7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/10


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto-oikeus — Finlanda) — P Oy

(Cauza C-6/12) (1)

(Ajutoare de stat - Articolele 107 TFUE și 108 TFUE - Condiția „selectivității” - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 1 litera (b) punctul (i) - Ajutor existent - Reglementare națională în materia impozitului pe profitul societăților - Deductibilitatea pierderilor suferite - Nedeductibilitate în cazul schimbării de proprietar - Autorizare de derogări - Putere de apreciere a administrației fiscale)

2013/C 260/17

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

P Oy

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Korkein hallinto oikeus — Interpretarea articolului 107 alineatul (1) TFUE — Regimul deducerii pierderilor societăților — Legislație privind impozitul pe venit care prevede că pierderile înregistrate în cursul unui an fiscal pot fi reportate și deduse din eventualele beneficii înregistrate în cursul anilor fiscali următori — Excluderea deducerii pierderilor în cazul modificării acționariatului în cursul anului în care pierderile sunt înregistrate sau după acest an — Excepție de la regula de excludere a deducerii în cazul unor motive valabile legate de continuarea activității societății în cauză

Dispozitivul

1.

Un regim fiscal, precum cel în discuție în litigiul principal, poate îndeplini condiția selectivității ca element al noțiunii „ajutor de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, dacă se dovedește că sistemul de referință, deci sistemul „normal”, constă în interdicția deducerii pierderilor în cazul schimbării de proprietar care figurează la articolul 122 primul paragraf din Tuloverolaki, în raport cu care sistemul de autorizare prevăzut la al treilea paragraf al acestui articol constituie o excepție. Un astfel de regim se poate justifica prin natura sau prin economia generală a sistemului din care face parte, această justificare excluzând posibilitatea ca autoritatea națională competentă, în ceea ce privește autorizația de derogare de la interdicția de deducere a pierderilor, să beneficieze de o putere discreționară care o abilitează să își întemeieze deciziile de autorizare pe criterii străine de acest regim fiscal. Cu toate acestea, Curtea nu dispune de elemente suficiente pentru a se pronunța definitiv cu privire la aceste calificări.

2.

Articolul 108 alineatul (3) TFUE nu se opune ca un regim fiscal, precum cel prevăzut la articolul 122 primul și al treilea paragraf din Tuloverolaki, în cazul în care ar fi calificat drept „ajutor de stat”, să continue, datorită caracterului său existent, să fie aplicat în statul membru care a instituit acest regim fiscal, fără a aduce atingere competenței Comisiei prevăzute la acest articol.


(1)  JO C 58, 25.2.2012.