pozitive ale rotației culturilor, în special din punctul de vedere al creșterii materiei organice din sol, inclusiv a carbonului. Cu toate acestea, din considerente practice, Comisia a propus înlocuirea rotației culturilor cu diversificarea culturilor (a se vedea punctul 41).

20

Pe scurt, cei doi colegiuitori ai UE (Parlamentul European și Consiliul) au primit o propunere de reformă semnificativă a plăților directe din cadrul PAC care era însoțită de informații limitate cu privire la rezultatele pe care noile măsuri erau estimate să le producă. Curtea împărtășește opinia exprimată într-un document de analiză a procesului legislativ privind înverzirea²⁵, și anume aceea că „lipsa unei descrieri clare din partea Comisiei, într-o etapă timpurie a procesului, a beneficiilor de mediu pe care urma să le producă înverzirea a făcut dificilă înțelegerea cu claritate de către aceasta și de către alte părți interesate a importanței pe care o aveau diluările succesive ale textului pentru obținerea rezultatelor urmărite”.

21

Modificările ulterioare, majoritatea inițiate de cei doi colegiuitori, nu au fost însoțite de o eventuală justificare de ordin științific care să demonstreze eficacitatea lor din punctul de vedere al mediului, scopul lor principal fiind, în schimb, să reducă din eforturile solicitate din partea fermierilor.

Cu toate acestea, alocarea bugetară pentru înverzire nu s-a schimbat, deoarece era bazată pe o decizie luată la nivel politic și nu pe realizarea obiectivelor în materie de mediu și climă ale politicii

22

Alocarea a 30 % din bugetul total al tuturor plăților directe din cadrul PAC pentru înverzire a reprezentat un element-cheie nu numai pentru cea mai recentă reformă a PAC, ci și pentru cadrul financiar multianual 2014-2020. Procentul respectiv a fost propus inițial de către Comisie în 2011 în acest din urmă cadru mai larg²⁶, fiind ulterior avizat de Consiliul European în 2013²⁷.

23

Această alocare bugetară a rămas la același nivel, și anume la aproximativ 12 miliarde de euro pe an, pe tot parcursul procesului legislativ, în pofida schimbărilor semnificative în conținutul legat de mediu și de climă al politicii, din punctul de vedere al cerințelor sale (care au devenit mai puțin exigente pe parcurs) și al amplorii diverselor derogări (care a crescut). Acest lucru demonstrează că decizia de a aloca 30 % din plățile directe ale PAC pentru înverzire nu reflectă gradul de ambiție al noului instrument în ceea ce privește mediul și clima. Plata pentru înverzire continuă să reprezinte, în esență, o măsură de sprijin pentru venit.

24

Curtea a constatat în special că valoarea plății pentru înverzire (în medie, de 80 de euro pe hectar) nu era bazată pe costurile suportate de fermieri cu punerea în aplicare a practicilor aferente²⁸:

1. acest cost a fost estimat, în medie, la 30 de euro pe hectar în evaluarea de impact din 2011, pe baza cerințelor mai exigente care fuseseră prevăzute inițial pentru înverzire (a se vedea punctul 17);
2. potrivit unui studiu efectuat de JRC²⁹, în care s-a procedat la o modelare a impactului economic al cerințelor actuale privind înverzirea, 71 % din totalitatea fermierilor nu sunt afectați în niciun fel de înverzire și nici nu trebuie să suporte vreun cost legat de implementarea acesteia. Din cei 29 % de fermieri care sunt afectați, peste două treimi trebuie să suporte costuri cu asigurarea conformității ce nu depășesc 25 de euro pe hectar. Peste 40 % din aceștia suportă costuri care sunt mai mici de 10 euro pe hectar. Există însă un procent de 2 % pentru care costurile depășesc 100 de euro pe hectar (aceste cazuri privesc adesea exploatații cu suprafețe restrânse, specializate pe activități cu utilizare intensivă de capital și de forță de muncă, cum ar fi producția de legume);
3. impactul estimat al înverzirii asupra venitului fermierilor (calculat ca diferență dintre veniturile acestora – din vânzarea produselor și din subvenții – și costurile variabile de producție, inclusiv costul cu îngrășămintele, pesticidele, semințele și furajele) este foarte limitat. JRC a estimat, într-un studiu recent³⁰, că introducerea plății pentru înverzire a contribuit de fapt la creșterea veniturilor fermierilor cu aproximativ 1 % (în principal, datorită creșterii minore a prețurilor ca urmare a scăderii limitate a producției). Rezultatele preliminare ale proiectului de raport menționat la punctul 24 litera (b) estimează că impactul înverzirii asupra venitului fermierilor urma să fie de -1 %³¹.

25

Bugetul aferent înverzirii nu are la bază o estimare a valorii economice a beneficiilor preconizate în materie de mediu și climă. Faptele prezentate în continuare oferă unele informații legate de context:

1. o bună practică este fundamentarea politicii, în etapa sa de concepție, pe evaluarea bunurilor publice preconizate. Cea mai importantă încercare de a elabora metodologii de evaluare a ecosistemelor și a biodiversității a avut loc în cadrul proiectului TEEB³²;
2. UE a atribuit anterior o serie de valori anumitor chestiuni specifice de mediu. De exemplu, în evaluarea de impact³³ efectuată pentru Strategia tematică a UE din 2006 pentru protecția solului, costul diminuării materiei organice din sol a fost estimat a fi între 3,4 și 5,6 miliarde de euro pe an (costuri suportate atât la fața locului, cât și la distanță);
3. pe baza unei meta-analize a literaturii științifice, JRC a estimat că valoarea peisajului agricol din UE se situează între 134 de euro și 201 euro pe hectar și că valoarea suprafeței totale a acestuia este cuprinsă între 24,5 și 36,6 miliarde de euro pe an³⁴;
4. transpunerea beneficiilor de mediu în termeni monetari prezintă unele dificultăți importante. Această sarcină se poate dovedi puțin mai ușoară în cazurile în care beneficiile de mediu pot fi corelate în mod direct cu costurile sau veniturile efective (de exemplu, valoarea reducerii poluării cu nitrați a apei poate fi estimată pe baza costului de tratare a apei poluate). Sarcina devine mai dificilă atunci când nu este posibilă o astfel de corelare directă, de exemplu în cazul creșterii sau al conservării biodiversității;
5. totuși, în cazul înverzirii, nu a fost posibil să se realizeze nicio evaluare în termeni economici a beneficiilor de mediu, deoarece, astfel cum s-a menționat la punctul 16, beneficiile de mediu scontate nu fuseseră exprimate ele însele în niveluri-țintă cuantificate.

