Acțiunile din domeniul e-guvernării care vizau întreprinderile Acțiunile Comisiei au fost implementate, dar disponibilitatea serviciilor electronice încă variază în UE

Sinteză

I E-guvernarea a început să fie promovată la nivelul UE în anii ’90. Acest concept se referă la utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor pentru a furniza servicii administrative cetățenilor și întreprinderilor într-un mod mai eficace și mai eficient. Scopul său este de a reduce sarcinile administrative pentru cetățeni și întreprinderi, asigurând interacțiuni cu autoritățile publice mai rapide, mai comode și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și stimulând astfel competitivitatea și creșterea economică.

II În 2016, Comisia a adoptat Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020. Acesta era menit să servească drept catalizator pentru coordonarea eforturilor de modernizare a sectorului public și a resurselor în domeniul e-guvernării. Cele 25 de acțiuni prevăzute de plan urmau să fie implementate de către Comisie. Planul de acțiune nu dispunea de un buget specific, dar a fost sprijinit prin diferite programe și măsuri de însoțire aflate la dispoziția statelor membre.

III Având în vedere importanța tot mai mare a serviciilor digitale, demonstrată de pandemia de COVID-19, precum și finanțarea substanțială disponibilă pentru digitalizare în general, Curtea a decis să efectueze acest audit pentru a informa factorii de decizie cu privire la problemele care afectează conceperea și implementarea măsurilor UE de promovare a e-guvernării.

IV Curtea a evaluat dacă acțiunile Comisiei din domeniul e-guvernării au fost eficace. Astfel, examinarea a vizat concepția generală de la baza acțiunilor, precum și modalitățile de implementare și de monitorizare. Accentul a fost pus pe implementarea acțiunilor care vizau întreprinderile, deoarece e-guvernarea este importantă pentru abordarea fragmentării și a barierelor în materie de reglementare, permițând astfel întreprinderilor să se extindă și să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier.

V Curtea a concluzionat că acțiunile Comisiei au fost doar parțial eficace în promovarea atât a implementării, cât și a adoptării soluțiilor de e-guvernare de către statele membre. Acțiunile prevăzute de Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 care au făcut obiectul auditului Curții fuseseră finalizate de Comisie. Cu toate acestea, din cauza unor întârzieri în implementare la nivelul statelor membre, nu toate serviciile publice digitale nou dezvoltate sunt disponibile peste tot în UE.

VI Deși planul de acțiune a răspuns nevoilor identificate în cadrul consultărilor și al evaluărilor, acesta includea doar acțiuni care urmau să fie implementate de Comisia însăși; în aceste condiții, era dificil să se răspundă așteptării exprimate în plan ca, până în 2020, administrațiile și instituțiile publice din Uniunea Europeană să fie deschise, eficiente și favorabile incluziunii.

VII În plus, Comisia nu a monitorizat în mod cuprinzător punerea în aplicare a planului de acțiune în ansamblu. Indicatorii existenți privind e-guvernarea (indicele de referință privind e-guvernarea și indicele economiei și societății digitale) nu erau direct legați de niciuna dintre acțiunile implementate în cadrul planului și, prin urmare, nu erau adecvați pentru măsurarea impactului global al acestuia. Curtea observă că propunerea Comisiei din 2021 privind programul de politică pentru „Calea către deceniul digital” a introdus un cadru de cooperare care permite urmărirea progreselor înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor digitale stabilite la nivelul UE.

VIII Comisia a sprijinit implementarea soluțiilor de e-guvernare de către statele membre prin intermediul unor proiecte finanțate de UE și prin asistență tehnică. În plus, Comisia a sprijinit în mod activ colaborarea și schimburile de bune practici în numeroase feluri, inclusiv prin intermediul grupurilor de experți și al platformelor. Acest sprijin a fost apreciat de statele membre în care Curtea a efectuat vizite.

IX Nu exista o strategie globală de promovare în rândul principalilor utilizatori a soluțiilor de e-guvernare disponibile la nivelul UE. Promovarea de către Comisie a soluțiilor de e-guvernare a fost limitată și aceasta nu dispunea de o imagine de ansamblu a acțiunilor întreprinse în acest sens de statele membre, deși eforturile coordonate ar fi putut duce la rezultate mai bune.

X Comisia nu a evaluat gradul de cunoaștere de către întreprinderi a serviciilor de e-guvernare disponibile și, în general, nu a analizat nevoile în domeniu, deși acesta este un pas esențial în adoptarea serviciilor de e-guvernare. Singura excepție a fost reprezentată de un studiu și un program de învățare și diseminare de cunoștințe în rândul întreprinderilor mici și mijlocii în domeniul identificării electronice și al pieței serviciilor de încredere.

XI Curtea recomandă Comisiei:

• să consolideze cadrul de implementare pentru a determina statele membre să finalizeze serviciile de e-guvernare; și
• să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru promovarea eficace a serviciilor de e-guvernare.

Introducere

Importanța e-guvernării în UE

01 E-guvernarea se referă la utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) pentru a furniza servicii administrative cetățenilor și întreprinderilor într-un mod mai eficace și mai eficient. Se preconizează că e-guvernarea va mări eficacitatea și eficiența prin reducerea (i) costurilor și a duratei procedurilor¹; (ii) a „silozurilor” administrative de informații și (iii) a sarcinii administrative impuse cetățenilor și întreprinderilor, asigurând interacțiuni mai rapide, mai comode și mai puțin costisitoare cu autoritățile publice și stimulând astfel competitivitatea și creșterea economică².

02 Primele inițiative legate de-guvernare au fost luate la nivel european în anii ’90. De atunci:

• Comisia a publicat comunicări și planuri de acțiune³ la intervale regulate și a creat programe de finanțare specifice, în special cu scopul de a încuraja utilizarea TIC pentru asigurarea de servicii transfrontaliere (cu alte cuvinte, pentru a asigura interoperabilitatea între diferite servicii);
• la nivelul statelor membre, importanța e-guvernării a fost subliniată în mai multe declarații ministeriale⁴. Aceste declarații includeau, de asemenea, numeroase acțiuni pe care statele membre se angajau să le întreprindă, dar solicitau totodată Comisiei să ia o serie de măsuri prin intermediul unor planuri de acțiune și sugerau ca aceasta să organizeze o guvernanță comună a planurilor de acțiune privind guvernarea electronică (pentru o imagine completă a evoluțiilor din UE începând cu 2006, a se vedea anexa I).

03 În 2016, ca parte a Strategiei privind piața unică digitală pentru Europa, Comisia a adoptat Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică pentru perioada 2016-2020. Acesta a identificat 25 de acțiuni, dintre care 5 au fost adăugate după evaluarea intermediară din mai 2017 a Strategiei privind piața unică digitală. Planul includea acțiuni de natură foarte diferită. Unele vizau în mod specific întreprinderile (de exemplu, „Va prezenta o inițiativă privind facilitarea utilizării soluțiilor digitale pe toată durata ciclului de viață al unei societăți” sau „Va lansa un proiect-pilot referitor la principiul «doar o singură dată» pentru întreprinderi”). Altele erau de interes pentru toți cetățenii (de exemplu, „Va evalua posibilitatea de a aplica principiul «doar o singură dată» în cazul cetățenilor, în context transfrontalier” sau „Aplicarea legislației UE în domeniul agroalimentar în cadrul vânzărilor online și în ceea ce privește informațiile pentru consumatori”). Pentru o listă completă a acțiunilor, a se vedea anexa II.

04 Planul de acțiune din 2016 nu a fost urmat de un nou plan de acțiune după 2020, ci de alte câteva inițiative, dintre care cele mai relevante sunt următoarele:

• programul Europa digitală⁵ aprobat de legiuitori, cu un buget total planificat de 7,5 miliarde de euro (în prețuri curente). Acesta se axează pe punerea tehnologiei digitale la dispoziția întreprinderilor, a cetățenilor și a administrațiilor publice și va oferi finanțare pentru proiecte în cinci domenii (supercalcul, inteligență artificială, securitate cibernetică, competențe digitale avansate și asigurarea utilizării pe scară largă a tehnologiilor digitale în întreaga economie și societate);
• o comunicare a Comisiei intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital”. În legătură cu aceasta, Comisia a prezentat o propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a programului de politică pentru 2030 „Calea către deceniul digital”. Ambele documente stabilesc obiectivele digitale specifice pe care UE, în ansamblu, ar trebui să le atingă până la sfârșitul deceniului. Obiectivele fixate pentru digitalizarea serviciilor publice includ: accesul online la servicii publice esențiale, accesul la dosarele medicale și utilizarea unei soluții de identificare digitală.

