7.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 155/33


Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — ThyssenKrupp/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-150/07)

(2007/C 155/61)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ThyssenKrupp AG (Duisburg și Essen, Germania) (reprezentanți: M. Klusmann și S. Thomas, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

anularea deciziei atacate în măsura în care se referă la reclamantă;

în subsidiar, reducerea corespunzătoare a cuantumului amenzii la plata căreia reclamanta este obligată solidar prin decizia atacată;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 în cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante. În decizia atacată au fost aplicate amenzi reclamantei și altor întreprinderi pentru participarea acestora la o înțelegere referitoare la instalarea și întreținerea unor ascensoare și scări rulante în Belgia, Germania, Luxemburg și Țările de Jos. În opinia Comisiei, întreprinderile respective au încălcat articolul 81 CE.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

lipsa de competență a Comisiei în absența relevanței internaționale a încălcării locale imputate;

încălcarea principiului ne bis in idem, întrucât Comisia nu a ținut cont de decizia de amnistiere adoptată de autoritatea luxemburgheză de control al înțelegerilor în favoarea reclamantei înainte de începerea prezentei proceduri;

absența pentru răspunderea solidară a reclamantei cu filialele sale, deoarece nu era ea însăși implicată în săvârșirea încălcării, filialele sale sunt independente din punct de vedere juridic și economic și nu există nicio justificare pentru a extinde răspunderea asupra reclamantei;

lipsa proporționalității în stabilirea cuantumurilor de bază utilizate pentru calcularea amenzii în comparație cu volumul de piață real avut în vedere;

lipsa proporționalității factorului de multiplicare, deoarece acesta diferă în mod semnificativ de tratamentul acordat altor întreprinderi de mărime comparabilă în cazuri comparabile decise în același timp;

lipsa justificării unei majorări pentru încălcare repetată în contextul calculării amenzii, motivată de erori de drept în includerea amenzilor anterioare;

încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), întrucât, în ceea ce privește limita superioară a amenzii, care este de 10 % din cifra de afaceri a întreprinderii, amenda ar fi trebuit calculată numai pe baza cifrei de afaceri a filialelor avute în vedere;

aplicarea greșită a Comunicării privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor (2), deoarece nu s-a ținut cont în mod suficient de valoarea adăugată reprezentată de cooperarea reclamantei în toate cele patru țări avute în vedere.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1).

(2)  Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea amenzilor în cazurile cartelurilor (JO 2002, C 45, p. 3).