Este puțin probabil ca plata pentru înverzire, astfel cum este implementată în prezent, să producă beneficii importante pentru mediu și climă

Înverzirea a produs schimbări foarte limitate la nivelul practicilor agricole, …

26

După încheierea primului an de implementare a plății pentru înverzire, Comisia a raportat³⁵ cu privire la realizările inițiale ale politicii din punctul de vedere al terenurilor agricole și al exploatațiilor acoperite. După cum se poate observa în figura 4, în 2015, 24 % din exploatațiile agricole ale UE erau vizate de cel puțin o obligație privind înverzirea. Aceste exploatații formează însă un procent de până la 73 % din suprafața agricolă a UE³⁶. În 2016, ponderea din suprafața agricolă a UE care aparține exploatațiilor vizate de cel puțin o obligație legată de înverzire a crescut la 77 %. Comisia consideră această cifră ca fiind unul dintre principalii indicatori de rezultat referitori la înverzire.

27

În capitolul 7 din Raportul său anual pe 2016³⁷, Curtea a prezentat rezultatele analizei sale efectuate cu privire la efectele plății pentru înverzire asupra utilizării terenurilor (din punctul de vedere al diversificării culturilor și al zonelor de interes ecologic), la un an de la introducerea acestei plăți. Analiza Curții a avut la bază o comparație a practicilor agricole între 2014 și 2015 (ultimul an de dinaintea introducerii plății pentru înverzire și, respectiv, primul an de aplicare a acesteia)³⁸.

28

Figura 5 prezintă rezultatele acestei analize. În ceea ce privește atât diversificarea culturilor, cât și zonele de interes ecologic, Curtea a constatat că majoritatea exploatațiilor cuprinse în eșantionul său (și, în același timp, pentru cea mai mare parte a terenurilor agricole³⁹), introducerea plății pentru înverzire nu a necesitat aducerea unor schimbări la nivelul practicilor agricole, aceasta fie datorită faptului că exploatațiile vizate se aflau deja în conformitate cu cerințele privind înverzirea în 2014, fie datorită faptului că erau scutite de la îndeplinirea cerințelor respective.

29

După cum a menționat în Raportul său anual pe 2016⁴⁰, Curtea a identificat unele „schimbări pozitive la nivelul practicilor agricole în urma introducerii acestei [scheme], în special în ceea ce privește zonele de interes ecologic”. În cazul exploatațiilor pentru care introducerea plății pentru înverzire a dus într-adevăr la schimbări pozitive la nivelul practicilor agricole, Curtea a estimat proporția terenurilor arabile pe care acestea s-au produs. Curtea a constatat că această proporție era în jur de 15 %⁴¹ în cazul diversificării culturilor și de 4 %⁴² în ceea ce privește zonele de interes ecologic. Având în vedere faptul că exploatațiile pe care nu era necesară în niciun fel modificarea practicilor agricole, precum și faptul că terenurile arabile formează în jur de 60 %⁴³ din totalul suprafeței agricole din UE, aceasta înseamnă că doar pentru aproximativ 1 % din aceasta din urmă a fost necesară diversificarea într-o mai mare măsură a culturilor și doar pentru aproximativ 1 % a fost necesară formarea unor noi zone de interes ecologic ca urmare a introducerii plății pentru înverzire.

30

Estimările Curții sunt foarte apropiate de cele obținute de JRC. Pe baza unor tehnici avansate de modelare agroeconomică, cercetătorii din cadrul Comisiei au estimat⁴⁴ că noile cerințe privind înverzirea impuneau realocarea, în total, pentru 4,5 % din suprafața agricolă a UE (adică era necesară schimbarea practicii agricole), inclusiv 1,8 % pentru diversificarea culturilor, 2,4 % pentru zonele de interes ecologic și 1,5 % pentru pajiștile permanente⁴⁵ (a se vedea figura 6).

31

Este important de menționat că atât estimările Curții, cât și cele ale JRC privesc suprafața pe care au avut loc schimbări la nivelul practicilor agricole ca urmare a introducerii plății pentru înverzire. Ele nu se referă la suprafața pentru care aceste schimbări au produs un impact pozitiv. În special, zonele de interes ecologic pot produce beneficii care depășesc cu mult limitele lor fizice (de exemplu, zonele-tampon cu floră sălbatică pot constitui un habitat pentru polenizatori, care se pot ulterior răspândi pe parcelele învecinate).

32

Estimarea conform căreia înverzirea a dus la schimbarea practicilor agricole pe doar circa 5 % din suprafața agricolă a UE contrastează puternic cu principalul indicator de rezultat al Comisiei menționat la punctul 26 (a se vedea, de asemenea, figura 4), care arată că, în 2015, 73 % din suprafața agricolă a UE face obiectul înverzirii (77 % în 2016).

33

Această diferență se poate explica prin ceea ce măsoară indicatorul de rezultat al Comisiei, și anume ponderea din suprafața agricolă a UE care aparține exploatațiilor vizate de cel puțin o obligație legată de înverzire. Astfel, chiar dacă obligația respectivă privește doar o singură parcelă, indiferent de dimensiunea sa, indicatorul Comisiei ia totuși în calcul suprafața întregii exploatații. Cu alte cuvinte, acest indicator măsoară totalitatea terenurilor aparținând exploatațiilor care nu sunt total scutite de la cerințele privind înverzirea (sau care se află pur și simplu în afara sistemului de plăți directe al PAC). Date fiind datele disponibile cu privire la structura exploatațiilor agricole din UE și diferitele praguri de scutire care se aplică în cadrul înverzirii, Comisia ar fi putut estima valoarea acestui indicator înainte să pună în aplicare politica. În forma sa actuală, această cifră prezintă o utilitate limitată în ceea ce privește monitorizarea rezultatelor obținute cu ajutorul înverzirii. Ea nu reflectă, de exemplu, gradul efectiv de răspândire a practicilor de înverzire, în sensul că ea nu s-ar modifica dacă, de exemplu, cerința prevăzută pentru zonele de interes ecologic ar fi mărită de la 5 % la 7 %.

… ceea ce ilustrează efectul de balast (deadweight) semnificativ produs de modul în care a fost concepută politica

34

Amploarea redusă a schimbărilor produse la nivelul practicilor agricole de către înverzire este legată de nivelul semnificativ al efectului de balast⁴⁶ prezent în cadrul acestei plăți.

35

Efectul de balast rezultat din suprapunerea înverzirii cu ecocondiționalitatea este discutat la punctele 59-61. Având în vedere amploarea limitată a suprapunerilor (numai câteva tipuri de zone de interes ecologic sunt posibil afectate) și unii factori de atenuare (cerințele din cadrul ecocondiționalității nu sunt, de regulă, identice cu cerințele din cadrul înverzirii), aceste suprapuneri nu pot explica decât o mică parte a efectului de balast observat.

36

Cea mai mare parte a efectului de balast observat în cazul înverzirii este cauzat de caracterul modest al cerințelor legate de această plată, dat fiind că ele nu fac decât să reflecte, în general, practica agricolă obișnuită. Acesta este în special cazul diversificării culturilor. După cum s-a menționat la punctul 30, JRC a estimat că, înainte de introducerea plății pentru înverzire, numai în jur de 1,8 % din totalul suprafeței agricole a UE nu se afla în conformitate cu cerințele privind diversificarea culturilor.

