Dezinformarea care afectează UE: un fenomen sub supraveghere, dar nu încă sub control

Sinteză

Dezinformarea a fost prezentă în comunicarea umană de la începuturile civilizației și de la crearea unor societăți organizate. Ceea ce s-a schimbat însă în ultimii ani este amploarea acestui fenomen și viteza cu care informațiile false sau înșelătoare pot ajunge la diferite categorii de public, vizate sau nevizate, prin intermediul platformelor de comunicare socială și al noilor tehnologii. Acest lucru poate cauza un prejudiciu public.

În concluziile sale din 28 iunie 2018, Consiliul European a invitat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia să prezinte un plan de acțiune cu propuneri specifice pentru un răspuns coordonat la dezinformare. Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării, prezentat la 5 decembrie 2018, include 10 acțiuni specifice bazate pe 4 domenii prioritare sau „piloni” și consolidează eforturile UE de combatere a dezinformării. Cheltuielile UE pentru combaterea dezinformării au fost relativ scăzute până în prezent: 50 de milioane de euro între 2015 și 2020.

Scopul auditului a fost de a evalua dacă Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării era relevant atunci când a fost elaborat și dacă acesta a condus la obținerea rezultatelor preconizate. Auditul a acoperit intervalul cuprins între perioada premergătoare adoptării Planului de acțiune al UE împotriva dezinformării, în decembrie 2018, și luna septembrie 2020. Prezentul raport constituie prima evaluare cuprinzătoare și independentă a relevanței și a rezultatelor planului de acțiune. Per ansamblu, Curtea concluzionează că Planul de acțiune al UE era relevant, dar incomplet, și chiar dacă punerea sa în aplicare este, în linii mari, pe drumul cel bun și există dovezi ale unor evoluții pozitive, unele rezultate nu au fost obținute conform așteptărilor.

Planul de acțiune al UE conține măsuri relevante, proactive și reactive, de combatere a dezinformării. Cu toate acestea, deși tacticile, actorii și tehnologia în materie de dezinformare evoluează constant, planul nu a fost actualizat de la prezentarea sa în 2018. Acesta nu include mecanisme cuprinzătoare care să asigure faptul că orice răspuns al UE în materie de combatere a dezinformării este bine coordonat, eficace și proporțional cu tipul și cu amploarea amenințării. În plus, nu a existat niciun cadru de monitorizare, de evaluare și de raportare care să însoțească Planul de acțiune al UE, ceea ce subminează asigurarea răspunderii.

Cele trei grupuri operative (task forces) pentru comunicare strategică ale Serviciului European de Acțiune Externă au îmbunătățit capacitatea UE de a anticipa activitățile de dezinformare din țările vecine și de a reacționa la acestea. Ele nu dispun însă de resurse corespunzătoare și nici nu sunt evaluate în mod adecvat, iar mandatele lor nu acoperă unele amenințări emergente.

Proiectul EUvsDisinfo a avut un rol esențial în sensibilizarea cu privire la dezinformarea rusă. Faptul că acesta este găzduit de Serviciul European de Acțiune Externă ridică însă unele semne de întrebare cu privire la independența și la scopul său final, deoarece ar putea fi perceput ca reprezentând poziția oficială a UE. Sistemul de alertă rapidă a facilitat schimbul de informații între statele membre și instituțiile UE. Cu toate acestea, statele membre nu utilizează sistemul la întregul său potențial pentru a coordona răspunsuri comune la dezinformare și pentru a lua măsuri comune.

Prin intermediul Codului de bune practici, Comisia a stabilit un cadru de pionierat pentru colaborarea cu platformele online. Curtea a constatat că acest cod de bune practici nu și-a îndeplinit obiectivul de a obliga platformele online să răspundă pentru acțiunile lor și pentru rolul lor în combaterea activă a dezinformării.

Raportul subliniază, de asemenea, absența unei strategii de educație în domeniul mass-mediei care să includă combaterea dezinformării, precum și fragmentarea politicilor și a acțiunilor menite să amelioreze capacitatea de a accesa și de a înțelege mass-media și mijloacele de comunicare, precum și de a interacționa cu acestea. În sfârșit, Curtea a constatat că exista riscul ca Observatorul european al mass-mediei digitale nou creat să nu își atingă obiectivele.

Pe baza acestor concluzii, Curtea recomandă Serviciului European de Acțiune Externă și Comisiei următoarele:

• îmbunătățirea coordonării și a asigurării răspunderii pentru acțiunile întreprinse de UE în vederea combaterii dezinformării (Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia);
• îmbunătățirea mecanismelor operaționale ale diviziei StratCom și ale grupurilor sale operative (Serviciul European de Acțiune Externă);
• sporirea participării statelor membre și a platformelor online la sistemul de alertă rapidă (Serviciul European de Acțiune Externă);
• îmbunătățirea monitorizării platformelor online și a asigurării răspunderii acestora (Comisia);
• adoptarea unei strategii a UE privind educația în domeniul mass-mediei care să includă combaterea dezinformării (Comisia);
• adoptarea de măsuri pentru a permite Observatorului european al mass-mediei digitale să își îndeplinească obiectivele ambițioase (Comisia).

Introducere

Comisia Europeană definește „dezinformarea” ca fiind „o serie de informații al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat și care pot provoca un prejudiciu public”¹. Un astfel de prejudiciu public include amenințări aduse proceselor democratice politice și de elaborare a politicilor, precum și protecției sănătății cetățenilor UE, mediului sau securității.

Potrivit definiției Comisiei, dezinformarea exclude publicitatea înșelătoare, raportarea erorilor, satira și parodia sau știrile și comentariile partizane identificate în mod clar ca atare. Spre deosebire de discursul de incitare la ură sau de materialele teroriste, de exemplu, informațiile false sau înșelătoare nu sunt ilegale în sine.

Legitimitatea și scopul UE se bazează pe un fundament democratic, care depinde de un electorat informat ce își exprimă voința democratică prin alegeri libere și corecte. Orice încercare de a submina sau de a manipula în mod răuvoitor și intenționat opinia publică reprezintă, prin urmare, o amenințare gravă la adresa UE însăși. În același timp, combaterea dezinformării reprezintă o provocare majoră, deoarece aceasta nu ar trebui să afecteze libertatea de opinie și de exprimare consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE.

Termenul de „dezinformare” a apărut la începutul secolului 20 și de atunci a fost utilizat pe scară largă. În ultimii ani, internetul a amplificat amploarea și viteza cu care informațiile false ajung la public, adesea în mod anonim și cu costuri minime.

Eforturile UE de combatere a dezinformării datează din martie 2015, când Consiliul European² a invitat Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”), în cooperare cu statele membre și cu instituțiile UE, „să elaboreze un plan de acțiune privind comunicarea strategică pentru a aborda campaniile de dezinformare în curs ale Rusiei”. Acest apel a dus la crearea Diviziei pentru comunicare strategică („StratCom”) și a primului dintre grupurile sale operative în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), cu mandatul de a combate dezinformarea provenind din afara UE (Rusia) și de a concepe și a disemina comunicări strategice pozitive în vecinătatea estică a UE – cunoscut sub numele de grupul operativ StratCom „Est”. În 2017, au fost create alte două grupuri operative StratCom: unul pentru vecinătatea sudică și un altul pentru Balcanii de Vest (a se vedea și punctele 45-49).

La sfârșitul anului 2017, Comisia a înființat un grup de experți la nivel înalt pentru a oferi consiliere concretă cu privire la combaterea dezinformării. În martie 2018, grupul și-a prezentat raportul³, care a stat la baza comunicării Comisiei intitulate „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană”⁴ (aprilie 2018). Această comunicare evidenția cele mai importante principii și obiective generale care trebuie să ghideze acțiunea de sensibilizare a publicului cu privire la dezinformare, precum și măsurile specifice pe care Comisia intenționa să le întreprindă.

În concluziile sale din 28 iunie 2018⁵, Consiliul European a invitat Comisia și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate „să prezinte, până în decembrie 2018, un plan de acțiune cu propuneri specifice privind un răspuns coordonat al UE la provocarea dezinformării, inclusiv mandate adecvate și resurse suficiente pentru echipele relevante de comunicare strategică ale SEAE”.

Pe baza comunicării din aprilie 2018, Comisia a publicat, în decembrie 2018, un plan de acțiune al UE împotriva dezinformării (denumit în continuare „Planul de acțiune al UE”). Acesta stabilește 10 acțiuni specifice bazate pe 4 domenii prioritare sau „piloni” care vizează societatea în ansamblu, astfel cum se arată în tabelul 1 de mai jos.

Cu excepția articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale, privind libertatea de exprimare și de informare, și a unei serii de inițiative de politică, nu există niciun cadru juridic al UE care să vizeze problema dezinformării. Responsabilitatea pentru combaterea dezinformării revine în primul rând statelor membre⁶. Rolul UE constă în a sprijini statele membre printr-o viziune comună și prin acțiuni menite să consolideze coordonarea, comunicarea și adoptarea de bune practici. În anexa I sunt prezentate principalele departamente și servicii ale instituțiilor UE implicate în punerea în aplicare a planului de acțiune al UE. După cum se arată în anexa II, cheltuielile UE pentru combaterea dezinformării au fost relativ scăzute până în prezent: 50 de milioane de euro între 2015 și 2020.

În decembrie 2019⁷, Consiliul a confirmat că Planul de acțiune al UE „rămâne în centrul eforturilor depuse de UE” pentru a combate dezinformarea și a solicitat ca acesta să fie revizuit periodic și actualizat atunci când este necesar. De asemenea, Consiliul a invitat SEAE să își intensifice activitatea de comunicare strategică în alte regiuni, inclusiv în Africa Subsahariană. Parlamentul European a exprimat, la rândul său, în numeroase ocazii, importanța intensificării eforturilor de combatere a dezinformării⁸.

La începutul anului 2020, aproape imediat după izbucnirea epidemiei de COVID‑19, pe internet a apărut un val fără precedent de informații false, dezinformare și farse digitale, pe care Organizația Mondială a Sănătății l-a descris ca fiind o „infodemie”⁹. Acest lucru reprezenta o amenințare directă la adresa sănătății publice și a redresării economice. În iunie 2020, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant au publicat o comunicare intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte”¹⁰, care a analizat măsurile deja luate și acțiunile concrete care trebuie întreprinse în materie de combatere a dezinformării în legătură cu COVID-19.

La 4 decembrie 2020, Comisia a prezentat „Planul de acțiune pentru democrația europeană”¹¹, din care o parte este consacrată intensificării acțiunilor de combatere a dezinformării. Acesta se bazează pe inițiativele existente în Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării. În plus, Comisia a publicat, de asemenea, o propunere de Act legislativ privind serviciile digitale¹², în care propune „un cadru orizontal pentru supravegherea reglementară, responsabilitatea și transparența spațiului online, ca răspuns la riscurile emergente”.

În figura 1 este prezentat un calendar al principalelor inițiative ale UE începând din 2015.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Sfera și abordarea auditului

Prezentul raport de audit vine la doi ani după adoptarea Planului de acțiune al UE împotriva dezinformării. Acesta constituie prima evaluare cuprinzătoare și independentă a relevanței planului de acțiune și a rezultatelor obținute, contribuind astfel la revizuirea periodică a Planului de acțiune al UE solicitată de Consiliu.

Scopul auditului Curții a fost de a stabili dacă Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării este relevant și dacă acesta produce rezultatele scontate. Pentru a putea răspunde la această întrebare, Curtea s-a aplecat asupra a două întrebări secundare:

• Planul de acțiune al UE este relevant pentru combaterea dezinformării și se întemeiază pe un cadru solid în materie de asigurare a răspunderii?
• Acțiunile prevăzute în Planul de acțiune al UE sunt puse în aplicare așa cum s-a prevăzut? Pentru a răspunde la această întrebare secundară, Curtea a evaluat stadiul acțiunilor din cadrul fiecăruia dintre cei patru piloni ai planului.

