Stabilizarea veniturilor pentru fermieri: un set cuprinzător de instrumente, dar este necesar să se abordeze problema gradului redus de adoptare a acestora, precum și chestiunea supracompensării

Sinteză

I

Așa cum a remarcat Comisia Europeană, sectorul agricol prezintă un risc inerent și fermierii trebuie să găsească strategii pentru a face față pierderilor din producție (de exemplu, cele care rezultă în urma fenomenelor climatice sau a bolilor animalelor și ale plantelor) și volatilității prețurilor. Politica agricolă comună (PAC) oferă instrumente de sprijinire a gestionării riscurilor de către fermieri și de răspuns la situații de criză. Una dintre ambițiile exprimate de propunerile recente de reformă a PAC este de a se spori accentul pus pe gestionarea riscurilor.

II

Curtea a examinat cât de cuprinzător și de coerent este setul de instrumente pus la dispoziție de UE pentru prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor. Ea a analizat dacă instrumentele de gestionare a riscurilor și a crizelor fuseseră puse în aplicare în mod eficient și dacă obțineau rezultate. Aspectele pe care s-a axat Curtea au inclus modul în care a fost utilizat de către fermieri sprijinul din parte UE pentru asigurări, precum și măsurile excepționale declanșate pentru sectorul fructelor și legumelor în urma interdicției din 2014 impuse de guvernul Federației Ruse cu privire la anumite importuri din UE (denumită în continuare „interdicția impusă de Rusia”). Curtea a constatat că, per ansamblu, instrumentele UE de gestionare a riscurilor agricole și măsurile de criză luate de UE și-au îndeplinit parțial obiectivele, deși nu întotdeauna într-un mod eficient.

III

Curtea a constatat că PAC oferă o gamă largă de instrumente menite să sporească reziliența fermierilor. Plățile directe (41 de miliarde de euro pe an) au un impact semnificativ asupra stabilizării veniturilor pentru anumiți fermieri. PAC include instrumente de prevenire menite să îi ajute pe fermieri să își sporească reziliența, dar probele arată că impactul acestor instrumente asupra comportamentului fermierilor este limitat.

IV

Modul în care au fost utilizate măsurile ex post pentru a reacționa la unele riscuri climatice extreme poate să nu fie în concordanță cu strategia de promovare a utilizării într-o mai mare măsură a unor instrumente precum asigurările. Există unele suprapuneri între diferite instrumente ale UE care sprijină asigurarea recoltelor.

V

Nivelul de utilizare a sprijinului oferit de UE pentru asigurări rămâne scăzut, doar o mică parte din fermieri beneficiind de acest sprijin. Majoritatea fermierilor care contractează asigurări o fac fără să beneficieze de sprijin din partea UE, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la valoarea adăugată pe care o aduce acesta. Curtea a constatat că Comisia nu colectează informații relevante pentru a monitoriza utilizarea instrumentelor de gestionare a riscurilor. O proporție ridicată din sprijinul oferit de UE pentru asigurări este utilizat în sectorul vitivinicol în cele două state membre care apelează în cea mai mare măsură la acest sprijin. El este expus la riscul de apariție a efectului de balast (deadweight). În cazul fermierilor care au asigurare, este posibil ca aceștia să nu aibă un stimulent suficient pentru a aplica o strategie de afaceri mai favorabilă rezilienței sau pentru a se adapta la noile condiții climatice.

VI

În ceea ce privește măsurile excepționale declanșate ca urmare a interdicției impuse de Rusia, Curtea a constatat că nu a fost utilizat niciun criteriu specific pentru a se analiza oportunitatea utilizării lor și că nivelul sprijinului s-a bazat în principal pe pierderea pieței ruse, fără a se lua în considerare, până în al treilea an al interdicției, existența unor debușee alternative. Aceste măsuri au durat patru ani și au fost utilizate și în scopul rezolvării unor probleme subiacente de excedent structural pentru anumite fructe, nefiind neapărat justificate de existența unor circumstanțe excepționale specificate în regulament.

VII

Curtea a constatat că sprijinul din partea UE pentru piața merelor a depășit prețurile medii ale pieței respective. Retragerea piersicilor și a nectarinelor în vederea prelucrării lor a fost costisitoare pentru UE, iar cea mai mare parte din sucul produs a sfârșit în proprietatea sectorului prelucrător, cu titlu de contribuție în natură. În cele din urmă, Curtea nu a putut confirma că produsele retrase au fost într-adevăr înlăturate de pe piață, fie din cauza lipsei trasabilității, fie din cauză că aceste produse au revenit pe piață sub o formă diferită, de exemplu sub formă de suc prelucrat.

VIII

Recomandările formulate de Curte în atenția Comisiei vizează: încurajarea fermierilor să se pregătească mai bine în eventualitatea unor situații de criză, concepția și monitorizarea sprijinului pus la dispoziție pentru asigurări, criteriile pentru recurgerea la măsuri excepționale și compensația pentru operațiunile de retragere.

Introducere

Riscul este inerent în agricultură

01

După cum a remarcat Comisia Europeană, sectorul agricol prezintă un risc inerent și fermierii trebuie să găsească strategii pentru a face față pierderilor din producție (de exemplu, cele care rezultă în urma fenomenelor climatice sau a bolilor animalelor și ale plantelor) și volatilității prețurilor (cauzată, de exemplu, de riscurile geopolitice). Politica agricolă comună (PAC) oferă mecanisme de sprijinire a gestionării riscurilor de către fermieri și de răspuns la situații de criză. Una dintre ambițiile exprimate de propunerile recente de reformă a PAC este de a se spori accentul pus pe gestionarea riscurilor.

02

Activitățile agricole au o legătură strânsă cu clima. Condițiile meteorologice pot fie să stimuleze, fie să frâneze producția. Potrivit Agenției Europene de Mediu, în UE există riscul să crească frecvența cu care survin pierderi de recolte ca urmare a unor condiții meteorologice extreme¹. În figura 1 sunt indicate fenomenele meteorologice extreme, de exemplu ploi abundente, valuri de căldură și secetă, care au avut loc în UE în vara anului 2018. Curtea a publicat recent rapoarte care au abordat riscul de inundații² și, respectiv, riscul de deșertificare³.

03

Alți factori de risc importanți care afectează producția agricolă sunt consecințele bolilor plantelor și ale animalelor. În ultimii ani au apărut frecvent focare de astfel de boli, parțial ca urmare a intensificării comerțului și a circulației umane (ambele conducând la creșterea riscului de noi agenți patogeni).

04

Modul în care sunt abordate riscuri precum pierderile din producție și volatilitatea prețurilor depinde de frecvența și de impactul lor. În analiza sa, Comisia face referire la o clasificare a riscurilor elaborată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), clasificare care stabilește situațiile în care riscurile ar trebui să fie suportate exclusiv de către fermieri, prin intermediul, de exemplu, al unor mecanisme de asigurare, precum și situațiile în care riscurile ar trebui abordate prin intervenții publice (a se vedea figura 2).

05

La nivelul fermei, fermierii pot apela la diferite strategii pentru a-și reduce expunerea la riscuri. Majoritatea acestor strategii pot fi considerate preventive. Fermierii își pot diversifica producția agricolă sau sursele de venituri pentru a repartiza riscul de pierdere care este concentrat în una dintre activitățile lor agricole. De asemenea, ei pot adopta anumite practici în cadrul fermei, cum ar fi recurgerea la culturi/animale mai rezistente, măsuri sanitare mai stricte, practici agricole adaptate la mediul local și investiții preventive adecvate (de exemplu, plase antigrindină sau irigații sustenabile). În completarea lor, fermierii pot apela la instrumente private/publice, cum ar fi asigurările sau fondurile mutuale.

Utilizarea PAC pentru a promova un sector agricol rezilient

06

Sprijinul de la bugetul UE pentru sectorul agricol din UE este gestionat în cadrul PAC. În comunicarea sa intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” (2017)⁴, Comisia și-a exprimat ambiția de „a dezvolta în continuare o abordare integrată și coerentă a prevenirii și gestionării riscurilor, precum și a rezilienței față de acestea, care combină în mod complementar intervenții la nivelul UE cu strategii ale statelor membre și instrumente ale sectorului privat abordând stabilitatea veniturilor și riscurile legate de climă”.

07

Actuala politică agricolă comună și propunerile legislative pentru PAC în perioada de după 2020 vizează să sporească reziliența agriculturii europene (a se vedea exemplele din figura 3), în principal prin consolidarea robusteții (capacitatea fermierilor de a rezista la perturbări externe și de a menține nivelurile existente de funcționalitate) și, într-o mai mică măsură, prin consolidarea adaptabilității (capacitatea de a reacționa la circumstanțele externe în schimbare)⁵.

08

În cadrul PAC, UE acordă sprijin unor instrumente pentru fiecare categorie de riscuri. Tabelul 1 prezintă sprijinul pe care îl furnizează UE pentru instrumente de gestionare a riscurilor (sprijin pentru prime de asigurare și pentru fonduri mutuale) și pentru măsuri excepționale, precum și modul în care sunt finanțate acestea de la bugetul UE. Acest tabel nu include sprijinul generalizat, cum ar fi plățile directe către fermieri, care joacă, la rândul lor, un rol important în modul în care sunt gestionate riscurile la nivelul fermei.

