Examinarea performanței în materie de administrare a cauzelor la Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Sinteză

I

Examinarea realizată de Curtea de Conturi Europeană (denumită în continuare „Curtea”) cu privire la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „CJUE”) a avut drept obiectiv să evalueze performanța procesului de administrare a cauzelor și, în special, să verifice dacă procedurile existente favorizau tratarea eficientă a cauzelor introduse și dacă termenele de soluționare a acestora puteau fi îmbunătățite. De asemenea, Curtea a urmărit să examineze instrumentele utilizate de CJUE în vederea evaluării și a asigurării răspunderii de gestiune.

II

În ultimii ani, CJUE a întreprins o serie de acțiuni importante, de natură organizatorică și procedurală, pentru a-și spori eficiența în ceea ce privește procesul de administrare a cauzelor și raportarea cu privire la acesta. În special, introducerea unor termene indicative pentru parcurgerea etapelor principale din ciclul de viață al unei cauze, precum și dezvoltarea progresivă a unor instrumente și rapoarte de monitorizare au permis să se pună un accent mai puternic pe respectarea termenelor. La sfârșitul anului 2016, s-au putut constata progrese în ceea ce privește reducerea stocului semnificativ de cauze care se acumulase la Tribunal, aceasta chiar înainte ca reforma Tribunalului, în urma căreia se va dubla numărul de judecători și cel al cabinetelor lor, să aibă vreun impact.

III

Potrivit concluziilor examinării, CJUE ar putea să îmbunătățească și mai mult aceste rezultate pozitive, luând în considerare trecerea la o administrare mai activă a cauzelor bazată pe o abordare individuală, utilizând termene adaptate și monitorizând utilizarea reală a resurselor umane angajate. Măsurarea în acest mod a performanței, mai degrabă decât prin utilizarea unor termene indicative care trebuie respectate în medie, ar permite conducerii să fie informată atât cu privire la cauzele care ridică probleme, cât și cu privire la bunele practici. Această abordare ar furniza informații de gestiune care ar putea fi utilizate în procesul de luare a deciziilor cu scopul de a se obține un plus de eficiență. Informațiile respective ar putea servi și la ameliorarea rapoartelor privind performanța, cu scopul de a se consolida modul în care se răspunde pentru actul de gestiune, oferind astfel o imagine cu privire la buna funcționare a CJUE și la utilizarea resurselor aflate la dispoziția acesteia.

Situația la Curtea de Justiție

1

CJUE este autoritatea judiciară a Uniunii Europene (UE). Misiunea sa este de a asigura respectarea dreptului Uniunii, garantând interpretarea și aplicarea uniformă a tratatelor¹.

2

CJUE cuprinde Curtea de Justiție și Tribunalul. Curtea de Justiție este compusă din 28 de judecători, asistați de 11 avocați generali². În prezent, Tribunalul este format din 45 de judecători, acest număr urmând să crească la 56 până în 2019. Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat de șase ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii și avocații generali sunt asistați de 386 de membri ai personalului care fac parte din cabinetele lor. În total, instituția are un efectiv de 2 168 de persoane³. Curtea de Justiție și Tribunalul au fiecare propria sa grefă. Serviciile lingvistice și informatice, precum și celelalte servicii ale instituției sunt comune celor două instanțe. În 2017, partea din bugetul UE alocată CJUE este de aproximativ 400 de milioane de euro.

3

Curtea de Justiție și Tribunalul își exercită competențele în cadrul unor tipuri diferite de proceduri (a se vedea caseta 1).

4

Curtea de Justiție și Tribunalul trebuie să judece toate cauzele cu care sunt sesizate de către instanțele naționale, statele membre, instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, precum și de către persoanele fizice și juridice. Acesta este un factor asupra căruia nu au niciun control. În perioada 2006-2016, au fost introduse la CJUE aproximativ 1 500 de cauze în medie pe an. Numărul total al cauzelor care nu au fost încă soluționate (stocul cauzelor pendinte) a crescut cu aproximativ 20 % (a se vedea figura 1).

5

Cauzele pot fi introduse la Curtea de Justiție sau la Tribunal în oricare dintre cele 24 de limbi oficiale ale UE. Judecătorii deliberează în franceză.

6

CJUE trebuie să asigure o justiție de o calitate ireproșabilă, într-un termen rezonabil⁴, asigurându-se totodată, în calitatea sa de instituție a UE, că utilizează fondurile publice puse la dispoziția sa într-un mod cât mai eficient și cât mai eficace posibil, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare⁵.

7

Calitatea și rapiditatea cu care CJUE se pronunță în cauzele cu privire la care este sesizată poate avea consecințe importante pentru persoanele fizice, persoanele juridice, statele membre și UE în ansamblul său. Orice situație în care CJUE nu reușește să se pronunțe în termen rezonabil poate conduce la costuri semnificative pentru părțile implicate, precum și la costuri directe pentru bugetul UE, legate de eventualele prejudicii⁶ cauzate de durata excesivă a procedurii⁷. Cauzele cu care este sesizată CJUE sunt adesea consecința unor acțiuni introduse în fața instanțelor naționale din statele membre. În acest tip de cauze, care sunt deosebit de relevante pentru Curtea de Justiție, o finalizare rapidă a cauzei poate juca un rol important, permițând sistemului judiciar din statele membre vizate să asigure o cale de atac eficientă pentru cetățeni și întreprinderi și la nivel național.

8

De-a lungul timpului, CJUE a pus din ce în ce mai mult accentul pe eficiența modului său de funcționare. A fost abordată în special problema stocului de cauze (mai ales la Tribunal, a se vedea punctul 59). În acest sens, CJUE a întreprins o serie de acțiuni de natură organizatorică și procedurală pentru a-și ameliora eficiența, cum ar fi:

• adaptarea Regulamentului de procedură atât al Curții de Justiție, cât și al Tribunalului, în vederea accelerării procesului de administrare a cauzelor;
• monitorizarea evoluției cauzelor în raport cu termene interne stabilite pentru principalele etape ale procedurilor judiciare;
• digitalizarea fluxurilor actelor de procedură; și
• consolidarea asigurării răspunderii de gestiune⁸.

9

Aceste măsuri au contribuit la reducerea duratei medii necesare pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești atât la Curtea de Justiție, cât și la Tribunal. De exemplu, în 2016, durata medie globală a procedurii a fost de 14,7 luni la Curtea de Justiție și de 18,7 luni la Tribunal, ceea ce reprezintă o reducere de 0,9 și, respectiv, de 1,9 luni în comparație cu 2015. Cu toate acestea, nu se poate confirma încă o tendință de reducere a duratei pentru fiecare tip de procedură (a se vedea figura 2).

10

În 2015, UE a decis să reformeze structura judiciară a CJUE, în principal prin dublarea numărului de judecători la Tribunal până în 2019 și prin transferarea către acesta a competențelor Tribunalului Funcției Publice începând cu 1 septembrie 2016⁹. Obiectivul acestei reforme era reducerea stocului de cauze pendinte¹⁰, generarea unui efect pozitiv asupra calității hotărârilor și creșterea flexibilității și a rapidității prin repartizarea judecătorilor în camere în funcție de volumul de lucru din diferite domenii¹¹. Costul suplimentar net al reformei a fost estimat de legiuitor la 13,5 milioane de euro pe an începând din momentul în care aceasta va fi complet implementată¹², ceea ce reprezintă aproximativ 3,4 % din bugetul total al CJUE.

Sfera și abordarea examinării cu privire la performanță

Sfera și obiectivul

11

Examinarea Curții a avut ca obiectiv să evalueze dacă procedurile de administrare a cauzelor în cadrul CJUE au permis gestionarea eficientă a acestora, precum și soluționarea lor rapidă. Calitatea hotărârilor judecătorești și reforma în curs a Tribunalului nu au fost acoperite de această examinare¹³. Curtea a urmărit, de asemenea, să analizeze instrumentele utilizate de CJUE în vederea evaluării și a asigurării răspunderii de gestiune, venind astfel în întâmpinarea interesului manifestat de Parlamentul European.

12

Curtea a examinat un eșantion de cauze finalizate (a se vedea punctele 17-19), precum și rolurile și activitățile diferitor actori implicați de-a lungul ciclului de administrare a cauzelor. Curtea a cerut acces la toate dosarele cauzelor din eșantion și a planificat completarea acestei examinări documentare cu interviuri cu membri ai personalului implicați în administrarea cauzelor, inclusiv cu referenții juridici (a se vedea punctul 23).