Auditul a acoperit perioada cuprinsă între etapa premergătoare adoptării Planului de acțiune al UE împotriva dezinformării, în decembrie 2018, și luna septembrie 2020. Acolo unde este posibil, prezentul raport face referire și la evoluțiile recente înregistrate în acest domeniu după data menționată, cum ar fi prezentarea de către Comisie a Planului de acțiune pentru democrația europeană și a propunerii de Act legislativ privind serviciile digitale în decembrie 2020 (a se vedea punctul 12). Cu toate acestea, întrucât documentele respective au fost publicate după ce Curtea și-a finalizat activitatea de audit, ele nu au fost acoperite de sfera auditului.

Auditul a inclus o amplă examinare și analiză a întregii documentații disponibile privind structurile instituite și acțiunile planificate și puse în aplicare prin intermediul Planului de acțiune al UE. Curtea a trimis un chestionar punctelor de contact din sistemul de alertă rapidă din cele 27 de state membre și a obținut o rată de răspuns de 100 %. De asemenea, Curtea a organizat reuniuni cu numeroase părți interesate, cum ar fi SEAE și direcțiile generale relevante din cadrul Comisiei (DG-uri), Parlamentul European, Consiliul, reprezentanțe ale Comisiei, NATO, Centrul de excelență pentru comunicare strategică din Letonia afiliat NATO, autorități naționale, platforme online, organizații ale jurnaliștilor și organizații de verificare a veridicității informațiilor, organisme de reglementare a serviciilor mass-media audiovizuale care oferă consultanță Comisiei, cadre universitare și experți, manageri/coordonatori de proiecte și un expert extern.

În plus, Curtea a evaluat 20 dintre cele 23 de proiecte pe care Comisia le-a identificat ca fiind legate în mod direct de combaterea dezinformării prin intermediul educației în domeniul mass-mediei. Evaluarea Curții cu privire la aceste proiecte este prezentată în rezumat în anexa III.

Observații

Atunci când a fost elaborat, Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării era relevant, dar incomplet

În această secțiune, Curtea a examinat dacă Planul de acțiune al UE a fost relevant atunci când a fost elaborat pentru prima dată, mai precis dacă acesta a răspuns nevoilor identificate de experți și de alte părți interesate. Curtea a evaluat, de asemenea, dacă acesta a fost revizuit și actualizat. Au fost analizate evenimentele și sursele pe care s-a bazat planul și s-a verificat dacă acesta conținea mecanisme de coordonare adecvate în materie de comunicare, precum și elementele necesare pentru măsurarea performanței în materie de punere în aplicare și pentru asigurarea răspunderii.

În linii mari, Planul de acțiune al UE era în concordanță cu opiniile experților și ale părților interesate cu privire la dezinformare

Combaterea dezinformării este un domeniu foarte tehnic, care necesită contribuții și expertiză din partea unei game variate de profesioniști. Consultarea publică este, de asemenea, esențială pentru a identifica punctele de vedere și prioritățile părților interesate, precum și pentru a înțelege mai bine amenințarea.

Curtea a constatat că Comisia s-a bazat pe o expertiză externă adecvată și că aceasta a desfășurat o consultare publică cuprinzătoare¹³ pentru a elabora Planul de acțiune al UE. Acesta a ținut seama în mare măsură de sugestiile și de preocupările exprimate în documentele aferente.

La data publicării Planului de acțiune al UE, în decembrie 2018, acesta prezenta o abordare structurată pentru a soluționa aspectele care necesitau atât eforturi reactive (demontarea și reducerea vizibilității conținutului dezinformării), cât și eforturi proactive (educația în domeniul mass-mediei și măsuri de îmbunătățire a rezilienței societății) pe termen mai lung. El sublinia obiectivul de a proteja alegerile pentru Parlamentul European care urmau să aibă loc în 2019, precum și provocările societale pe termen lung care necesită implicarea unui număr mare de actori diferiți.

Cu excepția educației în domeniul mass-mediei, Comisia a identificat acțiuni concrete pentru a da curs principalelor recomandări din raportul Grupului independent de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online. Acest grup, alcătuit din 39 de experți cu profiluri diferite, a fost înființat în ianuarie 2018 de către Comisie pentru a oferi consiliere cu privire la inițiativele de politică vizând combaterea dezinformării online. Raportul grupului menționat, împreună cu comunicarea Comisiei din aprilie 2018, au constituit baza Planului de acțiune al UE.

O dovadă suplimentară a relevanței Planului de acțiune al UE este faptul că acțiunile sale au urmărit să implice o gamă largă de părți interesate esențiale în acest domeniu, incluzând nu doar instituțiile UE și statele membre, ci și alți actori, cum ar fi sectorul privat, societatea civilă, verificatorii veridicității informațiilor, jurnaliștii și mediul academic.

SEAE și Comisia nu au stabilit mecanisme de coordonare clare pentru punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE

Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării nu a fost însoțit de un cadru general de coordonare pentru a se asigura faptul că orice răspuns al UE este eficace și proporțional cu tipul și cu amploarea amenințării. De exemplu, stabilirea și coordonarea fluxurilor de lucru în materie de comunicare ar permite identificarea situațiilor în care trebuie să se lucreze împreună și în parteneriat cu actorii locali și cu societatea civilă pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la amenințările legate de dezinformare.

O strategie de comunicare asigură un răspuns coerent atunci când sunt implicați diferiți actori. Pentru fiecare dintre cei patru piloni ai planului de acțiune al UE, responsabilitatea revine unei direcții generale diferite a Comisiei sau SEAE. Acest lucru generează riscul ca entitățile implicate „să lucreze izolat una de alta” (și anume în paralel, fără cooperare sau coordonare) în materie de comunicare, fără ca vreun organism unic să fie responsabil de ansamblul comunicării menite să combată dezinformarea sau să asigure o supraveghere completă în acest domeniu.

Direcția Generală Comunicare (DG COMM) din cadrul Comisiei este responsabilă de comunicarea externă a instituției. Planul de gestiune al DG COMM pentru 2019 recunoaște rolul acesteia în combaterea dezinformării și subliniază necesitatea cooperării între direcțiile generale și alte instituții, referindu-se în special la Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CNECT) și la Centrul Comun de Cercetare. Nu sunt însă menționate nici SEAE, nici grupurile operative StratCom, care sunt și ele foarte implicate în comunicarea pozitivă și în combaterea dezinformării.

DG COMM a instituit o rețea internă de combatere a dezinformării. Printre obiectivele acesteia se numără îmbunătățirea coordonării activităților de comunicare vizând combaterea dezinformării, crearea unui registru online de argumentări contrarii validate, detectarea sistematică a dezinformării și coordonarea răspunsului la aceasta, precum și promovarea mesajelor pozitive. Între data înființării rețelei, în mai 2018, și ianuarie 2020 au avut loc 11 reuniuni. Acestea sunt deosebit de incluzive, la ele participând reprezentanți din numeroase servicii și reprezentanțe ale Comisiei, din SEAE și din alte instituții, precum și alți experți. Cu toate acestea, până în prezent, reuniunile au implicat doar schimburi de informații între reprezentanți cu privire la acțiunile întreprinse, fără să fie stabilită vreo legătură cu procesul de elaborare a politicilor și fără să existe vreo dovadă privind măsuri de monitorizare sau decizii concrete luate pentru a transforma rețeaua internă de combatere a dezinformării într-un mecanism de coordonare eficace.

Planul de gestiune al DG COMM pentru 2019 a avut un singur indicator legat de dezinformare (dintr-un total de 102 indicatori) și acesta a măsurat doar numărul reuniunilor rețelei interne de combatere a dezinformării.

În plus, reprezentanțele Comisiei au un rol esențial în comunicarea externă a Comisiei, prin transmiterea de mesaje pozitive și prin acțiuni de sensibilizare, prin briefinguri de presă, prin demontarea miturilor și combaterea dezinformării, și se așteaptă ca acestea să participe activ la rețeaua internă de combatere a dezinformării. Activitățile de combatere a miturilor desfășurate de acestea sunt publicate pe o pagină de pe site-ul oficial al fiecărei reprezentanțe. Aceste pagini erau adesea dificil de accesat, deoarece locul în care erau găzduite varia de la o reprezentanță la alta: unele (de exemplu, în Grecia și în Spania) erau incluse în secțiunea Actualități, în timp ce altele (de exemplu, în Polonia și în Irlanda) nu erau incluse în această secțiune. De asemenea, aceste pagini nu erau actualizate în mod regulat. Unele furnizau informații limitate, adesea anecdotice, și nu era disponibilă nicio statistică cu privire la numărul de vizitatori pe aceste pagini.

În sfârșit, DG COMM a dezvoltat o platformă centrală online de combatere a dezinformării, sub forma unui portal centralizat care reunește toate aspectele activității instituțiilor UE în materie de dezinformare. Lansarea sa era prevăzută pentru începutul anului 2020, dar a fost anulată din motive încă neclare.

Un cadru fragmentat de monitorizare și de raportare, precum și lipsa finanțării pe termen lung subminează asigurarea răspunderii în raport cu Planul de acțiune al UE

În vederea asigurării răspunderii, un plan de acțiune trebuie să conțină obiective clare și acțiuni cu termene precise, însoțite de o serie de indicatori pentru monitorizarea performanței. Dispozițiile privind finanțarea, raportarea periodică, evaluarea și revizuirile sunt, de asemenea, elemente esențiale ale unui plan de acțiune.

Unele obiective din Planul de acțiune al UE au formulări generice, cum ar fi „accelerare” sau „consolidare”, care nu se pretează la măsurători. Nu există indicatori‑cheie de performanță pentru plan în ansamblul său. În plus, jumătate dintre acțiuni (acțiunile 1, 2, 4, 5 și 8) nu sunt însoțite de indicatori-cheie de performanță, iar acțiunile fie nu sunt clar definite, fie nu sunt însoțite de termene de realizare (a se vedea și anexa IV).

Calendarul acțiunilor variază între acțiunile pe termen scurt și cele pe termen lung. Unele dintre acestea sunt concrete și însoțite de termene precise (de exemplu, „[p]ână în martie 2019, Comisia și Înaltul Reprezentant, în cooperare cu statele membre, vor institui un sistem de alertă rapidă”), în timp ce altele sunt vagi (de exemplu, „statele membre ar trebui să își consolideze în mod semnificativ eforturile proprii de comunicare privind valorile și politicile Uniunii”).

Planul de acțiune al UE nu era însoțit de un cadru specific de monitorizare și de evaluare (acest lucru este valabil și pentru Planul de acțiune pentru democrația europeană publicat recent). Nu exista nicio dispoziție care să prevadă evaluarea planului în ansamblu și până în prezent nu a fost efectuată nicio evaluare globală. Feedbackul primit în urma punerii sale în aplicare în statele membre nu este înregistrat la nivel central și nu este agregat. Fiecare reprezentanță desfășoară propria sa campanie de comunicare și colectează statistici, dar Curtea nu a identificat nicio probă care să ateste că statisticile respective erau utilizate de Comisie pentru a desprinde învățăminte, pentru a stabili bune practici sau ca referințe. Nu există alte informații raportate în afară de afirmația că unele activități se încadrează în categoria eforturilor de combatere a dezinformării. De exemplu, instrumente precum wiki-ul intern al Comisiei consacrat combaterii miturilor sau buletinul informativ privind combaterea dezinformării nu sunt monitorizate din perspectiva implicării statelor membre (de exemplu, prin sondaje, prin statistici privind utilizatorii sau prin intermediul unor indicatori).

Comisia și SEAE actualizează informațiile și raportează periodic diferitelor grupuri de lucru și grupuri de pregătire ale Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a acțiunilor în cadrul anumitor piloni ai Planului de acțiune al UE. Informațiile astfel comunicate nu se află însă în domeniul public și nu cuprind întregul plan de acțiune al UE.