37

În ceea ce privește zonele de interes ecologic, Curtea a constatat că, în Polonia, diverse practici agricole și elemente caracteristice care existau deja în 2014 ar fi permis depășirea cu 30 % a cerinței impuse de plata pentru înverzire. În ansamblul UE, fermierii vizați de obligația de a aloca 5 % din exploatația lor creării unor zone de interes ecologic au declarat de două ori mai multe zone de interes ecologic decât o cerea legislația⁴⁷.

38

Mai mult, după cum s-a menționat la punctele 4 și 26, numeroase exploatații sunt scutite de la obligația de a îndeplini cerințele privind înverzirea, însă beneficiază totuși de plata pentru înverzire. Potrivit datelor raportate Comisiei de către statele membre, în 2015, 76 % din totalul exploatațiilor din UE, ceea ce înseamnă 27 % din suprafața agricolă totală a UE, nu făceau obiectul niciunei obligații legate de înverzire (a se vedea figura 4). Aceste cifre includ fermieri care nu solicită ajutor financiar pentru terenurile lor în cadrul sistemului de plăți directe al PAC⁴⁸. Dintre beneficiarii plății pentru înverzire, un total de 65 %, care exploatau în scopuri agricole în jur de 16 % din suprafața agricolă a UE declarată pentru plăți directe, erau în totalitate scutiți de la toate obligațiile legate de înverzire.

39

Unele dintre scutiri privesc întregul set de obligații privind înverzirea, în timp ce altele se aplică doar anumitor practici legate de înverzire. Mai mult, după cum se indică în tabelul 1, anumite scutiri vizează exploatațiile care sunt „verzi prin definiție”, cu alte cuvinte sunt considerate a furniza bunuri publice în materie de mediu echivalente cu cele produse de înverzire. Comisia justifică scutirile rămase invocând nevoia de simplificare și diverse considerente legate de raportul costuri-beneficii. Fermierii vizați primesc bani publici sub forma plății pentru înverzire fără să li se solicite să furnizeze în schimb vreun bun public aferent.

Tabelul 1

Diferite argumente invocate pentru scutirile de la obligațiile legate de înverzire

Practica de înverzire vizată	Justificarea scutirii
	„verde prin definiție”	simplificare/raport costuri-beneficii/altele
toate	exploatații agricole care practică agricultură ecologică	exploatații din cadrul schemei pentru micii fermieri exploatații doar cu culturi permanente
diversificarea culturilor	exploatații cu o proporție semnificativă de pășune	exploatații cu o suprafață de terenuri arabile sub 10 hectare
zone de interes ecologic	exploatații cu o proporție semnificativă de pășune exploatații cu constrângeri naturale în țările cu o pondere semnificativă de suprafață împădurită	exploatații cu o suprafață de terenuri arabile sub 15 hectare

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza documentelor Comisiei Europene.

Diversificarea culturilor este mai puțin benefică pentru sol decât rotația culturilor

40

Practica de diversificare a culturilor din cadrul plății pentru înverzire a înlocuit una dintre bunele condiții agricole și de mediu facultative, și anume cea privind rotația culturilor, care fusese în vigoare până în 2014. Există diferențe importante între cele două practici. Prin rotația culturilor, fermierii își schimbă culturile cultivate pe fiecare parcelă de la un an la altul. Acest lucru limitează epuizarea nutrienților din sol și răspândirea agenților patogeni. În pofida cerinței de a se cultiva cel puțin două culturi într-o exploatație într-un an dat, diversificarea culturilor nu garantează o schimbare similară a culturilor pe terenuri în timp.

41

În evaluarea de impact din 2011, Comisia a recunoscut că „este posibil ca diversificarea culturilor să nu poată produce beneficiile complete la nivel de mediu pe care le poate genera rotația culturilor”, dar a constatat că ea este mai adecvată în raport cu natura anuală a plăților directe. Existau, de asemenea, preocupări legate de dificultatea sporită de a verifica respectarea cerințelor privind rotația culturilor, în special pentru parcelele care suferă schimbări la nivel de formă și/sau proprietar.

42

De asemenea, Comisia a recunoscut că impunerea unei cerințe de a se crește culturi de plante leguminoase în cadrul diversificării culturilor ar putea să sporească beneficiile legate de mediu și climă ale măsurii. Această idee nu a fost însă preluată în propunerea Comisiei din cauza incertitudinii legate de compatibilitatea unei astfel de cerințe cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)⁴⁹. În cele din urmă, culturile de plante leguminoase au fost încorporate în plata pentru înverzire sub forma unuia dintre tipurile de zone de interes ecologic (culturi fixatoare de azot).

Efectul protejării pajiștilor asupra emisiilor nete provenite din terenurile agricole ar putea fi sporite printr-o mai bună direcționare a practicii respective

43

După cum se poate observa din figura 7, ponderea pajiștilor permanente în UE, în prezent de aproximativ 30 %, nu s-a schimbat mult în decursul ultimilor zece ani. Cu toate acestea, creșterea – cu 1,5 puncte procentuale – între ponderea de referință aplicabilă în perioada 2007-2014 (bazată în principal pe date din 2005) și ponderea anuală din 2016 disimulează o pierdere de peste 3 milioane de hectare de pajiști permanente declarate, ceea ce reprezintă o scădere de 7,2 %.

44

Ponderea pajiștilor permanente a crescut în principal datorită faptului că scăderea la nivelul suprafeței de pajiști permanente declarate – numărătorul raportului – a fost mai lentă decât descreșterea numitorului raportului, și anume suprafața totală a terenurilor agricole declarate. Aceasta din urmă a scăzut cu 11,7 % (o pierdere de peste 19 milioane de hectare). În plus, definiția actuală a pajiștilor permanente este mai largă decât cea din trecut, în sensul că include și terenurile pentru pășunat pe care iarba și alte plante erbacee nu sunt predominante. Cifrele pentru ansamblul UE reprezintă o medie a variațiilor semnificative dintre statele membre (a se vedea anexa I).

45

Desemnarea unora dintre pajiștile permanente ca fiind sensibile din punctul de vedere al mediului oferă o nouă protecție, la nivel de parcelă, a pajiștilor împotriva conversiei lor. Această nouă formă de protecție este însă limitată în ceea ce privește sfera de acoperire: pajiștile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului acoperă aproximativ 16 % din totalul pajiștilor permanente din UE (cu variații semnificative de la un stat membru la altul).

