11.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 72/101


Joi, 25 octombrie 2012
Protecția consulară a cetățenilor Uniunii în străinătate *

P7_TA(2012)0394

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 octombrie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind protecția consulară a cetățenilor Uniunii în străinătate (COM(2011)0881 – C7-0017/2012 – 2011/0432(CNS))

2014/C 72 E/18

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0881),

având în vedere articolul 23 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0017/2012),

având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0288/2012),

1.

aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost modificată;

2.

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.

solicită Consiliului să sesizeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se abată de la textul aprobat de Parlament;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

TEXTUL PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENTUL

Amendamentul 1

Propunere de directivă

Considerentul 6a (nou)

 

(6a)

În conformitate cu articolul 35 din Tratatul privind Uniunea Europeană, misiunile diplomatice și consulare ale statelor membre și delegațiile Uniunii din țările terțe cooperează și contribuie la punerea în aplicare a dreptului cetățenilor Uniunii la protecție pe teritoriul țărilor terțe.

Amendamentul 2

Propunere de directivă

Considerentul 7

(7)

Atunci când cetățenii nereprezentați au nevoie de protecție în țări terțe, este necesară o cooperare și o coordonare eficace. Statul membru care oferă asistență într-o țară terță și statul membru de origine al cetățeanului se pot găsi într-o situație care necesită o cooperare strânsă . Cooperarea consulară locală poate fi mai complexă în cazul cetățenilor nereprezentați, deoarece este nevoie de o coordonare cu autorități care nu sunt reprezentate la fața locului. Remedierea neajunsurilor provocate de lipsa unei ambasade sau a unui consulat al statului membru de origine al cetățeanului impune instituirea unui cadru stabil.

(7)

Atunci când cetățenii nereprezentați au nevoie de protecție în țări terțe, este necesară o cooperare și o coordonare eficace. Statul membru și delegația Uniunii care oferă asistență într-o țară terță și statul membru de origine al cetățeanului ar trebui să coopereze strâns .

Amendamentul 3

Propunere de directivă

Considerentul 7a (nou)

 

(7a)

Cooperarea consulară locală poate fi mai complexă în cazul cetățenilor nereprezentați, deoarece este nevoie de o coordonare cu autorități care nu sunt reprezentate la fața locului. Remedierea neajunsurilor provocate de lipsa unei ambasade sau a unui consulat al statului membru de origine al cetățeanului impune instituirea unui cadru stabil. Cooperarea consulară la nivel local ar trebui să acorde atenția cuvenită cetățenilor nereprezentați, de exemplu prin colectarea datelor relevante de contact ale celor mai apropiate consulate și ambasade regionale ale statelor membre.

Amendamentul 4

Propunere de directivă

Considerentul 7b (nou)

 

(7b)

Pentru a facilita și a îmbunătăți protecția consulară, acordând o atenție deosebită situației cetățenilor nereprezentați, Comisia ar trebui să stabilească orientări practice.

Amendamentul 5

Propunere de directivă

Considerentul 8

(8)

Cetățenii Uniunii sunt nereprezentați dacă statul membru ai cărui resortisanți sunt nu are o ambasadă sau un consulat accesibil într-o țară terță. Conceptul de „accesibilitate” ar trebui să fie interpretat din perspectiva capacității de asigurare a protecției cetățenilor.

(8)

Cetățenii Uniunii sunt nereprezentați dacă statul membru ai cărui resortisanți sunt nu are o ambasadă sau un consulat accesibil într-o țară terță sau dacă accesul la ambasadă sau la consulat ar presupune din partea cetățeanului unui anumit stat membru un consum inutil de timp și resurse financiare prețioase în caz de urgență . Conceptul de „accesibilitate” ar trebui să fie interpretat din perspectiva capacității de asigurare a protecției cetățenilor.

Amendamentul 6

Propunere de directivă

Considerentul 9

(9)

În conformitate cu dreptul la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este recunoscut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru care acordă asistență trebuie să ofere asistență membrilor familiei cetățenilor UE care provin din țări terțe, în aceleași condiții ca și cele în care acordă asistență membrilor familiei propriilor resortisanți care provin din țări terțe . Orice definiție privind calitatea de membru al familiei trebuie să țină seama de articolele 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Este posibil ca statele membre să nu fie în măsură să acorde toate tipurile de protecție consulară membrilor familiei care sunt resortisanți ai unei țări terțe, în special, nu pot fi emise titluri de călătorie în regim de urgență. În conformitate cu articolul 24 al Cartei, interesul superior al copilului, astfel cum este prevăzut în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, trebuie să fie un considerent primordial.

(9)

În conformitate cu dreptul la respectarea vieții private și de familie, astfel cum este recunoscut la articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statul membru care acordă asistență trebuie să ofere asistență membrilor familiei cetățenilor UE care provin din țări terțe, astfel cum sunt definiți în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora , în aceleași condiții ca și cele în care acordă asistență membrilor familiei propriilor resortisanți care provin din țări terțe , având în vedere faptul că este posibil ca statele membre să nu fie în măsură să acorde toate tipurile de protecție consulară membrilor familiei care sunt resortisanți ai unei țări terțe, de exemplu titluri de călătorie în regim de urgență. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să facă tot ce le stă în putință pentru a garanta integritatea familiei cetățeanului respectiv. În conformitate cu articolul 24 al Cartei, interesul superior al copilului, astfel cum este prevăzut în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, trebuie să fie un considerent primordial.