09

Sprijinul din partea PAC este pus la dispoziție în cadrul a doi piloni. În cadrul pilonului I, UE finanțează măsuri de piață, măsuri de gestionare a riscurilor și de prevenire a crizelor pentru anumite sectoare (sectorul vitivinicol și sectorul fructelor/legumelor) și măsuri excepționale. În cadrul pilonului II, UE oferă statelor membre posibilitatea de a sprijini trei instrumente de gestionare a riscurilor (M17): asigurări (M17.1), fonduri mutuale (M17.2) și instrumente de stabilizare a veniturilor (M17.3). La 7 august 2014, guvernul rus a interzis importurile de produse, inclusiv de fructe și legume, din mai multe țări, inclusiv din statele membre ale UE. Pentru sectorul creșterii animalelor (inclusiv sectorul laptelui și produselor lactate) și pentru sectorul fructelor și legumelor, au fost declanșate măsuri excepționale de combatere a perturbărilor pieței în urma interdicției impuse de Rusia. Măsuri excepționale au fost activate și ca urmare a apariției focarelor de pestă porcină africană și de gripă aviară, precum și pentru rezolvarea unor probleme specifice precum inundațiile din țările baltice.

	Pilonul II	Pilonul I
	Instrumente de gestionare a riscurilor		Măsuri excepționale
Măsuri	Sprijin pentru instrumente de gestionare a riscurilor (M17) 2015-2018	Sprijin pentru prime de asigurare (sectorul vitivinicol și sectorul fructelor și legumelor) 2015-2018	Măsuri împotriva perturbării pieței 2014-2018	Măsuri de sprijinire a pieței legate de boli ale animalelor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor 2014-2018	Măsuri pentru soluționarea unor probleme specifice 2017-2018
Cheltuielile UE (în milioane de euro)	682	174	1 454	51	24

Sursa: Datele Comisiei.

10

La nivel național, statele membre au elaborat diferite strategii de gestionare a riscurilor și a crizelor în sectorul agriculturii. Șapte state membre finanțează sisteme naționale proprii de sprijin pentru asigurări (Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Spania, Luxemburg, Polonia și Slovenia). Toate statele membre oferă sprijin ex post în urma unor evenimente catastrofice. De exemplu, ca reacție la seceta din 2018, Germania, Franța, Polonia și Suedia au oferit fermierilor compensații din fonduri naționale.

Sfera și abordarea auditului

11

Având în vedere declarația din 2017 a Comisiei în care și-a exprimat ambiția de a spori capacitatea fermierilor de a gestiona riscurile, Curtea a examinat instrumentele existente de gestionare a riscurilor și a crizelor. Pe fondul creșterii riscurilor de apariție a crizelor provocate de condiții meteorologice extreme și de focare de boli ale animalelor și ale plantelor și în contextul unei volatilități din ce în ce mai frecvente a prețurilor, analiza Curții urmărește să contribuie la o mai bună utilizare a sprijinului UE pentru îmbunătățirea capacității fermierilor de a gestiona riscurile.

12

Curtea a examinat cât de cuprinzător și de coerent era setul de instrumente pus la dispoziție de UE pentru prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor și a analizat dacă instrumentele de gestionare a riscurilor și a crizelor fuseseră puse în aplicare în mod eficient și dacă obțineau rezultate. Atunci când a examinat instrumentele de gestionare a riscurilor, Curtea s-a concentrat pe sprijinul pus la dispoziție de UE pentru primele de asigurare. Atenția sa a fost îndreptată, de asemenea, asupra utilizării măsurilor excepționale în sectorul fructelor și legumelor în urma interdicției impuse de Rusia. Măsurile excepționale care au fost declanșate în sectorul cărnii și al produselor lactate nu au fost examinate.

13

Întrebarea principală de audit a fost următoarea: „Măsurile UE de gestionare a riscurilor și de abordare a crizelor și-au îndeplinit obiectivele într-un mod eficient?”. Pentru a putea răspunde la această întrebare, Curtea a căutat să obțină răspunsuri la următoarele trei întrebări secundare:

• Setul de instrumente oferit de UE pentru prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor este complet și coerent?
• Instrumentele puse la dispoziție de UE pentru gestionarea riscurilor și-au îndeplinit obiectivele într-un mod eficient?
• Măsurile excepționale ale UE pentru sectorul fructelor și legumelor și-au îndeplinit obiectivele într-un mod eficient?

14

Auditul Curții a acoperit acțiunile întreprinse în perioada 2014‑2018. Probele de audit au fost colectate prin:

• examinări ale datelor și ale documentelor și/sau interviuri derulate cu membri ai personalului din cadrul a trei direcții generale ale Comisiei (AGRI, SANTE, ESTAT) și cu personalul de specialitate din cadrul OCDE;
• vizite de audit efectuate în patru state membre selectate pentru a acoperi utilizarea sprijinului pus la dispoziție pentru asigurări (Italia, Franța și Germania) și pentru măsuri excepționale (Polonia, Italia și Franța);
• întrevederi, în aceste state membre, cu autoritățile naționale, cu societăți de asigurări, cu federații de asigurări, cu societăți de reasigurări, cu asociații ale fermierilor, cu sindicate și cu organizații de caritate;
• examinarea a 80 de dosare ale beneficiarilor (transmise de autoritățile naționale) care acopereau instrumente de gestionare a riscurilor și măsuri excepționale, precum și vizite efectuate la fața locului la 16 beneficiari (din Franța, Polonia, Germania, Italia și Grecia). Grecia a fost adăugată în eșantionul Curții din cauza unei operațiuni examinate în contextul auditului Curții cu privire la legalitate și regularitate (în scopul elaborării raportului anual);
• interviuri cu 105 fermieri din 17 state membre cu privire la strategia lor de gestionare a riscurilor (a se vedea anexa);
• realizarea unui sondaj în rândul autorităților naționale din toate statele membre, cu privire la strategiile lor naționale de gestionare a riscurilor și a crizelor în sectorul agriculturii.

Observații

UE sprijină o gamă largă de măsuri vizând îmbunătățirea rezilienței fermierilor

15

În cadrul prezentei secțiuni, se evaluează dacă setul de instrumente oferit de UE pentru prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor formează un pachet complet și coerent. Curtea a examinat dacă modul în care este conceput, în ansamblu, sistemul contribuie la creșterea eficace a rezilienței fermierilor la riscurile și crizele cu care se pot confrunta aceștia.

Instrumentele UE abordează toate tipurile de riscuri cu care se confruntă fermierii, un rol important fiind jucat de plățile directe

16

PAC prevede numeroase mecanisme destinate să combată riscurile care îi afectează pe fermieri (deși nu toate mecanismele sunt disponibile pentru toți fermierii). Plățile directe reduc variația veniturilor pentru majoritatea fermierilor, dar o corelație între ele și clasificarea OCDE a riscurilor nu se poate realiza cu ușurință (a se vedea figura 2). Instrumentele pentru care se poate stabili cu o mai mare ușurință o corelație cu straturile de risc sunt cele indicate în tabelul 2.

17

Tabelul 2 arată că două grupuri de instrumente sunt prevăzute în mod expres pentru a face față riscurilor și crizelor, instrumente care contribuie astfel la creșterea rezilienței fermierilor:

• instrumentele de gestionare a riscurilor, cum ar fi asigurările și fondurile mutuale, concepute pentru a compensa fermierii în cazul anumitor riscuri definite;
• măsurile excepționale, menite să stabilizeze piața atunci când se produc perturbări grave⁶.

	Stratul de risc abordat	Pilon	Instrumente
	Normal	I	Plăți directe
Prevenție și instrumente de gestionare a riscurilor Măsuri ex ante	Transferabil	I	Sprijin pentru organizațiile de producători de fructe și legume, inclusiv sprijin pentru prime de asigurare pentru recolte și pentru fonduri mutuale
	Transferabil		Sprijin pentru prime de asigurare pentru recolte și pentru fonduri mutuale în sectorul vitivinicol
	Transferabil	II	"Instrumente de gestionare a riscurilor: sprijin pentru prime de asigurare Sprijin pentru fonduri mutuale (include un instrument de stabilizare a veniturilor)"
	Normal		Sprijin pentru investiții în materie de prevenire și de refacere
	Normal		Sprijin pentru investiții în active fizice
	Normal		Servicii de consiliere – și anume servicii de consiliere agricolă
	Normal		Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare
	Transferabil		Sprijin pentru înființarea de grupuri și organizații de producători; sprijin pentru promovarea cooperării
Măsuri excepționale Măsuri ex post	Catastrofic	I	Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată
	Catastrofic		Măsuri împotriva perturbării pieței
	Catastrofic		Măsuri privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor
	Catastrofic		Măsuri pentru soluționarea unor probleme specifice

Notă: Repartizarea instrumentelor pentru diferite straturi de risc este cu titlu orientativ, întrucât ele pot juca un rol și pentru alte straturi.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, 1307/2013 și 1308/2013.