46

În plus, după cum se arată în anexa II, în jur de 96 % din pajiștile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului sunt situate în situri Natura 2000, care acoperă doar 18 % din suprafața totală a pajiștilor permanente din UE. Având în vedere că siturile Natura 2000 au fost delimitate pe baza unor criterii legate de biodiversitate, această concentrare a pajiștilor permanente sensibile din punctul de vedere al mediului în siturile respective este un lucru pozitiv pentru biodiversitate. Cu toate acestea, din punctul de vedere al menținerii stocului de carbon – obiectivul principal declarat al practicii de înverzire privind menținerea pajiștilor permanente –, protecția pajiștilor permanente împotriva conversiei lor sau împotriva aratului ar trebui să fie axată pe parcelele cu un conținut ridicat de carbon deja acumulat în sol, dintre care multe sunt probabil situate în afara siturilor Natura 2000. Până în prezent, doar șase state membre au decis să desemneze pajiști permanente sensibile din punctul de vedere al mediului și în afara siturilor Natura 2000⁵⁰.

Predominanța zonelor de interes ecologic productive și cerințele de gestiune insuficiente sunt de natură să diminueze beneficiile potențiale ale înverzirii pentru biodiversitate

47

După cum s-a menționat la punctul 9, una dintre deciziile pe care statele membre trebuie să le ia cu privire la punerea în aplicare a înverzirii constă în selectarea tipurilor de zone de interes ecologic. Acestea pot fi selectate dintr-o listă de 19 tipuri diferite, dintre care cinci sunt compatibile cu producția agricolă (a se vedea figura 8). Toate cele 28 de state membre au inclus în selecția lor și zone de interes ecologic productive.

48

Indicatorii de realizare ai înverzirii în legătură cu care statele membre au efectuat raportări (sintetizați în anexa III) arată o predominanță a zonelor de interes ecologic „productive” (în principal culturi fixatoare de azot și culturi secundare) în cadrul exploatațiilor agricole. În 2015, ponderea lor din totalul zonelor de interes ecologic declarate de fermieri era de 54 %, crescând la 58 % în anul următor. Culturile fixatoare de azot sunt cel mai comun tip de zonă de interes ecologic productivă, urmat de culturile secundare.

49

În două studii din 2016⁵¹ se indică faptul că cele două tipuri principale de zone de interes ecologic productive – culturi secundare și culturi fixatoare de azot – nu oferă niciun beneficiu semnificativ în materie de biodiversitate, însă ele pot contribui la îmbunătățirea calității apei și a solului, inclusiv prin creșterea nivelurilor de carbon organic din sol pe terenurile arabile⁵².

50

Cerințele suplimentare privind practicile specifice de gestionare, cum ar fi restricțiile privind utilizarea de îngrășăminte și de pesticide sau perioadele minime în care trebuie să existe acoperire vegetală pe terenuri, joacă un rol important în stabilirea impactului pe care îl au diversele zone de interes ecologic asupra biodiversității. Dintre cele cinci state membre examinate de Curte, doar Țările de Jos introduseseră cerințe pentru practicile de gestiune (limitarea utilizării de produse fitosanitare pentru culturile secundare) care depășeau cadrul minim solicitat de normele UE. De asemenea, raportul recent al Comisiei privind zonele de interes ecologic⁵³ concluzionează că doar câteva state membre au selectat opțiuni menite să crească eficacitatea din punctul de vedere al mediului a obligației privind zonele de interes ecologic. Comisia a abordat această problemă în recenta sa modificare⁵⁴ a legislației secundare, prin care a introdus o interdicție privind utilizarea de pesticide pe zonele de interes ecologic productive. Același act de modificare a introdus totodată un număr de măsuri de simplificare (a se vedea punctul 66).

Statele membre exploatează flexibilitatea oferită de normele privind înverzirea mai degrabă în scopul de a reduce sarcina care le revine atât lor, cât și fermierilor decât în scopul de a maximiza beneficiile preconizate în materie de mediu și climă

51

Statele membre beneficiază de o marjă semnificativă de manevră în punerea în aplicare a plății pentru înverzire, în special în ceea ce privește alegerea zonelor de interes ecologic și desemnarea pajiștilor permanente sensibile din punctul de vedere al mediului⁵⁵.

52

În cazul celor cinci state membre examinate de Curte, raționamentul principal care a stat la baza deciziilor luate a fost acela de a limita sarcina impusă fermierilor și autorităților. În general, statele membre au acordat prioritate tipurilor de zone de interes ecologic care reprezentau deja o trăsătură comună a practicilor lor agricole obișnuite. Dificultățile tehnice legate de verificarea anumitor zone de interes ecologic și de dezvoltarea unor sisteme informatice pentru anumite tipuri de zone de interes ecologic au jucat și ele un rol în acest sens (a se vedea punctul 67 și caseta 5). Maximizarea beneficiilor pentru mediu și climă ale înverzirii era plasată pe un loc secundar ca importanță.

53

Dintre cele cinci state membre, doar două (Țările de Jos și Polonia) au dispus efectuarea unor studii sau au solicitat opinii din partea unor experți în materie pentru a analiza impactul asupra mediului și a climei al diferitor opțiuni de punere în aplicare a înverzirii. În aceste două state membre, autoritățile au decis să nu dea curs anumitor recomandări esențiale, preferând opțiuni care necesită mai puțin efort din partea fermierilor (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2

Utilizarea selectivă de către statele membre a recomandărilor științifice pentru punerea în aplicare a înverzirii

Tipul de zonă de interes ecologic	recomandat de experți în vederea obținerii de beneficii în materie de biodiversitate?	selectat de autoritățile statului membru	Autoritățile statului membru au urmat recomandarea experților?
Țările de Jos
margini de câmp	√	√	√
pârloagă	×	×	√
terenuri cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție	×	√	×
culturi fixatoare de azot	×	√	×
culturi secundare	×	√	×
Polonia
zone-tampon (fâșii de protecție)	√	√	√
rigole	×	√	×
terenuri cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție	×	√	×

Sursa: rezultatele de audit ale Curții.

54

Comisia supraveghează modul în care statele membre pun în aplicare plata pentru înverzire. Această activitate de supraveghere este descrisă la punctul 69. Cu toate acestea, astfel cum se arată în caseta 3, Comisia dispune de puteri foarte limitate pentru a determina statele membre să adopte o abordare mai focalizată asupra mediului în modul în care implementează plata de înverzire.

Înverzirea a avut un impact limitat asupra măsurilor legate de mediu din cadrul pilonului II

55

Unul dintre efectele pozitive care ar fi putut fi așteptate în urma introducerii plății pentru înverzire era redirecționarea cheltuielilor din domeniul dezvoltării rurale către acțiuni mai ambițioase legate de climă și de mediu. Curtea nu a identificat niciun element care să indice că s-ar fi concretizat o astfel de schimbare pozitivă.

