Demonstrarea la scară comercială a captării și stocării dioxidului de carbon și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile în UE: în ultimul deceniu, progresele scontate nu au fost obținute

Sinteză

I

În 2007, UE a prezentat pachetul său pentru 2020 privind schimbările climatice și energia, care prevedea o mai mare utilizare și dezvoltare a surselor regenerabile de energie și a tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon. UE și statele sale membre au luat măsuri pentru a sprijini producția inovatoare de energie din surse regenerabile, precum și construirea și funcționarea de instalații industriale și de producție a energiei electrice cu captarea și stocarea dioxidului de carbon, cu scopul de a accelera demonstrarea primelor instalații comerciale în acest domeniu.

II

În 2009, UE a lansat Programul energetic european pentru redresare (PEER), cu un buget de 1,6 miliarde de euro, pentru a sprijini captarea și stocarea dioxidului de carbon și proiectele privind energia eoliană offshore (în larg). În același timp, UE a creat rezerva pentru instalațiile nou-intrate constituită din 300 de milioane de certificate de emisii (NER 300) și finanțată prin vânzarea celor 300 de milioane de certificate de emisii (2,1 miliarde de euro) în vederea susținerii CSC și a proiectelor de producție inovatoare de energie din surse regenerabile.

III

De asemenea, UE a finanțat activități demonstrative în domeniul energiei și a contribuit la instrumentele financiare gestionate de BEI prin programe de cercetare în aceeași perioadă. UE a încercat să alinieze mai bine prioritățile și finanțarea în materie de inovare în domeniul energiei prin intermediul Planului strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET) lansat în 2008 și actualizat în 2015, pentru a corespunde priorităților uniunii energetice.

IV

UE are șanse să își atingă țintele stabilite pentru anul 2020 privind energia din surse regenerabile. Cu toate acestea, Agenția Europeană de Mediu (AEM) raportează că UE trebuie să își intensifice considerabil eforturile pentru a-și atinge ambițiile sale globale pe care și le-a fixat pentru 2050 în ceea ce privește trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

V

Obiectivul principal al Curții a fost să evalueze dacă acțiunile UE de sprijinire a demonstrării la scară comercială a CSC și a tehnologiilor de producție inovatoare de energie din surse regenerabile între 2008 și 2017 prin intermediul PEER și al NER 300 au fost bine concepute, gestionate și coordonate și dacă NER 300 și PEER au înregistrat progresele scontate în ceea ce privește sprijinirea CSC și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile să avanseze spre implementare la scară comercială.

VI

Curtea a concluzionat că niciunul dintre programe nu a reușit să ducă la implementarea CSC în UE. PEER a contribuit la dezvoltarea sectorului energiei eoliene offshore, însă NER 300 nu a obținut progresul scontat în ceea ce privește sprijinirea demonstrării unei game mai largi de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile.

VII

Condițiile nefavorabile pentru investiții, inclusiv incertitudinea de la nivelul cadrelor de reglementare și al politicilor, au împiedicat progresul multor proiecte din domeniul producției inovatoare de energie din surse regenerabile și din cel al captării și stocării dioxidului de carbon (CSC). Un factor-cheie în eșecul implementării CSC a fost prețul scăzut pe piață al carbonului după 2011.

VIII

Curtea a constatat, de asemenea, că modul în care a fost conceput programul NER 300 a limitat capacitatea Comisiei și a statelor membre de a face față în mod eficace circumstanțelor în continuă schimbare. În special, modelul de finanțare ales era lipsit de justificare la momentul la care temeiul juridic pentru NER 300 a fost introdus în Directiva privind schema de comercializare a certificatelor de emisii și nu reducea în mod eficace riscul pe care îl prezentau proiectele demonstrative. Procesele de selecție a proiectelor și de luare a deciziilor erau complexe, iar alte caracteristici ale concepției au redus flexibilitatea programului.

IX

În sfârșit, Curtea a constatat că mecanismele de coordonare și de asigurare a răspunderii de gestiune necesită îmbunătățiri. În pofida progresului mai lent decât cel preconizat, Planul SET oferă o bază pentru o mai bună aliniere a priorităților și a resurselor publice și private. Serviciile relevante din cadrul Comisiei trebuie să își îmbunătățească coordonarea pentru a spori coerența sprijinului acordat de UE proiectelor demonstrative vizând emisii scăzute de dioxid de carbon. De asemenea, mecanismele privind răspunderea entităților care gestionează NER 300 nu sunt suficient de clare.

X

UE se pregătește să lanseze Fondul pentru inovare care va înlocui NER 300 și intenționează să accelereze tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Având în vedere acest lucru, Curtea adresează Comisiei următoarele recomandări:

• să sporească potențialul unui sprijin eficace din partea UE pentru astfel de proiecte;
• să îmbunătățească procedurile de selecție a proiectelor și de luare a deciziilor care se vor aplica în cazul Fondului pentru inovare, comparativ cu NER 300, și să asigure flexibilitatea acestuia pentru a face față evoluțiilor externe;
• să își consolideze coordonarea internă, în vederea unei direcționări mai coerente a sprijinului din partea UE;
• să asigure răspunderea de gestiune pentru Fondul pentru inovare și pentru fondurile aferente NER 300.

Introducere

Sprijinul acordat de UE pentru proiectele demonstrative în sectorul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon

01

În 2007 și 2008, UE a elaborat pachetul său pentru 2020 privind schimbările climatice și energia. Acest pachet a inclus un set de acte legislative cu caracter obligatoriu adoptate în 2009 cu scopul de a garanta că UE își îndeplinește țintele stabilite pentru 2020 în ceea ce privește schimbările climatice și energia. Pachetul prevedea trei obiective: o reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu 1990), 20 % din producția de energie în UE să provină din surse regenerabile de energie și o creștere cu 20 % a eficienței energetice.

02

În acest context, concluziile Președinției Consiliului European au solicitat³ Comisiei, în iunie 2008, să propună un mecanism care să asigure construirea și funcționarea până în 2015 a unui număr de până la 12 instalații demonstrative (a se vedea caseta 1) de producere a energiei în scopuri comerciale, cu captare și stocare a dioxidului de carbon (figura 1 prezintă o descriere a procesului CSC).

03

UE a lansat două programe majore după 2008, cu scopul de a sprijini demonstrarea la scară comercială (a se vedea figura 2) a CSC, precum și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile.

Programul energetic european pentru redresare (PEER)

04

Primul program major al UE de susținere a demonstrării la scară comercială a CSC și a energiei eoliene offshore a fost Programul energetic european pentru redresare (PEER), lansat în 2009⁴. PEER a făcut parte dintr-un pachet mai amplu de redresare economică⁵. PEER în sine a avut un buget total de patru miliarde de euro pentru acordarea de granturi pentru proiecte. Această sumă a inclus un miliard de euro pentru programul demonstrativ privind CSC și 565 de milioane de euro pentru energia eoliană offshore. Granturile PEER contribuiau, de regulă, la cheltuielile de capital destinate planificării, dezvoltării și construcției.

NER 300

05

În 2009, UE a creat o rezervă de 300 de milioane de certificate de emisii pentru instalațiile nou-intrate (NER 300) în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), în vederea sprijinirii proiectelor demonstrative comerciale privind CSC și producția inovatoare de energie din surse regenerabile⁶. Figura 3 enumeră tehnologiile pe care UE intenționează să le sprijine în domeniul energiei din surse regenerabile.

06

Proiectele demonstrative sprijinite prin NER 300 urmau să capteze și să stocheze CO₂ sau să producă energie regenerabilă curată, contribuind astfel la atingerea țintelor stabilite pentru 2020 în ceea ce privește reducerea emisiilor, cu condiția ca ele să devină operaționale până la această dată. Obiectivul lor principal este însă acela de a demonstra potențialul comercial al tehnologiilor alese și să aducă o contribuție mai mare și pe termen lung la obținerea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și după 2020, dacă acestea se vor aplica și în alte locuri din Europa și din lume⁷. S-a preconizat că sprijinirea „primilor veniți pe piață” va contribui la ambiția UE de a fi lider mondial în dezvoltarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile⁸.

07

Directiva privind EU ETS a rezervat 300 de milioane de certificate pentru instalațiile nou-intrate din rezerva comunitară a EU ETS. BEI a vândut aceste certificate și a generat 2,1 miliarde de euro pentru finanțarea programului. Comisia este responsabilă de coordonarea la nivel global a programului. Statele membre desemnează puncte de contact naționale (PCN) și au o serie de responsabilități⁹. Comisia a acordat finanțare pentru 39¹⁰ de proiecte în 2012 și în 2014 în cadrul celor două cereri de propuneri prevăzute de legislație. BEI gestionează fondurile alocate, dar nevărsate încă¹¹.

08

Atât costurile de investiție suplimentare, cât și costurile operaționale suplimentare (pentru cinci ani, în cazul energiei din surse regenerabile, și pentru zece ani, în cazul proiectelor de captare și stocare a dioxidului de carbon) privind livrarea și exploatarea proiectelor inovatoare erau eligibile pentru finanțare în cadrul NER 300 în proporție de până la 50 % din costurile estimate. Granturile atribuite sunt vărsate de NER 300 în tranșe anuale după ce proiectul a devenit operațional, adică atunci când captează și stochează CO₂ sau când produce energie din surse regenerabile și înregistrează cheltuieli de exploatare, cu excepția cazurilor în care statul membru solicită o finanțare în avans, pentru care furnizează o garanție pentru o parte sau pentru totalitatea grantului acordat. Figura 4 descrie provocările și diferitele etape ale finanțării unui proiect demonstrativ în domeniul energiei.

Alte inițiative ale UE în vederea sprijinirii proiectelor demonstrative în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon

09

În aceeași perioadă, componentele legate de energie din cadrul Programelor-cadru de cercetare ale UE, și anume PC7 (2007-2013) și Orizont 2020 (2014-2020), au sprijinit proiecte demonstrative dintr-o gamă largă de tehnologii în domeniul energiei. De asemenea, aceste programe au contribuit și contribuie cu fonduri din bugetul UE la instrumente financiare gestionate de BEI, cum ar fi Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR, 2007-2013) și InnovFin (2014-2020), care au inclus și includ obiective în materie de activități demonstrative în domeniul energiei.

10

În paralel cu utilizarea acestor mecanisme de finanțare, UE a încercat să intensifice alinierea priorităților și a finanțării în materie de inovare în domeniul energiei prin intermediul Planului strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET), avizat de către Consiliu în 2008¹². În 2015, planul a fost actualizat (Planul SET integrat) în vederea alinierii acestuia la prioritățile de cercetare și inovare ale uniunii energetice. Toate mecanismele de finanțare descrise anterior susțin prioritățile Planului SET.

Nevoia continuă de inovare în domeniul energiei curate

11

În 2015, UE a semnat Acordul de la Paris. Acordul vizează consolidarea răspunsului global la amenințarea reprezentată de schimbările climatice și limitarea creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 grade Celsius comparativ cu nivelurile preindustriale, în decursul acestui secol. UE s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030, în completarea ambiției sale de a se ajunge la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050¹³. Aceasta înseamnă că toate sectoarele economiei trebuie să își reducă drastic emisiile. De exemplu, foaia de parcurs a Comisiei din 2011 prevedea că sectorul aprovizionării cu energie electrică ar trebui să își reducă emisiile la zero până în 2050. Figura 5 prezintă reducerea preconizată a tuturor emisiilor de gaze cu efect de seră din UE.

12

În prezent, UE este pe calea cea bună spre îndeplinirea obiectivului său pentru 2020 de a genera 20 % din consumul de energie din surse regenerabile, iar costurile, în special ale energiei eoliene și solare onshore (în zonă de țărm) (energia fotovoltaică), au scăzut considerabil. Cu toate acestea, perspectivele pe termen mai lung rămân o provocare. Potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM)¹⁴, UE trebuie să își intensifice considerabil eforturile după 2020 pentru a-și atinge ambițiile globale pe care și le-a fixat pentru 2050 în ceea ce privește trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon (a se vedea figura 6).

13

În comunicarea sa din 2016¹⁵ privind accelerarea inovării în domeniul energiei, Comisia a pus accentul pe provocările care apar în cadrul sprijinirii proiectelor demonstrative privind energia cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a subliniat ambiția UE de a fi lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile.

14

În 2018, Directiva modificată privind EU ETS¹⁶ a oferit temeiul juridic pentru un nou Fond pentru inovare, care va absorbi fondurile necheltuite din cadrul NER 300 și va oferi finanțare tehnologiilor industriale și de producție inovatoare de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2030. Tehnologiile care primesc sprijin din partea Fondului pentru inovare ar trebui să reprezinte soluții revoluționare sau să fie suficient de mature pentru a fi pregătite pentru demonstrarea la scară precomercială.

Sfera și abordarea auditului

15

Acest audit al performanței desfășurat de Curte a evaluat dacă:

Sprijinul UE pentru demonstrarea la scară comercială a CSC și tehnologiilor de producție inovatoare de energie din surse regenerabile prin intermediul PEER și al NER 300 a fost bine conceput, gestionat și coordonat pentru a permite contribuția lor efectivă la obiectivele pe termen lung în domeniul climei și al energiei.

16

În special, Curtea a analizat dacă:

• NER 300 și PEER au înregistrat progresele scontate în ceea ce privește sprijinirea evoluției CSC și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile în direcția implementării la scară comercială;
• modul în care a fost conceput și gestionat programul NER 300 a favorizat un proces decizional eficace;
• există mecanisme de coordonare solide în cadrul Comisiei și între aceasta și autoritățile naționale, care să sprijine procesul de inovare în domeniul energiei curate.