18

Creșterea sprijinului pentru veniturile fermierilor poate deplasa anumite riscuri transferabile în categoria normală, deoarece, pe măsură ce fermierii beneficiază de o protecție mai mare a veniturilor, capacitatea lor de a gestiona riscurile în cadrul fermei va crește (a se vedea punctele de mai jos)⁷. Și invers, prin punerea la dispoziție a acestei plase de siguranță pentru venituri, fermierii pot fi tentați să își desfășoare activitatea agricolă într-un mod mai expus riscurilor (de exemplu, concentrându-se pe o singură cultură).

19

Plățile directe (care reprezintă un cost anual de peste 41 de miliarde de euro) constituie un element stabil în veniturile fermierilor, sporindu-le astfel reziliența. Plățile directe acționează ca un tampon, permițându-le fermierilor să facă față scăderii prețurilor sau diminuării producției. Plățile decuplate (89 % din plățile directe) nu sunt legate de producție. Restul de 11 % din plățile directe sunt legate de producție. Aceste venituri suplimentare reprezintă, potrivit Comisiei, aproximativ 26 % din veniturile fermierilor⁸. Figura 4 ilustrează ponderea pe care o au plățile directe decuplate în veniturile agricole ale fermierilor, pondere care poate fi, de multe ori, mai mare de 20 %.

20

În 2017, 6,4 milioane de fermieri din UE au primit plăți directe⁹. Sondajul realizat în rândul tuturor statelor membre a arătat că nouă dintre acestea consideră plățile directe ca un element important din strategia unei ferme de a gestiona riscurile (cu alte cuvinte, plățile directe acționează ca o „plasă de siguranță” și asigură „protecția veniturilor”).

21

Figura 4 arată că ponderea pe care o reprezintă plățile directe în veniturile agricole ale fermierilor variază, în funcție de dimensiunea economică a fermei, între sub 20 % și peste 30 %. Așa cum indică figura 5, cu cât este mai mare dimensiunea economică a fermei, cu atât este mai mare probabilitatea de a contracta o asigurare agricolă. Între ponderea plăților directe în veniturile agricole și recurgerea la asigurări se remarcă o corelație negativă. Această constatare este coroborată și de rezultatele chestionarului adresat fermierilor (a se vedea figura 24 din anexă). Întrucât plățile directe oferă un tampon care poate absorbi pierderile din producție, necesitatea de a contracta o asigurare este mai scăzută, deoarece riscul ar putea fi suportat la nivelul fermei¹⁰. Există însă alți factori care ar putea influența decizia unui fermier de a încheia o asigurare. O parte semnificativă din fermierii care primesc sprijin din partea UE exercită activitatea agricolă cu fracțiune de normă, în special în cazul micilor agricultori¹¹. Aceasta le reduce expunerea la risc a fermelor, deoarece exercitarea altor activități oferă o sursă de venituri independentă de condițiile meteorologice și de prețurile produselor.

22

În cazul fermelor cu o dimensiune economică mai mare, ponderea veniturilor agricole în veniturile lor globale este mai mare. Cu cât este mai mare ponderea agriculturii în veniturile totale (în cazul fermierilor cu o suprafață mai mare de 20 de hectare, majoritatea exercită activitatea agricolă cu normă întreagă¹²), cu atât este mai mare măsura în care se recurge la asigurări (a se vedea figura 24 din anexă).

PAC promovează din ce în ce mai mult măsurile de prevenire

23

Măsurile de prevenire (a se vedea punctul 05) pot spori reziliența fermierilor prin reducerea expunerii lor la riscuri și prin adaptarea producției la noi riscuri. Strategiile de prevenire și de adaptare pot facilita continuarea producției după ce survine, de exemplu, un fenomen climatic.

Măsurile eficace de prevenire pot limita pierderile din producție

24

Având în vedere impactul schimbărilor climatice, măsurile care încurajează reziliența, inclusiv pregătirea pe termen lung (adaptarea la noile condiții) sunt importante. Caseta 1 ilustrează modul în care s-a modificat percepția riscurilor de secetă în Australia.

25

Rotația culturilor, utilizarea unor culturi adaptate/mai rezistente și economiile au fost invocate ca cele mai frecvente trei măsuri de prevenire luate în considerare de fermierii intervievați de Curte (a se vedea figura 22 din anexă). Rotația culturilor face parte din bunele practici agricole, deoarece are un impact pozitiv asupra fertilității solului și contribuie la combaterea buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

26

Actualmente, plățile directe către fermierii mai mari prevăd o cerință de diversificare a culturilor (prin intermediul plăților pentru înverzire, un nou tip de plată directă introdus în 2013 cu scopul de a îmbunătăți performanța de mediu a PAC). În noile propuneri privind PAC, plățile directe ar putea impulsiona rotația culturilor și ar putea spori, indirect, reziliența fermelor, cu condiția ca:

• standardele naționale stabilite de statele membre să fie suficient de ambițioase¹⁵;
• fermierii să respecte cerințele aferente bunelor condiții agricole și de mediu;
• să se obțină schimbări reale în comportament.

Curtea a semnalat, în trecut, că, adeseori, înverzirea nu conduce la schimbări de comportament¹⁶.

27

Riscurile sanitare reprezintă un domeniu în care prevenirea cu succes limitează necesitatea unei intervenții ex post. Autoritățile publice (ale UE și ale statelor membre) sunt puternic implicate în combaterea riscurilor legate de bolile animalelor, recurgând la măsuri ex ante precum prevenția (inclusiv eradicarea), monitorizarea și instrumentele de gestionare a riscurilor. Se depun eforturi semnificative ex ante astfel încât să se evite costurile potențial ridicate și consecințele negative ale măsurilor ex post (de exemplu, criza legată de encefalopatia spongiformă bovină a avut un cost pentru UE de peste 5 miliarde de ECU în perioada 1996‑1998). Deși aceste eforturi au avut un impact pozitiv semnificativ, o serie de studii independente au estimat că cheltuielile publice efectuate pentru compensațiile pentru bolile animalelor și ale plantelor au reprezentat pentru statele membre ale UE, în perioada 2010‑2014, un cost în valoare de o jumătate de miliard de euro anual¹⁷.

Nu este posibil să se evalueze încă măsura în care noile instrumente disponibile cresc reziliența fermierilor la riscurile de preț

28

În opinia Comisiei¹⁸, contractele la termen de tip forward și contractele futures sunt instrumente menite să combată riscurile de preț. Contractele forward s-au plasat pe locul patru în rândul măsurilor de prevenire menționate cel mai frecvent de către fermierii intervievați de Curte (a se vedea figura 22 din anexă).

29

În temeiul cadrului juridic al UE, statele membre pot solicita fie utilizarea unor contracte obligatorii, fie o ofertă scrisă pentru un contract din partea primului cumpărător către producător¹⁹. Componenta agricolă a Regulamentului Omnibus²⁰ a introdus modificări în cadrul legislativ. În prezent, acest regulament oferă producătorului dreptul de a solicita un contract scris între părți și/sau o ofertă scrisă de contract din partea cumpărătorilor. În aprilie 2019, a intrat în vigoare o directivă pentru a se interzice anumite practici comerciale neloiale în cadrul lanțului alimentar (și anume, modificările unilaterale ale contractului aduse de cumpărător)²¹. Este încă prea devreme pentru a se evalua impactul acestor modificări recente.

30

Pilonul II al PAC poate sprijini instrumente de stabilizare a veniturilor care oferă compensații fermierilor în cazul unei „scăderi drastice” a veniturilor. Regulamentul Omnibus a redus pragul pentru compensare prin intermediul asigurărilor de la 30 % reprezentând pierderi din producție la 20 % și a prevăzut posibilitatea unui instrument sectorial de stabilizare a veniturilor (de exemplu, un instrument de stabilizare a veniturilor specific pentru sectorul cerealelor). Deocamdată, niciun instrument de stabilizare a veniturilor sprijinit de UE nu este însă operațional.

31

În cazul unei volatilități semnificative a prețurilor, plățile directe, măsurile de intervenție pe piață și măsurile excepționale împotriva perturbărilor pieței rămân cele mai importante instrumente prin care UE vine în sprijinul fermierilor.

Există unele suprapuneri între instrumentele UE

32

Atât pilonul I, cât și pilonul II prevăd scheme de sprijin pentru asigurări din partea UE. În cazul sectorului vitivinicol și al sectorului fructelor și legumelor, aceste scheme se suprapun. Sprijinul pentru fonduri mutuale și sprijinul pentru asigurări sunt complementare numai atunci când sunt acoperite riscuri diferite. Măsurile excepționale declanșate ca reacție la probleme specifice cauzate de evenimente extreme pot să nu fie în concordanță cu strategia de promovare a utilizării într-o mai mare măsură a instrumentelor de gestionare a riscurilor, cum ar fi asigurările.

O complementaritate între asigurări și fonduri mutuale există numai atunci când sunt acoperite riscuri diferite

33

În cadrul pilonului I al PAC, din 2009 este eligibil pentru finanțare un sprijin pentru fonduri mutuale în cadrul programelor operaționale pentru sectorul fructelor și legumelor și în cadrul programelor naționale pentru sectorul vitivinicol, dar această finanțare nu a fost absorbită. În cadrul pilonului II, finanțarea disponibilă pentru fonduri mutuale a fost utilizată într-o foarte mică măsură (a se vedea punctul 43).