56

În cele cinci state membre acoperite de audit, Curtea a comparat tipurile actuale de operațiuni (diferitele pachete de angajamente la care fermierii pot subscrie) din cadrul măsurii de agromediu și climă cu tipurile corespondente de operațiuni din perioada de programare anterioară (2007-2013). Curtea a evaluat apoi, pe această bază, dacă statele membre au ridicat nivelul de referință pentru măsura de agromediu și climă și dacă o astfel de modificare ar putea fi atribuită plății de înverzire introduse.

57

Per ansamblu, analiza Curții a arătat o continuitate puternică a operațiunilor în cadrul măsurii de agromediu și climă. Angajamentele propuse în prezent fermierilor sunt cel mai adesea identice cu cele aplicabile în cursul perioadei 2007-2013. Curtea a constatat că nivelul de referință pentru aproape toate tipurile de operațiuni analizate nu fusese ridicat pentru perioada 2014-2020 (cel puțin, nu în ceea ce privește vreun aspect legat de înverzire). Și nici nu a fost nevoie de acest lucru deoarece, în majoritatea cazurilor, nivelul de referință din perioada precedentă depășise deja cerințele aferente înverzirii. În alte cazuri, angajamentele în cauză nu aveau nimic în comun cu practicile din cadrul înverzirii.

Înverzirea sporește complexitatea politicii agricole comune

Înverzirea se suprapune cu alte instrumente legate de mediu din cadrul PAC, însă Comisia și statele membre veghează la atenuarea riscurile conexe de efect de balast și de dublă finanțare

58

Modelul piramidal al celor trei instrumente „verzi” din cadrul PAC, discutat la punctul 7 și ilustrat în figura 1, este o reprezentare idealizată a principiului conform căruia înverzirea ar trebui să depășească cerințele legate de ecocondiționalitate și să formeze nivelul de referință⁵⁶ pentru măsurile de dezvoltare rurală. În realitate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna și există suprapuneri semnificative între înverzire și celelalte două niveluri ale piramidei, astfel cum este reprezentat grafic în figura 9.

Suprapunerile între înverzire și ecocondiționalitate sunt frecvente, însă riscul de efect de balast este atenuat de diferențele prevăzute în cerințele detaliate

59

Suprapunerile între înverzire și ecocondiționalitate privesc anumite elemente caracteristice sau practici care sunt protejate sau impuse în baza GAEC sau în baza cerințelor legale în materie de gestionare și care pot fi declarate în mod concomitent ca asigurând îndeplinirea cerinței legate de zonele de interes ecologic. Principalele tipuri de zone de interes ecologic vizate includ culturile secundare, zonele-tampon și diverse tipuri de elemente de peisaj. După cum se arată în figura 10, Curtea a constatat astfel de suprapuneri în patru dintre cele cinci state membre selectate.

60

Aceste suprapuneri generează un efect de balast, care, în majoritatea cazurilor, este atenuat de diferențele existente între cerințele privind înverzirea și cele privind ecocondiționalitatea (de exemplu, pentru culturile secundare, înverzirea impune culturi intercalate de cel puțin două specii de plante, în timp ce, conform GEAC 4 sau conform cerinței legale în materie de gestionare 1 (SMR 1), este suficient, de regulă, să se cultive o singură specie).

61

În general, statele membre examinate nu au instituit restricții, proceduri sau verificări suplimentare prin care să se evite sau să se limiteze efectul de balast care poate apărea în cadrul plății pentru înverzire din cauza suprapunerilor cu cerințele privind ecocondiționalitatea. Curtea a identificat o singură excepție de la această situație, și anume în Țările de Jos, unde culturile secundare impuse în baza SMR 1 nu pot fi declarate ca zone de interes ecologic.

Suprapunerile dintre înverzire și dezvoltarea rurală (pilonul II al PAC) sunt, în general, bine gestionate de statele membre

62

Pot apărea suprapuneri între înverzire și măsurile de mediu din cadrul dezvoltării rurale, cum ar fi măsura de agromediu și climă⁵⁷, atunci când fermierii își asumă angajamente în cadrul pilonului II care sunt similare ca natură cu cerințele standard ale înverzirii. Astfel de suprapuneri sunt posibile deoarece legislația UE nu impune în niciun fel ca obligațiile în materie de înverzire să fie incluse în nivelul de referință relevant din cadrul dezvoltării rurale⁵⁸. Normele UE⁵⁹ prevăd, în schimb, obligația ca statele membre să prevină orice eventuală dublă finanțare a practicilor legate de înverzire, prin reducerea, în cazurile în care este necesar, a sumelor plătite fermierilor în cadrul dezvoltării rurale. Comisia a publicat orientări detaliate în atenția statelor membre privind modalitățile de prevenire a situațiilor de dublă finanțare (a se vedea, de asemenea, punctul 68).

63

În cele 15 state membre acoperite de audit (dintre care pentru cinci state membre s-au efectuat vizite de audit și videoconferințe și pentru zece, s-a realizat o examinare documentară focalizată – a se vedea punctul 12), Curtea a examinat diverse tipuri de operațiuni (adică diferite pachete de angajamente) din cadrul măsurii de agromediu și climă. Curtea a constatat că în jur de o treime din tipurile de operațiuni cuprinse în eșantionul Curții includeau angajamente care se suprapuneau cu cerințele privind înverzirea. Curtea a observat totodată că statele membre aveau, în general, cunoștință de aceste suprapuneri și că au conceput o serie de proceduri specifice, în unele cazuri destul de complexe, pentru a exclude riscul dublei finanțări.

64

În caseta 4 sunt furnizate câteva exemple de suprapuneri tipice între angajamentele din cadrul măsurii de agromediu și climă și practicile legate de înverzire, precum și exemple de diverse metode utilizate de statele membre pentru a se evita dubla finanțare.

Complexitatea normelor privind înverzirea aduce cu sine o serie de provocări în materie de implementare, la care Comisia a reușit să răspundă parțial

65

O critică adusă de fermieri cu privire la plata de înverzire vizează complexitatea normelor care o reglementează. În răspunsurile pe care le-a furnizat cu ocazia unei consultări publice cu privire la experiența primului an de implementare a plății pentru înverzire, COPA-COGECA – o organizație ce reprezintă fermierii la nivelul UE – a calificat normele de implementare a tuturor practicilor din cadrul înverzirii ca fiind complicate, nu numai din punctul de vedere al îndeplinirii lor, cât și din cel al înțelegerii lor.

66

În documentul său intitulat Review of Greening after one year (Examinarea plății pentru înverzire după trecerea unui an)⁶⁰, Comisia a propus simplificarea și armonizarea anumitor cerințe privind înverzirea, acolo unde acest lucru este fezabil și fără a se limita beneficiile urmărite în materie de mediu. Documentul enumera mai multe îmbunătățiri posibile, cum ar fi comasarea anumitor tipuri asemănătoare de zone de interes ecologic (de exemplu, zone-tampon și margini de câmpuri), relaxarea anumitor constrângeri privind practicile de gestionare și termenele-limită și creșterea toleranțelor în ceea ce privește dimensiunea și localizarea elementelor de peisaj. Comisia a inclus aceste măsuri de simplificare în recentul său act de modificare⁶¹ a legislației secundare. Același regulament de modificare a introdus și interdicția de a se utiliza pesticide pe zonele de interes ecologic productive (a se vedea punctul 50).

