23.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 145/7


PROCESUL-VERBAL AL REUNIUNII DE MIERCURI, 23 NOIEMBRIE 2011

2012/C 145/03

Cuprins

1.

Chestiunea urgentă nr. 2: Consecințele Primăverii arabe asupra statelor subsahariene învecinate…

2.

Rapoartele de sinteză ale atelierelor…

3.

Raportul partenerilor economici și sociali…

4.

Declarația lui Oryem Henry Okello, ministru de stat pentru afaceri internaționale, ministrul afacerilor externe (Uganda), președinte în exercițiu al Consiliului ACP…

5.

Declarația lui Krzysztof Stanowski, subsecretar de stat pentru cooperarea pentru dezvoltare (Polonia), președinte în exercițiu al Consiliului UE…

6.

Timp afectat întrebărilor adresate Consiliului…

7.

Dezbatere cu Consiliul – procedura „catch-the-eye”…

8.

Aprobarea proceselor-verbale ale reuniunilor de marți, 22 noiembrie 2011, dimineața și după-amiaza…

9.

Votarea propunerilor de rezoluție incluse în rapoartele prezentate de cele trei comisii permanente…

10.

Votarea propunerilor de rezoluție de urgență…

11.

Votarea amendamentelor la Regulamentul de procedură al APP…

12.

Chestiuni diverse…

13.

Data și locul celei de a 23-a sesiuni a Adunării Parlamentare Paritare…

Anexa I

Lista alfabetică a membrilor Adunării Parlamentare Paritare…

Anexa II

Lista de prezență la cea de a 22-a sesiune, desfășurată în perioada 21-23 mai 2011, la Lomé (Togo)…

Anexa III

Acreditarea delegaților neparlamentari…

Anexa IV

Texte adoptate…

Rezoluția referitoare la consecințele Tratatului de la Lisabona asupra Parteneriatului ACP-UE (ACP-UE/101.082/11/fin.)…

Rezoluția referitoare la impactul datoriei asupra finanțării pentru dezvoltare în țările ACP (ACP-UE/101.079/11/fin.)…

Rezoluția referitoare la incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare (ACP-UE/100.954/11/fin.)…

Rezoluția referitoare la consecințele Primăverii Arabe asupra statelor subsahariene învecinate (ACP-UE/101.111/11/fin.)…

Rezoluția referitoare la criza alimentară din Cornul Africii, în special din Somalia (ACP-UE/101.112/11/fin.)…

PROCESUL-VERBAL AL REUNIUNII DE MIERCURI, 23 NOIEMBRIE 2011

(Reuniunea a fost deschisă la ora 9.00)

A PREZIDAT: Assarid IMBARCAOUANE

Copreședinte

1.   Chestiunea urgentă nr. 2: Consecințele Primăverii arabe asupra statelor subsahariene învecinate

José Costa Pereira (SEAE) a prezentat subiectul dezbaterii.

Au intervenit: Bobbo Hamatoukour (Camerun), Mariya Nedelcheva, Teshome Toga (Etiopia), Véronique De Keyser, Olle Schmidt, Gabriele Zimmer, Francesco Enrico Speroni, Edit Bauer, Assarid Imbarcaouane (Mali), Zita Gurmai, Frank Engel, Younoussa Tondy (Niger), Edward Scicluna, Zuzana Roithova, Makhosini Hlongwane (Zimbabwe) și Sérgio de Sousa Mendes dos Santos (Angola).

Evoluțiile din 2011 din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au avut consecințe politice, economice și sociale în țările ACP și în Europa. S-a exprimat sprijinul în favoarea procesului de tranziție democratică aflat în derulare în regiune.

2.   Rapoartele de sinteză ale atelierelor

Raportorii și-au prezentat rapoartele referitoare la cele trei ateliere:

 

Eleni Theocharus: Provocări energetice pentru țările în curs de dezvoltare: perspective pentru viitor

 

Accesul la energie în țările în curs de dezvoltare a fost esențial pentru realizarea cu succes a ODM, precum și pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare la nivel național și internațional.

 

Attiat Mustafa Abdelhaleim Ahmed (Sudan): Probleme de sănătate publică: malaria și impactul său socioeconomic

 

S-a depus un efort de amploare pentru a preveni malaria, dar mai este încă necesar să se distribuie pe o scară mai largă plase de țânțari impregnate; femeile și copiii reprezintă în continuare o prioritate.

 

Zita Gurmai: Abordarea participativă a tinerilor în procesul de dezvoltare: strategie de reducere a sărăciei și șomajului în rândul tinerilor

 

Primăvara arabă a demonstrat cât de important este să se ofere un răspuns la aspirațiile legitime ale tinerilor.

 

A intervenit: Patrick Gamedze (Swaziland).

3.   Raportul partenerilor economici și sociali

Brenda King, președinta comitetului de monitorizare ACP-UE din cadrul Comitetului Economic și Social European, a făcut o prezentare.

Au intervenit: Domenico Rosa (Comisia Europeană), Michael Gahler, Komi Selom Klassou (Togo), Ali Soubaneh Atteye (Djibouti), Michèle Striffler, Boniface Yehouetome (Benin), Ibrahim Bundu (Sierra Leone), Miguel Angel Martínez Martínez, Véronique De Keyser și Brenda King.

Dezvoltarea unui dialog social, drepturile femeilor, securitatea alimentară și accesul la energie ar trebui să ocupe un loc prioritar pe ordinea de zi.

4.   Declarația lui Oryem Henry Okello, ministru de stat pentru afaceri internaționale, ministrul afacerilor externe (Uganda), președinte în exercițiu al Consiliului ACP

Oryem Henry Okello s-a adresat Adunării, axându-se pe negocierile în curs privind acordurile de parteneriat economic, ratificarea celei de a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou, planul Uniunii Europene de a elimina cotele de zahăr pentru țările ACP și reuniunea celei de a 17-a Conferințe a părților la CCONUSC de la Durban.

5.   Declarația lui Krzysztof Stanowski, subsecretar de stat pentru cooperarea pentru dezvoltare (Polonia), președinte în exercițiu al Consiliului UE

Krzysztof Stanowski s-a adresat Adunării, axându-se pe rolul Adunării Parlamentare Paritare ca platformă pentru dialogul nord/sud și sud/sud, reuniunea de la Durban, cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan și angajamentul Uniunii Europene de a coopera cu țările ACP partenere în pofida crizei economice și financiare.

6.   Timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului

Oryem Henry Okello a răspuns la următoarele întrebări și întrebări suplimentare:

 

întrebarea nr. 1, adresată de Norbert Neuser, privind accesul universal la energie.

 

întrebarea nr. 2, adresată de Olle Schmidt, referitoare la Dawik Isaak, aflat de zece ani de închisoare.

 

întrebarea nr. 3, adresată de Michael Cashman (înlocuit de Jutta Haug), privind ratificarea celei de a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou.

 

întrebarea nr. 4, adresată de Catherine Bearder (înlocuită de Olle Schmidt), privind vânătoarea nesustenabilă și ilegală a animalelor sălbatice.

Krzysztof Stanowski a răspuns la următoarele întrebări și întrebări suplimentare:

 

întrebarea nr. 13 adresată de Filip Kaczmarek privind accesul universal la energie.

 

întrebarea nr. 5, adresată de Assarid Ag Imbarcaouane (Mali), privind viitorul următorului FED sau protocol financiar.

 

întrebarea nr. 6, adresată de Amadou Ciré Sall (Senegal), privind Conferința ministerială a OMC din luna decembrie 2011 și rezultatele concrete pentru țările cel mai puțin dezvoltate.

 

întrebarea nr. 7, adresată de Olle Schmidt, privind situația drepturilor omului în Eritreea.

 

întrebarea nr. 8, adresată de Horst Schnellhardt, privind politizarea ajutoarelor umanitare.

 

întrebarea nr. 9, adresată de Michael Cashman (înlocuit de Jutta Haug), privind ratificarea celei de a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou.

 

întrebarea nr. 10, adresată de Gabriele Zimmer, privind achiziționarea și concesionarea de terenuri în țările în curs de dezvoltare.

 

La întrebarea nr. 11 nu s-a răspuns întrucât autorul nu a fost prezent.

 

întrebarea nr. 12, adresată de Catherine Bearder (înlocuită de Olle Schmidt), privind transporturile de deșeuri toxice ilegale din UE către țările ACP.

 

întrebarea nr. 14, adresată de Fiona Hall (înlocuită de Olle Schmidt), privind cea de a 17-a Conferință a părților de la Durban.

 

întrebarea nr. 15, adresată de Jo Leinen, privind negocierile desfășurate la Durban pe tema schimbărilor climatice.

7.   Dezbatere cu Consiliul – procedura „catch-the-eye”

Au intervenit: Musikari Kombo (Kenya), Alfred Sanou (Burkina Faso), Hamadaou Sylla (Mali), Ismael El Hag Musa (Sudan), Eunice Kazembe (Malawi), Musa Hussein Naib (Eritreea), Charles W. Kakoma (Zambia), Patrick Gamedze (Swaziland), Makhosini Hlongwane (Zimbabwe), Mohammed Mukhtar Ahmed (Nigeria) și Michèle Rivasi.

Oryem Henry Okello și Krzysztof Stanowski au răspuns la întrebări adresate pe teme diverse, vizând acordurile de parteneriat economic, accesul la energie, schimbările climatice și situația de urgență din Cornul Africii.

(Reuniunea a fost suspendată la ora 12.30 și reluată la ora 15.00)

A PREZIDAT: Louis MICHEL

Copreședinte

8.   Aprobarea proceselor-verbale ale reuniunilor de marți, 22 noiembrie 2011, dimineața și după-amiaza

Procesele-verbale au fost aprobate.

9.   Votarea propunerilor de rezoluție incluse în rapoartele prezentate de cele trei comisii permanente

Copreședintele a reamintit Adunării procedurile de votare.

Consecințele Tratatului de la Lisabona asupra Parteneriatului ACP-UE (ACP-UE/101.082/11/fin.)

Raport prezentat de Raphael Mangouala (Gabon) și Mariya Nedelcheva

Comisia pentru afaceri politice

Amendament adoptat: 1.

Amendamente respinse: 2, 3 și considerentul O.

Rezoluția modificată a fost adoptată în unanimitate.

Impactul datoriei asupra finanțării pentru dezvoltare în țările ACP (ACP-UE/101.079/11/fin.)

Raport prezentat de Amadou Ciré Sall (Senegal) și Robert Sturdy

Comisia pentru dezvoltare economică, finanțe și comerț

Amendamente adoptate: 1, 2, punctul 9 (prima parte).

Amendament respins: punctul 9 (a doua parte).

Rezoluția modificată a fost adoptată în unanimitate, cu o singură abținere.

Incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare (ACP-UE/100.954/11/fin.)