17

Auditul Curții a acoperit perioada dintre începutul activităților din cadrul NER 300, al PEER și al Planului SET în 2008 și finalul anului 2017¹⁷. Auditul nu a urmărit să verifice eligibilitatea, legalitatea sau regularitatea cheltuielilor. De asemenea, nu a examinat în mod direct politicile, fondurile sau instrumentele de sprijinire a implementării unor tehnologii mature în domeniul energiei din surse regenerabile¹⁸. Auditul nu a evaluat activitățile BEI de monetizare și de gestionare a activelor pentru fondurile din cadrul NER 300.

18

Curtea a efectuat auditul în 2017, la Comisia Europeană (Direcția Generală Politici Climatice, Direcția Generală Energie și Direcția Generală Cercetare și Inovare). De asemenea, Curtea a vizitat BEI și Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei în scop informativ. Activitatea Curții a inclus interviuri și examinări de documente, printre care 26 de rapoarte de evaluare întocmite de BEI cu privire la proiecte și 36 de rapoarte anuale întocmite pentru proiecte NER 300 din cinci¹⁹ state membre, dosare de proiect pentru toate cele nouă proiecte privind energia eoliană offshore și pentru șase proiecte privind CSC din cadrul PEER. Curtea a vizitat aceste state membre pentru a desfășura interviuri cu reprezentanți ai punctelor de contact naționale (PCN) pentru NER 300 și cu reprezentanții naționali din cadrul Grupului de coordonare pentru Planul SET. Curtea a examinat și vizitat cinci proiecte CSC pentru a evalua ce anume au realizat acestea cu ajutorul finanțării disponibile. În plus, Curtea a realizat un sondaj la nivelul Platformelor europene pentru tehnologie și inovare (Energy Technology and Innovation Platform – ETIP) în domeniul energiei²⁰, al Asociației Europene pentru Energie Electrică Termosolară (European Solar Thermal Electricity Association) și al Comunității de cunoaștere și inovare-InnoEnergy (CCI–InnoEnergy)²¹. Platformele europene pentru tehnologie și inovare în domeniul energiei fac parte din arhitectura Planului SET și includ părți interesate din statele membre, din mediul academic și din sector.

Observații

Atât PEER, cât și NER 300 au stabilit ținte ambițioase pentru realizarea captării și stocării dioxidului de carbon și pentru producția inovatoare de energie din surse regenerabile

19

Curtea a examinat dacă PEER și NER 300 au înregistrat progrese efective în vederea îndeplinirii obiectivelor lor de sprijinire a demonstrării comerciale a CSC și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile. De asemenea, Curtea a evaluat dacă Comisia s-a asigurat că proiectele care beneficiază de fonduri din partea UE cheltuiesc acești bani în mod corespunzător și dacă ele contribuie la realizarea obiectivelor programului.

PEER nu și-a îndeplinit obiectivele ambițioase de captare și stocare a carbonului …

20

În iunie 2008, în concluziile Președinției Consiliului European se solicita Comisiei să propună un mecanism prin care să se asigure construirea și exploatarea în UE, până în 2015, a 12 instalații demonstrative la scară comercială de captare și stocare a dioxidului de carbon. Se urmărea ca proiectele demonstrative din domeniul CSC să realizeze reduceri semnificative ale emisiilor produse de generarea de energie electrică, oferind în același timp baza tehnologică și comercială pentru replicarea tehnologiei și în alte contexte. PEER urma să contribuie la acest obiectiv²².

21

Comisia a acordat un miliard de euro pentru șase proiecte. La sfârșitul anului 2017, Comisia plătise 424 de milioane de euro (a se vedea tabelul 1). Patru dintre aceste șase proiecte cofinanțate s-au încheiat odată cu expirarea acordului de grant și un proiect a fost închis fără a fi finalizat. Singurul proiect finalizat în domeniul CSC nu a fost unul demonstrativ la scară comercială, ci a constat în instalații-pilot mai mici pentru captare, transport și stocare.

Tabelul 1

Situația de ansamblu a programului PEER în domeniul CSC la sfârșitul anului 2017

Amplasarea proiectului	Stadiul acțiunii PEER în octombrie 2017	Categoria	Contribuția preconizată la realizarea obiectivului privind tranziția către emisii scăzute de dioxid de carbon*	Costul total eligibil al acțiunii PEER (conform acordului de grant), în milioane de euro	Grantul din partea Comisiei, în milioane de euro	Procentul de cofinanțare a acțiunii (acordul de grant)	Valoarea netă vărsată din grantul Comisiei (după recuperări – octombrie 2017)
DE	Anulată	CSC	10	305	180	59%	15
PL	Anulată	CSC	9	610	180	29%	21
IT	Anulată	CSC	5	143	100	70%	35
NL	Anulată	CSC	6	371	180	48%	67
UK	Închisă, fără a fi finalizată	CSC	17	274	180	66%	120
ES	Instalații-pilot – utilizare limitată – lipsa demonstrării CSC la scară completă	CSC	5	263	180	69%	166
				Totalul finanțării UE acordate:	1 000	Totalul finanțării UE plătite:	424

* Cantitatea anticipată de CO₂ captat și stocat în primii cinci ani conform cererii de finanțare (în milioane de tone).

N.B.: pot interveni corecții suplimentare pentru proiectele din Regatul Unit și pentru cele din Țările de Jos, acestea făcând în prezent obiectul procedurilor de lichidare.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor furnizate de Comisie²³.

22

Prin urmare, subprogramul privind CSC din cadrul PEER nu a contribuit la construirea și punerea în funcțiune a niciunui proiect demonstrativ de CSC. Caseta 2 oferă exemple privind modul în care proiectele au cheltuit banii UE. Deși este normal ca unele programe de inovare să eșueze uneori, rezultatele obținute cu ajutorul investiției UE în proiecte incomplete sunt mult sub nivelul prevăzut inițial. De asemenea, aceste proiecte nu și-au atins țintele în ceea ce privește reducerile de emisii²⁴ preconizate pentru statele membre în cauză.

… dar a avut o contribuție pozitivă la sectorul energiei eoliene offshore, aflat într-o evoluție rapidă

23

Subprogramul privind energia eoliană offshore din cadrul PEER a avut ca scop finanțarea proiectelor de energie eoliană offshore cu caracteristici inovatoare, între 2009 și 2015. Acesta a implicat, de exemplu, proiecte care au implementat turbine și structuri de fundație inovatoare care urmau să permită construirea primelor parcuri eoliene la scară mare (400 MWh) în puncte îndepărtate aflate pe mare (> 100 km) și la mari adâncimi (> 40 m) pentru producția de energie electrică curată. Programul a urmărit, de asemenea, să consolideze conexiunile de rețea dintre parcurile eoliene offshore și diferitele state membre, în special în Marea Nordului și în Marea Baltică. Aceasta presupunea utilizarea, la scară comercială, a unor tehnologii inovatoare de conectare la rețea.

24

Până la sfârșitul anului 2017, Comisia plătise 255 de milioane de euro din cei 565 de milioane de euro pe care îi alocase unui număr de nouă proiecte privind energia eoliană offshore. Patru dintre aceste proiecte au fost finalizate complet. În cazul a două proiecte, acordurile de grant au fost reziliate la scurt timp după ce Comisia plătise 7,4 milioane de euro. Trei proiecte se află încă în curs de desfășurare în 2018. Tabelul 2 sintetizează aceste rezultate.

Tabelul 2

Situația de ansamblu a componentei privind energia eoliană offshore din cadrul programului PEER, la sfârșitul anului 2017

Amplasarea proiectului	Stadiul acțiunii PEER în octombrie 2017	Categoria	Contribuția preconizată la realizarea obiectivului privind tranziția către emisii scăzute de dioxid de carbon*	Costul total eligibil al acțiunii PEER (conform acordului de grant), în milioane de euro	Grantul din partea Comisiei, în milioane de euro	Procentul de cofinanțare a acțiunii (acordul de grant)	Valoarea netă vărsată din grantul Comisiei (după recuperări – octombrie 2017)
UK	Anulată	REȚEA PENTRU ENERGIE EOLIANĂ OFFSHORE	nu se aplică (rețea)	149	74	50%	3
DE	Anulată	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	Nu există date disponibile	205	59	29%	4
DK/NL	În curs (întârziată)	REȚEA PENTRU ENERGIE EOLIANĂ OFFSHORE	nu se aplică (rețea)	173	87	50%	5
DE/DK	În curs (întârziată)	REȚEA PENTRU ENERGIE EOLIANĂ OFFSHORE	nu se aplică (rețea)	507	150	30%	58
UK	În curs (întârziată)	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	> 80 MWh	190	40	21%	28
DE	Finalizată	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	> 400 MWh	118	53	45%	53
DE	Finalizată	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	> 295 MWh	488	50	10%	50
DE	Finalizată	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	> 400 MWh	220	43	19%	43
BE	Finalizată	TURBINE ȘI STRUCTURI PENTRU ENERGIA EOLIANĂ OFFSHORE	> 270 MWh	24	10	42%	10
			> 1 445 MWh	Totalul finanțării UE acordate:	565	Totalul finanțării UE plătite:	255

* Capacitatea de producție anuală anticipată de energie electrică nepoluantă.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza datelor furnizate de Comisie²⁶.

25

Patru proiecte au realizat implementarea cu succes a unei capacități importante de producție de energie electrică curată, în timp ce cele trei proiecte care prezintă întârzieri sunt încă în măsură să contribuie la același obiectiv sau la o mai bună integrare a rețelei energetice a UE. Finanțarea acordată de UE începând cu anul 2009 pentru proiecte privind energia eoliană offshore a reprezentat un semnal pozitiv pentru un sector care cunoaște acum o dezvoltare rapidă²⁷.

26

Datorită dezvoltării rapide a sectorului (ceea ce a condus la anumite blocaje în fluxul de aprovizionare), cele trei proiecte care prezintă întârzieri au necesitat, în mod special, ajustări frecvente. Comisia a dat dovadă de o flexibilitate semnificativă în acceptarea amendamentelor la acordurile de grant.

Aceste subprograme ale PEER nu au reușit să ducă la îndeplinire obiectivul de a stimula rapid creșterea economică

27

Pe fondul crizei economice, un obiectiv major al programului PEER a fost stimularea creșterii economice prin accelerarea investițiilor și prin crearea de locuri de muncă. Acest lucru necesita cheltuirea unei mari părți din fondurile disponibile până la sfârșitul anului 2010²⁸. Deși cheltuirea banilor nu este un obiectiv în sine, subprogramele privind CSC și energia eoliană offshore din cadrul PEER nu au dus la îndeplinirea acestui obiectiv de redresare. Ratele de execuție a plăților au rămas la aproximativ 10 % la finalul anului 2010 și se situau în continuare sub 50 % pentru ambele subprograme la finalul anului 2017.

NER 300 nu a produs niciun proiect de succes privind captarea și stocarea carbonului …

28

NER 300 a urmărit să acorde finanțare pentru opt proiecte care să demonstreze viabilitatea comercială a CSC. Această finanțare putea fi acordată proiectelor deja finanțate în cadrul PEER sau altor proiecte care demonstrează CSC. În urma primei cereri de propuneri din cadrul NER 300 în 2011, zece proiecte demonstrative CSC s-au dovedit a fi eligibile, depășind cu succes etapa evaluării obligației de diligență realizate de BEI (a se vedea punctele 66–75). Comisia a realizat un clasament de opt proiecte care urmau să fie avute în vedere pentru finanțare prin granturi și a păstrat două proiecte pe o listă de rezervă²⁹.

29

Pe baza acestui clasament, Comisia a solicitat statelor membre să își confirme sprijinul pentru aceste proiecte. Trei state membre au confirmat cinci dintre aceste zece proiecte. Comisia a constatat însă că aceste confirmări nu erau conforme cu cerințele legale ale NER 300 (în caseta 3 sunt date exemple în acest sens), astfel că, în cadrul primei cereri de propuneri, nu a atribuit niciun grant pentru proiecte privind captarea și stocarea dioxidului de carbon.

30

În cadrul celei de a doua cereri de propuneri care a avut loc în 2014, numai Regatul Unit a prezentat un proiect CSC. Comisia a atribuit acestui proiect un grant în valoare de 300 de milioane de euro, proiect care era, de asemenea, inclus în schema națională de sprijin pentru CSC a Regatului Unit. Acest proiect avea ca obiectiv planificat captarea și stocarea a aproape 18 milioane de tone de CO₂ pe o perioadă demonstrativă de zece ani. Cu toate acestea, în noiembrie 2015, Regatul Unit și-a anulat schema de sprijin în urma unei analize a cheltuielilor. Acest lucru a creat un deficit semnificativ de finanțare și consorțiul a fost dizolvat. La momentul auditului, retragerea proiectului din cadrul NER 300 era în curs de pregătire, ceea ce însemna că grantul acordat, în valoare de 300 de milioane de euro, dar care încă nu fusese plătit, nu mai avea să fie cheltuit pentru obiectivul privind CSC din cadrul NER 300³⁰.

… nu este pe drumul cel bun în ceea ce privește atingerea impactului urmărit privind producția inovatoare de energie din surse regenerabile

31

Pe lângă CSC, NER 300 viza³¹ să sprijine cel puțin un proiect din fiecare subcategorie de proiecte privind energia din surse regenerabile pentru a demonstra viabilitatea unei game de producții inovatoare de energie din surse regenerabile care nu sunt încă disponibile la scară comercială³².

