Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare

Sinteză

I

Inundațiile pot provoca vătămări și pierderi de vieți omenești, costuri economice considerabile, precum și daune la nivelul mediului și al patrimoniului cultural. Inundațiile grave au devenit din ce în ce mai frecvente în Europa. În ultimii ani, numărul viiturilor rapide cu o amploare medie spre mare a crescut de cel puțin două ori față de cel înregistrat la sfârșitul anilor '80. Schimbările climatice reprezintă un factor agravant, determinând modificări în ceea ce privește regimul precipitațiilor și tiparele meteorologice, creșterea nivelului mării și, în consecință, inundații mai frecvente și mai grave. Mai multe fenomene, cum ar fi eroziunea costieră, furtunile pe mare, fluxurile și vânturile care împing mareele înspre țărm, sporesc riscul de inundații în zonele costiere.

II

Ca răspuns la creșterea incidenței inundațiilor, UE a adoptat în 2007 Directiva privind inundațiile. În acest context, Curtea a urmărit să stabilească dacă acțiunile întreprinse în temeiul Directivei privind inundațiile în materie de prevenire, de protecție și de pregătire în caz de inundații s-au bazat pe o analiză temeinică și dacă abordarea adoptată era susceptibilă să fie eficace.

III

Curtea a constatat că, în ansamblu, Directiva privind inundațiile a avut efecte pozitive, dar că punerea în aplicare a acțiunilor privind inundațiile prezintă deficiențe din punctul de vedere al alocării fondurilor. Toate statele membre au demarat punerea în aplicare a planurilor lor de gestionare a riscului de inundații, însă sunt necesare îmbunătățiri. Curtea a observat că subzistă provocări viitoare majore în ceea ce privește integrarea într-o măsură mult mai mare a schimbărilor climatice, a asigurărilor împotriva inundațiilor și a aspectului privind amenajarea teritoriului în gestionarea riscului de inundații.

IV

Curtea a constatat că Directiva privind inundațiile a îmbunătățit coordonarea dintre Comisie și statele membre, în special prin rolul de supraveghere și de monitorizare al Comisiei și prin grupul de lucru constituit, în mod specific, ca forum pentru facilitarea coordonării și a schimbului de cunoștințe și de bune practici. Statele membre în care Curtea a efectuat vizite de audit recunosc rolul pozitiv pe care Directiva privind inundațiile l-a avut în ceea ce privește standardizarea evaluării și a gestionării riscului de inundații. Directiva s-a sprijinit totodată pe activitatea existentă, în special pe cooperarea de lungă durată între statele membre, și a impus statelor membre să desfășoare activități de sensibilizare în rândul anumitor cetățeni cu privire la inundații.

V

Sursele de finanțare prevăzute în planurile de gestionare a riscului de inundații au fost identificate și garantate doar parțial, iar finanțarea pentru investiții transfrontaliere era limitată. În plus, procedurile de clasificare, prin care aceste resurse limitate au fost distribuite, prezentau, în general, deficiențe și nu au asigurat o alocare a fondurilor în concordanță cu prioritățile stabilite.

VI

În ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor privind inundațiile, majoritatea statelor membre au recurs la o analiză cost-beneficiu în vederea asigurării unei utilizări optime a resurselor, însă Curtea a detectat unele deficiențe în legătură cu modul în care a fost utilizată această analiză. S-a acordat atenție asigurării conformității proiectelor cu Directiva-cadru privind apa, însă unele state membre trebuie să depună eforturi suplimentare în acest sens. Infrastructura verde reprezintă un mijloc eficient din punctul de vedere al costurilor de a atenua riscul de inundații, însă, pentru două treimi din numărul statelor membre vizitate, planurile acestora nu puneau accentul pe infrastructura verde.

VII

În ceea ce privește provocările pentru viitor, Curtea a constatat că statele membre vizitate nu erau în măsură să ia în calcul impactul schimbărilor climatice asupra amplorii, a frecvenței și a localizării inundațiilor. În general, statele membre utilizau date istorice, care prezintă riscul de a nu reflecta condițiile meteorologice viitoare sau posibilele schimbări în frecvența și intensitatea inundațiilor. În ceea ce privește măsurile nestructurale de protecție împotriva inundațiilor, Curtea a constatat că, în cazul statelor membre care optaseră pentru asigurări private împotriva inundațiilor, acoperirea a rămas scăzută. Au fost adoptate anumite reglementări privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului pentru a atenua riscul de inundații, însă erau necesare mai multe acțiuni din partea statelor membre pentru a le îmbunătăți.

VIII

Pe baza acestor constatări, Curtea recomandă Comisiei următoarele:

• să verifice că statele membre îmbunătățesc modul în care se asigură răspunderea în acest domeniu, stabilind obiective cuantificabile și delimitate în timp pentru acțiunile privind inundațiile în cadrul planurilor de gestionare a riscului de inundații;
• să evalueze și să raporteze dacă statele membre identifică surse de finanțare pentru a acoperi nevoile care decurg din planurile de gestionare a riscului de inundații și dacă stabilesc un calendar adecvat și să solicite statelor membre să aibă în vedere posibilitatea ca acestea să efectueze împreună investiții transfrontaliere în măsuri de protecție împotriva inundațiilor în cadrul bazinelor hidrografice internaționale;
• să cofinanțeze numai măsurile de protecție împotriva inundațiilor pentru care proiectele sunt prioritizate pe baza unor criterii obiective și relevante, cum ar fi o analiză cost-beneficiu de o calitate adecvată și, acolo unde este cazul, pe baza unui criteriu care să ia în considerare impactul transfrontalier al proiectelor;
• să se asigure de conformitatea cu Directiva-cadru privind apa a tuturor infrastructurilor noi privind inundațiile care sunt propuse în planurile de gestionare a riscului de inundații ale statelor membre și să verifice, ori de câte ori se solicită cofinanțare din partea UE, că statele membre au analizat fezabilitatea punerii în aplicare a unor măsuri verzi complementare semnificative;
• să se asigure că planurile de gestionare a riscului de inundații includ măsuri de consolidare a cunoștințelor și de îmbunătățire a modelării impactului produs de schimbările climatice asupra inundațiilor. Atunci când va proceda la revizuirea documentelor necesare pentru cel de al doilea ciclu, Comisia ar trebui să verifice dacă statele membre au asigurat o mai bună integrare a efectelor schimbărilor climatice în măsurile de protecție, de prevenire și de pregătire în caz de inundații și să verifice dacă statele membre au planificat acțiuni de sensibilizare a populației cu privire la beneficiile asigurării împotriva riscului de inundații și acțiuni de sporire a gradului de acoperire, de exemplu, prin cooperarea între sectorul asigurărilor de stat și cel al asigurărilor private împotriva inundațiilor;
• să verifice dacă statele membre au evaluat în cadrul planurilor lor de gestionare a riscului de inundații măsura în care reglementările naționale privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului sunt aliniate la Directiva privind inundațiile și să furnizeze statelor membre exemple de bune practici, precum și orientări.

Introducere

De ce sunt importante inundațiile?

01

Inundațiile pot cauza vătămări, pierderi de vieți omenești, costuri economice considerabile, daune la nivelul mediului și al patrimoniului cultural, precum și relocarea populației. De exemplu, în mai puțin de două săptămâni, în mai și iunie 2016, inundațiile au provocat moartea a cel puțin 18 persoane și au cauzat pierderi de peste 3,7 miliarde de euro în nouă state membre¹. În mai și iunie 2013, în urma unor evenimente similare produse în șapte state membre, cel puțin 26 de persoane și-au pierdut viața și s-au înregistrat pierderi de peste 13 miliarde de euro².

02

Costul economic al evenimentelor hidrologice la nivelul UE a fost de aproximativ 166 de miliarde de euro în perioada 1980-2017. Această cifră reprezintă aproximativ o treime din pierderile generate de evenimente asociate schimbărilor climatice³. În cadrul unui scenariu de statu-quo⁴, se estimează că valoarea daunelor provocate de inundații în întreaga UE ca urmare a efectului combinat al schimbărilor climatice și economice va crește de la 7 miliarde de euro pe an în perioada de control 1981-2010 la 20 de miliarde de euro pe an până în 2020, la 46 de miliarde de euro pe an până în 2050 și la 98 de miliarde de euro pe an până în 2080⁵.

03

Începând cu 1985, inundațiile au devenit mai frecvente în Europa. În ultimii ani, tendințele arată că numărul viiturilor rapide cu o amploare medie spre mare a crescut de cel puțin două ori⁶ față de cel înregistrat la sfârșitul anilor '80⁷.

Importanța schimbărilor climatice

04

Pe măsură ce schimbările climatice se accentuează, UE se confruntă cu ploi mai însemnate cantitativ, cu furtuni mai puternice și cu o creștere a nivelului mării. Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM)⁸, consecințele inundațiilor fluviale, pluviale și ale celor produse în zonele costiere în Europa se vor agrava în ansamblu ca urmare a creșterii, atât la nivel local, cât și regional, a intensității și a frecvenței inundațiilor.

05

Tendințele climatice observate și previziunile climatice pentru viitor indică variații semnificative de la o regiune la alta în Europa în ceea ce privește precipitațiile. Previziunile indică o creștere a cantității de precipitații anuale în nordul Europei. Precipitațiile din timpul iernii ar putea crește cu peste 25 % în ultimii 20 de ani ai acestui secol în unele părți ale Europei (a se vedea figura 1).

