28.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 126/22


Recurs introdus la 28 februarie 2012 de Willem Stols împotriva Hotărârii din 13 decembrie 2011 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-51/08 RENV, Stols/Consiliul

(Cauza T-95/12 P)

2012/C 126/43

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Willem Stols (Halsteren, Țările de Jos) (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot și C. Bernard-Glanz, avocats)

Cealaltă parte în proces: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

declararea admisibilității prezentului recurs;

anularea Hotărârii pronunțate la 13 decembrie 2011 de Camera întâi a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-51/08 RENV, Stols/Consiliul;

admiterea concluziilor prezentate de recurent în primă instanță;

obligarea Consiliului la suportarea cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive:

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că TFP ar fi încălcat dreptul Uniunii în cadrul examinării primului motiv invocat în primă instanță, întemeiat pe încălcarea articolului 45 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și pe o eroare vădită de apreciere:

prin utilizarea unui criteriu neprevăzut la articolul 45 alineatul (1) din statut (punctele 46 și 47 din hotărârea atacată);

prin motivarea insuficientă a hotărârii și prin punerea în discuție a încadrării în două grupe de funcții, prevăzută la articolul 5 din statut (punctele 52-54 din hotărârea atacată) și

prin faptul că motivarea sa este afectată de o inexactitate materială și printr-o interpretare eronată a criteriului lingvistic prevăzut la articolul 45 alineatul (1) din statut (punctele 50 și 51 din hotărârea atacată).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că TFP, în cadrul examinării celui de al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 59 alineatul (1) din statut și pe încălcarea principiului nediscriminării, ar fi adoptat o concluzie în mod necesar viciată din punct de vedere juridic, în măsura în care a înlăturat al doilea motiv ca inoperant întrucât primul motiv nu era întemeiat, în condițiile în care ar fi săvârșit mai multe erori de drept când a concluzionat că primul motiv nu era întemeiat (punctele 59 și 60 din hotărârea atacată.