05 Datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică⁶ au arătat că serviciile de e-guvernare au o relevanță mai mare pentru întreprinderi decât pentru persoanele fizice. Dezvoltarea întreprinderilor este frânată de fragmentarea și barierele existente în ceea ce privește reglementarea, ceea ce înseamnă că este mai greu pentru acestea să se extindă și să opereze la nivel transfrontalier în cadrul pieței unice a UE⁷.

06 Impactul pandemiei de COVID-19 asupra economiei mondiale și asupra vieții cetățenilor a evidențiat importanța serviciilor digitale în toate domeniile economiei și ale societății UE. Noile tehnologii au permis întreprinderilor și serviciilor publice să continue să funcționeze și au asigurat faptul că schimburile comerciale din UE au continuat să se desfășoare liber. Acestea au ajutat, de asemenea, la menținerea legăturilor dintre cetățeni, au făcut posibilă munca de la distanță și au permis continuarea educației tinerilor.

Roluri și responsabilități

07 După cum au subliniat miniștrii de resort în declarația lor din 2017, transformarea digitală a administrației publice este un efort colectiv atât la nivel european, cât și la nivel național, regional și local, ținând seama de repartizarea respectivă a competențelor⁸. În conformitate cu principiul subsidiarității, responsabilitatea pentru digitalizarea serviciilor publice la nivel național și regional revine în principal statelor membre. În schimb, Comisia se ocupă de provocările transfrontaliere și transnaționale, urmărind în special evitarea acumulării de bariere electronice care ar putea împiedica administrațiile publice să se conecteze între ele, iar cetățenii și întreprinderile să găsească și să utilizeze servicii publice digitale disponibile în alte țări decât a lor⁹.

08 Prin urmare, progresele în materie de e-guvernare în UE depind nu numai de Comisie, ci și de voința politică și de ambiția statelor membre. După cum a subliniat Comisia în raportul referitor la situația actuală a administrației publice digitale și a interoperabilității în 2020, dacă guvernele nu consideră în permanență e-guvernarea drept o prioritate de bază în agenda politică, atunci eforturile în materie vor fi inutile și nesustenabile.

09 La nivelul UE, Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CONNECT) din cadrul Comisiei este responsabilă de coordonarea domeniului de politică de care ține e-guvernarea. Având în vedere varietatea celor 25 de acțiuni vizate de Planul de acțiune 2016-2020, au fost implicate în acestea nu mai puțin de 11 direcții generale, fiecare responsabilă pentru una sau mai multe acțiuni (a se vedea anexa II).

10 În mod similar, la nivelul statelor membre, diferite administrații publice sunt responsabile de implementarea unor soluții specifice de e-guvernare. Printre acestea se numără nu numai ministere sau agenții centrale, ci și autorități regionale și locale, cum ar fi municipalitățile sau administrațiile regionale.

11 Pentru a coordona planul de acțiune, a fost instituit un „comitet director al planului de acțiune privind guvernarea electronică”. Acesta a fost prezidat de Comisie și era alcătuit din reprezentanți ai statelor membre responsabili de strategiile naționale în materie de e-guvernare.

Finanțarea implementării e-guvernării

12 Planul de acțiune 2016-2020 nu dispunea de un buget specific, acțiunile din domeniul e-guvernării fiind în general sprijinite prin diferite surse de finanțare ale UE. Tabelul 1 conține detalii privind principalele surse de finanțare din partea UE (pentru perioada 2014-2020) și estimări ale Curții cu privire la alocările bugetare pentru proiecte și acțiuni din domeniul e-guvernării.

13 În perioada 2021-2027, vor fi disponibile diferite surse de finanțare din partea UE pentru a sprijini digitalizarea în general și acțiunile din domeniul e-guvernării în special. Alocările bugetare pentru unele dintre acestea nu au fost încă stabilite:

• vor rămâne disponibile atât Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), cât și fondurile de punere în aplicare a politicii de coeziune;
• în cadrul unei componente a noului program Europa digitală (a se vedea punctul 04), este prevăzut un sprijin (cu un buget de 1,1 miliarde de euro), printre altele, pentru interoperabilitate și pentru a permite administrațiilor publice să implementeze și să acceseze tehnologii digitale de ultimă generație;
• Mecanismul de redresare și reziliență adoptat în 2021 impune statelor membre să aloce cel puțin 20 % din bugetul total al planurilor lor de redresare și reziliență pentru măsuri care contribuie la obiectivele digitale. Până în iulie 2022, fuseseră adoptate 25 de astfel de planuri, iar cheltuielile totale legate de obiectivele digitale se ridică la 127 de miliarde de euro, reprezentând 26 % din total. Peste o treime (36 %, 46 de miliarde de euro) este alocată digitalizării serviciilor publice, inclusiv digitalizării transporturilor.

Sfera și abordarea auditului

14 Având în vedere relevanța e-guvernării pentru organismele publice, întreprinderi și cetățeni, obiectivul Curții a fost de a informa factorii de decizie, clarificând modul în care sunt concepute măsurile UE de promovare a e-guvernării, și de a scoate în evidență obstacolele din calea implementării cu succes a acestora.

15 Dată fiind importanța tot mai mare a serviciilor digitale, astfel cum a fost demonstrată de pandemia de COVID-19, precum și finanțarea semnificativă alocată digitalizării în general (a se vedea punctele 12-13), Curtea a decis să efectueze acest audit cu privire la Planul de acțiune 2016-2020. Nu a fost auditată niciuna dintre inițiativele anterioare ale Comisiei în domeniul digital puse în aplicare începând din 2001 (a se vedea punctul 02 și anexa I), cu excepția acțiunilor UE în domeniul specific al asistenței medicale transfrontaliere¹⁰.

16 Curtea a evaluat dacă acțiunile Comisiei din domeniul e-guvernării au fost eficace. În acest scop, ea a urmărit să afle:

1. dacă Comisia a conceput în mod corespunzător acțiunile sale din domeniul e-guvernării;
2. dacă Comisia a monitorizat în mod corespunzător implementarea Planului de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020;
3. dacă acțiunile din domeniul e-guvernării care vizau întreprinderile și-au atins scopul;
4. dacă Comisia a promovat în mod corespunzător schimbul de bune practici și serviciile publice digitale nou create.

17 Perioada acoperită de acest audit a fost cea în cursul căreia a fost conceput și pus în aplicare Planul de acțiune 2016-2020. A fost analizat, de asemenea, modul în care au fost concepute acțiunile post-2020 (a se vedea punctul 04), după caz, pentru a verifica dacă deficiențele au fost remediate și dacă au fost luate în considerare învățămintele desprinse din Planul de acțiune 2016-2020.

18 Din motivele expuse la punctul 05, auditul Curții s-a axat pe răspunsul la întrebările secundare (c) și (d) (a se vedea punctul 16) în relație cu 6 dintre cele 25 de acțiuni din Planul de acțiune 2016-2020 care erau direct legate de întreprinderi (a se vedea tabelul 2).

19 Curtea a examinat probe provenite dintr-o serie de surse:

• o examinare a documentelor relevante ale Comisiei, precum și chestionare completate de membri ai personalului Comisiei și interviuri cu aceștia;
• analiza documentelor relevante referitoare la un eșantion de patru state membre (Danemarca, Germania, Polonia și România), precum și chestionarele completate de membri ai personalului serviciilor publice de resort din aceste țări și interviuri cu aceștia. Selecția statelor membre s-a bazat pe progresele lor în ceea ce privește e-guvernarea, asigurându-se, în același timp, faptul că eșantionul a inclus atât țări care au aderat la UE înainte de 2004, cât și țări care au aderat după 2004;
• analiza unui eșantion de 24 de proiecte finanțate de UE și gestionate la nivel central: 13 proiecte MIE, 8 acțiuni ISA² și 3 proiecte Orizont 2020. O listă completă a proiectelor selectate poate fi găsită în anexa III. Curtea a selectat aceste proiecte pe baza stadiului lor de implementare, a importanței lor semnificative și a distribuției geografice (proiecte legate, pe cât posibil, de cele patru state membre selectate);
• interviuri cu părțile interesate relevante, și anume organizații care reprezintă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) europene¹¹;
• o analiză a literaturii academice, a studiilor de specialitate și a criteriilor de referință sau a bunelor practici de la nivel internațional.