13

CJUE a considerat că, având în vedere obligația instituită prin tratat de păstrare a secretului deliberărilor¹⁴, accesul la anumite documente (cum ar fi notele interne și memorandumurile dintre grefă și judecători/avocați generali sau dintre judecători/avocați generali, precum și anumite părți din rapoartele preliminare ale judecătorilor) ar trebui să rămână rezervat judecătorilor, avocaților generali și anumitor membri ai personalului CJUE și aceste documente nu ar trebui puse la dispoziția Curții de Conturi Europene. Prin urmare, Curtea nu a fost în măsură să evalueze în mod independent impactul pe care factori precum complexitatea cauzelor și resursele disponibile îl aveau asupra unor părți din procesul de administrare a cauzelor legate de aceste documente.

14

Pentru a atenua efectele acestei restricții, prezenta examinare se bazează pe informații colectate prin intermediul declarațiilor conducerii¹⁵ CJUE, mai degrabă decât pe probe directe. În ceea ce privește eșantionul de cauze, au fost utilizate în special chestionare, cu scopul de a se obține informații cu privire la administrarea cauzelor de la personalul implicat. Chestionarele priveau factorii cei mai relevanți care influențează durata de timp necesară soluționării unei cauze. Acești factori au fost identificați în consultare cu grefele și cu cabinetele președinților Curții de Justiție și Tribunalului¹⁶. S-au realizat de asemenea interviuri cu mai mulți judecători și avocați generali.

Abordare și criterii

15

Curtea a examinat procesul de administrare a cauzelor atât la Curtea de Justiție, cât și la Tribunal. Ea a luat în considerare orientările referitoare la eficiență și la gestionarea timpului elaborate de Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ) care activează în domeniul drepturilor omului și al statului de drept în cadrul Consiliului Europei¹⁷.

16

Curtea a analizat durata principalelor etape într-un număr de aproximativ 2 800 de cauze finalizate de Curtea de Justiție și de Tribunal în 2014 și în 2015, reprezentând 90 % din numărul total de cauze finalizate în acea perioadă. A fost de asemenea analizată corelația dintre anumiți factori care, în opinia Curții, contribuiau la complexitatea cauzelor și la durata procedurilor judiciare.

17

Pentru a evalua eficiența procesului de administrare în cauze luate în mod individual, Curtea a încercat să identifice factori având un impact pozitiv sau negativ asupra acestui proces și asupra duratei procedurilor. În acest scop, Curtea a selectat un eșantion de cauze (30 de cauze pentru Curtea de Justiție și 30 de cauze pentru Tribunal) finalizate în 2014 și în 2015.

18

Eșantionul a fost astfel conceput încât să acopere diferite caracteristici ale populației¹⁸. Cauzele cele mai lungi¹⁹ și cauzele cele mai scurte au fost excluse. Au fost incluse în principal cauze care au durat puțin mai mult decât durata medie, precum și un număr de cauze cu o durată scurtă a procedurii, în vederea identificării unor posibile bune practici (a se vedea anexa I). Din aceste motive, nu este vorba de un eșantion aleatoriu reprezentativ, ci un eșantion direcționat către aspecte specifice.

19

Curtea a examinat cele 60 de cauze pe parcursul întregului lor ciclu de viață (a se vedea figura 3). Durata diverselor etape ale procedurii din cadrul acestor cauze a fost comparată cu termenele standard indicative stabilite chiar de CJUE, precum și cu duratele medii ale procedurilor²⁰. Pentru etapele cuprinse între introducerea acțiunii și finalizarea procedurii scrise, Curtea a analizat procedurile interne, documentele grefei referitoare la cauzele selectate și chestionarele completate de grefă și a organizat interviuri cu personalul implicat din serviciile relevante. Pentru etapele de după procedura scrisă, Curtea a examinat documente care i-au fost puse la dispoziție sub rezerva limitării menționate la punctul 13, precum și chestionarele completate de judecători/avocați generali sau de referenții lor juridici. În plus, au fost analizate informațiile cuprinse în hotărâri și în ordonanțe și au fost organizate mai multe reuniuni cu membri ai personalului din cabinetele celor doi președinți în vederea obținerii de explicații privind sistemele și de descrieri ale procedurilor aferente acestora²¹.

20

Pentru serviciile de sprijin destinat procesului judiciar (traducere, informatică, cercetare și documentare), Curtea a analizat sistemele existente și a organizat interviuri cu personalul responsabil. În ceea ce privește serviciul de traducere, Curtea a examinat cu precădere procedurile de stabilire a termenelor, de planificare și de raportare cu privire la performanță. Au fost de asemenea examinate progresele înregistrate în aplicarea Indicatorilor-cheie interinstituționali privind activitatea și performanța (KIAPI). În ceea ce privește serviciul informatic, Curtea a examinat arhitectura generală a sistemelor utilizate pentru administrarea cauzelor, precum și planificarea strategică pentru perioada 2016-2020.

21

În plus, Curtea a examinat dacă CJUE evaluase eventualitatea unui plus de eficiență care ar putea rezulta dintr-o modificare a practicilor sale în materie lingvistică.

Observații

Procesul de administrare a cauzelor și durata acestuia

22

După cum se arată în figura 3, cauzele sunt înregistrate și administrate într-o primă fază de către grefe, atât la Curtea de Justiție, cât și la Tribunal. Derularea primei faze a procedurii (procedura scrisă) este descrisă în detaliu în Regulamentul de procedură al Curții de Justiție și în cel al Tribunalului, care precizează mai ales documentele vizate și termenele aplicabile. Cauzele sunt atribuite de președinte camerelor și/sau judecătorilor raportori și, în cazul Curții de Justiție, primul avocat general atribuie cauza unui avocat general.

23

Judecătorii și avocații generali lucrează la cauzele care le sunt direct atribuite, dar analizează, în paralel, și alte cauze la nivelul camerei din care fac parte sau la nivelul Curții. Judecătorii pot avea responsabilități în cauze în care au rolul de judecător raportor, de judecător din completul de judecată sau, după caz, de președinte de cameră. În îndeplinirea sarcinilor care le revin, judecătorii sunt asistați de membrii cabinetului lor: referenți juridici și asistenți. Fiecare cabinet este format din trei referenți juridici pentru judecători și din patru pentru avocații generali. Referenții juridici au un rol esențial în asistarea judecătorilor și a avocaților generali în cauzele de care aceștia sunt responsabili. Ei contribuie de asemenea la pregătirea reuniunilor generale sau a conferințelor de cameră și efectuează analize în alte cauze tratate la nivelul camerelor din care face parte judecătorul. Calitatea, gestionarea și disponibilitatea acestor resurse reprezintă, așadar, factori importanți în asigurarea unei administrări eficiente a cauzelor.

24

În general, pentru fiecare cauză, un referent juridic este desemnat pentru întreaga durată a procedurii în cauza respectivă, ceea ce include asistența la elaborarea rapoartelor preliminare, a concluziilor și a hotărârilor judecătorești. Prin urmare, administrarea eficientă a cauzelor poate fi afectată în mod negativ în cazul în care un referent juridic nu este disponibil în mod neîntrerupt pe tot parcursul procedurii.

25

După atribuirea cauzei și odată finalizată procedura scrisă, se redactează un raport preliminar²² care este prezentat ulterior de către judecătorul raportor (la Tribunal, acesta este însoțit de un raport de ședință). Acest raport este discutat în cadrul reuniunii generale a Curții de Justiție sau în cadrul conferinței de cameră la Tribunal. Următoarele etape din ciclul de viață al cauzei sunt ședința de audiere a pledoariilor²³ (care poate fi omisă în anumite circumstanțe²⁴) și, în cazul a numeroase cauze de la Curtea de Justiție²⁵, prezentarea concluziilor avocatului general.

26

Finalizarea procedurii include deliberarea și pronunțarea hotărârii²⁶. Proiectele de hotărâri și, în anumite cazuri, proiectele de ordonanțe sunt revizuite de o echipă care are sarcina de a asigura calitatea și coerența redactării, ținând seama de practica și de precedentele existente (denumită în continuare „Cellule des lecteurs d’arrêts”). Poate urma apoi publicarea în Repertoriul electronic al jurisprudenței (Recueil numérique de la jurisprudence)²⁷, în funcție de criteriile stabilite de Curtea de Justiție sau de Tribunal.

27

Cu toate că atât Curtea de Justiție, cât și Tribunalul operează ca organe colegiale, asumându-și colectiv responsabilitatea pentru hotărârile judecătorești pronunțate, responsabilitatea finală pentru monitorizarea globală a progreselor înregistrate la nivelul fiecărei cauze în parte aparține celor doi președinți. În mod evident, judecătorul raportor și președintele camerei în chestiune sunt, la rândul lor, responsabili de asigurarea unei monitorizări adecvate. La Curtea de Justiție, primul avocat general are responsabilitatea globală de a monitoriza progresele înregistrate în elaborarea concluziilor de către avocații generali.