34

Gradul redus în care se recurge la fonduri mutuale se explică parțial prin complexitatea mai ridicată a acestui instrument. Pentru a putea funcționa, este necesar ca un număr suficient de fermieri să subscrie la un fond mutual. De exemplu, în Italia, numărul minim de fermieri care trebuie să adere la un fond mutual este de 700. Această complexitate poate „incita fermierii să apeleze la alte instrumente disponibile pentru gestionarea riscurilor, în special la asigurări”²². Doar în cazul în care fondurile mutuale acoperă alte riscuri care nu sunt acoperite de asigurări, aceste două instrumente sunt complementare. În Franța, sprijinul UE pentru asigurări este limitat la „asigurarea recoltelor”, care acoperă numai riscurile climatice pentru culturi, în timp ce Fondul mutual național, care primește sprijin din partea UE, acoperă bolile animalelor și ale plantelor și incidentele de poluare.

Recurgerea în mod inadecvat la măsuri excepționale poate reduce stimulentul de a utiliza instrumente de gestionare a riscurilor

35

Incertitudinea cu privire la circumstanțele care pot declanșa adoptarea unor măsuri de criză influențează percepția fermierilor în ceea ce privește limitele între care se situează propriile responsabilități în materie de gestionare a riscurilor. Cu cât se acordă mai frecvent ajutoare publice în timpul sau după producerea unei „crize”, cu atât scade stimulentul pentru fermieri de a atenua riscurile prin recurgerea la instrumente de gestionare a riscurilor, cum ar fi asigurările²³.

36

De exemplu, în 2018, Comisia a aprobat un regulament de punere în aplicare care viza să finanțeze o măsură în cadrul PAC de sprijinire a fermierilor afectați de inundații și de precipitații abundente la sfârșitul anului 2017 în anumite zone din Lituania, Letonia, Estonia și Finlanda. Fermierii erau eligibili dacă pierduseră cel puțin 30 % din suprafața lor consacrată semănăturilor de iarnă și nu beneficiaseră, pentru aceeași pierdere, de niciun fel de ajutoare naționale sau de asigurări [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 108/2018 al Comisiei – s-au alocat 15 milioane de euro, repartizați în funcție de numărul de hectare afectate, astfel: 9,12 milioane de euro pentru Lituania, 3,46 milioane de euro pentru Letonia, 1,34 milioane de euro pentru Estonia și 1,08 milioane de euro pentru Finlanda]. Fermierii care contractaseră o asigurare împotriva acestui risc nu erau deci eligibili pentru a primi compensație pentru pierderile lor din producție. Astfel de criterii îi pot descuraja pe fermieri, în viitor, să contracteze asigurări.

37

Pe de altă parte, implicarea Comisiei în criza din 2018 provocată de secetă a fost în concordanță cu strategia sa de dezvoltare a instrumentelor de gestionare a riscurilor. Comisia nu a instituit măsuri (ex post) suplimentare, ci s-a folosit mai degrabă de flexibilitatea instrumentelor preexistente. Această abordare a implicat, în special, derogări de la normele privind înverzirea și de la cele de mediu, derogări care le-au permis fermierilor să cosească iarba sau să pască vitele în zone care altfel ar fi fost lăsate în pârloagă. Ea este în concordanță cu mai multe strategii naționale din șapte state membre (Austria, Italia, Franța, Grecia, Țările de Jos, Spania și Slovenia), strategii care vizează să orienteze cheltuielile publice de la măsurile ex post la cele ex ante (prevenție și sprijin pentru instrumente de gestionare a riscurilor).

Propunerile Comisiei de reformă a PAC urmăresc să consolideze sprijinul pentru instrumente de gestionare a riscurilor pentru care este deja disponibil un sprijin național

38

Pentru perioada actuală, 17 state membre au decis să nu implementeze instrumente de gestionare a riscurilor în cadrul pilonului II (sprijin pentru asigurări și pentru fonduri mutuale). 8 dintre ele consideră că instrumentele lor actuale de gestionare a riscurilor sunt satisfăcătoare. 7 dintre statele membre care nu au implementat instrumente de gestionare a riscurilor în cadrul pilonului II (a se vedea punctul 10) instituiseră un sprijin național pentru primele de asigurare, iar 2 dispuneau de un sistem de asigurare național obligatoriu²⁴.

39

În noile sale propuneri privind PAC, Comisia propune să oblige statele membre să pună la dispoziție sprijin din partea UE pentru instrumente de gestionare a riscurilor²⁵. Sondajul realizat de Curte în rândul statelor membre relevă că 11 state nu sunt de acord cu această propunere, mai multe dintre ele invocând principiul UE al subsidiarității pentru a justifica recurgerea la propriul sistem național de sprijin.

În ceea ce privește instrumentele de gestionare a riscurilor, cea mai mare parte a sprijinului UE este consacrată asigurărilor, dar absorbția acestor finanțări este redusă și neuniformă

40

Având în vedere că sprijinul UE este concentrat pe asigurări (a se vedea tabelul 3), Curtea s-a axat pe acest aspect, în cadrul ambilor piloni ai PAC. A fost examinat modul în care este gestionat sprijinul acordat de UE pentru asigurări și a fost evaluată utilizarea de către fermieri a asigurărilor.

41

Mai mult de o treime din fermieri recurg la asigurări. Dintre fermierii asigurați, aproximativ 8 % sunt sprijiniți de UE în cadrul pilonului II (în principal prin asigurarea recoltelor). Fermierii care plătesc pentru asigurare din fonduri proprii și din fonduri naționale sunt mai numeroși decât cei care apelează la fonduri UE în acest scop.

Instrumentele UE de gestionare a riscurilor au fost utilizate într-o măsură redusă și neuniformă

42

Așa cum s-a menționat la punctul 39, statele membre manifestă doar un interes limitat de a utiliza fonduri UE pentru instrumentele de gestionare a riscurilor. 17 state membre nu au intenția de a solicita sprijin pentru instrumentele de gestionare a riscurilor în cadrul pilonului II.

43

Tabelul 3 prezintă cele trei instrumente ale UE de gestionare a riscurilor și arată că, în cazul celor 11 state membre participante, cea mai mare parte a sprijinului este consacrată asigurărilor. Doar 3 state membre (Franța, Italia și Portugalia) oferă sprijin din partea UE pentru fonduri mutuale și două state membre (Italia și Ungaria) oferă sprijin din partea UE pentru fonduri mutuale pentru stabilizarea veniturilor. Pentru perioada 2014‑2020, 91 % din cheltuielile planificate pentru instrumente de gestionare a riscurilor sunt legate de asigurări.

44

Figura 6 indică statele membre care oferă sprijin pentru asigurări.

45

Tabelul 4 arată că, chiar și în statele membre care propun această schemă din partea UE, gradul de utilizare este scăzut. Franța, Ungaria, Letonia și Italia au cea mai mare proporție de fermieri care sunt asigurați cu sprijin din partea UE.

46

Figura 7 arată că:

• sprijinul din partea UE ajunge la o proporție foarte mică din totalul fermierilor din UE;
• peste 90 % din fermierii care contractează asigurări o fac fără să beneficieze de sprijin din partea UE în acest sens.

47

Asigurarea mono-risc, în principal împotriva riscului de grindină, există încă din secolul al XIX-lea și este forma cea mai utilizată de asigurare. Introdusă mai recent, asigurarea multi-risc (18 riscuri în Franța și până la 11 riscuri în Italia) este mai puțin răspândită și a fost dezvoltată în principal cu sprijin public. Comisia lasă la latitudinea statelor membre să decidă ce tip de asigurare doresc să sprijine (mono-risc și/sau multi-risc).

48

Curtea a constatat că, în Franța (2017), au fost asigurate împotriva grindinei 5,2 milioane de hectare (în principal fără sprijin), iar 4,7 milioane de hectare au fost acoperite de asigurări multi-risc care au beneficiat de sprijin din partea UE, ceea ce înseamnă că 36 % din suprafața agricolă utilizată era acoperită de o asigurare. În Germania, erau asigurate împotriva grindinei aproximativ 8 milioane de hectare (48 % din suprafața agricolă utilizată)²⁶, în principal fără sprijin public²⁷.

49

Valoarea adăugată europeană este valoarea pe care o aduce o acțiune întreprinsă de UE (prin politici, regulamente, instrumente juridice și fonduri ale UE) în plus față de valoarea care ar fi fost altfel generată de statele membre dacă ar fi acționat individual. Gradul scăzut de utilizare a sprijinului oferit pentru asigurări în cadrul pilonului II și numărul mare de fermieri care aleg să plătească mai degrabă pentru o asigurare mono-risc decât pentru o asigurare multi-risc subvenționată ridică semne de întrebare cu privire la valoarea adăugată pe care o aduce sprijinul oferit de UE pentru asigurări.

