Ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE Kenyei

Sinteză

I

Acest audit s-a axat pe eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare acordat Kenyei prin intermediul Fondului european de dezvoltare, sursa principală de finanțare din partea UE pentru această țară. De asemenea, raportul utilizează exemplul Kenyei pentru a evalua metodologia de alocare a ajutorului pentru dezvoltare al UE și pentru a contribui la conceperea noilor acțiuni aferente următorului cadru financiar multianual.

II

Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, obiectivul principal al ajutorului pentru dezvoltare este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei. Curtea a examinat dacă Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) direcționaseră în mod eficace sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare către sectoarele în care acesta ar putea contribui în cea mai mare măsură la reducerea sărăciei în Kenya. Curtea a constatat că SEAE și Comisia nu au demonstrat întotdeauna că alegerile pe care le-au făcut au fost optime pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

III

Cadrul juridic nu permite ca alocarea și distribuirea ajutorului între țările ACP să fie legate de anumite condiții stabilite în ceea ce privește performanța, guvernanța și angajamentul pentru reforme structurale ale țărilor beneficiare sau de controlul corupției de către acestea. Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă au alocat aproximativ 90 % din finanțarea disponibilă pentru Kenya pe baza unei formule, fără să procedeze la o evaluare specifică proprie a obiectivelor acestei țări și a obstacolelor în calea dezvoltării cu care se confruntă aceasta. Alocările pentru această țară nu au luat în considerare nici granturile sau împrumuturile din partea altor donatori.

IV

Cuantumul alocării pentru Kenya din cel de Al unsprezecelea fond european de dezvoltare a fost de 435 de milioane de euro, echivalentul a aproximativ 0,6 % din veniturile fiscale ale țării. Suma respectivă acoperea doar o mică parte din nevoile în materie de dezvoltare ale țării și a fost dispersată între numeroase domenii. Programul indicativ național UE-Kenya 2014‑2020 nu explica în niciun fel modul în care și nici motivele pentru care sectoarele selectate ar ajuta Kenya într-o măsură mai mare față de altele să reducă sărăcia.

V

Mai multe economii care au cunoscut salturi considerabile în materie dezvoltare au trecut printr-un proces de transformare, și anume de la o economie bazată pe agricultură la una bazată pe industrie. Acest lucru nu s-a întâmplat însă și în Kenya: agriculturii îi corespunde în continuare o treime din PIB-ul țării, în timp ce industria prelucrătoare reprezintă doar 10 %, la fel ca acum 40 de ani. Mai mult, conform previziunilor ONU, populația Kenyei va crește de la 48 de milioane de locuitori în prezent la aproximativ 85 de milioane până în 2050. Rata de urbanizare a țării este și ea într-o creștere rapidă. Aceasta înseamnă că cererea de locuri de muncă este tot mai mare, în special în orașe și în proximitatea acestora și în rândul tinerilor.

VI

Cea mai mare alocare din finanțarea aferentă celui de Al unsprezecelea fond european de dezvoltare, în cuantum de 190 de milioane de euro (44 % din total) și majorată la 228,5 milioane de euro în urma evaluării intermediare, a fost direcționată către sectorul prioritar „Securitatea alimentară și rezistența la șocuri climatice”. O proporție semnificativă din sprijinul din partea UE în acest sector a fost direcționată către comunitățile din regiunile cu terenuri aride și semiaride și către micii fermieri, cu scopul de a le asigura acestora o securitate alimentară și venituri mai mari. Acest sprijin are potențialul de a ameliora nivelul de trai al comunităților respective, însă nu contribuie în niciun fel la progrese în ceea ce privește comercializarea produselor agricole și extinderea industriei agroalimentare.

VII

Deși sprijinul acordat de UE pentru sectorul energetic și pentru infrastructura de transport este în sine un lucru pozitiv, cuantumul total (175 de milioane de euro) nu este suficient pentru a se putea atinge obiectivele foarte ambițioase stabilite în programul indicativ național. În condițiile în care corupția este percepută ca fiind generalizată în Kenya, Curtea a constatat că sprijinul direct furnizat de UE pentru lupta anticorupție este unul limitat.

VIII

Curtea a examinat un eșantion de acțiuni puse în aplicare în Kenya, care acoperă 53 % din cheltuielile efectuate în cadrul celui de Al zecelea fond european de dezvoltare. Deși aceste proiecte au dus, în general, la realizările și efectele preconizate, impactul lor asupra dezvoltării globale a țării nu a fost încă demonstrat.

IX

Pornind de la exemplul Kenyei, Curtea formulează următoarele recomandări în atenția Comisiei și a Serviciului European de Acțiune Externă:

1. să examineze, în cooperare, după caz, cu Parlamentul, Consiliul și statele membre, metoda utilizată de UE pentru alocarea finanțării între țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific;
2. să introducă o serie de condiții specifice care să stabilească o legătură clară între alocările financiare, pe de o parte, și performanța din trecut a țării și angajamentul guvernului pentru reforme structurale, inclusiv pentru statul de drept, pe de altă parte;
3. să evalueze dacă și în ce mod sumele alocate către fiecare sector prioritar din Kenya și în cadrul acestuia sunt susceptibile să atingă o masă critică suficientă pentru a se obține rezultate semnificative;
4. să acorde prioritate acelor sectoare din Kenya care au potențialul de a atrage investiții străine directe, de a crea locuri de muncă și de a crește exporturile, precum și acțiunilor care susțin statul de drept, inclusiv cele legate de lupta împotriva corupției.

Introducere

Kenya

01

Kenya se află pe al doilea loc ca economie în regiunea Africa de Est, după Etiopia, contribuind cu 19 % din producția regională¹, și este cea de a patra economie majoră în Africa Subsahariană. Începând cu 2014, Banca Mondială a clasificat Kenya ca fiind o țară cu venituri medii inferioare. Graficele din anexa I ilustrează indicele dezvoltării umane în Kenya.

02

Populația Kenyei a crescut de la 8 milioane în 1960 la aproximativ 47 de milioane în 2016. Conform previziunilor ONU, populația acestei țări va ajunge la circa 85 de milioane până în 2050². Figura 1 ilustrează această creștere a populației.

03

Aproximativ 75 % din kenyeni locuiesc în zone rurale. Cu toate acestea, începând din 2000, populația care trăiește în mediul urban a crescut de peste două ori. Se anticipează că populația orașelor din Kenya va depăși 22 de milioane de locuitori până în 2030 și va atinge cifra de aproximativ 40 de milioane (aproape jumătate din numărul preconizat al populației) până în 2050³. Peste o treime din populația din mediul urban locuiește în orașele mari Nairobi și Mombasa.

04

Peste 20 % din populația Kenyei este afectată de subnutriție. Acest procent este în scădere, deoarece, acum 25 de ani, aproximativ 35 % din populație era afectată de acest fenomen. În 2016, 36 % din populație trăia sub pragul sărăciei, ceea ce însemna că suma pentru subzistența zilnică nu depășea 1,90 dolari americani⁴. Această cifră s-a diminuat din 2005, când se situa la 43 %. Conform statisticilor naționale, sărăcia este definită ca fiind nivelul de trai cu mai puțin de 30 de dolari americani pe lună în zonele rurale și cu mai puțin de 60 de dolari americani pe lună în zonele urbane. Pe baza acestei definiții, 56 % din populația săracă a Kenyei trăiește în districte cu terenuri aride și semiaride⁵.

05

PIB-ul real al Kenyei a crescut în medie cu peste 5 % în ultimul deceniu, însă această creștere s-a situat sub media înregistrată de regiune între 2003 și 2018⁶. Potrivit celui mai recent studiu specific realizat de Banca Mondială cu privire la economia Kenyei, venitul mediu al locuitorilor din această țară ar fi fost cu 15 % mai mare până în 2014 decât cel înregistrat în 2003 dacă economia țării ar fi crescut la fel de rapid ca economiile țărilor asemănătoare din Africa Subsahariană în perioada 2004‑2014. Dacă economia Kenyei ar fi cunoscut o creștere echivalentă celei înregistrate de economiile similare din Asia, venitul pe cap de locuitor în această țară ar fi fost cu 45 % mai mare⁷.

06

Elementul care a contribuit în cea mai mare măsură la creșterea PIB-ului a fost consumul intern, stimulat de creșterea demografică⁸. Un alt factor care a determinat această creștere a constat în investițiile publice⁹. Balanța comercială a Kenyei, inclusiv în relația cu statele membre ale UE, a fost în mod constant negativă. Tabelul 1 prezintă indicatorii macroeconomici principali ai Kenyei și anexa II cuprinde tabele și grafice care ilustrează economia țării.

07

Potrivit Comisiei¹⁰, economia Kenyei se află pe primul loc în regiune, însă progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului au fost incomplete. Efectele secetelor grave recurente ilustrează fragilitatea dezvoltării socioeconomice a țării. Stimularea competitivității, încurajarea investițiilor generatoare de noi locuri de muncă, remedierea vulnerabilităților și continuarea procesului de reformă se numără printre principalele priorități economice.

Ajutorul pentru dezvoltare

08

În conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), obiectivul principal al politicii UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. La articolul 21 alineatul (2) litera (d), Tratatul privind Uniunea Europeană include, printre obiectivele acțiunii externe a UE, „promov[area] dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia”.

09

OCDE definește asistența oficială pentru dezvoltare din perspectiva obiectivului principal al acesteia, care constă în „promovarea dezvoltării economice și a bunăstării țărilor în curs de dezvoltare”¹¹. Ajutorul pentru dezvoltare este menit să reducă sărăcia, inclusiv să ajute țara beneficiară în eforturile acesteia de a crește competitivitatea economiei sale, creând astfel noi locuri de muncă.

10

În 2011, Comisia a adoptat un document strategic nou, intitulat Agenda schimbării¹², cu scopul de a spori impactul și eficacitatea politicii UE în materie de dezvoltare. Comisia declară că una dintre cele două priorități ale sale constă în a obține o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii pentru dezvoltare umană (pe lângă buna guvernanță), considerând-o crucială pentru reducerea pe termen lung a sărăciei.

Ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE Kenyei

11

Acordul de la Cotonou, semnat în iunie 2000 pentru o perioadă de 20 de ani¹³, constituie cadrul juridic principal pentru ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și țărilor și teritoriilor de peste mări ale UE. Fondul european de dezvoltare (FED) este principala sursă de finanțare a ajutorului acordat în temeiul Acordului de la Cotonou acestor țări, inclusiv Kenyei. FED este format din contribuții din partea statelor membre ale UE, dar nu face parte din bugetul UE. Fiecare perioadă financiară a FED se întinde, în general, pe o perioadă de cinci până la șapte ani.

12

75 de țări ACP au primit finanțare în cadrul celui de Al unsprezecelea FED. Există 80 de țări ACP, însă Cuba, Guineea Ecuatorială și Sudan nu erau eligibile pentru sprijin, deoarece ele nu au semnat Acordul de la Cotonou sau nu au ratificat amendamentele la acesta. Bahamas nu a solicitat fonduri din partea FED, iar Africa de Sud face obiectul unor dispoziții diferite în cadrul acordului și, astfel, nu se califică pentru finanțare din partea FED.

13

Cadrul general pentru programarea și execuția FED este asigurat de un regulament al Consiliului¹⁴. Scopul acestui regulament este de a asigura coerența cu alte domenii de acțiune ale UE, inclusiv cu alte cadre și cu principiile relevante ale politicii din domeniul dezvoltării, cum ar fi Consensul european privind dezvoltarea și Agenda schimbării. De asemenea, un acord intern încheiat între statele membre ale UE reunite în cadrul Consiliului reglementează, printre altele, contribuția care trebuie vărsată de fiecare stat membru și care este fixată pe baza unei „chei de contribuție”.

14

Având în vedere caracterul interguvernamental al FED, Parlamentul European are un rol mai limitat, în comparație cu rolul pe care îl joacă în cadrul altor instrumente de cooperare pentru dezvoltare finanțate de la bugetul UE. De exemplu, Parlamentul nu joacă niciun rol în procesul de stabilire a bugetului și a normelor aferente FED și nici în alocarea resurselor; aceste sarcini rămân sub responsabilitatea statelor membre ale UE.

15

Comitetul FED, format din reprezentanți ai statelor membre ale UE, este implicat în procesul de programare privind FED și în monitorizarea execuției FED: comitetul emite avize cu privire la documentele strategice de țară și de regiune elaborate în temeiul Acordului de la Cotonou.

16

Un pas important în programarea FED constă în semnarea programelor indicative naționale atât de către Comisia Europeană, cât și de către țara parteneră. Un program indicativ național constituie o strategie comună, în care sunt stabilite prioritățile acțiunii UE pentru perioada vizată de FED. Cheltuielile în cadrul programului indicativ național al Kenyei pentru cel de Al zecelea FED (2008‑2013) și pentru cel de Al unsprezecelea FED (2014‑2020) s-au ridicat la 392 de milioane de euro și, respectiv, la 435 de milioane de euro. În cazul celui de Al unsprezecelea FED, această sumă reprezintă echivalentul a aproximativ 0,6 % din veniturile fiscale ale Kenyei.

17

Programele indicative naționale identifică, pentru fiecare țară, trei sectoare pe care să se axeze ajutorul din partea UE. Plecând de la aceste programe indicative naționale, Comisia Europeană gestionează programe și proiecte specifice. SEAE cooperează cu Comisia pe tot parcursul ciclului de programare, de planificare și de implementare a ajutorului pentru dezvoltare. Țările ACP sunt responsabile de stabilirea obiectivelor și a priorităților pe care se sprijină programele lor indicative naționale, de selecția proiectelor și de încheierea contractelor.

18

Pe lângă suma care îi este alocată în mod specific în cadrul finanțării pe țări din FED („pachetul său bilateral”), Kenya beneficiază de finanțare din partea UE și în baza Programului indicativ regional al FED pentru Africa de Est, Africa de Sud și Oceanul Indian (2014‑2020), din Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa și în cadrul ajutorului umanitar acordat de UE. Suma totală implicată reprezintă aproximativ 16 % din pachetul bilateral din partea FED aferent Kenyei. A existat finanțare și din partea liniilor bugetare tematice ale ICD, finanțare ce s-a ridicat la 45 de milioane de euro în perioada 2014‑2020.

Sfera și abordarea auditului

19

Auditul Curții se axează pe eficacitatea ajutorului bilateral pentru dezvoltare acordat Kenyei prin intermediul FED. Auditul nu acoperă alte instrumente precum ajutorul umanitar sau programul regional al FED menționat la punctul 18. În prezent, au loc discuții cu privire la succesorul Acordului de la Cotonou, acesta din urmă expirând în februarie 2020. Cu toate acestea, de la 1 martie 2020, o serie de măsuri tranzitorii vor prelungi aplicarea Acordului de la Cotonou până în decembrie 2020. Auditul de față utilizează exemplul Kenyei pentru a evalua metodologia de alocare a finanțării, atât între diferitele țări ACP, cât și între sectoare din fiecare țară. Evaluarea realizată de Curte cu privire la rezultatele proiectelor poate contribui la îmbunătățirea modului în care sunt concepute noile acțiuni ale cadrului financiar multianual următor.

20

Întrebarea principală de audit la care Curtea a urmărit să răspundă a fost dacă Comisia și SEAE direcționaseră în mod eficace finanțarea din FED către sectoarele în care aceasta ar putea contribui în cea mai mare măsură la reducerea sărăciei în Kenya. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea a examinat:

1. dacă decizia Comisiei și a SEAE privind cuantumul global al finanțării alocate Kenyei din cel de Al unsprezecelea FED (2014‑2020) a avut la bază o analiză riguroasă;
2. dacă sectoarele prioritare pe care Comisia le selectase în vederea ajutorului acordat Kenyei în cadrul celui de Al unsprezecelea FED au fost cele în care acest ajutor are potențialul cel mai mare de a reduce sărăcia;
3. dacă ajutorul pe care UE l-a acordat deja Kenyei în cadrul celui de Al zecelea FED fusese eficace.