28

După cum se arată la punctul 9, CJUE publică durata medie totală a cauzelor ca indicator-cheie de performanță. Curtea a confirmat faptul că, în legătură cu procedurile finalizate în 2014 și în 2015 la Curtea de Justiție și la Tribunal, calculul duratei medii a principalelor etape (pe tip de decizie și pe tip de procedură sau de obiect) utilizat de CJUE în scopuri interne fusese efectuat în mod corect. În plus, Curtea a efectuat un calcul mai detaliat al duratelor medii pe care le-a considerat relevante pentru administrarea cauzelor (a se vedea figura 4).

29

Curtea de Justiție și Tribunalul stabilesc termene standard indicative pentru mai multe etape principale (a se vedea punctele 54 și 57). Natura variabilă a cauzelor și a factorilor care le afectează explică însă de ce aceste termene sunt indicative și de ce nu pot fi întotdeauna respectate. După cum se arată în figura 4, durata medie pentru principalele etape depășește, în general, termenele indicative, deși există anumite diferențe între Curtea de Justiție și Tribunal.

30

De exemplu, durata medie necesară pentru redactarea raportului preliminar în cauzele finalizate în 2014 și în 2015 la Curtea de Justiție era de aproximativ trei luni (în comparație cu o țintă indicativă de două luni), iar la Tribunal de aproximativ nouă luni (ținta indicativă fiind fie de două luni, fie de patru luni, în funcție de tipul cauzei²⁸).

31

În ceea ce privește durata medie a procedurilor, există o diferență semnificativă între cauzele soluționate prin hotărâri și cele soluționate prin ordonanțe²⁹, însă, indiferent de tipul cauzei și de tipul deciziei (hotărâre sau ordonanță), procedura scrisă, redactarea raportului preliminar și finalizarea sunt cele mai lungi etape din ciclul de viață al unei cauze.

32

Examinarea Curții a acoperit următoarele procese-cheie ale administrării cauzelor:

• introducerea acțiunii și prelucrarea inițială a cauzei (inclusiv recepționarea și comunicarea actelor de procedură), cunoscute sub denumirea de procedură scrisă, de către cele două grefe (a se vedea punctele 36-40);
• atribuirea cauzelor de către președintele Curții de Justiție și de către președintele Tribunalului, precum și de către primul avocat general, acolo unde este cazul (a se vedea punctele 41-45);
• administrarea cauzelor de către camere și de către judecătorii raportori, în urma atribuirii acestora – analiza a fost realizată sub rezerva restricțiilor menționate la punctul 13 (a se vedea punctele 46-50); și
• monitorizarea și administrarea evoluției cauzelor de către cei doi președinți (a se vedea punctele 51-60).

Utilizarea răspunsurilor la chestionarele Curții

33

Chestionarele referitoare la cele 60 de cauze au fost trimise grefelor și judecătorilor (și, după caz, avocaților generali) și urmăreau să obțină informații cu privire la factorii care afectează durata procedurii (a se vedea punctul 19), informații cu privire la timpul necesar pentru a ține seama de fiecare factor și explicații suplimentare detaliate pentru fiecare cauză în parte (de exemplu, bune practici). Răspunsurile primite prezentau însă un nivel variabil de informații.

34

Pe baza răspunsurilor primite, Curtea a analizat frecvența factorilor evocați de CJUE. Interviurile ulterioare cu judecătorii și cu avocații generali au confirmat faptul că factorii menționați au avut un impact asupra duratei totale a cauzelor. Pentru majoritatea cauzelor, grefele au furnizat informații cu privire la timpul imputabil fiecărui factor care afecta durata procedurii. Judecătorii și avocații generali au furnizat astfel de informații pentru un număr mai redus de cauze. Prin urmare, Curtea nu a fost în măsură să evalueze, pentru toate cauzele cuprinse în eșantion, impactul factorilor evocați asupra duratei procedurilor.

35

Anexa II conține o analiză detaliată a răspunsurilor la chestionare, indicând frecvența factorilor care afectau durata procedurilor și care fuseseră evocați de grefe, de judecători și de avocații generali. Figurile 5-8 prezintă o sinteză a acestor informații.

Introducerea acțiunilor și prelucrarea inițială a cauzelor la cele două grefe (procedura scrisă)

36

Procedura scrisă este gestionată de grefe, care aplică prevederile regulamentelor lor de procedură respective. Acestea din urmă stabilesc, printre altele, termenele aplicabile părților pentru introducerea observațiilor sau a memoriilor.

37

Analiza Curții a arătat că, în anii 2014 și 2015, această etapă a durat, în medie, 6,6 luni la Curtea de Justiție și 9,1 luni la Tribunal. În ambele cazuri, aceasta a reprezentat o proporție semnificativă din ciclul de viață al cauzei. Trebuie subliniat faptul că durata acestei etape este determinată de Regulamentul de procedură, care stabilește termene pentru introducerea diferitelor acte de procedură, dar depinde și de părțile implicate (care pot solicita, de exemplu, prelungirea termenelor sau tratarea confidențială a anumitor informații), precum și de eventualele cereri de intervenție formulate de terțe părți.

38

O imagine de ansamblu a celor mai frecvenți factori care, potrivit răspunsurilor furnizate de grefe pentru cele 60 de cauze selectate, au afectat durata procedurii scrise este prezentată în figura 5 pentru Curtea de Justiție și în figura 6 pentru Tribunal.

39

Din această imagine de ansamblu reiese că, în ceea ce privește Curtea de Justiție, cei doi factori menționați cel mai frecvent sunt legați de traducerile efectuate de alte instituții ale UE³⁰ și de volumul de lucru al Direcției generale de traduceri (DG TRAD) a CJUE³¹. Curtea a analizat în mod mai detaliat impactul activității DG TRAD asupra administrării cauzelor (a se vedea punctele 74-79), ceea ce i-a permis să constate că incidența acestui factor asupra duratei totale a cauzelor este limitată. În ceea ce privește Tribunalul, factorii menționați priveau, în principal, normele de procedură referitoare la schimbul de documente cu părțile³² și timpul necesar pentru gestionarea unor dosare voluminoase ale cauzelor. Caseta 2 prezintă exemple de motive pentru prelungirea procedurii scrise la Curtea de Justiție și la Tribunal.

40

În cursul examinării sale, Curtea a remarcat faptul că atât Curtea de Justiție, cât și Tribunalul luaseră deja măsuri proactive pentru a modifica și pentru a ameliora anumite proceduri care afectau durata procedurii scrise, cu scopul de a evita înregistrarea unor întârzieri excesive în această etapă. Ameliorarea continuă a Regulamentului de procedură, simplificările aduse procesului de decizie și încurajarea permanentă, începând din 2011, a introducerii cauzelor pe cale electronică (E-Curia) pentru diminuarea utilizării de documente pe suport de hârtie reprezintă exemple de astfel de măsuri.

Procesul de atribuire a cauzelor introduse la Curtea de Justiție și la Tribunal

41

Atât la Curtea de Justiție, cât și la Tribunal, atribuirea cauzelor are loc atunci când s-a acumulat un stoc suficient de cauze noi, astfel încât să fie posibilă o alocare echilibrată a volumului de lucru între judecători. Analiza datelor referitoare la cauzele finalizate în 2014 și în 2015 arată că durata medie cuprinsă între primirea unei cauze și atribuirea acesteia unui judecător este de 2,3 luni la Curtea de Justiție și de 1,5 luni la Tribunal. Aceasta nu are însă un impact semnificativ asupra duratei totale necesare pentru soluționarea cauzelor deoarece, în acest interval de timp, grefele efectuează activități preliminare esențiale pentru desfășurarea ulterioară a cauzei.

Curtea de Justiție

42

Președintele Curții de Justiție este responsabil de atribuirea cauzelor judecătorilor raportori, iar primul avocat general atribuie cauzele avocaților generali. La atribuirea cauzelor, se ține cont de mai mulți factori, inclusiv de volumul de lucru al judecătorilor la acel moment și de similitudinea cu alte cauze. Mai mult, există reguli care trebuie respectate pentru a se evita alocarea cauzelor către judecători care au aceeași naționalitate cu părțile, iar în ceea ce privește recursurile împotriva deciziilor Tribunalului, cauza nu este alocată unui judecător de aceeași naționalitate cu judecătorul raportor din prima instanță.

43

Atribuirea cauzelor se face ad hoc atunci când deciziile de procedură trebuie luate fără întârziere și când este necesară recurgerea la procedurile accelerate. Cauzele care necesită o procedură preliminară de urgență³³ sunt tratate de o cameră special desemnată. În general, atunci când o cauză poate fi rapid soluționată printr-o ordonanță, președintele încearcă să o atribuie, fără întârziere, unui judecător raportor, conform Regulamentului de procedură³⁴.