06

Atunci când sistemul de drenaj al unui râu nu are capacitatea suficientă pentru a face față volumului de apă generat de precipitații, au loc inundații fluviale. În cazul fluviilor mari, cum ar fi Dunărea, Rinul sau Elba, inundațiile se pot produce la mult timp după ce au avut loc precipitațiile și pot dura chiar și câteva luni⁹.

07

În schimb, pe coasta mediteraneeană a UE, cantitatea de precipitații anuală totală ar putea scădea cu peste 50 %¹⁰ în ultimii 20 de ani ai acestui secol. Perioadele mai lungi și mai frecvente lipsite de precipitații ar putea avea efecte negative asupra ocupării terenurilor, conducând la eroziune și intensificând scurgerile de suprafață în timpul furtunilor¹¹.

08

În toată Europa, este probabil ca precipitațiile să devină mai intense¹². Precipitațiile extrem de localizate și foarte intense pot duce la viituri rapide. Acestea pot provoca pierderi de vieți omenești și distrugeri la scară largă¹², în special în orașele fără sisteme de drenaj adecvate. Viiturile rapide sunt tot mai frecvente, în special în zona mediteraneeană și în zonele de munte¹³. Viiturile rapide sunt mai dificil de prognozat, deoarece ele sunt rezultatul unei dinamici meteorologice specifice, generată de condițiile locale, cum ar fi topografia, vânturile și distanța față de mare. Sunt necesare activități de cercetare specifice pentru a îmbunătăți capacitatea de prognozare a unor astfel de evenimente (a se vedea caseta 1).

09

Mai multe fenomene, precum eroziunea costieră, furtunile pe mare, fluxurile și vânturile care împing mareele înspre țărm, sporesc riscul de inundații în zonele costiere ale UE. Creșterea nivelului mării produsă de schimbările climatice exacerbează acest risc (a se vedea caseta 2).

10

Nivelul mării nu va crește uniform în ansamblul UE, însă, până la sfârșitul secolului, marea majoritate a liniilor de țărm ar putea înregistra o creștere a nivelului mării de peste 30 cm în comparație cu perioada 1986-2005, în condițiile scenariului IPCC privind creșterea temperaturii globale cu 1,8°C¹⁷ (a se vedea figura 2). Pe baza scenariului cu emisii ridicate (o creștere a temperaturii cu 3,7°C până la sfârșitul secolului, comparativ cu perioada 1986-2005¹⁸), creșterea nivelului mării s-ar putea situa între 45 și 82 cm.

11

Se estimează ca această creștere preconizată a nivelului mării și modificările privind frecvența și intensitatea undelor de furtună vor provoca daune semnificative în zonele costiere din toată Europa²⁰. În aceste zone cu o densitate mare de locuitori există o concentrație semnificativă de bunuri. O astfel de combinație între riscuri climatice și o utilizare extensivă a anumitor zone sporește amploarea pierderilor potențiale și adaugă un nivel suplimentar de complexitate în modelarea riscurilor și a incertitudinii prețurilor²¹.

12

Evenimentele climatice mai frecvente, mai intense și de durată mai mare, de toate tipurile, vor exacerba, la rândul lor, toate aspectele menționate anterior²². Topirea ghețarilor este susceptibilă să slăbească principalii curenți marini, inclusiv Curentul Golfului, și curenții de vânt, inclusiv Curentul Jet, între America și Europa²³. Aceste schimbări ar putea modifica tiparele meteorologice din Europa, de exemplu prin prelungirea perioadelor de furtună, de precipitații sau de secetă.

13

Tabelul 1 prezentat în continuare sintetizează fenomenele descrise la punctele 5-12 și impactul acestora asupra diferitelor tipuri de inundații.

Tabelul 1

Imagine de ansamblu asupra fenomenelor legate de schimbările climatice și a impactului acestora asupra inundațiilor

	Impactul asupra intensității …
Fenomen asociat schimbărilor climatice	inundațiilor fluviale	inundațiilor pluviale	inundațiilor în zonele costiere
Mai multe precipitații anuale în unele părți ale Europei, precipitații mai abundente	⇧	⇧
Mai puține precipitații anuale în alte părți, dar scurgeri de suprafață mai însemnate și precipitații mai abundente	⇩	⇧
Creșterea nivelului mării	⇧ (estuare)		⇧
Fenomene meteorologice extreme de toate tipurile mai frecvente, mai intense și de durată mai mare	⇧	⇧	⇧

Cum acționează UE în acest context?

Ce soluții există în materie de prevenire, de protecție și de pregătire în caz de inundații?

14

Ca răspuns la inundațiile grave din Europa Centrală și din sudul Franței din 2002, UE a adoptat Directiva privind inundațiile²⁴ din 2007 pentru a coordona acțiunile de prevenire, de protecție și de pregătire în caz de inundații atât în fiecare stat membru, cât și între statele membre, la nivel de bazin hidrografic. Inundațiile sunt cel mai bine gestionate la nivel de bazin hidrografic, unde există o serie de măsuri care limitează scurgerile, încetinesc debitul râurilor, permit extinderea inundațiilor pe terenuri naturale și agricole, protejează bunurile vulnerabile (a se vedea măsurile la nivel de bazin hidrografic din figura 3) și care nu agravează inundațiile în aval, în conformitate cu Directiva privind inundațiile (o abordare menită să prevină inundațiile în aval este prezentată în figura 4).

15

Infrastructura verde și infrastructura gri, descrise în continuare, pot fi utilizate în combinație, pentru a remedia probleme legate de inundații la scara bazinelor hidrografice, astfel cum este ilustrat și în figurile 3 și 4:

• Soluțiile tradiționale de protecție împotriva inundațiilor includ baraje, diguri, canale și instalații și alte bariere de apărare împotriva undelor de furtună²⁵. Cel mai des construite din beton, aceste tehnici sunt denumite infrastructură gri.
• Luncile inundabile, zonele umede sau remeandrarea cursurilor de apă pot reduce impactul inundațiilor. Astfel de soluții constituie așa-numita infrastructură verde. Conform articolului 7 din Directiva privind inundațiile, planurile de gestionare a riscului de inundații trebuie să ia în considerare zonele care au potențialul de a reține apa de inundații, cum ar fi albiile majore cu retenție naturală.

16

Pe lângă infrastructura structurală gri și infrastructura verde (a se vedea anexa I), există și alte soluții care pot reduce gradul de expunere a populației și a bunurilor la inundații. Acestea includ amenajarea teritoriului²⁶, activități de sensibilizare²⁷ și asigurările. Ele sunt denumite măsuri nestructurale.

Rolul Comisiei Europene și al statelor membre

17

În cadrul Comisiei, Direcția Generală Mediu are rolul de coordonare și de supraveghere în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a Directivei privind inundațiile. De asemenea, ea are competența de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile de neconformitate din partea statelor membre. Alte direcții generale ale Comisiei intervin de asemenea în punerea în aplicare a acțiunilor privind inundațiile, în special Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală și Direcția Generală Politică Regională și Urbană, pe baza responsabilităților lor în cadrul gestiunii partajate a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI²⁸) (a se vedea punctul 21).

18

Comisia intenționează să finalizeze evaluarea legislației din domeniul apei în 2019, pentru a orienta viitoarele evoluții ale politicii UE în domeniul apei, inclusiv gestionarea riscului de inundații.

19

Statele membre sunt responsabile de punerea în aplicare efectivă a Directivei privind inundațiile, în vederea gestionării riscului de inundații. În acest scop, statele membre au desemnat autorități competente la nivel de district hidrografic. Directiva prevede că statele membre au obligația de a evalua riscul de inundații pentru toate terenurile neacoperite în mod normal cu apă, de a determina amploarea inundațiilor din trecut și a posibilelor inundații viitoare, de a cartografia bunurile și populațiile vulnerabile și de a lua măsuri de atenuare a riscului de inundații (a se vedea caseta 3).

20

De asemenea, directiva prevede obligația statelor membre de a-și coordona practicile de gestionare a riscului de inundații în bazinele hidrografice transfrontaliere și de a evita măsurile care ar spori riscul de inundații în țările învecinate. Primul ciclu de punere în aplicare a planurilor de gestionare a riscului de inundații în temeiul directivei acoperă perioada 2016-2021; cel de al doilea ciclu acoperă perioada 2022-2027.

21

Pentru programele aferente fondurilor ESI, în cadrul gestiunii partajate, statele membre elaborează documente de programare, pe care Comisia le evaluează și le aprobă ulterior. Statele membre concep, pun în aplicare și monitorizează măsurile incluse în programe. Aceste programe pot cofinanța acțiuni privind inundațiile incluse în planurile de gestionare a riscului de inundații.

Fondurile disponibile în cadrul UE

22

Cheltuielile legate de gestionarea riscului de inundații sunt finanțate atât din bugetele statelor membre, cât și din bugetul UE. Datele privind cheltuielile asociate inundațiilor nu sunt colectate și raportate în mod sistematic nici în statele membre, nici la nivelul Comisiei Europene.

23

În urma unui sondaj³⁰ desfășurat în rândul statelor membre referitor la cheltuielile legate de inundații, Comisia a estimat că cele 17 state membre care aveau informații disponibile au cheltuit, în total, din surse naționale și din surse ale UE, 2,5 miliarde de euro pe an³¹, aceasta fiind media pe o perioadă de patru ani până în 2015.