32

Comisia a alocat fonduri în valoare de 2,1 miliarde de euro din fondurile aferente NER 300 pentru 38 de proiecte de producție inovatoare de energie din surse regenerabile în 2012 și în 2014³³. Pe baza cifrelor estimate ale producției, stabilite înainte de deciziile de atribuire, se preconiza că proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile urmau să genereze aproape 85 TWh de energie curată în primii cinci ani de exploatare. Figura 7 oferă o perspectivă de ansamblu asupra stadiului acestor proiecte din cadrul NER 300 în februarie 2018. Datele aferente sunt conținute în anexa II.

33

În conformitate cu legislația inițială privind NER 300, termenul până la care proiectele ar trebui să ajungă în etapa deciziei finale de investiție este de doi ani (adică în 2014 și în 2016) și ar trebui să devină operaționale în termen de cel mult patru ani (adică în 2016 și în 2018) de la data deciziilor de atribuire.

34

În februarie 2015, Comisia a modificat decizia privind NER 300, prelungind cu doi ani termenele-limită pentru decizia finală de investiție și pentru intrarea în funcțiune³⁴. Decizia de modificare menționa criza economică ca fiind principalul motiv pentru care un număr semnificativ de proiecte pentru care au fost acordate fonduri în cadrul NER 300 nu au reușit să ajungă în etapa deciziei finale de investiție în termenele inițiale. În pofida acestor prelungiri ale termenelor, șapte proiecte (pentru care valoarea totală a granturilor acordate era de peste jumătate de miliard de euro) se retrăseseră din NER 300 până la începutul anului 2018. Există probabilitatea ca un alt proiect (reprezentând 31 de milioane de euro) să se retragă în 2018. 14 proiecte care au primit granturi în 2014 ar trebui să fie încă în măsură să ajungă în etapa deciziei finale de investiție în 2018.

35

Un proiect ar trebui să atingă 75 % din cantitatea estimată de energie produsă în decurs de cinci ani de exploatare pentru a beneficia de grant în proporție de 100 %. La sfârșitul anului 2017, trei proiecte operaționale din domeniul energiei din surse regenerabile beneficiaseră de plăți anuale pe baza producției lor de energie. Două proiecte de bioenergie care au devenit operaționale conform planificării generau o producție mult mai mică decât se anticipase. Prin urmare, acestea nu aveau să atingă pragul necesar de producție de 75 % pentru a-și revendica granturile în integralitate. Proiectul de energie eoliană care beneficia de plăți din 2014 era în grafic.

36

Din cauza retragerilor de proiecte, a întârzierilor și a producțiilor mai reduse decât cele preconizate care au fost generate de proiecte, NER 300 nu se află pe drumul cel bun în ceea ce privește obținerea impactului scontat pentru o gamă largă de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și în ceea ce privește facilitarea primei lor demonstrări la scară comercială.

Proiectele din cadrul PEER și al NER 300 au fost afectate de condiții nefavorabile pentru investiții

37

Proiectele demonstrative în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon prezintă un risc tehnologic și financiar ridicat și, astfel, se confruntă cu multe provocări în drumul lor către implementarea pe piață. Accesul lor la finanțare este afectat de probleme economice și de reglementare mai ample. În această secțiune, Curtea analizează modul în care acești factori au afectat performanța PEER și a NER 300.

38

Curtea a realizat un sondaj în rândul membrilor Platformelor europene pentru tehnologie și inovare în domeniul energiei (Energy Technology Innovation Platforms), care fac parte din arhitectura Planului SET, și în rândul altor două organizații (a se vedea punctul 18) pentru a determina principalele obstacole care împiedică proiectele demonstrative la scară comercială din UE să obțină surse de finanțare. Rezultatele prezentate în figura 8 indică un consens între părțile interesate consultate cu privire la relevanța mai multor obstacole majore.

39

La momentul la care programe precum PEER și NER 300 au fost concepute în 2008, prețurile petrolului, cărbunelui, gazului și prețurile angro la energia electrică se situau la cote istorice foarte ridicate. Acestea au scăzut drastic odată cu intrarea în anul 2009, chiar înainte de lansarea programelor. Deși prețurile la petrol și-au revenit până la o altă scădere în 2014, acești factori au o importanță mare pentru investițiile în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Scăderea și volatilitatea prețurilor la combustibilii fosili au făcut ca investițiile în noile tehnologii din domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon să fie mai puțin atractive în comparație cu sursele de energie pe bază de combustibili fosili.

40

Următoarele puncte descriu modul în care alte obstacole majore afectează condițiile de finanțare ale proiectelor din cadrul NER 300 și al PEER (anexa III corelează aceste obstacole cu cifrele privind performanța acestor programe).

Climatul investițional pentru proiectele demonstrative era afectat de incertitudinea de la nivelul cadrelor de reglementare și al politicilor

41

Având în vedere provocarea finanțării unor proiecte demonstrative cu grad ridicat de risc, Directiva privind ETS și Decizia privind NER 300 au sporit așteptările pentru proiectele potențiale în sensul că statele membre ar urma să contribuie cu finanțare publică națională pentru proiectele selecționate în cadrul NER 300. Comisia a solicitat statelor membre să confirme acest lucru pentru proiectele selecționate înainte de a le atribui acestora granturi din fondurile aferente NER 300.

42

Sprijinul acordat de statele membre ar putea consta în granturi de capital pentru dezvoltarea și construirea infrastructurii. De asemenea, acesta ar putea include beneficii suplimentare, cum ar fi tarife fixe (a se vedea caseta 4) sau prime pentru a sprijini exploatarea instalațiilor nou construite. Normele privind NER 300 prevedeau, de asemenea, ca statele membre să aibă posibilitatea de a emite o garanție pentru ca BEI să elibereze o parte din fondurile atribuite proiectelor, înainte ca acestea din urmă să devină operaționale. La momentul auditului său, Curtea a constatat că doar patru proiecte din patru state membre beneficiaseră efectiv de o astfel de garanție și primiseră plăți în avans din partea BEI.

43

În 2012, înainte de prima decizie de atribuire a finanțării, BEI a informat Comisia că viabilitatea planurilor de finanțare prezentate depindea în mare măsură de sprijinul pe care statele membre l-ar putea acorda sub formă de tarife fixe, granturi sau alte mecanisme. În unele cazuri, proiectele au presupus că granturile și subvențiile suplimentare acordate de statele membre ar urma să completeze pe deplin grantul acordat din partea NER 300, ceea ce ar permite finanțarea costurilor relevante. BEI a observat că, în majoritatea cazurilor, statele membre nu definiseră sau nu conveniseră încă în mod clar asupra acestor mecanisme de sprijin, la închiderea procesului de evaluare a proiectelor.

44

Începând cu 2014³⁶, Comisia a solicitat statelor membre să utilizeze proceduri de ofertare concurențiale pentru a stabili nivelurile de sprijin plătite promotorilor de energie din surse regenerabile. Anterior, statele membre foloseau adesea tarifele fixe convenite cu furnizorii de energie pentru perioade lungi (de exemplu, 25 de ani). Începând din 2017, procedurile de ofertare concurențiale ar trebui să constituie singurul model de acordare a subvențiilor cu titlu de sprijin pentru exploatare. Noua abordare în acordarea de sprijin pentru producția de energie din surse regenerabile nu ar fi împiedicat statele membre să continue să sprijine proiecte demonstrative inovatoare în acest sector. Orientările Comisiei prevedeau posibilitatea de a solicita o derogare de la procedura de ofertare pentru tehnologiile noi care presupun costuri mai mari per unitate de energie produsă. În timp ce schemele naționale de sprijin operațional erau în schimbare în cadrul UE, proiectele NER 300 concepute pe vremea tarifelor fixe nu reușiseră să ajungă încă în etapa deciziei finale de investiție. Ele se confruntau, prin urmare, cu incertitudinea disponibilității de sprijin operațional în viitor.

45

Caseta 5 oferă un exemplu de proiect care a fost retras în cele din urmă din cauza schimbărilor din mediul de reglementare și de sprijin financiar.

46

În ceea ce privește proiectele de captare și de stocare a dioxidului de carbon din cadrul PEER, sprijinul din partea statului membru nu s-a materializat nici aici așa cum se estimase. Caseta 6 conține o serie de exemple în acest sens.

47

Schemele de reglementare și mecanismele de sprijin financiar pentru producția inovatoare de energie din surse regenerabile urmăresc să contribuie la atingerea obiectivelor statelor membre și ale UE în materie de climă și de energie. Aceste obiective ar trebui să fie aliniate la acordurile internaționale privind schimbările climatice și la obiectivele pe termen lung de reducere a emisiilor (adică până în 2050 și ulterior). Cu toate acestea, atunci când astfel de obiective privind clima și energia nu sunt clar stabilite (de exemplu, să fie adoptate prin acte cu putere de lege) și nu au o perspectivă stabilă pe termen lung, se creează o incertitudine și mai mare, care afectează condițiile pentru investiții în acest tip de proiecte inovatoare și riscante. Caseta 7 descrie pe scurt faptul că sunt în continuare multe de făcut în această privință.

48

Incertitudinea privind politicile, reglementările și sprijinul financiar public afectează viabilitatea financiară și progresul înregistrat de proiectele demonstrative de producție inovatoare de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon din cadrul NER 300 și al PEER. Pe măsură ce interveneau întârzieri, probabilitatea ca noi proiecte mai inovatoare să apară în afara programului NER 300 creștea.

Pentru proiectele CSC, scăderea prețurilor de pe piața carbonului și lipsa unor alte surse de sprijin și de venituri au reprezentat obstacole majore

49

Cele șase proiecte privind CSC care au fost sprijinite în cadrul PEER ar fi trebuit să ajungă în etapa deciziei finale de investiție în 2011 sau în 2012 și să devină operaționale până în 2015. Pe lângă numeroase alte provocări semnificative, unul dintre factorii principali care le-a împiedicat să atingă această etapă a fost prețul mai scăzut decât cel estimat de pe piața carbonului, în cadrul EU ETS, a cărui evoluție este prezentată în figura 9.

50

Curtea a constatat că proiectele CSC, atunci când au solicitat un grant în cadrul PEER în 2009, s-au bazat pe prețuri ridicate și în creștere ale carbonului pentru a-și susține planurile financiare. În urma unei examinări a cererilor de granturi în cadrul PEER, depuse în 2009 de către cei șase promotori cărora ulterior li s-au acordat granturi, s-a constatat că aceștia se așteptau ca prețul carbonului să varieze între 20 și 40 de euro pe tonă de CO₂ în fazele de construcție și de demonstrație. Un proiect a arătat că viabilitatea planului său financiar depindea, de asemenea, de prețurile la energia electrică. Acesta estima că numai la un preț al carbonului cuprins între 65 și 90 de euro pe tonă de CO₂ proiectul CSC demonstrativ s-ar putea derula fără pierderi.

51

În planurile lor de finanțare, aceste proiecte se bazau adesea pe posibilitatea de a primi finanțări semnificative din partea NER 300 în viitor, chiar dacă la acel moment (în 2009) formatul final al programului NER 300 nu era cunoscut. Caseta 8 descrie modul în care prețul de piață al carbonului a determinat, de asemenea, dimensiunea maximă a granturilor din partea NER 300⁴⁰. Comisia a acceptat aceste planuri financiare extrem de nesigure, a semnat acordurile de grant și a plătit 43 % din fondurile atribuite prin PEER.

52

Proiectele CSC din cadrul PEER din Regatul Unit și din Țările de Jos (singurele care au continuat după 2013) nu au reușit niciodată să-și (re)stabilească viabilitatea financiară în contextul scăderii prețurilor. Beneficiile financiare preconizate să decurgă din captarea și stocarea CO₂ și, prin urmare, să permită evitarea unor costuri ridicate în cadrul EU ETS nu s-au concretizat astfel cum fusese prevăzut.

53

În 2012, Comisia a efectuat o evaluare internă⁴² a impactului prețului tot mai scăzut al carbonului pe piață. Comisia a remarcat că, pentru aceste proiecte, devenise foarte dificil să se ajungă la o decizie finală de investiție. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut sprijinul financiar din partea PEER și a permis ca anumite pachete de lucrări privind transportul și stocarea din Regatul Unit și din Țările de Jos să continue. Comisia a aplicat raționamentul conform căruia aceste proiecte ar fi putut fi și în beneficiul altor operatori din aceleași zone, dacă ar permite construirea unei infrastructuri pentru utilizare în comun.

54

Comisia și sponsorul proiectului au decis în 2011 să încetinească activitatea proiectului din Țările de Jos, având în vedere prețurile scăzute ale carbonului pe piață. Comisia a depus eforturi semnificative în perioada 2015-2017 pentru a identifica surse suplimentare de finanțare pentru acoperirea deficitelor. A organizat diverse mese rotunde cu principalele părți interesate din industrie și din statele membre la Bruxelles și a încercat să găsească interese comune pentru a continua proiectul. Scopul era de a construi cel puțin infrastructura necesară și de a o exploata pentru o perioadă demonstrativă scurtă. În cele din urmă, sponsorul proiectului și-a retras sprijinul pentru proiect în 2017.

55

Lipsa viabilității financiare reprezintă principalul factor de blocaj în calea implementării CSC în UE. Scăderea bruscă a prețului carbonului pe piață și incapacitatea proiectelor PEER de a asigura o sumă adecvată de finanțare publică suplimentară prin programul NER 300 sau prin programe naționale până în 2012 sau alte venituri au compromis viabilitatea proiectelor. Comisia nu a suspendat sau sistat sprijinul său financiar pentru demonstrarea CSC în cadrul PEER la acel moment, continuând după 2013 să efectueze plăți pentru două proiecte, care, în cele din urmă, au eșuat.