Comisia nu colectează informații relevante cu privire la utilizarea sistemelor de gestionare a riscurilor

50

Comisia a stabilit un singur indicator de rezultat general pentru sistemele de gestionare a riscurilor: „procentajul exploatațiilor care participă la sisteme de gestionare a riscurilor”. Acesta se referă la două măsuri din cadrul pilonului II: măsura 17 și măsura 5. Măsura 17 acoperă sprijinul pentru asigurări, fonduri mutuale și instrumente de stabilizare a veniturilor, iar măsura 5 acoperă sprijinul pentru refacerea potențialului de producție agricolă și pentru măsurile de prevenire. Întrucât acoperă activități multiple, indicatorul nu poate reflecta fiecare activitate în mod corespunzător.

51

În Franța, de exemplu, acest indicator acoperă peste 99 % din ferme, reflectând obligativitatea de a adera la fondul mutual național. Astfel, indicatorul maschează ponderea mult mai scăzută a fermierilor care contractează o asigurare cu sprijin din partea UE, care au aderat la un fond mutual pentru stabilizarea veniturilor sau care au refăcut potențialul de producție agricolă. În Italia, gradul de acoperire al aceluiași indicator este mai mic de 5 % și reflectă în principal ponderea fermierilor care au încheiat o asigurare sprijinită de UE.

52

Franța și Italia dispun și de indicatori naționali privind numărul de hectare și valoarea capitalului asigurat. Aceștia oferă o perspectivă mai revelatoare asupra măsurii în care sectorul agricol apelează la instrumente de gestionare a riscurilor (cu alte cuvinte, indicatorii măsoară realizări). Un indicator de rezultat util ar măsura impactul pe care îl au asigurările asupra stabilității veniturilor.

Pentru sprijinirea asigurărilor sunt necesare sisteme de gestionare complexe

53

Sistemele și procesele instituite de autoritățile naționale pentru gestionarea furnizării de sprijin public pentru asigurări (pilonul I și II) sunt complexe. Deși acoperirea prin asigurări se furnizează unui număr relativ mic de fermieri, numărul contractelor de asigurare care trebuie să fie administrate în fiecare an este considerabil (140 000 în Italia și 70 000 în Franța). Un fermier poate avea mai multe contracte de asigurare. Prin urmare, numărul total de contracte este mai mare decât numărul de fermieri asigurați. Caseta 2 ilustrează sistemul instituit de Italia pentru gestionarea sprijinului pentru asigurări; acesta implică doi intermediari (Condifesa și CAA) care oferă asistență fermierilor. Deși aderarea la acești intermediari nu este obligatorie, complexitatea sistemului este de așa natură încât peste 95 % din fermieri aderă și plătesc pentru serviciile pe care le oferă intermediarii. Conform estimărilor Curții, costurile legate în mod specific de această măsură pe care le plătesc fermierii italieni entităților private pentru a le facilita accesul la sprijin se ridică la cel puțin 2,8 milioane de euro pe an.

54

Sondajul realizat de Curte în rândul statelor membre a indicat că, dintre cele 17 care nu au aplicat măsura 17, 5 au luat decizia de a nu oferi sprijin pentru asigurări din cauza costurilor și a sarcinii administrative implicate.

Asigurările au un impact pozitiv asupra stabilității veniturilor, dar impactul pe care îl are sistemul de sprijin din partea UE pentru asigurări este mai puțin clar

Fermierii care au asigurare au o stabilitate mai mare a veniturilor și probabilitatea ca aceștia să primească despăgubiri mai devreme este mai mare

55

Curtea a comparat evoluția veniturilor agricole între 2014 și 2016 pentru fermierii asigurați în raport cu fermierii care nu sunt asigurați, indiferent dacă acești fermieri au primit sau nu fonduri din partea UE. Pentru a evalua variația venitului (reprezentat de valoarea adăugată netă pe exploatație) pe parcursul acestei perioade, Curtea a utilizat abaterea standard (dispersia venitului între ani). Cu cât este mai scăzută abaterea standard, cu atât este mai stabil venitul. Figura 8 ilustrează faptul că, indiferent de tipul de fermă, veniturile fermierilor care au asigurare variază în mai mică măsură decât cele ale fermierilor neasigurați.

56

În Franța și în Italia, plata despăgubirilor de la societățile de asigurări are loc în cursul anului în care a avut loc evenimentul climatic. În Italia, contractele de asigurare îi obligă pe asigurători să plătească despăgubirile înainte de sfârșitul anului. Acest lucru îi ajută pe fermieri să își gestioneze fluxul de numerar și le facilitează continuarea activității. Curtea a constatat că acordarea compensațiilor pentru evenimente din 2018 prin intermediul unor măsuri ex post adoptate de autoritățile publice a durat mai mult și va fi finalizată abia în 2019.

Sprijinul din partea UE pentru asigurări este concentrat în sectorul vitivinicol

57

În cele două state membre care apelează cel mai mult la sprijinul oferit de UE pentru asigurări, Curtea a observat o concentrare a sprijinului din partea UE în sectorul vitivinicol. În Italia, sectorul vitivinicol dispune de două canale prin care se poate primi sprijin pentru asigurări (a se vedea punctul 32). În 2015, acest sector a beneficiat de aproape o treime din totalul sprijinului public pentru asigurări. În Franța, suprafața viticolă asigurată cu sprijin din partea UE a crescut, depășind, în 2017, un sfert din suprafața viticolă totală. Capitalul asigurat în sectorul vitivinicol poate ajunge la 115 000 de euro/ha, în timp ce valoarea medie a capitalului asigurat pe hectar în sectorul agricol din Franța a fost de 1 649 de euro/ha în 2017²⁸. Cu cât capitalul asigurat este mai ridicat, cu atât prima este mai mare și cu atât nivelul sprijinului public este mai ridicat.

58

Statele membre care pun la dispoziția fermierilor sprijin din partea UE pentru asigurări nu au obligația de a fi selective²⁹. De exemplu, unul dintre beneficiarii selectați de Curte pentru examinarea documentară este un actor la nivel mondial în sectorul vitivinicol, cu plantații viticole în întreaga lume, cu active estimate în sectorul vitivinicol de 600 de milioane de euro și cu o cifră de afaceri anuală estimată la 50 de milioane de euro. Având în vedere suma pe care o investesc anumiți beneficiari, capacitatea lor financiară și profilul lor de risc, este probabil ca aceștia să își fi asigurat producția și în lipsa subvențiilor; se creează astfel un efect de balast. Curtea a semnalat în trecut faptul că sprijinul oferit de UE pentru asigurări este expus la un efect de balast³⁰.

Despăgubirile pot afecta comportamentul fermierilor

59

Așa cum se arată în caseta 3, fermierii care sunt asigurați pot să nu aibă un stimulent suficient pentru a aplica un model de afaceri mai rezilient. Atunci când știu că vor primi o compensație din partea asigurărilor în cazul în care cultura lor eșuează, fermierii pot să considere că este mai puțin important să investească în cultivarea unor culturi rezistente și pot să aibă deci mai puține stimulente pentru a le diversifica. În mod frecvent, societățile de asigurări le solicită clienților să întreprindă anumite acțiuni de atenuare și pot reduce astfel acest hazard. Dispoziția legală aferentă pilonului I face referire la această practică, dar pentru pilonul II nu există nicio dispoziție care să reducă expunerea la acest risc.

Control insuficient asupra unora dintre măsurile excepționale

60

Articolul 219 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 dă Comisiei posibilitatea de a lua măsuri excepționale pentru a reacționa la „amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau la alte evenimente și circumstanțe care perturbă sau amenință să perturbe piața într-un mod semnificativ”. Curtea a examinat dacă măsurile excepționale care au abordat problema perturbărilor semnificative ale pieței pentru sectorul fructelor și legumelor au fost direcționate în mod corespunzător și dacă operațiunile de retragere funcționaseră în mod eficient. În acest sens, Curtea s-a axat pe acțiunile întreprinse pe piețele fructelor și legumelor după „interdicția impusă de Rusia” (a se vedea punctul 09).

61

În urma acestei interdicții, considerată ca o amenințare pentru piață, Comisia a instituit măsuri excepționale pentru sectorul fructelor și legumelor. Cheltuielile pentru aceste măsuri excepționale în perioada 2014‑2018 s-au ridicat la 513 milioane de euro, ceea ce corespunde unui volum de 1,8 milioane de tone de produse retrase. Măsurile au implicat retragerea de pe piață, prin intermediul diferitor opțiuni, a fructelor și legumelor afectate de interdicția impusă de Rusia (a se vedea figura 9). Opțiunea principală de retragere a fost distribuirea gratuită (reprezentând 60 % din cantitățile retrase și peste 86 % din suma plătită).

62

În figurile 10 și 11 sunt indicate principalele produse retrase și repartizarea geografică a distribuirii gratuite.

UE nu a stabilit parametri obiectivi pentru a se analiza oportunitatea utilizării măsurilor excepționale

63

Conceptul de perturbare a pieței este destul de general și nu este aprofundat în legislația UE. Inexistența unor criterii specifice conferă o marjă largă de apreciere pentru circumstanțele în care ar trebui să se aibă în vedere utilizarea măsurilor excepționale. În contextul interdicției impuse de Rusia, Comisia a declanșat măsuri excepționale prin intermediul a șapte regulamente delegate care fac referire la riscul de perturbare a pieței (913/2014; 932/2014, 1031/2014, 1371/2014, 1369/2015, 921/2016 și 1165/2017). Continuarea măsurilor nu se fundamenta însă pe o evaluare care să determine că pierderile depășeau un anumit prag.