Raport prezentat de Musikari N. Kombo (Kenya) și Catherine Bearder

Comisia pentru afaceri sociale și mediu

Amendamente adoptate: 1, punctul 4 (prima și a doua parte), 2 și 3.

Amendament respins: punctul 4 (a treia parte).

Rezoluția modificată a fost adoptată în unanimitate.

10.   Votarea propunerilor de rezoluție de urgență

Propunere de rezoluție de urgență referitoare la criza alimentară din Cornul Africii, în special din Somalia (ACP-UE/101.112/11/fin.)

Amendament adoptat: 1.

Rezoluția modificată a fost adoptată în unanimitate.

Propunere de rezoluție de urgență referitoare la consecințele Primăverii Arabe asupra statelor subsahariene învecinate (ACP-UE/101.111/11/fin.)

Amendamente adoptate: 1, 2, 3, 5 (cu amendament oral), punctul 9 (cu amendament oral), 7.

Amendamente respinse: 4, punctul 13.

Amendament retras: 6.

Rezoluția modificată a fost adoptată în unanimitate.

11.   Votarea amendamentelor la Regulamentul de procedură al APP

Assarid Imbarcaouane (copreședinte) a solicitat oficial – în numele Adunării Parlamentare ACP – să se amâne votarea pentru a analiza mai bine conținutul amendamentelor. După un schimb de opinii între cei doi copreședinți, votarea a fost amânată.

12.   Chestiuni diverse

Copreședintele a anunțat că Musikari Kombo (Kenya) a fost desemnat drept viitor copreședinte ACP al APP, începând cu 24 noiembrie 2011.

A intervenit: Musikari Kombo (Kenya).

Copreședintele a informat Adunarea cu privire la două declarații comune ale copreședinților, adoptate în urma deciziilor Biroului, una privind situația din Somalia, cealaltă privind situația drepturilor omului din Eritreea.

Au intervenit: Mussa Hussein Naib (Eritreea), Zuzana Roithová și Louis Michel.

Assarid Imbarcaouane (copreședinte) a anunțat că Adunarea ACP a adoptat o declarație pentru susținerea lui Louis Michel, după tentativa Alianței naționale pentru schimbare (ANS) de a distribui o notă defăimătoare.

Au intervenit: Miguel Angel Martínez Martínez, Jutta Haug și Louis Michel.

13.   Data și locul celei de a 23-a sesiuni a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE

Copreședintele a mulțumit autorităților togoleze pentru ospitalitatea și excelenta organizare de care au dat dovadă. Komi Selom Klassou (vicepreședinte al Adunării naționale din Togo) le-a mulțumit membrilor pentru participarea lor activă.

Adunarea a ținut un moment de reculegere ca omagiu adus dnei Danielle Mitterrand, decedată la 22 noiembrie 2011.

Cea de a 23-a sesiune a APP va avea loc în perioada 28-30 mai 2012 la Horsens (Danemarca). Camilla Sorensen (reprezentantă a guvernului danez) i-a informat pe membri cu privire la stadiul lucrărilor pregătitoare.

Rabindre T. Parmessar (Suriname) a informat Adunarea că regiunea Caraibelor va adopta o decizie privind locul celei de a 24-a sesiuni în cursul celei de a treia săptămâni a lunii decembrie.

(Reuniunea a fost închisă la ora 16.00)

Assarid Ag IMBARCAOUANE și

Louis MICHEL

Copreședinți

Mohamed Ibn CHAMBAS și

Luis Marco AGUIRIANO NALDA

Cosecretari Generali


ANEXA I

LISTA ALFABETICĂ A MEMBRILOR ADUNĂRII PARLAMENTARE PARITARE

Reprezentanți ACP

Reprezentanți PE

ASSARID IMBARCAOUANE (MALI), Copreședinte în exercițiu

MICHEL, Copreședinte

BOTSWANA (VP)

ARIF (VP)

BURUNDI (VP)

ŠŤASTNÝ (VP)

CAMERUN (VP)

HOARAU (VP)

CONGO (Republica) (VP)

KLAß (VP)

GUYANA (VP)

McAVAN (VP)

INSULELE COOK (VP)

NICHOLSON (VP)

JAMAICA (VP)

RONZULLI (VP)

LESOTHO (VP)

GOERENS (VP)

LIBERIA (VP)

SPERONI (VP)

TANZANIA (VP)

ROITHOVÁ (VP)

TUVALU (VP)

OUZKÝ (VP)

ZAMBIA (VP)

RIVASI (VP)

AFRICA DE SUD

ALFONSI

ANGOLA

ALVES

ANTIGUA ȘI BARBUDA

BAUER

BAHAMAS

BEARDER

BARBADOS

BOVÉ

BELIZE

BULLMANN

BENIN

CALLANAN

BURKINA FASO

CARVALHO

CAPUL VERDE

CASA

COMORE

CASINI

CONGO (Republica)

CASPARY

CÔTE D'IVOIRE

CASTEX

DJIBOUTI

CHRISTENSEN

DOMINICA

COELHO

ERITREEA

DE KEYSER

ETIOPIA

DE MITA

FIJI

DE SARNEZ

GABON

DELVAUX

GAMBIA

DURANT

GHANA

ENGEL

GRENADA

ESTARÀS FERRAGUT

GUINEEA

FERREIRA, Elisa

GUINEEA-BISSAU

FERREIRA, João

GUINEEA ECUATORIALĂ

FORD

HAITI

GAHLER

INSULELE MARSHALL (Republica)

GRIESBECK

INSULELE SOLOMON

GUERRERO SALOM

KENYA

HALL

KIRIBATI

HÄNDEL

MADAGASCAR

HANNAN

MALAWI

HAUG

MAURITIUS

JENSEN

MAURITANIA

JOLY

MICRONEZIA (Statele federale)

KACZMAREK

MOZAMBIC

KIIL-NIELSEN

NAMIBIA

KORHOLA

NAURU (Republica)

KUHN

NIGER

LE PEN

NIGERIA

LEGUTKO

NIUE

LÓPEZ AGUILAR

UGANDA

MANDERS

PALAU

MARTIN

PAPUA-NOUA GUINEE

MARTÍNEZ MARTÍNEZ

REPUBLICA CENTRAFRICANĂ

MATO ADROVER

REPUBLICA DOMINICANĂ

MAYER

RWANDA

McMILLAN-SCOTT

SAINT KITTS ȘI NEVIS

MITCHELL

SAINT LUCIA

MOREIRA

SAINT VINCENT ȘI GRENADINE

NEDELCHEVA

SAMOA

NEUSER

SÃO TOMÉ ȘI PRINCIPE

ROSSI

SENEGAL

SCHLYTER

SEYCHELLES

SCHMIDT

SIERRA LEONE

SCHNELLHARDT

SOMALIA

SCICLUNA

SUDAN

SCOTTÀ

SURINAME

SENYSZYN

SWAZILAND

STRIFFLER

CIAD

STURDY

TIMORUL DE EST

TIROLIEN

TOGO

TOIA

TONGA

VLASÁK

TRINIDAD ȘI TOBAGO

WIELAND

VANUATU

ZANICCHI

ZIMBABWE

ZIMMER

COMISIA PENTRU AFACERI POLITICE

Membri ACP

Membri PE

JEAN MARIE (SAINT LUCIA) copreședinte

CASA, copreședinte

TAMAPUA (SAMOA), VC

KORHOLA, VC

YEHOUETOME (BENIN), VC

CASTEX, VC

ANTIGUA-ET-BARBUDA

ALFONSI

IBOVI (CONGO, Republica)

CALLANAN

CÔTE D'IVOIRE

CASINI

ATEYE (DJIBOUTI)

DE KEYSER

TOGA (ETIOPIA)

DURANT

FIJI

FERREIRA, Elisa

ROGOMBE (GABON)

GAHLER

GUINEEA-BISSAU

GRIESBECK

GUYANA

HANNAN

BEAUPLAN (HAITI)

HÄNDEL

LEBAJOA (LESOTHO)

KACZMAREK

KOLLIE (LIBERIA)

LE PEN

SERAMILA (MADAGASCAR)

LÓPEZ AGUILAR

IMBARCAOUANE (MALI)

MANDERS

VAN DER WALT (NAMIBIA)

MARTÍNEZ MARTÍNEZ

NAURU

MOREIRA

NIUE

NEDELCHEVA

PAPUA — NOUA-GUINEE

NICHOLSON

REPUBLICA CENTRAFRICANĂ

ROITHOVÁ

MUSA (SUDAN)

SCHMIDT

PARMESSAR (SURINAME)

SPERONI

KLASSOU (TOGO)

STRIFFLER

HLONGWANE (ZIMBABWE)

WIELAND

COMISIA PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ, FINANȚE ȘI COMERȚ

Membri ACP

Membri PE

CONGO (Republica), copreședinte

CARVALHO, copreședintă

OULANYAH (UGANDA), VC

LEGUTKO, VC

SIERRA LEONE, VC

ALVES, VC

KLOPPER (AFRICA DE SUD)

ARIF

DE SOUSA MENDES DO SANTOS (ANGOLA)

BOVE

BAHAMAS

BULLMANN

BELIZE

CASPARY

NAIB (ERITREEA)

ENGEL

BANDUA (GHANA)

FORD

GUINEEA ECUATORIALĂ

GOERENS

INSUELELE COOK

GUERRERO SALOM

JAMAICA

HOARAU

KAZEMBE (MALAWI)

JENSEN

DEERPALSING (MAURITIUS)

KUHN

OULD GUELAYE (MAURITANIA)

MARTIN

MUKHTAR AHMED (NIGERIA)

MATO ADROVER

PALAU

MAYER

POLISI (RWANDA)

McMILLAN-SCOTT

SAINT KITTS ȘI NEVIS

MICHEL

SLATER (SAINT VINCENT ȘI GRENADINE)

MITCHELL

SÃO TOMÉ ȘI PRINCIPE

SCHLYTER

SALL (SENEGAL)

ŠŤASTNÝ

POOL (SEYCHELLES)

SCICLUNA

TONGA

STURDY

LEVELU (TUVALU)

TIROLIEN

KAKOMA (ZAMBIA)

ZANICCHI

COMISIA PENTRU AFACERI SOCIALE ȘI MEDIU

Membri ACP

Membri PE

SITHOLE (MOZAMBIC), copreședintă

RIVASI, copreședintă

KOMBO (KENYA), VC

BAUER, VC

NOEL (GRENADA), VC

SCHNELLARDT, VC

THOMPSON (BARBADOS)

BEARDER

MOTSHOME (BOTSWANA)

CHRISTENSEN

SANOU (BURKINA FASO)

COELHO

KARERWA (BURUNDI)

DELVAUX

HAMATOUKOUR (CAMERUN)

DE MITA

CAPUL VERDE

DE SARNEZ

COMORE

ESTARÀS FERRAGUT

DOMINICA

FERREIRA, João

BALDEH (GAMBIA)