Observații

Conceperea acțiunilor din domeniul e-guvernării s-a îmbunătățit de-a lungul timpului

20 Planurile de acțiune urmăresc să contribuie la elaborarea legislației, a instrumentelor și a inițiativelor UE sau la revizuirea celor existente. Ele nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Comisia a utilizat planurile de acțiune privind guvernarea electronică drept instrumente politice pentru a promova modernizarea administrațiilor publice în întreaga Uniune Europeană.

21 Comisia ar trebui să conceapă acțiuni care să permită depășirea deficiențelor în materie de e-guvernare și să țină seama de rezultatele evaluărilor, de opiniile părților interesate obținute prin intermediul consultărilor și de evaluările impactului (obligatorii pentru toate intervențiile financiare noi care implică cheltuieli semnificative, adică de peste 5 milioane de euro, și necesare pentru inițiativele Comisiei care pot avea un impact economic, de mediu sau social semnificativ)¹².

22 Prin urmare, Curtea a evaluat dacă Comisia a conceput în mod corespunzător:

• Planul de acțiune 2016-2020; și
• acțiunile conexe post-2020 din domeniul e-guvernării.

Acțiunile incluse în Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 nu s-au ridicat la înălțimea viziunii definite în plan

23 Planul de acțiune a fost construit în jurul unei viziuni și a trei priorități de politică (a se vedea caseta 1).

24 Pentru a răspunde priorităților și pentru a concretiza într-un final viziunea unei administrații publice deschise, eficiente și ușor de utilizat în UE, planul de acțiune a identificat 25 de acțiuni, fiecare dintre acestea fiind legată de una dintre priorități. Acțiunile erau de natură diferită și includeau, printre altele, prezentarea de acte legislative, dezvoltarea de soluții tehnice sau sprijin pentru statelor membre (a se vedea anexa II care enumeră toate acțiunile). Curtea concluzionează că aceste acțiuni reflectau nevoile identificate în evaluările relevante, precum și feedbackul din partea administrațiilor statelor membre și a reprezentanților întreprinderilor, ai cetățenilor și ai părților interesate. În caseta 2 sunt prezentate câteva exemple de nevoi și acțiunile conexe.

25 În pofida faptului că raportul de evaluare a Planului de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015¹³ a identificat caracterul facultativ al activităților statelor membre ca fiind principalul motiv care explica acțiunile nedemarate încă sau incomplete, toate acțiunile din Planul de acțiune 2016-2020 au vizat doar Comisia, fără să stabilească vreo obligație pentru statele membre.

26 Totuși, pentru majoritatea acțiunilor, existau astfel de obligații incluse în acte juridice relevante care fie erau anterioare planului de acțiune (de exemplu, acțiunile 9 și 10; a se vedea tabelul 2), fie au fost introduse ca urmare a acestuia (de exemplu, acțiunea 7). În cazul uneia dintre acțiuni (acțiunea 2), temeiul juridic existent nu impunea nicio obligație statelor membre de a implementa un sistem de identificare electronică, în pofida faptului că mijloacele sigure de identificare electronică reprezintă un element esențial pentru asigurarea unei piețe unice digitale.

27 Întrucât acțiunile din plan vizau doar Comisia, termenele stabilite pentru implementarea lor nu țineau seama de timpul necesar pentru ca statele membre să își îndeplinească obligațiile care decurgeau din actele juridice relevante. În unele cazuri, termenele de implementare stabilite în actele juridice depășeau durata panului de acțiune și data fixată pentru viziunea sa, și anume anul 2020 (a se vedea exemplele din caseta 3). În plus, întrucât viziunea unei administrații publice deschise, eficiente și ușor de utilizat în UE acoperea toate serviciile publice de la toate nivelurile administrative (de la nivelul UE până la cel național și local), aceasta ar fi fost realizabilă numai cu condiția ca acțiunile relevante să fie implementate în timp util atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre.

Politica propusă de Comisie pentru perioada de după 2020 remediază neajunsurile, dar nu a fost încă adoptată

28 În vederea elaborării documentelor de politică pentru perioada de după 2020 privind guvernarea electronică (a se vedea punctul 04), Comisia s-a bazat pe documentele solicitate de Orientările privind o mai bună legiferare și a ținut seama în mod corespunzător de nevoile identificate. Cu toate acestea, întrucât procesul legislativ referitor la propunerea de instituire a programului de politică pentru „Calea către deceniul digital” era încă în curs (în septembrie 2022) și, prin urmare, aceasta poate suferi modificări, rămâne de văzut dacă sfera și prioritizarea obiectivelor deciziei, în forma în care va fi în cele din urmă adoptată, vor corespunde nevoilor reale.

29 Deși propunerea privind „Calea către deceniul digital” nu include acțiuni specifice pentru statele membre, fiecare dintre acestea va trebui să prezinte Comisiei o foaie de parcurs strategică națională privind deceniul digital, care să fie coerentă cu obiectivele UE și cu obiectivele digitale stabilite și să contribuie la realizarea acestora (a se vedea caseta 4).

30 În ceea ce privește cele trei obiective definite în „Calea către deceniul digital”, Curtea remarcă următoarele:

• Obiectivul (1) se referă la „serviciile publice esențiale”, dar acestea nu au fost definite nici în Comunicarea privind „Busola pentru dimensiunea digitală 2030”, nici în propunerea privind „Calea către deceniul digital”. Lipsa unei definiții comune la nivelul UE poate duce la interpretări diferite din partea statelor membre și, prin urmare, la servicii publice naționale diferite care sunt disponibile online.
• Obiectivul (3) se referă la utilizarea de către cetățeni, dar deoarece cetățenii nu pot fi obligați să utilizeze soluții de identificare electronică (eID), atingerea acestui obiectiv nu poate fi controlată de nicio administrație publică.

31 Curtea observă, de asemenea, că propunerea Comisiei a introdus un cadru de cooperare cu statele membre. În conformitate cu acesta, statele membre vor trebui să alinieze foile de parcurs naționale la obiectivele UE și la obiectivele digitale și să raporteze Comisiei în timp util cu privire la progresele înregistrate în atingerea obiectivelor digitale pentru 2030. Prin urmare, cadrul oferă Comisiei o bază pentru a coordona punerea în aplicare a politicii și pentru a evalua progresele înregistrate.

Mecanismele de monitorizare pentru Planul de acțiune 2016-2020 au fost incomplete

32 Monitorizarea este necesară pentru a permite factorilor de decizie și părților interesate să evalueze dacă punerea în aplicare a politicilor este „pe drumul cel bun” și dacă obiectivele sunt pe cale de a fi atinse¹⁴. În acest scop, Comisia ar trebui¹⁵ să stabilească, printre altele, o legătură clară între obiectivele de politică și indicatori-cheie adecvați, care să țină seama de mecanismele necesare pentru colectarea la timp a unor dovezi suficiente.

33 Prin urmare, Curtea a evaluat dacă Comisia:

• monitorizase în mod corespunzător punerea în aplicare a planului de acțiune;
• instituise un sistem adecvat de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor digitale stabilite în Busola pentru dimensiunea digitală 2030.

Nu a existat o evaluare cuprinzătoare a planului de acțiune

34 Nici viziunea, nici prioritățile de politică definite de Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 (a se vedea caseta 1) nu erau suficient de specifice pentru a permite măsurarea gradului de realizare a acestora. Prin urmare, Comisia nu a instituit un cadru specific de monitorizare care să includă un set de indicatori de performanță pentru a evalua progresele înregistrate în ceea ce privește acțiunile și prioritățile de politică și măsura în care acestea au fost îndeplinite. În mod similar, Comisia nu a realizat nici o evaluare intermediară, nici o evaluare finală a punerii în aplicare a planului de acțiune.

35 Curtea a constatat că Comisia s-a concentrat pur și simplu pe monitorizarea progreselor înregistrate în direcția finalizării acțiunilor individuale, fără să monitorizeze impactul acestora. Tabloul de bord al Planului de acțiune privind guvernarea electronică urmărea doar dacă o acțiune a fost finalizată sau era în curs de desfășurare.