Modul în care a fost conceput programul NER 300 a limitat capacitatea Comisiei și a statelor membre de a răspunde la circumstanțele aflate în continuă schimbare

56

Curtea a examinat dacă modul în care a fost conceput programul NER 300 în general a răspuns nevoilor identificate și dacă procedurile de selecție a proiectelor au asigurat atribuirea granturilor către cele mai bune proiecte disponibile. Curtea a examinat în continuare dacă mecanismele de guvernanță ale NER 300 au permis îndeplinirea eficace și flexibilă a sarcinilor de către entitățile care gestionează acest program de inovare.

Modelul de finanțare ales pentru NER 300 nu reducea în mod eficace riscurile pe care le prezentau proiectele demonstrative

57

Comisia trebuie să efectueze o evaluare a impactului pentru cele mai importante inițiative ale sale și pentru cele care vor avea impactul cel mai extins. Această obligație se aplică modificării din 2009 aduse Directivei privind ETS (care avea să devină mai târziu temeiul juridic pentru crearea NER 300), precum și deciziei Comisiei din 2010 de stabilire a dispozițiilor de punere în aplicare a NER 300.

58

În urma examinării evaluărilor de impact elaborate de Comisie pentru temeiul juridic al programului NER 300, Curtea a constatat că propunerea inițială⁴³ a Comisiei privind revizuirea EU ETS nu includea un mecanism de stimulare a proiectelor CSC demonstrative. În consecință, nici evaluarea de impact⁴⁴ elaborată de Comisie care a însoțit propunerea nu a inclus o evaluare relevantă a nevoilor care să susțină temeiul juridic pentru NER 300. O astfel de evaluare ar fi identificat, de exemplu, nevoile de finanțare ale proiectelor demonstrative pentru toate categoriile de tehnologii prevăzute să beneficieze de sprijin. De asemenea, aceasta ar fi identificat mecanismele naționale de sprijin disponibile și ar fi justificat de ce era necesar un program la nivelul UE care să vină în completarea lor.

59

Ideea acestui mecanism a apărut pentru prima dată în cursul procesului legislativ privind revizuirea ETS. În documentul său din 2008 privind opțiunile de politică, intitulat Financing large scale demonstration of emerging energy technologies (e.g. CCS Demonstration Plants [Finanțarea demonstrării pe scară largă a tehnologiilor energetice emergente (de exemplu, centralele de demonstrare a CSC)], Comisia a observat că numai un grup limitat de state membre erau susceptibile să susțină un mecanism pentru CSC.

60

Formatul final în care a fost conceput programul NER 300 a inclus atât CSC, cât și producția inovatoare de energie din surse regenerabile. Parlamentul European și Consiliul au introdus un articol în Directiva privind ETS revizuită, stabilind temeiul juridic pentru NER 300 și extinzând domeniul de aplicare al acestui mecanism pentru a include și energia din surse regenerabile.

61

Curtea a constatat că dovezile disponibile care să justifice necesitatea unui mecanism suplimentar de finanțare de acest tip la nivelul UE erau insuficiente. Nu era disponibilă nicio evaluare satisfăcătoare care să stea la baza temeiului juridic al NER 300 și care să explice de ce tip de sprijin ar avea nevoie proiectele de demonstrare incipientă a unei game largi de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și a CSC și de ce acordarea sprijinului după ce aceste proiecte devin operaționale ar răspunde necesităților de reducere a riscurilor pentru proiectele din toate categoriile.

62

De asemenea, Curtea a verificat dacă dispozițiile noului articol referitor la NER 300 din actualizarea din 2009 a Directivei privind ETS au împiedicat posibilitatea de plată a fondurilor în stadiile inițiale ale proiectelor. Directiva stabilea că alocarea granturilor ar trebui să aibă loc pe baza verificării emisiilor de CO₂ evitate. Interpretarea juridică a Comisiei a fost aceea că aceasta ar putea constitui o condiție prealabilă efectuării plăților, dar și o condiție pentru rambursare în cazul unui eșec al proiectului.

63

În evaluarea sa de impact publicată⁴⁵, Comisia a afirmat că recuperarea banilor din proiectele care au eșuat ar fi dificilă deoarece statele membre ar trebui să facă acest lucru. Prin urmare, Comisia a favorizat opțiunea de a vărsa fonduri după ce proiectele devin operaționale. Actul definitiv de punere în aplicare privind NER 300 reflectă această opțiune. A fost afectată astfel cel mai probabil absorbția fondurilor de către proiectele demonstrative, însă fondul de dotare al NER 300 a fost protejat.

64

Examinarea de către Curte a documentelor, rezultatul interviurilor pe care le-a realizat în cadrul activității sale de audit și răspunsurile la sondajul acesteia confirmă faptul că modul în care a fost conceput NER 300 ca program ce ar urma să ofere sprijin financiar proiectelor după ce acestea devin operaționale nu a funcționat foarte bine din perspectiva reducerii riscurilor aferente proiectelor.

65

În absența unor evaluări clare și convingătoare ale nevoilor care să susțină această caracteristică esențială a concepției în temeiul juridic al programului NER 300, abordarea acestui program în materie de finanțare nu răspundea în mod suficient nevoilor de reducere a riscurilor și celor de finanțare ale proiectelor demonstrative vizând o gamă largă de tehnologii inovatoare. Directiva privind EU ETS revizuită care acoperă perioada 2021-2030⁴⁶ încearcă să remedieze această problemă și introduce opțiunea de a se putea acorda 40 % din valoarea grantului în fazele inițiale ale proiectului, sub rezerva îndeplinirii anumitor obiective de etapă.

Procesele de selecție a proiectelor și de luare a deciziilor în cadrul NER 300 erau complexe

66

Conform Deciziei privind NER 300, scopul programului consta în selecția și susținerea celor mai bune proiecte posibile dintr-o gamă largă de tehnologii, cu o localizare echilibrată din punct de vedere geografic.

67

Statele membre, BEI și Comisia au avut toate un rol în procesul de depunere, de selecție și de atribuire a proiectelor. Figura 10 prezintă o imagine de ansamblu a tuturor rolurilor atribuite entităților implicate în gestionarea NER 300.

68

Comisia și BEI au elaborat un manual de proceduri pe baza căruia BEI trebuie să efectueze o evaluare a obligației de diligență (adică, o evaluare a viabilității tehnice și financiare). BEI trebuie să clasifice proiectele care au primit o evaluare pozitivă în ordinea crescătoare a costului unitar (cost-per-unit performance – CPUP)⁴⁷. Înainte de a lua deciziile de atribuire pe baza acestui clasament, Comisia, în conformitate cu normele privind NER 300⁴⁸, trebuie să consulte din nou statele membre pentru a confirma sprijinul din partea acestora. Curtea consideră că Comisia ar trebui să asigure o punere în aplicare conformă și eficientă a acestor proceduri.

Evaluarea obligației de diligență efectuată de BEI

69

BEI a efectuat evaluarea obligației de diligență în numele Comisiei și pe baza manualului de proceduri. Această evaluare a fost realizată în mod temeinic și a fost documentată în rapoarte detaliate pentru fiecare proiect depus. Cu toate acestea, evaluarea nu a oferit un punctaj sau un rating privind măsura în care cererile îndeplineau subcriteriile evaluării obligației de diligență. BEI a exprimat o concluzie „pozitivă” sau „negativă” cu privire la rezultatul evaluării⁴⁹.

70

Procedurile de evaluare a obligației de diligență, elaborate sub supervizarea Comisiei, nu impuneau ca BEI să evalueze viabilitatea economică a proiectelor. Aceasta este un element-cheie pe care băncile îl evaluează de obicei ca fiind „atractivitatea financiară” a proiectelor: capacitatea proiectelor de a demonstra un flux clar de venituri, care să le permită să își onoreze datoriile și să genereze un randament al investițiilor. Din cauza acestei diferențe, evaluarea pozitivă dată în urma evaluării de către BEI a obligației de diligență pentru un proiect NER 300 nu implica faptul că proiectul se califica pentru finanțare din partea BEI (de exemplu, pentru un împrumut).

71

La evaluarea primei cereri de propuneri, BEI a semnalat probleme importante legate de viabilitatea financiară. BEI a sfătuit Comisia să acorde atenție riscurilor financiare asociate anumitor proiecte, în principal din cauza sumelor mari de finanțare prin îndatorare solicitate și a puținelor dovezi existente care să garanteze disponibilitatea acestora. În pofida acestor preocupări de ordin general, BEI a considerat că 88 % din totalul proiectelor erau viabile (din punct de vedere tehnic și financiar)⁵⁰ și Comisia a luat în considerare proiectele respective în vederea atribuirii.

Clasamentul proiectelor disponibile

72

După evaluarea obligației de diligență, Comisia a clasificat proiectele eligibile și viabile în respectivele lor subcategorii de proiect pe baza indicatorului privind costul unitar⁵¹. BEI a informat Comisia că există un factor important de incertitudine privind costul unitar. Proiectele depuse se aflau, în general, într-o etapă inițială de planificare. Datele privind costul și performanța preconizată care fuseseră utilizate pentru calcularea acestui parametru, precum și finanțarea publică necesară erau încă foarte nesigure.

Abordarea riscurilor și a recomandărilor înaintea acordării fondurilor

73

Curtea a analizat un eșantion de 26 de rapoarte ale BEI din cele cinci state membre selectate. Pentru șapte proiecte cărora Comisia le-a acordat finanțare, BEI subliniase în mod explicit o serie de riscuri importante pe care Comisia ar trebui să le ia în considerare înainte de a lua deciziile de atribuire. Patru dintre aceste proiecte sunt în prezent retrase. Rapoartele anuale ale acelorași proiecte arată că riscurile majore semnalate de către BEI în rapoartele aferente rezultate în urma evaluării obligației de diligență s-au materializat. Caseta 9 conține o serie de exemple în acest sens.

74

În acest context, Curtea a examinat modul în care Comisia și statele membre au dat curs recomandărilor formulate de BEI înaintea deciziilor de atribuire. Curtea nu a identificat niciun fel de dovezi care să demonstreze că statele membre ar fi accesat rapoartele BEI rezultate în urma evaluării obligației de diligență atunci când Comisia le-a solicitat reconfirmarea sprijinului lor pentru proiecte. Majoritatea statelor membre au solicitat dosarele confidențiale ale BEI după decizia de atribuire.

75

Procesul de selecție și de atribuire a proiectelor în cadrul NER 300 a fost complex și îndelungat, însă nu a abordat chestiunea principală privind viabilitatea economică. Nici modul în care era conceput procesul nu punea un accent suficient pe calitatea comparativă, pe nivelurile de inovare și pe viabilitatea financiară a proiectelor. Este important și ca autoritățile de atribuire (Comisia și statele membre/Comitetul privind schimbările climatice) să fie pe deplin conștiente de riscurile proiectelor, astfel cum au fost identificate în cadrul evaluărilor obligației de diligență, înainte de a lua deciziile de atribuire și de a semna acorduri cu aceste proiecte. Împreună, acești factori ar fi putut reduce nivelul de asigurare cu privire la capacitatea acestor proiecte de a atinge obiectivele urmărite, ținând cont de constrângerile programului.

Luarea deciziilor în cadrul NER 300 implică numeroase părți

76

În cadrul modelului de guvernanță al NER 300, Comisia are responsabilitatea globală a programului și conduce discuțiile cu statele membre și cu Comitetul privind schimbările climatice.

77

Deși deține acest rol global de coordonare, Comisia nu este neapărat informată la timp sau în totalitate cu privire la progresul proiectelor. Statele membre transmit Comisiei rapoarte anuale confidențiale privind progresele înregistrate. Modelul de raport anual nu prevede raportarea de informații referitor la contribuțiile naționale în materie de finanțare sau la planul financiar al proiectului. Drept consecință, Comisia dispune de astfel de informații numai în cazul în care statele membre le includ în mod voluntar în rapoartele respective.

78

Statele membre nu pot răspunde în mod direct la cererile de modificare esențială a proiectelor, deoarece Comisia este cea care are rolul de a le examina și de a le aproba⁵². Rolul Comisiei în acest caz este o consecință a faptului că modificările esențiale care afectează decizia de atribuire (de exemplu, dimensiunea proiectului, sfera de aplicare, termenele-limită ale obiectivelor de etapă) necesită aprobare prin procedura comitetului. Înainte ca statele membre să poată aduce amendamente acordurilor pe care le-au semnat cu proiectele, Comisia trebuie să adopte decizii de punere în aplicare care să modifice decizia relevantă de atribuire. Aceasta este o procedură dificilă, care implică Comisia, reprezentanțele permanente ale statelor membre și sponsorii proiectelor.

79

Proiectele inovatoare au nevoie de răspunsuri și de decizii rapide din partea autorităților de management, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiilor și a piețelor aferente. Modelul de guvernanță al NER 300 nu răspunde în mod suficient acestor nevoi și este excesiv de complex. Comisia a confirmat la rândul ei acest lucru în evaluarea de impact efectuată pentru revizuirea fazei 4 a EU ETS (2021-2030)⁵³.

Alte caracteristici ale concepției din cadrul NER 300 au încetinit răspunsul acestui program la un mediu în schimbare

80

Proiectele demonstrative în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon implică numeroase riscuri. Astfel, există o probabilitate crescută de schimbări sau de eșec (în a atrage finanțare sau în a obține realizările preconizate în materie de energie), comparativ cu proiectele care implică tehnologii mature. Conceperea programelor de finanțare publică care abordează acest tip de investiții ar trebui, prin urmare, să permită autorităților de management să identifice soluții flexibile și oportune pentru a putea menține programele respective pe calea cea bună către îndeplinirea obiectivelor lor.