HALL

GUINEEA-BISSAU

HAUG

INSULELE MARSHALL

KILL-NIELSEN

INSULELE SOLOMON

JOLY

KIRIBATI

KLAß

MICRONEZIA (Statele federale)

McAVAN

TONDYI (NIGER)

NEUSER

JÍMENEZ (REPUBLICA DOMINICANĂ)

OUZKÝ

SOMALIA

RONZULLI

GAMEDZE (SWAZILAND)

ROSSI

NDUGAI (TANZANIA)

SCOTTÀ

WEIDOU (CIAD)

SENYSZYN

TIMORUL DE EST

TOIA

TRINIDAD ȘI TOBAGO

VLASÁK

BUTUSOL (VANUATU)

ZIMMER


ANEXA II

LISTA DE PREZENȚĂ LA SESIUNEA DIN PERIOADA 21-23 NOIEMBRIE

DE LA LOMÉ (TOGO)

ASSARID IMBARCAOUANE (MALI), Copreședinte în exercițiu

MICHEL, copreședinte

KLOPPER (Africa de Sud) (1)

DOS SANTOS (Angola)

THOMSON (Barbados)

YEHOUETOME (Benin)

MOTSHOME (Botswana) (VP) (1)

SANOU (Burkina Faso)

KARERWA (Burundi) (VP)

HAMATOUKOUR (Camerun) (VP)

MBUKU LAKA (Congo, Republica)

IBOVI (Congo, Republica) (VP)

SOUBANEH ATTEYE (Djibouti)

NAIB (Eritreea)

TOGA (Etiopia)

VOCEA (Fiji) (1)

ROGOMBE (Gabon)

BALDEH (Gambia)

BANDUA (Ghana)

NOEL (Grenada)

BEAUPLAN (Haiti)

KOMBO (Kenya)

LEBAJOA (Lesotho) (VP)

KOLLIE (Liberia) (VP)

KAZEMBE (Malawi)

ASSARID IMBARCAOUANE (Mali) (VP)

DEERPALSING (Mauritius)

OULD GUELAYE (Mauritania)

SITHOLE (Mozambic)

VAN DER WALT(Namibia)

AHMED (Nigeria)

OULANYAH (Uganda)

JIMÉNEZ (Republica Dominicană)

POLISI (Rwanda) (VP)

JEAN MARIE (Saint Lucia)

SLATER (Saint Vincent și Grenadine)

TAMAPUA (Samoa)

SALL (Senegal)

POOL (Seychelles)

BUNDU (Sierra Leone)

MUSA (Sudan)

PARMESSAR (Suriname)

GAMEDZE (Swaziland)

NDUGAI (Tanzania) (VP)

WEIDOU (Ciad)

SANTOS (Timorul de Est)

KLASSOU (Togo)

BAKER (Trinidad și Tobago)

LEUELU (Tuvalu) (VP) (1)

BUTUSOL (Vanuatu)

KAKOMA (Zambia) (VP)

HLONGWANE (Zimbabwe)

ATTARD-MONTALTO (2) (pentru MARTIN)

BAUER

BEARDER (2), (3)

BINEV (pentru LE PEN)

CHRISTENSEN

DE KEYSER

ENGEL

FERREIRA, João (2), (3)

GAHLER

GURMAI (pour FERREIRA, E.)

HAUG

KACZMAREK

KIIL-NIELSEN (3), (4)

KLAß (VP)

LEGUTKO

LÓPEZ AGUILAR (3), (4)

MARTÍNEZ MARTÍNEZ (3), (4)

MORGANTI (3), (4) (pentru ROSSI)

NEDELCHEVA (3), (4)

NEUSER

PONGA (pour CARVALHO)

PROTASIEWICZ (pentru KORHOLA)

RIVASI (VP)

ROITHOVA (VP)

SCHMIDT

SCHNELLHARDT

SCICLUNA

SPERONI (VP) (3), (4)

STRIFFLER

THEOCHARUS (pentru CASINI)

WŁOSOWICZ (pentru NICHOLSON)

ZIMMER

OBSERVATORI:

CUBA

REGUEIFEROS LINARES

MADAGASCAR

SERAMILA

NIGER

TONDYI

INVITAȚI:

SUDANUL DE SUD

GARANG DEG

ABYEI

AJONGO

BAYEH

DERE

VUGA

Alte persoane prezente:

AFRICA DE SUD

MANAMELA

MULDER

SOOKLAL

ANGOLA

DA SILVA

BARBADOS

CHANDLER

BENIN

DAYORI

HOUNGNIGBO

AKPOE

FIODENDJI

BURKINA FASO

OUEDRAOGO

BURUNDI

NIYUNGEKO

CAMERUN

DAOUDA

KOMBO GBERI

OWONA KONO

DJIBOUTI

OMAR ABDI SAID

ERITREEA

TEKLE

ETIOPIA

DABA

SEID

FIJI

VOCEA

GABON

MILEBOU

MABEDI

MANGOUALA

GHANA

ANTWI

HAITI

RICHE

LOUIS-JEUNE

DOLE

DENIUS

CHERY

DOREUS

KENYA

AFFEY

KEMBI-GITTURA

LABOSO

LIBERIA

DUNAH

MALAWI

CITEYEYE

MALI

BA

SYLLA

MAURITIUS

KOONJUL

MAURITANIA

ABDELLA

BILAL

GUELADIO

OULD HAMOUD

OULD ZAMEL

MOZAMBIC

MALENDZA

MANUEL

NAMIBIA

NAHOLO

NIGERIA

BARAYA

IBRAHIM

MADWATTE

OKORIE

HAMZA

ESEDEME

BUKUOLA

UGANDA

AKOL

BIHANDE-BWAMBALE

MUJUNGU

KATENTA-APULI

RWANDA

MUKANKUSI

SAMOA

CHAN TUNG

SENEGAL

SOW

SEYCHELLES

FOCK TAVE

SIERRA LEONE

KAMARA

TORTO

SUDAN

ABDEL MAGID AMIR

ABEL HALIM

OMER

OSMAN

SURINAME

CASTELEN

WANGSABESARI

ASABINA

SOMOHADJO

TANZANIA

MWANJELWA

CIAD

ADJI

TEKILIO

DINGAOMAIBE

MOG-NANGAR

AFFONO

TOGO

AHOLOU

KPOYI

PENN

MENSAH

TSIMESSE

SOMENU

DRAMANI

AMEGNONAN

ANANI

GBONE

SAGBO

BEDABA

VANUATU

JOY

ZIMBABWE

MLOTSHWA

MNKANDHLA

MUCHADA

CONSILIUL ACP

OKELLO, ministru de stat pentru afaceri internaționale, ministru al afacerilor externe (Uganda), președinte în exercițiu al Consiliului ACP.

CONSILIUL UE

STANOWSKI, subsecretar de stat pentru cooperare pentru dezvoltare (Polonia), președinte în exercițiu al Consiliului UE

COMITETUL AMBASADORILOR ACP

KATENTA-APULI

COMISIA EUROPEANĂ

PIEBALGS, comisarul pentru dezvoltare

SEAE

COSTA PEREIRA

CESE

KING

FORNEA

COMESA

NKANAGU

SECRETARIATUL ACP

CHAMBAS, Cosecretar General

SECRETARIATUL UE

AGUIRIANO NALDA, Cosecretar General


(1)  Țară reprezentată de o altă persoană decât de un membru al Parlamentului.

(2)  Prezent la 21 noiembrie 2011.

(3)  Prezent la 22 noiembrie 2011.

(4)  Prezent la 23 noiembrie 2011.


ANEXA III

ANEXĂ LA REUNIUNEA DE LUNI, 21 NOIEMBRIE 2011

Acreditarea delegaților neparlamentari

1.   Botswana

Dna Tebogo Lily MOTSHOME

Ambasadoare adjunctă

Ambasada Botswanei

Șefa delegației

2.   Fiji

Excelența Sa Dl Peceli V. VOCEA

Ambasador

Ambasada Insulelor Fiji

Șeful delegației

3.   Africa de Sud

Dl Lorenci KLOPPER

Consilier - politică

Ambasada Africii de Sud

Șeful delegației

4.   Tuvalu

Excelența Sa Dl Tine LEUELU

Ambasador

Ambasada statului Tuvalu

Șeful delegației


ANEXA IV

Rezoluția referitoare la consecințele Tratatului de la Lisabona asupra Parteneriatului ACP-UE (ACP-UE/101.082/11/fin.)

Rezoluția referitoare la impactul datoriei asupra finanțării pentru dezvoltare în țările ACP (ACP-UE/101.079/11/fin.)

Rezoluția referitoare la integrarea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare (ACP-UE/100.954/11/fin.)

Rezoluția referitoare la criza alimentară din Cornul Africii, în special din Somalia (ACP-UE/101.112/11/fin.)

Rezoluția referitoare la consecințele Primăverii Arabe asupra statelor subsahariene învecinate (ACP-UE/101.111/11/fin.)

REZOLUȚIA (1)

referitoare la consecințele Tratatului de la Lisabona asupra Parteneriatului ACP-UE

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

reunită la Lomé (Togo) în perioada 21-23 noiembrie 2011,

având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de parteneriat de la Cotonou”),

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Acordul de la Georgetown care a instituit oficial grupul statelor din Africa, Caraibe și Pacific,

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri politice (ACP-UE/101.082/11/fin.),

A.

întrucât Acordul de parteneriat ACP-UE de la Cotonou reprezintă în continuare cel mai bun exemplu de abordare cuprinzătoare în vederea cooperării, a cărei valoare adăugată trebuie protejată, și întrucât acest parteneriat ar trebui mai degrabă consolidat decât diminuat prin creșterea valorii acestuia ca angajament politic reciproc;

B.

întrucât țările ACP sunt de multă vreme parteneri privilegiați ai Uniunii Europene și întrucât, în Tratatul de la Lisabona, solidaritatea cu țările din sud și sprijinul pentru acestea sunt considerate pentru prima dată un aspect esențial al identității Uniunii Europene;

C.

întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona conferă Parlamentului European competențe sporite, cu responsabilități partajate cu Consiliul European, în patruzeci de noi domenii principale ale politicilor și acțiunilor Uniunii Europene;

D.

întrucât, ca urmare a eliminării din Tratatul de la Lisabona a trimiterii explicite la țările ACP, ambele părți trebuie să își redefinească interesele comune pentru a se asigura că importanța parteneriatului existent încă din 1975 este consolidată;

E.

întrucât Tratatul de la Lisabona asigură o mai mare coordonare a acțiunilor externe ale Uniunii Europene;

F.

întrucât Tratatul de la Lisabona a adus schimbări în modul operațional prin care Uniunea Europeană, grație Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), interacționează astăzi cu grupul ACP; întrucât acele schimbări, în special absența unei unități ACP în cadrul SEAE și în structura internă a noii Direcții Generale Dezvoltare și Cooperare – Europe Aid din cadrul Comisiei, vor avea un impact asupra parteneriatului special cu țările ACP;

G.