Amendamentul 7

Propunere de directivă

Considerentul 9a (nou)

 

(9a)

Statul membru care acordă asistență ar trebui să aibă în vedere furnizarea de protecție refugiaților recunoscuți, apatrizilor și altor persoane care nu dețin cetățenia niciunui stat membru, dar care își au reședința într-un stat membru și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de statul membru respectiv, ținând seama de situația lor specifică.

Amendamentul 8

Propunere de directivă

Considerentul 10

(10)

Cetățenii nereprezentați trebuie să aibă posibilitatea de a-și alege ambasada sau consulatul de la care solicită protecție consulară. Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a încheia acorduri privind repartizarea sarcinilor. Totuși, aceste acorduri trebuie să fie transparente pentru cetățean și să nu afecteze eficacitatea protecției consulare. Orice astfel de acord trebuie să fie notificat Comisiei și publicat pe site-ul acesteia.

(10)

Cetățenii nereprezentați trebuie să aibă posibilitatea de a-și alege ambasada , consulatul sau, după caz, delegația Uniunii de la care solicită protecție consulară. Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a încheia acorduri privind repartizarea sarcinilor. Aceste acorduri ar trebui să se bazeze pe o repartizare echitabilă și să țină seama de capacitățile fiecărui stat membru. Totuși, aceste acorduri trebuie să fie transparente pentru cetățean și să nu afecteze eficacitatea protecției consulare. Orice astfel de acord trebuie să fie notificat Comisiei și publicat pe site-ul acesteia, precum și pe site-urile relevante ale statelor membre și ale Consiliului .

Amendamentul 9

Propunere de directivă

Considerentul 12

(12)

Protecția trebuie să fie acordată dacă solicitanții demonstrează că sunt cetățeni ai Uniunii. Este posibil ca cetățenii nereprezentați care necesită protecție consulară să nu mai fie în posesia actelor lor de identitate. Statutul fundamental de cetățean al Uniunii este conferit în mod direct de dreptul Uniunii, iar documentele de identitate nu au decât o valoare declarativă. Astfel, în cazul în care solicitanții nu au posibilitatea să prezinte un document de identitate, aceștia trebuie să își dovedească identitatea prin orice alte mijloace, inclusiv, dacă este necesar, prin consultarea autorităților din statul membru ai cărui resortisanți susțin că sunt.

(12)

Protecția trebuie să fie acordată dacă solicitanții demonstrează că sunt cetățeni ai Uniunii. Este posibil ca cetățenii nereprezentați care necesită protecție consulară să nu mai fie în posesia actelor lor de identitate. Statutul fundamental de cetățean al Uniunii este conferit în mod direct de dreptul Uniunii, iar documentele de identitate nu au decât o valoare declarativă. Astfel, în cazul în care solicitanții nu au posibilitatea să prezinte un document de identitate, aceștia trebuie să își dovedească identitatea prin orice alte mijloace, inclusiv, dacă este necesar, prin consultarea autorităților din statul membru ai cărui resortisanți susțin că sunt. Ambasada sau consulatul care oferă asistență ar trebui să ofere cetățenilor nereprezentanți mijloacele necesare pentru verificarea identității acestora.

Amendamentul 10

Propunere de directivă

Considerentul 14

(14)

Pentru a clarifica ce măsuri de coordonare și cooperare sunt necesare, ar trebui să se specifice sfera coordonării și a cooperării. Protecția consulară a cetățenilor nereprezentați include acordarea de asistență într-o serie de situații tipice, precum arestul, detenția, în cazul unui accident sau al unei boli grave sau în caz de deces, precum și în ceea ce privește asistența și repatrierea în caz de dificultate și eliberarea de documente în regim de urgență. Deoarece protecția acordată depinde întotdeauna de situația de facto, protecția consulară nu trebuie să fie limitată la situațiile specifice menționate în prezenta directivă.

(14)

Pentru a clarifica ce măsuri de coordonare și cooperare sunt necesare, ar trebui să se specifice sfera coordonării și a cooperării. Protecția consulară a cetățenilor nereprezentați include acordarea de asistență într-o serie de situații tipice, precum arestul, detenția, în cazul unui accident sau al unei boli grave sau în caz de deces, precum și în ceea ce privește asistența și repatrierea în caz de dificultate și eliberarea de documente în regim de urgență , precum și în situații de criză . Deoarece protecția acordată depinde întotdeauna de situația de facto, protecția consulară nu trebuie să fie limitată la situațiile specifice menționate în prezenta directivă.

Amendamentul 11

Propunere de directivă

Considerentul 14a (nou)

 

(14a)

Dacă se acordă protecție consulară în cazuri de arest sau detenție, trebuie avute în vedere situațiile speciale, în special când sunt arestate sau deținute victimele traficului de ființe umane pentru comiterea de infracțiuni ca urmare directă a traficului. Cetățenii nereprezentați s-ar putea regăsi într-o situație mai vulnerabilă, având în vedere faptul că nu au reprezentare directă.

Amendamentul 12

Propunere de directivă

Considerentul 15

(15)

Condiția preliminară pentru o coordonare și o cooperare eficace între autoritățile consulare ale statelor membre este stabilirea diferitelor tipuri de asistență oferită în situații specifice. Aceste tipuri de asistență trebuie să reflecte practicile comune ale statelor membre, fără a aduce atingere articolului 23 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stabilește obligația statelor membre de a asigura protecție în aceleași condiții ca și cele pe care le oferă propriilor resortisanți.