24

Sumele alocate în cadrul FEDR, al Fondului de coeziune și al FEADR pentru inundații nu pot fi cuantificate. Cheltuielile din FEDR și din Fondul de coeziune în perioada 2014-2020 vizând adaptarea la schimbările climatice și prevenirea și gestionarea riscurilor legate de climă, care acoperă inundațiile, precum și eroziunea, incendiile, furtunile și seceta, s-au ridicat la aproximativ 6,3 miliarde de euro³², adică o medie anuală de aproximativ 0,9 miliarde de euro. Doar o parte necunoscută din această sumă este legată efectiv de inundații. Nu sunt disponibile estimări fiabile ale sumelor privind inundațiile în cadrul FEADR.

Sfera și abordarea auditului

25

Curtea a urmărit să stabilească dacă acțiunile întreprinse în materie de prevenire, de protecție și de pregătire în caz de inundații în temeiul Directivei privind inundațiile s-au bazat pe un cadru solid și dacă abordarea adoptată era susceptibilă să fie eficace.

26

Mai precis, Curtea a analizat dacă Directiva privind inundațiile a avut efecte generale pozitive în stabilirea unui cadru pentru acțiunile privind inundațiile, dacă statele membre au gestionat în mod corespunzător resursele financiare utilizate, dacă acestea au pus în aplicare în mod corespunzător planurile lor de gestionare a riscului de inundații și dacă au luat în considerare în mod adecvat unele dintre viitoarele provocări majore.

27

Curtea a stabilit o serie de criterii de audit pe baza documentelor de politică ale UE, a legislației în materie, a orientărilor relevante ale Comisiei, a unor studii și a altor publicații, pe baza întrevederilor avute cu autorități ale statelor membre³³, precum și pe baza unei misiuni-pilot pe care Curtea a efectuat-o în Țările de Jos în septembrie 2017. De asemenea, Curtea a analizat literatura de specialitate existentă și a consultat experți din domeniul schimbărilor climatice și al asigurărilor împotriva inundațiilor.

28

În perioada octombrie-decembrie 2017, Curtea a efectuat vizite de audit în anumite bazine hidrografice selectate în următoarele opt state membre: Slovenia, Italia, Spania, Portugalia, România, Bulgaria, Austria și Republica Cehă³⁴. Pentru aceste bazine hidrografice³⁵, Curtea a efectuat, de asemenea, controale la fața locului la 31 de proiecte cofinanțate legate de inundații³⁶, pentru a evalua conformitatea acestora cu Directiva privind inundațiile și cu planurile de gestionare a riscului de inundații.

29

De asemenea, Curtea a verificat dacă Comisia³⁷ se asigurase de punerea în aplicare adecvată a Directivei privind inundațiile și a acțiunilor întreprinse cu privire la inundații în alte domenii de politică.

30

Având în vedere că cheltuielile din cadrul planurilor de gestionare a riscului de inundații pentru perioada 2016-2021 se află încă într-o fază incipientă, prezentul raport este axat pe cheltuielile planificate și incluse în aceste planuri și în programele aferente fondurilor ESI. Prin urmare, raportul nu evaluează eficacitatea globală a măsurilor planificate pentru primul ciclu al Directivei privind inundațiile.

31

Curtea a exclus din sfera activității sale acțiunile în situații de urgență și acțiunile de recuperare, deoarece acest domeniu a făcut deja obiectul unui audit al Curții³⁸ și, în orice caz, aceste tipuri de acțiuni nu intră sub incidența Directivei privind inundațiile.

Observații

Directiva privind inundațiile a avut, în ansamblu, efecte pozitive …

32

Această secțiune evaluează dacă Directiva privind inundațiile a reușit să instituie un cadru care, pe baza evoluțiilor existente în statele membre și implicând toate părțile interesate relevante, a contribuit la îmbunătățirea evaluării și a gestionării riscurilor de inundații.

Directiva a îmbunătățit coordonarea dintre Comisie și statele membre

33

Comisia a revizuit evaluările preliminare ale riscului de inundații, precum și hărțile de hazard și hărțile de risc de inundații transmise de statele membre³⁹. Planurile de gestionare a riscului de inundații sunt încă în curs de revizuire. Această activitate a Comisiei este menită să contribuie la raportul care trebuie prezentat Parlamentului European și Consiliului până în decembrie 2018 cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind inundațiile, raport care va ține cont, de asemenea, de schimbările climatice.

34

Comisia a verificat⁴⁰ modul în care statele membre au transpus Directiva privind inundațiile. Conform situației din iulie 2018, Comisia închisese toate procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor referitoare la transpunere; rămăseseră însă deschise două cazuri, care se refereau la depunerea cu întârziere a planurilor de gestionare a riscului de inundații de către Grecia și Spania.

35

Punerea în aplicare a Directivei privind inundațiile trebuie să fie coordonată cu Directiva-cadru privind apa. Comisia asigură această coordonare în principal printr-o strategie comună de punere în aplicare care sprijină cele două directive și, în mod specific, prin intermediul unui grup de lucru privind inundațiile, cunoscut sub numele de „Grupul de lucru F”, care servește drept cadru pentru schimbul de experiență între statele membre.

36

Curtea a constatat că Grupul de lucru F este un forum de succes, prin intermediul căruia este facilitată colaborarea dintre Comisie și statele membre⁴¹.

37

Directiva privind inundațiile prevedea ca responsabilitățile privind planificarea și evaluarea riscurilor să fie lăsate la latitudinea statelor membre. Per ansamblu, Curtea a constatat că autoritățile responsabile din statele membre au asigurat o distribuție clară a rolurilor și a responsabilităților între diferitele organisme implicate la nivel național, regional și local.

Directiva privind inundațiile a dus la obținerea unor progrese în ceea ce privește evaluarea riscurilor de inundații

38

Un efect-cheie al Directivei privind inundațiile a fost standardizarea definiției riscului de inundații. Riscul de inundații înseamnă combinația dintre probabilitatea apariției unei inundații și impactul acesteia asupra populației, a mediului, a patrimoniului cultural și a activității economice. Toate statele membre vizitate au adoptat această abordare pentru a determina riscul de inundații.

39

Toate statele membre vizitate au respectat abordarea în cinci pași (a se vedea figura 5) prevăzută de Directiva privind inundațiile pentru procesele lor de evaluare și de gestionare.

40

Hărțile de hazard indică amploarea inundațiilor pentru scenarii cu diferite probabilități. Toate statele membre vizitate au utilizat cele trei scenarii de probabilitate prevăzute de Directiva privind inundațiile: probabilitate mică, probabilitate medie și probabilitate mare. Directiva privind inundațiile prevede, de asemenea, ca, pentru fiecare scenariu de probabilitate menționat, hărțile de hazard să prezinte, pe lângă dimensiunea inundațiilor, adâncimea apelor (a se vedea un exemplu în anexa II) și, dacă este cazul, viteza de curgere. Acești parametri sunt esențiali atunci când se evaluează potențialele daune materiale și umane care pot fi provocate de inundații, în special în cazul viiturilor rapide. Statele membre au elaborat hărțile utilizând modele complexe, calibrate pe baza unor măsurători de teren (a se vedea, de asemenea, punctele 63-67).

Directiva privind inundațiile s-a sprijinit pe activitatea anterioară, inclusiv pe cooperarea de lungă durată dintre statele membre

41

Pentru a evita duplicarea eforturilor, Directiva privind inundațiile permite statelor membre să utilizeze documentele existente în materie de planificare și de evaluare a riscurilor. Italia și Portugalia, de exemplu, au utilizat documente existente în loc să efectueze o nouă evaluare preliminară a riscului de inundații, ceea ce a asigurat o continuitate a practicilor.

42

Directiva privind inundațiile obligă autoritățile responsabile să țină seama de aspectele transfrontaliere în fiecare etapă a procesului de planificare și de evaluare a riscurilor (a se vedea caseta 4).

43

Acțiunile transfrontaliere privind inundațiile se bazează pe cooperarea de lungă durată existentă între statele membre și a constat în principal în schimb de informații în cadrul reuniunilor bilaterale, în comunicarea de prognoze hidrologice și în armonizarea standardelor tehnice. Statele membre vizitate nu au elaborat încă planuri internaționale de gestionare a riscului de inundații la nivelul districtelor hidrografice internaționale, astfel cum recomandă Directiva privind inundațiile⁴².

Statele membre au întreprins activități de sensibilizare a cetățenilor cu privire la inundații …

44

Informarea și consultarea publicului sporesc gradul de sensibilizare a cetățenilor cu privire la riscurile de inundații. Directiva privind inundațiile prevede obligația statelor membre de a face publice evaluarea preliminară a riscului de inundații, hărțile de hazard și hărțile de risc de inundații, precum și planurile de gestionare a riscului de inundații. Curtea a constatat că toate statele membre au îndeplinit această cerință prin publicarea online a acestor informații.

45

Țările de Jos și Portugalia au analizat chiar și nivelul de sensibilizare cu privire la riscul de inundații, ceea ce a reprezentat o bună practică. Ele au constatat însă că acest nivel de sensibilizare continua să se situeze la un nivel scăzut.

… dar au existat deficiențe în alocarea finanțării

46

În cadrul acestei secțiuni, Curtea analizează procedurile utilizate de statele membre pentru a aloca fondurile în scopul gestionării riscului de inundații.