Tribunalul

44

Președintele Tribunalului atribuie cauzele celor nouă camere prin rotație, conform unor norme interne³⁵. Acestea prevăd patru sisteme de rotație distincte, care privesc respectiv: (i) cauzele având ca obiect aplicarea normelor de concurență întreprinderilor, normele privind ajutoarele de stat și normele privind măsurile de protecție comercială; (ii) cauzele având ca obiect drepturile de proprietate intelectuală; (iii) cauzele referitoare la funcția publică (doar începând din 2016) și (iv) alte cauze decât cele menționate anterior.

45

Potrivit normelor aplicabile, președintele poate deroga de la aceste sisteme de rotație în cazul în care există o legătură între acțiunile introduse și alte cauze aflate pe rol ori finalizate anterior sau cu scopul de a asigura o distribuție echilibrată a volumului de lucru. Din informațiile prezentate de Tribunal reiese că aproximativ 40 % din cauze au fost atribuite în afara sistemului de rotație în 2014 și în 2015. În urma atribuirii unei cauze către o cameră, președintele acesteia propune un judecător raportor, iar decizia finală este luată apoi de președintele Tribunalului.

Procesul de administrare a cauzelor de către camere și de către judecătorii raportori în urma atribuirii acestora

46

Prelucrarea cauzelor în urma atribuirii acestora și până la finalizare include mai multe etape și reprezintă o parte extrem de importantă a întregii lor durate: astfel, în 2014 și în 2015, elaborarea rapoartelor preliminare a durat, în medie, 3,2 luni la Curtea de Justiție și 9,4 luni la Tribunal, iar finalizarea cauzelor a durat, în medie, 4 luni la Curtea de Justiție și 5,3 luni la Tribunal. După cum se arată la punctele 33 și 34, informațiile furnizate de judecători și de avocații generali în răspunsurile la chestionare făceau referire, în majoritatea cazurilor, la frecvența diverșilor factori care afectau durata procedurii, mai degrabă decât la timpul imputabil acestor factori. Mai mult, deși Curtea deține informații cu privire la timpul consacrat fiecărei etape, nu există date disponibile în ceea ce privește numărul de zile de lucru (la nivelul judecătorilor, al avocaților generali și al membrilor cabinetelor acestora) care a fost efectiv necesar pentru finalizarea fiecărei etape.

47

Răspunsurile la chestionare reprezintă totuși o sursă inițială de informații pe care CJUE s-ar putea sprijini pentru a dezvolta o viitoare analiză. Figura 7 (pentru Curtea de Justiție) și figura 8 (pentru Tribunal) prezintă o imagine de ansamblu a celor mai frecvenți factori care, potrivit judecătorilor (și, acolo unde este aplicabil, potrivit avocaților generali), au afectat durata procesului de administrare a cauzelor analizate. Analiza completă a factorilor care au afectat durata celor 60 de cauze este prezentată în anexa II.

48

În cazul Curții de Justiție, cei mai frecvenți factori menționați în chestionare ca afectând durata administrării cauzelor sunt: vacanțele judecătorești³⁶, volumul de lucru al referenților juridici, precum și concediile de boală, de maternitate/de îngrijire a copilului sau plecarea acestora, volumul de lucru al judecătorilor raportori și al avocaților generali și complexitatea și caracterul voluminos al cauzelor.

49

În ceea ce privește Tribunalul, cel mai frecvent factor menționat ca afectând durata cauzelor cuprinse în eșantion a fost timpul necesar pentru activitatea desfășurată de „Cellule des lecteurs d’arrêts”. Aceasta se explică prin volumul ridicat de lucru cu care s-a confruntat serviciul respectiv ca urmare a eforturilor de reducere a stocului de cauze în anii 2014 și 2015. Trebuie însă remarcat faptul că termenele interne stabilite pentru această activitate au fost, în general, respectate. Ceilalți factori indicați în mod frecvent au fost volumul de lucru al judecătorilor raportori și al referenților juridici din cabinetele acestora, modificarea compunerii camerei responsabile de cauza respectivă, reatribuirea cauzelor și măsurile de organizare a procedurii. În caseta 3 este prezentată o comparație între frecvența factorilor specifici pentru Curtea de Justiție și pentru Tribunal.

50

Din interviurile realizate de Curte cu judecătorii și cu avocații generali a reieșit că aceștia sunt conștienți de necesitatea de a respecta, atunci când este posibil, termenele indicative stabilite pentru administrarea cauzelor, fără a compromite calitatea muncii. Ei au subliniat totodată impactul pe care absența referentului juridic repartizat într-o anumită cauză îl are asupra eficienței administrării acesteia, în special în lipsa unui înlocuitor adecvat. Problema incertitudinii legate de terminarea mandatelor judecătorilor și de transferarea volumului de lucru al judecătorilor care pleacă au fost de asemenea subliniate ca aspecte care pot fi îmbunătățite.

Monitorizarea

51

Monitorizarea și urmărirea procesului de administrare a cauzelor, inclusiv dezvoltarea de instrumente electronice de monitorizare, au cunoscut o evoluție pozitivă de-a lungul timpului. Judecătorii intervievați au recunoscut efectul acestora asupra eficienței procesului de administrare a cauzelor.

52

Abordarea CJUE referitoare la monitorizarea respectării termenelor indicative se bazează pe o analiză de la caz la caz și, atunci când termenele nu pot fi respectate, acest lucru este semnalat. Având însă în vedere caracterul indicativ al termenelor, se presupune că acestea ar trebui respectate de Curtea de Justiție și de Tribunal în medie, cauzele lungi putând fi compensate cu cele care necesită mai puțin timp.

Situația la Curtea de Justiție

53

Responsabilitatea globală pentru monitorizarea și urmărirea procesului de administrare a cauzelor revine președintelui. Respectarea termenelor este monitorizată de președinte în special în cadrul unei ședințe săptămânale cu președinții de cameră și cu primul avocat general. Procesul de monitorizare a evoluat în ultimii ani, caracterizându-se prin elaborarea de rapoarte și de analize din ce în ce mai detaliate, destinate să faciliteze urmărirea cauzelor, cărora li s-au adăugat diverse alte rapoarte și anumite instrumente informatice precum Suivi des Affaires. Printre acestea, raportul intitulat „État des affaires” indică, printr-un asterisc, cauzele pentru care termenul indicativ de elaborare a raportului preliminar de către judecătorul raportor nu a fost respectat, iar un alt document introdus mai recent³⁸, denumit „Fiche délai”, oferă mai multe detalii și stabilește date estimative pentru etapele următoare ale cauzei. Tot în 2016, Curtea de Justiție a introdus un așa-numit „Plan de rattrapage”, care trebuie prezentat pentru acele cauze în care termenele indicative nu au fost respectate.

54

Curtea de Justiție a introdus în mod progresiv o serie de măsuri pentru a reduce timpul necesar soluționării cauzelor, precum și pentru a identifica și a rezolva problema prelungirilor care intervin în etapele procedurale. În special, începând din 2004, a fost adoptat un „Échéancier”, ca parte a Ghidului practic³⁹ pentru administrarea cauzelor introduse în fața Curții. Acesta stabilește termene indicative pentru diversele etape din cadrul procesului de administrare și prelucrare pentru cea mai mare parte dintre cauze.

55

Sistemul termenelor indicative reprezintă un real stimulent de a finaliza diversele etape din cadrul procedurii în termenele stabilite. Cu toate acestea, este vorba despre o abordare uniformă, care nu ține seama de particularitățile existente în fiecare caz în parte. Altfel spus, termenul stabilit nu ține seama de tipologia, de complexitatea sau de alte caracteristici ale fiecărei cauze, fiind așadar posibil ca el să fie prea scurt în cauzele complexe și mult prea generos în cauzele mai simple.

Situația la Tribunal

56

La Tribunal, președintele are responsabilitatea globală pentru monitorizarea și urmărirea procesului de administrare a cauzelor după ce acestea au fost atribuite judecătorilor. La nivelul fiecărei cauze, există o responsabilitate colectivă mai largă, implicând în același timp președintele, președintele de cameră și judecătorul raportor. La fel ca la Curtea de Justiție, a fost recunoscută necesitatea unei monitorizări și a unei urmăriri mai îndeaproape a cauzelor, iar instrumentele introduse în acest scop au evoluat de-a lungul timpului.

57

Tribunalul a elaborat și a utilizat analize de date și rapoarte pentru a încuraja respectarea termenelor generale stabilite pentru anumite etape esențiale din procesul de administrare a cauzelor⁴⁰ și pentru a reduce durata medie de soluționare a acestora. Pe lângă instrumentul informatic Suivi des Affaires, Tribunalul a introdus, în 2011, un așa-numit „Tableau de Productivité”, precum și un tabel conținând întârzierile cumulate, care este trimis fiecărui judecător o dată la trei luni. Detaliile acestui raport sunt discutate trimestrial între președinte și președinții de camere cu scopul de a identifica acele etape ale procedurii în care sunt necesare eforturi suplimentare.