21

Observațiile Curții s-au bazat pe următoarele surse de probe de audit:

1. o analiză a documentației privind politicile, procedurile și acțiunile legate de ajutorul pentru dezvoltare furnizat de UE în Kenya;
2. interviuri cu personalul Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare (DG DEVCO) din cadrul Comisiei și cu personalul SEAE;
3. interviuri, în Kenya, cu personalul Delegației UE și cu personal din cadrul ministerelor guvernului Kenyei;
4. interviuri, în Kenya, cu reprezentanți ai sectorului privat, cu alți donatori și cu părți interesate, inclusiv specialiști din mediul academic, economiști, organizații internaționale și organizații neguvernamentale, pe baza unei selecții efectuate cu ajutorul Delegației UE (a se vedea lista reuniunilor din anexa III);
5. vizite la fața locului pentru activități finanțate de UE, care reprezintă (în termeni valorici) 53 % din acțiunile finanțate în cadrul celui de Al zecelea FED în Kenya.

22

Curtea a examinat programarea aferentă celui de Al unsprezecelea FED (2014‑2020). Pentru a stabili contextul specific țării pentru evaluările sale, Curtea a examinat tendințele de dezvoltare umană și economică ale Kenyei, identificând domeniile cu potențial ale țării și principalele probleme care împiedică dezvoltarea sa economică și reducerea durabilă a sărăciei. Curtea a analizat, de asemenea, experiențele altor țări.

23

Curtea a examinat rezultatele proiectelor finanțate în cadrul celui de Al zecelea FED (2008‑2013), deoarece, la momentul auditului său, rezultatele proiectelor finanțate în cadrul celui de Al unsprezecelea FED nu erau încă disponibile. Sectoarele prioritare selectate în cadrul celui de Al zecelea FED erau similare celor din cadrul celui de Al unsprezecelea FED. Tabelul 2 prezintă proiectele vizate de audit.

24

Pentru aceste proiecte, Curtea a evaluat dacă rezultatele ajutorului acordat de UE Kenyei puteau fi demonstrate din punctul de vedere al¹⁵:

• realizărilor: ceea ce este produs sau realizat cu resursele (intrări, activități și procese) alocate unei intervenții (de exemplu, drumuri construite);
• efectelor: schimbări care apar în urma unei intervenții (de exemplu, îmbunătățirea accesului la o anumită zonă ca urmare a construcției unui drum);
• impacturilor: consecințele socioeconomice pe termen mai lung care pot fi observate după finalizarea unei intervenții.

Observații

Comisia și SEAE au alocat Kenyei fonduri în concordanță cu Agenda schimbării, dar procesul nu a implicat o evaluare specifică a obiectivelor acestei țări și a obstacolelor în calea dezvoltării cu care se confruntă aceasta

25

Rolul ajutorului internațional pentru dezvoltare este de a sprijini eforturile proprii ale țărilor beneficiare în vederea dezvoltării. După cum se recunoaște în Agenda schimbării, asistența pentru dezvoltare a UE ar trebui alocată în funcție de nevoile, capacitățile, angajamentele și performanța fiecărei țări și în funcție de impactul potențial al ajutorului UE¹⁶. Pentru a se realiza acest lucru, este nevoie de o analiză cuprinzătoare a nevoilor țării și a angajamentului acesteia pentru dezvoltare și schimbare.

26

Prin urmare, Curtea a evaluat dacă Comisia și SEAE, înainte de a decide cu privire la suma globală a finanțării din cel de Al unsprezecelea FED (2014‑2020), efectuaseră o evaluare temeinică a nevoilor Kenyei, a capacității de utilizare sau de „absorbție” a ajutorului, a angajamentului pentru reformă și a performanței din trecut a acestei țări. Curtea a evaluat, de asemenea, dacă SEAE și Comisia luaseră în considerare contribuțiile statelor membre ale UE și ale altor donatori în Kenya, inclusiv sprijinul direct din partea statelor membre ale UE.

90 % din fondurile FED pentru Kenya au fost alocate de Comisie pe baza unei abordări standardizate, aplicate tuturor țărilor ACP

27

În principiu, toate țările ACP sunt eligibile pentru finanțare în temeiul Acordului de la Cotonou (a se vedea punctul 11). În cadrul celui de Al unsprezecelea FED, prima etapă a procedurii de alocare a constat, prin urmare, în repartizarea finanțării totale a FED (15 miliarde de euro) între cele 75 de țări eligibile. În stabilirea alocărilor pentru fiecare țară, s-au urmat trei pași importanți: a) o formulă care utilizează o foaie de calcul conținând date comparabile și actualizate referitoare la țări; b) o ajustare calitativă; și c) ajustări ulterioare rezultate în urma reuniunii Comitetului FED:

1. Formula a avut la bază cinci indicatori: populația, venitul național brut pe cap de locuitor, indicele capitalului uman, indicele vulnerabilității economice și indicatorii privind guvernanța la nivel mondial, ultimii trei fiind indicatori sintetici. Toți indicatorii au fost normalizați în intervalul 1-6 (cu excepția indicatorului privind populația, ale cărui valori au variat între 0 și 6,3). Cei cinci indicatori au fost apoi înmulțiți unul cu altul.
2. Comisia a aplicat ulterior o ajustare calitativă pentru a ține seama de aspecte care nu au putut fi cuantificate cu ușurință prin intermediul formulei, în special impactul potențial. Valoarea acestor ajustări s-a ridicat la 7,5 % din totalul inițial.
3. În septembrie 2013 a avut loc un schimb de opinii între statele membre în cadrul reuniunii Comitetului FED, care a dus la noi ajustări în cuantum de 3 % din totalul inițial. Aceste ajustări reflectau diverse preocupări, cum ar fi modificările aduse față de FED anterior și contextul politic și de securitate.

28

Acordul de la Cotonou prevedea că alocările pentru fiecare țară „se bazează pe nevoi și criterii de performanță standardizate, obiective și transparente”. Formula utilizată de Comisie pentru alocările din cel de Al unsprezecelea FED s-a conformat acestei cerințe prin utilizarea unor indicatori comuni disponibili pentru toate țările ACP [a se vedea punctul 27 litera (a)]. Deși acești indicatori ilustrează amploarea nevoilor diferitor țări, ei nu oferă nicio informație cu privire la care sunt aceste nevoi efectiv sau cu privire la deficitul de finanțare care trebuie acoperit pentru a răspunde acestor nevoi.

29

Trei dintre acești indicatori (venitul național brut, indicele capitalului uman și indicele vulnerabilității economice) sunt utilizați drept criterii pentru a clasifica țările în rândul celor mai puțin dezvoltate. Aceasta înseamnă că punctajele aferente acestor indicatori sunt similare pentru majoritatea țărilor cel mai puțin dezvoltate. Principalii indicatori utilizați pentru a lua în calcul impactul potențial, și anume indicatorii de guvernanță la nivel mondial, nu prezintă nici ei variații mari între diferitele țări.

30

Comisia și SEAE au stabilit alocările financiare pentru Kenya fără să procedeze la o evaluare specifică proprie a obiectivelor acestei țări și a obstacolelor în calea dezvoltării cu care se confruntă aceasta. De asemenea, alocările pentru fiecare țară nu au luat în considerare sumele sau obiectivele granturilor sau ale împrumuturilor din partea altor țări sau din partea altor organizații.

31

În plus, conform constatărilor Curții, procesul de alocare nu permite ca alocarea ajutorului să fie legată de anumite condiții stabilite în ceea ce privește performanța, guvernanța și angajamentul țării beneficiare pentru reforme structurale sau de modul în care aceasta asigură controlul corupției. De exemplu, deși Kenya s-a menținut printre ultimele locuri, mai exact în procentul de 21 % din josul clasamentului țărilor în funcție de indicele de percepție a corupției al Transparency International, Curtea nu a identificat nicio dovadă care să ateste că acest lucru ar fi determinat UE să impună condiții suplimentare pentru finanțarea acordată acestei țări din partea FED. Kenya a continuat să primească un nivel de finanțare similar celui de care a beneficiat în cadrul FED anterior. Anexa IV, care este un extras din documentul elaborat de Transparency International, Global Corruption Barometer Africa 2019 – Citizens’ Views and Experiences of Corruption, descrie problema corupției în Kenya.

32

Formula a dus la o alocare inițială de 395 de milioane de euro pentru Kenya. Această sumă a fost majorată la 435 de milioane de euro, dată fiind amploarea provocării privind reducerea sărăciei, importanța acestei țări pentru integrarea și stabilitatea regională și disponibilitatea guvernului de a transfera competențe către regiuni. Întrucât reuniunea Comitetului FED nu a mai dus la alte modificări, alocarea finală s-a ridicat la 435 de milioane de euro.

Țările cu o populație numeroasă, precum Kenya, au primit, în mod proporțional, mai puține fonduri

33

Întrucât Comisia a alocat 90 % din fonduri exclusiv pe baza formulei, Curtea a examinat cu mai multă rigurozitate implicațiile acesteia. Curtea a constatat că, în concordanță cu obiectivul său, Comisia alocase, în cadrul celui de Al unsprezecelea FED, un volum mai mare de fonduri țărilor celor mai sărace decât în cadrul celui de Al zecelea FED. Ponderea care le-a revenit din alocarea totală țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor cu venituri scăzute în cadrul celui de Al unsprezecelea FED a fost de 85 %, comparativ cu 80 % în cadrul celui de Al zecelea FED.

34

La momentul elaborării formulei de alocare, unul dintre criteriile de evaluare a caracterului său adecvat a fost capacitatea acesteia de a reproduce cât mai îndeaproape alocările anterioare din partea FED (a se vedea anexa V). Această reproducere a fost parțial obținută prin reducerea impactului indicatorului privind populația în cadrul formulei, ceea ce a dus la un ajutor semnificativ mai mic per persoană pentru țările cu populații mai mari. De exemplu, Etiopia (85 de milioane de locuitori) și Republica Democratică Congo (68 de milioane de locuitori) au primit mai puțin de 8 euro pe persoană cu titlu de ajutor din partea UE, în timp ce țările cu populații mai mici, cum ar fi Gambia (1,8 milioane de locuitori) și Guineea-Bissau (1,5 milioane de locuitori), au primit peste 100 de euro pe persoană. Kenya, cu o populație relativ mare la momentul alocării, în număr de 42 de milioane de locuitori, a primit 9 euro pe persoană. Figura 2 indică alocările calculate pe baza formulei, înainte de ajustarea calitativă.

35

Motivele pentru care țările cu populații mai mari au beneficiat de un ajutor semnificativ mai mic per persoană au fost următoarele: indicatorul privind populația a fost, pe de o parte, plafonat la 40 de milioane de locuitori¹⁸ și, de cealaltă parte, nu s-a bazat pe populația totală a țării, ci mai degrabă pe rădăcina pătrată a acestei populații. Caseta 1 descrie modul în care formula reduce impactul indicatorului privind populația.

36

Deși populația nu era decât unul dintre cei cinci indicatori cu pondere egală în formula de alocare din cadrul celui de Al unsprezecelea FED, ea avea un impact semnificativ asupra alocării resurselor între țările cel mai puțin dezvoltate. Dacă Comisia nu ar fi aplicat acest plafon pentru populație, țările mai mari ar fi primit cea mai mare parte a finanțării.

Programarea aferentă celui de Al unsprezecelea FED nu demonstrează în mod suficient că ajutorul este direcționat către domeniile în care acesta poate contribui cel mai mult la reducerea sărăciei

37

Ajutorul ar trebui să se concentreze pe abordarea problemelor care împiedică cel mai mult dezvoltarea țării beneficiare. Pentru a fi eficace, ajutorul (împreună cu alte contribuții) trebuie să atingă o masă critică (adică resurse umane și financiare suficiente pentru a genera rezultate semnificative)¹⁹, însă o țară (sau un sector ori un proiect) nu ar trebui să primească mai multe fonduri decât ar putea absorbi.

38

Agenda schimbării și instrucțiunile privind programarea celui de Al unsprezecelea FED²⁰ recunosc, de asemenea, aceste principii. Agenda schimbării subliniază că „UE trebuie să urmărească direcționarea resurselor acolo unde este nevoie de ele cel mai mult în scopul reducerii sărăciei, precum și în zonele în care aceste resurse pot avea un impact maxim”²¹. Conform instrucțiunilor privind programarea, sectoarele ar trebui selectate în funcție de masa critică pe care sprijinul din partea UE ar putea să o atingă în ceea ce privește cunoștințele, resursele umane sau resursele financiare, pentru a genera rezultate semnificative și măsurabile²².

39

Prin urmare, Curtea a evaluat dacă, în Kenya, Comisia și SEAE au selectat, în cadrul celui de Al unsprezecelea FED, acele sectoare prioritare în care: (a) ajutorul putea contribui cel mai mult la reducerea sărăciei și (b) ajutorul era suficient de substanțial pentru a genera rezultate semnificative. Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia și SEAE asiguraseră o coordonare eficace cu statele membre ale UE și cu alți donatori.

40

În Agenda schimbării, se afirmă că o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii pentru dezvoltare umană este esențială pentru reducerea pe termen lung a sărăciei și o plasează printre prioritățile sale. Dezvoltarea economică depinde de mai mulți factori asupra cărora donatorii pot avea un impact – guvernanța, cadrul de reglementare, infrastructura și capitalul uman, social și financiar.

Raționamentul care stă la baza selecției sectoarelor nu este suficient de clar

41

Selecția sectoarelor a reprezentat un exercițiu comun al Comisiei și al SEAE. Acesta a avut drept rezultat aprobarea unui program indicativ multianual pentru fiecare țară parteneră, semnat de țara respectivă. Sectoarele prioritare din Programul indicativ național UE-Kenya pentru perioada 2014‑2020 au beneficiat de următoarele finanțări:

1. securitatea alimentară și rezistența la șocuri climatice – 190 de milioane de euro (44 %);
2. infrastructura durabilă – 175 de milioane de euro (40 %);
3. răspunderea instituțiilor publice– 60 de milioane de euro (14 %);
4. măsuri de sprijin (nu este un sector prioritar) – 10 milioane de euro (2 %).

42

Fiecare dintre aceste trei sectoare prioritare cuprindea o gamă largă de domenii. De exemplu, „Securitatea alimentară și rezistența la șocuri climatice” includea transformarea practicilor micilor fermieri, guvernanța funciară, situațiile de urgență în caz de secetă, ajutor bănesc pentru victimele secetelor și infrastructură comunitară rezistentă la schimbările climatice. „Infrastructura durabilă” includea infrastructura de transport și energia. „Răspunderea instituțiilor publice” include alegerile, gestiunea finanțelor publice, administrarea justiției, asistența judiciară și alternativele la pedeapsa cu închisoarea. Faptul că finanțarea acordată Kenyei este dispersată în atât de multe domenii sporește riscul ca aceasta să nu atingă masa critică necesară în niciun sector pentru a putea obține rezultate semnificative.

43

Comisia și-a fundamentat alegerea sectoarelor pe planul național de dezvoltare al Kenyei (Vision 2030) și pe programele aferente de punere în aplicare cunoscute sub denumirea de „planuri pe termen mediu”²³. Aceste documente acoperă un număr mare de domenii, de la aspecte sociale, cum ar fi sportul, locuințele și egalitatea de gen, la diferite sectoare economice, cum ar fi turismul, serviciile financiare și comerțul. Prin urmare, Comisia ar fi putut să aleagă numeroase alte sectoare decât sectoarele prioritare actuale, rămânând, în același timp, în conformitate cu Vision 2030.

44

Programul indicativ național al Kenyei includea o argumentare care explica de ce sectoarele prioritare selectate au fost considerate importante. Cu toate acestea, programul nu conținea o evaluare cuprinzătoare a potențialului de reducere a sărăciei pe care îl prezentau alte sectoare și nici a capacității UE de a aborda aceste sectoare. De asemenea, Curtea nu a identificat nicio dovadă că s-a realizat o astfel de evaluare în afara cadrului aferent programului indicativ național. Prin urmare, nu era clar de ce Comisia și SEAE au considerat că sprijinirea sectoarelor selectate, și nu altele, ar avea cel mai mare potențial de a ajuta Kenya să reducă sărăcia.