Deși au existat rapoarte separate privind aspecte specifice ale Planului de acțiune al UE (o evaluare a codului de bune practici și un raport al Comisiei privind alegerile pentru Parlamentul European), punerea în aplicare a planului în ansamblul său nu a fost abordată decât într-un singur raport, care a fost prezentat la 14 iunie 2019, după șase luni de la prezentarea Planului de acțiune al UE.

Deși acest prim raport privind punerea în aplicare acoperea toți pilonii Planului de acțiune al UE, el prezintă o serie de deficiențe:

• nu furnizează nicio măsură a performanței;
• cu excepția Codului de bune practici, raportarea pentru fiecare pilon este, în cea mai mare parte, într-o formă descriptivă generală și nu există o raportare detaliată pentru fiecare acțiune;
• nu există anexe la raport care să privească proiectele individuale legate de Planul de acțiune al UE;
• nu există nicio indicație cu privire la data preconizată pentru următorul raport privind punerea în aplicare.

Combaterea dezinformării este un domeniu aflat într-o evoluție constantă, care ar necesita o raportare periodică. Comunicarea comună privind combaterea dezinformării legate de COVID-19 a recunoscut necesitatea elaborării unor rapoarte periodice¹⁴.

Planul de acțiune al UE nu conține un plan financiar specific care să acopere costurile tuturor activităților încredințate diferitor entități. Finanțarea provine din surse diferite și nu există dispoziții care să asigure finanțarea pe termen lung, chiar dacă unele dintre evenimentele menționate în Planul de acțiune al UE sunt recurente. În anexa II este prezentat bugetul alocat diferitor acțiuni de combatere a dezinformării. Aceasta arată că principala sursă de finanțare este diferită în fiecare an și evidențiază o lipsă de planificare financiară (a se vedea și punctele 50-51). Comisia și SEAE nu alocă întotdeauna cheltuieli pentru combaterea dezinformării (pentru care nu există un cod de intervenție specific) – aceste informații au fost compilate doar în scopul acestui audit. Figura 2 oferă o imagine de ansamblu a finanțării UE consacrate combaterii dezinformării în perioada 2015‑2020 (aceasta nu include activitățile care contribuie în mod indirect la combaterea dezinformării, și anume activitățile de comunicare proactive desfășurate în vecinătatea UE).

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor Comisiei și ale SEAE.

În plus, Planul de acțiune al UE nu a fost încă actualizat de la prezentarea sa în 2018. De exemplu, unele acțiuni sunt legate exclusiv de alegerile pentru Parlamentul European din 2019 sau de Săptămâna educației în domeniul mass-mediei din 2019, ambele fiind evenimente care au avut loc în trecut. Dezinformarea evoluează în permanență. Tacticile utilizate, tehnologia din spatele campaniilor de dezinformare și actorii implicați sunt în continuă schimbare¹⁵. Consiliul a subliniat, de asemenea, necesitatea ca Planul de acțiune al UE să fie revizuit și actualizat periodic (a se vedea punctul 10).

Deși Comunicarea privind combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 (iunie 2020), Planul de acțiune pentru democrația europeană și propunerea de Act legislativ privind serviciile digitale extind anumite acțiuni definite inițial în Planul de acțiune al UE, ele nu pot fi considerate o actualizare cuprinzătoare a acestui plan. În plus, existența unor acțiuni care urmăresc obiective similare în cadrul unor planuri de acțiune și inițiative diferite complică coordonarea, sporind riscul de ineficiență.

Punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE este, în general, pe drumul cel bun, dar a evidențiat o serie de deficiențe

În prezenta secțiune se evaluează punerea în aplicare a acțiunilor din cadrul fiecăruia dintre cei patru piloni ai Planului de acțiune al UE și măsura în care acestea au îmbunătățit modul în care UE combate dezinformarea.

Grupurile operative pentru comunicare strategică joacă un rol important, dar nu dispun nici de personal suficient, nici de finanțare adecvată pentru a face față amenințărilor emergente

În cadrul pilonului I al Planului de acțiune al UE, Curtea a examinat grupurile operative StratCom ale SEAE. Ea a analizat mandatul acestora și a stabilit dacă dispuneau de personal adecvat și de finanțare suficientă. În acest context, Curtea a examinat, de asemenea, rolul și poziția EUvsDisinfo, un proiect emblematic al UE în materie de combatere a dezinformării.

Mandatele grupurilor operative StratCom nu acoperă în mod adecvat întreaga gamă de actori din spatele dezinformării

Pe lângă îmbunătățirea capacității UE de a anticipa activitățile de dezinformare din exterior și de a reacționa la acestea (mandatele grupurilor operative StratCom nu acoperă dezinformarea generată în UE), grupurile operative StratCom au contribuit în mare măsură la o comunicare eficace și la promovarea politicilor UE în regiunile învecinate.

Mandatele celor trei grupuri operative StratCom („Est”, „Balcanii de Vest” și „Sud”) decurg dintr-o serie de concluzii ale Consiliului, cu diferențe în ceea ce privește sarcinile și obiectivele. De exemplu, mandatul grupului operativ StratCom „Est” acoperă în mod specific sarcina „contracarării campaniilor de dezinformare în curs ale Rusiei”¹⁶. Mandatul acestui grup a fost articulat în jurul unui singur actor extern rău intenționat și nu este definit astfel încât să protejeze Europa de dezinformare indiferent de sursa acesteia.

Situația este diferită în cazul celorlalte două grupuri operative StratCom, al căror obiectiv inițial era intensificarea activităților de comunicare în regiunile lor respective. Grupul operativ StratCom „Sud” a fost creat pentru a acoperi vecinătatea sudică a UE și regiunea Golfului, în timp ce Grupul operativ „Balcanii de Vest” a fost înființat pentru a consolida comunicarea strategică în regiunea respectivă. Înainte de concluziile Consiliului din decembrie 2019¹⁷, combaterea dezinformării nu era prioritatea centrală a niciunuia dintre aceste grupuri operative. Grupul operativ StratCom „Est” era singurul care avea obiectivul explicit de a consolida capacitatea de a anticipa activitățile de dezinformare, de a le contracara și de a răspunde la acestea. În tabelul 2 de mai jos sunt prezentate obiectivele fiecărui grup operativ StratCom la data auditului.

Sursa: SEAE.

Activitățile celor trei grupuri operative StratCom se extind în general la mai multe regiuni și acoperă diferiți agenți care răspândesc dezinformare. Cu toate acestea, activitățile de monitorizare a mass-mediei desfășurate de grupurile operative StratCom se concentrează în mare măsură asupra mass-mediei internaționale ruse, asupra canalelor de comunicare oficiale ruse, asupra mass-mediei controlate politic și/sau asupra mass-mediei inspirate/conduse de discursul Rusiei, care operează în UE și în vecinătatea acesteia. Or, potrivit analizei SEAE, alți actori, cum ar fi China, au apărut și se manifestă, în grade diferite, ca amenințări importante în materie de dezinformare. În acest sens, noua comisie a Parlamentului European privind ingerințele externe (INGE) a organizat, de asemenea, audieri pentru a discuta potențiale amenințări din partea unor țări terțe¹⁸.

Mandatele grupurilor operative StratCom sunt de natură politică, ceea ce înseamnă că acestea nu definesc în mod explicit obiectivele de politică urmărite și nu au un temei juridic solid. În cadrul acțiunii 2 din Planul de acțiune al UE, Înaltul Reprezentant trebuia să revizuiască mandatele grupurilor operative StratCom „Sud” și „Balcanii de Vest” (dar nu și mandatul grupului operativ „Est”). Această reexaminare nu a fost însă niciodată efectuată. SEAE consideră că concluziile Consiliului adoptate în decembrie 2019, în care se arată în mod explicit că „[t]oate cele trei grupuri operative au, printre alte sarcini, obligația de a fi în măsură, în mod continuu, să depisteze, să analizeze și să conteste activitățile de dezinformare”¹⁹, oferă o bază suficientă pentru (re)afirmarea mandatelor acestora. De asemenea, Consiliul a invitat SEAE să își evalueze nevoile și posibilitățile de extindere la alte zone geografice, fapt care demonstrează că există sprijin politic pentru a extinde domeniul de acțiune al grupurilor operative StratCom.

Grupurile operative StratCom nu dispun de o sursă de finanțare specifică și stabilă

La înființarea sa, în 2015, Grupul operativ StratCom „Est” nu a fost dotat cu resurse proprii și era finanțat din cheltuielile administrative ale SEAE și din cele ale Serviciului Instrumente de Politică Externă al Comisiei. Planul de acțiune al UE a sporit finanțarea disponibilă pentru grupurile operative StratCom ale SEAE. În realitate, comunicarea strategică este singura parte a planului de acțiune al cărei buget specific a crescut. Așa cum se arată în figura 2 de mai sus, bugetul alocat grupurilor operative StratCom și comunicării strategice a crescut de aproape patru ori de la adoptarea planului de acțiune.

Deși dezinformarea nu este doar o amenințare pe termen scurt, grupurile operative StratCom nu dispun de o sursă de finanțare stabilă, ceea ce le-ar putea amenința viabilitatea. De exemplu, o sursă semnificativă de finanțare pentru grupurile operative StratCom a fost o acțiune pregătitoare a Parlamentului European denumită „StratCom Plus” (a se vedea anexa II). Prin natura lor, acțiunile pregătitoare sunt concepute pentru a pregăti noi acțiuni, cum ar fi politici, acte legislative și programe. În figura 3 este ilustrat modul în care a fost alocată finanțarea suplimentară pentru îmbunătățirea diferitor capacități.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor SEAE.

Importanța finanțării și a resurselor adecvate a fost subliniată în numeroase ocazii²⁰, inclusiv de către Parlamentul European²¹, de către statele membre²² și de societatea civilă²³. Părțile interesate au însă opinii divergente cu privire la ce anume ar trebui să aibă prioritate la finanțarea din fondurile UE disponibile pentru combaterea dezinformării. Potrivit interviurilor realizate de Curte, unele state membre consideră că ar trebui să se pună un accent mai mare pe analizarea și pe monitorizarea surselor și a actorilor care pot fi mai ușor identificați ca aflându-se în spatele activităților de dezinformare. Altele consideră că ar trebui alocate mai multe fonduri pentru comunicarea pozitivă.

Nevoile de personal nu sunt încă satisfăcute

Planul de acțiune al UE avea în vedere consolidarea diviziei StratCom prin crearea a 11 posturi suplimentare înainte de alegerile pentru Parlamentul European, prin recrutarea de funcționari permanenți pe termen mediu și prin crearea de posturi noi în delegațiile UE, pentru a ajunge la „un total de 50‑55 de posturi noi” până la sfârșitul anului 2020. Planul de recrutare a fost pus în aplicare în trei etape: (1) redistribuirea agenților contractuali în cadrul SEAE; (2) recrutarea de personal în echipa StratCom; și (3) angajarea de personal suplimentar în cadrul a 27 de delegații ale UE din vecinătatea UE.

În cadrul diviziei StratCom, procesul de recrutare și alocare a personalului este încă în curs. În octombrie 2020, aceasta avea 37 de angajați și, prin urmare, nu atinsese încă creșterea totală de 50‑55 de angajați prevăzută în Planul de acțiune al UE. Unul dintre motivele pentru care acest obiectiv a fost dificil de atins este faptul că mulți dintre membrii personalului StratCom sunt detașați de la Consiliu, de la Comisie și din statele membre, iar unii dintre aceștia au fost retrași din detașări.

Aproape toți membrii personalului recrutați suplimentar (inclusiv cei care au fost redistribuiți) sunt agenți contractuali: SEAE a recunoscut că nu este ușor să recruteze funcționari permanenți cu expertiza și cu competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor cerute. Or, în pofida contribuției lor importante, durata maximă a contractelor pentru membrii acestei categorii de personal este de șase ani.