58

În plus față de acest raport, există instrumente care sunt utilizate pentru a măsura performanța, de asemenea o dată la trei luni. Printre acestea se numără un memorandum al cauzelor, care prezintă analize referitoare la prelungirile intervenite, o listă a cauzelor care au înregistrat prelungiri „semnificative”⁴¹ și notificări specifice prin e-mail trimise judecătorilor, în care sunt indicate cauzele cu prelungiri aflate în responsabilitatea lor. Existența unor informații detaliate la nivelul individual al judecătorilor a contribuit la creșterea transparenței, la sensibilizarea cu privire la această problemă și la favorizarea unei administrări mai rapide a cauzelor.

59

Este evident că prioritatea acordată administrării mai active a cauzelor a crescut în ultimii ani, înregistrându-se rezultate în ansamblu pozitive înainte de intrarea în vigoare a reformei. De exemplu, analiza efectuată chiar de Tribunal arată că, pentru toate cauzele aflate pe rol, numărul total de zile cu care au fost depășite termenele indicative de elaborare a rapoartelor preliminare a scăzut de la 130 000 de zile în 2010 la 15 000 de zile la sfârșitul lui 2016, o reducere de aproape 90 %⁴².

60

Atât la nivelul Curții de Justiție, cât și la cel al Tribunalului, dezvoltarea continuă a unor sisteme informatice precum rapoartele Business Intelligence (foste Business Object) și sistemul ARGOS, care urmează să fie introdus în 2017, ar trebui să ofere informații mai detaliate prin intermediul unui „tablou de bord” personalizat care indică toate sarcinile și toate etapele în curs și care este destinat judecătorilor, avocaților generali și referenților juridici. Aceste evoluții ar trebui să permită o monitorizare mai îndeaproape a situației în ceea ce privește posibilele prelungiri în administrarea cauzelor, dar prezenta examinare nu a permis Curții să evalueze impactul lor probabil. Între timp, o parte dintre judecătorii intervievați și-au introdus propriile sisteme ad hoc (deseori fișiere Excel) pentru a monitoriza stadiul cauzelor.

Trecerea de la statistici judiciare la termene adaptate și la indicatori de performanță

61

CJUE își măsoară performanța prin utilizarea de statistici judiciare, care privesc în special numărul de cauze introduse, cauzele finalizate în cursul anului și cauzele pendinte la sfârșitul anului, precum și durata medie a procedurilor finalizate în cursul anului. La nivel intern, instituția utilizează în scop informativ o defalcare mai detaliată a numărului de cauze, însoțită de informații mai analitice privind durata medie.

62

Deși cifrele referitoare la durata medie publicate de CJUE oferă o imagine de ansamblu a activității judiciare globale, ele combină cauze cu niveluri de complexitate care variază foarte mult. Nu se poate obține astfel decât o imagine parțială a performanței CJUE în ceea ce privește durata procedurilor.

Evoluții în ceea ce privește măsurarea performanței judiciare

63

CJUE își măsoară eficiența în principal prin analizarea modului în care evoluează numărul de cauze finalizate și prin compararea, mai ales la Curtea de Justiție, a duratei medii a cauzelor finalizate cu termenele indicative, aplicabile la nivel general, stabilite pentru diversele etape ale procedurilor. Procedând astfel, atunci când își măsoară performanța, CJUE se bazează, în mare parte, pe indicatori de realizare, fără să facă referire la resursele utilizate.

64

Această abordare de management permite o evaluare a performanței la nivel global. CJUE nu își monitorizează procedurile în funcție de standarde stabilite privind durata cauzelor care să fie adaptate în funcție de complexitatea și tipologia acestora. În lipsa unor informații cu privire la complexitatea cauzelor vizate, o creștere a numărului de cauze finalizate și/sau o scădere a duratei medii a acestora nu înseamnă în mod necesar o eficiență sporită.

65

Examinarea Curții a ținut cont de anumite evoluții la nivel mai larg în ceea ce privește măsurarea performanței judiciare. În acest sens, Curtea a considerat activitatea CEPEJ⁴³, comisie înființată de Consiliul Europei, ca fiind deosebit de relevantă.

66

Curtea a examinat ghidul de punere în aplicare al CEPEJ cu privire la termenele⁴⁴ pentru procedurile judiciare. Stabilirea acestor termene reprezintă o etapă fundamentală în direcția măsurării și a comparării performanței în prelucrarea cauzelor și în vederea definirii la nivel conceptual a stocului de cauze ca fiind numărul sau procentul de cauze pendinte care nu respectă termenele planificate.

67

Potrivit ghidului, termenele ar trebui să fie aplicate diferitor categorii de proceduri și ar trebui să țină cont de complexitatea cauzelor. De exemplu, performanța poate fi măsurată prin stabilirea de termene, de exemplu prevăzându-se că un procent de 90 sau 95 % din cauze trebuie finalizate în termen de 12 până la 36 de luni, în funcție de tipul și de complexitatea procedurilor.

68

Curtea a analizat de asemenea principalele orientări elaborate de CEPEJ în materie de gestionare a timpului⁴⁵ cu scopul de a identifica bune practici care ar putea fi aplicabile și în procedurile din cadrul CJUE. Curtea a constatat mai ales că „Lista de verificare a gestionării timpului” elaborată de CEPEJ ar putea fi un bun instrument pentru evaluarea măsurii în care CJUE dispune de informații adecvate și analizează aspectele relevante ale procedurilor judiciare. Lista de verificare conține șase indicatori de gestionare a timpului. Aspectele specifice din lista de verificare, referitoare la fiecare dintre acești indicatori, sunt prezentate în anexa III. Evaluarea de către Curte a măsurii în care informațiile disponibile și analizele subsecvente realizate de CJUE concordă cu orientările relevante ale CEPEJ referitoare la acești indicatori este prezentată în figura 9. Aceasta se bazează pe examinarea sistemelor CJUE de administrare a cauzelor, precum și pe analiza eșantionului de 60 de cauze finalizate (a se vedea punctele 36-60). Deși s-au înregistrat deja progrese substanțiale în majoritatea domeniilor acoperite de cei șase indicatori CEPEJ referitori la gestionarea timpului, în urma examinării s-a constatat că este în continuare posibilă ameliorarea modului de măsurare a performanței judiciare.

69

CEPEJ a subliniat necesitatea de a se stabili standarde referitoare la durata procedurilor și a arătat că, „dacă se observă sau se prevăd devieri de la standardele și țintele pentru intervalele judiciare, trebuie să fie luate măsuri prompte pentru remedierea cauzelor acestor devieri”⁴⁶. Analiza răspunsurilor la chestionarele privind cauzele incluse în eșantionul Curții a demonstrat că pot exista situații în care termenele indicative nu sunt respectate, de exemplu din cauza numărului și a complexității cauzelor aflate în lucru la un judecător, din motive legate de terminarea mandatelor judecătorilor sau atunci când anumiți referenți juridici nu sunt disponibili (a se vedea punctele 48 și 49).

Analiza complexității cauzelor: o posibilă abordare în sprijinul procesului de administrare a cauzelor

70

Potrivit răspunsurilor CJUE la chestionarul privind eșantionul de cauze, complexitatea este un factor important care afectează durata totală a procedurilor (a se vedea punctele 47 și 48). Curtea consideră că analiza complexității cauzelor ar putea fi dezvoltată mai mult, prin utilizarea datelor existente, cu scopul de a se obține o posibilă îmbunătățire a procesului de administrare a cauzelor în cadrul CJUE. În vederea examinării acestei posibilități, Curtea a efectuat o analiză pentru a determina dacă există o corelație⁴⁷ între anumiți factori⁴⁸ care semnalează complexitatea și durata totală a cauzelor finalizate în 2014 și în 2015.

71

Rezultatul analizei Curții, astfel cum este prezentat în anexa IV, indică o corelație pozitivă puternică⁴⁹ între acești factori de complexitate și durata cauzelor. Fiecare dintre factorii utilizați poate fi considerat relevant pentru durata totală a cauzelor. Acest rezultat demonstrează că o analiză mai aprofundată a datelor istorice referitoare la cauze ar putea fi utilizată cu scopul de a genera informații de gestiune mai detaliate decât cele generate în prezent, identificându-se astfel cauzele a căror durată a fost semnificativ mai lungă sau mai scurtă decât sugerau caracteristicile lor. Informațiile respective ar putea fi apoi utilizate pentru a se identifica, de exemplu, probleme recurente care au condus la o durată excesivă, precum și bune practici care au contribuit la finalizarea cauzelor într-un termen mai scurt. Această soluție ar putea reprezenta un sprijin pentru luarea de decizii pe tot parcursul ciclului de viață al cauzelor și ar putea contribui la ameliorarea eficienței procesului global de administrare a cauzelor.