întrucât relațiile ACP-UE au la bază o serie de elemente, de la dezvoltare la prevenirea conflictelor, de la securitate și stabilitate la apărarea drepturilor omului;

H.

întrucât creșterea economiilor emergente, redistribuirea raporturilor de forță în sistemul internațional și mărirea numărului de cadre politice, precum G77 și G24, au evidențiat necesitatea de a analiza modul optim în care grupul ACP își poate îndeplini obiectivele politice și economice în paralel cu cadrul politic oferit de relațiile ACP-UE;

I.

întrucât influența Adunării Parlamentare Paritare asupra deciziilor politice și alegerilor strategice legate de dezvoltarea la nivel național, regional și internațional continuă să fie foarte limitată, în ciuda rolului său unic în dialogul nord-sud;

J.

întrucât grupul ACP reprezintă aproximativ jumătate din statele lumii, dar nu are un cuvânt de spus în forurile în materie de guvernanță mondială, precum G20, care exclud cele mai sărace țări;

K.

întrucât, deși sprijinul primit din partea Uniunii Europene a fost esențial, țările ACP trebuie, de asemenea, să accepte oportunitățile oferite de cooperarea sud-sud și de parteneriatele cu economiile emergente ale Chinei, Indiei și Braziliei pentru a profita de piețele uriașe ale acestora ca mijloc de a elimina sărăcia;

L.

întrucât, în ceea ce privește țările ACP, varietatea partenerilor este ireversibilă și în general avantajoasă, dar, întrucât exportul de materii prime fără valoare adăugată, chiar și pentru o categorie de parteneri, încetinește diversificarea și dezvoltarea reală a economiilor ACP;

M.

întrucât Uniunea Europeană a elaborat strategii regionale cu fiecare regiune din grupul ACP, care se află în diferite stadii de elaborare, două dintre acestea, continuând în tradiția Cotonou, fiind transformate în strategii comune; întrucât, la expirarea în 2020 a Acordului de parteneriat de la Cotonou, aceste strategii ar putea deveni trei parteneriate administrate separat;

N.

întrucât viitorul Acordului de parteneriat de la Cotonou va fi, de asemenea, determinat de negocierile care contribuie la următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014-2020, prin intermediul căruia Uniunea Europeană trebuie să asigure fonduri pentru politica sa externă,

1.

reamintește faptul că Acordul de parteneriat de la Cotonou, care tocmai a fost revizuit a doua oară, are ca obiective principale eradicarea sărăciei, promovarea dezvoltării durabile și integrarea treptată a țărilor ACP în economia mondială;

2.

invită grupul ACP și Uniunea Europeană să profite de oportunitatea oferită de eliminarea din Tratatul de la Lisabona a trimiterii explicite la ACP pentru a reînnoi parteneriatul acestora; solicită, prin urmare, stabilirea domeniilor de interes comun, cum ar fi energia, schimbările climatice și migrarea;

3.

recunoaște că Tratatul de la Lisabona reprezintă un pas pozitiv înainte în procesul democratic, care permite creșterea eficienței Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în vederea generării de schimbări pozitive pentru ambele părți;

4.

speră ca politica externă a UE, în care eradicarea sărăciei și, prin urmare, politica de dezvoltare sunt parte integrantă, să combine toate instrumentele de care dispune pentru a promova o politică de pace;

5.

consideră că grupul ACP trebuie să se consolideze la nivel politic, în timp ce Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită să revizuiască și să reînnoiască parteneriatul cu țările ACP, depășind relația de tip donator-beneficiar și consolidând o relație de tip partener-partener;

6.

salută numirea unui grup de lucru al ambasadorilor privind perspectivele viitoare ale grupului ACP după 2020;

7.

salută crearea unui grup de lucru informal între SEAE și DG DEVCO în vederea consolidării parteneriatului ACP-UE; solicită ca acest grup să informeze periodic membrii APP cu privire la activitatea sa;

8.

invită Uniunea Europeană să contribuie la consolidarea cooperării intra-ACP între diferite regiuni, în domenii, precum securitatea alimentară, transferul de tehnologie, infrastructura, schimbările climatice, migrarea, schimburile comerciale, știința, pacea, securitatea și democratizarea;

9.

consideră că monitorizarea rapoartelor adoptate reprezintă un instrument de lucru important pentru consolidarea APP în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor; propune, în acest sens, monitorizarea rezoluțiilor și informarea periodică a comisiilor de către cei doi coraportori cu privire la progresul înregistrat și la eventualele dificultăți întâmpinate;

10.

consideră că, în cele din urmă, țările ACP trebuie să încheie parteneriate internaționale care sunt în concordanță cu aspirațiile și capacitățile acestora privind dezvoltarea;

11.

reamintește faptul că țările ACP reprezintă 40 % dintre membrii Organizației Națiunilor Unite; subliniază, prin urmare, necesitatea grupului ACP de a-și consolida identitatea pentru a-și face simțită prezența pe scena internațională;

12.

împărtășește opinia conform căreia ACP și UE sunt departe de atingerea întregului potențial pe care parteneriatul privilegiat al acestora îl oferă pentru exercitarea de influență asupra unor probleme, precum reforma ONU, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI), G20 și negocierile Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbărilor climatice (CCONUSC) și ar trebui să depună toate eforturile pentru a avansa în această direcție;

13.

invită țările din grupul ACP să folosească la maximum articolul 12 din Acordul de la Cotonou pentru a profita din plin de posibilitatea de a influența politicile comunitare care au un impact asupra dezvoltării lor; în acest sens, invită parlamentarii ACP să stabilească relații mai apropiate cu omologii lor din Parlamentul European;

14.

solicită acordarea unui rol central și strategic documentelor de strategie de țară (DST) și documentelor de strategie regională (DSR) în cadrul activității comisiilor APP, astfel încât acestea să poată participa la pregătirea și realizarea obiectivelor cuprinse în acele documente;

15.

consideră că, odată cu rolul consolidat al parlamentelor naționale europene prevăzut de Tratatul de la Lisabona, parlamentele naționale din țările ACP ar trebui să se impună mai mult pentru a-și spori influența în procesele de luare a deciziilor la nivel național;

16.

consideră că grupul ACP ar fi consolidat în mod unitar prin promovarea intereselor comune ale membrilor săi în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, din moment ce o grupare mai puternică ar putea să influențeze prețurile mărfurilor și alimentelor, să asigure protecția piețelor importante și să solicite măsuri împotriva subvențiilor europene și americane;

17.

reamintește faptul că obiectivul celor trei strategii regionale ale UE pentru regiunile din Africa, Caraibe și Pacific și al celei pentru Africa de Sud ar trebui să fie acela de a consolida pilonii-cheie ai Parteneriatului ACP-UE, astfel cum este definit în Acordul de parteneriat de la Cotonou;

18.

invită Uniunea Europeană să ofere delegațiilor sale din țările ACP resursele umane și financiare necesare pentru exercitarea noilor lor sarcini;

19.

reamintește că, în ceea ce privește comerțul, în prezent, este necesară aprobarea Parlamentului European pentru adoptarea acordurilor comerciale; sugerează, prin urmare, că trebuie luată serios în considerare posibilitatea de a include pe agenda APP dezbaterile asupra acordurilor comerciale aflate în curs de negociere;

20.

reamintește că grupul ACP ar trebui să se afirme ca un jucător global pe baza resurselor sale colective umane și naturale, a legăturilor sale istorice cu Uniunea Europeană și a apropierii de economiile emergente;

21.

subliniază faptul că noile competențe conferite Parlamentului European prin Tratatul de la Lisabona trebuie utilizate pentru a consolida dimensiunea parlamentară a relațiilor ACP-UE, în care Adunarea Parlamentară Paritară reprezintă punctul forte; speră că această dimensiune parlamentară se va reflecta în bugetul FED și într-o informare mai bună a parlamentarilor ACP privind strategiile naționale și regionale puse în aplicare de Uniunea Europeană și privind utilizarea altor instrumente financiare ale UE în țările ACP;

22.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului ACP-UE, Comisiei Europene, Comisiei Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican.

REZOLUȚIA (2)

referitoare la impactul datoriei asupra finanțării pentru dezvoltare în țările ACP

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

reunită la Lomé (Togo) în perioada 21-23 noiembrie 2011,

având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și revizuit în 2005 și 2010, în special articolele 60 și 66,

având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept criterii stabilite de comun acord de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei și foametei,

având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat cu ocazia Conferinței internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, care s-a desfășurat la Monterrey (Mexic) în perioada 18-22 martie 2002,

având în vedere Conferința privind metodele inovatoare de finanțare, organizată la Paris în perioada 28-29 mai 2009, precum și Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, organizată la Doha în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie 2008,

având în vedere Inițiativa privind țările sărace puternic îndatorate (HIPC) lansată în 1996 de FMI și Banca Mondială cu scopul de a se asigura că nicio țară săracă nu se confruntă cu povara unei datorii pe care nu o poate suporta,

având în vedere Inițiativa multilaterală privind reducerea datoriilor (MDRI) lansată în iunie 2005 de Grupul G8,

având în vedere propunerile de principii ale Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) privind promovarea unor activități responsabile de acordare și contractare de împrumuturi suverane din 26 aprilie 2011,

având în vedere Consensul european privind dezvoltarea (3),

având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în confruntarea cu criza - Încotro se îndreaptă UE după Doha? Ce perspective există pentru îndeplinirea țintelor UE stabilite pentru 2010 și 2015?” (Soutenir les pays en développement face à la crise – Où va l’UE depuis Doha? Quelles perspectives pour atteindre les objectifs de l’UE pour 2010 et 2015?), din 15 aprilie 2009,

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale [2010/2102(INI)], (4),

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare economică, finanțe și comerț (ACP-UE/101.079/11/fin.),

A.

întrucât criza globală a condus la creșterea nivelului datoriilor suverane în multe țări din lume și întrucât o treime din țările ACP se află în incapacitatea de a-și asuma datoria sau la un nivel ridicat de risc în ceea ce privește incapacitatea de asumare a datoriei;

B.

întrucât menținerea unor niveluri ridicate de îndatorare poate deveni un obstacol în calea dezvoltării prin devierea semnificativă a resurselor bugetare și/sau prin scăderea investițiilor în serviciile sociale publice și a cheltuielilor asociate sărăciei; întrucât serviciul datoriei ar putea, de asemenea, să reducă investițiile necesare pentru stimularea creșterii economice;

C.

întrucât 1 % din creșterea economică datorată comerțului este de trei ori mai mare decât asistența publică pentru dezvoltare;

D.

întrucât donatorii ar trebui să asiste țările ACP în atingerea și menținerea unui nivel sustenabil al datoriilor pe termen lung, consolidând astfel eforturile acestor state de a reduce sărăcia și de a promova creșterea; întrucât, în această situație, este lăudabilă anularea în iulie 2010 de către Clubul de la Paris al creditorilor a celei de a doua tranșe a datoriilor deținute de Seychelles pentru a ajuta această țară să își plaseze datoriile pe un fundament durabil;

E.