36 În plus, Comisia a discutat cu statele membre progresele înregistrate în cadrul reuniunilor Comitetului director (a se vedea punctul 11) și al subgrupurilor relevante ale acestuia. Cu referire la acțiunile individuale, astfel de schimburi au avut loc și în cadrul reuniunilor periodice ale grupurilor de experți relevante, cum ar fi Grupul de experți eIDAS, Grupul de coordonare pentru portalul digital unic și Grupul de experți MIE.

37 Comisia nu a solicitat însă feedback sistematic din partea statelor membre pentru a monitoriza implementarea la nivel național a acțiunilor specifice.

38 Totuși, pentru unele acțiuni incluse în plan (acțiunea 1 – Achiziții publice electronice, acțiunea 2 – eIDAS, acțiunea 4 – Cadrul european de interoperabilitate și acțiunea 7 – portalul digital unic), serviciile de resort ale Comisiei au introdus mecanisme specifice de monitorizare. Caseta 5 conține un exemplu în acest sens.

39 În locul unui cadru de monitorizare specific, Comisia a utilizat pentru monitorizare indicatorii existenți, în special indicele de referință privind e-guvernarea și indicele economiei și societății digitale (DESI) (a se vedea caseta 6).

40 Indicele de referință privind e-guvernarea a ținut seama de prioritățile politice la nivel înalt definite de Planul de acțiune 2011-2015 și de Planul de acțiune 2016-2020 (a se vedea caseta 1). Cu toate acestea, obiectivul său principal este de a analiza situația actuală a serviciilor digitale furnizate de administrațiile publice europene în general, și nu de a monitoriza punerea în aplicare și realizarea planurilor de acțiune. Indicatorii utilizați în cadrul indicelui de referință privind e-guvernarea nu sunt direct legați de niciuna dintre acțiunile implementate în cadrul planului de acțiune. Prin urmare, rapoartele referitoare la acest indice nu sunt adecvate pentru a măsura gradul lor de realizare.

41 Această observație este valabilă și pentru DESI, unde trei dintre cei cinci indicatori care alcătuiesc dimensiunea aferentă serviciilor publice digitale din cadrul DESI sunt, de fapt, indicatori care aparțin indicelui de referință privind e-guvernarea. Prin urmare, Comisia nu este în măsură să coreleze rezultatele niciunuia dintre indicatori cu rezultatele și impactul planului de acțiune în statele membre.

42 Curtea a comparat scorul total al indicelui de referință privind e-guvernarea pe care îl avea fiecare țară la începutul și la sfârșitul punerii în aplicare a planului de acțiune. S-a constatat că scorul mediu (toate cele 27 de state membre, UE-27) a crescut de la 58,5 % inițial până la 71,9 % la sfârșitul punerii în aplicare a planului de acțiune. Toate statele membre au făcut progrese în furnizarea de servicii de e-guvernare. Unele țări au înregistrat însă progrese mult mai mari (de exemplu, Ungaria și Luxemburg) decât altele (de exemplu, Suedia și Germania) (a se vedea figura 1). Evoluția scorului nu poate fi legată de acțiunile Comisiei, din cauza lipsei unor indicatori adecvați pentru acestea. Principalele măsuri și pârghii în acest sens depind de statele membre înseși (a se vedea punctul 08).

43 Curtea observă, de asemenea, că, întrucât Comisia a modificat metodologia utilizată pentru a elabora un subset de indicatori în 2021, indicele de referință nu poate fi utilizat pentru a compara progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește performanța în materie de e-guvernare înainte și după 2020. Acest lucru a fost recunoscut de Comisie în raportul referitor la indicele de referință. În plus, scorurile pentru e-guvernare prezentate per țară în raportul din 2021 privind indicele de referință sunt inconsecvente, deoarece au fost agregate ca medie a doi indicatori estimați pe baza unor metodologii diferite, fără a se efectua ajustările corespunzătoare.

44 În cadrul indicelui de referință privind e-guvernarea, Comisia măsoară, de asemenea, performanța țărilor în ceea ce privește așa-numitele „evenimente de viață”. Acestea reprezintă un set care reunește cele mai comune servicii publice digitale, atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățeni. Evenimentele din viața unei întreprinderi includ demararea afacerii și primele operațiuni (cum ar fi înregistrarea societății sau a angajaților), precum și operațiunile comerciale obișnuite (de exemplu, declararea și plata online a impozitelor)¹⁶.

45 Analiza rezultatelor pentru evenimentele din viața unei întreprinderi incluse în indicele de referință privind e-guvernarea arată o creștere a scorului mediu al UE-27 de la 71,1 % inițial la 79,9 % la sfârșitul punerii în aplicare a planului de acțiune (a se vedea figura 2). Aceste rezultate arată că:

• serviciile de e-guvernare pentru întreprinderi sunt mai mature decât cele oferite cetățenilor;
• majoritatea administrațiilor europene au reușit să îmbunătățească serviciile digitale pentru întreprinderi, iar procesul a fost accelerat și de pandemia de COVID-19;
• gradul de dezvoltare varia de la un stat membru la altul. Unele țări, în principal cele situate sub scorul mediu (cum ar fi Ungaria, Slovacia și Luxemburg), au înregistrat progrese semnificative în această perioadă. În schimb, alte țări (cum ar fi Suedia și Danemarca) au înregistrat o ușoară scădere în aceeași perioadă.

Politica propusă de Comisie pentru perioada de după 2020 prevede un sistem de monitorizare

46 Astfel cum s-a menționat deja la punctele 30-31, spre deosebire de Planul de acțiune 2016-2020, noul program de politică „Calea către deceniul digital” propus include obiective cuantificate și prevede un cadru care impune statelor membre să raporteze în timp util cu privire la progresele înregistrate, furnizând date și statistici relevante. Mai mult:

• pentru fiecare obiectiv digital, Comisia ar trebui să stabilească indicatori-cheie de performanță în actele de punere în aplicare care vor fi adoptate după intrarea în vigoare a deciziei. Comisia poate actualiza indicatorii atunci când este necesar pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice;
• Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, trebuie să definească traiectoriile preconizate pentru realizarea fiecăruia dintre obiectivele digitale, care vor servi apoi drept bază pentru monitorizare și pentru foile de parcurs strategice naționale privind deceniul digital;
• raportul anual privind progresele înregistrate preconizat a fi prezentat către Parlamentul European și Consiliu poate identifica măsurile și acțiunile care trebuie întreprinse de statele membre în domeniile în care progresele în direcția atingerii obiectivelor digitale sunt considerate insuficiente.

47 Conform propunerii, monitorizarea ar urma să se bazeze pe o versiune îmbunătățită a DESI sau, altfel spus, una care reflectă obiectivele stabilite. Curtea a constatat că ediția din 2021 a DESI fusese deja adaptată (i) pentru a o alinia într-o anumită măsură la obiectivele incluse în „Calea către deceniul digital”, (ii) pentru a îmbunătăți metodologia și (iii) pentru a ține seama de cele mai recente evoluții tehnologice și ale politicii. În prezent, DESI este structurat în jurul celor patru dimensiuni ale Busolei pentru dimensiunea digitală 2030, în locul structurii anterioare cu cinci dimensiuni (a se vedea caseta 6).

48 Întrucât procesul legislativ referitor la propunerea de decizie privind „Calea către deceniul digital” era încă în curs (în septembrie 2022), Comisia a ales să introducă treptat modificări ale DESI, ceea ce înseamnă că indicele nu acoperă încă toate obiectivele. În special, două dintre cele trei obiective digitale (2 și 3, a se vedea caseta 4) nu au fost deocamdată incluse direct în DESI: obiectivul (1) a fost inclus, dar întrucât nu există pentru moment o definiție a serviciilor publice „esențiale” (a se vedea punctul 30), nu este clar ce anume se va măsura.

Comisia a pus în aplicare planul de acțiune, dar acțiunile la nivelul statelor membre au cunoscut întârzieri

49 Planul de acțiune includea diverse tipuri de acțiuni, cum ar fi cele prin care Comisiei i se cerea să prezinte propuneri legislative, să furnizeze soluții digitale sau să lanseze proiecte-pilot.