Celălalt grup care constituie o parte semnificativă a efectivului StratCom este reprezentat de experții naționali detașați. Aceștia au sprijinit în primul rând activitatea grupului operativ StratCom „Est” și, recent, și pe cea a grupului operativ StratCom „Balcanii de Vest”. Pe lângă faptul că este benefică pentru SEAE, detașarea lor aduce beneficii și țărilor lor de origine, întrucât le permite să acumuleze mai multă expertiză și să creeze legături mai profunde cu SEAE. Sprijinirea în mod excesiv pe detașări poate însă duce la incertitudine în ceea ce privește dotarea cu resurse umane și la pierderea periodică a memoriei și a expertizei instituționale din cauza rotației frecvente a personalului. Toți acești factori ar putea submina construirea memoriei și a expertizei instituționale.

Având în vedere pandemia de COVID-19 și volumul de muncă suplimentar pe care aceasta l-a creat pentru grupurile operative, există riscul ca SEAE, cu numărul actual de angajați și cu repartizarea actuală a acestora, să nu dispună de o capacitate suficientă pentru a ține pasul cu noile tendințe și evoluții, cum ar fi sursele de amenințări, strategiile și tacticile de dezinformare emergente. În plus, solicitarea Consiliului de a intensifica activitatea de comunicare strategică în alte regiuni (a se vedea punctul 10) riscă să exercite o presiune și mai mare asupra resurselor umane limitate ale SEAE.

O analiză eficace a datelor este esențială nu doar pentru monitorizarea, detectarea și analizarea dezinformării, ci și ca bază pentru un proces solid și bazat pe date concrete de dezvoltare de viziuni strategice și de elaborare a politicilor. La data auditului, celula de analiză a datelor din cadrul diviziei StratCom include analiști interni cu normă întreagă, care sunt sprijiniți de contractanți externi. Celula, lansată la jumătatea anului 2019, sprijină activitatea grupurilor operative StratCom și sistemul de alertă rapidă din cadrul pilonului II al Planului de acțiune al UE. Analizele sale sunt efectuate în principal la cerere și ad hoc. În plus, activitatea sa nu este integrată în mod structurat în activitatea tuturor grupurilor operative StratCom. Deși recurgerea la contractanți externi poate oferi flexibilitate, capacitatea internă este esențială pentru a furniza o analiză judicioasă într-un termen scurt și pentru a construi memoria și expertiza instituțională.

Măsurarea impactului activității grupurilor operative StratCom rămâne o provocare

Cele mai mari provocări în comunicarea strategică rămân măsurarea vulnerabilității la dezinformare și a impactului dezinformării, precum și eforturile de a înțelege acest fenomen, de a îl analiza și de a reacționa la acesta. Comisia utilizează sondajele de opinie ca o modalitate de a evalua eficacitatea cu care comunicările strategice influențează percepțiile despre UE. Este însă dificil ca rezultatele acestor sondaje să fie atribuite unor acțiuni ale UE.

În afara campaniilor de comunicare, grupurile operative StratCom nu măsurau în mod exhaustiv impactul activității lor. În plus, niciunul dintre acestea nu dispunea de o funcție de evaluare care să îi analizeze eficacitatea și care să identifice domeniile în care erau necesare îmbunătățiri.

Faptul că EUvsDisinfo este găzduit de SEAE creează incertitudine cu privire la scopul fundamental al proiectului

Proiectul EUvsDisinfo este imaginea publică și emblema eforturilor UE de combatere a dezinformării, precum și principalul produs al grupului operativ StratCom „Est” în acest domeniu. Acesta dispune de o bază de date deschisă, cu funcție de căutare, în care, la 1 octombrie 2020, figurau peste 9 700 de cazuri de dezinformare. Principalele materiale de pe site-ul EUvsDisinfo sunt publicate în cinci limbi ale UE; restul materialelor sunt publicate doar în limbile engleză și rusă. Potrivit SEAE, accentul inițial pus pe dezinformarea provenită din Rusia a permis să se pună bazele unei abordări unice și inovatoare; nu există inițiative comparabile din partea guvernelor statelor membre.

De la începuturile sale, în 2015, EUvsDisinfo și-a mărit constant vizibilitatea online (a se vedea figura 4 de mai jos) prin catalogarea, analizarea și publicarea de exemple de dezinformare rusă. Multe părți interesate au confirmat că EUvsDisinfo a avut un rol esențial în sensibilizarea cu privire la amenințarea la adresa UE și a statelor sale membre pe care o reprezintă dezinformarea rusă și în influențarea percepțiilor legate de această amenințare.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor furnizate de SEAE.

Cu toate acestea, în trecut, EUvsDisinfo s-a confruntat și cu critici. De exemplu, în 2018, site-ul a fost cenzurat de parlamentul olandez²⁴ pentru că a atribuit în mod eronat activități de dezinformare rusă unei publicații naționale olandeze. În plus, unele cazuri publicate pe site-ul EUvsDisinfo nu reprezintă o amenințare la adresa democrațiilor din UE.

Privind în perspectivă, dincolo de producerea mai multor exemple de dezinformare rusă – o amenințare care este în prezent bine stabilită și recunoscută – rolul și misiunea pe care le va avea EUvsDisinfo în viitor sunt neclare. Deși SEAE susține că EUvsDisinfo este independent și nu reprezintă poziția oficială a UE, faptul că proiectul este găzduit de SEAE pune sub semnul întrebării această afirmație. Se pune întrebarea dacă un astfel de instrument ar trebui să fie găzduit și gestionat de o autoritate publică (cum este SEAE) sau dacă el ar trebui să fie gestionat sub responsabilitatea unei organizații a societății civile.

Sistemul de alertă rapidă a reunit statele membre, dar potențialul său nu este pe deplin valorificat

Instituirea sistemului de alertă rapidă este principala acțiune din cadrul pilonului II al Planului de acțiune al UE (acțiunea 3). Așa cum se precizează în plan, „[p]rimele ore după publicarea unui conținut cu caracter de dezinformare sunt esențiale pentru detectarea, analizarea acestuia și luarea de măsuri”. Sistemul de alertă rapidă a fost înființat în martie 2019, în termenul stabilit în plan. Acesta se compune din două elemente esențiale: o rețea de puncte de contact naționale și o platformă web al cărei scop este „să emită alerte în timp real cu privire la campaniile de dezinformare, prin intermediul unei infrastructuri tehnologice speciale”, pentru a „facilita schimbul de date și evaluarea acestora, permițând o înțelegere comună a situației, atribuirea și răspunsul coordonat și asigurând o utilizare eficientă a timpului și a resurselor”²⁵. SEAE asigură secretariatul pentru sistemul de alertă rapidă și găzduiește site-ul web al acestuia.

Deși este un instrument util pentru schimbul de informații, până la data auditului, sistemul de alertă rapidă nu emisese încă nicio alertă și nu fusese utilizat pentru coordonarea unor acțiuni comune

Pentru a funcționa în mod eficace, sistemul de alertă rapidă trebuie să fie în măsură să emită alerte în timp util, să coordoneze atribuirea faptelor și răspunsul comun, precum și să faciliteze schimbul de informații între statele membre și instituțiile UE. Curtea a examinat dacă sistemul de alertă rapidă era operațional înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2019, astfel cum se prevedea în Planul de acțiune al UE. S-a evaluat, de asemenea, activitatea sistemului și nivelul de implicare al participanților la acesta.

Curtea a constatat că sistemul de alertă rapidă a fost instituit într-un timp scurt, în martie 2019, astfel cum se prevedea în Planul de acțiune al UE. El a reunit statele membre și instituțiile UE și a facilitat schimbul de informații, dar, până la data auditului, nu emisese nicio alertă și nu fusese utilizat pentru a coordona o atribuire comună a faptelor și un răspuns comun, așa cum se preconizase inițial.

Majoritatea părților interesate consultate în cadrul auditului Curții aveau o opinie pozitivă cu privire la sistemul de alertă rapidă. Potrivit acestora, prin crearea unei comunități, el acoperă o lacună importantă în ecosistemul instituit pentru combaterea dezinformării. Acest lucru a fost confirmat și de sondajul realizat de Curte în rândul statelor membre: sistemul de alertă rapidă le permite să facă schimb de informații, să obțină noi perspective și să își consolideze reciproc capacitățile. În figura 5 de mai jos sunt prezentate aspectele cele mai apreciate de către punctele de contact naționale ale sistemului de alertă rapidă.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

În pofida acestei opinii pozitive cu privire la sistemul de alertă rapidă ca instrument de schimb de informații, Curtea nu a identificat nicio probă că informațiile partajate prin intermediul acestuia ar fi declanșat evoluții substanțiale ale politicilor la nivelul statelor membre. Construirea unei cunoașteri comune a situației rămâne un șantier în curs în cadrul sistemului de alertă rapidă, limitată de absența unor definiții armonizate și coerente (de exemplu, lipsa unei definiții pentru noțiunea de „dezinformare” însăși, împreună cu punctele de vedere diferite cu privire la definirea surselor dezinformării, a răspunsurilor la aceasta, a nivelurilor de pregătire etc.) și de lipsa unei evaluări comune a riscurilor.

La data lansării sistemului de alertă rapidă, emiterea de alerte în timp real pentru a reacționa rapid la campaniile de dezinformare era considerată scopul său principal, din cauza iminenței alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru echipa StratCom însă, obiectivul principal era acela de a reuni practicieni și de a dezvolta o comunitate, întrucât în UE nu exista niciun astfel de mecanism. Aceste motivații diferite au perturbat înțelegerea rolului sistemului de alertă rapidă de către părțile interesate și de către publicul larg.

A fost dezvoltat un mecanism de alertă, care poate fi utilizat în cazuri extrem de urgente, dar acesta nu fusese activat până la data auditului. Un prag pentru declanșarea sistemului de alertă a fost definit în termeni calitativi: o campanie de dezinformare care are un „impact transnațional semnificativ” (mai exact, un atac care vizează mai multe țări). O evaluare cantitativă a acestui prag nu este însă posibilă.

Pe lângă funcția sa de alertă, sistemul de alertă rapidă a fost conceput pentru a contribui la atribuirea atacurilor de dezinformare surselor acestora și pentru a promova un răspuns coordonat. Această capacitate de coordonare a sistemului nu a fost însă testată.

Participarea la sistemul de alertă rapidă și activitățile acestuia sunt rezultatul implicării un număr limitat de state membre

Sistemul de alertă rapidă reunește punctele de contact ale statelor membre, Centrul de situații și de analiză a informațiilor din structura SEAE, Comisia Europeană (în special DG CNECT, DG JUST și DG COMM), Parlamentul European și Secretariatul General al Consiliului. La sistemul de alertă rapidă participă reprezentanți ai NATO și ai Mecanismului de reacție rapidă al G7. Uneori, în cadrul reuniunilor sistemului de alertă rapidă sunt prezenți și experți externi, inclusiv din partea societății civile și a platformelor online. În general, reuniunile punctelor naționale de contact au loc trimestrial, dar nivelul de implicare variază de la un stat membru la altul. Cea mai mare parte a activității este antrenată de o treime din statele membre, care participă mai regulat și sunt mai active la reuniuni.

Cele mai recente statistici indică o tendință de scădere a nivelurilor de activitate

Statisticile generate de platformă indică o serie de tendințe. În primul rând, activitatea este antrenată de un număr mic de utilizatori de bază, ceilalți utilizatori fiind mult mai pasivi. În al doilea rând, de la lansarea sistemului, nivelurile de activitate au atins un apogeu în preajma a două evenimente importante: alegerile pentru Parlamentul European și primele săptămâni care au urmat restricțiilor generale de deplasare a persoanelor de la jumătatea lunii martie 2020. În acest din urmă caz, activitatea a scăzut de atunci și s-a stabilizat, la sfârșitul lunii august 2020, la niveluri care reprezintă aproximativ jumătate din cele înregistrate în luna mai 2020.