45

Comisia și SEAE nu au explicat alegerea de a nu sprijini în mod direct industria prelucrătoare. Multe economii care au cunoscut un mare salt în materie de dezvoltare au trecut printr-un proces de transformare – de la o economie bazată pe agricultură la una bazată pe industrie²⁴. Acest lucru nu s-a întâmplat însă și în Kenya: agriculturii îi corespunde în continuare o treime din PIB-ul țării, în timp ce industria prelucrătoare reprezintă doar 10 %, la fel ca acum 40 de ani²⁵. Industria prelucrătoare are un mare potențial de a crea locuri de muncă (inclusiv pentru persoanele slab calificate), de a îmbunătăți balanța comercială a Kenyei și de a stimula alte sectoare, cum ar fi agricultura și gestionarea resurselor naturale²⁶.

46

Banca Mondială a caracterizat Kenya ca fiind o națiune antreprenorială, constatând că țara dispune de o bază de producție²⁷. Prin urmare, este probabil că luarea unor măsuri sistematice pentru a elimina problemele structurale din acest sector ar putea duce la o creștere economică progresivă. De asemenea, ar trebui subliniat faptul că extinderea industriei prelucrătoare a fost ulterior confirmată ca fiind una dintre prioritățile declarate ale celui mai recent plan director pentru dezvoltare al președintelui kenyan, cunoscut sub numele de Big 4 Agenda. În plus, creșterea rapidă a populației și urbanizarea înseamnă o cerere din ce în ce mai mare de locuri de muncă în rândul tinerilor din orașe și din proximitatea acestora. Dacă nu se răspunde acestei cereri, pot apărea dificultăți sociale suplimentare.

47

Un alt exemplu se referă la sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) din Kenya, care a cunoscut o creștere de 10,9 % în 2017²⁸, țara fiind cunoscută pentru capacitatea sa de a oferi servicii inovatoare. Începând din 2008, guvernul kenyan a dezvoltat, împreună cu sectorul privat, un oraș tehnologic cunoscut sub numele de Konza Technopolis, care va găzdui o nouă universitate tehnologică și întreprinderi din domeniul TIC, al ingineriei și al biotehnologiei. Noul oraș, care încă are nevoie de investiții ample în infrastructură, este planificat să devină o zonă economică specială, care să dispună de toate dotările necesare (locuințe, spitale etc.). Inovarea și economia digitală au potențialul de a spori exporturile cu valoare adăugată ridicată și de a crea locuri de muncă; acesta este motivul pentru care țările dezvoltate cheltuiesc fonduri publice pentru a promova aceste sectoare.

Coordonarea donatorilor, deși extinsă, a avut o influență limitată asupra alegerii sectoarelor prioritare

48

În programul indicativ național, Comisia descrie anumite activități care vizau să coordoneze acțiunile sale cu alți donatori (mai exact, grupurile de lucru ale donatorilor din sector și dialogul politic comun). Documentul conține, de asemenea, o matrice care prezintă sectoarele în care sunt implicați alți donatori, inclusiv țări din afara UE. Această matrice este reprezentată sintetic în figura 3 evidențiind sectoarele prioritare ale celui de Al unsprezecelea FED. Cu toate acestea, Curtea nu a identificat nicio dovadă care să demonstreze că, în alegerea sectoarelor, Comisia fusese influențată de coordonarea cu alți donatori.

49

Pe lângă această matrice, Comisia a efectuat un exercițiu de programare comună, împreună cu nouă state membre și cu Banca Europeană de Investiții (BEI), pentru a elabora Strategia de cooperare comună a UE din mai 2015, în sprijinul planului pe termen mediu al Kenyei pentru perioada 2014‑2017. Această primă strategie de cooperare comună a UE prezenta modul în care urmau să fie repartizate sarcinile pentru abordarea celor patru sectoare prioritare prevăzute de programarea comună a UE pentru perioada 2014‑2017. Cu toate acestea, dat fiind că exercițiul de elaborare a strategiei urmează perioada de punere în aplicare de cinci ani a planurilor pe termen mediu, această strategie comună a fost publicată abia în mai 2015, la aproape un an după adoptarea programul indicativ național, și, prin urmare, nu a influențat modul în care Comisia a ales sectoarele prioritare.

50

Opt dintre cele zece state membre cu o prezență fizică în Kenya sunt implicate în sectorul infrastructurii și șapte sunt implicate în sectorul energetic, în sectorul transporturilor sau în ambele. Conform estimărilor din strategia comună pentru perioada 2018‑2022²⁹, contribuțiile totale ale donatorilor reprezentați de UE/BEI/statele membre pentru sectorul infrastructurii pot ajunge la 2 353,4 milioane de euro pentru perioada de cinci ani (470,68 milioane de euro pe an). Această sumă include și subsectoarele de apă/salubrizare și de locuințe, în care UE nu este implicată. Cea mai mare parte a finanțării, dacă nu chiar toată, provenite de la alți donatori este furnizată sub formă de împrumut.

Acțiunile pentru creștere și pentru productivitate s-au multiplicat, dar sprijinul pentru sector s-a axat în principal pe micii fermieri și pe regiunile cu terenuri aride și semiaride

51

Sectorul prioritar „Securitatea alimentară și reziliența la șocurile climatice” se concentrează pe populația rurală din Kenya, sprijinind acțiuni ce vizează:

1. consolidarea sistemelor constituite pentru a atenua consecințele negative ale perioadelor viitoare de secetă;
2. transformarea modelului agricol al micilor fermieri de la agricultura de subzistență la agricultura ca formă de antreprenoriat;
3. dezvoltarea unei infrastructuri rezistente la schimbările climatice și îmbunătățirea guvernanței funciare pentru a asigura pacea și securitatea.

52

Până la sfârșitul lunii ianuarie 2020, fondurile alocate sectorului fuseseră contractate în proporție de 85 %. Anexa VII oferă o prezentare mai detaliată a celor șase acțiuni din acest sector. Cea mai mare acțiune este „AgriFI”, un program în valoare de 45 de milioane de euro, care va include o componentă de finanțare nerambursabilă, în valoare de 10 de milioane de euro, pentru întreprinderi și o componentă de finanțare mixtă, în valoare de 20 de milioane de euro, împreună cu BEI. Această acțiune va sprijini dezvoltarea și adoptarea unor servicii noi menite să îi ajute pe micii fermieri să adauge valoare produselor lor agricole și să le comercializeze. A doua acțiune ca mărime este „Agri-biz”, un program în valoare de 43,5 milioane de euro, din care 20 de milioane de euro vor fi combinați cu o finanțare din partea Băncii Africane pentru Dezvoltare. Proiectul va fi cofinanțat și de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și de Agenția Daneză pentru Dezvoltare Internațională (DANIDA). Obiectivul programului este de a sprijini dezvoltarea oportunităților de afaceri și de ocupare a forței de muncă pentru tineri și femei în zonele rurale.

53

Trei proiecte, în valoare de 20 de milioane, de 30 de milioane și, respectiv, de 30,5 milioane de euro, intră în sfera strategiei de soluționare a situațiilor de urgență în caz de secetă a guvernului kenyan. Unul dintre proiecte se axează pe furnizarea de sprijin pentru gestionarea riscului de secetă și a coordonării în materie, altul pe infrastructurile adaptate la schimbările climatice în vederea îmbunătățirii aprovizionării cu apă și a accesului la instalații sanitare în regiunile aride și semiaride, iar al treilea proiect vizează sprijinul pentru mijloace de subzistență reziliente și pentru gestionarea riscului de secetă. Sectorul include, de asemenea, un proiect în valoare de 16,5 milioane de euro care sprijină procesul de transformare a sectorului agricol și de descentralizare a guvernanței funciare. Proiectul are drept scop consolidarea securității alimentare a micilor fermieri și a comunităților de păstori prin asigurarea unui acces mai bun la servicii agricole și la terenuri.

54

Numai 17 % din suprafața Kenyei este adecvat pentru producția agricolă vegetală și terenurile cuprinse în acest procent sunt situate în zone locuite de 80 % din populație. Sunt necesare investiții masive în sisteme de irigații pentru a extinde suprafața terenurilor arabile și pentru a spori productivitatea terenurilor cultivate existente. În același timp, aproximativ 87 % din fermierii din Kenya exploatează mai puțin de 2 hectare de teren și aproximativ 67 % exploatează mai puțin de 1 hectar³⁰. Aceste ferme mici nu dispun de capacitatea de a obține credite pentru investiții în tehnologie de producție (cum ar fi utilaje sau sere) sau în alte infrastructuri de mari dimensiuni.

55

Banca Mondială a raportat că Kenya pierde venituri semnificative din cauza faptului că nu aduce o valoare adăugată pentru produsele sale agricole³¹. Industria agroalimentară, care are un potențial mare de sporire a veniturilor din export și de creare de locuri de muncă, este dependentă de o producție stabilă. Chiar dacă micii fermieri își măresc productivitatea și încep să vândă o parte din producția lor, ei nu vor fi în măsură să asigure volumele stabile și calitatea care sunt necesare pentru industria agroalimentară. Deși unele dintre proiectele finanțate prin Al unsprezecelea FED pun accentul pe integrarea micilor fermieri în lanțurile valorice, numărul mare în sine al fermierilor de acest tip exacerbează ineficiența organizării producției agricole în scopul industriei agroalimentare.

Ajutorul pentru infrastructură este relevant, însă planurile nu sunt realiste, dată fiind finanțarea disponibilă

56

Sectorul prioritar „Infrastructură durabilă” din cadrul programului indicativ național includea două subsectoare, energie și transporturi, însoțite de obiective specifice declarate:

1. dezvoltarea unor servicii energetice mai eficiente și mai ecologice, care să fie accesibile tuturor;
2. dezvoltarea unui sistem de transport mai eficient și mai sigur pentru creșterea productivității și pentru reducerea impactului negativ asupra mediului.

57

Pentru a îndeplini aceste obiective, în programul indicativ național sunt specificate peste 20 de inițiative, printre care:

1. acțiuni care necesită o utilizare intensivă a resurselor, precum dezvoltarea capacității de producție, de transport și de distribuție și a sistemelor descentralizate neconectate la rețea;
2. sprijinirea surselor noi de energie solară și eoliană;
3. programe de eficiență energetică pentru gospodării (gătit și iluminat);
4. rețele de transport (de exemplu, drumuri, porturi, transport public, trafic nemotorizat, transport intermodal).

58

Curtea consideră că abordarea nevoilor în materie de infrastructură este relevantă pentru dezvoltarea Kenyei. Or, suma alocată, 175 de milioane de euro, nu este suficientă pentru a pune în aplicare toate planurile menționate în programul indicativ național. Nevoile în materie de infrastructură ale Kenyei se ridică la suma de 3 miliarde de dolari americani pe an pentru transport și la 2 miliarde de dolari americani pentru energie³². Prin urmare, Curtea consideră că obiectivele programului indicativ național sunt nerealiste și că suma alocată pentru sectorul prioritar privind infrastructura este insuficientă pentru a avea un impact semnificativ.

59

Programul indicativ național nu explica în niciun fel modul în care suma de 175 de milioane de euro, reprezentând ajutor din partea UE, ar putea contribui la punerea în aplicare a acestor planuri foarte ambițioase. Acesta doar afirma, în termeni generali, că modul preferat de finanțare ar fi cea mixtă, combinând granturi UE cu împrumuturi acordate de instituții financiare europene (inclusiv BEI), și că urmau să fie valorificate oportunități de parteneriat public-privat. Reprezentanții Comisiei cu care auditorii Curții au avut întrevederi au menționat, de asemenea, finanțarea mixtă și parteneriatele public-privat ca modalități de a atinge masă critică. Cu toate acestea, Comisia nu a estimat efectul de levier preconizat în urma finanțării mixte și Curtea nu a identificat nicio analiză care să arate modul în care cei 175 de milioane de euro alocați acestui sector ar duce la obținerea unor rezultate semnificative.

60

Până în decembrie 2019, fondurile alocate acestui sector fuseseră contractate sau angajate în proporție de 85 % (a se vedea anexa VII). Acest sprijin cuprinde cinci acțiuni, din care patru conțin un element de finanțare mixtă. Acțiunea cu finanțarea cea mai mare, și anume programul de mobilitate urbană, în valoare de 45 de milioane de euro, urmărește să îmbunătățească durabilitatea și eficiența mobilității urbane în Kenya. Un proiect în valoare de 30 de milioane de euro va sprijini drumuri rurale adaptate la schimbările climatice în regiunile aride și semiaride și va fi pus în aplicare printr-o finanțare combinată cu împrumuturi de la Agence française de développement (AFD). Pentru proiectul privind portul Mombasa, este prevăzută o sumă de aproape 20 de milioane de euro pentru finanțarea combinată cu împrumuturi de la BEI, având drept scop creșterea capacității și a eficienței portului.

61

În domeniul energiei, o sumă de 32 de milioane de euro a fost destinată Platformei de investiții pentru Africa, pentru a sprijini sectorul energetic din Kenya. Până în prezent, 7 milioane de euro au fost contractați în vederea combinării cu împrumuturi de la AFD și o sumă suplimentară de 25 de milioane de euro este planificată în vederea combinării cu împrumuturi de la o altă instituție financiară. Sprijinul are drept obiective (1) să sporească producția de energie durabilă, accesul la energie și eficiența energetică prin sprijin din partea sectorului privat și (2) să sporească reziliența, stabilitatea și eficiența rețelei de energie electrică din Kenya. Alți 22 de milioane de euro au fost puși la dispoziție pentru a sprijini sectorul energetic și cel al transporturilor din Kenya prin intermediul unui grant și al furnizării de asistență tehnică axate pe îmbunătățirea guvernanței în sectorul energetic și în cel al transporturilor din Kenya.

62

În urma interviurilor avute de auditorii Curții cu reprezentanții Comisiei și ai SEAE, s-a confirmat că, deși guvernul kenyan insistase în mod special asupra includerii infrastructurii ca sector prioritar, decizia de a extinde sectorul pentru a include și energia a fost mai degrabă rezultatul politicii UE. Agenda schimbării precizează că energia se numără printre ariile de intervenție principale ale ajutorului viitor din partea UE.

Ajutorul acordat sectorului guvernanței nu s-a axat în mod direct pe combaterea corupției

63

Sectorului denumit „Răspunderea instituțiilor publice” i-a fost alocată suma de 60 de milioane de euro, fiind vizate trei domenii: alegeri, gestiunea finanțelor publice și justiția. Printre beneficiarii activităților din acest sector prioritar se vor număra și organizațiile societății civile. Până la sfârșitul lunii ianuarie 2020, acțiunile din acest sector fuseseră contractate în proporție de 100 % (a se vedea anexa VII).

64

Scopul sprijinului acordat pentru alegeri a fost de a asigura o îmbunătățire a procesului electoral din 2017 în raport cu cel anterior, din punctul de vedere al pregătirii, al desfășurării activității de votare și al respectării constituției. Suma acordată în acest scop s-a ridicat la un total de 5 milioane de euro.

65

Obiectivul sprijinului furnizat pentru sistemul judiciar este de a-l face accesibil pentru un număr cât mai mare de cetățeni ai Kenyei. S-a contractat o sumă totală de 29 de milioane de euro pentru proiectul care urmărește să îmbunătățească accesul la justiție al comunităților sărace și marginalizate prin furnizarea de asistență judiciară, precum și să ofere alternative la pedeapsa cu închisoarea.

66

Scopul sprijinului acordat pentru gestiunea finanțelor publice este de a spori transparența acesteia atât la nivel central, cât și la nivel administrativ-teritorial. Sprijinul din partea UE, care ia forma sprijinului bugetar, este prevăzut pentru mai multe părți ale ciclului de gestionare, cum ar fi execuția bugetară, contabilitatea, auditul și controlul. S-a contractat o sumă totală de 26 de milioane de euro pentru o acțiune constituită dintr-o componentă de sprijin bugetar în valoare de 23,5 milioane de euro și o componentă de sprijin complementar în valoare de 2,5 milioane de euro.