50 În plus față de acțiunile Comisiei, în anumite cazuri, statele membre erau obligate să ia măsuri în temeiul unor acte legislative care fie erau anterioare planului de acțiune (a se vedea tabelul 2), fie au fost introduse ca urmare a acestuia.

51 Prin urmare, Curtea a evaluat dacă:

• Comisia și-a finalizat acțiunile în timp util;
• statele membre și-au respectat obligațiile legale.

Comisia a implementat acțiunile prevăzute în planul de acțiune

52 Pe baza examinării documentelor relevante, Curtea a constatat că Comisia a finalizat cele șase acțiuni din Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 care au fost incluse în sfera acestui audit. Pentru detalii, a se vedea tabelul 3 și anexa IV.

53 Curtea a constatat că, deși acțiunile 9 și 10 au fost implementate, sistemele dezvoltate nu dispuneau de un instrument de procesare a plăților deoarece au existat întârzieri în dezvoltarea acestuia (a se vedea caseta 7 pentru detalii). Dezvoltarea unui instrument de plată nu era o cerință legală. Chiar dacă sistemele furnizează informațiile prevăzute de actele de reglementare, lipsa unui instrument de plată obligă însă utilizatorii să se întoarcă la platformele naționale în cazul în care au nevoie de informații sau de documente pentru care se percepe o taxă.

54 Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia a dat curs recomandărilor din evaluarea sa cu privire la Regulamentul eIDAS din 2014 legate de acțiunea 2 (eIDAS). Regulamentul urmărea să creeze un cadru unic pentru identificarea electronică (eID) și pentru serviciile de încredere, facilitând astfel furnizarea de servicii în întreaga UE, indiferent de țara în care acestea sunt prestate. Regulamentul nu a armonizat sistemele naționale de identificare electronică, ci a permis recunoașterea reciprocă printr-un proces de notificare și evaluare inter pares.

55 Evaluarea Regulamentului eIDAS a fost publicată în 2021 și a identificat următoarele deficiențe.

• Regulamentul nu impunea statelor membre să furnizeze cetățenilor și întreprinderilor lor o identificare electronică pentru a permite accesul securizat la serviciile publice online. Chiar și atunci când statele membre au făcut acest lucru, ele nu erau obligate să notifice astfel de sisteme. În plus, evaluarea a concluzionat că doar un număr limitat de servicii publice oferă autentificare eIDAS sau sunt conectate la infrastructură și că erori tehnice împiedică autentificarea eficace a utilizatorilor.
• Cadrul de identificare electronică nu putea răspunde noilor cerințe ale pieței, printre altele din cauza (i) limitării sale la sectorul public și la accesul transfrontalier sigur la serviciile publice (serviciile vizate de Regulamentul eIDAS vizau un mic procent din populația UE), (ii) a complexității conectării la sistem a furnizorilor privați de servicii online și (iii) a disponibilității insuficiente în toate statele membre.
• Cadrul se bazează pe sisteme naționale de identificare electronică ce respectă standarde diverse, ceea ce frânează utilizarea serviciilor eIDAS. Această deficiență a fost identificată și de un proiect MIE (a se vedea caseta 8).

56 Curtea a constatat că, pentru a remedia aceste deficiențe, revizuirea propusă a regulamentului eIDAS impune fiecărui stat membru să emită un portofel digital european pentru toate persoanele fizice și juridice din UE, pentru a se asigura faptul că acestea au acces sigur, fiabil și neîntrerupt la servicii publice și private transfrontaliere. De asemenea, fiecare stat membru trebuie să notifice cel puțin un sistem de identificare electronică, inclusiv cel puțin un mijloc de identificare. În consecință, odată ce portofelul digital va intra în uz, nu va mai fi necesar ca standardele tehnice ale nodurilor eIDAS naționale să fie armonizate, deoarece furnizorii de servicii nu vor mai trebui să se conecteze la sistem.

57 Întrucât Regulamentul privind portalul digital unic a fost adoptat ca urmare a acțiunii 7 (portalul digital unic), Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia a respectat cerința prevăzută în noul regulament de a dezvolta și a menține o interfață comună pentru utilizatori (inclusiv un motor de căutare și instrumente pentru feedbackul din partea utilizatorilor). Portalul digital unic facilitează accesul online la informații, proceduri administrative și servicii de asistență de care cetățenii și întreprinderile din UE ar putea avea nevoie în altă țară din UE.

58 Curtea a constatat că Comisia dezvoltase interfața, și anume punctul unic de intrare, care este portalul „Europa ta” (a se vedea figura 3). Prin intermediul portalului, utilizatorii se conectează la paginile web naționale relevante unde se află serviciul pe care îl caută. Până cel târziu în decembrie 2023, statele membre trebuie să digitalizeze 21 de proceduri pentru a le face accesibile de pe portal. Exemple de proceduri relevante pentru întreprinderi sunt: solicitarea unei autorizații pentru o activitate comercială sau înregistrarea ca angajator în vederea contribuțiilor pentru pensii și asigurări sociale. Primele servicii disponibile pe acest portal au fost lansate la 12 decembrie 2020.

59 În ceea ce privește acțiunea 7 (portalul digital unic) și acțiunea 13 (proiectul-pilot pentru principiul „doar o singură dată” pentru întreprinderi), Curtea a constatat că proiectul-pilot finanțat prin programul pentru cercetare al UE Orizont 2020 (proiectul „TOOP”, cu o finanțare în valoare de 8 milioane de euro) a reușit să înregistreze progrese în implementarea principiului „doar o singură dată”. Obiectivul acestui principiu este ca cetățenii și întreprinderile să furnizeze informații doar o singură dată unei administrații publice din UE. Prin proiect a fost creată o arhitectură de soluții care conectează 40 de sisteme de informații. În plus, modelul arhitectural elaborat în cadrul proiectului a devenit parte a Regulamentului privind portalul digital unic. Prin urmare, proiectul, care a început în 2017 având ca obiectiv principal interoperabilitatea, a fost adaptat după adoptarea Regulamentului privind portalul digital unic pentru a permite implementarea sistemului tehnic descris în regulament.

Implementarea unor servicii publice digitale este întârziată în statele membre

60 Planul de acțiune includea doar acțiuni aflate în sarcina Comisiei, dar disponibilitatea soluțiilor digitale depinde în mare măsură de implementarea unor acțiuni complementare la nivelul statelor membre. În ceea ce privește acțiunile incluse în sfera auditului, Curtea a constatat că, în pofida eforturilor Comisiei, trei din șase acțiuni au fost implementate doar parțial din cauza unui răspuns insuficient sau întârziat din partea statelor membre (a se vedea tabelul 4). Prin urmare, acțiunile Comisiei din perioada 2016-2020 nu au dus încă la schimbări substanțiale pentru întreprinderile și cetățenii din UE.

61 În ceea ce privește acțiunea 2 (eIDAS), răspunsul statelor membre era facultativ. Prin urmare, la sfârșitul anului 2021, adică la cinci ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, nouă state membre, reprezentând 41 % din populație, nu făceau încă parte din cadru. Acest număr semnificativ de state membre neparticipante limitează considerabil posibilitățile cetățenilor și ale întreprinderilor de a avea interacțiuni electronice mai sigure, mai rapide și mai eficiente.

62 Pentru acțiunea 9 (interconectarea registrelor comerțului) și acțiunea 10 (interconectarea registrelor de insolvență), Comisia a trebuit să creeze și să actualizeze platforma centrală de servicii și interfața, în timp ce statele membre urmau să își digitalizeze registrele comerțului și registrele de insolvență de la nivel național și să le conecteze la sistem (a se vedea figura 4). Comisia a utilizat portalul e-justiție ca interfață și a fost disponibilă finanțare din MIE pentru a sprijini statele membre (pentru ceea ce MIE denumește „servicii generice”).

63 În ceea ce privește acțiunea 9 (interconectarea registrelor comerțului), sistemul de interconectare a registrelor comerțului a devenit operațional la 8 iunie 2017 și permite utilizatorilor să caute informații privind societățile înregistrate în orice țară din UE (plus Liechtenstein și Norvegia). Funcția de căutare și informațiile de bază sunt traduse din limbile naționale respective în toate limbile oficiale ale UE. Șase state membre au înregistrat întârzieri în procesul de conectare¹⁷, ultimul fiind conectat în martie 2022, la aproape cinci ani după termenul stabilit în directiva relevantă și numai după ce Comisia a sesizat Curtea Europeană de Justiție în iulie 2021. În 2021, cifrele referitoare la utilizare arată că au avut loc între 17 300 și 39 100 de căutări pe lună.