Obiectivele planurilor de gestionare a riscului de inundații nu sunt, în general, cuantificate sau delimitate în timp

47

Conform principiilor bunei gestiuni financiare, obiectivele de politică trebuie astfel formulate încât să fie precise, măsurabile, realizabile, pertinente și delimitate în timp. Articolul 7 din Directiva privind inundațiile prevede că statele membre au obligația de a stabili obiective adecvate pentru gestionarea riscului de inundații și de a include măsuri de realizare a acestor obiective în cadrul planurilor lor de gestionare a riscului de inundații.

48

În Austria, obiectivele erau delimitate în timp, iar autoritățile utilizau șapte categorii pentru a urmări progresul măsurilor. În Țările de Jos, Curtea a identificat obiective cuantificate în cazul programului Room for the River (a se vedea punctul 67).

49

Cu toate acestea, în celelalte șapte state membre vizitate, obiectivele de politică din cadrul planurilor de gestionare a riscului de inundații erau, în ansamblu, prea generale. De exemplu, planul pentru Alpii Orientali din Italia nu a adaptat obiectivele Directivei privind inundațiile la bazinul hidrografic respectiv, modul de formulare a acestora rămânând la un nivel general: să se reducă impactul negativ al inundațiilor asupra i) sănătății umane, ii) a mediului, iii) a patrimoniului cultural și iv) asupra activității economice. Acest plan nu a stabilit obiective cuantificabile, cu ținte delimitate în timp. În 2015, Comisia a realizat o constatare similară în urma evaluării proiectelor de planuri de gestionare a riscului de inundații.

Fondurile identificate și garantate pentru acțiunile planificate în domeniul inundațiilor erau insuficiente și finanțarea pentru investiții transfrontaliere era limitată

50

Planurile de gestionare a riscului de inundații ar trebui să identifice surse de finanțare pentru acțiunile privind inundațiile, iar autoritățile statelor membre ar trebui să asigure finanțarea necesară. Curtea a evaluat în ce măsură planurile de gestionare a riscului de inundații identificaseră fondurile naționale și fondurile UE disponibile efectiv pentru acțiuni privind inundațiile, inclusiv pentru investiții transfrontaliere.

Surse de finanțare identificate și garantate doar parțial

51

Planurile de gestionare a riscului de inundații pentru șase dintre cele nouă state membre vizitate nu identificaseră în mod clar sursa și cuantumul fondurilor necesare pentru finanțarea lor (a se vedea caseta 5). Evaluarea Comisiei la care se face referire la punctul 49 arată că doar o mică parte a proiectelor de planuri revizuite conțineau informații clare cu privire la bugetul disponibil.

52

Planurile de gestionare a riscului de inundații nu sunt programe de finanțare. O sumă care figurează într-un plan nu este neapărat disponibilă. Autoritățile responsabile de bazinele hidrografice și de gestionarea planurilor aferente nu au, în general, nicio putere în materie de finanțare. Planurile sunt finanțate de mai multe autorități, care iau decizii în conformitate cu propriile proceduri. Această situație sporește incertitudinea finanțării acțiunilor privind inundațiile. De exemplu, în districtul hidrografic al Alpilor Orientali din Italia, Curtea a estimat că există un deficit de peste 1,1 miliarde de euro, adică de 80 %, între cheltuielile planificate și finanțarea disponibilă.

53

Cu toate acestea, Curtea a identificat dovezi care atestă că s-au depus eforturi pentru a se garanta finanțare pentru acțiuni privind inundațiile. Fondul Delta din Țările de Jos a alocat aproximativ 7 miliarde de euro pentru investiții privind inundațiile până în 2030 și și-a identificat nevoile financiare până în 2050. Slovenia a identificat în mod clar sursele de finanțare pentru aproximativ 75 % din cei 540 de milioane de euro necesari pentru perioada 2017-2021.

Fondurile UE au contribuit la finanțarea unora dintre planurile de gestionare a riscului de inundații

54

În patru dintre statele membre vizitate, fondurile UE constituiau o parte semnificativă din finanțare (a se vedea caseta 6).

55

În Spania, autoritățile responsabile de bazinele hidrografice pe care Curtea le-a vizitat aveau un acces inegal la finanțarea din partea UE: măsurile de protecție împotriva inundațiilor dintr-unul dintre bazinele hidrografice nu erau eligibile pentru cofinanțare din partea FEDR, nefiind asigurată nici finanțare națională⁴⁴. Această situație a dus la o insuficiență a resurselor bugetare în cazul a două proiecte pe care Curtea le-a vizitat. În schimb, în celălalt bazin hidrografic, programul operațional din cadrul FEDR a finanțat 15 % din planul de gestionare a riscului de inundații.

56

România a alocat 44 % din bugetul aferent obiectivului specific al axei prioritare „Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor” din cadrul programului operațional „Infrastructură Mare” (a se vedea caseta 6) unui proiect privind protecția zonei costiere, pentru refacerea a 13 km de plajă la Marea Neagră. Acest proiect va aduce beneficii piețelor locale din sectorul imobiliar și din cel al turismului. Aceasta înseamnă că restul fondurilor UE, în valoare de 239 de milioane de euro, rămase disponibile în cadrul acestui program operațional, ar putea acoperi costurile a aproximativ două treimi din proiectele identificate ca având o prioritate ridicată în domeniul prevenirii inundațiilor și al protecției împotriva acestora.

Cheltuielile pentru investiții transfrontaliere privind inundațiile au fost limitate

57

Proiectele transfrontaliere au constat în principal în schimburi de informații (a se vedea punctele 20, 42 și 43). Finanțarea disponibilă pentru infrastructuri în domeniul inundațiilor de natură să aibă un impact internațional era limitată. Cu toate acestea, Curtea a identificat exemple pozitive, precum cel descris în caseta 7.

Procedurile de clasificare a proiectelor ar trebui să fie mai strâns legate de prioritățile din planurile de gestionare a riscului de inundații

58

Directiva privind inundațiile prevede că planurile de gestionare a riscului de inundații trebuie să stabilească prioritatea măsurilor în concordanță cu obiectivele. Curtea a examinat dacă statele membre au utilizat astfel de proceduri pentru a clasifica și a selecta proiectele.

59

Curtea a identificat cazuri în care prioritizarea s-a bazat pe criterii obiective (a se vedea caseta 8).

60

Planurile de gestionare a riscului de inundații pe care Curtea le-a examinat includeau proceduri de clasificare. Cu toate acestea, pentru șapte dintre cele nouă state membre vizitate, aceste proceduri prezentau deficiențe. De exemplu, în Republica Cehă, Portugalia, România și Slovenia, unul dintre aspectele-cheie de care s-a ținut cont pentru realizarea clasamentului a fost mai degrabă gradul de maturitate al unui proiect, decât eficacitatea potențială a acestuia. În România, un proiect care nu s-a clasificat printre proiectele prioritare în conformitate cu metodologia aprobată a fost totuși propus spre finanțare în cadrul programului operațional, deoarece studiul de fezabilitate era finalizat.

Deși statele membre au demarat punerea în aplicare a planurilor lor de gestionare a riscului de inundații, sunt necesare îmbunătățiri

61

Directiva privind inundațiile prevede că planurile de gestionare a riscului de inundații trebuie să ia în considerare costurile și beneficiile proiectelor. Această secțiune evaluează măsura în care statele membre au luat în considerare aceste aspecte în punerea în aplicare a planurilor lor de gestionare a riscului de inundații, prin tehnologii și date de o calitate adecvată, precum și prin analize cost-beneficiu și modele.

62

De asemenea, s-a evaluat în ce măsură statele membre au coordonat punerea în aplicare a Directivei privind inundațiile cu Directiva-cadru privind apa și dacă au luat în considerare, în consecință, infrastructura verde pentru a aborda riscul de inundații⁴⁶.

Datele: un instrument esențial pentru gestionarea riscului de inundații

63

Gestionarea riscului de inundații necesită date de bună calitate privind condițiile meteorologice și precipitațiile, topografia și ocuparea terenurilor, regimurile râurilor și regimurile hidrologice și activitățile umane. Curtea a constatat că datele colectate cu privire la hazarduri și la riscuri proveneau din diverse surse, cum ar fi CORINE Land Cover⁴⁷, recensăminte ale populației, date topografice și informații din registre ale comerțului, date meteorologice și date hidrologice. Prognozele privind inundațiile și sistemele de avertizare timpurie (a se vedea și punctul 43) s-au dovedit, în general, a fi esențiale pentru creșterea gradului de pregătire.

64

În România, Curtea a constatat deficiențe în ceea ce privește datele topografice și datele privind utilizarea terenurilor, care sunt esențiale pentru modelarea scurgerilor de suprafață și a debitelor rezultate la nivelul râurilor. Curtea a constatat totodată că România a întreprins recent inițiative vizând îmbunătățirea calității datelor.

65

Curtea a constatat că toate statele membre vizitate erau convinse de avantajele investirii în tehnologie și în date pentru a elabora modele care să le ajute în gestionarea riscurilor de inundații. De exemplu, Spania, Portugalia, România și Slovenia au investit în instalarea și modernizarea unor stații pluviometrice și hidrometrice (a se vedea caseta 9). Aceste stații pot furniza informații pentru obținerea unor previziuni meteorologice și hidrologice mai bine documentate, în special în cazul evenimentelor de scurtă durată, cum ar fi viiturile rapide (a se vedea punctul 8 și caseta 1).