(15)

Condiția preliminară pentru o coordonare și o cooperare eficace între autoritățile consulare ale statelor membre este stabilirea diferitelor tipuri de asistență oferită în situații specifice. Aceste tipuri de asistență trebuie să reflecte practicile comune ale statelor membre, fără a aduce atingere articolului 23 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stabilește obligația statelor membre de a asigura protecție în aceleași condiții ca și cele pe care le oferă propriilor resortisanți. Ar trebui luate măsuri pentru depășirea barierelor lingvistice și pentru ca cetățenii nereprezentați să beneficieze de interpretare sau de altă asistență necesară.

Amendamentul 13

Propunere de directivă

Considerentul 18a (nou)

 

(18a)

Statele membre ar trebui să aibă în vedere instituirea unui „fond fiduciar” pentru protecția consulară, din care ambasada sau consulatul statului membru care acordă asistență să poată avansa cheltuielile de asistență a unui cetățean nereprezentat și în care statul membru al cetățeanului nereprezentat care a primit asistență să ramburseze avansul financiar. Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să stabilească reguli clare, definind repartizarea sarcinilor financiare pentru buna funcționare a unui astfel de fond.

Amendamentul 14

Propunere de directivă

Considerentul 20

(20)

În ceea ce privește coordonarea la fața locului și în situații de criză, competențele și rolurile corespunzătoare trebuie clarificate, pentru a se asigura o protecție completă a cetățenilor nereprezentați. Cooperarea consulară la nivel local trebuie să acorde atenția cuvenită cetățenilor nereprezentați, de exemplu prin colectarea datelor relevante de contact ale celor mai apropiate consulate și ambasade regionale ale statelor membre.

(20)

În ceea ce privește coordonarea în situații de criză, competențele și rolurile corespunzătoare trebuie clarificate, pentru a se asigura o protecție completă a cetățenilor nereprezentați. În situații de criză, delegațiile Uniunii ar trebui să asigure coordonarea necesară între statele membre. Pentru a putea îndeplini acest rol, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să i se pună la dispoziție mijloacele financiare necesare, inclusiv pentru formarea personalului consular al statelor membre.

Amendamentul 15

Propunere de directivă

Considerentul 21

(21)

În cazul unei crize, o pregătire adecvată și o separare clară a responsabilităților sunt esențiale. Astfel, planurile pentru situațiile de urgență trebuie să îi aibă în vedere pe deplin pe cetățenii nereprezentați, iar planurile naționale privind situațiile de urgență trebuie să fie coordonate. Conceptul de stat-pilot trebuie dezvoltat în acest context.

(21)

În cazul unei crize, o pregătire adecvată și o separare clară a responsabilităților sunt esențiale. Astfel, planurile pentru situațiile de urgență trebuie să îi aibă în vedere pe deplin pe cetățenii nereprezentați, iar planurile naționale privind situațiile de urgență trebuie să fie coordonate de SEAE .

Amendamentul 16

Propunere de directivă

Considerentul 22a (nou)

 

(22a)

SEAE ar trebui să organizeze activități de formare a personalului consular pentru a facilita asistența cetățenilor, inclusiv a cetățenilor nereprezentați, ca parte a pregătirilor pentru situațiile de criză.

Amendamentul 17

Propunere de directivă

Considerentul 22b (nou)

 

(22b)

Ar trebui organizate cursuri de formare pentru personalul consular în vederea îmbunătățirii cooperării și a creșterii nivelului de cunoștințe al acestuia cu privire la drepturile cetățenilor, în conformitate cu tratatele și prezenta directivă.

Amendamentul 18

Propunere de directivă

Considerentul 23

(23)

În țările terțe, Uniunea este reprezentată de delegațiile Uniunii care, împreună cu misiunile diplomatice și consulare ale statelor membre, contribuie la aplicarea dreptului cetățenilor Uniunii la protecție consulară, astfel cum se specifică la articolul 35 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile consulare, statele membre pot furniza protecție consulară în numele altor state membre în cazul în care țara terță în cauză nu exprimă obiecții . Statele membre ar trebui să adopte, cu privire la țările terțe, toate măsurile care sunt necesare pentru ca oferirea de protecție consulară în numele altor state membre să fie posibilă .

(23)

În țările terțe, Uniunea este reprezentată de delegațiile Uniunii care, împreună cu misiunile diplomatice și consulare ale statelor membre, contribuie la aplicarea dreptului cetățenilor Uniunii la protecție consulară, astfel cum se specifică la articolul 35 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Delegațiile Uniunii ar trebui să asigure coordonarea necesară între statele membre și, după caz, delegațiilor Uniunii li se pot încredința funcții consulare . Pentru a-și putea îndeplini acest rol , SEAE ar trebui să i se pună la dispoziție mijloacele financiare necesare.

Amendamentul 19

Propunere de directivă

Considerentul 25

(25)

Prezenta directivă nu trebuie să împiedice introducerea unor dispoziții naționale mai favorabile, în măsura în care acestea sunt compatibile cu prezenta directivă.

(25)

Prezenta directivă nu trebuie să împiedice introducerea unor dispoziții naționale mai favorabile, în măsura în care acestea sunt compatibile cu prezenta directivă. Prezenta directivă nu ar trebui să impună statelor membre nicio obligație de a oferi cetățenilor nereprezentați tipuri de asistență care nu sunt furnizate propriilor cetățeni.