72

Analiza prezentată constituie o primă încercare de a exploata datele existente. Este evident că ea ar putea fi dezvoltată și mai mult pe baza experienței CJUE, inclusiv prin luarea în considerare a mai multor factori și a adaptării ponderilor atribuite diverșilor factori.

Sprijinul pentru procesul de administrare a cauzelor

73

Serviciile de sprijin au rolul de a facilita derularea eficientă a etapelor esențiale din cadrul procesului de administrare a cauzelor. Curtea a efectuat o examinare a anumitor aspecte ale activității de traducere (a se vedea punctele 74-79), precum și o examinare a sistemelor informatice (a se vedea punctele 80-85).

Activitatea de traducere

74

Traducerea documentelor joacă un rol crucial în sprijinirea activității judiciare a CJUE, având în vedere obligația acesteia de a administra cauzele și de a difuza un număr semnificativ de hotărâri judecătorești în toate limbile oficiale ale UE. Disponibilitatea traducerilor în anumite momente esențiale⁵⁰ poate afecta în mod direct durata ciclului de viață al unei cauze. În ceea ce privește cauzele cuprinse în eșantionul Curții (a se vedea punctele 36-40 și 46-50), un astfel de impact este limitat în comparație cu durata totală a unei cauze.

75

În perioada 2014-2016, CJUE a înregistrat un număr total de 1,1 milioane de pagini traduse în fiecare an. Între 26 % și 36 % dintre traduceri au fost efectuate de juriști-lingviști externi, costul acestor traduceri situându-se între 9 și 12 milioane de euro.

Stabilirea termenelor

76

CJUE utilizează diferite metode de stabilire a termenelor pentru traducerea documentelor aferente cauzelor. Pentru majoritatea traducerilor, se stabilesc termene adaptate⁵¹. Ca alternativă, se utilizează termene fixe, fără să se ia în considerare caracteristicile cauzelor⁵². În acest caz, termenele nu reflectă capacitatea de traducere medie zilnică a unui jurist-lingvist. Combinarea termenelor adaptate cu termenele fixe permite o marjă de flexibilitate în administrarea volumului de lucru al DG TRAD.

Planificarea centrală și la nivelul unităților lingvistice

77

Termenele sunt convenite între serviciul solicitant⁵³ și serviciul central de planificare. Există instrumente de gestiune care permit planificarea activității pe bază săptămânală și monitorizarea respectării termenelor la traducerea documentelor. Cu toate acestea, timpul efectiv petrecut de juriști-lingviști pentru traducerea unor documente specifice nu este înregistrat. Astfel de informații, dacă ar fi disponibile, ar putea permite identificarea unor posibilități de obținere a unui plus de eficiență sau a unor bune practici.

Respectarea termenelor pentru traducerea documentelor

78

Curtea a observat că, în 2014 și în 2015, termenele de traducere au fost, în mare măsură, respectate. Traducerea ultimelor acte de procedură, în contextul procedurii scrise, reprezintă un moment-cheie deoarece declanșează termenul indicativ pentru elaborarea rapoartelor preliminare de către judecători. Curtea a constatat că, într-un număr semnificativ de cauze (29 % la Curtea de Justiție și 57 % la Tribunal), traducerile au fost puse la dispoziție, în medie, cu 5,5 zile și, respectiv, 9 zile înainte de termenul intern stabilit.

Compararea performanței cu cea a altor instituții ale UE

79

CJUE este reprezentată în Comitetul executiv pentru traducere, un comitet interinstituțional care are drept obiectiv promovarea bunelor practici. CJUE a înregistrat progrese în stabilirea de indicatori de performanță (cunoscuți sub denumirea de „KIAPI”), în vederea utilizării unei metodologii pentru măsurarea activității de traducere⁵⁴ care să poată permite realizarea de comparații cu alte instituții ale UE⁵⁵.

Sistemele informatice

80

Utilizarea unor sisteme informatice de sprijin ar trebui să permită, printre alte obiective, ameliorarea administrării justiției și facilitarea accesului utilizatorilor la actul de justiție, în vederea accelerării procedurilor, reducându-se astfel durata acestora⁵⁶.

Complexitate și lipsă de integrare

81

Există 95 de aplicații informatice distincte care acoperă activitățile judiciare și administrative din cadrul CJUE. Potrivit CJUE, acest număr ridicat de aplicații se datorează coexistenței Curții de Justiție și a Tribunalului, precum și complexității proceselor interdependente. În plus, CJUE a continuat să recurgă la o bază de date centrală, Litige, introdusă în 1995, dezvoltând în același timp aplicații individuale pentru a răspunde unor nevoi specifice. Prioritatea absolută a fost necesitatea de a se asigura continuitatea procesului de administrare a cauzelor.

Interfețe cu alte aplicații

82

Lipsa de integrare între Litige și celelalte aplicații utilizate pentru administrarea cauzelor necesită, în anumite situații, introducerea manuală a datelor și duplicarea acestora, ceea ce reprezintă o muncă ineficientă și creează riscul generării unor date eronate.

Ameliorări aduse arhitecturii informatice pentru administrarea cauzelor

83

Planul strategic multianual al Direcției tehnologia informației pentru perioada 2016-2020⁵⁷ recunoaște faptul că evoluția sistemului informatic poate aduce beneficii considerabile în materie de eficacitate, reducând termenele și nevoia de resurse.

84

CJUE a încercat în mai multe rânduri să amelioreze sistemele informatice destinate administrării cauzelor. Astfel, în 2000, Tribunalul a lansat un proiect ambițios privind un sistem informatic integrat pentru administrarea cauzelor, numit Pro-Curia. Destinat să înlocuiască Litige, acest sistem se caracteriza prin funcționalități simplificate și standardizate. Din cauza unor dificultăți întâmpinate la implementare, dezvoltarea acestui sistem a fost stopată.

85

Drept urmare, CJUE a păstrat sistemul Litige și a decis să implementeze alte două proiecte pe baza acestuia – programul Enterprise Content Management (ECM) și o modernizare a Litige –, cu scopul de a îmbunătăți sprijinul informatic pentru administrarea cauzelor. Implementarea acestor sisteme era în curs la data examinării.

Practicile în materie lingvistică

86

Practicile în materie lingvistică au un impact direct asupra activității judiciare a CJUE. Utilizarea francezei, ca limbă unică pentru deliberări și, de facto, ca singura limbă de lucru (cu excepția concluziilor avocaților generali⁵⁸), necesită traducerea tuturor actelor de procedură din limba oficială a UE în care sunt primite în limba franceză, cu excepția anexelor la memorii, care sunt traduse numai la cerere.

87

Curtea a observat că, între 2014 și 2016, o parte semnificativă a cauzelor introduse la CJUE, și mai ales la Tribunal, aveau engleza (28 %) sau germana (20 %) ca limbă de procedură, în timp ce franceza a fost limbă de procedură în 13 % din aceste cauze. Deși Curtea recunoaște complexitatea, impactul potențial și caracterul sensibil al chestiunii practicilor lingvistice, aceste cifre sugerează că s-ar putea lua în considerare extinderea limbilor de deliberare la CJUE, și în special la Tribunal, la alte limbi decât franceza. Una dintre consecințe ar fi aceea că notele interne, rapoartele preliminare, hotărârile și ordonanțele ar putea fi redactate direct în acele limbi. Mai mult, un anumit număr de acte de procedură introduse în aceste două limbi nu ar mai trebui traduse în franceză.

88

Orice modificare a practicilor lingvistice avută în vedere trebuie însă evaluată în raport cu avantajele care decurg din utilizarea în continuare a francezei ca limbă unică de deliberare. Potrivit CJUE, printre aceste avantaje se numără evitarea unor posibile divergențe între conceptele juridice utilizate în fiecare dintre limbile alese ca limbi de deliberare, precum și coerența în trimiterile la jurisprudența UE.

89

În februarie 2016, președintele Tribunalului a adresat grefierului Curții de Justiție o notă prin care solicita o evaluare de impact cu privire la modificarea limbii în care au loc deliberările. Evaluarea de impact trebuia să determine condițiile organizatorice și să conțină o analiză costuri-beneficii având ca obiect costurile bugetare și durata procedurilor. Această evaluare nu a fost încă finalizată din cauza incertitudinilor legate de rezultatul procesului Brexit.