67

Nici în programul indicativ național, nici în vreun alt document, nu exista o analiză cuprinzătoare cu privire la modul în care UE a ales intervențiile pentru consolidarea statului de drept și pentru îmbunătățirea în consecință a guvernanței. De exemplu, Curtea nu a identificat nicio argumentare care să explice de ce Comisia și SEAE au selectat alternativele la pedeapsa cu închisoarea și asistența judiciară pentru persoanele mai sărace. Nicio parte din acest sprijin nu s-a axat direct pe corupție, chiar dacă s-a demonstrat că aceasta din urmă are un efect negativ asupra creșterii, a comerțului internațional, a deschiderii pieței, a fluxurilor de investiții străine, a competitivității întreprinderilor și a productivității³³. Indicele de percepție a corupției al Transparency International din 2018 clasează Kenya pe locul 144 (din 180 de țări), această țară regăsindu-se în procentul de 21 % din josul clasamentului. Aproape toți reprezentanții³⁴ organizațiilor neguvernamentale cu care auditorii Curții au desfășurat interviuri în Kenya au identificat corupția ca fiind unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării țării.

Proiectele finanțate de Al zecelea FED au dus, în general, la obținerea realizărilor și a efectelor preconizate, dar impactul lor asupra dezvoltării globale a Kenyei nu a fost încă demonstrat

68

Curtea a examinat un eșantion de acțiuni puse în aplicare în Kenya, care acoperă 53 % din cheltuielile efectuate în cadrul celui de Al zecelea FED (a se vedea tabelul 2 și anexa VI). S-a evaluat dacă aceste acțiuni obținuseră realizările și efectele scontate și impactul preconizat.

Sprijinul acordat de UE pentru drumuri a îmbunătățit accesul la serviciile de bază, dar contribuția pe care a adus-o la dezvoltarea economică nu a fost demonstrată

69

Proiectul cel mai important din sectorul infrastructurii a fost drumul Merille-Marsabit, care a primit 24,8 % din ajutorul convenit (88 de milioane de euro) și a fost finalizat în mai 2017. Obiectivul acestui proiect era impulsionarea creșterii economice durabile și echitabile. Acest obiectiv era reflectat nu numai de indicatorii de creștere a comerțului și a PIB-ului, ci și de indicatorii care măsoară coeficientul Gini (acesta măsurând inegalitatea) și rata sărăciei, rata de ocupare a forței de muncă, confortul pasagerilor și siguranța rutieră.

1. În ceea ce privește realizările, acest proiect a modernizat un tronson de 122 km din drum cu pietriș în drum pavat. El reprezintă 3 % din cei 3 600 km de drumuri principale internaționale din Kenya. Proiectul a îmbunătățit, de asemenea, 6 km de drumuri urbane în orașul Marsabit.
2. Printre efectele care pot fi atribuite îmbunătățirii aduse suprafeței rutiere, se numără reducerea timpului de călătorie. Diverse părți interesate au explicat că, anterior, pentru parcurgerea distanței de 800 km între Moyale și Nairobi erau necesare trei zile, cu escale la Marsabit și la Isiolo, existând, în plus, riscul ca vehiculele să rămână blocate în noroi; această distanță poate acum să fie parcursă într-o singură zi. Cheltuielile de exploatare s-au redus; de exemplu, închirierea de camioane și tarifele pentru transportul cu autobuzul au scăzut cu o treime. Media traficului zilnic a crescut de la 123 de vehicule în 2014 la 543 de vehicule în ianuarie 2020, valoare care, deși a crescut substanțial, rămâne totuși scăzută³⁵.

70

Reprezentanții administrațiilor locale și unele organizații internaționale au confirmat îmbunătățirea accesului la serviciile de sănătate și de educație și la produsele agricole – deși această îmbunătățire nu a fost măsurată. Pe lângă aceasta, coridorul regional din care face parte acest proiect a avut un rol esențial în promovarea securității alimentare în regiune³⁶. Prin urmare, proiectul a obținut efectele sociale scontate, sub forma unui acces îmbunătățit la serviciile de bază. Cu toate acestea, nu exista încă nicio dovadă care să arate că drumul în cauză a stimulat creșterea economică.

71

Drumul Merille-Marsabit traversează o zonă slab populată, în care majoritatea oamenilor își câștigă traiul prin creșterea pastorală a animalelor. Aceasta constituie un mod de viață tradițional, în care oamenii se deplasează frecvent pentru a găsi zone adecvate pentru animalele lor și consumă relativ puține bunuri prelucrate. Din cauza climatului nefavorabil, vegetația care crește în zonă este limitată, iar între orașele Marsabit și Merille sau în jurul acestora există foarte puțină industrie.

72

Drumul Merille-Marsabit face parte din șoseaua care face legătura între Nairobi, capitala Kenyei, și Addis Abeba, capitala Etiopiei, și are potențialul de a intensifica schimburile comerciale între cele două țări. Faptul că gradul de utilizare a drumului rămâne relativ scăzut [a se vedea punctul 69 litera (b)] sugerează însă că starea drumului nu constituia principalul obstacol în calea creșterii comerțului. Chiar dacă toate cele 543 de vehicule pe zi ar fi camioane care transportă mărfuri, această cifră tot ar reprezenta doar o mică parte din volumul transporturilor din Kenya. Două obstacole majore care frânează schimburile comerciale dintre Kenya și Etiopia sunt neparticiparea Etiopiei la acordurile comerciale regionale cu caracter obligatoriu și situația instabilă a securității de partea etiopiană a frontierei, care face ca traversarea regiunii să fie nesigură³⁷.

O treime din ajutorul furnizat Kenyei prin cel de Al zecelea FED a sprijinit micii fermieri din regiunile cu terenuri aride și semiaride, al căror impact asupra economiei globale a Kenyei este unul scăzut

73

UE a furnizat finanțare în valoare de 110,7 milioane de euro (32 % din finanțarea totală acordată Kenyei) în regiunile cu terenuri aride și semiaride, unde agricultura pastorală și agropastorală joacă un rol dominant. Districtele cu terenuri aride și semiaride găzduiesc 51 % din populația totală a Kenyei și 56 % din populația săracă a acestei țări, persoanele „sărace” fiind definite ca cele care trăiesc cu mai puțin de 30 de euro pe lună în zonele rurale și cu mai puțin de 60 de euro pe lună în zonele urbane³⁸.

74

Proiectul privind bunele practici agricole a urmărit să îmbunătățească cunoștințele privind agricultura de conservare și bunele practici agricole în rândul micilor fermieri din zonele aride și semiaride, să dezvolte legăturile cu piețele și să sporească securitatea alimentară.

1. În ceea ce privește realizările, 40 000 de fermieri (0,42 % din totalul fermierilor din Kenya) utilizează în prezent noile metode.
2. În ceea ce privește efectele, producția medie la hectar de cereale și de leguminoase în cazul fermierilor care practică aceste metode a crescut cu 121 % și, respectiv, cu 98 %, în timp ce costurile de producție au scăzut cu 22 % în cazul cerealelor și cu 19 % în cazul leguminoaselor. Bunele practici agricole, odată instituite, nu depind de noi surse de finanțare pentru a continua să dea rezultate, lucru care oferă proiectului un element important de sustenabilitate.

75

Autoritatea Națională de Gestionare a Secetei a implementat o serie de proiecte menite să îmbunătățească reziliența la secetă a comunităților din zonele cu terenuri aride și semiaride.

1. În ceea ce privește realizările, aceste proiecte au sprijinit instituirea unor instrumente de prevenire și au consolidat capacitățile locale pentru gestionarea eficientă a episoadelor de secetă prin intermediul unui număr de 10 proiecte de pregătire strategică în 10 districte.
2. În ceea ce privește efectele, aceste proiecte au redus consecințele fatale ale perioadelor de secetă. Potrivit Autorității Naționale de Gestionare a Secetei, numărul animalelor de fermă moarte raportat în unele districte a fost semnificativ mai scăzut decât proporția de 70 % înregistrată în timpul secetei anterioare din perioada 2009‑2011; de exemplu, districtele Marsabit și Samburu au raportat o mortalitate în rândul animalelor cuprinsă între 20 % și 40 %, în timp ce districtul Isiolo a raportat zero animale moarte.

76

În ceea ce privește impactul, aceste proiecte au ameliorat securitatea alimentară în zonele cu terenuri aride și semiaride și au ajutat Kenya să înregistreze progrese în clasamentul indicelui mondial al foametei. În 2018, Kenya a obținut un scor de 23,2, în scădere față de 28,0 în 2010. Producția agricolă a micilor fermieri din zonele cu terenuri aride și semiaride este însă utilizată în principal pentru consum propriu, ceea ce explică probabil impactul limitat pe care îl are asupra dezvoltării globale a Kenyei.

Proiectul privind standardele și accesul pe piață a contribuit la creșterea exporturilor de produse horticole

77

Programul privind standardele și accesul pe piață (SMAP) viza creșterea competitivității și a accesului pe piață al produselor horticole din Kenya prin îmbunătățirea siguranței alimentare. Un exemplu de realizări ale acestui proiect este furnizarea de echipamente pentru Serviciul de Inspecție a Sănătății Plantelor din Kenya (KEPHIS) în scopul efectuării de analize de laborator. Printre efectele proiectului se numără eliminarea fasolei de pe lista restricțiilor la export către UE. Un alt exemplu este procesul de creare (încă în curs) a unei zone indemne de musculițe de oțet pentru cultivatorii de mango.

78

Curtea a constatat că SMAP contribuise la volumul exporturilor și la dezvoltarea economică. O investiție în valoare de 12,1 milioane de euro (3 % din finanțarea totală) a sprijinit o instituție cu un rol clar și indispensabil în procesul de export al produselor agricole. Exporturile de produse horticole au crescut în ultimii ani. Deși acest progres nu poate fi atribuit doar proiectului SMAP, acesta din urmă a avut cu siguranță o contribuție în acest sens. În plus, creșterea volumului exporturilor arată că produsele horticole din Kenya au potențial de export și că KEPHIS contribuie la atingerea acestui potențial. În figura 4 este indicată creșterea exportului de produse horticole.

Concluzii și recomandări

79

Acest audit s-a axat pe eficacitatea ajutorului bilateral pentru dezvoltare acordat Kenyei prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED), sursa principală de finanțare din partea UE de care beneficiază această țară. Curtea a examinat dacă Comisia și SEAE direcționează FED în mod eficace către sectoarele în care acesta ar putea contribui în cea mai mare măsură la reducerea sărăciei în Kenya. Concluzia Curții este că aceste două instituții nu au demonstrat că ajutorul acordat de UE Kenyei s-a bazat într-o măsură suficientă pe nevoile specifice ale acestei țări și că a fost direcționat către sectoarele în care ar putea contribui cel mai mult la reducerea sărăciei. Curtea a constatat, de asemenea, că acțiunile finanțate de UE prin cel de Al zecelea FED pe care le-a examinat înregistraseră realizările și efectele preconizate, dar impactul asupra dezvoltării globale a Kenyei nu a fost încă demonstrat.

80

Fondurile alocate Kenyei prin cel de Al unsprezecelea FED s-au ridicat la 435 de milioane de euro, echivalentul a aproximativ 0,6 % din veniturile fiscale ale acestei țări. Comisia și SEAE au alocat aproximativ 90 % din finanțarea disponibilă pentru Kenya pe baza unei formule, fără să procedeze la o evaluare specifică proprie a obiectivelor acestei țări sau a obstacolelor în calea dezvoltării cu care se confruntă aceasta. Alocările pentru această țară nu au luat în considerare nici granturile sau împrumuturile din partea altor donatori.

81

Alocarea finanțării din partea FED a ținut seama de indicatorii privind guvernanța la nivel mondial, dar procesul nu permitea ca ajutorul să fie condiționat de progresele realizate de țările beneficiare în ceea ce privește performanța, guvernanța și angajamentul pentru reforme structurale sau de modul în care aceste țări asigură controlul corupției. Deși Kenya a înregistrat puține progrese în ceea ce privește promovarea statului de drept și combaterea corupției în ultimele decenii, Curtea nu a găsit nicio dovadă că acest lucru ar fi determinat UE să impună condiții suplimentare pentru finanțarea prin FED a acestei țări.

82

Curtea a constatat că, în concordanță cu obiectivul pe care și l-a propus, Comisia a alocat, în cadrul celui de Al unsprezecelea FED, un volum mai mare de fonduri țărilor celor mai sărace decât în cadrul celui de Al zecelea FED. Ponderea din alocarea totală care a revenit țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor cu venituri scăzute a fost de 85 %, în comparație cu 80 % în cadrul celui de Al zecelea FED.

83

Ca urmare a formulei utilizate pentru alocare, ajutorul per persoană a fost însă mai scăzut în cazul țărilor cu populații mai mari. Acest lucru se explică prin faptul că indicatorul pentru populație a fost, pe de o parte, plafonat la 40 de milioane de locuitori, și, de cealaltă parte, nu s-a bazat pe populația totală a țării, ci mai degrabă pe rădăcina pătrată a acestei populații. Dacă Comisia nu ar fi aplicat acest plafon, țările mai mari ar fi primit cea mai mare parte a finanțării (a se vedea punctele 25-36).

Recomandarea 1 – Reanalizarea abordării aplicate pentru alocarea ajutorului pentru dezvoltare al UE

Pe baza exemplului Kenyei, Comisia și SEAE ar trebui:

1. să examineze, în cooperare, după caz, cu Parlamentul, Consiliul și statele membre, metoda utilizată de UE pentru alocarea finanțării între țările ACP;
2. să introducă o serie de condiții specifice care să stabilească o legătură clară între alocările financiare, pe de o parte, și performanța din trecut a țării și angajamentul guvernului pentru reforme structurale, inclusiv pentru statul de drept, pe de altă parte.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

84

Deși finanțarea disponibilă acoperea doar o mică parte din nevoile în materie de dezvoltare ale Kenyei, banii au fost dispersați între mai multe domenii, printre care agricultura, situațiile de urgență legate de secetă, infrastructura energetică și de transport, alegerile, gestiunea finanțelor publice și sistemul judiciar. Programul indicativ național al Kenyei pentru perioada 2014‑2020 nu cuprindea nicio secțiune în care să se fi evaluat dacă și în ce mod fondurile din partea FED alocate acestor domenii erau susceptibile să atingă o masă critică suficientă pentru a se obține rezultate semnificative. De asemenea, programul nu explica nici în ce mod sprijinirea sectoarelor selectate ar ajuta Kenya într-o măsură mai mare față de altele să reducă sărăcia (a se vedea punctele 41-44).

Recomandarea 2 – Evaluarea masei critice la selecția sectoarelor prioritare în Kenya

Comisia și SEAE ar trebui să evalueze dacă și în ce mod sumele alocate către fiecare sector prioritar și în cadrul acestuia sunt susceptibile să atingă o masă critică suficientă pentru a se obține rezultate semnificative.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

85

De exemplu, Curtea nu a identificat nicio argumentare care să explice motivul pentru care Comisia și SEAE au ales să nu sprijine în mod direct industria prelucrătoare. Multe economii care au cunoscut progrese considerabile în dezvoltare au trecut printr-o transformare, și anume de la o economie agricolă la una industrială. Acest lucru nu s-a întâmplat însă și în Kenya: agriculturii îi corespunde în continuare o treime din PIB-ul țării, în timp ce industria prelucrătoare reprezintă doar 10 %, la fel ca acum 40 de ani. Un alt exemplu se referă la sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor din Kenya, care a cunoscut o creștere de 10,9 % în 2017, iar țara este cunoscută pentru capacitatea sa de a oferi servicii inovatoare (a se vedea punctele 45-47).

86

Cea mai mare alocare din finanțarea provenită din cel de Al unsprezecelea FED, 190 de milioane de euro (44 % din total), a fost direcționată către sectorul prioritar „Securitatea alimentară și rezistența la șocuri climatice”. Cea mai mare parte a sprijinului furnizat în acest sector a fost direcționată către comunitățile din zonele cu terenuri aride și semiaride și către micii fermieri, cu scopul de a le asigura o securitate alimentară și venituri mai mari. Acest sprijin are probabilitatea de a ameliora nivelul de trai al comunităților respective, însă nu ajută la obținerea unor progrese în ceea ce privește comercializarea produselor agricole și extinderea industriei agroalimentare (a se vedea punctele 51-55).

87

Programul indicativ național a alocat 175 de milioane de euro sectorului infrastructurii și a enumerat o serie de ambiții, printre care anumite eforturi consumatoare de resurse, cum ar fi dezvoltarea unor noi surse de energie solară și eoliană și a unor rețele de transport (precum drumuri și porturi). Fără a pune sub semnul întrebării importanța acestor planuri, Curtea consideră că suma respectivă este prea mică pentru a pune în aplicare toate aceste planuri sau pentru a influența în mod substanțial dezvoltarea sectorului în cauză (a se vedea punctele 56-62).