întrucât reducerea datoriilor este una dintre țintele celui de al optulea obiectiv de dezvoltare al mileniului, care vizează în special să rezolve problemele legate de datoriile țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul unor măsuri naționale și internaționale pentru ca datoriile să devină sustenabile pe termen lung;

F.

întrucât, în prezent, cele mai importante instrumente de reducere a datoriilor internaționale pentru țările în curs de dezvoltare sunt Inițiativa privind țările sărace puternic îndatorate (HIPC) și Inițiativa multilaterală privind reducerea datoriilor (MDRI); întrucât, în decembrie 2010, în temeiul Inițiativei HIPC, au fost aprobate pachete de reducere a datoriilor pentru 36 de țări, dintre care 32 se află în Africa, asigurând 72 de miliarde de dolari americani pentru reducerea în timp a serviciului datoriei; întrucât Comisia Europeană și statele membre ale UE suportă cea mai mare parte a costurilor HIPC și MDRI;

G.

întrucât HIPC și MDRI se apropie de final și, prin urmare, sunt necesare reforme ale politicilor și noi mecanisme internaționale care să abordeze contractarea împrumuturilor, precum și gestionarea și plata datoriilor;

H.

întrucât viitoarele mecanisme de gestionare a datoriilor și de sustenabilitate nu ar trebui să se bazeze doar pe considerente financiare, ci trebuie să ia în considerare necesarul de cheltuieli al țărilor în curs de dezvoltare îndatorate în vederea îndeplinirii ODM-urilor;

I.

întrucât organismele de supraveghere din țările ACP, precum instituțiile supreme de audit, parlamentele și organizațiile societății civile, ar trebui să îndeplinească un rol esențial în ceea ce privește monitorizarea utilizării la nivel guvernamental a resurselor bugetare, reducând astfel gestionarea defectuoasă a fondurilor publice;

J.

întrucât buna guvernanță, statul de drept și transparența sunt indispensabile pentru gestionarea corectă a fondurilor publice și sustenabilitatea datoriei;

K.

întrucât comportamentul responsabil din partea tuturor creditorilor este crucial pentru stimularea unei finanțări sustenabile, de bună calitate;

L.

întrucât, ca urmare a crizei economice mondiale, țările ACP ar trebui să acorde o atenție sporită mobilizării interne de resurse, ca o măsură universală pentru o posibilă reducere a ajutorului extern și a surselor de finanțare externe în vederea aplicării strategiilor de reducere a sărăciei,

1.

invită Uniunea Europeană și alți donatori să adopte un set de orientări privind finanțarea responsabilă, în special în momente de criză financiară mondială care agravează situația datoriilor în țările în curs de dezvoltare ca urmare a efectelor de propagare, în special o contractare a comerțului mondial și o prăbușire conexă a exporturilor de mărfuri;

2.

invită Uniunea Europeană, grupul ACP și organizațiile regionale ACP să lucreze împreună, în colaborare cu organisme internaționale relevante, asupra unui model pentru un mecanism corespunzător de compensare a datoriilor statelor îndatorate, care să se bazeze pe evaluări de impact independente ale situației lor socioeconomice, reducând astfel aria de aplicare a suprapolitizării deciziilor luate cu privire la reducerea datoriilor, incluzând posibila corupție din partea donatorilor (comisioane retroactive); consideră că acest lucru va oferi posibilitatea donatorilor să ia în calcul, de la caz la caz, situația specială a țării ACP partenere și nivelul general de dezvoltare al acesteia; consideră că mecanismul de compensare a datoriilor ar putea lua aspectul unei anulări, reeșalonări sau rambursări a datoriilor ori al unei combinații a acestor opțiuni;

3.

invită donatorii să stabilească împreună cu țara ACP parteneră condițiile specifice asociate schemei de compensare a datoriilor pentru a identifica echilibrul corect între obligația de onorare a datoriilor și obligația de asigurare a nevoilor de bază ale populației, întrucât o bună gestionare a datoriilor reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea durabilă;

4.

consideră că orice fonduri suplimentare obținute de guvernele ACP ca urmare a anulării datoriilor ar trebui alocate în vederea creșterii cheltuielilor sociale în domenii, precum educația de bază, asistența medicală primară și HIV/SIDA, contribuind astfel la realizarea ODM-urilor; prin urmare, invită Comisia să exploreze, împreună cu țările ACP partenere, posibilitatea transformării datoriilor în investiții publice în domeniul serviciilor sociale și al bunurilor publice, ca parte din schema acestora de reducere a datoriilor sau în combinație cu alte scheme;

5.

consideră că atunci când într-o anumită țară ACP se analizează anularea datoriilor, aceasta ar putea, de asemenea, să vizeze alocarea beneficiilor provenite în urma anulării datoriilor pentru crearea de IMM-uri, a căror constituire și evoluție este o condiție prealabilă necesară pentru apariția și dezvoltarea unei clase de mijloc în țările ACP; prin urmare, invită Comisia să exploreze, în cooperare cu țările partenere ACP, posibilitatea transformării și reorientării, după caz, a strategiilor de compensare a datoriilor țărilor ACP către investiții publice în IMM-uri, având în vedere faptul că aceste tipuri de întreprinderi locale pot contribui în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă și la creșterea internă, precum și la reducerea astfel a datoriilor țărilor ACP;

6.

consideră că este necesară promovarea accesului la creditare pentru a garanta un climat antreprenorial viabil; invită, prin urmare, țările ACP și partenerii privați să întreprindă măsuri pentru a răspunde acestei cerințe;

7.

invită Comisia și țările donatoare să asiste țările ACP în vederea elaborării unor strategii naționale privind datoriile în contextul strategiilor acestora de dezvoltare națională, cu participarea societății civile, încurajând în special restructurarea pe baze solide a economiilor lor și constituirea internă de capital și de economii;

8.

invită UE și OCDE să nu extindă definiția asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) și să pună capăt practicilor de considerare a reducerii datoriilor drept cheltuieli din fondurile de ajutor; cu toate acestea, invită Uniunea Europeană să ia în considerare reducerea datoriilor, în combinație cu alte scheme de compensare a datoriilor, ca parte a unui efort global de a răspunde nevoilor țărilor în curs de dezvoltare;

9.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape (cu sprijinul instituțiilor internaționale relevante, cum ar fi agențiile ONU, Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, precum și al Asociației instituțiilor europene de finanțare a dezvoltării) evoluția și impactul asupra dezvoltării în ceea ce privește gradul de îndatorare a țărilor ACP, cu accent deosebit asupra situației țărilor cel mai puțin dezvoltate și a statelor insulare mici în curs de dezvoltare;

10.

invită Comisia să informeze periodic, prin intermediul unui raport, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE cu privire la schemele de compensare a datoriilor instituite pentru țările ACP partenere și impactul acestora asupra capacității țărilor în cauză de a îndeplini ODM-urile, în special în ceea ce privește lupta împotriva foametei și malnutriției, precum și asigurarea de servicii medicale;

11.

îndeamnă țările partenere ACP să trateze cu seriozitate sarcina de onorare a datoriilor lor interne și externe;

12.

consideră că, în special în cadrul politicilor privind comerțul, dezvoltarea și transparența financiară, coerența politicilor pentru dezvoltare ar trebui să reprezinte un principiu fundamental al programelor UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare și o sursă de inspirație în vederea elaborării de standarde pentru acțiuni responsabile de creditare și împrumut;

13.

invită țările partenere ACP să își intensifice eforturile interne în ceea ce privește buna gestiune financiară, controlul bugetului și lupta împotriva corupției, fraudei și evaziunii fiscale și să își mențină eforturile pe termen lung pentru a crea mediul economic stabil necesar pentru a-și putea dezvolta mai bine piețele financiare și sectoarele bancare interne;

14.

consideră că țările ACP ar trebui să se concentreze pe elaborarea și punerea în aplicare a unor sisteme de impozitare sustenabile, inclusiv pe crearea unui organism solid de colectare a taxelor, împuternicit să apere interesele principale ale statului la accesarea a ceea ce ar trebui să reprezinte sursa principală de finanțare a statului;

15.

recunoaște rolul esențial al cooperării internaționale în combaterea fluxurilor financiare ilicite și în elaborarea de norme solide pentru finanțare și investiții la nivel mondial; reamintește angajamentele UE în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării și invită UE să sprijine țările ACP în lupta împotriva ieșirilor de capital ilicite și scurgerilor de capital, întrucât acestea sunt considerate un obstacol major în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare;

16.

consideră că țările ACP trebuie să urmărească să creeze un climat favorabil investițiilor prin adoptarea de legi care să garanteze faptul că investitorii au siguranța legală necesară;

17.

solicită consolidarea cooperării transfrontaliere între țările ACP în vederea realizării de schimburi ale celor mai bune practici în ceea ce privește pregătirea bugetului public al acestora și controlul modului de utilizare pentru bunăstarea publică; recomandă faptul că, în cadrul celui de al 11-lea FED, Comisia alocă mai multe fonduri pentru asistență tehnică și consolidarea capacității țărilor ACP, care sunt destinate ajustării și controlului bugetului, precum și gestionării datoriilor;

18.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de Miniștri ACP-UE, Comisiei Europene, Parlamentului European, Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și statelor membre ale UE.