Concluzii

90

În ultimii ani, CJUE a întreprins o serie de acțiuni importante, de natură organizatorică și procedurală, pentru a-și spori eficiența în ceea ce privește procesul de administrare a cauzelor și raportarea cu privire la acesta. În special, introducerea unor termene indicative pentru parcurgerea etapelor principale din ciclul de viață al unei cauze, precum și dezvoltarea progresivă a unor instrumente și rapoarte de monitorizare au permis să se pună un accent mai puternic pe respectarea termenelor. CJUE publică statistici și analize cu privire la rezultatele activităților sale judiciare. Aceste statistici arată că durata medie necesară pentru soluționarea cauzelor s-a redus sau a rămas aceeași în pofida unei creșteri a numărului de cauze introduse. Ar trebui de asemenea subliniat faptul că s-au făcut eforturi pentru reducerea stocului considerabil de cauze care se acumulase la Tribunal și că, până la sfârșitul anului 2016, se înregistraseră progrese semnificative în reducerea numărului total de zile de prelungire pentru o etapă esențială din procedura judiciară (a se vedea punctul 59). Acest rezultat a putut fi obținut grație unor eforturi și inițiative de ameliorare a gestionării, mai degrabă decât prin sporirea resurselor. Reforma Tribunalului, mai ales prin dublarea numărului de judecători și a cabinetelor lor, poate avea un impact doar pentru viitor (a se vedea punctele 8-10).

91

În prezent, abordarea CJUE în ceea ce privește stabilirea de termene indicative constă în a considera că termenele fixate trebuie respectate în medie. Se estimează că acele cauze care sunt mai lungi se vor compensa cu cele care necesită mai puțin timp. Cauzele sunt totuși monitorizate la nivel individual și se emit atenționări atunci când termenele indicative nu sunt respectate, pentru a se asigura că atenția este menținută asupra cauzelor care au depășit aceste termene (a se vedea punctele 51 și 52).

92

În urma examinării de către Curte a primei părți a procesului de administrare a cauzelor, cunoscută sub denumirea de „procedura scrisă”, a reieșit că posibilitățile de reducere a duratei acestei etape sunt limitate. Ea intră, în principal, în responsabilitatea grefelor, constând în înregistrarea cauzei și în elaborarea documentelor aferente acesteia. În ceea ce privește cauzele examinate de Curte, grefele au explicat de ce a fost prelungită procedura și au indicat, pentru majoritatea cauzelor, impactul acestei prelungiri asupra duratei. Motivele prezentate erau legate în principal de aplicarea normelor de procedură ale CJUE, care prevăd termene fixe pentru anumite situații, ca de exemplu pentru dreptul la replică al părților. CJUE a demonstrat însă o abordare proactivă în soluționarea anumitor probleme, adaptându-și Regulamentul de procedură (de exemplu în ceea ce privește tratamentul confidențial al cauzelor) și implementând aplicația E-Curia pentru a accelera procedura de introducere a acțiunilor (a se vedea punctele 36-40).

93

Etapele de după procedura scrisă, care țin mai ales de responsabilitatea judecătorilor din diversele complete de judecată, a avocaților generali și a referenților lor juridici, reprezintă, în general, cel mai lung element al procesului de administrare a cauzelor. Având în vedere limitările menționate la punctele 12-14, informațiile cu privire la principalele motive pentru care termenele indicative nu au fost întotdeauna respectate au fost obținute de Curte prin intermediul declarațiilor conducerii. Printre motivele evocate se numărau volumul de lucru al judecătorilor, disponibilitatea referenților juridici și complexitatea cauzelor. Această analiză a permis Curții să își formeze o imagine cu privire la factorii care pot afecta durata acestei etape. Cu toate acestea, informațiile referitoare la intervalul de timp specific imputabil factorilor identificați nu erau suficiente. De asemenea, au fost furnizate puține informații cu privire la disponibilitatea și la utilizarea resurselor umane în cauze specifice. Curtea nu a putut deci să concluzioneze dacă și în ce măsură ar fi existat posibilitatea unei reduceri a duratei cauzelor selectate (a se vedea punctele 33-35 și 46-50).

94

Examinarea Curții a acoperit rolul activității de traducere în procesul de administrare a cauzelor. Curtea remarcă faptul că serviciul de traduceri utilizează, la rândul său, un sistem de termene fixe combinate cu termene adaptate. Analiza cauzelor incluse în eșantionul Curții nu a relevat o prelungire semnificativă a duratei globale a cauzelor determinată de etapa de traduceri din cadrul procesului, un număr considerabil de sarcini de traducere fiind finalizate cu respectarea termenelor. Mai mult, implementarea indicatorilor-cheie de performanță, care ar trebui să permită realizarea de comparații la nivel interinstituțional, este în curs de derulare (a se vedea punctele 74-79).

95

Sistemele informatice existente în cadrul CJUE sunt complexe și sunt susținute de o bază de date centrală veche, căreia i s-au adăugat de-a lungul timpului un număr important de subsisteme. CJUE nu a dezvoltat încă un sistem informatic pe deplin integrat, care să susțină procesul de administrare a cauzelor. Curtea concluzionează că obiectivul pe termen mai lung de a dezvolta o abordare mai integrată ar trebui să aducă un plus de eficiență, să limiteze nevoia de duplicare, să reducă necesitatea de introducere manuală a informațiilor și să diminueze nevoia de a susține un număr ridicat de aplicații (a se vedea punctele 80-85).

96

Sistemul actual, în care franceza este limba de deliberare și, de facto, limba de lucru a instituției, prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje. În cadrul CJUE, s-a luat în considerare realizarea unei analize costuri-beneficii cu privire la posibilitatea extinderii limbii de deliberare la alte limbi decât franceza la Tribunal. Această analiză ar putea fi utilă pentru evaluarea situației și ar putea sta la baza unei eventuale decizii viitoare (a se vedea punctele 86-89).

97

În ansamblu, Curtea concluzionează că este posibilă ameliorarea în continuare a performanței prin trecerea la o administrare mai activă a cauzelor la nivel individual. Abordarea actuală a CJUE în ceea ce privește măsurarea performanței nu se bazează pe termene adaptate pentru fiecare cauză în parte, care să ia în considerare complexitatea, volumul de lucru, resursele necesare și disponibilitatea personalului. În prezent, termenele indicative stabilite pentru anumite tipuri de cauze servesc doar ca obiectiv global de management care trebuie respectat în medie (a se vedea punctul 91). Această abordare a condus, fără îndoială, la îmbunătățiri, însă durata medie necesară pentru finalizarea anumitor tipuri de cauze sau de proceduri nu poate fi echivalată cu noțiunea de durată rezonabilă necesară pentru administrarea unei cauze.

Glosar

Act de procedură: totalitatea documentelor trimise de părți și de grefă în cursul procedurii (memorii, anexe, corespondență etc.).

Acțiune în anulare: o cerere de anulare a unui act adoptat de o instituție, de un organ sau de o agenție a Uniunii.

Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor: permite Curții de Justiție să stabilească dacă un stat membru și-a îndeplinit sau nu obligațiile care îi revin în temeiul dreptului UE.

ARGOS: un sistem informatic care va fi introdus în scurt timp în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului și care are drept obiectiv furnizarea de informații mai detaliate cu privire la cauze, prin intermediul unui „tablou de bord” personalizat destinat judecătorilor, avocaților generali și cabinetelor acestora.

Avocat general: Curtea de Justiție este asistată de 11 avocați generali care au rolul de a prezenta, atunci când este necesar, o opinie juridică purtând denumirea de „concluzii”. Concluziile avocaților generali sunt redactate în limba aleasă de aceștia.

Business Object și Business Intelligence: aceste sisteme informatice sunt utilizate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în scop de raportare și pentru elaborarea de statistici judiciare.

Cameră: un complet constituit dintr-un număr variabil de judecători care, împreună, deliberează într-o anumită cauză.

Cellule des lecteurs d’arrêts: juriști subordonați președintelui Curții de Justiție și președintelui Tribunalului care au rolul de a verifica armonizarea formală, precum și coerența proiectelor de hotărâri și, în anumite cazuri, de ordonanțe.

Cerere de intervenție: intervenția este actul prin care o instituție ori o persoană fizică sau juridică intervine într-o cauză introdusă de o terță parte.

Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ): urmărește îmbunătățirea eficienței și a funcționării justiției în statele membre și punerea în aplicare a instrumentelor elaborate de Consiliul Europei.

Complet de judecată: compunerea camerei (numărul de judecători) în care se deliberează cu privire la fiecare cauză în parte.

Conexarea cauzelor: mai multe cauze de același tip care au același obiect pot fi oricând reunite, din motive de conexitate, pentru buna desfășurare a fazei scrise sau orale a procedurii sau în vederea pronunțării hotărârii prin care se finalizează judecata.

Conferință de cameră: fiecare cameră a Tribunalului se reunește în mod regulat, în principal pentru a discuta rapoartele preliminare trimise de judecătorul raportor.

Declarațiile conducerii: declarații scrise, emise de conducere, pentru a confirma anumite aspecte. Deși furnizează informații, acestea nu oferă prin ele însele probe de audit suficiente și adecvate cu privire la aspectele pe care le tratează.