67

Implementarea plății pentru înverzire nu a fost o sarcină ușoară pentru statele membre. În primul rând, ea a necesitat un efort financiar și organizatoric considerabil. Sistemele informatice existente au trebuit să fie adaptate, în special Sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS)⁶² în statele membre care au optat pentru tipuri de zone de interes ecologic cu caracter permanent (mai exact, toate elementele de peisaj – cu excepția marginilor de câmpuri –, dar și terase, hectare de zone agroforestiere, zone cu arbori din specii forestiere cu ciclu scurt de producție și zone împădurite). Caseta 5 prezintă un exemplu de caz în care sarcina administrativă antrenată de crearea stratului aferent zonelor de interes ecologic poate influența opțiunile alese de statele membre în materie de tipuri de astfel de zone.

68

În plus, anumite state membre considerau că unele norme privind înverzirea creau confuzie. Ele au adresat Comisiei mai multe întrebări cu privire la diverse aspecte legate de implementarea plății pentru înverzire. Comisia a făcut publice aceste întrebări, împreună cu răspunsurile aferente, pe o platformă web specială, care putea fi accesată de toate statele membre. Caseta 6 oferă un exemplu de probleme ridicate. Aceeași platformă a fost utilizată pentru a disemina alte forme de îndrumări în materie de înverzire, cum ar fi concluzii ale reuniunilor grupurilor de experți și documente de orientare ce sintetizau cele mai importante aspecte legate de implementare. Autoritățile relevante din cele cinci state membre acoperite de audit s-au arătat, în general, satisfăcute de calitatea și caracterul oportun al îndrumărilor primite din partea Comisiei.

69

Comisia are responsabilitatea de a supraveghea modul în care statele membre implementează plata pentru înverzire. O parte importantă a acestei responsabilități constă în verificarea cu regularitate a diverselor notificări pe care statele membre trebuie să le transmită cu privire la opțiunile lor de implementare a plății pentru înverzire și la realizările obținute în materie de înverzire la nivel de exploatații. Curtea a constatat că serviciile Comisiei s-au achitat de aceste sarcini în mod adecvat. În special, Comisia identifică în mod sistematic diverse probleme legate de transmiterea cu întârziere a informațiilor⁶³ sau de aplicarea incorectă a normelor UE și urmărește eventuala lor soluționare de către statele membre în cauză. Cu toate acestea, după cum se arată la punctul 54 și în caseta 3, Comisia nu poate obliga statele membre să favorizeze acele opțiuni de implementare a înverzirii care prezintă beneficii mai mari pentru mediu și climă.

Practicile în materie de înverzire se aseamănă cu GAEC, însă ele presupun sancțiuni posibile mai mari în caz de neconformitate

70

Înainte de introducerea înverzirii, singura legătură între plățile directe din cadrul PAC și obiectivele UE în materie de mediu și climă era ecocondiționalitatea. La fel ca înverzirea, ecocondiționalitatea este obligatorie pentru fermierii care beneficiază de plăți directe în cadrul PAC. Diferența constă în faptul că nu există nicio compensație pentru îndeplinirea obligațiilor legate de ecocondiționalitate. Nerespectarea acestor obligații poate duce la sancțiuni care reduc cuantumul total al plăților directe acordate beneficiarului (de regulă, cu 1 % până la 5 %). În cadrul înverzirii, fermierul primește o plată specifică în schimbul adoptării unor practici obligatorii. Reducerile determinate de situațiile de neconformitate sunt, în general, proporționale cu suprafața care face obiectul neconformității, calculată ca procent din suprafața totală a exploatației vizată de obligațiile în materie de înverzire, și pot fi de până la 100 % din plată⁶⁴. Începând cu anul de cerere 2017, pe lângă aceste reduceri, se vor aplica sancțiuni administrative, în acele cazuri în care reducerea inițială depășește 3 %. Aceste sancțiuni vor fi limitate la 20 % din plata pentru înverzire vărsată fermierului pentru anul de cerere 2017 și la 25 % începând cu anul de cerere 2018.

71

În practică, plata pentru înverzire funcționează destul de asemănător cu ecocondiționalitatea⁶⁵. Plata pentru înverzire este prezentată ca o formă de remunerare a fermierilor pentru furnizarea de bunuri publice în materie de mediu și climă. Această plată poate fi însă privită și ca un mecanism de sancționare a neîndeplinirii unui anumit set de condiții de bază legate de mediu și climă (similare cu GAEC) ce sunt asociate unei scheme de sprijin pentru venit. Singura diferență semnificativă față de ecocondiționalitate este aceea că, în cazul înverzirii, sancțiunile aplicate pentru încălcări grave ar fi, de regulă, mai mari.

Concluzii și recomandări

72

Întrebarea principală de audit la care Curtea a urmărit să răspundă în prezentul raport este aceea dacă înverzirea are capacitatea de a spori performanța în materie de mediu și climă a PAC, în conformitate cu obiectivul stabilit în legislația UE.

73

Per ansamblu, Curtea concluzionează că este puțin probabil ca înverzirea, astfel cum este implementată în prezent, să îmbunătățească în mod semnificativ performanța în materie de mediu și climă a PAC.

74

Pentru a putea răspunde la această întrebare de audit principală, Curtea a examinat:

1. logica de intervenție, precum și dacă există stabilite ținte clare și suficient de ambițioase pentru înverzire și dacă suma alocată de la buget acestei politici se justifică în raport cu aceste ținte (a se vedea punctele 13-25);
2. beneficiile scontate la nivel de mediu și climă ca urmare a introducerii plății pentru înverzire (a se vedea punctele 26-57);
3. gradul de complexitate pe care înverzirea îl adaugă la PAC (a se vedea punctele 58-71).

75

Plata pentru înverzire servește la îndeplinirea a două obiective distincte. Pe de o parte, aceasta are rolul de a îmbunătăți performanța PAC la nivel de mediu și climă și, de cealaltă parte, ea rămâne, prin natura sa de plată directă în cadrul PAC, un instrument de sprijinire a veniturilor fermierilor. Doar primul dintre aceste obiective este specificat în mod explicit în legislație (a se vedea punctele 13 și 14).

76

Plata pentru înverzire nu dispune de o logică de intervenție pe deplin dezvoltată. Comisia nu a stabilit ținte specifice și nici nu a specificat în alt mod ce anume ar trebui să genereze înverzirea în materie de mediu și climă. Orice eventuală evaluare a eficacității politicii va fi în plus subminată de cunoștințele fragmentare cu privire la situațiile de referință, în special în ceea ce privește biodiversitatea și calitatea solului, inclusiv în ceea ce privește conținutul de carbon organic din sol (a se vedea punctele 15 și 16).