Criteriile tehnologice prestabilite au limitat flexibilitatea la nivel de program

81

Comisia a acordat granturi proiectelor din cadrul NER 300 pe baza unei liste prestabilite de categorii și de praguri tehnologice. Această listă din 2009 a stat la baza ambelor cereri de propuneri care urmau să fie organizate în decursul unei perioade de doi ani. Prin urmare, cadrul juridic nu prevedea nicio revizuire sau o ajustare ulterioară a acestei liste.

82

Cu toate acestea, proiectele care au fost clasificate ca „primii veniți” la categoriile lor, atunci când au fost aprobate în 2012 și în 2014, au fost adesea depășite de evoluțiile piețelor și ale sectoarelor tehnologice înainte să devină operaționale. În unele cazuri, acest lucru intervine rapid. Caseta 10 conține un exemplu în acest sens.

83

Fixarea în avans a unor criterii tehnologice foarte specifice pentru un program de sprijin are, prin urmare, unele limitări. Schimbările rapide ale piețelor și ale tehnologiilor pe care acestea le abordează pot face ca proiectele selectate în baza criteriilor respective să fie mai puțin disruptive decât se preconizase, în special atunci când apar întârzieri.

A fost necesară găsirea unor soluții pentru a se asigura faptul că fondurile necheltuite ca urmare a retragerii unor proiecte sunt cheltuite în mod adecvat în scopul unor priorități urgente ale UE

84

Normele privind NER 300 prevedeau că, după 31 decembrie 2015, fondurile rămase vor reveni statelor membre. În pofida modificării aduse anterior Deciziei privind NER 300, care consta în prelungirea cu doi ani a termenelor, proiectele au continuat să se retragă din NER 300 în 2016, din cauza incapacității lor de a respecta termenul-limită privind adoptarea deciziei finale de investiție. Lipsa unei liste adecvate de rezervă de proiecte relevante după cea de a doua cerere de propuneri a făcut imposibilă înlocuirea acestora de către Comisie cu proiecte deja verificate de BEI. De asemenea, cadrul juridic aferent NER 300 nu includea nicio opțiune pentru lansarea unei noi cereri de propuneri. Se estimează că proiectele retrase vor avea drept rezultat cel puțin 840 de milioane de euro de fonduri necheltuite până la jumătatea anului 2018 (40 % din cei 2,1 miliarde de euro acordați)⁵⁵.

85

În acest context, Comisia, în conformitate cu avizul Comitetului privind schimbările climatice, a decis⁵⁶ să aloce fonduri necheltuite din prima cerere de propuneri (cel puțin 436 de milioane de euro) pentru a completa instrumente financiare gestionate de BEI⁵⁷. Acest lucru va permite utilizarea fondurilor necheltuite în cadrul NER 300 pentru activități conexe până la demararea Fondului pentru inovare. Cu toate acestea, natura și obiectivele instrumentelor respective nu sunt identice cu cele ale NER 300⁵⁸. Preocupările pe care Curtea le semnalează în secțiunea următoare cu privire la răspunderea de gestiune în ceea ce privește cheltuirea fondurilor aferente NER 300 se aplică și pentru cazurile în care aceste fonduri sunt posibil canalizate către instrumente financiare.

Mecanismele de coordonare și de răspundere de gestiune necesită îmbunătățiri

86

Există numeroase instrumente și programe ale UE care au obiective similare cu cele ale NER 300 (a se vedea anexa V). Având în vedere acest peisaj complex, Curtea a examinat dacă Comisia și statele membre au înregistrat progrese în ceea ce privește alinierea acțiunilor publice și private europene vizând inovarea în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon. De asemenea, Curtea a examinat dacă serviciile Comisiei responsabile de programele din domeniul accelerării inovării în domeniul energiei curate colaborează în mod eficace pentru a-și coordona gestionarea programelor în derulare, cum ar fi NER 300, Orizont 2020 și componenta privind proiectele demonstrative energetice din cadrul InnovFin, și dacă își valorifică expertiza lor combinată pentru a dezvolta pachete și soluții de finanțare coerente. Curtea a evaluat în continuare modul în care statele membre și Comisia răspund de gestiunea și de rezultatele programului NER 300.

În pofida progresului mai lent decât cel scontat, Planul SET oferă o bază pentru o mai bună coordonare în Europa

87

O bună coordonare are loc atunci când Comisia și statele membre colaborează pentru a realiza o coordonare verticală (între Comisie și autoritățile naționale competente) și orizontală (între serviciile relevante ale Comisiei și între serviciile naționale relevante, precum și cu părțile interesate externe) eficace⁵⁹. O inițiativă-cheie care urmărește obținerea acestui tip de coordonare în UE este Planul SET (integrat), avizat de Consiliu în 2008 și menținut de Comisie și de statele membre în mod voluntar. Planul SET urmărește, de asemenea, să asigure interacțiunea cu părțile interesate din industrie și din mediul academic prin platforme dedicate care au evoluat de-a lungul anilor.

88

Planul SET nu este un instrument de finanțare, ci vizează coordonarea și alinierea resurselor financiare relevante din UE, naționale și din sectorul privat. Statele membre sunt reprezentate în Grupul de coordonare prezidat de Comisie și în grupurile de lucru. În cadrul Comisiei, DG RTD, DG ENER și Centrul Comun de Cercetare au fost serviciile implicate în Planul SET. Comisia și statele membre au revizuit Planul SET în 2015 în vederea alinierii acestuia la prioritățile de cercetare și inovare ale uniunii energetice.

89

Reprezentanții statelor membre care au fost consultați cu ocazia vizitelor Curții și-au exprimat o opinie pozitivă în ceea ce privește experiența lor privind Planul SET⁶⁰. Aceștia au menționat însă că ambiția inițială de a se ajunge la o programare și o finanțare comună pentru acțiunile de inovare relevante din domeniul energiei se confruntă și în prezent cu unele provocări considerabile.

90

Începând din 2015, în cadrul Planului SET integrat, Grupul de coordonare a desemnat 14 grupuri de lucru temporare pentru a elabora planuri de punere în aplicare pe care să le avizeze până în noiembrie 2017. La finalul anului 2017, Grupul de coordonare avizase și publicase cinci planuri de punere în aplicare⁶¹, dar nu decisese încă referitor la modul în care îndeplinirea acestora urma să fie raportată.

91

Comisia a solicitat statelor membre să avanseze în direcția îndeplinirii ambiției privind programarea și finanțarea comună. Statele membre nu au fost de acord să angajeze resurse naționale pentru aceste planuri de punere în aplicare. Părțile interesate din sectorul privat reprezentate în cadrul Platformelor europene pentru tehnologie și inovare (ETIP) nu au angajat nici ele nicio contribuție financiară pentru planurile de punere în aplicare a Planului SET.

92

Chiar dacă Grupul de coordonare al Planului SET deține rolul de coordonare în cadrul celui mai mare program demonstrativ în domeniul energiei din Europa și în pofida relevanței sale pentru obiectivele Planului SET, DG CLIMA s-a alăturat acestuia abia în octombrie 2016. DG CLIMA nu a participat la grupurile de lucru temporare relevante pentru sfera de aplicare a NER 300 sau pentru viitorul Fond pentru inovare. DG CLIMA a organizat separat mese rotunde complexe dedicate părților interesate, cu reprezentanți din sectorul energiei regenerabile, din industriile energointensive și din sectorul privind CSC în 2017, pentru a discuta modul în care viitorul Fond pentru inovare va fi conceput.

93

Planul SET integrat din 2015 și-a aliniat obiectivele la prioritățile uniunii energetice și a recunoscut lipsa de progrese de la lansarea sa în 2008 în ceea ce privește unele dintre ambițiile sale principale. În lipsa unor rapoarte structurate și periodice cu privire la rezultate măsurabile în mod clar, este dificil să se identifice beneficiile care decurg în mod direct din cooperarea în cadrul Planului SET.

Serviciile Comisiei trebuie să își îmbunătățească coordonarea și coerența internă a sprijinului UE pentru proiectele demonstrative vizând emisii scăzute de dioxid de carbon

94

În 2009, Comisia a publicat documentul intitulat „Investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)”⁶², care se sprijinea pe obiectivele formulate în 2008 pentru Planul SET. Comisia a urmărit să identifice noi căi prin care să combine resurse din partea diferitor actori și instrumente, cum ar fi granturi, împrumuturi și garanții pentru împrumuturi, pentru a mobiliza mai multe fonduri în vederea realizării unor demonstrări la scară largă. Aceasta a remarcat faptul că BEI ar putea juca un rol-pivot în îmbunătățirea coordonării și a continuității finanțării disponibile, referindu-se în special la mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR) sprijinit prin PC7.

Complementaritatea dintre NER 300 și alte programe de finanțare prin granturi ale UE

95

În evaluarea impactului NER 300 din 2010⁶³, Comisia menționa că NER 300 trebuie să fie complementar programului-cadru de cercetare (PC7, pentru perioada 2007-2013) și să abordeze proiecte mai mature.

96

PC7 (și mai târziu Orizont 2020 în perioada 2014-2020) s-a desfășurat în paralel cu NER 300 și cu PEER începând cu perioada 2009-2010. Rolul programelor de cercetare în ceea ce privește finanțarea activităților de demonstrare în domeniul energiei nu era foarte bine stabilit atunci când Comisia a lansat NER 300 în 2010. Curtea a constatat că, în mod comparativ, între PC7 și Orizont 2020, numărul proiectelor demonstrative mari în domeniul energiei care beneficiau de granturi a crescut, la fel și dimensiunea granturilor individuale. Cel mai mare grant individual pentru un astfel de proiect în cadrul Orizont 2020 se ridică la puțin sub 40 de milioane de euro⁶⁴, în timp ce dimensiunea medie a unui grant în cadrul NER 300 era de 54 de milioane de euro. Orizont 2020 vizează în mod specific să finanțeze proiecte mai mari decât PC7 pentru a avea un impact mai mare. Prin urmare, este important să se monitorizeze modul în care Orizont 2020 (și succesorul său după 2020) și NER 300 (și succesorul său începând din 2021) sunt complementare sau răspund unor nevoi diferite, precum și modul în care acestea interacționează.

NER 300 și instrumentele financiare

97

Decizia privind NER 300 a făcut, de asemenea, referire la posibilitatea de a combina finanțarea din partea NER 300 cu finanțare prin împrumut în cadrul mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor⁶⁵. Această facilitate a susținut, într-adevăr, o serie de proiecte demonstrative în domeniul energiei din surse regenerabile. Deși aceasta este o ilustrare a colaborării dintre Comisie și BEI pentru a dezvolta alte soluții de finanțare, acestea din urmă nu au inclus proiecte din cadrul NER 300. Prin urmare, nu au avut loc combinații între produsele furnizate de aceste două programe.

98

În perioada actuală de programare (2014-2020), InnovFin a succedat mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor. Unul dintre domeniile tematice ale intervenției InnovFin se referă la proiectele demonstrative în domeniul energiei (PDE)⁶⁶. Comisia a lansat acest nou instrument financiar pentru a sprijini proiecte precum cele sprijinite de NER 300, care la acel moment sufereau întârzieri la nivelul planificării lor financiare.

99

În ciuda acestor încercări de a oferi proiectelor demonstrative o gamă mai largă de produse financiare și contribuții suplimentare din partea Comisiei (a se vedea caseta 11), niciunul dintre cele zece proiecte din cadrul NER 300 care solicitaseră împrumuturi din partea InnovFin înainte de sfârșitul anului 2017 nu avea semnat un contract de împrumut la momentul finalizării acestui audit. Natura specifică a proiectelor demonstrative din cadrul NER 300 (de exemplu, riscuri tehnologice și financiare mai mari decât în cazul proiectelor cu tehnologii mature, incertitudinea cu privire la performanța preconizată în materie de realizări și cu privire la veniturile scontate) creează dificultăți în a îndeplini cerințele standard ale băncii privind obligația de diligență.

Fondul pentru inovare și asigurarea complementarității după 2020

100

În 2017, DG CLIMA a organizat mese rotunde dedicate părților interesate pentru a desprinde învățăminte din experiența NER 300 și pentru a pregăti conceperea noului Fond pentru inovare. De asemenea, părțile interesate au solicitat crearea unui program combinat, care să includă sprijin pentru instrumentele financiare, dar și granturi pentru investiții pentru etapele inițiale de dezvoltare a proiectelor.

101

Raportul final⁶⁹ recomanda că Fondul pentru inovare ar trebui să ofere, în principal, granturi, completate de granturi parțiale și/sau de împrumuturi sau capital cu riscuri reduse, cu niveluri mai ridicate ale intensității granturilor pentru proiectele aflate în stadiu incipient. Raportul sublinia, de asemenea, că noul fond ar trebui să completeze și să nu se suprapună cu programele de finanțare existente la nivelul UE și la nivel național; printre exemplele specificate se numărau Orizont 2020, InnovFin, MIE și capitalul de risc din partea Fondului european de Investiții și al FEIS.

102

Astfel, DG CLIMA și DG RTD sunt în curs de a evalua modul în care să fie mai bine concepute mecanismele principale de sprijin (Fondul pentru inovare și componenta privind PDE din cadrul InnovFin, în combinație cu grantul din partea Orizont 2020) pentru proiectele demonstrative din domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Finanțarea în cadrul programului Orizont 2020 pentru proiectele demonstrative mai avansate din domeniul energiei (inclusiv prin contribuțiile acestuia la componenta PDE din cadrul InnovFin) a crescut de asemenea de la lansarea NER 300. Nu este clar dacă NER 300 (și Fondul pentru inovare), pe de o parte, și Orizont 2020/PC9 (inclusiv contribuțiile acestora la instrumentele financiare), pe de altă parte, vor fi suficient de complementare pentru a justifica existența în paralel a unor programe de finanțare publică cu entități diferite (din cadrul Comisiei) în materie de gestiune și cu organisme diferite în materie de supraveghere.