66

Datele colectate de la stațiile de monitorizare pot fi completate cu informații din alte surse. De exemplu, în districtul hidrografic vizitat în Italia, proiectul-pilot inovator „WeSenseIT” oferă cetățenilor posibilitatea de a partaja informații prin intermediul platformelor de comunicare socială sau al aplicațiilor pentru smartphone. Datele respective sunt adăugate la datele colectate prin intermediul stațiilor de monitorizare. Această comunicare bidirecțională între cetățeni și autorități vizează îmbunătățirea capacității de reacție. Planul de gestionare a riscului de inundații include o măsură de extindere a acestui proiect la întregul bazin hidrografic.

Deși majoritatea statelor membre vizitate au recurs la o analiză cost-beneficiu și la modele pentru conceperea proiectelor, sunt necesare unele îmbunătățiri

67

În toate statele membre vizitate, autoritățile au utilizat modelarea și o abordare bazată pe date concrete pentru a identifica riscurile de inundații (a se vedea punctul 40). Modelarea a contribuit, de asemenea, la conceperea proiectelor privind inundațiile. De exemplu, modelele hidraulice au ajutat autoritățile să identifice acțiunile care trebuiau întreprinse (a se vedea, de exemplu, caseta 10).

68

Cu excepția Italiei și a Portugaliei, toate statele membre vizitate au utilizat analiza cost-beneficiu, fie la conceperea proiectelor, fie la selectarea lor. Aceste analize prezentau însă diverse deficiențe. De exemplu, în Spania, metodologia privind analiza cost-beneficiu era încă în curs de elaborare și nu era utilizată în mod sistematic și adecvat.

Coordonarea punerii în aplicare a Directivei privind inundațiile și a Directivei-cadru privind apa a produs, în general, sinergii

69

Planurile de gestionare a riscului de inundații din Italia, Slovenia și dintr-un bazin hidrografic din Spania s-au concentrat și pe asigurarea conformității cu Directiva-cadru privind apa. Planurile de gestionare a riscului de inundații din Italia și Slovenia au identificat măsuri aflate în sinergie, dar și măsuri aflate în potențial conflict cu obiectivele celor două directive. În Italia, aproximativ 25 % dintre măsuri au fost etichetate ca măsuri aflate în sinergie, doar 1 % aflându-se într-un potențial conflict cu Directiva-cadru privind apa.

70

În schimb, Curtea a examinat proiecte în Bulgaria și România în cadrul cărora acțiunile împotriva inundațiilor nu erau conforme cu Directiva-cadru privind apa. Autoritățile bulgare nu luaseră în calcul infrastructura verde (a se vedea punctele 71-76) ca mijloc alternativ de retenție a apei în amonte în niciunul dintre proiectele vizitate⁴⁸ (a se vedea caseta 11). În România, autoritățile intenționau să utilizeze beton și piatră pentru a consolida 6 km din malul unui râu, fără a lua în considerare soluții de infrastructură verde.

Proiectele de infrastructură verde au avantaje multiple, însă pot fi dificil de pus în practică

71

Un raport recent al AEM⁴⁹ susține că infrastructura verde reprezintă un mijloc eficient din punctul de vedere al costurilor de reducere a riscului de inundații. Comisia a luat măsuri, în special prin intermediul Grupului de lucru F, pentru a promova soluțiile verzi, în special prin publicarea unor documente de orientare⁵⁰. Curtea a verificat dacă planurile de gestionare a riscului de inundații s-au axat pe infrastructura verde ca instrument de gestionare a inundațiilor și a analizat modul în care infrastructura verde a fost implementată.

Numai câteva planuri se concentrează pe infrastructura verde …

72

Planurile de gestionare a riscului de inundații din Portugalia și din Spania s-au axat pe infrastructura verde. De exemplu, toate măsurile de protecție dintr-un plan de gestionare a riscului de inundații din Spania se bazau pe infrastructură verde. Într-un proiect din celălalt bazin hidrografic din Spania pe care Curtea l-a vizitat, aceasta a observat o combinație de tehnici de infrastructură verde și de infrastructură gri (a se vedea caseta 12).

73

În schimb, infrastructura verde nu a constituit o parte semnificativă din planurile de gestionare a riscului de inundații pe care Curtea le-a examinat în celelalte șase state membre. În Republica Cehă, doar 15 % dintre măsurile de protecție constau în infrastructură verde. În Italia, mai puțin de 2 % dintre cele 469 de măsuri aplicabile vizau infrastructură verde.

… și există obstacole în calea implementării acestei infrastructuri

74

În cel puțin trei state membre, unele părți interesate nu au sprijinit infrastructura verde. Planul Sloveniei viza promovarea infrastructurii verzi, în pofida faptului că cetățenii și factorii de decizie locali își exprimaseră preferința pentru o infrastructură gri, considerând-o mai eficace în protecția împotriva inundațiilor. Curtea a observat același scepticism și în Bulgaria, unde nu a fost creată încă nicio infrastructură verde, deși aceasta fusese inclusă în catalogul național de măsuri.

75

Curtea a identificat, de asemenea, obstacole de ordin practic în calea implementării infrastructurii verzi. De exemplu, autoritățile române susțineau că absența unui cadastru, care este un element esențial pentru identificarea proprietarilor de terenuri, constituie un impediment important în calea implementării infrastructurii verzi. În Bulgaria, autoritățile nu dispun de o metodologie pe baza căreia să poată identifica parcelele de teren potențiale adecvate pe care ar putea fi implementată o infrastructură verde. Autoritățile italiene și spaniole au explicat că amploarea redusă a infrastructurii verzi se datorează fie procedurilor administrative și juridice complexe, fie lipsei de terenuri disponibile.

76

FEADR ar putea cofinanța de asemenea acțiuni „verzi” de protecție împotriva inundațiilor⁵¹. Cu toate acestea, Curtea a constatat că rolul limitat pe care îl joacă în prezent FEADR reprezintă un alt obstacol în calea infrastructurii verzi (a se vedea punctul 24). De exemplu, planurile de gestionare a riscului de inundații pe care Curtea le-a examinat în Bulgaria, Italia, Portugalia, Slovenia și România nu includeau și cofinanțare din partea FEADR pentru măsuri de protecție împotriva inundațiilor. În 2016, Comisia Europeană a concluzionat⁵² de asemenea următoarele: „În majoritatea programelor de dezvoltare rurală se pierde oportunitatea de a promova măsuri naturale de retenție a apei […], care pot acționa ca măsuri de remediere eficace”.

Unele provocări majore vor persista în viitor

77

Unul dintre principalele argumente care au servit ca bază pentru justificarea introducerii Directivei privind inundațiile a fost acela de a se ține seama de evoluția riscului de inundații ca urmare a schimbărilor climatice. Într-adevăr, Directiva privind inundațiile specifică faptul că schimbările climatice determină o frecvență mai mare a inundațiilor grave.

78

Evaluările preliminare ale riscului de inundații din primul ciclu trebuiau să ia în considerare impactul schimbărilor climatice pe baza informațiilor disponibile sau pe bază de informații care puteau fi imediat deduse⁵³. Pentru cel de al doilea ciclu care începe în 2022, „[i]mpactul posibil al schimbărilor climatice asupra apariției inundațiilor este luat în considerare în revizuirile”⁵⁴ acestor evaluări și ale planurilor de gestionare a riscului de inundații, efectuate de statele membre.

79

Directiva privind inundațiile recomandă, de asemenea, utilizarea, acolo unde este cazul, a unor măsuri nestructurale (a se vedea punctul 16). De asemenea, Curtea a evaluat gradul în care autoritățile utilizaseră măsuri precum asigurările împotriva inundațiilor, utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului în gestionarea inundațiilor.

Lipsa de cunoștințe actualizate privind impactul probabil al schimbărilor climatice asupra incidenței inundațiilor

80

Statele membre vizitate nu au fost în măsură să ia în calcul impactul schimbărilor climatice asupra amplorii, frecvenței și a localizării inundațiilor. Unele tendințe, cum ar fi numărul mai mare de viituri rapide, au fost recunoscute, dar încă nu au fost luate în considerare în modelele privind inundațiile.

Lipsa de cunoștințe privind impactul schimbărilor climatice asupra inundațiilor pluviale și a regimului pluviometric

81

Bulgaria, România și Slovenia nu dețin informații suficiente privind impactul schimbărilor climatice asupra regimului precipitațiilor și a inundațiilor asociate acestor schimbări și intenționează să efectueze studii în acest sens pentru cel de al doilea ciclu de punere în aplicare a Directivei privind inundațiile, care urmează să înceapă în 2022. Autoritățile cehe au prognozat cantități mai însemnate de precipitații pentru primăvară și toamnă și mai puține pentru vară și iarnă. Institutul național de meteorologie din Republica Cehă nu și-a propus să crească, în modelele sale, probabilitatea apariției inundațiilor ca o consecință a schimbărilor climatice.

82

În sudul Europei, AEM a raportat că volumul anual de precipitații a scăzut în Peninsula Iberică între 1960 și 2015⁵⁵. În schimb, în același raport, AEM avertizează asupra unor daune mai semnificative care pot fi cauzate de viituri rapide cu o durată mai scurtă și produse pe zone mai restrânse. Cu toate acestea, autoritățile italiene, portugheze și spaniole nu au cuantificat impactul schimbărilor climatice asupra probabilității inundațiilor pluviale și a celor fluviale.