Amendamentul 20

Propunere de directivă

Considerentul 25a (nou)

 

(25a)

Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze obligația și/sau dreptul statelor membre nereprezentate de a-și asista cetățenii în mod direct, dacă este necesar și/sau de dorit. Statele membre nereprezentate ar trebui să ofere un sprijin permanent statelor membre care acordă asistență consulară cetățenilor lor.

Amendamentul 21

Propunere de directivă

Considerentul 25b (nou)

 

(25b)

Pentru a garanta o aplicare rapidă și eficientă a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește toate modificările anexelor. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată, a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

Amendamentul 22

Propunere de directivă

Considerentul 27

(27)

În conformitate cu interzicerea discriminării prevăzută de Cartă, statele membre ar trebui să pună în aplicare prezenta directivă fără discriminare pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(27)

În conformitate cu interzicerea discriminării prevăzută de Cartă , în special la articolul 21, statele membre , delegațiile Uniunii și, după caz, SEAE ar trebui întotdeauna să pună în aplicare prezenta directivă fără discriminare pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Amendamentul 23

Propunere de directivă

Considerentul 27a (nou)

 

(27a)

Statele membre ar trebui să-și încurajeze cetățenii să se înregistreze pe site-urile ministerelor de afaceri externe înainte de a vizita țările terțe cu scopul de a facilita asistența lor în caz de necesitate, în special în situații de criză.

Amendamentul 24

Propunere de directivă

Considerentul 27 b (nou)

 

(27b)

Comisia ar trebui să aibă în vedere instituirea unei linii de telefon 24 ore din 24 pentru ca informațiile să devină mai ușor accesibile cetățenilor care solicită protecție consulară în cazuri de urgență.

Amendamentul 25

Propunere de directivă

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește măsurile de cooperare și coordonare necesare pentru facilitarea exercitării dreptului cetățenilor Uniunii, pe teritoriul unei țări terțe în care statul membru ai cărui resortisanți sunt nu este reprezentat, la protecție din partea autorităților diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv.

Prezenta directivă stabilește măsurile de cooperare și coordonare necesare pentru facilitarea protecției cetățenilor Uniunii, pe teritoriul unei țări terțe în care statul membru ai cărui resortisanți sunt nu este reprezentat, din partea autorităților diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv. După caz, delegațiilor Uniunii li se pot, de asemenea, încredința funcții consulare pentru cetățenii nereprezentați .

Amendamentul 26

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1

(1)   Fiecare cetățean resortisant al unui stat membru al Uniunii care nu este reprezentat de o autoritate diplomatică sau consulară într-o țară terță, denumit în continuare „cetățean nereprezentat”, are dreptul de beneficia de protecție din partea autorităților diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv.

(1)   Fiecare cetățean resortisant al unui stat membru al Uniunii care nu este reprezentat de o autoritate diplomatică sau consulară într-o țară terță, denumit în continuare „cetățean nereprezentat”, este protejat de autoritățile diplomatice sau consulare ale unui alt stat membru și de delegația Uniunii , în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții statului membru respectiv.

Amendamentul 27

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 3

(3)   Membrii familiei cetățenilor nereprezentați care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii au dreptul la protecție consulară în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază membrii fără cetățenie UE ai familiilor resortisanților statutului membru care oferă asistență .

(3)   Membrii familiei cetățenilor nereprezentați care nu sunt ei înșiși cetățeni ai Uniunii au dreptul la protecție consulară, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază membrii familiilor resortisanților statutului membru de origine, sau la protecție consulară din partea unei delegații a Uniunii .

Amendamentul 28

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 3

(3)   Consulii onorifici sunt considerați ca având un rol echivalent ambasadelor sau consulatelor accesibile, în limitele competențelor care le sunt atribuite în temeiul legislației și practicilor naționale.

(3)   Consulii onorifici sunt considerați ca având un rol echivalent ambasadelor sau consulatelor accesibile , în măsura în care au competențele relevante, în temeiul legislației și practicilor naționale.

Amendamentul 29

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1

(1)   Cetățenii nereprezentați pot alege ambasada sau consulatul statului membru de la care solicită protecție consulară.

(1)   Cetățenii nereprezentați pot alege ambasada sau consulatul statului membru de la care solicită protecție consulară. Aceștia pot, de asemenea, să solicite asistență din partea delegației Uniunii, oricând este necesar și relevant. Statele membre pun la dispoziție, pe site-urile web ale ministerelor lor de afaceri externe, informații cu privire la dreptul cetățenilor de a solicita protecție consulară într-o țară terță în care statele membre respective nu sunt reprezentate, în conformitate cu prezenta directivă, din partea autorităților diplomatice sau consulare ale altui stat membru, precum și informații cu privire la condițiile de exercitare a acestui drept.

Amendamentul 30

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

(2)    Un stat membru poate reprezenta un alt stat membru în mod permanent, iar ambasadele sau consulatele statelor membre dintr-o țară terță pot încheia acorduri privind repartizarea sarcinilor, cu condiția să se asigure gestionarea eficace a solicitărilor depuse. Statele membre informează Comisia Europeană în privința oricărui acord de acest tip, în vederea publicării sale pe site-ul specializat al acesteia .

(2)    Pentru a acorda protecție consulară cetățenilor nereprezentați și a asigura gestionarea eficace a solicitărilor depuse, reprezentanțele statelor membre și, după caz, delegația Uniunii pot încheia acorduri locale cu privire la repartizarea sarcinilor și schimbul de informații . După înștiințarea autorităților locale, aceste acorduri locale ar trebui să fie notificate Comisiei și SEAE și publicate pe site-ul Comisiei și pe site-urile relevante ale statelor membre în cauză . Aceste acorduri respectă pe deplin dispozițiile prezentei directive.