103

În ansamblu, Comisia nu și-a realizat încă ambiția pe care a formulat-o în 2009 și pe care a reiterat-o în 2016⁷⁰, și anume aceea de a facilita o direcționare coerentă și mai bună a resurselor și a produselor financiare, inclusiv a granturilor UE, a produselor de creditare și a capitalului, care să abordeze etapele distincte de dezvoltare ale proiectelor demonstrative la scară largă.

Mecanismele de răspundere de gestiune din cadrul NER 300 nu sunt suficient de clare

104

Fondurile aferente NER 300 nu fac parte din bugetul general al Uniunii Europene și, prin urmare, Regulamentul financiar al UE nu se aplică în procesul lor de gestiune. Ele sunt fonduri ale statelor membre generate de un instrument de politică al UE (și anume, EU ETS). Temeiul juridic al NER 300 (și anume, Directiva privind ETS și Decizia privind NER 300) nu include referiri explicite la controlul financiar (de exemplu, pentru plăți) sau la audit (intern sau extern).

105

Punctele de contact naționale pe care Curtea le-a intervievat cu ocazia auditului percepeau în general fondurile NER 300 ca fiind fonduri ale UE⁷¹. Nu există nicio cerință legală care să impună o raportare anuală din partea Comisiei cu privire la performanța operațională sau financiară a programului, astfel încât să se asigure o răspundere publică deplină în materie de gestiune. Nu există nicio procedură de descărcare de gestiune în ceea ce privește sarcina Comisiei de administrare a acestor fonduri. BEI transmite Comisiei situații financiare confidențiale privind activitățile sale de gestionare a activelor NER 300 și raportează fondurile ca un element extrabilanțier deținut în numele unei terțe părți⁷². Comisia nu raportează fondurile NER 300 în bilanțul UE.

106

În ansamblu, mecanismele de control financiar și de răspundere de gestiune pentru programul NER 300 nu sunt suficient de clare. Astfel de mecanisme sunt necesare pentru obținerea unei asigurări solide cu privire la buna gestiune financiară a acestor fonduri publice de către entitățile implicate în gestionarea programului.

107

În 2016, Grupul la nivel înalt privind resursele proprii constata că o opțiune pentru posibile noi resurse proprii ar fi includerea veniturilor din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS)⁷³.

Concluzii și recomandări

108

Deși Curtea recunoaște condițiile de piață dificile pentru acest tip de activitate după 2008, concluzia sa globală este că PEER și NER 300 nu au reușit să sprijine realizarea progreselor scontate în direcția demonstrării viabilității comerciale a CSC și a unei game de producții inovatoare de energie din surse regenerabile.

109

PEER nu și-a îndeplinit obiectivele ambițioase legate de captarea și stocarea dioxidului de carbon, deoarece niciunul dintre proiectele care au beneficiat de finanțare din partea UE nu a demonstrat tehnologia la scară comercială (a se vedea punctele 20–22). Cinci dintre cele șase proiecte cofinanțate nu au fost finalizate.

110

Sprijinul din partea PEER pentru energia eoliană offshore a urmărit să sprijine realizarea de turbine și de structuri de fundație inovatoare și totodată să consolideze conexiunile de rețea între statele membre. Acest program a avut o contribuție pozitivă la un sector cu o dezvoltare rapidă, în ciuda mai multor întârzieri și a două proiecte anulate (a se vedea punctele 23–26).

111

Curtea a constatat, de asemenea, că NER 300 nu a dus la niciun proiect demonstrativ de succes în domeniul CSC (a se vedea punctele 28–30). Singurul proiect CSC pentru care Comisia a acordat finanțare în 2014 și-a încetat activitățile după ce statul membru și-a retras sprijinul național în 2015. Prin urmare, proiectul nu a putut ajunge în etapa deciziei finale de investiție și este probabil să se retragă din NER 300 în 2018.

112

De asemenea, NER 300 nu se află într-o situație care să indice că își va atinge impactul scontat pentru producția inovatoare de energie din surse regenerabile care nu era încă disponibilă la scară comercială la momentul la care Comisia a efectuat selecția proiectelor (a se vedea punctele 31–36). În pofida deciziei din 2015 privind prelungirea cu doi ani a termenelor, șapte proiecte se retrăseseră înainte de începutul anului 2018. Aceste proiecte nu utilizează granturile acordate și nu își livrează realizările preconizate în materie de energie curată.

113

În ceea ce privește motivele eșecurilor și ale întârzierilor, Curtea a constatat că proiectele de producție inovatoare de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon sprijinite de PEER și de NER 300 au fost afectate de condiții nefavorabile pentru investiții (a se vedea punctele 37–55). În timp ce o parte dintre condițiile de investiții sunt determinate de contextul mai larg al evoluțiilor economice, altele pot fi stabilite sau influențate de factorii de decizie. Incertitudinea legată de strategiile pe termen lung în domeniul climei și al energiei, precum și de politicile, reglementările și sprijinul financiar public care stau la baza acestor strategii, a afectat capacitatea proiectelor de a atrage investiții private și de a atinge etapa deciziei finale de investiție în timp util (a se vedea punctele 41–48).

114

Pe lângă factorii economici și ceilalți factori menționați la punctul anterior, prețul tot mai scăzut pe piață al emisiilor de dioxid de carbon în cadrul EU ETS începând din 2011 a constituit un obstacol major pentru proiectele demonstrative din domeniul CSC din UE (a se vedea punctele 49–55). Acest fenomen a afectat cazurile comerciale deja riscante de proiecte CSC demonstrative, pe baza cărora Comisia atribuise granturi PEER în 2009. Prețurile scăzute au cauzat, de asemenea, valori ale granturilor disponibile în cadrul NER 300 mai mici decât cele prevăzute, creând deficite de finanțare suplimentare.

115

În plus, incapacitatea tuturor proiectelor din cadrul PEER de a-și asigura o finanțare publică adecvată prin programul NER 300 sau prin programe naționale până în 2012 a compromis viabilitatea acestora. Comisia a depus eforturi pentru a permite continuarea activităților privind demonstrarea CSC, dar nu a suspendat și nu a sistat la acel moment sprijinul financiar pentru proiecte care, în cele din urmă, au eșuat.

116

Proiectele de producție inovatoare de energie care contribuie la tranziția UE către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon necesită un climat investițional mai bun. În acest context, propunerea de regulament privind guvernanța uniunii energetice prevede că statele membre vor avea obligația de a elabora și de a înainta Comisiei planuri energetice și climatice naționale care descriu strategiile lor de dezvoltare pe termen lung cu emisii reduse de dioxid de carbon (a se vedea caseta 7), susținute de politici și reglementări stabile care să promoveze și să sprijine utilizarea de energie din surse regenerabile și să contribuie la reduceri suplimentare de emisii⁷⁴. Comisia va avea un rol în examinarea planurilor și a rapoartelor statelor membre pentru a stabili dacă acestea conțin toate elementele necesare. Comisia ar trebui să utilizeze aceste informații atunci când acordă finanțare din partea UE.

Recomandarea 1 – Creșterea potențialului pentru un sprijin eficace din partea UE pentru inovațiile în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Pentru a spori eficacitatea sprijinului financiar al Uniunii pentru proiectele demonstrative de producție inovatoare de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, atunci când, în cadrul Fondului pentru inovare propus și al altor programe ale UE relevante gestionate la nivel central, sunt prezentate pentru finanțare proiecte mari, cu utilizare intensivă de capital, care necesită o combinație de sprijin național și de sprijin din partea UE, Comisia ar trebui să le evalueze concordanța cu planurile naționale în materie de energie și de climă și să se asigure că se obțin angajamente ferme și transparente din partea statelor membre înainte de atribuirea fondurilor UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2021.

117

Curtea a constatat, de asemenea, că unele aspecte legate de modul în care a fost conceput programul NER 300 au limitat capacitatea Comisiei și a statelor membre de a răspunde în mod eficace la circumstanțele în continuă schimbare (a se vedea punctele 56-85).

118

Modelul ales pentru NER 300, și anume punerea la dispoziție a banilor publici pentru un proiect numai după ce acesta devine operațional, era lipsit de o justificare adecvată din punctul de vedere al nevoilor evaluate și plasa cea mai mare parte a riscului asupra promotorilor proiectelor. Înainte de crearea NER 300 în cadrul Directivei ETS, nu s-a efectuat nicio evaluare clară care să arate de ce tip de sprijin ar avea nevoie ar avea nevoie proiectele de demonstrare incipientă a unei game largi de tehnologii în materie de CSC și de producție inovatoare de energie din surse regenerabile care se confruntă cu numeroase provocări diferite investiționale și de reglementare în cadrul UE. Temeiul juridic adoptat în 2018 pentru noul Fond pentru inovare vizează să remedieze această problemă privind reducerea riscurilor (a se vedea punctele 57–65).

119

Procesele de selecție a proiectelor și de luare a deciziilor în cadrul NER 300 erau complexe (a se vedea punctele 66–75). Procesul de selecție și de atribuire a granturilor aplicat de Comisie și de statele membre nu punea un accent suficient pe calitatea comparativă și pe riscurile legate de viabilitatea financiară și economică a proiectelor. De asemenea, Curtea nu a putut să confirme faptul că statele membre erau suficient de conștiente de riscurile și de recomandările identificate de BEI înainte de a aviza proiectele clasificate în vederea deciziei de atribuire a Comisiei. Acești factori au redus nivelul de asigurare privind capacitatea acestor proiecte de a-și îndeplini obiectivele ținând cont de constrângerile programului. De asemenea, mai este loc de îmbunătățiri în ceea ce privește procesul decizional din cadrul NER 300, în special în ceea ce privește cererile de modificare majoră a proiectelor, care în prezent necesită modificări ale legislației.

Recomandarea 2 – Îmbunătățirea procedurilor de selecție a proiectelor și de luare a deciziilor pentru viitorul Fond pentru inovare

În perspectiva lansării noului Fond pentru inovare, planificată pentru 2021, Comisia ar trebui să aducă îmbunătățiri unor elemente critice ale procesului de selecție și de luare a deciziilor, comparativ cu NER 300. Aceasta ar trebui, în special:

1. să stabilească o serie de criterii privind retragerea finanțării în cazurile în care proiectele nu își îndeplinesc obiectivele de etapă convenite;
2. să evalueze aspectele legate de viabilitatea economică a proiectelor („atractivitatea financiară”), inclusiv pe cele la care se face referire în recomandarea 1;
3. să definească praguri precise și măsurabile pentru fiecare dintre criteriile evaluării obligației de diligență/criteriile de atribuire;
4. să pună la dispoziția autorităților competente din statul membru în cauză, înaintea deciziei de atribuire, rezultatele evaluării obligației de diligență, în mod confidențial;
5. să sprijine proiecte care, în urma procedurii de selecție, erau susceptibile să contribuie în cea mai mare măsură la îndeplinirea priorităților UE;
6. să simplifice procedura privind cererile de modificare a proiectelor, astfel încât acestea să nu necesite modificări ale actelor legislative ale Comisiei.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2020.

120

Alte caracteristici legate de modul în care a fost conceput NER 300 au încetinit, la rândul lor, răspunsul programului la un mediu în schimbare (a se vedea punctele 80–85). Utilizarea unor criterii tehnologice specifice stabilite în prealabil în 2009 a limitat capacitatea programului de a răspunde evoluțiilor pieței și ale tehnologiei. Proiectele selectate în baza acelor criterii se pot dovedi a fi mai puțin disruptive decât se preconizase, atunci când apar întârzieri.

121

Pe măsură ce proiectele erau retrase deoarece nu puteau respecta termenele-limită (prelungite) ale programului, Comisia a căutat soluții pentru a realoca sume mari de fonduri necheltuite către alte programe și pentru a se asigura că acestea deveneau disponibile pentru investiții mai mari în proiecte inovatoare. Natura și obiectivele programelor respective nu sunt identice cu cele ale NER 300 și trebuie asigurată răspunderea de gestiune pentru modul în care aceste fonduri sunt cheltuite.

Recomandarea 3 – Asigurarea flexibilității Fondului pentru inovare pentru a răspunde evoluțiilor pieței și ale tehnologiei

Comisia ar trebui să se asigure că modul în care este conceput Fondul pentru inovare permite răspunsuri mai flexibile la evoluțiile tehnologice și la retragerile de proiecte decât cel în care a fost conceput NER 300.

Printre măsurile pe care aceasta le poate lua în acest sens se numără următoarele:

1. adoptarea unei abordări flexibile pentru definirea și actualizarea tehnologiilor și a pragurilor eligibile;
2. organizarea permanentă de cereri de propuneri și de decizii de atribuire.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2021.

122

Există numeroase mecanisme de finanțare care sprijină inovarea în domeniul energiei în UE. În acest context, Curtea a constatat că deficiențele existente în materie de coordonare și de răspundere de gestiune fac necesară aducerea unor îmbunătățiri (a se vedea punctele 86–107).

123

În pofida înregistrării unui progres mai lent decât cel preconizat, Planul SET oferă o bază pentru o mai bună aliniere a acțiunilor publice și private europene în ceea ce privește inovarea în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Revizuirea Planului SET în 2015 s-a dovedit a fi importantă în scopul alinierii Planului SET inițial la prioritățile uniunii energetice în domeniul cercetării și inovării și a recunoscut lipsa de progres în atingerea unora dintre obiectivele sale ambițioase. Este însă în continuare dificil să se identifice și să se evalueze în mod clar beneficiile care rezultă în mod direct din cooperarea în cadrul Planului SET (a se vedea punctele 87–93).