88

Sectorul „Răspunderea instituțiilor publice” a primit 60 de milioane de euro, bani care au fost direcționați către trei sisteme: alegerile, gestiunea finanțelor publice și justiția. Deși corupția și deficiențele în ceea ce privește statul de drept sunt considerate ca fiind obstacole majore în calea dezvoltării Kenyei, ajutorul furnizat de UE nu vizează aceste aspecte în mod direct. Curtea nu a identificat nicio explicație care să arate de ce finanțarea a fost direcționată către alternativele la pedeapsa cu închisoarea și către asistența judiciară pentru persoanele mai sărace mai degrabă decât către combaterea directă a corupției (a se vedea punctele 63-67).

89

De asemenea, Curtea a examinat un eșantion de acțiuni puse în aplicare în Kenya, care acoperă 53 % din cheltuielile efectuate în cadrul celui de Al zecelea FED, și a evaluat dacă aceste acțiuni obținuseră realizările și efectele scontate și impactul preconizat. Deși aceste proiecte duseseră, în general, la realizările și efectele preconizate, Curtea nu a identificat probe care să ateste că acțiunile au avut un impact vizibil asupra dezvoltării globale a țării (a se vedea punctele 45-78).

Recomandarea 3 – Prioritizarea dezvoltării economice durabile și a statului de drept în Kenya

Comisia și SEAE ar trebui să acorde prioritate sectoarelor care au potențialul de a atrage investiții străine directe, de a crea locuri de muncă și de a crește exporturile, precum și acțiunilor care susțin statul de drept, inclusiv celor legate de lupta împotriva corupției.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de doamna Bettina JAKOBSEN, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 16 iunie 2020.

Anexe

Anexa I – Indicatori ai dezvoltării umane în Kenya

Anexa II – Cifre și tabele privind economia Kenyei

Anexa III – Lista interviurilor de audit

Organizațiile cu care Curtea a avut întâlniri în perioada vizitei sale de audit în Kenya, 4‑14 februarie 2019:

• Camera de Comerț a Germaniei
• Camere de comerț din Franța
• Asociația Întreprinderilor Germane, Kenya
• Camera de Comerț a Statelor Unite ale Americii
• Ministerul Afacerilor Externe
• Trezoreria Națională (ordonatorul de credite național)
• Ministerul Transporturilor, Infrastructurii, Locuințelor și Dezvoltării Urbane
• Ministerul Agriculturii
• Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor
• Autoritatea de Dezvoltare pentru Konza Technopolis
• Banca Europeană de Investiții (BEI)
• Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW)
• Banca Africană de Dezvoltare (AfDB)
• Agence française de développement (AFD)
• reprezentanți ai următoarelor statele membre: Danemarca, Franța, Germania, Regatul Unit, Țările de Jos, Italia și Suedia
• USAID Kenya
• Banca Mondială, biroul regional
• Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)
• Asociația Producătorilor din Kenya
• Serviciul de Inspecție a Sănătății Plantelor din Kenya (KEPHIS)
• vizite la proiecte rutiere, la proiecte legate de secetă și la proiecte agricole
• reprezentanți ai Autorității pentru Drumuri din Kenya: KENHA
• reprezentanți ai districtelor Marsabit, Isiolo și Laikipia
• reprezentanți ai Serviciului pentru Flora și Fauna Sălbatice din Kenya (KWS)
• reprezentanți ai Societății cooperative a femeilor Anolei, ai Școlii gimnaziale pentru fete din Loglogo, ai Liceului pentru fete din Isiolo, ai Școlii primare din Kamboe și ai Programului de vaccinare pentru animalele de fermă

În plus, mai mulți experți independenți din cadrul următoarelor organizații au participat la un atelier pentru a discuta relevanța selectării de către UE a sectoarelor prioritare:

• Critical Mass (grup care crește gradul de conștientizare cu privire la ciclism)
• Flone Initiative (sprijin pentru femei în sectorul transporturilor)
• Kenya Alliance of Resident Associations (Alianța Kenyană a Asociațiilor Rezidenților)
• Institutul de Cercetare și Analiză a Politicilor Publice din Kenya (KIPPRA)
• Comisia Națională pentru Drepturile Omului din Kenya
• Societatea de Cruce Roșie din Kenya
• Institutul pentru Studii privind Dezvoltarea, Universitatea din Nairobi
• Banca Mondială
• Amnesty International, Kenya

Anexa IV – Percepția corupției în Kenya

67 %	consideră că în ultimele 12 luni corupția a crescut
45 %	din utilizatorii serviciilor publice au dat mită în ultimele 12 luni
71 %	consideră că guvernul lor este ineficace în combaterea corupției
54 %	consideră că cetățenii obișnuiți pot juca un rol în lupta împotriva corupției

Anexa V – Comparație a alocărilor acordate fiecărei țări din cel de Al zecelea FED și din cel de Al unsprezecelea FED

Anexa VI – Acțiuni finanțate prin cel de Al zecelea FED

Subsector	Descriere	în milioane de euro contractați	% din alocarea totală
Infrastructură
Construcția de drumuri	Drumul între râul Merille și Marsabit; drumuri rurale din regiunea de est a Kenyei; drumuri de legătură și echipamente de transport nemotorizate în Nairobi; modernizarea drumurilor din și către Parcul Național Muntele Kenya și Parcul Național Aberdare; construirea unui pod peste râul Galana, Parcul Național Tsavo East.	177,6	45,4 %
Agricultură și dezvoltare rurală
Dezvoltarea sectorului agricol	Cercetare în domeniul productivității agricole (zonele cu terenuri aride și semiaride); dezvoltarea lanțului valoric pentru sorg; reintroducerea și comercializarea maniocului pentru îmbunătățirea mijloacelor de trai prin modelul întregului lanț valoric; productivitatea în ceea ce privește cafeaua; diversificarea mijloacelor de trai prin dezvoltarea lanțului valoric pentru sorg și pentru fasolea Mung; programul de ameliorare a cerealelor din Kenya; creșterea productivității și a profitabilității micilor fermieri prin promovarea și extinderea bunelor practici agricole și a agriculturii de conservare în zonele semiaride productive.	46,2	11,8 %
Gestionarea riscurilor de secetă	Îmbunătățirea mijloacelor de trai ale păstorilor din Samburu; îmbunătățirea rezilienței la secetă a comunității prin intermediul unor sisteme inovatoare bazate pe piață; îmbunătățirea reacției și a rezilienței la secetă a comunității; Facilitatea comunitară pentru mediu II; gestionarea secetei în zonele cu terenuri aride și semiaride; promovarea și consolidarea întreprinderilor și a sistemelor de piață din zonele predispuse la secetă cu terenuri aride și semiaride; mijloace de trai sustenabile prin dezvoltarea lanțului valoric pentru comunitățile pastorale din Turkana; asigurări pe bază de indici pentru animalele de fermă; conceperea acțiunilor și a deciziilor de politică la nivel comunitar făcând apel la știință; îmbunătățirea calității și a cantității serviciilor ecosistemice; programul de protecție a castelelor de apă, de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; misiunea independentă de informare efectuată la pădurea Embobut.	40,4	10,3 %
Rezistența și reziliența la secetă	Fondul de rezervă în caz de secetă	9,7	2,5 %
Consolidarea instituțiilor	Asistență tehnică pentru Autoritatea Națională de Gestionare a Secetei; gestionarea secetei în regiunile cu terenuri aride și semiaride	14,4	3,7 %
Dezvoltarea rurală	Inițiative de dezvoltare a comunității	19,2	4,9 %
Guvernanță, comerț și cooperare
Sprijin pentru deconcentrare	Diverse proiecte de sprijinire a deconcentrării și a dezvoltării economice locale	17,6	4,5 %
Sprijinirea societății civile	Consolidarea societății civile în vederea unei participări mai eficace la guvernanța democratică și la reforme; reducerea decalajelor prin intermediul programului de guvernanță responsabil.	4,0	1,0 %
Alegeri	Sprijinirea reformei electorale și a procesului privind referendumul constituțional	2,4	0,6 %
Sprijin juridic și judiciar	Asistență tehnică pentru Ministerul Justiției	0,9	0,2 %
Dezvoltarea comerțului și a sectorului privat	Sprijinirea negocierilor pentru un acord de parteneriat economic cuprinzător; Programul UE-Kenya privind standardele și accesul pe piață (SMAP) – componenta pentru sectorul privat din SMAP, componenta pentru KEPHIS din SMAP, SMAP (KEBS), SMAP (Departamentul pentru servicii veterinare - DVS); asistență tehnică pentru SMAP; furnizarea de echipamente de laborator pentru KEBS, DVS și KEPHIS; acord de administrare cu Banca Mondială.	14,1	3,6 %
Cooperarea tehnică	Proiecte de asistență tehnică destinate diferitor ministere ale guvernului	7,4	1,9 %
Sume necontractate		37,4	9,6 %
Total		391,4	100,0 %

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor furnizate de Comisie.

Drumul Merille-Marsabit (contribuție FED: 88 de milioane de euro, reprezentând 22 % din cel de Al zecelea FED și 50 % din sectorul „Infrastructură de transport”) a fost ultimul tronson din șoseaua de 1 495 km care leagă Nairobi de Addis Abeba în Etiopia. Obiectivul acestui proiect era impulsionarea creșterii economice durabile și echitabile. Acest obiectiv era reflectat nu numai de indicatorii de creștere a comerțului și a PIB-ului, ci și de coeficientul Gini (care măsoară inegalitatea) și rata sărăciei, de rata de ocupare a forței de muncă, de confortul pasagerilor și de siguranța rutieră, ceea ce sugerează o componentă socială mai puternică.

Drumurile turistice din parcurile naționale (contribuție FED: 13 milioane de euro) s-au concentrat în principal pe creșterea numărului de vizitatori în parcurile naționale, de exemplu prin modernizarea drumurilor de acces din Parcul Național Muntele Kenya și din Parcul Național Aberdare.

Proiectele de îmbunătățire a drumurilor urbane din Nairobi (contribuție FED: 31 de milioane de euro) s-au axat pe creșterea economică echitabilă prin ameliorarea operațiunilor de trafic și a gestionării traficului în orașul Nairobi și la periferia acestuia. În afară de instituțiile vizate pentru consolidarea capacităților, se preconizează că o gamă largă de actori sociali și economici vor beneficia de pe urma creșterii accesibilității, a reducerii costurilor de transport, a dezvoltării sectorului privat și a oportunităților de ocupare a forței de muncă. Printre indicatorii utilizați pentru proiect se numără: rata de creștere a PIB-ului, coeficientul Gini, cifre privind schimburile comerciale, rata sărăciei, rata șomajului, reducerea poluării și creșterea confortului și a siguranței.

Obiectivul programului de ameliorare a cerealelor (contribuție FED: 27,1 milioane de euro) era de a sprijini micii fermieri să treacă de la agricultura de subzistență la agricultura comercială prin îmbunătățirea randamentului anumitor culturi.

Scopul proiectului privind productivitatea agricolă (contribuție FED: 4 milioane de euro) era de a îmbunătăți bunăstarea gospodăriilor în regiunile cu terenuri aride și semiaride prin ameliorarea productivității, a comercializării produselor agricole și a nivelurilor veniturilor. Proiectul viza să reducă numărul crescătorilor de animale pastorali care trăiau sub pragul sărăciei și să scadă proporția copiilor cu deficiențe legate de alimentație.

Acțiunile axate pe bunele practici agricole (contribuție FED: 9,5 milioane de euro) vizau să sprijine micii fermieri, în special cei care practicau agricultura de subzistență, să își mărească productivitatea.

Scopul Fondului de rezervă în caz de secetă (contribuție FED: 9,7 milioane de euro) a fost de a accelera răspunsul la episoadele de secetă, în vederea protejării bazei existente de active a Kenyei prin crearea unei rezerve de fonduri în avans, care ar putea fi mobilizată fără a se aștepta onorarea angajamentelor asumate în materie de ajutoare. Se preconizează că acest fond va îmbunătăți rezistența la secetă a comunităților din zonele cu terenuri aride și semiaride și va reduce numărul persoanelor care necesită asistență alimentară.

Obiectivul proiectelor pentru sprijin de subzistență (contribuție FED: 1,7 milioane de euro) era de a promova diversificarea creșterii animalelor, de a facilita existența unor piețe solide pentru animale și pentru produse provenite de la acestea și de a consolida baza de cunoștințe pentru a îmbunătăți atenuarea schimbărilor climatice și orientarea către piață.

Programul privind standardele și accesul pe piață (SMAP) (contribuție FED: 12,1 milioane de euro) din sectorul „Răspunderea instituțiilor publice” avea drept scop să consolideze cadrul juridic și infrastructura instituțională pentru testarea și certificarea produselor de origine vegetală și animală. Deși unul dintre obiectivele proiectului era de a sprijini exporturile, printre părțile interesate care au beneficiat de testarea în laborator a produselor s-au numărat și micii fermieri.

Anexa VII – Acțiuni finanțate prin cel de Al unsprezecelea FED

Glosar

Agenda schimbării: planul UE pentru politica de dezvoltare, care introduce o serie de principii și de priorități esențiale pentru a îmbunătăți impactul și eficacitatea asistenței.

Banca Europeană de Investiții: banca Uniunii Europene, care este deținută de statele membre ale UE și reprezintă interesele acestora. Ea colaborează îndeaproape cu celelalte instituții ale UE pentru a pune în aplicare politica UE.

Delegație a UE: o structură a Comisiei Europene care reprezintă interesele UE și ale cetățenilor acesteia în țările gazdă din întreaga lume.

Finanțare mixtă: combinarea finanțărilor nerambursabile (granturi) cu împrumuturi, în scopul mobilizării de capital suplimentar.

Fondul european de dezvoltare: principalul instrument prin care UE acordă ajutor pentru dezvoltare țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și țărilor și teritoriilor de peste mări.

Indicator de efecte: o variabilă măsurabilă care oferă informații pentru evaluarea consecințelor pe care le au realizările pentru beneficiari.

Indicator de impact: o variabilă măsurabilă care oferă informații privind consecințele pe termen lung ale unui proiect sau ale unui program finalizat, ce pot fi de natură socioeconomică, ecologică sau financiară.

Indicator de realizare (cunoscut și sub numele de indicator de proces): o variabilă măsurabilă care oferă informații pentru evaluarea a ceea ce a produs sau a obținut un proiect sau un program.

Indicator privind resursele: o variabilă măsurabilă care oferă informații privind mijloacele umane, financiare, fizice, administrative și de reglementare utilizate pentru implementarea unui proiect sau a unui program.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului: ținte globale de reducere a sărăciei și a manifestărilor acesteia până în 2015. Au fost stabilite de liderii mondiali și de principalele instituții de dezvoltare la Summitul mileniului al ONU din septembrie 2000.

Programarea pentru dezvoltare: un proces decizional prin care Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia stabilesc strategiile și prioritățile ajutorului, precum și pachetele financiare alocate.

Rezultat: efectul imediat al unui proiect sau al unui program după finalizarea acestuia, cum ar fi capacitatea îmbunătățită de inserție profesională a participanților la un curs sau accesul îmbunătățit ca urmare a construcției unui drum nou.

Sărăcie: stare a unei persoane care nu dispune de resursele necesare pentru a răspunde nevoilor de subzistență de bază și nu are posibilitatea de a participa la societate.

Sustenabilitate: capacitatea unui proiect de dezvoltare de a-și susține rezultatele atât timp cât este necesar (mai precis, calitatea de a fi suficient de bine stabilit, suficient de autonom și/sau suficient de finanțat pentru a putea continua).