Amendamentul 31

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2

(2)   În cazul în care cetățeanul Uniunii nu poate prezenta un pașaport sau un act de identitate valabil, faptul că este resortisant al unui stat membru poate fi demonstrat prin orice alte mijloace, inclusiv, dacă este necesar, prin consultarea autorităților din statul membru al cărui resortisant susține că este.

(2)   În cazul în care cetățeanul Uniunii nu poate prezenta un pașaport sau un act de identitate valabil, faptul că este resortisant al unui stat membru poate fi demonstrat prin orice alte mijloace, inclusiv, dacă este necesar, prin consultarea autorităților din statul membru al cărui resortisant susține că este. Ambasada sau consulatul care oferă asistență furnizează cetățenilor nereprezentați mijloacele necesare pentru verificarea identității acestora.

Amendamentul 32

Propunere de directivă

Capitolul 1a și articolul 5a (nou)

 

CAPITOLUL 1a

Cooperarea și coordonarea locală în materie de protecție consulară

Articolul 5a

Principiu general

Există o cooperare și o coordonare strânsă între autoritățile diplomatice și consulare ale statelor membre și cu Uniunea în vederea asigurării protecției cetățenilor nereprezentați, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții statelor care oferă asistență. Delegațiile Uniunii facilitează cooperarea și coordonarea între statele membre, precum și între statele membre și Uniune, în vederea asigurării protecției cetățenilor nereprezentați, în aceleași condiții ca și cele de care beneficiază resortisanții. Atunci când un consulat sau o ambasadă sau, după caz, delegația Uniunii oferă asistență unui cetățean nereprezentat, este contactat cel mai apropiat consulat sau cea mai apropiată ambasadă responsabilă la nivel regional a Ministerului Afacerilor Externe al statului membru al cărui resortisant este cetățeanul în cauză, precum și delegația Uniunii, care cooperează pentru a defini măsurile adecvate care trebuie adoptate. Statele membre comunică SEAE datele de contact ale persoanelor competente din ministerele afacerilor externe, iar acesta le actualizează permanent pe site-ul său securizat.

 

(Articolul 7 din propunerea Comisiei devine caduc.)

Amendamentul 33

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – partea introductivă

(2)   Protecția consulară menționată la alineatul (1) include asistență în următoarele situații:

(2)   Protecția consulară menționată la alineatul (1) include asistență în special în următoarele situații:

Amendamentul 34

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera b

(b)

atunci când un cetățean este victima unei infracțiuni;

(b)

atunci când un cetățean este victima unei infracțiuni sau este în primejdie de a deveni victima unei infracțiuni ;

Amendamentul 35

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1a (nou)

 

Această protecție consulară cuprinde, de asemenea, toate celelalte situații în care statul membru reprezentat ar oferi asistență propriilor cetățeni.

Amendamentul 36

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1

(1)   În cazul în care un cetățean nereprezentat este arestat sau deținut, ambasadele sau consulatele statelor membre adoptă următoarele măsuri în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), în special:

(1)   În cazul în care un cetățean nereprezentat este arestat sau deținut în alt mod , ambasadele sau consulatele statelor membre adoptă următoarele măsuri în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), în special:

(a)

oferă asistență în legătură cu informarea membrilor familiei sau a altor persoane apropiate, la solicitarea cetățeanului în cauză;

(a)

oferă asistență în legătură cu informarea membrilor familiei sau a altor persoane apropiate, la solicitarea cetățeanului în cauză;

(b)

vizitează cetățeanul și verifică respectarea standardelor minime privind condițiile de detenție;

(b)

vizitează cetățeanul și se asigură că sunt furnizate standarde minime privind condițiile de detenție;

(c)

oferă cetățeanului informații privind drepturile persoanelor aflate în detenție .

(c)

oferă cetățeanului informații privind drepturile sale ;

 

(ca)

se asigură că cetățeanul are acces la consiliere juridică adecvată.

Amendamentul 37

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3

(3)   Ambasada sau consulatul raportează statului membru al cărui resortisant este cetățeanul rezultatele vizitelor făcute cetățeanului și ale monitorizării standardelor minime de detenție. Ambasada sau consulatul informează imediat statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la orice plângeri privind existența unor rele tratamente.

(3)   Ambasada sau consulatul raportează statului membru al cărui resortisant este cetățeanul rezultatele vizitelor făcute cetățeanului și ale monitorizării standardelor minime privind condițiile de detenție. Ambasada sau consulatul informează imediat statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la orice plângeri privind existența unor rele tratamente și cu privire la măsurile întreprinse pentru prevenirea acestor rele tratamente și se asigură că sunt respectate standardele minime privind condițiile de detenție .

Amendamentul 38

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 4

(4)   Ambasada sau consulatul prezintă statului membru al cărui resortisant este cetățeanul toate informațiile pe care i le-a furnizat acestuia în legătură cu drepturile sale. Ambasada sau consulatul are rol de intermediar, inclusiv în ceea ce privește asistența în legătură cu redactarea cererilor de grațiere sau eliberare anticipată și cu solicitarea unui transfer. Dacă este necesar, ambasada sau consulatul acționează ca intermediar în legătură cu orice taxe judiciare depuse prin intermediul autorităților diplomatice sau consulare ale statului membru al cărui resortisant este cetățeanul.