124

De asemenea, Curtea a constatat că procesul de coordonare între serviciile Comisiei care se ocupă de inovarea în domeniul energiei curate era afectat de deficiențe ce ar putea împiedica Comisia să realizeze o combinație mai coerentă și mai eficientă a resurselor publice și a produselor financiare disponibile, vizând fiecare etapă distinctă din cadrul proiectelor demonstrative la scară largă (a se vedea punctele 94–103).

125

Până la sfârșitul anului 2017, niciun proiect NER 300 nu obținuse împrumuturi în cadrul instrumentelor financiare gestionate de BEI care sprijină proiecte demonstrative în domeniul energiei. Caracterul specific al acestor proiecte este de așa natură încât acestea au dificultăți în a îndeplini cerințele standard ale băncii privind obligația de diligență. Servicii diferite ale Comisiei evaluează modul în care mecanismele lor principale de finanțare ar putea fi mai bine concepute. Creșterea sprijinului acordat de programul Orizont 2020 pentru proiectele demonstrative mai mature în domeniul energiei ridică problema dacă NER 300 (și viitorul Fond pentru inovare) și Orizont 2020/PC9 (inclusiv contribuțiile acestora la instrumentele financiare) sunt suficient de complementare pentru a justifica existența în paralel a unor programe cu entități diferite în materie de gestiune și cu organisme diferite în materie de supraveghere.

126

În prezent, au loc negocieri cu privire la noul cadru financiar multianual și la simplificarea Orizont 2020, precum și discuții cu privire la viitorul finanțelor UE. Aceste demersuri reprezintă o bună ocazie de a se stabili în mod clar care programe sunt cele mai potrivite pentru a sprijini proiectele demonstrative în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon (diferitele etape ale acestora) și cum se pot realiza sinergii pentru a răspunde provocărilor în materie de finanțare ale acestora.

Recomandarea 4 – O mai bună coordonare în cadrul Comisiei pentru o direcționare mai coerentă a sprijinului UE

Pentru a ameliora coerența și eficacitatea direcționării sprijinului UE către inovarea în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon, serviciile vizate din cadrul Comisiei (în special DG RTD, DG ENER, DG CLIMA, DG GROW și DG ECFIN) ar trebui:

1. să efectueze evaluări interservicii pentru a demonstra că Fondul pentru inovare, Orizont 2020 și componenta privind PDE din cadrul InnovFin (și mecanismele lor succesoare după 2020) sunt complementare și coerent direcționate înspre proiecte demonstrative în domeniul energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
2. să optimizeze procesele de selecție a proiectelor⁷⁵ între diferitele programe, astfel încât să se reducă ineficiențele și suprapunerile.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2021.

127

În sfârșit, mecanismele de control financiar și de răspundere de gestiune pentru NER 300 nu sunt suficient de clare pentru a demonstra că entitățile care gestionează programul asigură aplicarea principiilor unei bunei gestiuni financiare (a se vedea punctele 104–107).

Recomandarea 5 – Asigurarea răspunderii de gestiune

În perspectiva lansării noului Fond pentru inovare în 2021, Comisia ar trebui să îmbunătățească unele elemente critice ale guvernanței și ale răspunderii de gestiune, comparativ cu NER 300, în special:

1. să clarifice dispozițiile privind asumarea responsabilității și răspunderea de gestiune pentru Fondul pentru inovare și pentru fondurile necheltuite în cadrul NER 300;
2. să se asigure că toate aceste fonduri în raport cu care Comisia își exercită funcția de gestiune sunt înregistrate în buget și în bilanț și fac obiectul auditului anual și al descărcării de gestiune de către Parlament și Consiliu;
3. să includă în cadrul juridic dispoziții privind raportarea periodică a progreselor către autoritățile bugetare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: până la sfârșitul anului 2021.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 5 septembrie 2018.

Glosar

Atractivitate financiară: atractivitatea financiară a unui proiect este, în general, un criteriu aplicat de o bancă: un proiect trebuie să demonstreze că va genera venituri suficiente pentru a putea beneficia de finanțare.

Comitetul privind schimbările climatice: a se vedea „procedura comitetului”.

CUSC: captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon (CO₂). Programele UE de cercetare finanțează în prezent cercetarea privind CUSC. Utilizarea dioxidului de carbon captat ca materie primă pentru procesele industriale sau chimice poate transforma carbonul într-o marfă care poate fi tranzacționată și care poate genera un flux de venituri.

Decizie finală de investiție (DFI): consiliul de administrație al unei întreprinderi adoptă o decizie finală de investiție pentru un proiect de energie după ce a realizat un studiu inițial de inginerie și proiectare, după ce a obținut toate autorizațiile necesare și după ce a confirmat sursele de finanțare pentru întreaga investiție. Odată adoptată această decizie de către consiliu, lucrările de inginerie, achizițiile și lucrările de construcție ale proiectului pot începe.

Evaluarea obligației de diligență: în contextul prezentului raport, aceasta se referă la evaluarea de către BEI a viabilității tehnice și financiare a unei cereri de grant pentru un proiect în cadrul NER 300.

Instrument financiar: instrumentele financiare sunt o modalitate de a acorda sprijin financiar din bugetul UE prin intermediul împrumuturilor, al garanțiilor și al investițiilor de capital (sau de cvasicapital) pentru implementarea de proiecte¹. În conformitate cu Standardul internațional de contabilitate 32, un instrument financiar este „orice contract care generează simultan un activ financiar al unei entități și o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități”.

Procedura comitetului: termenul „procedură a comitetului” se referă la setul de proceduri prin care Comisia Europeană își exercită competențele de execuție care îi sunt conferite de legiuitorul UE, cu asistență din partea comitetelor compuse din reprezentanți ai țărilor membre ale UE. Aceste comitete de comitologie sunt prezidate de un oficial din partea Comisiei și formulează avize cu privire la actele de punere în aplicare propuse de Comisie². În cazul programului NER 300, este vorba de Comitetul privind schimbările climatice.

Rezerva pentru instalațiile nou-intrate: rezerva pentru instalațiile nou-intrate este o rezervă comunitară de 780 de milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră constituită în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) pentru perioada 2013-2020. În această perioadă, noii operatori din cadrul EU ETS pot solicita alocarea de certificate din această rezervă. Rezerva acordă certificate pe baza principiului „primul venit, primul servit”. 300 de milioane de certificate din această rezervă au fost rezervate în anul 2012 pentru finanțarea NER 300.

Abrevieri

AEM: Agenția Europeană de Mediu

AIE: Agenția Internațională a Energiei

BEI: Banca Europeană de Investiții

CCC: Comitetul privind schimbările climatice

CfD: Contract pe diferență

CPUP: Cost unitar (Cost-per-unit-performance)

CSC: Captare și stocare a dioxidului de carbon

CUSC: Captare, utilizare și stocare a dioxidului de carbon

DIF: Decizie finală de investiție

ETIP: Platformă europeană pentru tehnologie și inovare (European Technology and Innovation Platform)

EU ETS: Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (European Union Emissions Trading Scheme)

FEED: Studii inițiale de inginerie și proiectare (Front-End Engineering Design)

FEIS: Fondul european pentru investiții strategice (Planul Juncker)

Fondurile ESI: Fondurile structurale și de investiții europene

IPCC: Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change)

IRENA: Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (International Renewable Energy Agency)

JRC: Centrul Comun de Cercetare (Joint Research Centre)

MFPR: Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor

MIE: Mecanismul pentru interconectarea Europei

NER 300: Rezerva pentru instalațiile nou-intrate constituită din 300 de milioane de certificate de emisii (New Entrants’ Reserve)

Orizont 2020: Programul-cadru 8 (PC8)

PC6/PC7/PC9: Programul-cadru de cercetare 6/7/9

PCN: Punct de contact național (pentru NER 300)

PEER: Programul energetic european pentru redresare

SER: Surse de energie regenerabile

Note

¹ A se vedea Raportul special nr. 19/2016 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Execuția bugetului UE prin instrumente financiare – ce învățăminte trebuie desprinse din perioada de programare 2007-2013”.

² https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/comitology.html.

³ Punctul 45, Consiliul European de la Bruxelles din 19–20 iunie 2008, Concluziile Președinției, 11018/1/08 din 17 iulie 2008.

⁴ Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (JO L 200, 31.7.2009, p. 31).

⁵ COM(2008) 800 final din 26 noiembrie 2008: „Un plan european de redresare economică”.

⁶ A se vedea Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO L 140, 5.6.2009, p. 63).

⁷ Considerentul 10 al Deciziei 2010/670/UE a Comisiei din 3 noiembrie 2010 de stabilire a criteriilor și măsurilor pentru finanțarea proiectelor demonstrative comerciale care vizează captarea și stocarea geologică a CO₂ în condiții de siguranță din punct de vedere al mediului, precum și a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate, stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului („Decizia privind NER 300”) (JO L 290, 6.11.2010, p. 39).

⁸ COM(2009) 519 final: „Investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)”.

⁹ Acestea includ identificarea proiectelor eligibile, semnarea și gestionarea instrumentelor cu caracter juridic obligatoriu (contracte) cu privire la proiecte, monitorizarea proiectelor, raportarea către Comisie și direcționarea plăților din partea BEI către proiecte. A se vedea figura 10 din textul principal pentru o perspectivă de ansamblu.

¹⁰ 38 de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile și un proiect de captare și stocare a dioxidului de carbon.

¹¹ Această gestionare a activelor a generat venituri suplimentare de aproximativ 70 de milioane de euro până în prezent. Până la sfârșitul anului 2017, Comisia eliberase active în valoare de 39 de milioane de euro din cadrul NER 300 pentru plata comisioanelor către BEI în schimbul execuției sarcinilor care i-au fost încredințate acesteia din urmă. Valoarea totală a comisioanelor nu poate depăși 45 de milioane de euro, ceea ce reprezintă 2,1 % din veniturile totale în cuantum de 2,1 miliarde de euro.

¹² Concluziile Consiliului privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice, cea de a 2854-a reuniune a Consiliului (Transporturi, Telecomunicații și Energie) din 28 februarie 2008.

¹³ COM(2011) 112 final din 8 martie 2011 – „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”: „Pentru a menține creșterea temperaturii, în contextul schimbărilor climatice, la mai puțin de 2ºC, Consiliul European a reconfirmat în februarie 2011 obiectivul UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80–95 % până în 2050 față de nivelurile din 1990”.

¹⁴ Trends and projections in Europe 2017: Tracking progress towards Europe’s climate and energy targets (Tendințe și previziuni în Europa în 2017: Monitorizarea progreselor realizate în vederea atingerii țintelor din domeniul schimbărilor climatice și al energiei în Europa), Raportul nr. 17/2017 al AEM. A se vedea partea intitulată Outlook for greenhouse gas trends in 2050 (Perspective privind tendințele în materie de emisii de gaze cu efect de seră pentru 2050).

¹⁵ COM(2016) 763 final din 30 noiembrie 2016: „Accelerarea inovării în domeniul energiei curate”.

¹⁶ Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814 (JO L 76, 19.3.2018, p. 3).

¹⁷ Anexa I prezintă un calendar care cartografiază momentul lansării acestor mecanisme și a Planului SET pe fondul principalelor evenimente de natură politică și economică în materie.

¹⁸ Curtea face referire îndeosebi la un alt raport special al său privind implementarea energiei din surse regenerabile în zonele rurale (Raportul special nr. 5/2018) și la nota de informare a Curții intitulată Electricity production from wind and solar photovoltaic power in the EU (Producția de energie electrică din energie eoliană și energie solară fotovoltaică în UE) din 20 februarie 2018.

¹⁹ Germania, Spania, Țările de Jos, Polonia și Regatul Unit. Curtea a selectat aceste state membre pe baza cotelor lor semnificative de emisii în cadrul EU ETS și pe baza interesului lor pentru CSC în cadrul PEER și al NER 300.

²⁰ Curtea a transmis un chestionar către platformele europene pentru tehnologie și inovare în domeniul energiei eoliene, al energiei solare fotovoltaice, al energiei oceanice, al CSC, al bioenergiei, al energiei geotermale de adâncime și al rețelelor inteligente.

²¹ www.innoenergy.com.

²² În anexa la Regulamentul (CE) nr. 663/2009 privind Programul energetic european pentru redresare (PEER) erau enumerate 12 proiecte eligibile.

²³ SWD(2018) 48 final din 5 martie 2018: Data on the budgetary and technical implementation of the European Energy Programme for Recovery (Date privind implementarea bugetară și tehnică a Programului energetic european pentru redresare).

²⁴ În cazul proiectului din Regatul Unit, noua centrală electrică vizată nu a fost construită și, prin urmare, nu a emis niciodată CO₂.

²⁵ Directiva privind CSC din 2009 asigură cadrul juridic pentru stocarea geologică a CO₂ în condiții de siguranță din punctul de vedere al mediului pe parcursul întregii durate de viață a acestuia și stabilește criteriile pentru autorizațiile de stocare. A se vedea https://ec.europa.eu/clima/policies/lowcarbon/ccs/directive_ro.

²⁶ SWD(2018) 48 final.

²⁷ Potrivit unui raport din 2017 publicat de platforma privind implementarea tehnologiilor de producere a energiei din surse regenerabile a AIE (IEA-Renewable Energy Technology Deployment), „înregistrarea unei reduceri de 60 % a costurilor între 2010 și 2017 indică faptul că țintele industriei pentru 2025 au fost depășite cu opt ani mai devreme decât fusese planificat, sugerând că energia eoliană offshore ar putea fi complet integrată pe piață în condiții concurențiale în unele țări europene în următorul deceniu”. UE este acum lider mondial în implementarea energiei eoliene offshore.