64 În ceea ce privește sistemul pentru acțiunea 10 (interconectarea registrelor de insolvență), regulamentul de punere în aplicare relevant impunea statelor membre să asigure interconectarea până la 30 iunie 2021. În iulie 2022, numai 17 dintre cele 26 de state membre erau conectate (în temeiul regulamentului, Danemarca nu avea această obligație)¹⁸. Alte cinci¹⁹ se află în proces de dezvoltare și testare. Comisia așteaptă încă feedback de la restul de patru state membre²⁰. Atât timp cât cele nouă state membre rămase nu sunt conectate, utilizatorii nu pot efectua căutări cu ajutorul unui motor de căutare multilingv uniform pentru entitățile insolvabile înregistrate în aceste state membre. Un astfel de punct central de acces electronic public pentru datele privind debitorii care fac obiectul unei proceduri de insolvență este deosebit de util pentru creditorii existenți sau potențiali sau pentru terții afectați indirect de astfel de proceduri. În 2021, au avut loc între 2 500 și 6 500 de căutări pe lună.

65 Ca urmare a acțiunii 11 (utilizarea soluțiilor digitale pe toată durata ciclului de viață al unei societăți), statele membre trebuiau să transpună în legislația națională Directiva (UE) 2019/1151 privind instrumentele și procesele digitale în contextul dreptului societăților comerciale, termenul-limită în acest sens fiind august 2021, cu excepția cazului în care au notificat Comisia că aplicau prelungirea posibilă de un an. Până la data auditului Curții, 17 state membre transmiseseră o astfel de notificare. Acest lucru sugerează faptul că întreprinderile din majoritatea statelor membre nu pot încă utiliza instrumente și procese digitale pentru a înființa societăți comerciale, pentru a înregistra sucursale și pentru a depune documente și informații online.

66 Curtea observă că majoritatea statelor membre care au nevoie de mai mult timp pentru implementarea acțiunii 2 (eIDAS), a acțiunii 10 (interconectarea registrelor de insolvență) și a acțiunii 11 (utilizarea soluțiilor digitale pe toată durata ciclului de viață al unei societăți) au avut, atât în 2017, cât și în 2020, un scor al indicelui de referință privind e-guvernarea care se situa sub media UE (a se vedea figura 1).

67 După cum s-a menționat deja (a se vedea tabelul 1 și punctul 62), statele membre puteau primi finanțare pentru conectarea sistemelor lor la platformele dezvoltate de Comisie. Statele membre au utilizat finanțarea din MIE în special pentru:

• acțiunea 2 (eIDAS): 25,35 milioane de euro pentru 26 de state membre;
• acțiunea 9 (interconectarea registrelor comerțului): 2,44 milioane de euro pentru 10 state membre;
• acțiunea 10 (interconectarea registrelor de insolvență): 1,16 milioane de euro pentru șapte state membre.

Pe baza auditului efectuat pe un eșantion de proiecte finanțate de UE (a se vedea punctul 19), Curtea a constatat că disponibilitatea finanțării din partea UE a fost considerată o oportunitate de către unele state membre și a stimulat implementarea de către acestea a serviciilor de e-guvernare. Proiectele MIE au ajutat, de asemenea, la identificarea anumitor dezavantaje ale soluțiilor existente (a se vedea caseta 8).

68 Dintre cele 24 de proiecte și acțiuni auditate (care erau finalizate la data auditului Curții), 23 și-au atins obiectivele declarate. În special, acestea au asigurat interoperabilitatea soluțiilor dezvoltate și au reutilizat componente existente ale MIE (și anume, infrastructurile de bază de servicii digitale, care sunt elemente-cheie ce urmează să fie reutilizate în servicii digitale mai complexe) sau infrastructuri existente de servicii digitale (și anume, soluții care sprijină implementarea de proiecte la nivelul UE, furnizând servicii interoperabile transeuropene de interes comun).

69 Statele membre intervievate de Curte au apreciat sprijinul tehnic continuu oferit de Comisie atunci când au utilizat infrastructurile de servicii digitale finanțate de MIE sau au trebuit să integreze sisteme ale altor state membre care au implementat aceste infrastructuri de servicii digitale, în special pentru serviciile eIDAS. În opinia lor, acțiunile Comisiei au permis dezvoltarea unor interconexiuni durabile între diferitele sisteme ale statelor membre.

Comisia a încurajat schimbul de bune practici, dar nu a reușit să promoveze noi servicii publice digitale

70 Cele mai recente declarații ministeriale (a se vedea punctul 02) au recunoscut importanța promovării schimbului de bune practici și a creării de legături între autoritățile competente și serviciile publice digitale disponibile. În mod similar, Parlamentul European a subliniat²¹ importanța promovării bunelor practici.

71 Prin urmare, Curtea a evaluat dacă Comisia:

• a încurajat în mod corespunzător colaborarea și schimbul de bune practici;
• a promovat în mod corespunzător noile servicii publice digitale disponibile.

Comisia a creat numeroase oportunități de colaborare și de schimb de bune practici

72 Curtea a evaluat instrumentele utilizate de Comisie pentru a încuraja schimbul de bune practici și a constatat că aceasta nu numai că a creat grupuri în care părțile interesate se puteau întâlni, ci a și finanțat proiecte specifice în acest sens.

73 Printre aceste grupuri se numărau:

• Comitetul director al planului de acțiune (a se vedea punctul 11), care se reunea de două sau de trei ori pe an și în cadrul căruia statele membre prezentau progresele înregistrate în ceea ce privește dezvoltarea de soluții de e-guvernare, exemple de bune practici și provocările întâmpinate în contextul dezvoltării unor soluții specifice. Întrucât planul de acțiune s-a încheiat, comitetul și-a încetat activitățile în 2021;
• grupuri de experți pentru subiecte sau soluții specifice, cum ar fi un grup de experți eIDAS (acțiunea 2), un grup de coordonare pentru portalul digital unic (acțiunea 7), un grup de experți privind dreptul societăților comerciale (acțiunile 9 și 11) și un grup de experți privind interoperabilitatea serviciilor publice europene. Aceste grupuri de experți continuă să funcționeze.

74 Proiectele în materie au fost finanțate în principal prin:

• programul ISA², în cadrul căruia cooperarea și schimbul de bune practici au reprezentat cu adevărat elemente esențiale ale politicii de interoperabilitate și ale acțiunilor de sprijin ale Comisiei Decizia (UE) 2015/2240]. Un exemplu de inițiativă foarte cuprinzătoare este platforma Joinup prezentată în caseta 9 (finanțată în cadrul a două acțiuni ISA² în valoare de 6 milioane de euro, incluse în eșantionul auditat). După încheierea programului ISA², Comisia a acordat finanțare suplimentară pentru platforma Joinup în cadrul programului Europa digitală cel puțin pentru 2021 și 2022;
• programul Orizont 2020, fiind vorba, în principal, de inițiative ad-hoc pentru aspecte specifice. Un exemplu în acest sens este proiectul SCOOP4C, prin care s-a construit o comunitate a părților interesate care a făcut schimb de experiență și de bune practici în ceea ce privește implementarea principiului „doar o singură dată” (finanțare de 1 milion de euro din Orizont 2020). Nu există însă nicio dovadă că activitățile acestei comunități au continuat după încheierea finanțării proiectului, chiar dacă problema este încă relevantă.

75 Pe baza examinării de către Curte a patru acțiuni ISA² (a se vedea anexa III) și a proceselor-verbale ale reuniunilor Comitetului director și ale grupurilor de experți, precum și pe baza interviurilor cu personalul din statele membre, Curtea concluzionează că Comisia a oferit un sprijin adecvat pentru colaborare și pentru schimbul de bune practici și că au avut loc schimburi între părțile interesate cu privire la chestiuni de interes pentru acestea.