Statisticile privind utilizatorii indică o tendință de scădere a nivelurilor de activitate. De exemplu, așa cum se arată în figura 6, numărul mediu de vizualizări zilnice a scăzut chiar și în componentele specifice ale sistemului de alertă rapidă care sunt concentrate pe dezinformarea în legătură cu COVID-19. În plus, numărul utilizatorilor implicați activ a scăzut constant de la alegerile pentru Parlamentul European de la sfârșitul lunii mai 2019. Deși acești indicatori nu oferă o imagine completă a situației, ei arată în mod clar că potențialul platformei nu este pe deplin valorificat.

Sursa: StratCom (SEAE). Cele două scăderi bruște ale numărului de utilizatori sunt rezultatul politicii introduse în luna august de a dezactiva conturile utilizatorilor rămase inactive pentru o perioadă mai lungă de trei luni.

Cooperarea cu platformele online și cu rețelele existente este în cea mai mare parte informală

În conformitate cu Planul de acțiune al UE, platformele online ar trebui să coopereze cu punctele de contact ale sistemului de alertă rapidă, în special în perioadele electorale, pentru a furniza informații relevante și în timp util. Cu toate acestea, nu există niciun protocol de cooperare între sistemul de alertă rapidă și platformele online și, întrucât echipa StratCom nu monitorizează numărul de cazuri semnalate, nu este posibilă evaluarea performanței sistemului de alertă rapidă în acest domeniu.

Codul de bune practici a determinat platformele online să se poziționeze împotriva dezinformării, dar nu a prevăzut răspunderea acestora în domeniu

Unul dintre principalele motive pentru care dezinformarea este atât de acută îl constituie utilizarea pe scară largă a internetului, combinată cu apariția unor tehnologii noi și cu utilizarea în continuă creștere a platformelor online pentru a accesa informații. Acest context facilitează în mare măsură crearea, amplificarea și difuzarea de informații false. Potrivit indicelui economiei și societății digitale, în 2020, 85 % dintre cetățenii UE erau utilizatori de internet. Majoritatea platformelor își monetizează serviciile prin utilizarea datelor cu caracter personal (în principal pe baza modelelor de publicitate). Această situație a creat un teren fertil și pentru actorii din spatele dezinformării, permițându-le să își direcționeze mai bine acțiunile.

În cazul platformelor online, dezinformarea apare în principal ca urmare a partajării de informații false de către utilizatori, care pot fi ulterior promovate de algoritmii utilizați de platforme pentru a prioritiza afișarea conținutului. Acești algoritmi sunt influențați de modelul de afaceri al platformelor online și privilegiază conținuturi personalizate și populare, deoarece acestea prezintă cea mai mare probabilitate de a atrage atenția. Dezinformarea afectează, de asemenea, rezultatele căutărilor pe internet, ceea ce îi împiedică și mai mult pe utilizatori să găsească și să citească informații fiabile online²⁶. În imaginea 1 de mai jos este prezentat un exemplu de sugestii de căutare furnizate de o platformă online pentru sintagma „UE este”, care sunt aproape toate negative.

Sursa: căutare efectivă pe internet efectuată de Curtea de Conturi Europeană la 18 octombrie 2019, la ora 11:55 (GMT+1). Google este o marcă comercială a Google LLC.

Conturile false, trolii pe internet și boții rău intenționați contribuie, de asemenea, la diseminarea de informații false.

Codul de bune practici oferă Comisiei un cadru pentru a interacționa cu platformele de comunicare socială

În urma comunicării Comisiei din aprilie 2018 și a propunerilor Grupului independent de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online, Comisia a decis să inițieze un dialog cu platforme online și cu alte asociații profesionale pe tema dezinformării. Acest dialog a dus la elaborarea Codului de bune practici (a se vedea anexa V), care instituie o abordare voluntară bazată pe autoreglementarea de către semnatari. Codul de bune practici a fost semnat în octombrie 2018, înainte de a fi integrat în pilonul III din Planul de acțiune al UE. În prezent, acesta numără 16 semnatari.

Prin semnarea Codului de bune practici, platformele online și asociațiile profesionale care reprezintă sectorul publicității s-au angajat să prezinte Comisiei Europene rapoarte privind stadiul măsurilor luate pentru a-și respecta angajamentele. Aceste măsuri variau de la asigurarea transparenței în publicitatea politică până la închiderea de conturi false și împiedicarea furnizorilor de dezinformare să câștige bani. Comisia a monitorizat îndeaproape respectarea acestor angajamente.

Majoritatea părților interesate intervievate în cursul auditului au subliniat că dialogul inițiat de Comisie cu platformele online a fost o inițiativă unică și necesară. Mulți dintre actorii din afara UE pe care Curtea i-a consultat urmăresc îndeaproape eforturile Comisiei. Aceștia consideră că UE este primul actor la nivel mondial care încearcă să obțină echilibrul delicat între protejarea libertății de exprimare și limitarea răspândirii rău intenționate a dezinformării cauzatoare de prejudicii.

Codul de bune practici a oferit Comisiei un cadru pentru a interacționa cu platformele de comunicare socială înainte de alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019 și mai târziu, în timpul pandemiei de COVID-19, cu scopul de a atenua efectele negative ale „infodemiei” aferente. În caseta 1 sunt prezentate eforturile depuse de UE pentru limitarea dezinformării în legătură cu COVID-19 cu ajutorul Codului de bune practici (a se vedea și anexa VI).

Evaluarea Codului de bune practici a evidențiat existența unor limitări în ceea ce privește cerințele de raportare

Codul de bune practici a făcut obiectul unei serii de examinări și de evaluări. Acestea au evidențiat mai multe deficiențe privind modul în care Comisia a stabilit cerințele de raportare pentru semnatarii codului (a se vedea caseta 2). Aceste evaluări nu au condus la nicio modificare a Codului de bune practici.

Activitatea Curții confirmă faptul că informațiile raportate variază de la un semnatar la altul, în funcție de nivelul de angajament și după cum este vorba despre o platformă online sau despre o asociație profesională. În plus, rapoartele platformelor online nu sunt întotdeauna comparabile și lungimea lor variază considerabil.

Aceste diferențe între semnatarii Codului de bune practici s-au dovedit a fi problematice și pentru stabilirea unor indicatori-cheie de performanță generali. Indicatorii în cauză au făcut posibilă monitorizarea acțiunilor anumitor semnatari, dar nu a tuturor. De exemplu, la rubrica „Integritatea serviciilor”, Comisia a propus indicatorul „Numărul de postări, imagini, clipuri video sau comentarii în cazul cărora s‑au luat măsuri din cauza încălcării politicilor platformei privind utilizarea abuzivă a boților automatizați”. Acest indicator de realizare este relevant doar pentru anumite platforme online.

Potrivit analizei efectuate chiar de Comisie cu privire la rapoartele semnatarilor Codului de bune practici, parametrii furnizați până în prezent corespund exclusiv unor indicatori de realizare. De exemplu, platformele declară că au respins anunțurile publicitare sau că au eliminat o serie de conturi sau de mesaje care erau vectori de dezinformare în contextul COVID-19 (a se vedea și caseta 1). În cazul în care aceste informații raportate nu sunt puse în context (și anume prin compararea lor, în timp, cu datele de referință și cu alte informații relevante, cum ar fi numărul total de conturi create) și Comisia nu poate verifica exactitatea acestora, ele au o utilitate limitată.

Evaluarea Codului de bune practici efectuată în numele Comisiei nu doar analizează stadiul actual al raportării, ci și recomandă parametri care ar putea fi utilizați în viitor. În acest document, sunt propuse două niveluri de indicatori:

1. indicatori „structurali” pentru cod în ansamblul său, care măsoară rezultatele globale, amploarea dezinformării online și impactul codului în general. Acești indicatori contribuie la monitorizarea, la un nivel general, a nivelului dezinformării, pentru a stabili dacă acesta este în creștere, stabil sau în scădere;
2. indicatori de „nivel de servicii” personalizați, defalcați pe piloni, pentru a măsura rezultatele obținute de fiecare platformă semnatară în combaterea dezinformării.

La data auditului, Comisia nu pusese la dispoziția semnatarilor niciun model de raportare nou și niciun indicator nou care să fie mai relevant.

Problemele descrise mai sus arată că platformele online nu sunt trase la răspundere pentru acțiunile lor și pentru rolul pe care îl au în combaterea activă a dezinformării.

Lipsa unei strategii coerente privind educația în domeniul mass-mediei și fragmentarea acțiunilor întreprinse de UE atenuează impactul acestora

Pilonul IV al planului de acțiune al UE se axează pe sensibilizare și pe îmbunătățirea rezilienței la dezinformare la nivelul societății. Acesta urmărește să îmbunătățească acțiunile educative în domeniul mass-mediei, cum ar fi Săptămâna educației în domeniul mass-mediei din 2019, și să sprijine mass-media independentă și jurnaliștii de investigație. De asemenea, se solicită statelor membre să pună rapid în aplicare dispozițiile privind educația în domeniul mass-mediei prevăzute de Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale și să creeze echipe de verificatori multidisciplinari independenți ai veridicității informațiilor în lumina alegerilor pentru Parlamentul European din 2019.

Educația în domeniul mass-mediei se referă la abilități, cunoștințe și capacități de înțelegere care permit cetățenilor să utilizeze mijloacele de informare în mod eficient și în condiții de siguranță, precum și la a-i înzestra pe aceștia cu capacitățile de gândire critică necesare pentru a-și folosi discernământul, pentru a analiza realități complexe și pentru a recunoaște diferența dintre opinii și fapte³³. Responsabilitatea pentru educația în domeniul mass-mediei, care este o componentă transversală a politicii educaționale și a agendei digitale a UE, revine statelor membre. Rolul Comisiei este de a încuraja colaborarea și de a facilita progresul în domeniu. Dezinformarea nu ține însă seama de frontiere și, prin urmare, dezvoltarea unor instrumente comune și schimbul de bune practici la nivelul UE sunt importante.

Pentru a evalua acțiunile din cadrul acestui pilon, Curtea a examinat evenimentul organizat în 2019 intitulat „Săptămâna europeană a educației în domeniul mass-mediei”, precum și dacă exista o strategie bine definită pentru diferitele inițiative în acest domeniu. Curtea a examinat Raportul Comisiei privind alegerile pentru Parlamentul European din 2019³⁴ și a evaluat 20 de proiecte care sunt legate în mod direct de educația în domeniul mass-mediei și de combaterea dezinformării.

În Raportul Comisiei privind alegerile pentru Parlamentul European din 2019 s-a afirmat că „[d]eși aceste eforturi de manipulare s-au axat în mod recurent pe teme sensibile din punct de vedere politic și au vizat publicul UE înainte de alegeri, până în prezent nu a fost identificată nicio operațiune la scară mare de ingerință indirectă în alegerile din 2019”.

Statele membre nu participă în aceeași măsură la Săptămâna europeană a educației în domeniul mass-mediei

Săptămâna europeană a educației în domeniul mass-mediei constă într-o serie de acțiuni de sensibilizare cu privire la acest tip de educație în întreaga UE (a se vedea caseta 3). Nu este însă clar în ce măsură aceasta reflectă o strategie coerentă a UE în domeniu. Astfel, deși include unele dezbateri la nivel înalt, acest eveniment servește în principal pentru a ilustra unele inițiative specifice ale UE și ale statelor membre. Ediția din 2020 urma să fie organizată în comun de către Comisie și Consiliu, ceea ce ar fi putut stimula și mai mult acțiunea și participarea statelor membre. Aceasta a fost însă anulată din cauza pandemiei de COVID-19.