77

Propunerea inițială a Comisiei privind înverzirea era mai ambițioasă din punctul de vedere al mediului. Diluarea ulterioară a conținutului privind mediul din cadrul politicii nu a antrenat modificarea nivelului de finanțare propus. Acesta fusese stabilit, încă de la început, la 30 % din cuantumul alocat plăților directe din cadrul PAC. În medie, subvențiile pentru înverzire depășesc în mod semnificativ costul suportat de fermieri pentru îndeplinirea cerințelor legate de această plată (inclusiv costurile rezultate din pierderile de venituri). Aceasta se explică prin faptul că bugetul alocat înverzirii a fost fixat fără să se asigure o corelare cu nivelul de ambiție ecologică al politicii. Înverzirea rămâne, în esență, o schemă de sprijin pentru venit (a se vedea punctele 17-25).

78

Este foarte puțin probabil ca înverzirea să producă beneficii semnificative pentru mediu și climă, în principal din cauza efectului de balast important care afectează politica. Acest efect de balast rezultă în primul rând din faptul că cerințele privind înverzirea nu sunt, în general, exigente și corespund, în cea mai mare parte, unor practici agricole obișnuite. Mai mult, ca urmare a scutirilor extinse, majoritatea fermierilor (65 %) pot beneficia de plata pentru înverzire fără să se afle efectiv sub incidența obligațiilor legate de înverzire. Prin urmare, înverzirea produce schimbări pozitive la nivelul practicilor agricole doar pentru o proporție foarte limitată din suprafața agricolă a UE. Conform estimărilor Curții, fermierii au creat noi zone de interes ecologic și și-au diversificat în măsură mai mare culturile doar pentru circa 3,5 % din terenurile arabile, ceea ce înseamnă în jur de 2 % din suprafața agricolă totală a UE. În plus, conform unui studiu realizat de JRC, noile cerințe legate de pajiștile permanente din cadrul înverzirii au produs schimbări la nivelul practicilor agricole pentru doar 1,5 % din suprafața agricolă a UE. În ansamblu, aproximativ 5 % din terenurile exploatate în scop agricol din UE au fost realocate ca urmare a înverzirii (a se vedea punctele 26-39).

79

De asemenea, Curtea a constatat că anumite limitări la nivelul concepției au redus din eficacitatea celor trei practici în materie de înverzire. Diversificarea culturilor nu a reușit să genereze beneficiile complete în materie de mediu pe care le produce rotația culturilor. Desemnarea pajiștilor permanente sensibile din punctul de vedere al mediului s-a bazat în principal pe criterii legate de biodiversitate și nu s-a axat în mod suficient pe pajiștile permanente bogate în dioxid de carbon din afara rețelei Natura 2000. Nu în ultimul rând, predominanța tipurilor productive de zone de interes ecologic, combinată cu lipsa unor cerințe pertinente în materie de gestiune, a subminat impactul pozitiv al acestor zone asupra biodiversității (a se vedea punctele 40-50).

80

Statele membre beneficiază de o marjă semnificativă de manevră în punerea în aplicare a plății pentru înverzire, în special în ceea ce privește selecția tipurilor de zone de interes ecologic și desemnarea pajiștilor permanente sensibile din punctul de vedere al mediului. Curtea a constatat, în general, că ele nu fac uz de această marjă de manevră pentru a maximiza beneficiile în materie de mediu și climă ale politicii. Statele membre nu urmăresc să identifice nevoi specifice legate de mediu și climă și să răspundă la acestea prin intermediul practicilor de înverzire, ci se străduiesc mai degrabă să pună în aplicare plata pentru înverzire în așa fel încât să mențină la un nivel cât mai mic posibil sarcina ce le revine atât lor, cât și fermierilor. Puterea de care dispune Comisia pentru a determina statele membre să opteze pentru acele modalități de implementare a plății pentru înverzire care oferă beneficii mai mari pentru mediu este una limitată (a se vedea punctele 51-54).

81

Înverzirea a avut un impact restrâns asupra nivelului de referință al măsurilor de mediu din cadrul pilonului II, în principal deoarece, deja dinainte de introducerea plății pentru înverzire, angajamentele propuse fermierilor în cadrul acestor măsuri depășeau cerințele în materie de înverzire (a se vedea punctele 55-57).

82

Înverzirea adaugă o complexitate semnificativă politicii agricole comune, care nu se justifică în raport cu rezultatele ei preconizate (a se vedea punctele 78-81). Această complexitate rezultă nu în ultimul rând din modul în care înverzirea se suprapune cu celelalte instrumente de mediu din cadrul PAC (ecocondiționalitatea și măsurile de mediu din cadrul pilonului II), dându-se naștere la riscul efectului de balast și la riscul dublei finanțări. Anumite decizii și acțiuni întreprinse de statele membre și de către Comisie atenuează aceste riscuri. Modificarea recentă a legislației secundare în materie a răspuns anumitor preocupări pe care fermierii și statele membre le au cu privire la complexitatea politicii. De asemenea, Curtea a constatat că supravegherea asigurată de Comisie cu privire la modul în care statele membre implementează înverzirea a fost adecvată (a se vedea punctele 58-69).

83

Înverzirea se aseamănă cu GAEC prin faptul că și ea este, în esență, un ansamblu de condiții de bază legate de mediu, aplicabile sprijinului pentru venit. Înverzirea se deosebește însă de GAEC prin faptul că sancțiunile care pot fi aplicate în caz de neconformitate sunt mai mari (a se vedea punctele 70 și 71).

Recomandarea 1

În perspectiva următoarei reforme a PAC, Comisia ar trebui să elaboreze o logică de intervenție completă pentru acțiunile UE în materie de mediu și climă care sunt legate de agricultură, inclusiv să stabilească ținte specifice bazate pe o înțelegere științifică fundamentată pe date actualizate cu privire la fenomenele în cauză.

1. Ca parte a logicii de intervenție, Comisia ar trebui să definească nevoile, resursele, procesele, efectele, rezultatele, impacturile și factorii externi relevanți.
2. Comisia ar trebui să definească ținte specifice pentru contribuția PAC la obiectivele UE în materie de mediu și climă.
3. Pentru a putea concepe o politică eficace, a cărei punere în aplicare să poată fi ulterior monitorizată și evaluată, Comisia ar trebui să elaboreze modele și seturi de date referitoare la biodiversitate, la condițiile solului (inclusiv conținutul de carbon din sol) și la alte aspecte relevante legate de mediu și de climă.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2019.