REZOLUȚIA (5)

referitoare la integrarea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

reunită la Lomé (Togo) în perioada 21-23 noiembrie 2011,

având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”), în special articolul 8 alineatul (4) privind nediscriminarea,

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), adoptată în 2006, în special articolul 32, care prevede că toate părțile trebuie să includă handicapul și persoanele cu handicap în eforturile lor de cooperare internațională,

având în vedere rezoluțiile Consiliul ONU pentru Drepturile Omului 7/9 din 27 martie 2008, 10/7 din 26 martie 2009, 13/11 din 25 martie 2010 și 16/15 din 24 martie 2011 privind drepturile omului pentru persoanele cu handicap,

având în vedere articolul 19 din TFUE, articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice orice formă de discriminare, precum și articolele 21 și 26, care stabilesc drepturile persoanelor cu handicap,

având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 1 noiembrie 2001 referitoare la drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor în vârstă din țările ACP și Rezoluția referitoare la problemele de sănătate, tinerii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap, adoptată în cadrul Adunării de la Cape Town din 21 martie 2002,

având în vedere Rezoluția Parlamentului European privind handicapul și dezvoltarea, adoptată la 19 ianuarie 2006,

având în vedere Raportul mondial privind handicapul, publicat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Banca Mondială în iunie 2011,

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale Organizației Națiunilor Unite și Documentul final al Summitului ODM din 2010 intitulat „Respectarea promisiunii: uniți pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (Rez. 65/1),

având în vedere Declarația de la Beijing privind drepturile persoanelor cu handicap, care solicită un standard de viață mai ridicat, participare egală și eliminarea atitudinilor și practicilor discriminatorii,

având în vedere Declarația Mileniului, adoptată de Organizația Națiunilor Unite la 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

având în vedere Rezoluțiile 65/186 și 64/131 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite intitulate „Îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru persoanele cu handicap ante și post 2015”,

având în vedere Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere [COM (2010) 0636 final] și planul inițial de punere în aplicare pentru perioada 2010-2015 [SEC(2010) 1324 final],

având în vedere Nota de orientare a UE privind handicapul și dezvoltarea pentru delegațiile și serviciile UE,

având în vedere raportul Biroului Internațional al Muncii intitulat „Prețul excluderii: consecințele economice ale excluderii persoanelor cu handicap de pe piața muncii” (Le prix de l’exclusion: les conséquences économiques de l’exclusion des personnes handicapées du monde du travail), publicat în 2009,

având în vedere articolul 18 aliniatul (4) din Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, care prevede că persoanele cu handicap au dreptul la măsuri speciale de protecție, și articolul 16 aliniatul (1) care prevede că fiecare persoană are dreptul de a beneficia de o stare de sănătate fizică și mentală cât mai bună posibil,

având în vedere Deceniul african al persoanelor cu handicap (2000-2009), Deceniul asiatic și pacific al persoanelor cu handicap (1993-2002), Noul deceniu Asia-Pacific al persoanelor cu handicap (2003-2012) și Anul european al persoanelor cu handicap (2003),

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri sociale și mediu (ACP-UE/100.954/11/fin.),

A.

întrucât peste un miliard de oameni din întreaga lume - 15 % din populație - trăiesc cu o formă de handicap (6);

B.

întrucât, conform CNUDPH, „printre persoanele cu handicap se numără cei cu deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată care, în condițiile existenței unor obstacole diverse, își văd compromise șansele de a participa pe deplin și în mod eficace la viața societății, în aceleași condiții cu ceilalți”;

C.

întrucât handicapul tinde să afecteze în mod disproporționat populația vulnerabilă, în cazul căreia probabilitatea de apariție a handicapului crește odată cu incidența sărăciei (RMH 2011); întrucât handicapul reprezintă, prin urmare, o problemă de dezvoltare;

D.

întrucât obiectivul CNUDPH este „să promoveze, să protejeze și să garanteze că toate persoanele cu handicap se bucură pe deplin și în mod egal de toate drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și să promoveze respectul pentru demnitatea lor inerentă”;

E.

întrucât Uniunea Europeană, 19 dintre statele membre ale UE și 48 de state ACP au ratificat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), iar multe altele sunt semnatare;

F.

întrucât angajamentele juridice internaționale intră în vigoare numai atunci când sunt susținute de legi și politici naționale;

G.

întrucât OMS și Banca Mondială enumeră politicile și standardele inadecvate, atitudinile negative, lipsa prestării de servicii, finanțarea inadecvată, inaccesibilitatea, lipsa consultărilor și implicării și lipsa datelor și dovezilor drept cauze ale excluderii persoanele cu handicap;

H.

întrucât persoanele cu handicap pot fi excluse din toate aspectele vieții, incluzând munca, serviciile publice, transportul, comunicațiile, educația și informațiile;

I.

întrucât în țările în care speranța de viață depășește 70 de ani, oamenii petrec aproximativ 8 ani din viață făcând față unuia sau mai multor handicapuri;

J.

întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare au înregistrat – deși doar parțial – progrese în ceea ce privește includerea persoanelor cu handicap în proiecte de dezvoltare;

K

întrucât se estimează că, la nivel mondial, ratele ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cu handicap sunt la jumătate față de cele pentru persoanele fără handicap și că majoritatea persoanelor cu handicap din țările în curs de dezvoltare, care se află la o vârstă activă, sunt șomere și trăiesc în sărăcie;

L.

întrucât excluderea persoanelor cu handicap din câmpul muncii are consecințe importante din punct de vedere economic, pe care Biroul Internațional al Muncii le estimează între 3 % și 7 % din PIB-ul țărilor africane, și întrucât costul incluziunii este mult mai redus decât costul excluziunii, din moment ce capacitatea persoanelor cu handicap de a participa pe deplin la viața societății le permite acestora să se îngrijească pe ei înșiși și pe alții și să aducă o contribuție la economie;

M.

întrucât asociațiile pentru handicapați au un rol deosebit în reprezentarea și comunicarea intereselor specifice ale persoanelor cu handicap la nivelul politicienilor și al publicului larg;

N.

întrucât excluderea persoanelor cu handicap reprezintă factorul-cheie în inegalitatea acestora, în ceea ce privește discriminarea la nivel legislativ, obstacolele fizice și de comunicare ori stigmatele sociale sau invizibilitatea în cadrul proceselor politice și al bugetelor, și întrucât două dintre cele mai mari obstacole în calea incluziunii persoanelor cu handicap în viața societății sunt invizibilitatea acestora și atitudinile negative la adresa lor;

O.

întrucât femeile și fetele cu handicap sunt deosebit de vulnerabile și sunt de trei ori mai expuse violențelor bazate pe gen față de femeile fără handicap; reamintind direcția periculoasă în care este probabil ca aceste violențe să rămână neraportate (7),

1.

îndeamnă toate statele ACP și statele membre ale UE care urmează să semneze și să ratifice CNUDPH și protocolul opțional la această convenție să procedeze astfel fără rezerve și să adopte mecanismele interne pentru punerea în aplicare și monitorizarea acestora;

2.

încurajează parlamentarii să conlucreze pentru a se asigura că legile și planurile naționale privind handicapul sunt adoptate de parlamentele acestor state, inclusiv prin controlul bugetelor și utilizarea propunerilor de lege;

3.

invită parlamentele naționale să constituie comisii care să urmărească atent aplicarea legislației care abordează nevoile persoanelor cu handicap;

4.

salută faptul că la summitul la nivel înalt privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM-uri) din anul 2010 drepturile persoanelor cu handicap au fost recunoscute drept esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; solicită, prin urmare, comunității internaționale să stabilească inițiativele ODM astfel încât persoanele cu handicap să se afle printre principalele grupuri vizate;

5.

recunoaște faptul că măsurile speciale adoptate pentru a realiza egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap, inclusiv cotele pentru alegeri, dacă este necesar în contextul local, au avut un impact pozitiv asupra imaginii persoanelor cu handicap la nivel național și îndeamnă statele ACP și ale UE să promoveze drepturile persoanelor cu handicap;

6.

subliniază faptul că mass-media ar trebui să joace un rol mai activ în contestarea stereotipurilor și promovarea incluziunii; solicită factorilor de decizie internaționali, naționali și locali să asigure și să promoveze creșterea gradului de sensibilizare prin intermediul mass-mediei, al politicilor educaționale și al campaniilor publice;

7.

subliniază ferm rolul-cheie al asociațiilor pentru handicapați în promovarea sensibilizării față de problemele de incluziune a persoanelor cu handicap; invită toate statele ACP și ale UE să sprijine dezvoltarea unei acțiuni pentru handicapați pe teritoriul lor;

8.

subliniază necesitatea unor medii accesibile și a unor materiale de studiu pentru a facilita participarea la activități educaționale a tuturor copiilor și adulților cu handicap; evidențiază necesitatea de a încuraja și sprijini dezvoltarea unei culturi educaționale sensibile și reactive la nevoile tinerilor cu handicap, în special prin instruire specializată pentru profesorii asistenți; subliniază rolul vital al comunității donatoare în ceea ce privește sprijinirea accesului la infrastructura educațională și asigurarea faptului că Uniunea Europeană include angajamentele privind handicapul în dialogurile sectoriale educaționale;

9.

subliniază că 98 % dintre copiii cu handicap din țările în curs de dezvoltare nu au acces la o educație primară universală gratuită; subliniază faptul că acest fapt va împiedica realizarea pe deplin a celui de al doilea obiectiv de dezvoltare al mileniului;

10.

subliniază necesitatea de a continua îmbunătățirea facilităților educaționale și de a încuraja dezvoltarea unei culturi a învățării adaptate pentru a răspunde eficient nevoilor tinerilor cu handicap;

11.

solicită guvernelor naționale și locale să includă toate aspectele accesibilității în toate actele legislative noi și să adapteze legislația existentă la cerințele privind accesibilitatea; solicită comunității donatoare să includă toate aspectele legate de accesibilitate în planificarea și aplicarea politicii de dezvoltare și în relațiile contractuale cu alții;

12.

solicită un schimb de bune practici între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate; solicită Comisiei Europene să creeze un forum pentru schimbul cu alți donatori internaționali privind practicile de incluziune a handicapului și să își îndeplinească mai bine angajamentele în temeiul articolului 32 din CNUDPH;

13.

subliniază importanța colectării de date pentru punerea eficientă în aplicare a CNUDPH și solicită guvernelor UE și ACP să lucreze îndeaproape cu serviciile naționale de statistică pentru a asigura îmbunătățirea și prioritizarea colectării datelor dispersate și faptul că la baza activității acestora și a punerii în aplicare a politicilor se află datele cele mai recente și cuprinzătoare;

14.

îndeamnă statele ACP să integreze incluziunea persoanelor cu handicap pe agendele naționale de dezvoltare, să adopte mecanisme pentru îmbunătățirea reprezentării acestora la toate nivelurile de luare a deciziilor, să ofere alocări bugetare specifice și adecvate pentru persoanele cu handicap și să asigure creșterea nivelului de educație în rândul tuturor cu privire la bolile care conduc la handicap;

15.