Caseta 3

Săptămâna europeană a educației în domeniul mass-mediei

Săptămâna educației în domeniul mass-mediei din 2019 a fost una dintre cele două acțiuni specifice în materie de educație în domeniul mass-mediei prevăzute în Planul de acțiune al UE. Aceasta a avut loc în martie 2019 la Bruxelles și în statele membre și a inclus o conferință la nivel înalt. În săptămâna respectivă au fost organizate peste 320 de evenimente și în total, până la sfârșitul lunii septembrie 2020, fuseseră organizate 360 de evenimente.

Aproape jumătate dintre acestea au avut loc în Franța, Belgia (în principal Bruxelles) clasându-se pe locul al doilea, la o distanță considerabilă. Un număr mic de state membre nu au găzduit niciun eveniment, așa cum se poate constata din distribuția geografică a evenimentelor (a se vedea imaginea alăturată). După cum era de așteptat, majoritatea evenimentelor au avut loc în jurul datei lansării oficiale. Nu sunt însă disponibile statistici suplimentare nici cu privire la numărul de persoane la care aceste evenimente au ajuns, nici cu privire la distribuția tematică a acestora și nici cu privire la măsura în care ele au abordat în mod specific problema dezinformării.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor Comisiei.

Nu există nicio strategie globală în materie de educație în domeniul mass-mediei care să includă combaterea dezinformării

Curtea a constatat că existau o multitudine de inițiative ale UE și ale statelor membre privind educația în domeniul mass-mediei, precum și foarte multe documente de politică. Acest lucru reiese în mod clar și din Concluziile Consiliului privind educația în domeniul mass-mediei³⁵, care includ o anexă cu principalele documente de politică. Aceste acțiuni nu sunt însă coordonate în cadrul unei strategii globale de consolidare a rezilienței societății, în special în ceea ce privește educația în domeniul mass-mediei, care ar include combaterea dezinformării. Deși acțiunile de abordare a provocărilor specifice cu care se confruntă statele membre în materie de educație în domeniul mass-mediei sunt de asemenea importante pentru a obține un impact local, sprijinul UE pentru educație în domeniul mass-mediei nu are următoarele elemente de bază, care ar fi favorabile unei bune gestiuni financiare a acestuia:

• o actualizare periodică, în colaborare cu Grupul de experți privind educația în domeniul mass-mediei, a celor mai importante practici din UE și din statele membre în materie de educație în domeniul mass-mediei (Consiliul Europei a realizat o astfel de cartografiere, prima de acest tip, în 2016, dar aceasta nu a mai fost actualizată ulterior³⁶);
• o definiție clară a obiectivelor, bazată pe cercetare sistematică și periodică privind educația în domeniul mass-mediei și impactul mass-mediei și al platformelor digitale, însoțită de un set de indicatori pentru măsurarea performanței;
• mecanismele de coordonare necesare pentru a crea sinergii și pentru a evita suprapunerea inițiativelor și a acțiunilor care intră, de exemplu, sub incidența Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, a Planului de acțiune pentru educația digitală, a programului „Europa creativă”, sub incidența Cadrului competențelor digitale și a Agendei pentru competențe, a Planului de acțiune pentru democrația europeană și a Actului legislativ privind serviciile digitale, publicate recent, sub incidența Planului de acțiune pentru sectorul mass-mediei și al audiovizualului etc.;
• monitorizarea unitară a inițiativelor UE în materie de educație în domeniul mass-mediei.

Potrivit Comisiei, pentru următorul cadru financiar multianual (2021‑2027), UE a alocat aproximativ 14 milioane de euro din finanțarea acordată prin programul „Europa creativă”³⁷ – 2 milioane de euro pe an – pentru a sprijini educația în domeniul mass-mediei. Cu toate acestea, după cum se precizează în Concluziile Consiliului privind educația în domeniul mass-mediei, va fi necesar să se identifice surse de finanțare suplimentare.

Majoritatea proiectelor examinate au produs rezultate tangibile, dar multe dintre ele nu au demonstrat o anvergură și o rază de acțiune suficiente

Dintre cele 20 de proiecte evaluate de Curte, 10 au fost finanțate în cadrul programului Orizont 2020, iar celelalte 10 erau proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare finanțate de Parlamentul European (a se vedea tabelul din anexa III).

Cererea de propuneri „Educație în domeniul mass-mediei pentru toți”, lansată în 2016 de Parlamentul European, include proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare pentru cofinanțarea de idei inovatoare aflate în proces de demarare în întreaga UE în materie de educație în domeniul mass-mediei. Un proiect-pilot se derulează pe o perioadă de doi ani și este urmat de o acțiune pregătitoare cu o durată de trei ani. Proiectele din cadrul programului Orizont 2020 sunt proiecte de cercetare și de inovare care acoperă aspecte foarte tehnice ale combaterii dezinformării, cum ar fi utilizarea și detectarea de boți sau dezvoltarea unei noi generații de instrumente de verificare a conținutului.

Analiza Curții (a se vedea anexa III) a identificat rezultate tangibile în cazul a 12 dintre cele 20 de proiecte. Cele mai multe rezultate pozitive au fost obținute prin proiecte care se bazau pe rezultatele unor proiecte anterioare pentru a produce instrumente de verificare a veridicității faptelor sau prin proiecte care aveau ca obiect elaborarea de materiale didactice și de învățare vizând combaterea dezinformării (a se vedea caseta 4).

Curtea a identificat însă deficiențe în 10 dintre cele 20 de proiecte, deficiențe care priveau în principal dimensiunea lor redusă și raza lor de acțiune limitată. Șapte proiecte nu au ajuns sau este puțin probabil să ajungă la publicul vizat, iar rezultatele obținute de trei proiecte au fost dificil de reprodus, fapt care a limitat impactul acestora. În caseta 5 sunt prezentate o serie de proiecte care ilustrează aceste probleme.

Per ansamblu, existau puține probe care să ateste că s-ar fi efectuat o analiză comparativă a rezultatelor proiectelor, în special pentru a se stabili ce anume funcționase și de ce. De asemenea, existau puține elemente de probă care să ateste coordonarea de către Comisie a schimbului de bune practici și de materiale privind educația în domeniul mass-mediei în întreaga UE. S-a constatat, de asemenea, lipsa unui cadru de evaluare. Un astfel de cadru este esențial pentru dezvoltarea pe termen lung a rezilienței societății, deoarece asigură faptul că lecțiile învățate contribuie în mod direct la acțiunile, la politicile și la strategiile viitoare. Este dificil să se obțină probe care să ateste impactul direct al măsurilor privind educația în domeniul mass‑mediei, iar aceste măsuri se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare³⁸. În Concluziile sale privind educația în domeniul mass-mediei, Consiliul a solicitat, de asemenea, elaborarea unor criterii și procese de evaluare sistematice, precum și a unei metodologii uniforme și comparative pentru redactarea, de către statele membre, a unor rapoarte cu privire la dezvoltarea educației în domeniul mass-mediei³⁹.

Proiectul privind Observatorul social pentru analiza dezinformării și a platformelor de comunicare socială (SOMA) și proiectul privind Observatorul european al mass-mediei digitale (EDMO) au suscitat un interes limitat din partea experților în educație în domeniul mass-mediei și din partea verificatorilor veridicității informațiilor

Așa cum se arată în cadrul pilonului IV al Planului de acțiune al UE, verificatorii veridicității informațiilor și cercetătorii independenți au un rol esențial pentru promovarea unei mai bune înțelegeri a structurilor care susțin dezinformarea și a mecanismelor prin care aceasta este propagată online. Comisia a finanțat proiectul privind Observatorul social pentru analiza dezinformării și a platformelor de comunicare socială (SOMA), o platformă digitală menită să constituie baza unei rețele europene de verificatori ai veridicității informațiilor. SOMA este finanțat în cadrul programului Orizont 2020, cu un buget total de aproape 990 000 de euro. Proiectul a demarat în noiembrie 2018 și este programat să se încheie la 30 aprilie 2021.

Analiza Curții a arătat că SOMA a reușit să atragă doar doi verificatori ai veridicității informațiilor recunoscuți de Rețeaua Internațională de Verificare a Faptelor (International Facts Checking Network)⁴⁰. La data auditului (octombrie 2020), SOMA număra 48 de membri înregistrați. Mai multe dintre persoanele contactate de Curte au recunoscut că nu utilizaseră niciodată platforma SOMA. Tehnologia din spatele SOMA a fost evaluată pozitiv, dar proiectul nu este încă utilizat pe scară largă de către comunitatea de verificatori ai veridicității informațiilor.

Cu mult înainte de încheierea proiectului SOMA și fără a aștepta o evaluare pentru a colecta și a aplica lecțiile învățate, Comisia a lansat, în iunie 2020, prima fază (în valoare de 2,5 milioane de euro, care se va derula până la sfârșitul anului 2022) a Observatorului european al mass-mediei digitale (EDMO). Scopul acestuia din urmă este de a consolida reziliența societății prin reunirea unor verificatori ai veridicității informațiilor, a unor experți în educație în domeniul mass-mediei și a unor cercetători universitari, pentru a înțelege și a analiza dezinformarea, în colaborare cu organizații mass-media, cu platforme online și cu profesioniști în materie de educație în domeniul mass-mediei.

Prin urmare, SOMA și EDMO au obiective care se suprapun parțial și majoritatea contractanților sunt implicați în ambele proiecte în același timp. Evaluatorii SOMA au sugerat fuzionarea celor două proiecte, dar încă nu au fost stabilite legături formale între acestea. Există, de asemenea, un risc de suprapunere a finanțării lor, deoarece ambele proiecte se bazează pe și utilizează aceeași tehnologie și aceleași produse comerciale.

EDMO a fost prezentat ca fiind o soluție holistică pentru multe dintre provocările societale legate de dezinformare. Potrivit conducerii sale însă, întrucât activitatea observatorului este la început, vizibilitatea sa în rândul părților interesate este încă limitată. Este prea devreme pentru a se evalua eficacitatea EDMO. Totuși, dat fiind faptul că acesta este puțin cunoscut în rândul părților interesate, este posibil ca realizările EDMO să nu se ridice la înălțimea obiectivelor sale extrem de ambițioase. În prezent, acesta se concentrează pe construirea infrastructurii necesare și va avea nevoie de resurse suplimentare pentru a-și atinge obiectivele.

Experții în educație în domeniul mass-mediei intervievați de Curte au declarat că comunitatea de educație în domeniul mass-mediei nu se simțea suficient de implicată în EDMO. Comitetul consultativ al EDMO reunește o gamă largă de experți care provin din mediul academic și din cel jurnalistic, fapt ce reflectă accentul deosebit pus în Planul de acțiune al UE pe consolidarea verificării veridicității informațiilor și pe sprijinirea jurnalismului. Comunitatea de educație în domeniul mass-mediei și societatea civilă, care ar putea stabili legături utile între mediul academic și factorii de decizie politică, sunt însă subreprezentate (2 experți din 19).

Concluzii și recomandări

Curtea a examinat dacă Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării era relevant atunci când a fost elaborat și dacă acesta a condus la obținerea rezultatelor preconizate. Ea concluzionează că Planul de acțiune al UE era relevant, dar incomplet, și chiar dacă punerea sa în aplicare este, în linii mari, pe drumul cel bun și există dovezi ale unor evoluții pozitive, unele rezultate nu au fost obținute conform așteptărilor.

Curtea a constatat că Planul de acțiune al UE era în concordanță cu opiniile și cu prioritățile experților și ale părților interesate. Acesta conține măsuri relevante, proactive și reactive, de combatere a dezinformării. Cu toate acestea, deși tacticile, actorii și tehnologia în materie de dezinformare evoluează constant, planul nu a fost actualizat de la prezentarea sa în 2018. În decembrie 2020, Comisia a publicat Planul de acțiune pentru democrația europeană, care include acțiuni în materie de combatere a dezinformării, fără a clarifica exact modul în care acesta se raportează la Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării (a se vedea punctele 20-24 și 41-42).