Lista acronimelor

ACP: statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific

AFD: Agence française de développement

AfDB: Banca Africană de Dezvoltare

BEI: Banca Europeană de Investiții

DEVCO: Direcția Generală Cooperare Internațională și Dezvoltare

DG: direcție generală a Comisiei Europene

ECHO: Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă

FAO: Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură

FED: Fondul european de dezvoltare

FMI: Fondul Monetar Internațional

ICD: Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare

KEBS: Biroul de Standarde al Kenyei

KEPHIS: Serviciul de Inspecție a Sănătății Plantelor din Kenya

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

ONG: organizație neguvernamentală

ONU: Organizația Națiunilor Unite

PIB: produsul intern brut

SEAE: Serviciul European de Acțiune Externă

SMAP: Programul privind standardele și accesul pe piață

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

TIC: tehnologia informației și comunicațiilor

Răspunsurile Comisiei și ale SEAE

Rezumat

Kenya este o democrație funcțională, cea mai mare și mai diversificată economie din Africa de Est și un centru regional pentru transport, finanțe și comerț. A devenit o țară cu venituri medii inferioare în 2014, singura din Africa de Est alături de Sudan. Kenya contribuie cu trupe la Misiunea Uniunii Africane de menținere a păcii în Somalia (AMISOM) și găzduiește aproximativ 0,5 milioane de refugiați din Somalia și Sudanul de Sud. Kenya este o țară strategică din regiunea lărgită a Cornului Africii cu care UE împărtășește interese, valori liberale și democratice, precum și agende multilaterale. Aceasta are potențialul de a juca un rol stabilizator în regiune.

Democrația în Kenya este în continuare vulnerabilă, țara confruntându-se cu inegalități persistente, divizări etnice și probleme la nivel de guvernanță, precum corupția și violența electorală. Se impune așadar abordarea acestor aspecte, dat fiind că pot afecta atât prevalența statului de drept, cât și dezvoltarea economică a țării. În urma realegerii sale în 2017, președintele Uhuru Kenyatta a lansat un plan de dezvoltare ambițios – agenda sa „Big Four”, a intensificat lupta împotriva corupției – conducând la arestarea mai multor politicieni de rang înalt și a inițiat un plan de reconciliere cu liderul opoziției.

În acest context și după ce s-a confruntat cu o serie de momente dificile în perioada alegerilor generale din 2017 din Kenya, UE este pregătită să își îmbunătățească relațiile cu această țară. Prin intermediul politicilor sale de dialog și de cooperare, UE a contribuit deja la progresul economic și social al Kenyei. În prezent, UE face demersuri în vederea stabilirii unui parteneriat cu Kenya, prin extinderea investițiilor în sprijinul agendei „Big Four”; aprofundarea dialogului și a cooperării cu privire la chestiuni de interes comun, cum ar fi dezvoltarea durabilă, crearea de locuri de muncă, combaterea terorismului sau abordarea problemei schimbărilor climatice; precum și crearea de alianțe în vederea menținerii păcii și a securității în întreaga regiune și a stabilirii agendelor multilaterale.

Cu sprijinul cooperării UE, Kenya a înregistrat progrese economice, sociale și instituționale semnificative.

• Proporția de cetățeni kenyeni care trăiesc sub pragul de sărăcie la nivel internațional (1,90 dolari americani pe zi în 2011 PPC) a scăzut de la 43,6 % în 2005/2006 la 35,6 % în 2015/2016. Incidența sărăciei este printre cele mai scăzute din Africa de Est și este mai mică decât media regională din Africa Subsahariană.
• Potrivit celui mai recent clasament al Băncii Mondiale pe tema „Ease of Doing Business 2020” (climatul favorabil de afaceri), potențialul de atracție al Kenyei pentru investitori a mai urcat 6 locuri în clasament, ajungând pe poziția 56 din 190 de economii. Al treilea val de progres a condus Kenya de pe poziția 92 în 2017, pe poziția 80 în 2018 și pe poziția 61 în 2019. În 2019, ambasadorul UE a organizat o reuniune de afaceri cu președintele Kenyatta, oferind reprezentanților sectorului privat posibilitatea de a-și exprima preocupările și de a solicita reforme.
• Uniunea Europeană și-a direcționat în mod constant acțiunile în sensul promovării egalității de gen, în special pe scena politică. În 2010, Kenya a adoptat o nouă constituție care a adus modificări radicale la nivelul instituțiilor sale politice din punct de vedere organizațional. Printre dispozițiile sale cele mai importante se numără clauzele privind o mai bună reprezentare a femeilor și a bărbaților. Uniunea Europeană sprijină în continuare inițiativele care vizează promovarea egalității de gen. În 2019, de exemplu, Uniunea Europeană a finanțat parțial „Doamna Președinte” (‘Ms President’), o emisiune TV de tip „reality show” care s-a bucurat de un real succes.

Introducere

Punctele 08-10 – Ajutorul pentru dezvoltare

Politica UE în domeniul dezvoltării se desfășoară cu respectarea principiilor și a obiectivelor acțiunii externe a Uniunii. Articolul 21 din tratat include printre obiectivele acțiunii externe a UE: (d) promovarea dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia. Articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că obiectivul principal al politicii UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei.

Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de Al unsprezecelea Fond european de dezvoltare (FED), potrivit căruia cooperarea FED contribuie la:

1. încurajarea unei dezvoltări economice, sociale și de mediu durabile și favorabile incluziunii;
2. consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a drepturilor omului și a principiilor relevante din dreptul internațional; și
3. punerea în aplicare a unei abordări bazate pe drepturi care să acopere toate drepturile omului.

Prin urmare, cooperarea pentru dezvoltare a UE are în vedere echilibrul obiectivelor complexe care trebuie urmărite în politica de dezvoltare.

Comisia și SEAE consideră că este important ca ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE Kenyei să fie evaluat în contextul cadrului juridic al cooperării pentru dezvoltare la nivelul UE.

Observații

Punctele 25-36 – alocarea din FED în general

Punctele 27-32 – Comisia a alocat 90 % din fondurile FED Kenyei pe baza unei abordări standardizate, aplicată tuturor statelor ACP.

Metodologia utilizată pentru alocarea de fonduri către țările din cadrul FED face parte din procesul general de programare și nu face obiectul unui exercițiu separat.

Comisia și SEAE au alocat fonduri Kenyei pe baza evaluării nevoilor, capacităților și performanței țării, articulate prin intermediul unei analize cantitative și a unei analize calitative, în conformitate cu criteriile stabilite în Agenda schimbării și în Acordul de la Cotonou. Comisia și SEAE reamintesc că stabilirea priorităților de dezvoltare ale fiecărei țări și estimarea (și compararea) deficitelor de finanțare nu au fost incluse în obiectivul metodologiei de alocare.

Orice metodă de alocare financiară necesită evaluări comparabile. Nevoile specifice și performanțele din trecut ale Kenyei s-au reflectat în indicatorii care au fost aleși pentru modelul de alocare. Ajustarea calitativă a oferit o posibilitate suplimentară de a reflecta evaluarea specifică a țării și de a ajusta alocarea inițială până la 25 %, ceea ce a generat o ajustare de 10 % în cazul Kenyei. Statele membre au revizuit evaluarea finală și au considerat că este adecvată, întrucât nu a fost propusă nicio ajustare suplimentară.

Comisia și SEAE au evaluat și au comparat țările prin utilizarea unor indicatori comparabili în materie de nevoi (ținând seama, inter alia, de tendințele de dezvoltare economică și socio-umană, de evoluțiile creșterii economice, precum și de indicii de vulnerabilitate și fragilitate), capacități și performanțe, astfel cum sunt prevăzute în Acordul de la Cotonou și în Agenda schimbării, după cum urmează:

• Populația (P); Corelare pozitivă: cu cât populația este mai mare, cu atât alocarea este mai mare.
• Venitul național brut pe cap de locuitor (VNB p/c), un indicator al necesității și al capacității, precum și un indicator al sărăciei; Corelare negativă: cu cât este mai mare VNB pe cap de locuitor, cu atât este mai mică alocarea.
• Indicele capitalului uman (HAI), un indicator al necesității ce reflectă stadiul dezvoltării umane într-un stat, în strânsă legătură cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); Corelare negativă: cu cât este mai mare HAI pe cap de locuitor, cu atât este mai mică alocarea.
• Indicele vulnerabilității economice (EVI), un indicator al vulnerabilității și fragilității care măsoară constrângerile structurale asupra creșterii reprezentate de expunerea la șocuri exogene și incidența acestora; Corelare pozitivă: cu cât este mai mare vulnerabilitatea, cu atât este mai mare alocarea.
• Indicatori de guvernanță la nivel mondial (WGI), un indicator al angajamentelor, al performanței și al impactului care agregă șase dimensiuni ale guvernanței: prin urmare, guvernanța, statul de drept și controlul corupției sunt incluse în cadrul formulei, iar deficiențele în ceea ce privește statul de drept și controlul corupției au avut un impact negativ asupra alocării vizând Kenya.

Dat fiind că majoritatea indicatorilor menționați mai sus sunt sintetici, Kenya a fost evaluată din mai multe perspective ale necesităților și performanței și comparată în funcție de acestea cu celelalte state ACP:

• Valoarea producției economice pe cap de locuitor;
• Populația afectată de subnutriție;
• Rata mortalității în cazul copiilor sub vârsta de cinci ani;
• Rata brută de cuprindere școlară în învățământul pre-universitar;
• Nivelul de alfabetizare în rândul adulților;
• Amplasarea îndepărtată a țării;
• Concentrarea exporturilor de mărfuri și instabilitatea exporturilor de bunuri și servicii;
• Ponderea agriculturii, silviculturii și pescuitului în economie și instabilitatea producției agricole;
• Ponderea populației în zone costiere aflate la mică înălțime: victime ale dezastrelor naturale
• Reprezentare și răspundere;
• Stabilitatea politică și absența violenței; Eficacitatea autorităților publice;
• Calitatea reglementării;
• Statul de drept;
• Controlul corupției^39.

Nivelul relativ scăzut al performanței în ceea ce privește statul de drept și controlul corupției a diminuat alocarea către Kenya, dar nu a redus-o la zero, deoarece performanța în materie de guvernanță interacționează cu alte criterii de necesități și capacități. Obiectivul alocării a fost de a nu exclude țările de la o viitoare cooperare bilaterală bazată pe un indicator unic sau pe un subset de indicatori. Aceasta nu ar fi în conformitate cu Acordul de la Cotonou. Angajamentul țărilor față de schimbările structurale este un criteriu nedefinit care nu a fost prevăzut în orientările politice.

În paralel cu procesul de alocare, delegațiile UE au analizat nevoile și obiectivele de dezvoltare ale țărilor partenere, în conformitate cu planurile naționale de dezvoltare ale acestora. În cazul Kenyei, strategia de dezvoltare a țării: „Vision 2030” este integrată în programul indicativ național (PIN), prin urmare a fost realizată o evaluare cuprinzătoare a nevoilor la nivelul țării.

Punctele 32-36 – Țările cu o populație numeroasă, precum Kenya, au primit, în mod proporțional, mai puține fonduri

Obiectivul alocării a fost direcționarea mai multor fonduri către acele țări care au cel mai mult nevoie de ajutor, astfel cum se prevede în Agenda schimbării. Acest obiectiv a fost realizat pe baza creșterii alocărilor către țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și țările cu venituri reduse (LIC), precum și pe baza reducerii alocărilor către țările cu venituri medii superioare (UMIC) și țările cu venituri ridicate (HIC), astfel cum a fost confirmat de CCE. Obiectivul a fost acela de a nu reproduce alocarea din cadrul celui de Al zecelea FED, după cum o demonstrează faptul că alocările din cadrul celui de Al unsprezecelea FED au fost diferite de alocările din cadrul celui de Al zecelea FED (a se vedea anexa V).

Kenya a primit, în mod proporțional, mai puține fonduri, deoarece se află printre primele cinci țări ACP cu cea mai mare populație. Plafonul demografic este o practică comună în cadrul modelelor de alocare a ajutoarelor, cum ar fi alocarea în funcție de performanțe utilizată de băncile multilaterale de dezvoltare. Acest lucru este esențial „pentru a evita ca țările cele mai populate să primească ponderi substanțiale din valoarea totală a ajutorului”⁴⁰.

În plus, Comisia nu utilizează egalizarea „ajutorului pe cap de locuitor” drept criteriu de alocare a ajutoarelor și nu consideră că obținerea unor niveluri similare de ajutor per persoană în toate țările ar fi o valoare de referință ideală pentru alocarea ajutorului. Această abordare ar ignora, de asemenea, economiile dinamicii la scară în ceea ce privește asistența oficială pentru dezvoltare (AOD).

Punctele 37-67 – programarea aferentă celui de Al unsprezecelea FED în Kenya

Punctele 37-40: „Agenda schimbării”

Orientările Comisiei privind programarea indică faptul că, pentru a atinge o masă critică în contextul selectării unui sector, trebuie să se aibă în vedere cunoștințele, resursele umane (inclusiv capacitatea de dialog în materie de politici) și resursele financiare. Agenda schimbării încadrează programarea prin asumarea angajamentului de a spori resursele în scopul de a sprijini i) buna guvernanță, drepturile omului și democrația și ii) creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii pentru dezvoltarea umană. În cadrul acestei a doua priorități, Agenda schimbării se concentrează asupra unor aspecte precum protecția socială, sănătatea și educația, un mediu de afaceri mai puternic și o integrare regională mai profundă, precum și agricultura și energia durabilă.

Creșterea durabilă și favorabilă incluziunii este crucială pentru reducerea pe termen lung a sărăciei, iar modelele de creștere economică sunt la fel de importante ca și indicatorii de creștere. În acest scop, UE își propune să încurajeze o creștere mai favorabilă incluziunii, caracterizată prin capacitatea oamenilor de a contribui la prosperitate și la crearea de locuri de muncă și de a beneficia de acestea. Promovarea muncii decente care include crearea de locuri de muncă, garantarea drepturilor la locul de muncă, protecția socială și dialogul social este esențială.

Punctele 41-47 – Raționamentul care stă la baza selecției sectoarelor nu este suficient de clar

Comisia și SEAE au selectat sectoarele prioritare pentru a beneficia de sprijin în 2014 pe baza planului național de dezvoltare al Kenyei („Vision 2030”) și a programelor aferente de punere în aplicare cunoscute sub denumirea de „plan pe termen mediu”. În ceea ce privește selecția subsectoarelor agricultură și transport, evaluarea cooperării Uniunii Europene cu Kenya în perioada 2006-2012, care înregistrase deja progrese mari la data formulării programului indicativ național (PIN) din cadrul celui de Al unsprezecelea FED, a furnizat o justificare suplimentară cu privire la motivul pentru care sprijinul acordat acestor domenii a avut un potențial și un efect semnificativ de reducere a sărăciei și, prin urmare, ar trebui continuat. Uniunea Europeană a adaptat PIN-ul din cadrul celui de Al unsprezecelea FED în 2018 la programul „Big Four”, prin redirecționarea primului sector prioritar legat de agricultură către „crearea de locuri de muncă și reziliență”.

În ceea ce privește sectorul agricol, cel mai important avantaj comparativ al Kenyei ar putea fi îmbunătățirea lanțurilor valorice agricole în cadrul prelucrării. Comisia dorește să ia act de faptul că acesta a făcut obiectul a două proiecte finanțate din cel de Al unsprezecelea FED, intitulat Sprijin pentru agricultura la scară mică, productivă, adaptată și integrată pe piață”, inclusiv o contribuție la Facilitatea pentru investiții în Africa (AgriFi) și la „Agri-biz: Locuri de muncă decente pentru tineri și femei în lanțurile valorice agricole din Kenya” (AgriBiz).

Comisia și SEAE sunt de acord asupra faptului că urbanizarea și creșterea populației sunt principalii factori care impun crearea de locuri de muncă în orașe și în proximitatea acestora. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că o parte semnificativă a sprijinului a fost programată pentru îmbunătățirea infrastructurii urbane (Al zecelea FED: Legături lipsă – Șosele urbane în Nairobi; Al unsprezecelea FED: Programul de mobilitate urbană din Nairobi), vizând astfel eliminarea unuia dintre principalele obstacole în calea deblocării întregului potențial pentru crearea de locuri de muncă în Nairobi. De asemenea, Comisia ar dori să sublinieze faptul că aspectul creării locurilor de muncă nu se poate materializa doar în producție, ci și în servicii. Unul dintre sectoarele-cheie de servicii din Nairobi este reprezentat de serviciile financiare. Sprijinul UE care vizează accesul la finanțare în domeniul agriculturii și al energiei (un element important al PIN din cadrul celui de Al unsprezecelea FED) are un impact benefic direct asupra acestuia.