îndeamnă statele ACP să promoveze atitudini și percepții asupra handicapului care să fie favorabile incluziunii și să promoveze un dialog între persoanele cu handicap și guvern, la toate nivelurile;

16.

invită guvernele ACP și UE să instituie măsuri în centrele de corecție pentru a se asigura că infractorilor cu handicap le sunt asigurate facilități adecvate condițiilor lor speciale, pe perioada încarcerării și în cadrul comunității;

17.

sprijină statele ACP în ceea ce privește sporirea accesului la educație, la programele de microcredit și la alte oportunități generatoare de venituri;

18.

solicită statelor UE și ACP să crească nivelul de educație al tuturor cu privire la HIV/SIDA, inclusiv al persoanelor cu handicap, care sunt adesea excluse de la serviciile de prevenire și tratare a HIV/SIDA;

19.

solicită auditarea oportunităților de incluziune a persoanelor cu handicap în cazul aplicării unor proiecte europene și comune adecvate;

20.

solicită examinarea proiectelor de infrastructură finanțate din fonduri UE pentru a se asigura că acestea sunt accesibile persoanelor cu handicap și construirea sau renovarea delegațiilor UE din țările terțe pentru a răspunde nevoile persoanelor cu handicap;

21.

invită Uniunea Europeană să includă nevoile persoanelor cu handicap și organizațiile persoanelor cu handicap (DPO) în proiectele sale, inclusiv acelea care promovează accesul la justiție; solicită ca documentele de strategie de țară să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap;

22.

subliniază faptul că Uniunea Europeană și ACP ar trebui să promoveze politici de incluziune în toate forurile ONU și internaționale relevante, deoarece problema handicapului nu se regăsește în prezent în numeroase dezbateri internaționale la nivel înalt (Rio+20, agenda OCDE) și trebuie să ocupe un loc important pe agenda politică;

23.

subliniază faptul că există numeroase și variate cauze ale handicapurilor și acestea trebuie însoțite de o serie de măsuri politice; solicită, prin urmare, statelor ACP să adopte măsuri de siguranță pentru a combate malnutriția ca factor de risc pentru apariția handicapurilor, să îmbunătățească accesul la apă potabilă curată, să abordeze efectele legate de handicap în cazul unui conflict și să asigure accesul la serviciile medicale publice și la un loc de muncă decent prin integrarea incluziunii persoanelor cu handicap în planurile naționale de dezvoltare; solicită Uniunii Europene să acorde prioritate acestor aspecte pe parcursul procesului de cooperare pentru dezvoltare cu statele ACP;

24.

invită Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE să raporteze, să revizuiască și să evidențieze, odată la doi ani, bunele practici și progresul privind incluziunea în țările ACP;

25.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de Miniștri ACP-UE, Parlamentului European, Comisiei Europene, Președinției Consiliului Uniunii Europene, Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

REZOLUȚIA (8)

referitoare la criza alimentară din Cornul Africii, în special din Somalia

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

reunită la Lomé (Togo) în perioada 21-23 noiembrie 2011,

având în vedere articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

având în vedere declarația din 24 august 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, privind reacția UE la foametea din Cornul Africii,

având în vedere conferința donatorilor organizată de Uniunea Africană la Addis Abeba la 25 august 2011,

A.

întrucât perioada prelungită de secetă care devastează Cornul Africii, conflictele din această regiune, prețurile ridicate ale produselor alimentare și resursele din ce în ce mai limitate au provocat cea mai mare criză umanitară și alimentară din lume, care afectează în prezent 13,3 milioane de persoane, dintre care 840 000 sunt refugiați - conform Oficiului de coordonare a afacerilor umanitare al Organizației Națiunilor Unite – și care a cauzat deja dispariția a zeci de mii de persoane, dintre care mai mult de jumătate sunt copii;

B.

întrucât în Cornul Africii există o situație de urgență, legată de cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani și de deplasări masive ale populației, un sfert din cei 7,5 milioane de somalezi fiind fie strămutați în interiorul țării, fie refugiați în țările învecinate;

C.

întrucât, în majoritatea regiunilor afectate de secetă, rata malnutriției depășește 30 %, ceea ce reprezintă mai mult de dublul pragului de urgență recunoscut la nivel internațional;

D.

întrucât Somalia, cu patru milioane de persoane afectate și șase regiuni declarate în situație de foamete, este țara cea mai afectată de această catastrofă umanitară; întrucât această situație este agravată de precaritatea resurselor naturale ale solului somalez și de consecințele celor 20 de ani de conflict din această țară;

E.

întrucât mii de persoane se refugiază săptămânal, alungați de foamete și întrucât situația umanitară din tabere se degradează de la o zi la alta, cu 30 % dintre copiii sub cinci ani suferind de malnutriție, cu apariția unor epidemii, precum cele de holeră și de rujeolă și cu înregistrarea mai multor cazuri de viol (9);

F.

întrucât 80 % dintre refugiați sunt femei și copii, mulți dintre ei fiind supuși violențelor sexuale și intimidării în drum spre taberele de refugiați;

G.

întrucât tabăra de refugiați de la Dadaab, în Kenya, este în prezent cea mai mare din lume, acolo trăind 463 710 (10) refugiați, deși capacitatea prevăzută este de 90 000 de persoane; întrucât, la un moment dat, potrivit estimărilor, peste 3 000 de somalezi se deplasau în fiecare zi peste frontierele țării, spre Etiopia și Kenya, în căutare de hrană și de securitate;

H.

întrucât, până în prezent, din cele 2,4 miliarde de dolari americani solicitate de Organizația Națiunilor Unite pentru combaterea secetei în regiune, s-au finanțat doar 62 %, fiind necesare încă 940 de milioane de dolari americani pentru a putea oferi un ajutor care este vital pentru această regiune;

I.

întrucât accesul la populație rămâne obstacolul major în calea ameliorării situației alimentare din regiune; întrucât Somalia este în continuare una dintre țările cele mai periculoase pentru lucrătorii implicați în ajutor umanitar;

J.

întrucât Programul alimentar mondial are nevoie de încă 250 de milioane de euro pentru a putea asigura ajutorul necesar în următoarele șase luni;

K.

întrucât, pentru a răspunde situației de urgență din Cornul Africii, Comisia a alocat acestei regiuni un ajutor umanitar în valoare de 97,47 milioane de euro și se pregătește să își mărească sprijinul, ajungând astfel la un ajutor umanitar total de 158 de milioane de euro acordat în anul curent victimelor secetei; întrucât, la Conferința donatorilor de la Addis Abeba, principalele state membre ale Uniunii Africane s-au angajat să deblocheze în jur de 350 de milioane de dolari americani pentru țările afectate de secetă;

L.

întrucât Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) este finanțată, în principal, prin Facilitatea pentru pace destinată Africii, ale cărei resurse provin din rezerva pachetului celui de-al 9-lea Fond european de dezvoltare (FED), consacrată dezvoltării pe termen lung;

M.

întrucât consecințele schimbărilor climatice au afectat grav recoltele, fapt care, împreună cu creșterea prețurilor la produsele alimentare, a întârziat îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

N.

întrucât este necesară acordarea de sprijin exploatării pășunilor, creșterii animalelor și securității resurselor de apă (inclusiv barajele și conductele); întrucât situația actuală a comunităților pastorale din Cornul Africii reprezintă principala cauză a îngrijorărilor; întrucât guvernele ar trebui să se bazeze pe munca de calitate deja realizată și să instituționalizeze administrarea secetei în zonele afectate,

1.

este extrem de îngrijorată de situația umanitară fără precedent din Cornul Africii, care continuă să se deterioreze, și deplânge numărul inacceptabil de victime ale foametei;

2.

subliniază că situația nu se va îmbunătăți, probabil, până anul viitor, din cauza recoltelor tardive și sub medie, a dispariției pășunilor și a surselor de apă, precum și a exploziei prețului cerealelor de bază, cum ar fi porumbul, al apei și al combustibililor;

3.

face apel la o mobilizare mai puternică a comunității internaționale, care ar trebui să își dubleze eforturile pentru a face față acestei situații de urgență, a răspunde nevoilor umanitare în creștere și a împiedica deteriorarea situației;

4.

insistă asupra necesității de a menține controlul asupra ajutorului, identificând partenerii fiabili de la fața locului, asigurând o mai bună coordonare și o mai bună organizare a distribuției, evitând astfel deturnările și jafurile;

5.

salută mobilizarea UE (a Comisiei și a statelor membre) și solicită o creștere a volumului ajutorului acordat; salută eforturile depuse de Uniunea Africană pentru a soluționa această criză și insistă asupra necesității stringente, pe lângă asistența alimentară, de a îmbunătăți condițiile de sănătate și sanitare din regiune;

6.

condamnă rolul grupării militante islamiste al-Shabab în obstrucționarea agențiilor umanitare și laudă eforturile Programului alimentar mondial de a furniza asistență alimentară unui număr cât mai mare de persoane, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere operațional;

7.

reafirmă că lupta împotriva terorismului ar trebui să reprezinte o prioritate, dar face apel la solidaritate între țările învecinate pentru a evita izbucnirea unui război ale cărui efecte ar putea fi de-a dreptul devastatoare;

8.

subliniază că, în Somalia, populația are foarte greu acces la asistența alimentară, în special în centrul și în sudul țării și în zonele controlate de miliția al-Shabab; insistă asupra necesității de a coopta toate persoanele implicate și/sau afectate de conflictul din Somalia, la toate nivelurile; încurajează crearea unui sistem de reconciliere națională, pentru a asigura începerea reconstrucției țării;

9.

invită autoritățile implicate să lase liber accesul organizațiilor umanitare și să asigure protecția civililor în orice circumstanțe, în special a femeilor și copiilor, în conformitate cu dreptul umanitar internațional; de asemenea, condamnă ferm escaladarea violențelor, inclusiv atacurile sinucigașe și răpirile;

10.

invită Uniunea Europeană și guvernele din regiune să faciliteze de urgență tranziția între ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare; invită Comisia să sprijine proiectele țărilor est-africane privind capacitățile de prevenire a foametei și sistemele de avertizare timpurie a secetei;

11.

subliniază că și țările africane trebuie să ia măsuri pe termen lung, cu susținerea comunității internaționale, pentru ca seceta să nu mai implice automat foametea; subliniază că adoptarea unor măsuri imediate trebuie însoțită de oferirea unui sprijin pe termen lung, care să permită asigurarea durabilă a unor mijloace de existență;

12.

invită guvernele africane să își respecte angajamentul de a aloca cel puțin 10 % din bugetele naționale pentru agricultură, cu scopul de a realiza o rată de creștere anuală de 6 % în sectorul agricol, de a garanta accesul micilor fermieri la terenuri, precum și investițiile în agricultură și comerț pentru a asigura cerințele de hrană zilnice ale cetățenilor lor;

13.

salută, în acest context, decizia Comisiei de a aloca acestei regiuni, până în 2013, peste 680 de milioane de euro sub formă de ajutor pe termen lung în domeniul agriculturii, al dezvoltării rurale și al securității alimentare, precum și crearea unei valori adăugate pentru produsele agricole ale acesteia; solicită o creștere proporțională a ajutorului oficial pentru dezvoltare destinat agriculturii;

14.

solicită o creștere a transparenței, a calității și a promptitudinii informațiilor referitoare la rezervele și stocurile de produse alimentare și la formarea prețurilor la nivel internațional, așa cum se cere în recenta comunicare a Comisiei, intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime”; solicită ca instituțiile financiare angajate în speculații pe piețele de produse alimentare și mărfuri agricole să înceteze activitățile speculative, care duc la creșterea și volatilitatea prețurilor la produsele alimentare, și să considere sărăcia și suferința umană mai presus de profituri;

15.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului ACP-UE, Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului de Securitate și Secretariatului General al ONU, instituțiilor Uniunii Africane, guvernelor și statelor membre ale Autorității Interguvernamentale privind Dezvoltarea și guvernelor statelor membre.

