14.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 109/7


Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Vrchní soud v Praze (Republica Cehă) la 7 februarie 2012 — Marián Baláž

(Cauza C-60/12)

2012/C 109/13

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Vrchní soud v Praze (Republica Cehă)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Marián Baláž

Întrebările preliminare

1.

Noțiunea „instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” utilizată la articolul 1 litera (a) punctul (iii) din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (1) (denumită în continuare „decizia-cadru”) trebuie interpretată în sensul că reprezintă o noțiune autonomă de drept al Uniunii Europene?

2.

(a)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, care sunt criteriile de definire generale pe care trebuie să le îndeplinească o instanță națională care are competența de a soluționa, la inițiativa persoanei vizate, cauza acesteia cu privire la o decizie emisă de o autoritate, alta decât o instanță judecătorească (o autoritate administrativă), pentru a fi considerată o „instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” în sensul articolului 1 litera (a) punctul (iii) din decizia cadru?

(b)

Unabhängiger Verwaltungssenat austriac (cameră administrativă independentă) poate fi considerată „instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” în sensul articolului 1 litera (a) punctul (iii) din decizia-cadru?

(c)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, autoritatea competentă a statului de executare trebuie să interpreteze noțiunea „instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” în sensul articolului 1 litera (a) punctul (iii) din decizia-cadru în temeiul legii statului a cărui autoritate a emis o decizie în sensul articolului 1 litera (a) punctul (iii) din decizia-cadru sau în temeiul legii statului care decide cu privire la recunoașterea și executarea unei astfel de decizii?

3.

„Posibilitatea judecării cauzei sale” de către „o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” prevăzută la articolul 1 litera (a) punctul (iii) din decizia-cadru se menține chiar dacă persoana în cauză nu are posibilitatea judecării cauzei sale în mod direct de către „o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală”, ci trebuie să conteste mai întâi decizia unei autorități, alta decât o instanță judecătorească (o autoritate administrativă), formularea acestei contestații având drept consecință lipsirea de efecte a deciziei adoptate de autoritatea respectivă și inițierea unei proceduri ordinare în fața aceleași autorități, și numai decizia adoptată în cadrul acestei proceduri ordinare poate fi atacată în fața unei „instanțe judecătorești cu competență specială în materie penală”?

În ceea ce privește menținerea „posibilității judecării cauzei sale”, este necesar să se răspundă la problema dacă o cale de atac formulată în fața unei „instanțe judecătorești cu competență specială în materie penală” are natura unei căi de atac ordinare (și anume, o cale de atac formulată împotriva unei decizii nedefinitive) sau a unei căi de atac extraordinare (și anume, o cale de atac formulată împotriva unei decizii definitive) și dacă „o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală” are competența, în cadrul acestei căi de atac, de a examina integral cauza atât în fapt, cât și în drept?


(1)  JO L 76, p. 16, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 150.