Creșterea nivelului mării nu este luată în considerare pe deplin

83

Nivelul tot mai ridicat al mării, generat de schimbările climatice, sporește riscul de inundații în zonele costiere (a se vedea punctele 9, 10 și 13). În primul ciclu de punere în aplicare a Directivei privind inundațiile, statele membre cu zonă de coastă care au fost vizitate (Bulgaria, Spania, Italia, Țările de Jos, România și Slovenia) au definit, în general (cu excepția Portugaliei), zonele specifice cu risc potențial semnificativ la inundații în zonele costiere.

84

Una dintre concluziile principale ale atelierului desfășurat de Grupul de lucru F pe tema schimbărilor climatice în martie 2017 a fost că majoritatea statelor membre au luat în considerare schimbările climatice numai la stabilirea zonelor cu risc potențial semnificativ de inundații din zonele costiere, nu și pentru cele din interiorul țării. În plus, Curtea a constatat că modul în care tendințele viitoare ale creșterii nivelului mării au fost luate în considerare în metodologiile aplicate este în cea mai mare parte neclar. Bulgaria a fost o excepție, în sensul că aceasta a definit intervale de valori pentru creșterea nivelului mării indusă de schimbările climatice, luând în considerare trei niveluri de probabilitate în cadrul a două scenarii.

85

Va deveni din ce în ce mai important ca statele membre cu orașe importante, cu populație și cu infrastructuri în regiunile costiere, să fie conștiente de creșterea globală și locală probabilă a nivelului mării. Riscul probabil de creștere a nivelului mării a fost cuantificat până în 2050; o mai mare incertitudine afectează rata posibilă de schimbare începând cu 2050 până în 2100 (a se vedea figura 6), când rata de creștere s-ar putea accelera și mai mult.

În general, statele membre utilizau date istorice, care este posibil să nu reflecte riscurile climatice crescute

86

Directiva privind inundațiile nu prevede obligația ca impactul schimbărilor climatice asupra inundațiilor să fie luat în considerare în exercițiile de cartografiere. La momentul cartografierii riscului de inundații, toate statele membre vizitate au aplicat scenariile privind inundațiile bazate pe cele trei probabilități prevăzute de Directiva privind inundațiile (a se vedea punctul 40). Aceste probabilități de inundații sunt exprimate ca „perioada probabilă de revenire” sau ca procent care reflectă probabilitatea apariției unei inundații în cursul unui an dat. Aceste clasificări comune s-au bazat pe serii statistice istorice, care iau în considerare doar tipare hidrologice și meteorologice istorice. Ele nu reflectă însă condițiile meteorologice viitoare sau eventualele modificări ale frecvenței și intensității inundațiilor, cauzate de schimbările climatice. Luarea în considerare a acestor condiții viitoare necesită capacități de prognoză adecvate (a se vedea punctele 80-82).

87

În mod similar, Curtea a constatat, de asemenea, că deciziile privind investițiile fuseseră adesea ghidate de evaluări ale riscurilor bazate pe un nivel de protecție exprimat, de exemplu, pe o scară de la „1 la 100” de ani. Acest lucru putea face ca deciziile de investiții să se dovedească a fi greșite, din cauza lipsei de conștientizare a profilurilor de risc schimbătoare, rezultate ca urmare a condițiilor climatice caracterizate de o evoluție rapidă (a se vedea punctele 4-13).

88

Consecințele viiturilor rapide produse ca urmare a unor perioade cu ploi mai intense (a se vedea punctele 4, 8 și 82) și impactul creșterii nivelului mării (a se vedea caseta 13) ar putea fi subestimate, ceea ce determină riscul ca investițiile să fie inundate sau să devină inadecvate mai devreme decât se anticipase, devenind astfel „active depreciate”.

În situațiile în care statele membre au optat pentru asigurări private împotriva inundațiilor, acoperirea a rămas scăzută

89

Una dintre acțiunile-cheie recomandate de Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice constă în „Promovarea asigurărilor și a altor produse financiare pentru decizii rezistente în materie de investiții și afaceri”⁵⁶. Primele ajustate în funcție de riscul de inundații pot contribui la creșterea gradului de sensibilizare cu privire la riscul de inundații în rândul persoanelor fizice și la descurajarea stabilirii lor în zonele predispuse la inundații. De asemenea, plata cererilor de despăgubire în caz de inundații poate impulsiona redresarea economică în urma unui dezastru. Potrivit datelor furnizate de sectorul asigurărilor⁵⁷, aproximativ 25 % din pierderile generate de inundații în Europa au fost compensate de asigurări în perioada 1980-2017.

90

În cadrul monitorizării punerii în aplicare a acestei strategii în statele membre, Comisia a constatat că instrumentele de asigurare nu erau încă bine integrate în procesele decizionale naționale privind adaptarea sau în strategii mai ample privind gestionarea riscurilor climatice. Scopul urmărit de Comisie în elaborarea strategiei UE a fost acela de a spori gradul de utilizare a asigurărilor împotriva dezastrelor naturale. În timp ce gradul de acoperire al asigurărilor rămâne redus, primele de asigurare împotriva inundațiilor rămân ridicate, ceea ce are ca efect diminuarea cererii de asigurări⁵⁸.

91

Curtea a constatat că rata de asigurare împotriva inundațiilor era scăzută. Deși există diferite modele de asigurare (a se vedea figura 7), modelul utilizat cel mai mult în statele membre vizitate a fost cel al unei asigurări private neobligatorii împotriva inundațiilor. Acest model este utilizat în Bulgaria, Republica Cehă, Italia, Portugalia și Slovenia. Sistemul din România este, de asemenea, privat, și asigurările împotriva inundațiilor sunt presupuse a fi obligatorii pentru locuințe. În Bulgaria, Italia și România, numărul persoanelor care au încheiat asigurări împotriva inundațiilor era scăzut (a se vedea caseta 14).

92

De asemenea, OCDE a concluzionat că nivelurile scăzute în materie de acoperire prin asigurare ar putea exercita o presiune mai mare asupra guvernelor de a oferi compensații pentru pierderile provocate de inundații, ceea ce ar împiedica creșterea ratei de asigurare⁵⁸. Curtea a identificat un exemplu care ilustrează această situație în Austria, unde un studiu recent⁵⁹ a concluzionat că sistemul public de compensare „Katastrophenfonds” ar putea descuraja sectorul asigurărilor să își asume un rol mai mare în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru daunele provocate de fenomene meteorologice extreme.

93

În Țările de Jos, nivelul foarte ridicat de risc⁶⁰, datorat probabilității producerii unor inundații grave în zonele costiere sau al ruperii digurilor, explică necesitatea intervenției publice. Sistemul public de prevenire și de protecție funcționează de fapt ca un sistem de asigurare colectivă sau publică împotriva inundațiilor costiere sau a ruperii digurilor.

94

În Spania, sistemul dedicat acoperirii riscurilor extraordinare, inclusiv a celor privind inundațiile, este administrat de o entitate publică, în cooperare cu sectorul privat. Curtea a constatat câteva puncte forte legate de modalitatea de finanțare a acestui sistem și de gradul său de acoperire a bunurilor (a se vedea caseta 15).

Existau anumite reglementări privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului pentru a atenua riscul de inundații, însă statele membre mai aveau multe de făcut în această privință

95

Directiva privind inundațiile prevede, de asemenea, că „utilizarea terenurilor” și „planificarea spațiului” sunt aspecte care trebuie luate în considerare în planurile de gestionare a riscului de inundații. Astfel de activități sunt importante pentru a limita expunerea populației și a bunurilor din zonele cu risc de inundații (a se vedea punctul 16) și pentru a reduce scurgerile de suprafață în zonele situate în amonte.

96

Curtea a constatat că toate statele membre vizitate introduseseră unele norme privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului care restricționau sau interziceau anumite activități în zonele predispuse la inundații. Austria, Slovenia și Spania integraseră în mod clar politica lor în materie de amenajare a teritoriului în cadrul gestionării riscului de inundații (a se vedea caseta 16).

97

Cu toate acestea, în cinci state membre vizitate, fie definițiile zonelor predispuse la inundații adesea nu erau clare, fie nu exista întotdeauna o legătură directă cu hărțile de hazard la inundații rezultate din aplicarea Directivei privind inundațiile. De exemplu, România a introdus restricții în „zonele inundabile”, însă această noțiune nu a fost definită în mod clar și în legislație nu este stabilită nicio legătură între aceasta și cartografierea riscului de inundații. Reglementările nu indicau nici tipul, nici frecvența inundațiilor și nici adâncimea apei luată în considerare.

98

Planurile de gestionare a riscului de inundații din Bulgaria, Republica Cehă, Portugalia și România au inclus măsuri, încă nepuse în aplicare, care vizau actualizarea reglementărilor privind amenajarea teritoriului sau o mai bună integrare a aspectelor privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului în gestionarea riscului de inundații, recunoscând astfel deficiențele actualelor reglementări. În Portugalia, o măsură națională de prevenire urmărește să stabilească zonele inundabile în funcție de scenariile privind inundațiile. Măsura are ca scop stabilirea unor condiții privind construcțiile în zonele cu probabilitate medie de inundații și interzicerea acestora în zonele în care probabilitatea de inundații este ridicată.