Deliberare și pronunțarea hotărârii: judecătorii deliberează pe baza unui proiect de hotărâre elaborat de judecătorul raportor. Oricare judecător din complet poate să propună modificări. Se decide cu majoritate și nicio opinie divergentă nu este făcută publică. Hotărârile sunt semnate de toți judecătorii care au luat parte la deliberare, iar dispozitivul acestora se pronunță în ședință publică.

Direcția cercetare și documentare: Direcția cercetare și documentare pune la dispoziția Curții de Justiție și a Tribunalului informații cu privire la dreptul comparat și la jurisprudență.

E-Curia: este o aplicație informatică a CJUE destinată avocaților și agenților statelor membre, precum și instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE. Această aplicație permite schimbul electronic de acte de procedură cu grefele.

Grefă: fiecare dintre cele două instanțe care compun CJUE dispune de propria sa grefă. Grefa are rolul de a recepționa, de a comunica și de a conserva toate actele de procedură. Grefierul Curții de Justiție este, de asemenea, echivalentul secretarului general al instituției.

Hotărâre: hotărârile Curții de Justiție și ale Tribunalului au la bază un proiect de hotărâre elaborat de judecătorul raportor. Aceste hotărâri se pronunță în ședință publică.

Judecător din completul de judecată: unul dintre judecătorii care compun camera, altul decât judecătorul raportor.

Judecător raportor: este judecătorul căruia președintele îi atribuie o cauză. Principala sarcină a judecătorului raportor este de a prezenta un raport preliminar în reuniunea generală a Curții de Justiție sau în conferința de cameră la Tribunal, care să includă o analiză a elementelor de drept ale unei cauze și măsurile procedurale propuse. Judecătorul raportor elaborează, de asemenea, proiectul de hotărâre.

Jurist-lingvist: traducător în cadrul Direcției generale de traducere care trebuie să aibă o calificare juridică.

Litige: principala bază de date a CJUE. Ea conține informații cu privire la cauze.

Marea Cameră: Curtea de Justiție sau Tribunalul se pot întruni în Marea Cameră (cincisprezece judecători) ori de câte ori dificultatea juridică sau importanța cauzei ori anumite împrejurări speciale justifică acest lucru.

Memorii: documente în care părțile își prezintă argumentele în fața instanțelor (cerere introductivă/memoriu în apărare, și, dacă este cazul, memoriu în replică și în duplică). Aceste documente trebuie traduse în limba franceză.

Ordonanță: atunci când Curtea de Justiție sau Tribunalul consideră că dispun de informații suficiente pentru a se pronunța pe baza procedurii scrise sau atunci când o cauză este considerată ca fiind în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, când nu este necesară pronunțarea asupra fondului sau când părțile renunță la judecată, cauza poate să fie finalizată printr-o ordonanță.

Primul avocat general: primul avocat general are responsabilitatea globală de a monitoriza progresele înregistrate în elaborarea concluziilor de către avocații generali.

Procedura accelerată: această procedură permite Curții de Justiție să se pronunțe rapid în cauze deosebit de urgente, reducând durata acestor cauze și acordându-le o prioritate sporită. Această procedură se aplică și în cazul trimiterilor preliminare.

Procedura preliminară de urgență: permite Curții de Justiție să soluționeze, într-un interval de timp considerabil redus, cele mai urgente chestiuni referitoare la domeniile libertății, securității și justiției (de exemplu, privind cooperarea polițienească și cooperarea judiciară în materie civilă).

Procedura scrisă: această procedură este gestionată de grefe, se derulează după înregistrarea unei cauze și include redactarea și traducerea documentelor cauzei.

Pro-Curia: proiect privind un sistem informatic integrat de administrare a cauzelor la Tribunal, care a fost stopat ca urmare a dificultăților întâmpinate în implementarea sa.

Raport de ședință: acest document redactat de judecătorul raportor la Tribunal rezumă faptele invocate, argumentele fiecărei părți și, dacă este cazul, argumentele intervenienților. Raportul de ședință este comunicat părților și este disponibil publicului înainte de ședința de audiere a pledoariilor.

Raport preliminar: document intern confidențial redactat de judecătorul raportor în urma încheierii procedurii scrise, care conține, printre altele, o analiză a chestiunilor pertinente de fapt și de drept ridicate de cauza respectivă și, acolo unde este cazul, măsuri de organizare a procedurii sau măsuri de cercetare judecătorească. Raportul preliminar conține, de asemenea, o propunere privind compunerea completului de judecată căruia îi va fi atribuită cauza și stabilește dacă va fi sau nu organizată o ședință de audiere a pledoariilor și dacă trebuie redactate concluzii de către avocatul general.

Recurs: Curtea de Justiție poate fi sesizată cu recursuri, limitate la chestiuni de drept, împotriva hotărârilor și a ordonanțelor Tribunalului.

Référendaire (referent juridic): sub supravegherea judecătorilor și a avocaților generali ai CJUE, referenții juridici acordă asistență membrilor acesteia la redactarea rapoartelor de ședință, a rapoartelor preliminare, a hotărârilor, a ordonanțelor și/sau a concluziilor și a motivelor acestora și furnizează, de asemenea, sprijin în cadrul ședinței de audiere a pledoariilor.

Regulament de procedură: atât Curtea de Justiție, cât și Tribunalul dispun de un regulament de procedură care stabilește normele privind administrarea cauzelor în fiecare etapă a procedurii.

Reuniunea generală: reuniune săptămânală la care participă președintele Curții de Justiție, judecătorii, avocații generali și grefierul instituției și în cadrul căreia se decide cu privire la completul de judecată pentru fiecare cauză în parte, precum și cu privire la necesitatea sau nu a concluziilor din partea unui avocat general.

Secretul deliberărilor: deliberările CJUE au loc între judecători. Ele sunt și rămân secrete. Deliberările au întotdeauna loc în limba franceză, fără interpretare.

Sistem de rotație: la Tribunal, cauzele sunt atribuite de către președinte celor nouă camere prin rotație, pe baza a patru sisteme de rotație distincte.

Suivi des affaires: este un instrument informatic utilizat de CJUE care permite monitorizarea progreselor realizate în administrarea cauzelor aflate pe rol.

Suspendarea procedurii: procedura poate fi suspendată în cazul în care Curtea de Justiție și Tribunalul sunt sesizate cu cauze care au același obiect, ridică aceeași problemă sau pun în discuție validitatea aceluiași act. Procedura poate fi, de asemenea, suspendată în alte cazuri speciale prevăzute de Regulamentul de procedură.

Ședință de audiere a pledoariilor (procedura orală): procedura orală cuprinde audierea de către Curtea de Justiție sau de către Tribunal a agenților, a consilierilor și a avocaților, precum și, după caz, audierea martorilor și a experților.

Trimiteri preliminare: pentru a asigura aplicarea efectivă și uniformă a legislației Uniunii Europene și pentru a preveni interpretările divergente, instanțele naționale pot, și uneori trebuie, să se adreseze Curții de Justiție pentru ca aceasta să clarifice un punct privind interpretarea sau validitatea dreptului Uniunii.

Vacanțe judecătorești: CJUE funcționează în mod permanent, dar stabilește perioade de vacanțe judecătorești în cursul cărora, în principiu, nu vor avea loc ședințe de audiere a pledoariilor și deliberări. Curtea de Justiție, Tribunalul și serviciile acestora continuă însă să funcționeze normal în aceste perioade, în cursul cărora pot avea loc, în mod excepțional, ședințe de audiere a pledoariilor și deliberări.

Echipa care a realizat evaluarea

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Această evaluare a performanței a fost realizată de Camera de audit V – condusă de domnul Lazaros S. Lazarou, membru al Curții de Conturi Europene –, cameră care se concentrează asupra domeniilor finanțării și administrării Uniunii. Evaluarea a fost condusă de domnul Kevin Cardiff, membru al Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Gabriele Cipriani, consilier principal; Michael Bain, manager principal; Alberto Gasperoni, coordonator și manager principal; Christophe Lesauvage, manager principal (Serviciul juridic); João Nuno Coelho dos Santos, auditor principal; Diana Voinea, auditor; Birgit Schaefer, Ide Ni Riagain, Georgios-Marios Prantzos și Marine Mina, juriști.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
E-mail: eca-info@eca.europa.eu
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditorsECA

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	ISBN 978-92-872-8124-1	doi:10.2865/17591	QJ-AB-17-014-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-8109-8	doi:10.2865/599298	QJ-AB-17-014-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2017

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană

În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: http://europa.eu/contact

La telefon sau prin e-mail

Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: http://europa.eu/contact

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: http://europa.eu

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: http://op.europa.eu/eubookshop. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea http://europa.eu/contact).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/data) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.