(4)   Ambasada sau consulatul prezintă statului membru al cărui resortisant este cetățeanul toate informațiile pe care i le-a furnizat acestuia în legătură cu drepturile sale. Ambasada sau consulatul are rol de intermediar, inclusiv pentru a se asigura că cetățeanul are acces la consiliere juridică adecvată și la asistență, inclusiv în legătură cu redactarea cererilor de grațiere sau eliberare anticipată și cu solicitarea unui transfer. Dacă este necesar, ambasada sau consulatul acționează ca intermediar în legătură cu orice taxe judiciare depuse prin intermediul autorităților diplomatice sau consulare ale statului membru al cărui resortisant este cetățeanul.

Amendamentul 39

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1

(1)   În cazul în care un cetățean nereprezentat este victima unei infracțiuni, ambasadele sau consulatele statelor membre adoptă următoarele măsuri în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), în special:

(1)   În cazul în care un cetățean nereprezentat este victima unei infracțiuni sau este în primejdie de a deveni victima unei infracțiuni , ambasadele sau consulatele statelor membre adoptă următoarele măsuri în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), în special:

(a)

oferă asistență în legătură cu informarea membrilor familiei sau a altor persoane apropiate, dacă cetățeanul în cauză dorește acest lucru;

(a)

oferă asistență în legătură cu informarea membrilor familiei sau a altor persoane apropiate, dacă cetățeanul în cauză dorește acest lucru;

(b)

oferă cetățeanului informații și/sau asistență privind aspecte juridice relevante și asistență medicală.

(b)

oferă cetățeanului informații și/sau asistență privind îngrijirea medicală ;

 

(ba)

furnizează cetățeanului informații privind drepturile sale și acces la asistență și consiliere juridică adecvată .

Amendamentul 40

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 2

(2)   Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la incident, la gravitatea acestuia și la asistența acordată și contactează membrii familiei cetățeanului sau alte persoane apropiate, dacă cetățeanul și-a dat acordul în acest sens , în măsura în care acest lucru este posibil .

(2)   Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la incident, la gravitatea acestuia și la asistența acordată . Statul membru respectiv contactează familia cetățeanului sau alte persoane apropiate, cu excepția cazului în care cetățeanul refuză să-și dea acordul în acest sens.

Amendamentul 41

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 2

(2)   Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la incident, la gravitatea acestuia și la asistența acordată și contactează membrii familiei cetățeanului sau alte persoane apropiate. Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul dacă este necesară o evacuare medicală. Orice evacuare medicală face obiectul unei autorizări prealabile din partea statului membru al cărui resortisant este cetățeanul, cu excepția cazurilor urgente.

(2)   Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la incident, la gravitatea acestuia și la asistența acordată . Statul membru respectiv contactează membrii familiei cetățeanului sau alte persoane apropiate, dacă acesta dorește acest lucru , cu excepția cazului în care cetățeanul refuză să-și dea acordul în acest sens . Ambasada sau consulatul informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul dacă este necesară o evacuare medicală. Orice evacuare medicală face obiectul unei autorizări prealabile din partea statului membru al cărui resortisant este cetățeanul, cu excepția cazurilor urgente.

Amendamentul 42

Propunere de directivă

Articolul 11a (nou)

 

Articolul 11a

Cooperarea locală

Reuniunile de cooperare locală includ schimburi periodice de informații privind cetățenii nereprezentați, în legătură cu aspecte precum siguranța cetățenilor, condițiile de detenție sau accesul consular. Cu excepția situațiilor convenite la nivel central de către ministerele de afaceri externe, reuniunile sunt prezidate de către un reprezentant al unui stat membru sau al delegației Uniunii, decis la nivel local. Președintele colectează și actualizează în mod periodic informațiile de contact, în special cele ale punctelor de contact ale statelor membre nereprezentate, pe care le comunică ambasadelor și consulatelor de la nivel local și delegației Uniunii.

Amendamentul 43

Propunere de directivă

Capitolul 3 și articolul 12

CAPITOLUL 3

Proceduri financiare

Articolul 12

Norme generale

În cazul în care un cetățean nereprezentat solicită sprijin sub forma unui avans financiar sau a repatrierii, se aplică următoarele proceduri, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1):

(a)

cetățeanul nereprezentat se angajează să ramburseze statului membru al cărui resortisant este valoarea integrală a asistenței financiare sau a costurilor suportate, plus o taxă consulară, după caz, utilizând formularul standard prezentat în anexa 1;

(b)

la solicitarea ambasadei sau a consulatului care oferă asistența, statul membru al cărui resortisant este cetățeanul furnizează, fără întârziere, informațiile necesare privind solicitarea, specificând dacă se aplică taxe consulare;

(c)

ambasada sau consulatul care oferă asistența informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la orice cerere de avans financiar sau de repatriere pe care a primit-o;

(d)

la solicitarea scrisă a ambasadei sau a consulatului care furnizează asistență, în formatul prezentat în anexa 1, statul membru al cărui resortisant este cetățeanul rambursează valoarea integrală a avansului financiar sau a costurilor suportate.

eliminat

Amendamentul 44

Propunere de directivă

Articolul 13

Articolul 13

Procedura simplificată în situații de criză

(1)     În situații de criză, ambasada sau consulatul care oferă asistența coordonează orice evacuare sau alte măsuri necesare de sprijin pentru un cetățean nereprezentat împreună cu statul membru al cărui resortisant este cetățeanul.