64

Atunci când a stabilit nivelul sprijinului din partea UE, Comisia a luat în considerare datele referitoare la producție și la export din cei trei ani care au precedat interdicția impusă de Rusia (2011‑2013). Comisia nu a avut în vedere existența unor debușee comerciale alternative, cum ar fi alte piețe externe sau piața intra-UE, decât în al treilea an al interdicției.

65

Mai mult de jumătate din sprijinul UE a fost pentru mere, atât din punctul de vedere al valorii sprijinului, cât și din cel al cantităților retrase. Figura 12 arată că, în timpul interdicției impuse de Rusia, exporturile intra-UE și extra-UE au crescut în 2014 și în 2015 și, per total, s-au menținut peste media anterioară interdicției. Pierderea pieței ruse a fost compensată de alte piețe din afara UE. În consecință, figura 13 arată că valoarea exporturilor de mere intra-UE și extra-UE a rămas, în general, stabilă, înregistrând doar o ușoară scădere în 2014 (-4 % în comparație cu media pentru perioada 2011‑2013). Scăderea înregistrată în 2014 în valoarea totală a exporturilor a fost mai mică decât scăderea din 2009, când nu a fost pusă în aplicare nicio măsură de urgență.

66

Această evoluție indică faptul că, pentru UE în ansamblu, „perturbarea pieței” merelor cauzată de interdicția impusă de Rusia a fost una limitată și nu a durat patru ani (care a fost durata măsurilor excepționale). Scăderea exporturilor directe către Rusia a fost compensată de creșterea exporturilor către alte destinații.

S-au aplicat măsuri excepționale pentru produse în cazul cărora exista un excedent structural

67

UE a aplicat măsuri excepționale și pentru a sprijini retragerea piersicilor și a nectarinelor. Costul retragerii de pe piață a piersicilor și a nectarinelor a reprezentat 34 % din totalul operațiunilor de retragere pentru Spania și 45 % din acest total pentru Grecia. Primele regulamente delegate fac referire la interdicția impusă de Rusia, precum și la un dezechilibru între cerere și ofertă. „Nivelurile ridicate din punct de vedere sezonier ale ofertei de piersici și de nectarine și încetinirea consumului cauzată de condițiile meteorologice nefavorabile din perioada de vârf a recoltei au creat o situație de piață dificilă”³². „Aceste măsuri excepționale au fost luate în principal pentru a răspunde situației specifice a sectoarelor piersicilor și nectarinelor”³³.

68

Figura 14 arată că producția de piersici și de nectarine este în creștere în Spania și în Grecia. Potențialul de producție al acestor țări este, de asemenea, în creștere, întrucât suprafața lor plantată a crescut cu 6 % și, respectiv, cu 20 % între 2006 și 2016. Italia, care a fost cel mai mare producător de piersici și de nectarine până în 2012 (când a fost depășită de Spania), și-a redus suprafața plantată cu 30 %³⁴ și și-a redus treptat producția.

69

Atunci când producția crește fără să existe o creștere corespunzătoare a consumului intern sau a exporturilor, rezultatul este o supraproducție structurală: livezile produc mai mult decât se poate absorbi prin consum și prin export. Scăderea constantă, în Spania, a consumului intern de piersici nu a fost compensată de o creștere a exporturilor³⁵.

70

Figura 15 arată că, în cei patru ani în care au avut loc operațiuni de retragere în Spania și în Grecia, rata de retragere nu a fost redusă progresiv (ca o modalitate de eliminare treptată a măsurii), ci a reflectat mai degrabă nivelurile de producție.

71

Concluzia Curții este că măsurile excepționale au fost declanșate, cel puțin parțial, de o problemă structurală legată de supraproducția de piersici/nectarine în Spania. Obiectivul măsurilor excepționale nu este de a aborda problema supraproducției structurale, ci mai degrabă de a face față perturbărilor pieței.

Principiul „primul venit, primul servit” a încurajat o punere în aplicare rapidă, în detrimentul însă al unei direcționări adecvate a finanțării

72

În urma regulamentului delegat din 2014³⁶, peste 85 % din sprijin (ca valoare și ca volum) a fost utilizat de Polonia și de Belgia, pe baza principiului „primul venit, primul servit”. În regulamentele ulterioare, s-au alocat cantități pentru retragere fiecărui stat membru. Figura 16 sugerează că stabilirea unor plafoane pentru fiecare stat membru în locul aplicării principiului „primul venit, primul servit” a permis mai multor state membre să aibă acces la sprijin în conformitate cu necesitățile lor previzionate.

Sprijinul din partea UE pentru retragerea produselor în vederea distribuirii gratuite este costisitor

Sprijinul din partea UE pentru piața merelor a depășit prețurile medii ale pieței care au fost înregistrate în anii precedenți

73

Sprijinul pentru retragerile în vederea distribuirii gratuite este format din două componente: contribuția maximă pe tip de produs și costurile conexe destinate să compenseze cheltuielile de sortare, de ambalare și de transport.

74

Cea mai mare parte din sprijinul furnizat prin opțiunea distribuirii gratuite a fost consacrată merelor, așa cum se arată în figura 10. Polonia a fost țara care a beneficiat cel mai mult de sprijinul din partea UE, atât din punctul de vedere al volumului, cât și în termeni monetari.

75

În figura 17, se realizează o comparație între ajutorul pentru distribuire gratuită (care acoperă atât prețul produselor, 16,98 euro/100 kg, cât și costul pentru sortare/ambalare, 18,77 euro/100 kg) și prețul pieței practicat în Polonia pentru produsul sortat și ambalat³⁸. Media trunchiată a prețurilor pieței pentru mere în ultimii cinci ani anteriori interdicției impuse de Rusia în Polonia era cu 10 % mai mică decât nivelul sprijinului acordat de UE, ceea ce înseamnă că producătorii de mere au beneficiat de o supracompensare.

76

În primii trei ani de comercializare³⁹ (2014/2015, 2015/2016 și 2016/2017), UE a plătit producătorilor polonezi de mere compensații în valoare totală de 200 de milioane de euro pentru 559 448 de tone de mere distribuite gratuit (estimările privind costurilor de transport au fost excluse), în timp ce prețurile medii ale pieței pentru acest volum de mere se ridicau la 182 de milioane de euro⁴⁰.

Costuri disproporționat de mari suportate de UE pentru prelucrarea piersicilor și a nectarinelor

77

Costul măsurilor de urgență pentru distribuirea gratuită de piersici și nectarine s-a ridicat la 55 de milioane de euro. În cazul piersicilor și al nectarinelor, costurile de sortare și de ambalare reprezintă aproximativ 37 %, iar costurile de transport 13 %, astfel încât valoarea produselor retrase în sine constituie doar aproximativ 50 % din costul total. Aproximativ 48 de milioane de euro (87 %) au fost acordați producătorilor din Spania și din Grecia.

78

Costul suportat de fond pentru un litru de suc destinat consumului de către persoanele aflate în dificultate a fost de până la 4,25 euro pe litru – de aproximativ patru ori mai mare decât costul unui litru de suc într-un supermarket. Acest cost era constituit din plăți pentru valoarea piersicilor și nectarinelor retrase de pe piață, pentru costurile de sortare și de ambalare și pentru costurile de transport, precum și din plăți pentru contribuții în natură către producătorii de sucuri.

Nu există suficiente dovezi că produsele retrase sunt într-adevăr scoase de pe piață

79

Dat fiind caracterul lor perisabil, piersicile și nectarinele retrase în vederea distribuirii gratuite pot fi prelucrate în anumite condiții. Produsul prelucrat (suc/nectar) este oferit gratuit persoanelor aflate în dificultate. Peste 94 % din piersicile și nectarinele pentru care s-a acordat sprijin în vederea distribuirii gratuite erau din Spania și din Grecia. Dintre cele 132 000 de tone retrase în vederea distribuirii gratuite în Spania și în Grecia, 99 000 de tone au fost transformate în nectar/suc.

80

Pentru a acoperi costurile de prelucrare, producătorii de sucuri au păstrat cea mai mare parte din produsul prelucrat drept contribuție în natură, așa cum este permis în conformitate cu normele UE⁴¹. De exemplu, din dosarele Comisiei reiese că Spania a autorizat o rată de schimb de până la 11 kilograme de piersici livrate către producătorii de suc în schimbul unui litru de nectar de piersici, iar Grecia dispunea de o rată de schimb de până la 8,5 kilograme de piersici pentru un litru de nectar de piersici. A se vedea figura 18 pentru un exemplu de operațiune de retragere. În cele din urmă, cea mai mare parte din produsele retrase au fost reintroduse pe piață sub formă de suc, în timp ce doar o foarte mică parte a ajuns la persoanele aflate în dificultate. Faptul că se permite prelucrătorilor să rețină cea mai mare parte din cantitățile retrase plătite de fond ca și cum ar fi destinate consumului în stare proaspătă contravine obiectivului final al distribuirii gratuite.