76 Curtea a constatat, de asemenea, că Comisia a ținut seama în mod corespunzător de necesitatea de a continua promovarea cooperării și a bunelor practici atunci când a elaborat programele pentru perioada 2021-2027:

• programul de activitate pe 2021 și pe 2022 pentru punerea în aplicare a programului Europa digitală include acțiuni de coordonare și sprijin cu scopul principal de a promova cooperarea și/sau de a oferi sprijin pentru politicile UE;
• un mecanism de cooperare anuală între statele membre și Comisie este prevăzut în propunerea „Calea către deceniul digital” (a se vedea punctul 31).

Comisia nu a promovat serviciile publice digitale într-un mod cuprinzător și coordonat

77 Curtea a evaluat activitățile de promovare a serviciilor publice digitale desfășurate de Comisie și a constatat că acestea nu aveau la bază o strategie de ansamblu. În practică, promovarea a fost fie generală, fie legată de acțiuni sau de programe de finanțare specifice, acolo unde temeiul juridic impunea acest lucru.

78 În ceea ce privește promovarea generală a politicii de e-guvernare și/sau a soluțiilor de e-guvernare, Comisia a acționat prin:

• buletinul informativ privind e-guvernarea, care este trimis o dată pe lună abonaților și prezintă cele mai recente știri despre serviciile publice digitale transfrontaliere în UE, cloudul serviciilor publice și inovarea din sectorul public;
• grupul eGovernment4EU de pe platforma Futurium. Acesta a fost accesibil publicului larg și a furnizat informații cu privire la Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 și la politicile viitoare privind e-guvernarea. Grupul de pe platformă nu mai este actualizat, deoarece planul de acțiune s-a încheiat;
• mijloacele de comunicare socială (Facebook, LinkedIn și Twitter).

79 În ceea ce privește strategia de comunicare solicitată de temeiul juridic aplicabil, s-a observat că, pentru acțiunea 7, Comisia și-a lansat campania de promovare în decembrie 2020, când a devenit operațional portalul digital unic (a se vedea punctul 58). Curtea a constatat că această campanie a fost cuprinzătoare și consideră că este o bună practică faptul că Comisia a discutat campania și evenimentele naționale respective cu coordonatorii naționali în fiecare lună prin videoconferințe (denumite „Communication cafés”). Figura 5 prezintă date cu privire la numărul de vizite efectuate pe portalul „Europa ta”.

80 În mod similar, decizia de instituire a programului ISA² prevedea promovarea punerii în aplicare a Strategiei, a Cadrului și a Arhitecturii de referință europene de interoperabilitate, precum și a specificațiilor și a standardelor relevante. Curtea a constatat că această campanie de promovare a fost proactivă și cuprinzătoare. Pe lângă crearea și funcționarea platformei Joinup (a se vedea punctul 74 și caseta 9), programul ISA² a finanțat o acțiune (în valoare de 3,62 de milioane de euro) care a promovat colaborarea și a facilitat interacțiunea dintre părțile interesate de program.

81 Nu în ultimul rând, MIE cerea, de asemenea, implementarea unei strategii de comunicare. Curtea a constatat că:

• s-a elaborat o astfel de strategie pentru a promova soluțiile MIE care prezentau interes în primul rând pentru dezvoltatorii de soluții. Personalul intervievat de Curte în statele membre a apreciat în mod pozitiv aceste soluții și a confirmat că le-a reutilizat, în special pentru servicii transfrontaliere. Reutilizarea infrastructurilor de servicii digitale este menită să asigure o dezvoltare mai rapidă, mai ușoară și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor a serviciilor digitale, apelându-se la tehnologii existente fără să fie nevoie ca fiecare organizație să dezvolte astfel de servicii în mod independent. Tabloul de bord privind reutilizarea componentelor MIE arată că, până la sfârșitul anului 2021, au fost utilizate componente MIE în 353 de proiecte, în principal în UE;
• până în prezent, Comisia nu a organizat campanii specifice de sensibilizare sau de promovare pentru a informa utilizatorii potențiali cu privire la existența sistemului de interconectare a registrelor comerțului (în funcțiune din 2017) sau a sistemului de interconectare a registrelor de insolvență (în funcțiune din 2021), ambele dezvoltate în cadrul MIE. Comisia a informat Curtea că intenționează să organizeze o astfel de campanie (i) pentru sistemul de interconectare a registrelor comerțului odată ce instrumentul de procesare a plăților va deveni disponibil (a se vedea caseta 7) și (ii) pentru sistemul de interconectare a registrelor de insolvență odată ce toate statele membre sunt conectate la acesta (deocamdată sunt conectate 17) (a se vedea punctul 64). La sfârșitul anului 2021, Comisia a lansat o campanie de comunicare online pentru portalul e-justiție, dar cu referire foarte limitată la sistemul de interconectare a registrelor comerțului.

82 Deși informarea utilizatorilor este esențială pentru a asigura adoptarea serviciilor de e-guvernare, Curtea a constatat că Comisia nu a evaluat măsura în care întreprinderile cunoșteau aceste sisteme și nici nu a analizat nevoile în acest domeniu. Reprezentanții asociațiilor europene de întreprinderi intervievate au declarat că întreprinderile cunosc serviciile de e-guvernare pe care legea le obligă să le utilizeze, dar sunt mult mai puțin informate cu privire la restul serviciilor existente.

83 Cu toate acestea, Curtea a constatat că exista o excepție, eIDAS, în legătură cu care Comisia a externalizat un studiu pentru a analiza piața serviciilor electronice de identificare, de autentificare și de încredere și pentru a dezvolta și a derula un program-pilot de sensibilizare a IMM-urilor cu privire la aceste soluții:

• studiul publicat în 2019 a constatat un nivel în general scăzut de cunoaștere a soluțiilor eIDAS în rândul IMM-urilor. S-a considerat că acest lucru este un obstacol important;
• programul-pilot a fost derulat spre sfârșitul anului 2018 și a inclus un program de învățare și diseminare de cunoștințe, un set de instrumente eIDAS pentru IMM-uri și o strategie de promovare a acestui set de instrumente. Programul de învățare și diseminare de cunoștințe și setul de instrumente eIDAS pentru IMM-uri sunt încă disponibile online. În plus, Observatorul eIDAS (o platformă de colaborare online lansată de Comisie) creează o comunitate virtuală de părți interesate care urmărește să promoveze o înțelegere comună a chestiunilor legate de punerea în aplicare și utilizarea Regulamentului e-IDAS.

84 Deși studiul a recomandat ca setul de instrumente să fie dezvoltat în continuare pentru a ține seama de nevoile mai specifice ale utilizatorilor și să fie creată o structură de guvernanță pe termen lung a părților interesate, care să includă reprezentanți ai statelor membre și ai regiunilor, asociații de IMM-uri și furnizori de servicii, Comisia nu a luat nicio măsură în acest sens. Comisia nu a justificat de ce nu a fost pusă în aplicare această recomandare a studiului.

85 Curtea a evaluat, de asemenea, dacă Comisia dispunea de o imagine de ansamblu a activităților de promovare desfășurate de statele membre și dacă urmărea (i) să coordoneze astfel de activități, dacă era cazul; sau (ii) să disemineze bunele practici în acest sens. S-a constatat că Comisia nu dispune de o imagine de ansamblu a acțiunilor întreprinse de statele membre pentru a promova soluțiile de e-guvernare la nivel european sau național. În consecință, aceasta nu a identificat bune practici și nu a fost în măsură să coordoneze activitățile existente.

Concluzii și recomandări

86 Curtea a concluzionat că, per ansamblu, acțiunile Comisiei au fost doar parțial eficace în promovarea atât a implementării, cât și a adoptării soluțiilor de e-guvernare de către statele membre. Deși Comisia a finalizat acțiunile prevăzute în Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020 care au făcut obiectul auditului Curții, nu toate serviciile publice digitale nou dezvoltate sunt disponibile peste tot în UE din cauza unor acțiuni întârziate în statele membre. În plus, Comisia nu a promovat în mod cuprinzător aceste servicii în rândul întreprinderilor și al utilizatorilor în general.

87 Deși planul de acțiune al UE a răspuns nevoilor identificate în cadrul consultărilor și al evaluărilor, acesta includea doar acțiuni care urmau să fie implementate de Comisia însăși; în aceste condiții, era dificil ca viziunea definită de plan să se concretizeze. Planul de acțiune nu includea nicio obligație pentru statele membre, deși raportul de evaluare a planului anterior identificase ca deficiență principală natura facultativă a activităților statelor membre. Această problemă a fost atenuată însă de faptul că, pentru majoritatea acțiunilor, actele legislative relevante care fie existau deja înainte de planul de acțiune, fie au fost adoptate ca urmare a acestuia, includeau astfel de obligații. Cu toate acestea, în unele cazuri, implementarea acțiunilor a continuat după 2020, adică după data de încheiere a planului de acțiune (a se vedea punctele 23-27).