Statul membru care oferă asistența transmite cererile de rambursare a costurilor evacuării sau asistenței către Ministerul Afacerilor Externe din statul membru al cărui resortisant este cetățeanul. Statul membru care oferă asistența poate solicita rambursarea chiar și în cazul în care cetățeanul nereprezentat nu a semnat un angajament de rambursare în conformitate cu articolul 12 litera (a).

Prezentul alineat nu împiedică statul membru al cărui resortisant este cetățeanul să obțină rambursarea în conformitate cu normele sale de drept intern.

(2)     În situații de criză majoră, costurile evacuării sau asistenței sunt rambursate de către statul membru al cărui resortisant este cetățeanul în mod proporțional, prin împărțirea costurilor totale la numărul de cetățeni care beneficiază de asistență, dacă statul membru care oferă asistența solicită acest lucru.

(3)     În cazul în care costurile nu pot fi calculate, statul membru care oferă asistența poate solicita rambursarea pe bază unor sume fixe, corespunzătoare tipurilor de asistență furnizată, astfel cum sunt specificate în anexa 2.

(4)     În cazul în care statul membru care oferă asistența a primit sprijin financiar în acest sens din partea mecanismului de protecție civilă al UE, orice contribuție a statului membru ai cărui resortisanți sunt cetățenii în cauză este calculată după deducerea contribuției Uniunii.

(5)     Cererile de rambursare trebuie să fie redactate conform formularelor comune prezentate în anexa 2.

eliminat

Amendamentul 45

Propunere de directivă

Capitolul 4 – titlu

Cooperarea și coordonarea locală și în situații de criză

Cooperarea și coordonarea în situații de criză

Amendamentul 46

Propunere de directivă

Articolul 14

Articolul 14

Cooperarea locală

Reuniunile de cooperare locală includ schimburi periodice de informații privind cetățenii nereprezentați, în legătură cu aspecte precum siguranța cetățenilor, condițiile de detenție sau accesul consular. Cu excepția situațiilor convenite la nivel central de către ministerele afacerilor externe, reuniunile sunt prezidate de către un reprezentant al unui stat membru sau al delegației Uniunii, decis la nivel local. Președintele colectează și actualizează în mod periodic informațiile de contact, în special cele ale punctelor de contact ale statelor membre nereprezentate, pe care le comunică ambasadelor și consulatelor de la nivel local și delegației Uniunii.

eliminat

Amendamentul 47

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 1

(1)    Pentru asigurarea un nivel complet de pregătire, planurile locale pentru situații de urgență trebuie să îi aibă în vedere pe cetățenii nereprezentați . Statele membre reprezentate într-o țară terță coordonează planurile pentru situații de urgență între ele și cu delegațiile Uniunii. Statele membre convin asupra sarcinilor respective, pentru a se asigura că cetățenii nereprezentați beneficiază pe deplin de asistență în situații de criză . Sunt desemnați reprezentanți pentru punctele de adunare , iar cetățenii nereprezentați sunt informați cu privire la măsurile de pregătire pentru situații de criză în aceleași condiții ca și resortisanții naționali.

(1)    Delegațiile Uniunii coordonează planificarea pentru situațiile de urgență între statele membre în vederea asigurării unui nivel complet de pregătire, inclusiv repartizarea sarcinilor pentru a se asigura că cetățenii nereprezentați beneficiază pe deplin de asistență în situații de criză , numirea reprezentanților pentru punctele de adunare și furnizarea de informații cetățenilor nereprezentați cu privire la măsurile de pregătire pentru situații de criză în aceleași condiții ca și resortisanții naționali.

Amendamentul 48

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 2

(2)   În cazul unei crize, statele membre și Uniunea cooperează strâns pentru a furniza asistență eficace cetățenilor nereprezentați. Statele membre și Uniunea se informează reciproc și cu promptitudine în privința capacităților existente de evacuare. La cerere, statele membre pot primi asistență din partea unor echipe de intervenție de la nivelul Uniunii, inclusiv din partea unor experți consulari provenind preponderent din statele membre nereprezentate.

(2)   În cazul unei crize, statele membre și SEAE cooperează strâns pentru a furniza asistență eficace cetățenilor nereprezentați. Delegația Uniunii coordonează schimbul de informații cu promptitudine în privința capacităților existente de evacuare, coordonează evacuarea în sine și acordă asistența necesară pentru evacuare, cu eventualul sprijin din partea unor echipe de intervenție de la nivelul Uniunii, inclusiv din partea unor experți consulari provenind preponderent din statele membre nereprezentate.

Amendamentul 49

Propunere de directivă

Articolul 16 – titlu

Statul-pilot

Coordonarea pregătirii pentru criză și în caz de criză

Amendamentul 50

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 1

 

(1)    În sensul prezentei directive, statul (statele) pilot reprezintă unul sau mai multe state membre care, într-o țară terță , au competențe de coordonare și organizare a asistenței privind pregătirea pentru și în situații de criză, inclusiv atribuții specifice privind cetățenii nereprezentați.

(1)    Delegațiile Uniunii răspund pentru coordonarea și acordarea asistenței privind pregătirea pentru și în situații de criză, ceea ce include atribuții specifice privind cetățenii nereprezentați.