Planul de acțiune al UE nu include mecanisme de coordonare pentru a se asigura faptul că răspunsurile UE la dezinformare sunt coerente și proporționale cu tipul și cu amploarea amenințării. Fiecare dintre pilonii Planului de acțiune al UE se află sub responsabilitatea unei direcții generale diferite din cadrul Comisiei sau al Serviciului European de Acțiune Externă, fără ca vreun organism unic să fie responsabil de activitățile de comunicare sau să asigure o supraveghere completă a acestora (a se vedea punctele 25-31).

Nu există niciun cadru de monitorizare, de evaluare și de raportare care să însoțească Planul de acțiune al UE și Planul de acțiune pentru democrația europeană, ceea ce subminează asigurarea răspunderii. În special, planurile includ obiective generice care nu pot fi măsurate, mai multe acțiuni care nu sunt încadrate în timp și nicio dispoziție privind evaluarea. Cu privire la punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE a fost publicat un singur raport, care conținea informații limitate cu privire la performanță. În lipsa unor revizuiri și actualizări cuprinzătoare și periodice, este dificil să se asigure eficacitatea și relevanța eforturilor depuse de UE în acest domeniu. În plus, nu existau informații cuprinzătoare cu privire la sursele de finanțare și la costurile estimate ale acțiunilor planificate (a se vedea punctele 32-40).

Comisia Europeană ar trebui să amelioreze cadrul de coordonare și de asigurare a răspunderii pentru acțiunile sale de combatere a dezinformării prin încorporarea în acesta:

1. a unor acorduri clare de coordonare și de comunicare între serviciile relevante care pun în aplicare acțiunile întreprinse de UE în vederea combaterii dezinformării;
2. a unui cadru specific de monitorizare și de evaluare care să prevadă acțiuni clare, măsurabile și încadrate în timp, precum și indicatori pentru măsurarea performanței și dispoziții privind evaluarea;
3. a unei raportări periodice cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor, inclusiv cu privire la eventualele actualizări necesare;
4. a unei sinteze a principalelor surse de finanțare și a cheltuielilor efectuate în legătură cu punerea în aplicare a acțiunilor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: pentru literele (a) și (b): sfârșitul anului 2021 și pentru literele (c) și (d): jumătatea anului 2023.

În cadrul pilonului I al Planului de acțiune al UE, cele trei grupuri operative de comunicare strategică ale SEAE au îmbunătățit capacitatea UE de a anticipa activitățile de dezinformare și de a reacționa la acestea și au contribuit în mod substanțial la o comunicare eficace și la promovarea politicilor UE în țările învecinate. Mandatele grupurilor operative nu acoperă în mod adecvat întreaga gamă de actori ai dezinformării și nici noile amenințări emergente (a se vedea punctele 45-49).

Dotarea cu personal a grupurilor operative depinde în mare măsură de detașarea de experți naționali, fapt care face ca gestionarea și păstrarea personalului să fie mai dificile pentru SEAE. Echipa StratCom nu și-a îndeplinit încă obiectivele în materie de recrutare, iar criza provocată de pandemia de COVID-19 a sporit volumul de muncă. În plus, grupurile operative nu dispun de nicio funcție de evaluare care să le permită să își evalueze eficacitatea și să identifice domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri (a se vedea punctele 53-58 și 60).

SEAE ar trebui:

1. să aducă în atenția Consiliului amenințările de dezinformare emergente; apoi ar trebui să revizuiască și să clarifice obiectivele de politică ce trebuie atinse de Divizia pentru comunicare strategică și de grupurile sale operative;
2. să atingă obiectivele în materie de recrutare stabilite în Planul de acțiune al UE;
3. să își concentreze resursele umane pe sarcinile cele mai sensibile, cum ar fi analiza amenințărilor și evoluția acestora, și să externalizeze activități de comunicare mai puțin sensibile dacă acestea nu pot fi efectuate pe plan intern din cauza lipsei de personal;
4. să efectueze evaluări periodice ale activităților operaționale desfășurate de grupurile operative, dincolo de campaniile lor de comunicare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: jumătatea anului 2022.

Proiectul EUvsDisinfo a avut un rol esențial în sensibilizarea cu privire la dezinformarea rusă. Faptul că acesta este găzduit de SEAE ridică însă unele semne de întrebare cu privire la independența sa și la scopul său final, deoarece ar putea fi perceput ca reprezentând poziția oficială a UE (a se vedea punctele 61-64).

În cadrul pilonului II, SEAE a instituit sistemul de alertă rapidă într-un timp scurt. Curtea a constatat că sistemul de alertă rapidă a facilitat schimbul de informații între statele membre și instituțiile UE. Acesta nu a emis însă niciodată alerte și, prin urmare, nu a fost utilizat pentru a coordona o atribuire comună a faptelor și un răspuns comun, așa cum se preconizase inițial. În plus, ultimele statistici arată că participarea la sistemul de alertă rapidă și la activitățile acestuia sunt conduse de un număr limitat de state membre. Există o tendință de scădere a nivelurilor de activitate, iar cooperarea cu platforme online și cu rețelele existente este în cea mai mare parte informală. Mai mult, nu există niciun protocol de cooperare între sistemul de alertă rapidă și platformele online (a se vedea punctele 65-76).

SEAE ar trebui:

1. să solicite feedback detaliat din partea statelor membre cu privire la cauzele nivelului scăzut de implicare a acestora și să ia măsurile operaționale necesare pentru a le remedia;
2. să utilizeze sistemul de alertă rapidă ca sistem de reacție comună la dezinformare și de acțiune coordonată, așa cum s-a preconizat inițial;
3. să propună platformelor online și statelor membre un cadru de cooperare între sistemul de alertă rapidă și platformele online.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: jumătatea anului 2022.

Singura acțiune din cadrul pilonului III este asigurarea monitorizării constante a Codului de bune practici. Aceasta stabilește o serie de măsuri ce urmează a fi luate în mod voluntar de platformele online și de asociațiile profesionale care reprezintă sectorul publicității. Prin intermediul codului de bune practici, Comisia a creat un cadru de pionierat pentru colaborarea cu platformele online. În etapele inițiale ale pandemiei de COVID-19, Codul de bune practici a determinat platformele să acorde o vizibilitate mai mare informațiilor provenite din surse oficiale.

Evaluarea Curții cu privire la Codul de bune practici și evaluările Comisiei au evidențiat diferențe la nivelul raportării de către platforme, în funcție de nivelul lor de angajament. În plus, parametrii pe care platformele trebuie să îi raporteze se referă exclusiv la indicatori de realizare. Platformele nu oferă acces la seturile de date, astfel încât Comisia nu poate verifica informațiile raportate. În consecință, Codul de bune practici nu își îndeplinește obiectivul de a obliga platformele online să răspundă pentru acțiunile lor și pentru rolul pe care îl au în combaterea activă a dezinformării (a se vedea punctele 77-89).

Pe baza unor inițiative recente cum ar fi noul Plan de acțiune pentru democrația europeană, Comisia ar trebui:

1. să propună semnatarilor angajamente suplimentare pentru a remedia deficiențele identificate în evaluările Codului de bune practici;
2. să îmbunătățească monitorizarea activităților platformelor online de combatere a dezinformării prin stabilirea unor indicatori-cheie de performanță semnificativi;
3. să stabilească o procedură de validare a informațiilor furnizate de platformele online.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

În cadrul pilonului IV al Planului de acțiune al UE, Curtea a constatat că existau o multitudine de inițiative ale UE și ale statelor membre privind educația în domeniul mass-mediei, precum și foarte multe documente de politică ce nu sunt organizate în cadrul unei strategii globale de educație în domeniul mass-mediei care să includă combaterea dezinformării (a se vedea punctul 95).

Majoritatea activităților desfășurate în cadrul Săptămânii europene a educației în domeniul mass-mediei din 2019 au avut loc în doar două state membre, fapt care a limitat substanțial potențialul de sensibilizare al inițiativei. În analiza sa cu privire la un eșantion de 20 de proiecte privind combaterea dezinformării, Curtea a identificat rezultate tangibile în 12 proiecte. Cele mai multe rezultate pozitive au fost obținute prin proiecte care se bazau pe rezultatele unor proiecte anterioare pentru a produce instrumente de verificare a veridicității faptelor sau material didactic. Principalele deficiențe identificate în 10 proiecte se referă la dimensiunea redusă a anvergurii și a razei de acțiune a activităților acestora (a se vedea caseta 3, punctele 94 și 97-101).

Comisia ar trebui să adopte o strategie de educație în domeniul mass-mediei care să includă, ca parte integrantă, combaterea dezinformării. Pentru a combate mai bine dezinformarea prin acțiuni de educație în domeniul mass-mediei și pentru a reduce fragmentarea acestora, strategia menționată ar trebui să includă:

1. o actualizare periodică, efectuată în cooperare cu Grupul de experți privind educația în domeniul mass-mediei, a celor mai importante practici și acțiuni de educație în domeniul mass-mediei din UE și din statele membre;
2. stabilirea clară a obiectivelor, bazată pe cercetarea sistematică și periodică privind educația în domeniul mass-mediei și impactul platformelor digitale și de comunicare socială, însoțită de un set de indicatori pentru măsurarea performanței;
3. mecanismele de coordonare necesare pentru crearea de sinergii între proiecte.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2022.

Verificatorii independenți ai veridicității informațiilor și cercetătorii joacă un rol esențial în promovarea înțelegerii dezinformării. Până în prezent, eforturile Comisiei de a dezvolta o rețea europeană de verificatori ai veridicității informațiilor [Observatorul social pentru analiza dezinformării și a platformelor de comunicare socială (SOMA)] nu au reușit să obțină un grad ridicat de sensibilizare în cadrul acestei comunități. Observatorul european al mass-mediei digitale (EDMO) ar trebui să înlocuiască SOMA, dar ambele proiecte se derulau în paralel la data auditului. Vizibilitatea EDMO în rândul părților interesate este încă limitată, ceea ce contrastează cu ambiția sa de a oferi o soluție holistică la provocările societale legate de dezinformare. În plus, comunitatea de educație în domeniul mass-mediei și societatea civilă, care ar putea stabili legături importante între mediul academic și factorii de decizie politică, nu sunt suficient de bine reprezentate în cadrul comitetului consultativ al EDMO (a se vedea punctele 102‑107).

Pentru a se asigura că EDMO își îndeplinește obiectivele ambițioase, Comisia ar trebui:

1. să colecteze lecțiile învățate din proiectul SOMA după încheierea acestuia și să le aplice în EDMO;
2. să sporească reprezentarea experților în educație în domeniul mass-mediei și a societății civile în comitetul consultativ al EDMO;
3. să sporească gradul de sensibilizare cu privire la EDMO în rândul părților interesate, în special verificatori ai veridicității informațiilor și experți în educație în domeniul mass-mediei.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: sfârșitul anului 2021.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi, la Luxemburg, la 27 aprilie 2021.

Pentru Curtea de Conturi

Klaus-Heiner LEHNE
Președinte

Anexe

Anexa I – Principalele departamente și servicii ale instituțiilor UE care combat dezinformarea

Sursa: Comisia Europeană.

Anexa II – Cheltuielile UE pentru acțiunile de combatere a dezinformării (în euro)

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza informațiilor furnizate de Comisie și de SEAE.

Anexa III – Evaluarea unor proiecte de combatere a dezinformării (proiecte-pilot, acțiuni pregătitoare, Orizont 2020)

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa IV – Evaluarea acțiunilor prevăzute în Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Anexa V – Codul de bune practici privind combaterea dezinformării

Codul de bune practici privind combaterea dezinformării constă într-un set de angajamente de a combate dezinformarea, convenite în mod voluntar de către reprezentanți ai platformelor online, ai principalelor rețele de socializare, ai agențiilor de publicitate și ai industriei de publicitate. Adoptarea Codului de bune practici a fost încurajată și facilitată de Comisia Europeană. Aceasta a fost prima dată când principalii actori din industrie au decis să acționeze împreună pentru a combate răspândirea dezinformării online.