81

Conform estimărilor Curții, cantitățile de piersici și de nectarine utilizate drept contribuție în natură în Grecia și în Spania reprezintă un cost pentru bugetul UE de 34 de milioane de euro. Eficacitatea și eficiența distribuirii gratuite sunt compromise, deoarece o pondere de 62 % din costuri a acoperit această contribuție în natură, permițând produselor să revină pe piața sucurilor, în timp ce doar o pondere de 38 % a servit pentru a oferi suc proaspăt și fructe proaspete persoanelor aflate în dificultate.

82

Curtea a estimat, de asemenea, că piersicile și nectarinele reținute de către prelucrători cu titlu de contribuție în natură au reprezentat între 20 % și 25 % din cantitățile de piersici și nectarine cu care s-au aprovizionat aceștia în perioada 2014‑2018 pentru a prelucra sucuri. Aproape un sfert din produsul brut al producătorilor de suc a fost primit de aceștia ca o contribuție în natură mai degrabă decât în urma unei achiziții.

Trasabilitatea incompletă a anumitor produse retrase

83

Acordarea ajutorului pentru „alte destinații” este condiționată de furnizarea de produse distilate exclusiv în scopuri energetice. În Italia, Curtea a constatat că controalele pe care le utilizau responsabilii de supraveghere pentru a urmări produsele retrase care erau transmise către „alte destinații” în vederea distilării în scopuri industriale sau energetice încetau înainte ca alcoolul să fi fost denaturat în scopuri energetice (a se vedea figura 19).

Concluzii și recomandări

84

Curtea a examinat cât de cuprinzător și de coerent este setul de instrumente pus la dispoziție de UE pentru prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor în sectorul agricol. Ea a analizat dacă instrumentele de gestionare a riscurilor și a crizelor fuseseră puse în aplicare în mod eficient și dacă obțineau rezultate. Curtea a constatat că, per ansamblu, măsurile UE de gestionare a riscurilor agricole și-au îndeplinit parțial obiectivele, însă au avut un nivel scăzut de absorbție, precum și că au existat cazuri de supracompensare pentru măsurile de criză.

85

UE pune la dispoziție mai multe măsuri care vizează să sporească reziliența fermierilor la volatilitatea prețurilor și la pierderile din producție cauzate de fenomene climatice sau de boli ale plantelor și ale animalelor. Printre aceste măsuri se numără plățile directe, care ajută un număr mare de mici fermieri să suporte riscuri la nivelul fermelor. Pe de altă parte, plățile directe tind să reducă necesitatea fermierilor de a contracta o asigurare (punctele 16-23). Deși PAC poate promova măsuri de prevenire, în special prin stabilirea bunelor condiții agricole și de mediu, dovezile care să arate că acestea au un impact semnificativ asupra comportamentului fermierilor sunt deocamdată limitate. În viitor, impunerea unor obligații mai stricte în ceea ce privește bunele condiții agricole și de mediu (printre care rotația culturilor) ar putea constitui un instrument puternic de stimulare a rezilienței fermierilor și de îmbunătățire a impactului PAC asupra mediului (punctele 24-26).

86

Măsurile de prevenire sunt importante și reduc expunerea la risc (punctele 23-26). În cazul fermierilor care au asigurare, este posibil ca aceștia să nu aibă un stimulent suficient pentru a aplica o strategie de afaceri mai favorabilă rezilienței sau pentru a se adapta la noile condiții climatice (punctul 59), însă societățile de asigurare pot solicita ca clienții lor să ia măsuri în vederea reducerii riscurilor. Curtea a constatat că sprijinul furnizat de UE în domeniul riscurilor sanitare, în special în cel al bolilor animalelor, acorda prioritate măsurilor de prevenire/de monitorizare (punctul 27).

Recomandarea 1 – Încurajarea fermierilor să se pregătească mai bine în eventualitatea unor situații de criză

În contextul schimbărilor climatice, sprijinul public ar trebui să favorizeze măsurile de prevenire/de adaptare, încurajând fermierii să își sporească gradul de pregătire și reziliența. Comisia ar trebui să coreleze sprijinul oferit de UE de practici agricole care reduc expunerea la risc (cum ar fi rotația culturilor) și care atenuează daunele (cum ar fi utilizarea unor culturi mai rezistente).

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021 (regulamentele de punere în aplicare a PAC după 2020).

87

Măsura în care a fost utilizat sprijinul oferit de UE pentru instrumente de gestionare a riscurilor este redusă și neuniformă. Majoritatea statelor membre nu îl folosesc. Sprijinul din partea UE, concentrat pe asigurări, ajunge doar la o mică parte din fermieri. Majoritatea fermierilor care contractează asigurări o fac fără să beneficieze de sprijin din partea UE. Prin alegerile pe care le fac statele membre care apelează cel mai mult la sprijinul oferit pentru asigurări, fondurile furnizate de UE sunt concentrate pe sprijinirea producătorilor de vin. Un astfel de sprijin este expus la riscul de apariție a efectului de balast. Curtea concluzionează că, deocamdată, dovezile privind valoarea adăugată europeană a acestui sprijin sunt limitate (punctele 42-49 și 57-58).

88

Curtea a constatat că Comisia nu colectează unele informații relevante pentru a monitoriza aplicarea complexă a instrumentelor de gestionare a riscurilor, deși sunt disponibile informații în statele membre care utilizează cel mai frecvent măsura (punctele 50-52).

Recomandarea 2 – Îmbunătățirea concepției și a monitorizării sprijinului pus la dispoziție pentru asigurări

Comisia ar trebui:

1. să evalueze dacă, având în vedere gradul scăzut de utilizare a sprijinului oferit pentru asigurări și concentrarea lui în anumite sectoare și la producătorii mai mari, sprijinul acesta constituie o valoare adăugată europeană;
2. să monitorizeze cheltuielile prin intermediul unor indicatori de realizare relevanți (cum ar fi suprafața și capitalul asigurate, indicatori care sunt deja utilizați la nivelul statelor membre) și al unor indicatori de rezultat relevanți.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021 (regulamentele de punere în aplicare a PAC după 2020).

89

Comisia a luat măsuri pentru a combate amenințarea reprezentată de perturbarea pieței în urma interdicției impuse de Rusia, dar nu a stabilit criterii specifice pentru declanșarea utilizării măsurilor excepționale. Nivelul de sprijin oferit nu a ținut seama de existența unor debușee comerciale alternative (punctele 63-66). Comisia a acordat compensații producătorilor de mere (61 % din sprijinul UE) în condițiile în care cantitățile exportate erau în creștere și valoarea globală a exporturilor a rămas relativ constantă. De asemenea, producția de piersici și de nectarine, care a fost sprijinită în cadrul acestor măsuri, a fost afectată de excedente structurale (punctele 68-71).

90

Modul în care au fost utilizate măsurile ex post pentru a reacționa la riscurile climatice poate să nu fie în concordanță cu strategia de promovare a utilizării într-o mai mare măsură a unor instrumente precum asigurările (punctele 24 și 35-37).

Recomandarea 3 – Clarificarea criteriilor pentru declanșarea și încheierea măsurilor excepționale și pentru combinarea lor cu alte instrumente

Comisia ar trebui să clarifice sfera de intervenție a măsurilor excepționale:

1. prin definirea unor parametri și a unor criterii economice și de piață obiective pentru a decide când există o bază suficientă pentru a avea în vedere utilizarea măsurilor excepționale. Acești parametri ar trebui să țină cont de profitul global pe care îl pot obține producătorii, inclusiv de impactul plăților directe și de creșterea producției;
2. prin axarea utilizării măsurilor excepționale pentru fenomene meteorologice extreme pe acei fermieri care utilizaseră în mod adecvat instrumentele de prevenire și cele de gestionare a riscurilor, în cazul în care acestea sunt suficient de dezvoltate și sunt disponibile pentru fermieri.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021.

91

Auditul Curții a evidențiat că sprijinul plătit pentru distribuirea gratuită de mere a depășit în mod frecvent prețurile pieței, permițându-se astfel să apară o situație de supracompensare (punctele 73-76). Dispozițiile care permit prelucrarea produselor proaspete în regimul distribuirii gratuite antrenează riscul ca nivelul de sprijin să fie prea ridicat și ca prelucrătorii să rețină o proporție substanțială din produsele retrase pentru a-și acoperi costurile de prelucrare (punctele 77-82).

Recomandarea 4 – Ajustarea compensației pentru operațiunile de retragere

Pentru a evita supracompensarea, Comisia ar trebui:

1. să se asigure că sprijinul pentru operațiunile de retragere nu depășește prețul mediu pe piață practicat înainte de criză în statul membru din care este producătorul;
2. să evalueze dacă ar fi practic să se stabilească rate ale ajutorului sub 100 % și să se solicite o cofinanțare semnificativă în cazul în care statele membre joacă un rol important în definirea elementelor-cheie ale schemelor de sprijin.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2021.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 16 octombrie 2019.

Anexă

Chestionare pentru fermieri

Note introductive

Curtea a discutat tema gestionării riscurilor cu 105 fermieri – din 17 state membre – vizitați în cadrul exercițiului de audit desfășurat în 2018 în vederea declarației de asigurare. Acest eșantion a fost bazat pe valoarea subvenției primite și s-a axat, așadar, pe fermele de dimensiuni mai mari.