Amendamentul 51

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 2

(2)     Un stat membru este desemnat stat-pilot într-o țară terță dacă și-a notificat intenția prin intermediul rețelei securizate de comunicații existente, cu excepția cazului în care un alt stat membru prezintă obiecții în termen de 30 de zile sau statul-pilot propus renunță la această misiune prin intermediul rețelei securizate de comunicații. În cazul în care maimulte state membre doresc să își asume rolul de stat-pilot, acestea trebuie să își notifice intenția în mod comun, prin intermediul rețelei securizate de comunicații. Într-o situație de criză, această sarcină poate fi asumată imediat de unul sau mai multe state membre, care va (vor) transmite notificarea în termen de 24 de ore. Statele membre pot refuza propunerea, dar resortisanții lor și alți eventuali beneficiari rămân, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), eligibili pentru a beneficia de asistență din partea statului-pilot. În lipsa unui stat-pilot, statele membre reprezentate la fața locului convin asupra statului membru care va coordona asistența oferită cetățenilor nereprezentați.

eliminat

Amendamentul 52

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 3

(3)    Statul (statele) pilot se asigură, în contextul pregătirii pentru situații de criză, că cetățenii nereprezentați sunt avuți în vedere în mod corespunzător în planurile pentru situații de urgență, că aceste planuri sunt compatibile și că ambasadele , consulatele și delegațiile Uniunii sunt informate în mod corespunzător în privința acestor măsuri.

(3)    Delegația Uniunii se asigură, în contextul pregătirii pentru situații de criză, că cetățenii nereprezentați sunt avuți în vedere în mod corespunzător în planurile pentru situații de urgență, că aceste planuri sunt compatibile și că ambasadele și consulatele sunt informate în mod corespunzător în privința acestor măsuri.

Amendamentul 53

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 4

(4)   În cazul unei situații de criză, statul (statele) pilot sau statul membru care coordonează măsurile de asistență au responsabilitatea coordonării și organizării asistenței pentru cetățenii nereprezentați și , în caz de necesitate, asigură evacuarea într-un loc sigur, cu sprijinul celorlalte state membre în cauză. Statul sau statele respective asigură, de asemenea, un punct de contact pentru statele membre nereprezentate, prin intermediul căruia acestea pot primi informații privind proprii resortisanți, și coordonează măsurile de asistență necesare. Statul (statele) pilot sau statul membru care coordonează măsurile de asistență pentru cetățenii nereprezentați poate (pot) apela, după caz, la instrumente precum mecanismul de protecție civilă al UE și structurile de gestionare a crizei din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă. Statele membre furnizează statului (statelor) pilot sau statului membru care coordonează măsurile de asistență toate informațiile relevante privind cetățenii lor nereprezentați care se află într-o situație de criză.

(4)   În cazul unei situații de criză, delegația Uniunii are responsabilitatea coordonării și organizării asistenței pentru cetățenii nereprezentați și coordonează evacuarea într-un loc sigur, cu sprijinul statelor membre în cauză. Aceasta asigură, de asemenea, un punct de contact pentru statele membre nereprezentate, prin intermediul căruia acestea pot primi informații privind proprii resortisanți, și coordonează măsurile de asistență necesare. Delegația Uniunii și statele membre în cauză poate (pot) apela, după caz, la instrumente precum mecanismul de protecție civilă al UE și structurile de gestionare a crizei din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă. Statele membre furnizează delegației Uniunii toate informațiile relevante privind cetățenii lor nereprezentați care se află într-o situație de criză.

Amendamentul 54

Propunere de directivă

Capitolul 4a (nou)

 

CAPITOLUL 4a

Proceduri financiare

Amendamentul 55

Propunere de directivă

Articolul 16a (nou)

 

Articolul 16a

Norme generale

În cazul în care un cetățean nereprezentat solicită sprijin sub forma unui avans financiar sau a repatrierii, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1),se aplică următoarea procedură:

(a)

cetățeanul nereprezentat se angajează să ramburseze statului membru al cărui resortisant este valoarea integrală a asistenței financiare sau a costurilor suportate, plus o taxă consulară, după caz, utilizând formularul standard prezentat în anexa 1;

(b)

la solicitarea ambasadei sau a consulatului care oferă asistența, statul membru al cărui resortisant este cetățeanul furnizează, fără întârziere, informațiile necesare privind solicitarea, specificând dacă se aplică taxe consulare;

(c)

ambasada sau consulatul care oferă asistența informează statul membru al cărui resortisant este cetățeanul cu privire la orice cerere de avans financiar sau de repatriere pe care a primit-o;

(d)

la solicitarea scrisă a ambasadei sau a consulatului care furnizează asistență, în formatul prezentat în anexa 1, statul membru al cărui resortisant este cetățeanul rambursează valoarea integrală a avansului financiar sau a costurilor suportate.

Amendamentul 56

Propunere de directivă

Articolul 16b (nou)

 

Articolul 16b

Procedura simplificată în situații de criză

(1)     În situații de criză, delegația Uniunii coordonează toate evacuările sau toate măsurile necesare de sprijinire a unui cetățean nereprezentat, împreună cu statul membru al cărui resortisant este cetățeanul.

(2)     SEAE dispune de mijloacele financiare necesare pentru coordonarea și acordarea de asistență legată de pregătirea pentru criză și în situațiile de criză.

Amendamentul 57

Propunere de directivă

Articolul 18a (nou)

 

Articolul 18a

Modificarea anexelor

Comisia este autorizată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18b cu privire la toate modificările anexelor.

Amendamentul 58

Propunere de directivă

Articolul 18b (nou)

 

Articolul 18b

Exercitarea delegării

(1)     Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)     Delegarea de competențe menționată la articolul 18a se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu … (1).

(3)     Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 18a. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)     De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)     Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18a intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la comunicarea respectivului act Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu doresc să ridice obiecții. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.


(1)   Data intrării în vigoare a prezentei directive.