88 Curtea a observat că propunerea Comisiei din 2021 privind programul de politică pentru „Calea către deceniul digital” a introdus un cadru de cooperare care permite Comisiei să urmărească, pe bază anuală, progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor digitale stabilite la nivelul UE. Unul dintre cele trei obiective este definit însă în mod vag, existând riscul să fie interpretat diferit de către statele membre, ceea ce poate pune în pericol realizarea sa. În conformitate cu propunerea din 2021 privind „Calea către deceniul digital”, Comisia ar trebui să definească indicatori-cheie de performanță pentru fiecare obiectiv digital în actele de punere în aplicare (a se vedea punctele 28-31 și 46-48).

89 Monitorizarea punerii în aplicare a planului de acțiune a fost fragmentată, întrucât Comisia nu crease un cadru de monitorizare (inclusiv indicatori) pentru planul de acțiune în ansamblu. Un astfel de cadru era însă în vigoare pentru o serie de acțiuni individuale (patru dintre cele șase vizate de auditul Curții). Indicatorii existenți privind e-guvernarea (indicele de referință privind e-guvernarea și indicele economiei și societății digitale), publicați anual de Comisie, nu erau direct legați de niciuna dintre acțiunile implementate în cadrul planului și, prin urmare, nu erau adecvați pentru măsurarea impactului acestuia (a se vedea punctele 32-45).

90 Comisia a finalizat cele șase acțiuni care vizau întreprinderile și care au fost deci acoperite de auditul Curții. De asemenea, Comisia a sprijinit implementarea soluțiilor de e-guvernare de către statele membre prin intermediul unor proiecte finanțate de UE și prin furnizarea de asistență tehnică, care a fost apreciată de personalul din statele membre intervievat de Curte (a se vedea punctele 49-69).

91 În pofida acestor eforturi, trei dintre cele șase acțiuni au fost implementate doar parțial la nivelul de ansamblu al UE. În două cazuri (interconectarea registrelor de insolvență și soluțiile digitale pe toată durata ciclului de viață al unei societăți), această implementare parțială se explica prin întârzierile din mai multe state membre (pentru unele dintre acestea, Comisia nu are niciun fel de informații cu privire la progresele înregistrate). Într-un caz (eIDAS: servicii electronice de identificare, de autentificare și de încredere), regulamentul relevant lăsa la latitudinea statelor membre decizia de a acționa sau nu. Prin urmare, acțiunile Comisiei din perioada 2016-2020 nu au adus încă schimbări substanțiale pentru întreprinderile și cetățenii din UE. O altă acțiune (sistemul de interconectare a registrelor comerțului) a fost implementată cu întârzieri în unele state membre, însă, din martie 2022, soluția este disponibilă în toate statele membre (a se vedea punctele 60-65).

92 Curtea observă că în propunerea din 2021 privind „Calea către deceniul digital”, Comisia a introdus conceptul de (i) foi de parcurs pentru deceniul digital care urmează să fie elaborate de statele membre; și (ii) traiectorii care urmează să fie definite pentru fiecare stat membru în vederea atingerii obiectivelor digitale. Cu toate acestea, întrucât procesul legislativ referitor la propunere era încă în curs (în septembrie 2022), este posibil ca aceasta să sufere modificări (a se vedea punctul 46).

93 În ceea ce privește eIDAS, Comisia a prezentat în 2021 o propunere de modificare a regulamentului existent ca răspuns la o evaluare a acestuia. Propunerea abordează majoritatea deficiențelor și, cel mai important, cere în prezent fiecărui stat membru să pună la dispoziție un sistem de identificare electronică (a se vedea punctele 54-56).

Recomandarea 1 – Consolidarea cadrului de implementare pentru a determina statele membre să finalizeze serviciile de e-guvernare

Având în vedere propunerea Comisiei de decizie de instituire a programului de politică pentru 2030 „Calea către deceniul digital”, Comisia ar trebui să încurajeze dezvoltarea în continuare a serviciilor de e-guvernare și monitorizarea acestora prin:

1. definirea fără echivoc a termenilor utilizați în obiectivele digitale, astfel încât aceștia să poată fi aplicați în același mod în întreaga UE;
2. analizarea foilor de parcurs naționale pentru deceniul digital și luarea măsurilor necesare în cazul în care consideră că politicile, măsurile și acțiunile prevăzute în acestea sunt insuficiente, punând în pericol atingerea la timp a obiectivelor stabilite în decizie;
3. luarea de măsuri în cazul în care statele membre se confruntă cu întârzieri în atingerea obiectivelor digitale în comparație cu traiectoriile lor planificate.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: după adoptarea propunerii de decizie de instituire a „Căii către deceniul digital”, în conformitate cu termenele definite în decizie.

94 Comisia a promovat în mod activ colaborarea și schimburile de bune practici în numeroase moduri (grupuri de experți și platforme, de exemplu), iar acest lucru a fost evaluat în mod pozitiv de personalul din statele membre. În documentul de politică propus pentru perioada de după 2020, intitulat „Calea către deceniul digital”, Comisia a acordat atenția cuvenită necesității de a continua acest sprijin (a se vedea punctele 70-76).

95 Comisia nu dispunea de o strategie globală pentru a promova în rândul principalilor utilizatori soluțiile de e-guvernare disponibile la nivelul UE. Din această cauză, activitățile sale de promovare nu erau nici cuprinzătoare, nici coordonate. Comisia a promovat soluțiile numai atunci când actele legislative relevante impuneau acest lucru și, prin urmare, nu le-a acoperit pe toate (a se vedea punctele 77-78).

96 Atunci când a desfășurat campanii de comunicare, acestea au fost de calitate. Cu toate acestea, deși a promovat în rândul dezvoltatorilor soluții tehnice dezvoltate în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, Comisia nu a promovat încă în rândul utilizatorilor noile servicii, cum ar fi sistemul de interconectare a registrelor comerțului și sistemul de interconectare a registrelor de insolvență. De asemenea, Comisia nu are o imagine de ansamblu asupra acțiunilor întreprinse de statele membre pentru a promova soluții de e-guvernare naționale sau europene, chiar dacă eforturile coordonate ar putea duce la rezultate mai bune (a se vedea punctele 79-81 și 85).

97 Comisia nu a evaluat gradul de cunoaștere de către întreprinderi a serviciilor de e-guvernare disponibile și nu a analizat nevoile în domeniu, deși acesta este un pas esențial în adoptarea serviciilor de e-guvernare. Singura excepție în acest caz a fost piața eIDAS: Comisia a desfășurat un studiu și un program-pilot de învățare și diseminare de cunoștințe în rândul întreprinderilor mici și mijlocii. Acestea au avut ca rezultat, printre altele, un set de instrumente pentru acest tip de întreprinderi. Deși studiul a recomandat dezvoltarea în continuare a setului de instrumente, Comisia nu a luat nicio măsură în acest sens (a se vedea punctele 82-84).

Recomandarea 2 – Elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru promovarea eficace a serviciilor de e-guvernare

Pentru a oferi un sprijin mai eficace pentru adoptarea în și mai mare măsură a serviciilor de e-guvernare la nivel european, Comisia ar trebui să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru promovarea eficace a serviciilor de e-guvernare, pe baza unei evaluări a nivelului de informare al utilizatorilor cu privire la serviciile de e-guvernare disponibile. Această strategie ar trebui să țină seama de activitățile întreprinse în acest sens de statele membre, fie pentru a facilita eforturile acestora, fie pentru a se asigura că eforturile nu se suprapun.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2024.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Mihails Kozlovs, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 11 octombrie 2022.

Anexe

Anexa I – Evoluțiile în materie de e-guvernare în UE începând din 2006

Anexa II – Planul de acțiune privind guvernarea electronică: lista de acțiuni

Anexa III – Lista proiectelor finanțate de UE care au fost auditate

Anexa IV – Implementarea acțiunilor incluse în sfera auditului