Printre semnatarii inițiali din octombrie 2018 s-au numărat Facebook, Google, Twitter și Mozilla, precum și o serie de agenții de publicitate și de organisme din sectorul publicității. Codul de bune practici a fost semnat de Microsoft în mai 2019 și de TikTok în iunie 2020. În prezent, acesta numără 16 semnatari.

Codul de bune practici constă într-o serie de angajamente grupate în cadrul a cinci piloni:

• controlul plasării anunțurilor publicitare;
• publicitatea politică și publicitatea tematică;
• integritatea serviciilor;
• întărirea poziției consumatorilor;
• responsabilizarea comunității de cercetare.

Codul include și o anexă în care sunt identificate bunele practici pe care semnatarii le vor utiliza pentru a pune în aplicare angajamentele prevăzute în Codul de bune practici. Semnatarii au elaborat foi de parcurs individuale pentru punerea în aplicare a codului.

Întrucât Codul de bune practici este voluntar, nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea acestor angajamente. Prin urmare, este important să se monitorizeze progresele înregistrate de semnatari în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor asumate. În perioada ianuarie-mai 2019, Comisia Europeană a verificat punerea în aplicare a acestor angajamente de către Facebook, Google și Twitter, în special în legătură cu integritatea alegerilor pentru Parlamentul European. Cele trei platforme au raportat lunar cu privire la acțiunile pe care le-au întreprins în ceea ce privește controlul plasării anunțurilor publicitare, transparența publicității politice și a celei tematice, conturile false și utilizarea rău intenționată de boți. Comisia a invocat Codul de bune practici și pentru a le solicita semnatarilor cinci seturi de rapoarte cu privire la măsurile pe care le-au luat pentru a combate dezinformarea în timpul pandemiei de COVID-19.

Aceste rapoarte și evaluarea lor de către Comisie sunt disponibile pe site-ul internet al Comisiei.

Anexa VI – Cronologia principalelor acțiuni întreprinse de UE ca răspuns la pandemia de COVID-19 din 2020 și la „infodemie”

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

Acronime

EDMO: Observatorul european al mass-mediei digitale

ERGA: Grupul autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor mass‑media audiovizuale

EUvsDisinfo: proiectul emblematic al Grupului operativ StratCom „Est” al Serviciului European de Acțiune Externă. Acesta a fost înființat în 2015 pentru a anticipa și a contracara mai bine campaniile de dezinformare în curs ale Federației Ruse care afectează UE, statele sale membre și țările din vecinătatea comună, precum și pentru a îmbunătăți răspunsul la aceste campanii.

Planul de acțiune al UE: Planul de acțiune al UE împotriva dezinformării

SEAE: Serviciul European de Acțiune Externă

SOMA: Observatorul social pentru analiza dezinformării și a platformelor de comunicare socială

StratCom: comunicare strategică

Glosar

Algoritmi: un proces sau un set de reguli aplicate de un calculator în calcule sau în alte operațiuni de rezolvare a problemelor.

Bot: o aplicație software automatizată care este programată să îndeplinească anumite sarcini.

Comunicare strategică: comunicare coordonată și coerentă din partea unei organizații în vederea atingerii unor obiective specifice.

Dezinformare: comunicarea de informații false sau înșelătoare în scopul inducerii în eroare.

Educație în domeniul mass-mediei: capacitatea de a accesa și de a înțelege mass‑media și mijloacele de comunicare, precum și de a interacționa cu acestea.

Infodemie: un volum excesiv de informații – unele exacte și altele inexacte – care pot fi utilizate pentru a ascunde sau pentru a denatura faptele.

Informații eronate: comunicarea de informații false sau înșelătoare, fie cu bună credință, fie în scopul inducerii în eroare.

Trol pe internet: persoană care postează insulte, adesea însoțite de mesaje obscene sau de alte tipuri de limbaj ofensator pe site-urile rețelelor de socializare.

Wiki: un site internet colaborativ pe care orice utilizator poate adăuga și edita conținut.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii bugetare specifice. Curtea de Conturi Europeană selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, evoluțiile viitoare și interesul politic și public.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit III – Acțiuni externe, securitate și justiție, condusă de doamna Bettina Jakobsen, membră a Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Baudilio Tomé Muguruza, membru al Curții, sprijinit de: Daniel Costa de Magalhaes, șef de cabinet, și Ignacio Garcia de Parada, atașat în cadrul cabinetului; Alejandro Ballester-Gallardo, manager principal; Emmanuel-Douglas Hellinakis, coordonator; Piotr Senator și Alexandre Tan, auditori. Michael Pyper a asigurat sprijin lingvistic.

Note

¹ Comunicarea privind combaterea dezinformării online, COM(2018) 236 final din 26 aprilie 2018.

² EUCO 11/15 (punctul 13), Reuniunea Consiliului European (19 și 20 martie 2015) – Concluzii.

³ Final report of the High Level Expert Group on Fake News and Online Disinformation.

⁴ A se vedea nota de subsol 1.

⁵ EUCO 9/18, Reuniunea Consiliului European (28 iunie 2018) – Concluzii.

⁶ Articolele 2-6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

⁷ Concluziile Consiliului intitulate „Eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride”, punctul 30 (10 decembrie 2019).

⁸ Rezoluția Parlamentului European din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală (2016/2276(INI)); Rezoluția Parlamentului European din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană (2017/2209(INI)); Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor (2018/2855(RSP)); Rezoluția Parlamentului European referitoare la ingerințele electorale externe și dezinformarea în procesele democratice naționale și europene (2019/2810(RSP)).

⁹ Organizația Mondială a Sănătății, Let’s flatten the infodemic curve.

¹⁰ JOIN(2020) 8 final, 10 iunie 2020.

¹¹ Comunicarea privind Planul de acțiune pentru democrația europeană, COM(2020) 790 final din 3 decembrie 2020.

¹² Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o piață unică pentru serviciile digitale (Actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE, COM(2020) 825 final din 15 decembrie 2020.

¹³ European Commission public consultation on fake news and online disinformation.

¹⁴ Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte, p. 7, JOIN(2020) 8 final din 10 iunie 2020.

¹⁵ Automated tackling of disinformation, studiu al Serviciului de cercetare al Parlamentului European, martie 2019.

¹⁶ Concluziile Consiliului European privind relațiile externe (19 martie 2015), documentul Consiliului EUCO 11/15.

¹⁷ Concluziile Consiliului intitulate „Eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride”, 10 decembrie 2019, documentul Consiliului 14972/19.

¹⁸ Parlamentul European, Hearing on foreign interference: China, Iran, India and Saudi Arabia and UAE din 25 și 26 ianuarie 2021; Hearing on Foreign Interference: Turkey and Russia din 1 februarie 2021.

¹⁹ Eforturi complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride – Concluziile Consiliului (10 decembrie 2019), documentul Consiliului 14972/19.

²⁰ Concluziile Consiliului European din iunie 2018 și Concluziile Consiliului din decembrie 2019 privind eforturile complementare de sporire a rezilienței și de contracarare a amenințărilor hibride.

²¹ Documentele P8_TA(2019) 0187 și P9_TA(2019) 0031.

²² Information Manipulation: a Challenge for Our Democracies. Un raport al Centre d'analyse, de prévision et de stratégie (CAPS, ministère de l'Europe et des Affaires étrangères) și al Institut de recherche stratégique de l'École militaire (IRSEM, ministère des Armées), Franța, august 2018.

²³ De exemplu, Democratic Defense against Disinformation, Atlantic Council, februarie 2018; GMF Policy Paper nr. 21, august 2019; Winning the Information War, CEPA, august 2016.

²⁴ Officiele bekendmakingen.

²⁵ Caietul de sarcini al sistemului de alertă rapidă.

²⁶ Automated Tackling of Disinformation, studiu al Serviciului de cercetare al Parlamentului European, martie 2019.

²⁷ First baseline reports – Fighting COVID-19 disinformation Monitoring Programme.

²⁸ Second set of reports – Fighting COVID-19 disinformation Monitoring Programme.

²⁹ Multi-stakeholder forum on disinformation.

³⁰ ERGA Report on disinformation: Assessment of the implementation of the Code of Practice.

³¹ Evaluarea proprie a Comisiei cu privire la Codul de bune practici.

³² Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Assessment of the Code of Practice on Disinformation – Achievements and areas for further improvement, SWD(2020) 180 final din 10 septembrie 2020.

³³ Directiva (UE) 2018/1808 (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale).

³⁴ COM(2020) 252 final din 19 iunie 2020.

³⁵ A se vedea anexa la Concluziile Consiliului privind educația în domeniul mass-mediei într-o lume în continuă schimbare (2020/C 193/06).

³⁶ Mapping of media literacy practices and actions in EU‑28, Observatorul European al Audiovizualului, Consiliul Europei, ianuarie 2016.

³⁷ Dintr-un buget total propus de 61 de milioane de euro pentru componenta transsectorială a programului „Europa creativă” (linia bugetară 07 05 03).

³⁸ Exploring Media Literacy Education as a Tool for Mitigating Truth Decay, RAND Corporation, ianuarie 2019.

³⁹ Concluziile Consiliului privind educația în domeniul mass-mediei într-o lume în continuă schimbare (2020/C 193/06).

⁴⁰ Creată de Institutul Poynter. În prezent, are 82 de membri activi.

⁴¹ https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/3/2018/RO/C-2018-5949-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF Document publicat aici: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0252&qid=1620658914048

Calendar

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2021

DREPTURI DE AUTOR

© Uniunea Europeană, 2021.

Politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare este pusă în aplicare prin Decizia nr. 6-2019 a Curții de Conturi Europene privind politica în materie de date deschise și reutilizarea documentelor.

Cu excepția cazului în care se precizează altceva (de exemplu, într-o mențiune separată indicând drepturile de autor), conținutul elaborat de Curtea de Conturi Europeană pentru care UE deține drepturile de autor face obiectul licenței Creative Commons Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Aceasta înseamnă că reutilizarea este autorizată, sub rezerva menționării adecvate a autorilor și a indicării eventualelor modificări. Reutilizatorul nu poate altera sensul sau mesajul inițial al documentelor. Curtea de Conturi Europeană nu răspunde pentru eventualele consecințe ale reutilizării.

Este necesar să obțineți drepturi suplimentare în cazul în care un anumit conținut prezintă persoane fizice ce pot fi identificate, de exemplu în cazul fotografiilor în care apar membri ai personalului Curții de Conturi Europene sau în cazul în care conținutul include lucrări ale unor terți. Dacă se obține o astfel de autorizație, ea anulează și înlocuiește autorizația de natură generală menționată mai sus și va indica în mod clar eventualele restricții de utilizare.

Pentru a utiliza sau a reproduce un conținut pentru care UE nu deține drepturile de autor, poate fi necesar să obțineți o autorizație în acest sens direct de la titularii drepturilor de autor.

Programele informatice sau documentele care fac obiectul unor drepturi de proprietate industrială, cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, desenele și modelele înregistrate, logourile și denumirile înregistrate, sunt excluse din politica Curții de Conturi Europene referitoare la reutilizare și nu se acordă nicio licență pentru acestea.

Familia site-urilor instituționale ale Uniunii Europene care sunt incluse în domeniul europa.eu oferă linkuri către site-uri terțe. Deoarece Curtea de Conturi Europeană nu are control asupra acestor site-uri, sunteți încurajați să verificați politica aplicată de ele în ceea ce privește respectarea vieții private și drepturile de autor.

Utilizarea logoului Curții de Conturi Europene

Logoul Curții de Conturi Europene nu poate fi utilizat fără acordul prealabil al Curții de Conturi Europene.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.