Recomandarea 2

Ca activitate pregătitoare în vederea elaborării propunerii sale pentru următoarea reformă a PAC, Comisia ar trebui să examineze și să facă bilanțul punerii în aplicare a actualei PAC. La elaborarea acestei propuneri, Comisia ar trebui să se ghideze după următoarele principii:

1. fermierii nu ar trebui să beneficieze de plăți în cadrul PAC decât dacă îndeplinesc un ansamblu de norme de bază legate de mediu:
   1. aceste norme ar trebui să acopere aspecte ce fac obiectul actualelor GAEC și al cerințelor generalizate privind înverzirea (ambele seturi de cerințe fiind astfel concepute încât să depășească cadrul minim al legislației din domeniul mediului). Acest lucru ar simplifica sistemul de plăți directe ale PAC prin faptul că se vor putea evita astfel distincții artificiale și confuze între instrumente care sunt în esență similare;
   2. sancțiunile care sunt aplicate în cazul nerespectării acestor norme combinate ar trebui să fie stabilite la un nivel suficient de mare pentru a acționa ca factor disuasiv;
   3. pentru a se evita dubla finanțare, toate aceste norme de bază ar trebui încorporate pe deplin în cerințele de referință cu privire la mediu care sunt utilizate pentru orice acțiune programată în domeniul agriculturii;
2. nevoile specifice de la nivel local referitoare la mediu și climă pot fi abordate în mod adecvat prin acțiuni programate mai consolidate în domeniul agriculturii care sunt bazate pe:
   1. realizarea unor ținte în materie de performanță;
   2. și pe o finanțare al cărei cuantum reflectă estimările privind costurile medii suportate și pierderile de venituri antrenate de acțiuni și practici care depășesc nivelul de referință în materie de mediu;
3. atunci când li se prezintă diverse opțiuni pentru implementarea PAC, statele membre ar trebui să fie obligate să demonstreze, înainte de a proceda la implementare, că opțiunile pe care le-au selectat sunt eficace și eficiente din punctul de vedere al capacității lor de a duce la îndeplinirea obiectivelor politicii.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2019.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Phil WYNN OWEN, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 15 noiembrie 2017.

Glosar și acronime

Dezvoltare rurală: una dintre politicile UE, cunoscută, de regulă, sub denumirea de „pilonul II al PAC”, care abordează nevoile de ordin economic, ecologic și social din zonele rurale ale UE. Plățile efectuate în cadrul dezvoltării rurale provin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și sunt cofinanțate de statele membre.

DG AGRI: Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene.

DG CLIMA: Direcția Generală Politici Climatice din cadrul Comisiei Europene.

DG ENV: Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene.

Ecocondiționalitate: sistem care condiționează majoritatea plăților din cadrul PAC de respectarea unui ansamblu de norme de bază care asigură bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) ale terenurilor, precum și a anumitor obligații cunoscute sub denumirea de cerințe legale în materie de gestionare (SMR). Acestea din urmă sunt definite în legislația UE respectivă din domeniul mediului, al schimbărilor climatice, al sănătății publice, al sănătății animalelor și a plantelor și al bunăstării animalelor.

Efect de balast (efectul deadweight): situația în care o activitate sau un proiect subvenționat(ă) ar fi fost integral sau parțial realizat(ă) chiar și fără să fi beneficiat de sprijinul financiar public acordat.

Exploatație: o fermă, mai exact totalitatea terenurilor și a animalelor, aflată pe teritoriul unuia și aceluiași stat membru, gestionată de un fermier unic (care poate fi persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice) și utilizată pentru activități agricole.

GAEC: bune condiții agricole și de mediu. Termen colectiv care desemnează un ansamblu de norme de bază ce se aplică în cadrul ecocondiționalității și care definește bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor.

JRC: Centrul Comun de Cercetare, unul dintre serviciile Comisiei Europene.

Natura 2000: cea mai amplă rețea ecologică coerentă de arii speciale de conservare din lume, care acoperă 18 % din suprafața totală a mediului terestru al UE, precum și importante zone marine.

PAC: politica agricolă comună. Ansamblul de acte legislative și de practici adoptate de Uniunea Europeană pentru a asigura o politică comună și unitară în domeniul agriculturii. Primele măsuri din cadrul PAC au fost introduse în 1962. De atunci, această politică a fost adaptată și dezvoltată și a trecut printr-o serie de reforme.

Pilonul I al PAC: parte a politicii agricole comune care cuprinde plățile directe către fermieri și măsurile de piață.

Pilonul II al PAC: parte a politicii agricole comune care cuprinde măsurile de dezvoltare rurală.

Plăți directe: ajutor direct acordat fermierilor pentru a le garanta acestora o „plasă de siguranță”. Ele sunt în principal sub formă de sprijin pentru venitul de bază, nelegat de producție. Aceste plăți contribuie la stabilizarea veniturilor obținute de fermieri din vânzările de pe piețe, care sunt volatile. Plățile directe provin din Fondul european de garantare agricolă, cunoscut ca „pilonul 1” al PAC.

PPSM: pajiști permanente sensibile din punctul de vedere al mediului. Parcele reprezentând pajiști permanente, în principal cele situate în cadrul siturilor Natura 2000, care sunt desemnate ca atare de statele membre ca urmare a importanței lor pentru biodiversitate, în special pentru speciile și habitatele protejate de pe aceste pajiști. În cadrul înverzirii, pe aceste parcele este interzis aratul și ele nu pot fi nici convertite în terenuri cu o altă destinație.

SMR: cerințe legale în materie de gestionare (Statutory Management Requirements). Termen colectiv care desemnează un ansamblu de obligații definite în legislația respectivă a UE din domeniul mediului, al schimbărilor climatice, al sănătății publice, al sănătății plantelor și a animalelor și al bunăstării animalelor și care se aplică în cadrul ecocondiționalității.

UE: Uniunea Europeană.

ZIE: zone de interes ecologic. Terenuri care fac parte din exploatații agricole și care sunt destinate unor practici specifice sau care prezintă particularități benefice pentru mediu. În cadrul înverzirii, fermierii trebuie, în general, să respecte obligația ca cel puțin 5 % din terenul arabil al exploatației lor să constituie zonă de interes ecologic.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curț ii de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanț ei sau a conformităț ii, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest raport a fost adoptat de Camera de audit I – condusă de domnul Phil Wynn Owen, membru al Curț ii de Conturi Europene – cameră specializată pe domeniile aferente utilizării sustenabile a resurselor naturale. Auditul a fost condus de domnul Samo Jereb, membru al Curț ii de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Jerneja Vrabic, atașat în cadrul cabinetului; Robert Markus, manager principal; Michal Machowski, coordonator. Din echipa de audit au făcut parte și Aris Konstantinidis, Paivi Piki, Carlos Sanchez Rivero, Dainora Venckeviciene și Krzysztof Zalega.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	ISBN 978-92-872-8718-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/158929	QJ-AB-17-021-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-8712-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/858131	QJ-AB-17-021-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2017

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAțI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: http://europa.eu/contact

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: http://europa.eu/contact

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: http://europa.eu

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/web/general-publications/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea http://europa.eu/contact).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.