Comisia și SEAE sprijină reformele mediului de afaceri prin angajamente încheiate cu sectorul privat local și cu guvernul din Kenya, promovând procese transparente și echitabile de achiziții publice și decizii de investiții care oferă oportunități pentru sectorul producției locale, cum ar fi programul Standarde și program de acces pe piață (SMAP) din cadrul celui de Al zecelea FED.

Comisia împărtășește opinia CCE, potrivit căreia sectorul TIC din Kenya este dinamic și are un potențial semnificativ de creare a locurilor de muncă. Din acest motiv, vicepreședinta executivă a Comisiei, Margrethe Vestager, a vizitat Kenya la începutul anului 2020, acțiune urmată de o întâlnire a delegației comune UE/ONU cu ministrul TIC din Kenya. În general, acestui sector i se acordă atenția cuvenită în faza actuală de preprogramare a UE pentru un instrument juridic ulterior celui de Al unsprezecelea FED.

Punctele 48-50 – Coordonarea donatorilor a avut o influență limitată asupra alegerii sectoarelor prioritare

Comisia și SEAE ar dori să sublinieze cooperarea strânsă cu alți donatori din grupurile de lucru sectoriale. Prin urmare, cu toții cunoșteau, după cum a demonstrat și matricea donatorilor PIN, prioritățile altor donatori. Cooperarea cu alți donatori influențează alegerea de către Comisie și SEAE a sectoarelor prioritare. În timp ce programele combinate ale Comisiei, programul indicativ național (PIN) și programul indicativ regional (PIR) și intervențiile tematice au constituit un răspuns exhaustiv și au atins sume substanțiale, singure s-ar fi confruntat cu riscul de a nu acoperi nevoile, care erau prea mari pentru orice partener individual de dezvoltare. Cu toate acestea, efectul combinat al eforturilor depuse de diverși parteneri de dezvoltare a sporit impactul fiecărui partener pentru dezvoltare.

Deși este adevărat că strategia comună de cooperare publicată în 2015, ca document, nu a putut influența programarea programului indicativ național din cadrul celui de Al unsprezecelea FED, realizată cu un an mai devreme, aceasta nu ar trebui să ascundă faptul că o cooperare strânsă între statele membre ale UE și dinamica generată pe fondul strategiei comune de cooperare existau deja în 2014. Astfel, formularea programului indicativ național pentru cel de Al unsprezecelea FED a ținut seama nu numai de domeniile specifice în care au fost active statele membre ale UE (inclusiv instituțiile de finanțare a dezvoltării din statele membre), precum și Banca Europeană de Investiții, ci și de orizonturile variate de planificare. De exemplu, în ceea ce privește sprijinirea agriculturii, Decizia C(2015) 7454 final a Comisiei, adoptată în cadrul punerii în aplicare a celui de Al unsprezecelea FED, prevede continuarea sprijinului politic comun în sectorul agricol. Acest sprijin politic comun în sectorul agricol a demarat în cursul celui de Al zecelea FED între UE, Germania și Suedia. Decizia în cauză a influențat alegerea sectoarelor pentru cel de Al unsprezecelea FED.

Punctele 51-55 – Ajutorul pentru agricultură a sprijinit securitatea alimentară, însă accentul pus pe creșterea și productivitatea sectorului nu a fost suficient

Comisia și SEAE doresc să sublinieze faptul că mai multe studii demonstrează faptul că potențialul de reducere a sărăciei în ceea ce privește investițiile în sectorul agricol din Africa este mai mare decât în toate celelalte sectoare. De exemplu, Banca Mondială a estimat că „efectul de participare al creșterii agricole (la reducerea sărăciei) este în medie de 1,5 până la 2 ori mai mare decât cel al sectoarelor neagricole”⁴¹). În urma evaluării la jumătatea perioadei din 2017 a celui de Al unsprezecelea FED, sectorul a fost reorientat de la „securitatea alimentară și reziliența la șocurile climatice” către „crearea de locuri de muncă și reziliență”, iar alocarea către sector a fost majorată la 228,5 milioane de euro. Prin urmare, sprijinul UE acordat Kenyei a fost ajustat tocmai pentru a aborda aspectele legate de crearea locurilor de muncă pentru tineri în Kenya, susținerea industriei agroalimentare și a prelucrării produselor agricole. De exemplu, începând din mai 2020, programul AgriFi Kenya a oferit granturi unui număr de 14 întreprinderi, a cofinanțat planuri de afaceri vizând un număr de 124 545 mici fermieri, cu obiectivul de a crea cel puțin 10 000 de locuri de muncă directe suplimentare.

De asemenea, Comisia dorește să sublinieze faptul că o mare parte din fondurile PIN s-au axat pe creșterea și productivitatea agricolă. Din 145,5 milioane de euro, mai mult de jumătate din fondurile alocate primului sector prioritar (60 %) au sprijinit creșterea și productivitatea la nivel de sector (minim 88,5 milioane de euro) prin programul de finanțare mixtă AgriFi (45 de milioane de euro) și programul de finanțare mixtă AgriBiz (43,5 milioane de euro). În plus, 36,6 milioane de euro sunt încă în curs de punere în aplicare în contextul celui de Al zecelea FED, al Programului de îmbunătățire a sectorului cerealier în Kenya (KCEP) și de îmbunătățire a productivității și a rentabilității și bunelor practici agricole în regiunile cu terenuri aride și semiaride (ASAL) (IPP-GAP), care contribuie, de asemenea, la creșterea și productivitatea în sectorul agricol.

Punctele 56-62 – Ajutorul pentru infrastructură este relevant, însă planurile nu sunt realiste, dată fiind finanțarea disponibilă

Sectorul prioritar „infrastructură durabilă” a fost selectat pe baza experienței acumulate în cadrul celui de Al zecelea FED, a evaluării la momentul respectiv a sprijinului UE către Kenya în perioada 2006-2012, iar opiniile ferme exprimate de guvernul țării partenere au arătat că impactul său asupra creșterii economice a fost ridicat.

Comisia împărtășește opinia CCE, potrivit căreia suma de 175 milioane de euro este prea mică în comparație cu nevoile din sectorul infrastructurii. Cu toate acestea, PIN-ul din cadrul celui de Al unsprezecelea FED a fost elaborat având în vedere că (a) alte fonduri UE au fost alocate în aceste domenii prin intermediul programelor tematice și regionale⁴², iar finanțarea mixtă ar avea un efect de levier semnificativ asupra impactului granturilor UE; (b) acțiunile statelor membre ale UE ar consolida amprenta la nivelul UE; (c) alți parteneri de dezvoltare ar urma, de asemenea, să participe la finanțarea lor. Dacă necesitățile unui sector-cheie sunt prea mari pentru un partener de dezvoltare pe cont propriu, singura cale de urmat este punerea în comun a resurselor, aplicând una dintre temele principale ale Agendei schimbării, și anume parteneriatul.

Valoarea sprijinului UE pentru infrastructura energetică și de transport din cadrul programului indicativ național (175 de milioane de euro) trebuie agregată cu fonduri provenind din programele tematice și regionale ale UE; care a multiplicat efectul prin asocierea cu împrumuturi din partea instituțiilor de finanțare a dezvoltării (DFI). De asemenea, a fost prevăzută modalitatea finanțării mixte, de susținere a granturilor UE cu împrumuturile DFI, ca modalitate preferată de punere în aplicare în cadrul programului indicativ național din cadrul celui de Al unsprezecelea FED.

În plus, Comisia subliniază că, atunci când se iau în considerare noi modalități de finanțare, cum ar fi finanțarea mixtă și garanțiile bugetare, ar trebui să se ia în considerare resursele financiare mobilizate și nu doar componenta de grant utilizată (sau fondurile provizionate în cazul garanțiilor). Raportul CCE se concentrează asupra componentei de „grant” doar atunci când abordează operațiunile de finanțare mixtă, pierzând astfel efectul de levier al acestor fonduri, care pot atinge un factor de zece. Este important să se sublinieze acest lucru, deoarece este în concordanță cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba și cu obiectivul de mobilizare a fondurilor din sectorul privat pentru a reduce deficitul de finanțare existent în prezent în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD).

Nu în ultimul rând, Comisia și SEAE doresc să reitereze faptul că Uniunea Europeană nu funcționează în mod izolat și că fondurile sale sunt complementare celor alocate de alți donatori. Pentru a îmbunătăți sinergiile, Uniunea Europeană s-a angajat într-un exercițiu de programare comună în Kenya cu statele membre ale UE reprezentate în țară și cu Banca Europeană de Investiții.

Punctele 63-67 – Ajutorul acordat sectorului guvernanței nu s-a axat în mod direct pe combaterea corupției

Comisia și SEAE sunt de acord asupra faptului că unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării Kenyei îl reprezintă corupția, însă este o provocare societală adânc înrădăcinată care nu poate fi abordată în mod direct. Sprijinirea sistemelor electorale pentru a introduce crearea unor strategii tematice, promovarea accesului la justiție și creșterea transparenței finanțelor publice sunt aspecte importante de abordat în scopul de a susține societatea kenyană în procesul de tranziție de la un contract social condus de corupție și patronaj la o democrație funcțională modernă.

În ceea ce privește opțiunea de a se concentra asupra accesului persoanelor sărace la justiție și alternativele la pedeapsa cu închisoarea, alegerea a fost făcută în mod clar în conformitate cu politica UE în domeniul justiției și drepturilor omului. Decizia a avut în vedere lipsa accesului adecvat la justiție a categoriilor de persoane sărace din țară, condițiile inumane și supraaglomerarea din centrele de detenție și penitenciarele din Kenya, din cauza recurgerii extensive și adesea abuzive la măsura arestării preventive.

Intervenția UE în domeniul justiției din Kenya a vizat, de asemenea, îmbunătățirea calității și eficienței sistemului de justiție penală, inclusiv consolidarea capacităților și dezvoltarea Ministerului Public (ODPP) la nivel organizațional. În principiu, consolidarea sistemului/lanțului de justiție penală și, în special, ODPP ar trebui să permită țării partenere să își consolideze capacitățile de investigare și urmărire în cauzele penale, inclusiv în cazurile de corupție.

Mai mult decât atât, sprijinul UE acordat Kenyei s-a concentrat asupra gestionării finanțelor publice. S-a demonstrat că îmbunătățirile în raport cu gestionarea finanțelor publice sunt asociate cu îmbunătățiri la nivelul percepțiilor în materie de corupție, după verificarea altor factori. Îmbunătățirea controalelor în materie de gestionare a finanțelor publice pare a avea un caracter mai important decât îmbunătățirea transparenței. Prin urmare, consolidarea gestionării finanțelor publice – execuție bugetară, contabilitate, audit și supraveghere – are o influență asupra corupției și reprezintă un obiectiv rezonabil al reformelor atunci când obiectivul îl reprezintă combaterea corupției.

De asemenea, Uniunea Europeană a contribuit la combaterea corupției prin activități diplomatice. Ambasadorii UE au evocat acest lucru în mod regulat în cadrul reuniunilor cu omologii guvernului kenyan la toate nivelurile, și în special cu ocazia dialogului prevăzut la articolul 8. În cele din urmă, ar trebui să se țină seama de acțiunile președintelui Kenyatta în sensul combaterii corupției, inițiate ulterior realegerii sale în 2018.

Nu în ultimul rând, Comisia și SEAE ar dori să sublinieze că activitatea de corupție nu este unicul indicator al angajamentului unei țări față de reformele structurale. Potrivit celui mai recent clasament al Băncii Mondiale pe tema „Ease of Doing Business 2020” (climatul favorabil de afaceri), potențialul de atracție al Kenyei pentru investitori a mai urcat 6 locuri în clasament, comparativ cu anul precedent, ajungând pe poziția 56 din 190 de economii, în vreme ce în 2017 țara se afla pe poziția 92.

Punctele 68-78 – impactul/realizările celui de Al zecelea FED în Kenya

Punctele 69-72 – Sprijinul acordat de UE pentru drumuri a îmbunătățit accesul la serviciile de bază, dar contribuția pe care a adus-o la dezvoltarea economică nu a fost demonstrată

Comisia consideră că sprijinul acordat de UE pentru drumuri a îmbunătățit accesul la serviciile de bază, iar acest impact poate fi urmărit. Drumul Merille-Marsabit, construit cu fonduri UE, este un bun exemplu în acest sens. Traficul mediu zilnic înregistrat în perioada decembrie 2018 – ianuarie 2020 a fost de 543 de vehicule din toate categoriile în ambele sensuri. Aceasta reprezintă o creștere cu aproximativ 22 % comparativ cu 2017 și cu aproape 400 % comparativ cu 2014. Aceste date relevă un impact extrem de important asupra a ceea ce anterior era o componentă cu totul neglijată și îndepărtată din Kenya.

Majoritatea partenerilor de proiect la nivelul UE recunosc puternicul impact transformațional al drumului la nivel economic. Fabrica de lapte de cămilă, care a fost vizitată de CCE, a furnizat dovezi suplimentare concordante. Fabrica s-a extins și și-a sporit vânzările. În prezent, laptele poate fi transportat la locația acesteia dintr-o zonă mult mai extinsă și va genera venituri către furnizori, datorate întocmai drumului finanțat de UE. Aceasta este o bună ilustrare a impactului economic al drumului asupra populației din regiune.

Comisia recunoaște că absența unui drum este doar una dintre barierele în calea comerțului dintre Etiopia și Kenya. Alte activități finanțate de UE, cum ar fi operaționalizarea completă a punctului de frontieră din Moyale (finanțat prin intermediul unui program al programului indicativ regional din cadrul celui de Al unsprezecelea FED) sau inițiative ale Comisiei, cum ar fi actuala Inițiativă Cornul Africii (în parteneriat cu Banca Mondială și Banca Africană de Dezvoltare), care au drept obiectiv depășirea efectelor negative ale segregării regionale, abordează aceste obstacole suplimentare.

Punctele 73-76 – O treime din ajutorul furnizat Kenyei prin cel de Al zecelea FED a sprijinit micii fermieri din regiunile cu terenuri aride și semiaride, al căror impact asupra economiei globale a Kenyei este unul scăzut

Comisia dorește să sublinieze faptul că ajutorul furnizat Kenyei prin cel de Al zecelea FED în sectorul agricol a avut obiective mai ample decât exercitarea unei influențe asupra economiei Kenyei în ansamblu. Comisia consideră că impactul proiectelor trebuie evaluat în raport cu obiectivul lor la momentul conceperii și aprobării, care a înglobat îmbunătățirea securității alimentare, îmbunătățirea nivelului de pregătire în caz de secetă și a rezilienței, precum și contribuția la reducerea sărăciei în zonele rurale, prin creșterea productivității și a accesului pe piață.

Comisia împărtășește opinia CCE, potrivit căreia îmbunătățirea lanțurilor valorice în sectorul prelucrării produselor agricole ar putea contribui la creșterea veniturilor din export și la crearea de locuri de muncă. Comisia dorește să reitereze faptul că integrarea micilor fermieri în lanțurile valorice de prelucrare a produselor agricole a constituit obiectivul proiectelor AgriFi și AgriBiz menționate anterior.

Concluzii

Comisia și SEAE consideră că ajutorul acordat de UE Kenyei s-a bazat pe nevoile specifice ale Kenyei și a vizat în primul rând obiectivul global al UE de reducere a sărăciei, astfel cum este consacrat în Tratatul UE. Având în vedere că resursele sunt limitate și în contextul dezvoltării care face obiectul volatilității, alegerile trebuie făcute în faza de programare și adaptate în faza de punere în aplicare, în vederea contracarării șocurilor externe și interne. Aceste alegeri au fost raționale, bazate pe o analiză solidă și pe punctele forte existente ale cooperării UE, incluzând totodată noi domenii și abordări și în virtutea unei abordări parteneriale cu Kenya, al cărei guvern a solicitat și a sprijinit ferm sectoarele alese.