²⁸ În conformitate cu criteriile de atribuire pentru proiectele CSC și pentru cele din domeniul energiei eoliene offshore [de exemplu, conform articolului 14 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul PEER], trebuiau acordate granturi proiectelor care îndeplinesc criteriul privind „atingerea stadiului de investiții și ocazionarea unor cheltuieli de capital substanțiale până la sfârșitul anului 2010”.

²⁹ SWD(2012) 224 final din 12 iulie 2012: NER300 – Moving towards a low carbon economy and boosting innovation, growth and employment across the EU (NER 300 – Tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și stimularea inovării, creșterii economice și a ocupării forței de muncă în UE).

³⁰ Fondurile rămase necheltuite în cadrul NER 300 pot fi utilizate în continuare pentru alte programe care susțin CSC sau pot fi transferate către Fondul pentru inovare viitor, care va acorda, la rândul lui, sprijin pentru CSC.

³¹ Articolul 8 alineatul (1) și anexa I la Decizia 2010/670/UE a Comisiei.

³² La lansarea NER 300 în 2010, acestea includeau energia eoliană, energia oceanică, bioenergia, energia fotovoltaică, energia solară concentrată, energia hidroelectrică, energia geotermală și rețelele inteligente.

³³ Prin Decizia de atribuire C(2012) 9432 final din 18 decembrie 2012, s-au acordat granturi pentru 20 de proiecte din domeniul energiei din surse regenerabile, iar prin Decizia de atribuire C(2014) 4493 final din 8 iulie 2014, s-au acordat granturi pentru 18 proiecte din domeniul energiei din surse regenerabile și unui proiect din domeniul CSC.

³⁴ Decizia (UE) 2015/191 a Comisiei din 5 februarie 2015 de modificare a Deciziei 2010/670/UE în ceea ce privește prelungirea anumitor termene stabilite la articolul 9 și la articolul 11 alineatul (1) din decizia respectivă (JO L 31, 7.2.2015, p. 31).

³⁵ Raportul special nr. 5/2018: „Energie din surse regenerabile pentru o dezvoltare rurală durabilă: sinergiile posibile sunt considerabile, dar rămân în mare parte nevalorificate”.

³⁶ Comunicarea Comisiei: „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020”, (2014/C 200/01), 28 iunie 2014. A se vedea, de asemenea, recomandările din 2013: documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat Commission guidance for the design of renewables support schemes, accompanying the document “Communication from the Commission – Delivering the internal market in electricity and making the most of public intervention (Orientările Comisiei Europene pentru conceperea schemelor de sprijin a energiei din surse regenerabile, care însoțesc documentul „Comunicarea Comisiei «Realizarea pieței interne a energiei electrice și valorificarea la maximum a intervenției publice»), SWD(2013) 439 final din 5 noiembrie 2013.

³⁷ A se vedea Carbon capture and storage: the second competition for government support, raport elaborat de Cenzor și Auditorul General, Biroul Național de Audit, 20 ianuarie 2017. Programul prevedea cheltuirea a 100 de milioane de lire sterline pentru a finanța 75 % din costurile de proiectare și de inginerie suportate de doi ofertanți (studiile inițiale de inginerie și proiectare). Până la 900 de milioane de lire sterline urmau să fie puse la dispoziție ca sprijin pentru capital pentru cele două proiecte. Opt proiecte au prezentat oferte, în timp ce altele au solicitat, de asemenea, granturi în cadrul NER 300.

³⁸ A Climate for the Future: Assessing the Member States’ Low-Carbon Development Strategies and lessons for Energy Union governance – an update – the outlook in October 2017, proiect WWF Maximiser.

³⁹ Începând cu jumătatea anului 2017, prețul de piață al carbonului în cadrul EU ETS a început să crească, ajungând la un nivel maxim de 16 euro pe tonă de CO₂ în luna mai.

⁴⁰ A se vedea secțiunile relevante pentru NER 300 din cadrul documentului intitulat Evaluation of the EU ETS Directive carried out within the project “Support for the Review of the EU Emissions Trading System” și elaborat de Umweltbundesamt din Austria, în colaborare cu Ecologic și SQ Consult, în noiembrie 2015, în baza unui contract de servicii încheiat cu Comisia Europeană.

⁴¹ Articolul 3 alineatul (2) din Decizia privind NER 300 prevede următoarele referitor la CSC: „Costurile pertinente pentru proiectele demonstrative CSC sunt costurile de investiție suportate de proiect pentru aplicarea CSC, minus valoarea netă actualizată a celei mai bune estimări privind beneficiile și costurile de exploatare generate de aplicarea CSC în primii 10 ani de exploatare”.

⁴² Schimburi interne între DG ENER și DG BUDG cu privire la ratele mult mai reduse decât cele preconizate în ceea ce privește execuția plăților în primii ani ai PEER.

⁴³ COM(2008) 16 final din 23 ianuarie 2008.

⁴⁴ Document de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea de impact care însoțește propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, SEC(2008) 52 din 23 ianuarie 2008.

⁴⁵ Evaluarea impactului, SEC(2010) 1320 final din 3 noiembrie 2010.

⁴⁶ Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814 (JO L 76, 19.3.2018, p. 3).

⁴⁷ Articolul 8 alineatul (2) din Decizia privind NER 300 conține definiția costului unitar. Costul unitar se obține prin împărțirea fondurilor publice totale solicitate pentru elementul inovator al unui proiect la cantitatea de CO₂ proiectată a fi stocată (în decurs de zece ani) pentru proiectele CSC sau la cantitatea proiectată de energie produsă (în decurs de cinci ani) pentru proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile. Comisia considera că un cost unitar scăzut reprezenta un bun indicator al potențialului de reducere a costurilor unei tehnologii și cel mai potrivit parametru pentru clasificarea proiectelor în subcategoriile lor.

⁴⁸ Articolul 5 alineatul (5) din Decizia 2010/670/UE a Comisiei.

⁴⁹ Concluzia evaluării obligației de diligență poate fi pozitivă fără observații, pozitivă cu recomandări în atenția Comisiei sau negativă.

⁵⁰ În total, BEI a primit din partea statelor membre 111 cereri de grant în cadrul a două cereri de propuneri organizate pentru NER 300. Comisia a confirmat eligibilitatea a 94 de proiecte, iar BEI a formulat concluzii pozitive pentru 83 (sau 88 %) dintre acestea în urma procesului său de evaluare a obligației de diligență.

⁵¹ Anexa IV oferă două exemple de programe ale statelor membre care, pe lângă un parametru cantitativ privind costul de finanțare, au aplicat criterii multiple de punctare în vederea realizării unui clasament al proiectelor de producție inovatoare de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

⁵² Secțiunea 5 din anexa II la prima decizie de atribuire [C(2012) 9432 final din 18 decembrie 2012] și la a doua decizie de atribuire [C(2014) 4493 final din 8 iulie 2014] specifică faptul că modificările aduse proiectelor trebuie să fie convenite de Comisie.

⁵³ Evaluarea de impact care însoțește propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu, SWD(2015) 135 final din 15 iulie 2015.

⁵⁴ Capitolul 3.2 din JRC Wind Energy Status Report 2016 Edition (raport privind situația energiei eoliene în 2016, elaborat în 2017 de JRC – Centrul Comun de Cercetare).

⁵⁵ Anexa I oferă o perspectivă de ansamblu a tuturor proiectelor cărora li s-au atribuit granturi în cadrul NER 300.

⁵⁶ Decizia (UE) 2017/2172 a Comisiei din 20 noiembrie 2017 de modificare a Deciziei 2010/670/UE în ceea ce privește utilizarea veniturilor nevărsate din prima rundă de cereri de propuneri (JO L 306, 22.11.2017, p. 24).

⁵⁷ În mod prioritar pentru proiectele demonstrative din domeniul energiei (PDE) din cadrul inițiativei InnovFin și pentru Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) – Transporturi (mai exact, pentru instrumentul de datorie al MIE).

⁵⁸ De exemplu, instrumentele financiare nu pot asigura o răspândire geografică a fondurilor, astfel cum a fost obiectivul NER 300; NER 300 este menit să abordeze sectoarele vizate de EU ETS (și anume, producția de energie electrică și industriile, nu și transporturile); și, conform interpretării Comisiei privind normele EU ETS și ale NER 300, fondurile acestuia din urmă ar trebui alocate pe baza evitării verificate a emisiilor de CO₂, în timp ce instrumentele financiare finanțează, în general, etapele inițiale ale proiectelor (și anume, înainte de emisia/evitarea efectivă a CO₂).

⁵⁹ În raportul său intitulat Renewable Energy Technology Innovation Policy [RETIP]: A process development guide, Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA) a explicat modul în care guvernanța este extrem de importantă pentru punerea în aplicare a instrumentelor RETIP. IRENA a subliniat că este important pentru inovare să existe o colaborare între părțile interesate și că realizarea acestei colaborări la nivel orizontal este vitală pentru asigurarea unei coerențe și pentru evitarea oricăror contradicții între politici.

⁶⁰ 19 state membre ale UE participă la cel puțin un grup de lucru temporar în cadrul Planului SET, la fel ca Turcia, Islanda, Norvegia și Elveția.

⁶¹ Pentru industriile energointensive, CUSC, energia fotovoltaică, energia solară concentrată și baterii.

⁶² COM(2009) 519 final.

⁶³ SEC(2010) 1320 final din 3 noiembrie 2010.

⁶⁴ PC7 a finanțat 31 de proiecte demonstrative la scară largă în domeniul energiei, grantul cu valoarea cea mai mare fiind de 35,5 milioane de euro. În cadrul Orizont 2020, 47 de astfel de granturi au fost semnate (sau sunt în curs de pregătire), cel mai mare grant ridicându-se la valoarea de 39,3 milioane de euro. 16 proiecte în cadrul NER 300 au primit granturi mai mari, însă cinci dintre acestea au fost sau urmau să fie retrase la momentul auditului.

⁶⁵ Considerentul 5 al Deciziei 2010/670/UE a Comisiei.

⁶⁶ BEI și Comisia au lansat componenta PDE din cadrul InnovFin în 2015. Contribuția inițială a UE la aceasta din partea programului Orizont 2020 era de 150 de milioane de euro. Prin intermediul acestei inițiative, sunt oferite împrumuturi, garanții pentru împrumut sau investiții de capital cu valori cuprinse între 7,5 și 75 de milioane de euro pentru proiecte demonstrative, de pionierat, la scară comercială, în domeniul producției inovatoare de energie din surse regenerabile și al hidrogenului. Contribuția UE este destinată să acopere 100 % din orice pierderi suferite de BEI, în cazul în care un proiect nu își poate rambursa împrumutul.

⁶⁷ Decizia C (2017) 7124 a Comisiei din 27 octombrie 2017.

⁶⁸ Orizont 2020 se va finaliza în 2020 și, prin urmare, nu se va suprapune cu noul Fond pentru inovare care va fi lansat în 2021. Planul pentru PC9 și pentru instrumentele financiare conexe este în curs de definire.

⁶⁹ A se vedea raportul de sinteză prezentat în cadrul unei conferințe de închidere, găzduită de DG CLIMA: Finance for innovation: towards the ETS Innovation Fund (Finanțare pentru inovare: către Fondul pentru inovare din cadrul ETS), Climate Strategy & Partners, 12 iunie 2017.

⁷⁰ COM(2016) 763 final.

⁷¹ A se vedea trimiterea la fondurile NER 300 ca fonduri ale UE de la pagina 21 din raportul Carbon capture and storage: the second competition for government support, elaborat de Cenzor și Auditorul General, Biroul Național de Audit, 20 ianuarie 2017.

⁷² A se vedea, de asemenea, „Situația elementelor extrabilanțiere la 31 decembrie 2016” din Raportul financiar al BEI pe 2016 și nota Z: „BEI sprijină Comisia Europeană ca agent în punerea în aplicare a inițiativei NER 300 – […]. BEI întocmește situații financiare separate pentru NER 300”.

⁷³ Recomandarea 4 litera (b) din Future Financing of the EU (Viitoarea finanțare a UE), Raportul final și recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii, decembrie 2016.

⁷⁴ În 2014, Curtea recomandase deja Comisiei să promoveze instituirea de către statele membre a unor cadre de reglementare stabile și previzibile pentru sursele regenerabile de energie. A se vedea recomandarea 1 din Raportul special nr. 6/2014: „Sprijinul acordat prin intermediul fondurilor politicii de coeziune pentru producerea de energie din surse regenerabile – a permis acesta obținerea unor rezultate bune?”, Curtea de Conturi Europeană, 2014.

⁷⁵ A se vedea propunerea 5 din documentul de informare al Curții, intitulat „Contribuție la simplificarea programului de cercetare al UE care va succeda programului Orizont 2020”.

⁷⁶ Besluit Vaststelling Subsidieprogramma CO₂-reductie Innovatieve Biobrandstoffen voor transport, http://wetten.overheid.nl/BWBR0 020 703/2006–12-21.

 

¹ De exemplu, propunerea de Regulament de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2018) 438 final) prevede „coerența cu legislația Uniunii și cu planurile energetice și climatice naționale” ca fiind unul dintre criteriile de atribuire.

Etapă	Data
Adoptarea planului de audit / Demararea auditului	17.5.2017
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	8.6.2018
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	5.9.2018
Primirea răspunsurilor Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	5.10.2018

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Jerneja Vrabič, atașată în cadrul cabinetului; Helder Faria Viegas, manager principal; Stefan Den Engelsen, coordonator, Oana Dumitrescu, Joachim Otto, Ernesto Roessing, Juan Antonio Vazquez Rivera și Anna Zalega, auditori. Zuzanna Filipski a asigurat sprijin lingvistic.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-0799-7	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/521983	QJ-AB-18-021-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-0819-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/68620	QJ-AB-18-021-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.