Întrebările adresate de Curte s-au referit la riscuri și la strategii de gestionare a riscurilor la nivel de exploatație.

Acronime și abrevieri

CAA: Centri di Assistenza Agricola – centre autorizate de asistență pentru fermieri

ESTAT: Eurostat

FSS: ancheta structurală în agricultură

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

PAC: politica agricolă comună

RICA: Rețeaua de informații contabile agricole

Glosar

Adaptabilitate: capacitatea unui sistem de a ajusta elementele și procesele interne ca reacție la circumstanțele externe în schimbare și, astfel, de a continua pe aceeași traiectorie, menținând, în același timp, toate funcțiile importante (Folke et al., 2010).

An de comercializare: perioada de referință, determinată în funcție de momentele de recoltare, utilizată pentru analiza și raportarea producției de culturi și pentru stabilirea prețurilor.

Condifesa: o asociație regională a fermierilor, din Italia, în vederea asigurării împotriva riscurilor climatice.

„Efectul de balast” (efectul deadweight): o situație în care se utilizează fonduri publice pentru a finanța o activitate care ar fi fost desfășurată și în absența sprijinului public.

Interdicția impusă de Rusia: la 7 august 2014, guvernul Federației Ruse a interzis importurile pentru o listă de produse din mai multe țări, inclusiv din statele membre ale UE.

Medie trunchiată: media unui interval de valori după eliminarea valorii celei mai mari și a valorii celei mai mici.

Nerecoltare: încetarea ciclului de producție pe o anumită suprafață în cazul în care produsul este bine dezvoltat și de o calitate bună, corectă și vandabilă.

Principiul „primul sosit, primul servit”: un criteriu de selecție care recompensează doar rapiditatea de reacție.

Principiul subsidiarității: regula conform căreia UE nu ar trebui să acționeze decât dacă acțiunea sa poate fi mai eficace decât cele întreprinse la nivel național, regional sau local.

Recoltarea înainte de coacere: recoltarea, pe o anumită suprafață, de produse necoapte și necomercializabile. Produsele în cauză nu trebuie să fi fost deteriorate în niciun fel.

Reziliență: capacitatea fermierilor de a suporta șocuri și de a-și continua activitatea. Are trei componente: robustețe, adaptabilitate și transformabilitate.

Robustețe: capacitatea unui sistem de a rezista la perturbări externe și de a menține nivelurile anterioare de funcționalitate fără modificări majore ale elementelor sale interne (Urruty et al., 2016).

Transformabilitate: capacitatea unui sistem de a dezvolta sau de a integra noi elemente și procese, într-o măsură care îi schimbă logica operațională, pentru a menține funcții importante atunci când anumite schimbări structurale survenite în mediul ecologic, economic sau social îl fac să devină nesustenabil sau disfuncțional.

Valoarea adăugată netă pe exploatație: un indicator din cadrul Rețelei de informații contabile agricole, destinat să descrie valoarea totală a producției unei exploatații agricole, la care se adaugă subvențiile și din care se scad consumul intermediar (valoarea bunurilor și serviciilor consumate în cursul procesului de producție) și amortizarea.

Venit: suma veniturilor pe care le obține un fermier de pe piață, la care se adaugă orice sprijin public suplimentar și din care se scad costurile cu factorii de producție.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, care a fost sprijinit de Kate Henderson, șefă de cabinet, și Jerneja Vrabič, atașat în cadrul cabinetului; Helder Faria Viegas, manager principal; Céline Ollier, coordonatoare; Paulo Oliveira, coordonator adjunct; Antonella Stasia, Jan Huth, Michela Lanzutti, Mateusz Minich și Maciej Szymura, auditori; Murielle Siffert, asistentă de secretariat.

De la stânga la dreapta: Maciej Szymura, Mateusz Minich, Jerneja Vrabič, Antonella Stasia, Samo Jereb, Céline Ollier, Paulo Oliveira, Michela Lanzutti, Jan Huth, Helder Faria Viegas.

Note

¹ AEM, raportul intitulat Climate change impacts and vulnerability in Europe, 2016 – capitolul 5.3 Agriculture.

² Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 25/2018: „Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare”.

³ Curtea de Conturi Europeană, Raportul special nr. 33/2018: „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”.

⁴ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?qid=1565709808154&uri=CELEX:52017DC0713

⁵ Assessing how policies enable or constrain the resilience of farming system in the European Union: case study results, 2019.

⁶ A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: articolul 219 privind măsurile excepționale împotriva perturbării pieței, articolul 220 privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor și articolul 221 privind problemele specifice.

⁷ Managing risks in agriculture: a holistic approach, 2009, OCDE.

⁸ Documentul Comisiei privind PAC după 2013, graficul 5. Comisia estimează că sprijinul public total se ridică la 38 % din venitul fermierilor.

⁹ https://agridata.ec.europa.eu/extensions/DashboardIndicators/FarmIncome.html

¹⁰ Un studiu realizat de Ecorys cu privire la gestionarea riscurilor a constatat o corelație neutră/negativă între plățile directe și instrumentele de gestionare a riscurilor (tabelul 5.6).

¹¹ Conform bazei de date aferente anchetei structurale în agricultură (FSS), peste 30 % din fermierii cu mai puțin de 5 ha exercită o altă activitate lucrativă.

¹² Document de informare – „Viitorul PAC”, martie 2018.

¹³ Review of the inter-governmental agreement on national drought programme reform.

¹⁴ 12 decembrie 2018.

¹⁵ A se vedea Avizul nr. 7/2018 al Curții de Conturi Europene referitor la propunerile Comisiei de regulamente privind politica agricolă comună pentru perioada de după 2020, punctele 55-58 și caseta 6.

¹⁶ A se vedea Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”, punctele 26-57.

¹⁷ Estimări prezentate de Bardaji și Garrido (2016) în EU Agricultural Markets Brief din septembrie 2017, tabelul 2.

¹⁸ Risk management schemes in EU agriculture, septembrie 2017.

¹⁹ A se vedea articolul 148 pentru sectorul laptelui și articolul 168 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru alte sectoare, cu excepția zahărului.

²⁰ Regulamentul (UE) 2393/2017 al Parlamentului European și al Consiliului.

²¹ Directiva (UE) 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

²² EU Agricultural Markets Brief din septembrie 2017.

²³ Potrivit OCDE, intervenția publică ex post „face parte din sistemul de gestionare a riscurilor pe care fermierii îl iau în calcul atunci când își planifică propriile decizii și strategii”. A se vedea documentul intitulat Managing risks in agriculture: a holistic approach, 2009, OCDE. A se vedea, de asemenea, documentul Risk management schemes in EU agriculture, septembrie 2017, secțiunea 3.

²⁴ Grecia și Cipru.

²⁵ Cf. COM(2018) 392, articolul 70.

²⁶ Gesamtverband der Deutschen Versicherungswirtschaft, Landwirtschaftliche Mehrgefahrenversicherung für Deutschland, noiembrie 2016.

²⁷ Pilonul I furnizează sprijin pentru asigurări în sectorul fructelor și legumelor (2,6 milioane de euro/an) și în sectorul vitivinicol (0,164 milioane de euro/an).

²⁸ Calcul bazat pe cifre furnizate de Ministerul Agriculturii din Franța.

²⁹ A se vedea articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

³⁰ Raportul special nr. 10/2013 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Politica agricolă comună: ajutorul specific prevăzut la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului este conceput și implementat în mod corespunzător?”, punctul 44.

³¹ Francis Annan și Wolfram Schlenker, Federal Crop Insurance and the disincentive to adapt to extreme heat, 2015.

³² Regulamentul delegat (UE) nr. 913/2014, preambul, considerentul 1.

³³ Regulamentul delegat (UE) nr. 932/2014, preambul, considerentul 22.

³⁴ Sursa datelor: DG AGRI, Dashboard, 2017.

³⁵ Ministerio de agricultura, pesca y alimentación, Fruta de hueso: análisis de campaña 2018.

³⁶ Regulamentul delegat (UE) 932/2014.

³⁷ Regulamentele delegate (UE) 1031/2014, 2016/921 și 2017/1165.

³⁸ Articolul 98 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 543/2011.

³⁹ Anul de comercializare este o perioadă de un an desemnată pentru a raporta o analiză a producției, a comercializării și a utilizării unui produs agricol. Campania agricolă pentru producția de mere începe în luna august a anului n și se termină în luna iulie a anului n+1.

⁴⁰ Media trunchiată a prețurilor pieței merelor din Polonia pentru anii de comercializare 2009/2010‑2013/2014: 32,54 euro/100 kg.

⁴¹ Conform articolului 80 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 543/2011.

Calendar

Etapa	Data
Adoptarea planului de audit/Demararea auditului	18.4.2018
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	29.7.2019
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	16.10.2019
Primirea răspunsurilor oficiale ale Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	21.11.2019

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2019

PDF	ISBN 978-92-847-3726-0	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/4087	QJ-AB-19-017-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-3719-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/477374	QJ-AB-19-017-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2019

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

Contactați UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Găsiți informații despre UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/index_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost la adresa: https://op.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1952 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.