99

Toate statele membre vizitate dispun de mijloacele legale necesare pentru a strămuta bunurile, de exemplu, prin expropriere (a se vedea figura 8). Cu toate acestea, autoritățile din statele membre vizitate au explicat că aceste competențe au fost exercitate fie doar rareori, fie doar ca o soluție de ultimă instanță. Această situație a fost întâlnită în toate cazurile, în principal deoarece îndeplinirea condițiilor pentru strămutarea bunurilor și a persoanelor era dificilă din punct de vedere juridic și costisitoare.

Concluzii și recomandări

100

Curtea a constatat că, în ansamblu, Directiva privind inundațiile a avut efecte pozitive (a se vedea punctele 32-45), în special din punctul de vedere al coordonării dintre Comisie și statele membre (a se vedea punctele 33-37) și al evaluării riscurilor de inundații (a se vedea punctele 38-40). Au existat deficiențe, dar și unele bune practici, în ceea ce privește alocarea fondurilor (a se vedea punctele 50-57), prioritizarea măsurilor privind inundațiile (a se vedea punctele 58-60) și punerea în aplicare a planurilor de gestionare a riscului de inundații (a se vedea punctele 61-76). Subzistă provocări viitoare majore, în sensul unei integrări mai ferme a schimbărilor climatice, a sistemelor de asigurare împotriva inundațiilor și a aspectului privind amenajarea teritoriului în gestionarea riscului de inundații (a se vedea punctele 77-99).

101

Directiva privind inundațiile a contribuit la îmbunătățirea coordonării dintre Comisie și statele membre și a dus la obținerea de progrese în evaluarea riscurilor de inundații. Directiva privind inundațiile s-a sprijinit pe activitatea existentă, inclusiv pe cooperarea de lungă durată între statele membre. Cu toate acestea, cooperarea transfrontalieră a implicat în principal schimbul de informații și nu a fost extinsă la o planificare în comun la nivel internațional a bazinelor hidrografice comune (a se vedea punctele 32-45).

102

În general, obiectivele din cadrul planurilor de gestionare a riscului de inundații nu erau nici cuantificate, nici delimitate în timp. În șapte state membre vizitate, Curtea a constatat că planurile de gestionare a riscului de inundații au stabilit obiective de politică prea generale. Acest lucru a împiedicat evaluarea rezultatelor și stabilirea unui cadru de responsabilitate pentru organismele implicate (a se vedea punctele 47-49).

Recomandarea 1 – Îmbunătățirea modului în care se asigură răspunderea

Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile, ar trebui să se asigure, cu ocazia revizuirii planurilor de gestionare a riscului de inundații din ciclul al doilea și din ciclurile ulterioare, că statele membre stabilesc obiective cuantificabile și delimitate în timp pentru acțiunile privind inundațiile, pentru a permite astfel ca progresele înregistrate în vederea îndeplinirii acestora să poată fi evaluate, în conformitate cu Directiva privind inundațiile. Comisia ar trebui să facă cunoscut în rândul tuturor statelor membre orice caz de bune practici privind stabilirea obiectivelor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2022.

103

Curtea a constatat că sursele de finanțare naționale și din partea UE nu erau decât parțial identificate și garantate și că finanțarea pentru investiții transfrontaliere era limitată. Planurile de gestionare a riscului de inundații nu sunt programe de finanțare, astfel încât sumele consemnate nu sunt neapărat disponibile. Această situație sporește incertitudinea finanțării acțiunilor privind inundațiile (a se vedea punctele 50-56). Finanțarea pentru investiții transfrontaliere era limitată (a se vedea punctul 57).

Recomandarea 2 – Îmbunătățirea identificării resurselor financiare în planurile de gestionare a riscului de inundații, inclusiv pentru acțiuni transfrontaliere

Pentru cel de al doilea ciclu de punere în aplicare a Directivei privind inundațiile, Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul acestei directive, ar trebui să evalueze și să raporteze dacă statele membre:

1. au identificat surse de finanțare pentru a acoperi nevoile de investiții care decurg din planurile de gestionare a riscului de inundații și dacă acestea au stabilit un calendar de punere în aplicare în concordanță cu finanțarea disponibilă;
2. au luat în calcul posibilitatea realizării unor investiții transfrontaliere pentru măsurile legate de inundații din bazine hidrografice internaționale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2022.

104

Procedurile de clasificare în vederea alocării resurselor pentru măsurile de protecție împotriva inundațiilor ar trebui să fie mai strâns legate de prioritățile din cadrul planurilor de gestionare a riscului de inundații. În șapte dintre statele membre vizitate, aceste proceduri prezentau deficiențe. De exemplu, în patru state membre, unul dintre aspectele-cheie de care s-a ținut cont la stabilirea priorităților era mai degrabă gradul de maturitate al unui proiect, și nu eficacitatea potențială a acestuia (a se vedea punctele 58-60).

105

Gestionarea riscurilor de inundații necesită date de bună calitate privind condițiile meteorologice, topografia, regimul hidrologic și activitățile umane. Curtea a constatat că statele membre vizitate erau conștiente de avantajele investirii în tehnologie și în date pentru a elabora modele care să le ajute în gestionarea riscurilor de inundații. În toate statele membre vizitate, Curtea a constatat, de asemenea, că modelarea a contribuit la punerea în aplicare a proiectelor privind inundațiile (a se vedea punctele 63-67).

106

Majoritatea statelor membre vizitate au utilizat analiza cost-beneficiu la conceperea sau la selectarea proiectelor. Curtea a identificat însă și cazuri în care existau unele deficiențe (a se vedea punctul 68).

Recomandarea 3 – Îmbunătățirea procedurilor de stabilire a priorității și asigurarea unei utilizări optime a resurselor

În cazurile în care se solicită fonduri din partea UE, Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și în conformitate cu rolul său în cadrul gestiunii partajate, ar trebui să cofinanțeze doar măsurile de protecție împotriva inundațiilor a căror prioritate a fost stabilită în conformitate cu viitoarele planuri de gestionare a riscului de inundații. Stabilirea de către statele membre a ordinii de prioritate ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și relevante, printre care:

• o analiză cost-beneficiu de o calitate adecvată, pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor pentru investiții, și
• acolo unde este cazul, un criteriu care să ia în considerare impactul transfrontalier al proiectelor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2022.

107

Coordonarea punerii în aplicare a Directivei privind inundațiile și a Directivei-cadru privind apa a dus, în general, la obținerea de sinergii. Unele planuri de gestionare a riscului de inundații conțineau indicii care arătau că s-au depus eforturi pentru a se asigura în continuare conformitatea cu Directiva-cadru privind apa. Cu toate acestea, în Bulgaria și în România, Curtea a vizitat proiecte care nu erau în conformitate cu Directiva-cadru privind apa (a se vedea punctele 69 și 70).

Recomandarea 4 – Asigurarea conformității statelor membre cu Directiva-cadru privind apa

Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și al Directivei-cadru privind apa, ar trebui să se asigure de conformitatea cu Directiva-cadru privind apa a noilor infrastructuri de protecție împotriva inundațiilor propuse în planurile de gestionare a riscului de inundații elaborate de statele membre.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: ianuarie 2019.

108

Proiectele de infrastructură verde au avantaje multiple. Ele oferă un mijloc eficient din punctul de vedere al costurilor de reducere a riscului de inundații și Comisia a luat măsuri pentru promovarea soluțiilor verzi (a se vedea punctul 71). Ele pot fi, de asemenea, utilizate în mod eficace în combinație cu infrastructura gri (a se vedea punctul 72 și caseta 12), ca măsuri complementare.

109

Cu toate acestea, punerea în aplicare a soluțiilor verzi se poate dovedi uneori dificilă. În șase state membre vizitate, planurile de gestionare a riscului de inundații nu s-au concentrat pe infrastructură verde. Pe lângă lipsa sprijinului din partea părților interesate în anumite situații, Curtea a identificat obstacole de ordin practic în calea creării unei infrastructuri verzi, cum ar fi absența unei metodologii adecvate, a unui cadastru sau lipsa de terenuri disponibile (a se vedea punctele 72-76).

Recomandarea 5 – Verificarea măsurii în care statele membre au analizat fezabilitatea punerii în aplicare de măsuri verzi în combinație cu infrastructura gri, acolo unde este cazul

Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și al Directivei-cadru privind apa, ar trebui să verifice, ori de câte ori se solicită cofinanțare din partea UE, dacă statele membre au analizat fezabilitatea punerii în aplicare a unor măsuri verzi semnificative, în mod individual sau în combinație cu soluții gri.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: ianuarie 2019.

110

Statele membre vizitate nu au fost în măsură să ia în calcul impactul schimbărilor climatice asupra amplorii, frecvenței și a localizării inundațiilor. Au fost identificate unele tendințe, cum ar fi viiturile rapide, însă ele nu au fost încă luate în considerare în modelele privind inundațiile (a se vedea punctele 81 și 82).

111

Nivelul tot mai ridicat al mării, indus de schimbările climatice, sporește riscul de inundații în zonele costiere. Majoritatea statelor membre au luat în considerare schimbările climatice numai la stabilirea zonelor cu risc potențial semnificativ de inundații din zonele costiere. Curtea a constatat însă că modul în care tendințele viitoare ale creșterii nivelului mării au fost luate în considerare în metodologiile aplicate este, în cea mai mare parte, neclar. Va deveni din ce în ce mai important pentru majoritatea statelor membre, în special cele cu orașe importante, cu populație și cu infrastructuri în regiunile de coastă, să fie conștiente de creșterea probabilă a nivelului mării și să planifice acțiuni pentru a se proteja în acest sens (a se vedea punctele 83-85).