De asemenea, CCE recunoaște un impact în ceea ce privește consolidarea rezilienței Kenyei prevăzută la punctele 69, 75 și 78 din raportul său. Prin urmare, Comisia și SEAE consideră că impactul programelor în ceea ce privește bunăstarea socială și reziliența națională se impune a fi recunoscut de către CCE. De exemplu, seria de programe „Încetarea situației de urgență în caz de secetă”, care vizează consolidarea rezilienței Kenyei, a avut un succes atât de mare încât guvernul kenyan a decis preluarea și finanțarea de la bugetul de stat a Autorității Naționale de Gestionare a Secetei (NDMA). NDMA este în prezent o agenție a guvernului kenyan, mandatată să instituie mecanisme care să asigure faptul că seceta nu generează situații de urgență și că efectele schimbărilor climatice sunt contracarate în mod satisfăcător.

Recomandări

Recomandarea 1 – Reanalizarea abordării privind alocarea ajutorului UE pentru dezvoltare

În funcție de rezultatul procedurii legislative ordinare în curs de desfășurare pentru Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), temeiul juridic propus de Comisie pentru următorul cadru financiar multianual (CFM) 2021­2027, Comisia și SEAE acceptă recomandarea 1.a) și nu acceptă recomandarea 1.b).

În ceea ce privește recomandarea 1.a), Comisia și SEAE ar dori să evidențieze faptul că stabilirea detaliată a alocării fondurilor intră în sfera de competență a Comisiei de a executa bugetul și de a gestiona programele (articolul 17 din Tratatul UE), pe baza criteriilor adoptate de colegiuitori pentru această alocare – a se vedea criteriile de alocare de la articolul 11 alineatul (2) din „Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională”, (IVCDCI)⁴³.

În acest context, Comisia va informa în mod corespunzător instituțiile UE în cauză cu privire la metoda de alocare a fondurilor între țările terțe, inclusiv țările ACP, astfel cum a procedat și în trecut. Ar trebui subliniat faptul că, întrucât Comisia a propus integrarea cooperării cu țările ACP în bugetul UE, rolul Parlamentului European va fi consolidat în comparație cu rolul său în cadrul Fondului european de dezvoltare, în special în ceea ce privește competențele legislative, bugetare și de control. Modalitățile exacte de implicare a statelor membre în cadrul comitetului IVCDCI, a Consiliului și a Parlamentului European în ceea ce privește guvernanța IVCDCI fac încă obiectul unor discuții în cadrul negocierilor legislative privind IVCDCI.

În ceea ce privește recomandarea 1.b), Comisia și SEAE nu o acceptă din două motive principale. În primul rând, Comisia și SEAE consideră că sensul expresiei „introducerea unei serii de condiții specifice” este neclar în contextul alocărilor, întrucât performanța și angajamentele țărilor se numără printre criteriile utilizate, alături de nevoi și impact, în ceea ce privește alocarea celui de Al unsprezecelea FED. Printre criteriile de performanță s-au numărat statul de drept și controlul corupției ca dimensiuni ale guvernanței.

În al doilea rând, Comisia și SEAE consideră că introducerea conceptului de „condiționalitate” (astfel cum reiese din formularea recomandării) depășește criteriile „angajamente” sau „performanțe” ale țărilor partenere în ceea ce privește alocarea viitoarei cooperări bilaterale (pe baza unui set unic sau a unui subset de indicatori). Acest fapt nu ar fi în conformitate cu Acordul de la Cotonou sau, în ceea ce privește viitorul, cu textul propus de Comisie în temeiul articolului 11 alineatul (2) din IVCDCI, care prevede că programele geografice se bazează pe:

„(a) nevoile partenerilor, stabilite pe baza unor criterii specifice, luând în considerare populația, sărăcia, inegalitatea, dezvoltarea umană, vulnerabilitatea economică și de mediu și reziliența statelor și a societăților;
(b) capacitățile partenerilor de a genera și de a accesa resurse financiare și capacitățile lor de absorbție;
(c) angajamentele și rezultatele obținute de parteneri, stabilite pe baza unor criterii precum reforma politică și dezvoltarea economică și socială;
(d) impactul potențial al finanțării din partea Uniunii în țările și regiunile partenere”.

Negocierile legislative pentru adoptarea IVCDCI nu s-au încheiat încă, iar Comisia și SEAE, în așteptarea rezultatului acestor negocieri, nu sunt în măsură să accepte această recomandare.

Recomandarea 2 – Evaluarea masei critice la selecția sectoarelor prioritare în Kenya

Comisia și SEAE acceptă recomandarea 2, înțelegându-se că masa critică este avută în vedere în raport cu cunoștințele, resursele umane (inclusiv capacitatea de dialog în materie de politici) și resursele financiare.

În cadrul noului consens european privind dezvoltarea din 2017, UE și statele membre s-au angajat să consolideze cooperarea prin creșterea gradului de utilizare a programării în comun și a aplicării în comun. În propunerea de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) în contextul viitorului cadru financiar multianual, programarea în comun este abordarea preferată. Conceptul de masă critică va trebui considerat în contextul efortului comun al UE și al statelor membre care vizează realizarea unui obiectiv comun, și nu pentru o singură organizație, în mod separat. Mergând mai departe, propunerea de instituire a IVCDCI va crește capacitatea garanțiilor bugetare, sporind astfel capacitatea Comisiei de a mobiliza fonduri din sectorul privat și de a atinge masa critică.

Recomandarea 3 – Prioritizarea dezvoltării economice durabile și a statului de drept în Kenya

Comisia și SEAE acceptă parțial recomandarea 3. SEAE și Comisia vor acorda prioritate dezvoltării economice durabile în Kenya, însă nu își pot lua angajamentul, la momentul auditului, de a acorda prioritate statului de drept și sectoarelor cu potențial de atragere a investițiilor străine directe și de creștere a exporturilor. Este posibil ca aceste sectoare să nu fie acelea în care se realizează cel mai mare impact asupra reducerii sărăciei și ar putea fi domenii în care alți parteneri de dezvoltare pot fi mai bine plasați pentru a furniza sprijin.

Comisia și SEAE vor continua să colaboreze cu Kenya în contextul Tratatului de la Lisabona și să sprijine eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă, astfel cum se prevede și în Agenda 2030 și în obiectivele sale de dezvoltare durabilă (Agenda 2030) în raport cu toate viitoarele parteneriate internaționale ale UE.

În plus, ar trebui remarcat faptul că articolul 12 din propunerea de instituire a IVCDCI prevede că programele indicative multianuale stabilesc domeniile prioritare selectate pentru finanțare din partea Uniunii și că aceste programe indicative multianuale se bazează pe:

„(a) o strategie națională sau regională sub forma unui plan de dezvoltare sau a unui document similar sau
(b) un document-cadru de stabilire a politicii Uniunii față de partenerul sau partenerii în cauză, inclusiv un document comun stabilit între Uniune și statele membre.”

Pe lângă prioritizarea sectoarelor în conformitate cu planul național de dezvoltare al țării partenere și prioritățile și interesele statelor membre ale UE, astfel cum au fost stabilite de IVCDCI, prioritățile Comisiei în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare pentru următoarea perioadă de 5 ani includ Pactul verde, tehnologiile digitale și de date, parteneriatele în domeniul migrației, creșterea durabilă și ocuparea forței de muncă, precum și guvernanța, pacea și securitatea. În acest context, promovarea creșterii durabile și crearea de locuri de muncă decente se numără printre prioritățile cooperării actuale și viitoare a UE.

Comisia și SEAE doresc să sublinieze faptul că anumite fonduri ar trebui să fie în continuare prioritare pentru a consolida reziliența țării și a sprijini categoriile cele mai sărace ale populației (inclusiv refugiații și comunitățile-gazdă), chiar și într-o țară cu venituri medii inferioare, precum Kenya. În plus, (i) nu este vorba doar de mobilizarea investițiilor străine directe care contează, dar și de mobilizarea resurselor interne (cum ar fi pensiile, fondurile) și a transferurilor de tip remitere pentru utilizări în producție; (ii) lupta împotriva marginalizării, a inegalității și a sărăciei în zonele defavorizate nu trebuie neglijată.

Note

¹ Banca Africană de Dezvoltare, 2018 African Economic Outlook: Country Note – Kenya, p. 1.

² Demographic transition and growth in Kenya, Wolfgang Fengler, Banca Mondială (2010).

³ Kenya Urbanization Review, Banca Mondială (2016), p. 25.

⁴ Baza de date a Băncii Mondiale: https://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.DDAY?locations=KE.

⁵ Biroul Național de Statistică al Kenyei: 2015/16 Kenya Integrated Household Budget Survey, p. 44, 46 și 49.

⁶ Grupul Băncii Mondiale: Kenya Economic Update, 2018, p. 43 (anii 2011‑2018). Grupul Băncii Mondiale (2016): Kenya – Country Economic Memorandum: From Economic Growth to Jobs and Shared Prosperity, p. ix și 2 (anii 2003‑2014).

⁷ Grupul Băncii Mondiale (2016): Kenya – Country Economic Memorandum: From Economic Growth to Jobs and Shared Prosperity, p. ix și 2.

⁸ Banca Africană de Dezvoltare, 2018 African Economic Outlook: Country Note – Kenya, p. 2.

⁹ Grupul Băncii Mondiale, Kenya Economic Update, 2018, p. 5.

¹⁰ EU-Kenya Cooperation, 11^th European Development Fund, National Indicative Programme 2014‑2020.

¹¹ https://www.oecd.org/dac/financing-sustainable-development/development-finance-standards/official-development-assistance.htm.

¹² COM(2011) 637 final: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor: „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”.

¹³ Acordul de la Cotonou a expirat în februarie 2020.

¹⁴ Referitor la cel de Al unsprezecelea FED, Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare.

¹⁵ Raportul special nr. 21/2015 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Analiza riscurilor aferente unei abordări axate pe rezultate pentru acțiunile UE de dezvoltare și cooperare”.

¹⁶ Agenda schimbării, p. 10-11.

¹⁷ De exemplu, Tuvalu, țara cu populația cea mai mică dintre țările cel mai puțin dezvoltate, în număr de numai 10 000 de locuitori, a primit 380 de euro pe persoană.

¹⁸ Plafonul s-a aplicat pentru patru țări dintre cele cel mai puțin dezvoltate și dintre țările cu venituri scăzute (Kenya, Tanzania, Republica Democratică Congo și Etiopia), precum și pentru o țară cu venituri mici și medii (Nigeria).

¹⁹ Instructions for the programming of the 11th European Development Fund (EDF) and the Development Cooperation Instrument (DCI) – 2014‑2020, p. 2 din anexa II.

²⁰ Instructions for the programming of the 11th European Development Fund (EDF) and the Development Cooperation Instrument (DCI) – 2014‑2020.

²¹ Agenda schimbării, p. 10-11.

²² Instrucțiunile privind programarea, p. 2 din anexa II.

²³ Planul Vision 2030 a fost adoptat la 10 iunie 2008 și acoperă perioada 2008‑2030. Planurile pe termen mediu sunt elaborate pe perioade de cinci ani. Cel de al doilea plan pe termen mediu acoperă perioada 2013‑2017, aproximativ aceeași perioadă ca cea aferentă celui de Al unsprezecelea FED.

²⁴ Simone Raudino, Development Aid and Sustainable Economic Growth in Africa, capitolul 3, p. 79-129. A se vedea, de asemenea, Uchenna R. Efobi și Simplice Asongu (Ed.), Financing Sustainable Development in Africa, p. 421-450. A se vedea de asemenea: Carol Newman (Ed.), Manufacturing transformation, p. 1-23.

²⁵ Dianah Ngui, Jacob Chege și Peter Kimuyu, „Kenya’s Industrial Development”, articol publicat în Manufacturing Transformation, Ed. Carol Newman, p. 80.

²⁶ Carol Newman etc. (ed.), Manufacturing transformation, p. 15. A se vedea de asemenea: Uchenna R. Efobi și Simplice Asongu (Ed.), Financing Sustainable Development in Africa, p. 428-429.

²⁷ Grupul Băncii Mondiale (2016): Kenya – Country Economic Memorandum: From Economic Growth to Jobs and Shared Prosperity, p. xvii și vii.

²⁸ Banca Africană de Dezvoltare, African Economic Outlook 2018: Country Note – Kenya, p. 9.

²⁹ European Joint Cooperation Strategy with Kenya 2018‑2022.

³⁰ Banca Mondială, Kenya Economic Update: Unbundling the Slack in Private Sector Investment – Transforming Agriculture Sector Productivity and Linkages to Poverty Reduction, p. 30-31.

³¹ Ibidem, p. 31.

³² Banca Africană de Dezvoltare, African Economic Outlook 2018: Country Note – Kenya, p. 8 și 9.

³³ Integrity risks for international businesses in Kenya, raport realizat de U4 Anti-Corruption și Transparency International, p. 2-5.

³⁴ Inclusiv reprezentanți ai Delegației UE în Kenya și reprezentanți ai unor organizații europene, precum Banca Europeană de Investiții și Camera de Comerț din Germania.

³⁵ Cu titlu de comparație, o medie de 37 000 de vehicule de toate tipurile trec prin bifurcația Sabasaba – drumul pe dig Makupa – Changamwe (~3,2 km) în fiecare zi. Din acestea, aproximativ 12 000 de vehicule sunt camioane de mare tonaj. Tronsoanele rutiere din afara zonei comerciale, și anume Miritini – Mazeras – Mariakani (~26 km), înregistrează o medie de 9 500 de vehicule pe zi, din care 4 300 de camioane de mare tonaj. Sursa: Mombasa to Mariakani (A109) Road. Preliminary and Detailed Engineering Design. Environmental and Social Impact Assessment (Esia) Report, p. 153-154.

³⁶ USAID, Study of Kenya–Ethiopia trade corridor: A pathway to agricultural development, regional economic integration and food security, 2018, p. 1.

³⁷ Ibidem, p. 43 și 22.

³⁸ Biroul Național de Statistică al Kenyei: 2015/16 Kenya Integrated Household Budget Survey, p. 44, 46 și 49.

³⁹ Pentru măsurarea populației și a VNB-ului pe cap de locuitor (în dolari ca monedă internațională curentă), au fost utilizate cifrele Băncii Mondiale din 2012. (a se vedea https://databank.worldbank.org/reports.aspx?source=world-development-indicators). Ceilalți indicatori intră în categoria indicatorilor sintetici menționați mai sus: HAI, EVI și WGI. În ceea ce privește procesul de alocare, au fost utilizate cifrele din 2011 corespunzătoare indicatorilor de guvernanță la nivel mondial ai Băncii Mondiale și cifrele din 2012 corespunzătoare indicatorilor EVI și HAI ai DESA ONU (Departamentul pentru afaceri economice și sociale din cadrul Organizației Națiunilor Unite). Pentru definiții detaliate actualizate ale acestor indicatori, a se vedea http://info.worldbank.org/governance/wgi/, https://www.un.org/development/desa/dpad/least-developed-country-category/evi-indicators-ldc.html, și https://www.un.org/development/desa/dpad/least-developed-country-category/hai-indicators.html.

⁴⁰ A se vedea P. Guillaumont and al. “How to take into account vulnerability in Aid allocation Criteria and lack of human capital as well: improving the Performance Based Allocation”, 2017.

⁴¹ A se vedea: Down to Earth: Agriculture and Poverty Reduction in Africa, Luc Christiaensen și Lionel Demery, Banca Mondială, 2007.

⁴² De exemplu, proiectul „Malindi – Lunga Lunga/Horohoro - Bagamoyo Road Project: Phase I”, beneficiind de o contribuție din partea UE în valoare de 30 de milioane de euro din programul indicativ regional din cadrul celui de Al unsprezecelea Fond european de dezvoltare și proiectul de energie eoliană Lake Turkana (Wind Power Project), beneficiind de o contribuție din partea UE în valoare de 25 de milioane de euro (capital preferențial) din Fondul fiduciar UE pentru infrastructura din Africa.

⁴³Comisia și SEAE menționează faptul că trimiterile cuprinse în răspunsurile la propunerea pentru Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) nu aduc atingere rezultatului procedurii legislative sau nu anticipează rezultatul procedurii legislative în curs de desfășurare.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	16.10.2018
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	13.3.2020
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	16.6.2020
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	23.7.2020

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020

PDF	ISBN 978-92-847-4805-1	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/073539	QJ-AB-20-013-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-4787-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/3186	QJ-AB-20-013-RO-Q

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2020.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene, sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.