112

În general, statele membre au utilizat date istorice, care este posibil să nu reflecte riscurile din ce în ce mai mari și în schimbare determinate de schimbările climatice. În cadrul cartografierii, probabilitățile de producere a inundațiilor sunt exprimate ca „perioada probabilă de revenire” sau ca procent care reflectă probabilitatea apariției unei inundații în cursul unui an dat. Aceste cifre, bazate pe date istorice, nu reflectă condițiile meteorologice viitoare sau posibilele schimbări în ceea ce privește frecvența și intensitatea inundațiilor. Deciziile privind investițiile au fost adesea afectate de aceeași problemă. Consecințele viiturilor rapide și ale impactului creșterii nivelului mării pot fi subestimate, creând riscul ca investițiile să se dovedească inadecvate mai devreme decât se anticipase și să devină „active depreciate” (a se vedea punctele 86-88).

Recomandarea 6 – O mai bună integrare a efectelor schimbărilor climatice în gestionarea riscului de inundații

A – Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile, ar trebui să se asigure că planurile de gestionare a riscului de inundații includ măsuri de îmbunătățire a cunoștințelor și a modelării impactului schimbărilor climatice asupra inundațiilor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: iulie 2019.

B – În cadrul revizuirii sale a documentelor solicitate pentru cel de al doilea ciclu de punere în aplicare a Directivei privind inundațiile, Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul acestei directive, ar trebui să verifice dacă statele membre:

1. estimează și modelează impactul schimbărilor climatice asupra inundațiilor prin studii și cercetare;
2. dezvoltă instrumente adecvate pentru o mai bună analiză și prognoză a:
   • inundațiilor pluviale, inclusiv viiturile rapide;
   • inundațiilor în zonele costiere cauzate de creșterea nivelului mării;
3. atunci când impactul schimbărilor climatice nu poate fi cuantificat, acestea planifică măsuri flexibile pentru a ajusta nivelul de protecție, dacă este necesar.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2019 (pentru evaluările preliminare ale riscului de inundații) și martie 2022 (pentru planurile de gestionare a riscului de inundații).

113

În contextul creșterii riscului legat de schimbările climatice (a se vedea punctele 4-13), asigurarea este un instrument de gestionare a riscului de inundații (a se vedea punctul 16). Deși există diferite modele de asigurare, modelul utilizat cel mai mult în statele membre vizitate a fost cel al unei asigurări private neobligatorii împotriva inundațiilor. Acolo unde statele membre au optat pentru o asigurare privată împotriva inundațiilor, acoperirea a rămas scăzută, ceea ce înseamnă că disfuncționalitatea pieței persista. Potrivit constatărilor Curții, cooperarea dintre sectorul public și cel privat în ceea ce privește asigurarea împotriva inundațiilor a contribuit la creșterea gradului de acoperire a bunurilor (a se vedea punctele 89-94).

Recomandarea 7 – Creșterea gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile asigurărilor împotriva inundațiilor și acțiuni prin care să se urmărească creșterea gradului de acoperire

Comisia, în cadrul revizuirii sale a planurilor de gestionare a riscului de inundații pentru cel de al doilea ciclu, ar trebui să verifice dacă statele membre au planificat acțiuni pentru:

1. creșterea gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile asigurării împotriva riscurilor de inundații; și
2. creșterea gradului de acoperire, de exemplu prin intermediul cooperării dintre sectorul public și cel privat în ceea ce privește asigurările împotriva inundațiilor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2022.

114

Existau unele reglementări privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului pentru a atenua riscul de inundații, însă statele membre mai aveau multe de făcut în această privință. Toate statele membre vizitate puseseră în aplicare anumite norme privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului care restricționau sau interziceau anumite activități în zonele predispuse la inundații. Curtea a identificat cazuri în care statele membre integraseră în mod clar politica lor privind amenajarea teritoriului în cadrul gestionării riscului de inundații (a se vedea punctele 95 și 96).

115

Cu toate acestea, unele reglementări naționale privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului nu erau suficient de precise și de complete pentru a lua în considerare în mod corect riscul de inundații. Unele planuri de gestionare a riscului de inundații au inclus măsuri de actualizare a reglementărilor privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului sau măsuri de asigurare a unei mai bune integrări a acestor aspecte în gestionarea riscului de inundații în viitor, recunoscând astfel deficiențele reglementărilor actuale, însă aceste măsuri nu au fost încă puse în aplicare. Chiar dacă existau mijloace legale pentru strămutarea bunurilor, cum ar fi exproprierea, aceste competențe au fost exercitate fie doar rareori, fie doar ca o soluție de ultimă instanță (a se vedea punctele 97-99).

Recomandarea 8 – Evaluarea alinierii planurilor de gestionare a riscului de inundații la normele privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului

Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile, ar trebui:

1. să verifice dacă statele membre au utilizat planurile lor de gestionare a riscului de inundații pentru a evalua măsura în care normele privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului din statele membre sunt concepute în mod adecvat și puse în aplicare în mod eficace în zonele cu risc de inundații; și
2. să disemineze bune practici și orientări legate de acest aspect în rândul statelor membre.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: martie 2020.

Prezentul raport special a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos MILIONIS, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 19 septembrie 2018.

Glosar

Bazin hidrografic: zonă în care toate scurgerile de suprafață converg, printr-o rețea de râuri, fluvii și lacuri, către mare, în care se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă.

Directiva-cadru privind apa: Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

Districte hidrografice: principalele unități pentru gestionarea bazinelor hidrografice. Majoritatea districtelor hidrografice care intră sub incidența Directivei privind inundațiile le reflectă pe cele prezentate în Directiva-cadru privind apa.

Gestionarea riscului de inundații: practicile de identificare, de analiză și de atenuare a riscurilor de inundații, care sunt aplicate în prealabil și care pun accentul pe:

• prevenire: prevenirea daunelor provocate de inundații, de exemplu prin interzicerea construcțiilor în zonele predispuse la inundații;
• protecție: luarea unor măsuri în vederea reducerii probabilității producerii de inundații sau a impactului inundațiilor într-o anumită zonă, precum restaurarea luncilor inundabile și a zonelor umede;
• pregătire: informarea publicului cu privire la măsurile care trebuie luate în caz de inundații.

Hazard la inundații: probabilitatea apariției unei inundații care este posibil să producă daune, în decursul unei anumite perioade.

Infrastructură verde: o rețea planificată de spații naturale sau seminaturale, într-un cadru urban sau rural, concepută pentru a răspunde provocărilor climatice, urmărind, în același timp, sprijinirea sau refacerea unor procese naturale și ecologice. Un exemplu de infrastructură verde, în contextul prezentului raport, este restaurarea unei lunci inundabile pentru a preveni inundarea unor zone vulnerabile.

Inundație: Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) definește inundația drept „depășirea limitelor normale ale unui curs de apă sau ale oricărui alt corp de apă sau acumularea de apă pe suprafețe care, în mod normal, nu sunt acoperite cu apă”.

Inundații fluviale: inundații care apar atunci când capacitatea unui sistem natural sau artificial de drenaj, cum ar fi un râu, un curs de apă sau un canal de drenaj este depășită.

Inundații în zonele costiere: inundații ale terenurilor de coastă joase cu apă provenind din mări, estuare sau lacuri de coastă, ca urmare a unor fenomene precum niveluri extreme ale mareelor sau unde de furtună ori ca urmare a acțiunii valurilor.

Inundații pluviale: inundații cauzate de ploi abundente a căror cantitate depășește capacitatea maximă a unor sisteme de drenaj naturale sau urbane saturate. Excesul de apă nu poate fi absorbit și inundă străzile sau se scurge pe versanți.

Plan de gestionare a riscului de inundații: documentul care stabilește obiective adecvate și măsuri de prevenire, de protecție și de pregătire în caz de inundații. Statele membre întocmesc planurile de gestionare a riscului de inundații și coordonează acțiunile planificate la nivelul bazinelor hidrografice.

Viituri rapide: viiturile rapide reprezintă o subcategorie de inundații pluviale. O viitură rapidă este o inundație care se formează și se retrage foarte rapid și pentru care se emite o avertizare cu puțin timp în avans sau nu se emite nicio avertizare. Viiturile rapide sunt cauzate, de obicei, de precipitații intense produse pe o suprafață relativ redusă.

Zonă cu risc potențial semnificativ de inundații: zone identificate ca având un risc potențial semnificativ de inundații cauzate de râuri, precipitații, ape subterane, mări și lacuri naturale sau artificiale.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Phil Wynn Owen, membru al Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Gareth Roberts, șef de cabinet, și Olivier Prigent, atașat în cadrul cabinetului; Robert Markus, manager principal; Bertrand Tanguy, coordonator; Marco Bridgford, Katharina Bryan, Ingrid Ciabatti, Laure Gatter, Victoria Gilson, Jan Kubat, Liia Laanes și Radostina Simeonova, auditori. Hannah Critoph a asigurat sprijinul lingvistic și Annette Zimmerman a asigurat sprijin de secretariat.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0969-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/812	QJ-AB-18-024-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0966-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/68396	QJ-AB-18-024-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.