REZOLUȚIA (11)

referitoare la consecințele Primăverii qrabe asupra statelor subsahariene învecinate

Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE,

reunită la Lomé (Togo) în perioada 21-23 noiembrie 2011,

având în vedere articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 18 mai 2011 intitulată „Revoltele democratice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu: consecințe pentru țările ACP, pentru Europa și pentru întreaga lume” (ACP-UE/100.958/11/fin.),

având în vedere Rezoluțiile Parlamentului European din 3 și 7 februarie, 7 aprilie și 7 iulie 2011 referitoare la situația din Tunisia și Egipt, relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului, situația din Siria, Bahrain și Yemen și, respectiv, politicile externe ale Uniunii Europene în favoarea democratizării,

având în vedere dezvoltarea politicii europene de vecinătate din 2004, în special Comunicarea comună a Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” [COM(2011)0303] și cea din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” [COM(2011)0200],

având în vedere obiectivele Acordului de parteneriat ACP-UE semnat la Cotonou la 23 ianuarie 2000 și revizuit în 2005 și 2010,

având în vedere Declarația Uniunii Africane de la Cairo din 4 și 5 septembrie 2011 intitulată „Consolidarea guvernanței politice pentru pace, securitate și stabilitate în Africa”,

având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea din 30 ianuarie 2007,

având în vedere Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 16 decembrie 1966,

având în vedere Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

A.

întrucât victoria popoarelor tunisian, egiptean și libian reprezintă un suflu nou de speranță, libertate, solidaritate, democrație și schimbări reale, dorite de toate aceste trei popoare și de toate popoarele oprimate;

B.

întrucât aceste revolte au dus la pierderea de vieți omenești și au lăsat milioane de persoane strămutate și de refugiați atât în interiorul, cât și în afara țărilor în cauză;

C.

întrucât unele probleme evidențiate de Primăvara Arabă sunt similare celor cu care se confruntă numeroase țări din regiunea subsahariană: rata mare a șomajului în rândul tinerilor, creșterea prețurilor la alimente și combustibil, corupția persistentă, încălcarea drepturilor de bază și participarea limitată la luarea deciziilor;

D.

întrucât, în cazul Libiei, aceste revolte au fost urmate de linșarea a numeroși africani subsaharieni de culoare, care au fost considerați greșit drept mercenari plătiți de Gaddafi și întrucât gangsterii și alți criminali au capturat cantități mari de armament ușor și greu; întrucât aceste situații reprezintă o amenințare pentru vecinii Libiei (Algeria, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Burkina Faso);

E.

întrucât tulburările politice constatate într-un număr de state subsahariene pot fi considerate un ecou al Primăverii Arabe, dar au avut un impact limitat în ceea ce privește schimbarea;

F.

întrucât, în acest context, trebuie să se ia în considerare riscul ca armele militare să ajungă în statele sahelo-sahariene, precum și amenințările aferente asupra securității regiunilor de frontieră;

G.

întrucât Apelul la pace de la Cairo a reflectat hotărârea comună a Uniunii Africane (UA) ca pacea în Africa să devină realitate și de a întreprinde anumite măsuri concrete în acest sens, subliniind o cultură a păcii, în special prin educație, în vederea protejării generațiilor viitoare de flagelul războiului și al violenței;

H.

întrucât, deși continentul african este bogat în petrol, minerale și resurse agricole și alte resurse naturale, marea masă a populației este încă foarte săracă, ceea ce reprezintă o violare a demnității umane,

1.

își exprimă sprijinul total și complet pentru aspirațiile democratice legitime ale oamenilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care ar putea să constituie sursa de inspirație pentru o schimbare democratică în țările din Africa Subsahariană și, eventual, să contribuie la consolidarea democrației pe întreg continentul african;

2.

invită autoritățile să se abțină de la folosirea violenței împotriva demonstranților, să le respecte acestora libertatea de întrunire și de exprimare și să le garanteze securitatea; solicită anchete independente ale evenimentelor care au dus la decese, vătămări sau întemnițări ale protestatarilor pașnici din aceste țări și cere ca responsabilii să fie aduși în fața justiției;

3.

solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor demonstranților care au fost arestați, precum și a tuturor prizonierilor politici, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor;

4.

își reiterează solidaritatea cu poporul egiptean și sprijinul pentru tranziția democratică; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentele ciocniri violente, în care au fost uciși numeroși civili și sute de oameni au fost răniți de forțele de securitate; solicită anchete independente și transparente și tragerea la răspundere a celor responsabili; îndeamnă la încetarea stării de urgență și a proceselor militare intentate civililor;

5.

condamnă ferm continuarea represiunilor brutale comise de regimul sirian și înăbușirea violențelor și încălcarea drepturilor omului de către forțele de securitate împotriva populației; prezintă condoleanțe familiilor victimelor și își reiterează solidaritatea cu poporul sirian; solicită o tranziție democratică rapidă în Siria;

6.

salută progresele realizate de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane și încurajează continuarea eforturilor de instaurare a unui proces de stabilizare democratică și de garantare a libertății, a respectării drepturilor fundamentale ale omului, a păcii și justiției;

7.

ia act de faptul că evoluțiile recente din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au consecințe politice, economice și sociale, nu doar în țările în cauză, ci și în țările ACP și în Europa;

8.

invită Uniunea Europeană să sprijine ferm procesul în curs de desfășurare al reformei politice și economice din regiune; subliniază faptul că, pentru a sprijini procesul de tranziție democratică, trebuie mobilizate toate instrumentele existente în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al politicii de dezvoltare;

9.

invită autoritățile marocane să respecte pe deplin dreptul poporului sahrawi la autodeterminare, ca fiind singura modalitate de a soluționa conflictul într-un mod viabil, just și durabil; subliniază necesitatea de a respecta pe deplin și de a continua procesul de negociere în cadrul Organizației Națiunilor Unite;

10.

invită Uniunea Europeană, statele membre ale acesteia și Uniunea Africană (UA) să continue să dea dovadă de solidaritate în gestionarea situației umanitare de urgență care afectează sute de mii de oameni care au fugit din Libia în statele vecine, respectiv Tunisia, Egipt, Niger, Mali și Ciad, precum și în Europa;

11.

insistă asupra implicării statelor membre ale UE, a Organizației Națiunilor Unite și a organizațiilor specializate în procesul de primire, îngrijire și reintegrare a cetățenilor din țările vecine Libiei, care sosesc în masă, precum și asupra implicării acestora în eliberarea victimelor arestate nejustificat;

12.

salută Declarația de la Cairo a Uniunii Africane intitulată „Consolidarea guvernanței politice pentru pace, securitate și stabilitate în Africa”;

13.

reamintește faptul că Uniunea Africană a adoptat mai multe instrumente privind drepturile omului, democrația și buna guvernanță; invită toți membrii Uniunii Africane să adopte și să aplice acele instrumente, în special Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Carta Uniunii Africane privind democrația, alegerile și guvernarea, și încurajează autoritățile din statele africane să ratifice acest din urmă instrument;

14.

solicită respectarea cu strictețe a Codului de conduită privind exporturile de arme, inclusiv o mai mare transparență în ceea ce privește comerțul cu arme dintre UE și Africa;

15.

consideră că alegerile sunt necesare, dar nu suficiente pentru a crea condițiile unui proces de democratizare, care înseamnă mai mult decât simpla organizare a alegerilor; consideră că pentru ca democratizarea să se realizeze cu succes este esențial să existe un angajament față de dezvoltarea socială și economică a țării, cu scopul de a respecta drepturile fundamentale ale populației, precum educația, sănătatea și ocuparea forței de muncă și să se insiste în mod special asupra șomajului în rândul tinerilor;

16.

subliniază rolul esențial al guvernanței, al respectării statului de drept, al alocării echitabile a resurselor către toate categoriile de populație și al autorității naționale în prevenirea conflictelor și promovarea păcii durabile; invită țările ACP și Uniunea Europeană să acorde o atenție deosebită dezvoltării și sprijinirii organizațiilor societății civile, întăririi capacității administrative, luptei împotriva corupției și consolidării capacității instituționale;

17.

invită țările afectate de Primăvara Arabă să susțină egalitatea între bărbați și femei și să le încurajeze pe acestea din urmă să se implice în societate, în luarea deciziilor, precum și în organismele politice;

18.

consideră că un sistem judiciar independent și o mass-media independentă îndeplinesc un rol esențial în elaborarea și reglementarea practicilor democratice în vederea consolidării statului de drept și construirii de instituții democratice, inclusiv parlamente pluraliste funcționale;

19.

subliniază rolul pe care tehnologia modernă și mass-media socială l-au îndeplinit în ceea ce privește mobilizarea opiniei publice în legătură cu Primăvara Arabă și evidențiază faptul că apariția în mass-media a acestor evenimente a eclipsat anumite revolte din Africa Subsahariană;

20.

recunoaște că unele țări africane subsahariene se confruntă cu probleme privind integrarea anumitor triburi și grupuri etnice în structurile de guvernanță democratică; îndeamnă acele țări să învețe din experiența altor națiuni africane care au acordat diverse forme de autonomie regională și culturală pentru a evita izolarea anumitor grupuri în societate;

21.

invită Uniunea Europeană să întreprindă inițiative pentru a consolida relațiile comerciale cu statele subsahariene într-un efort de a atenua consecințele economice ale Primăverii Arabe;

22.

invită Uniunea Europeană să ia în considerare o suspendare temporară a rambursării datoriilor de către țările aflate în tranziție democratică; solicită ca averile liderilor corupți să fie înghețate și returnate țărilor în cauză;

23.

exprimă îngrijorarea legată de resursele logistice și armele recuperate de membri ai grupării din umbră AQMI (Al-Qaeda din Maghrebul islamic), ceea ce conduce rapid la insecuritate în fâșia sahelo-sahariană;

24.

insistă asupra implicării statelor membre ale UE, a Organizației Națiunilor Unite și a organizațiilor specializate în procesul de recuperare a armelor de la foștii combatanți și de la civili și de asigurare a securității vecinilor Libiei care sunt amenințați cu destabilizarea;

25.

subliniază faptul că stocul mare de arme deținute de AQMI constituie o amenințare nu doar pentru țările vecine, ci și pentru întreaga lume;

26.

încredințează copreședinților sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului de Miniștri ACP-UE, Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, președintelui Parlamentului Panafrican, guvernelor și parlamentelor din țările din Orientul Mijlociu și din țările vizate de politica europeană de vecinătate și Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana.


(1)  Adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 23 noiembrie 2011, la Lomé (Togo).

(2)  Adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 23 noiembrie 2011, la Lomé (Togo).

(3)  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(4)  http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2011-0082+0+DOC+XML+V0//RO

(5)  Adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 23 noiembrie 2011, la Lomé (Togo).

(6)  Raportul mondial privind handicapul (RMH), Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială, iunie 2011.

(7)  Raportul anual al Amnesty International pentru 2011.

(8)  Adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 23 noiembrie 2011, la Lomé (Togo).

(9)  Rapoartele OCHA privind situația din Somalia și Cornul Africii, din august până în noiembrie 2011.

(10)  ECHO, Raportul nr. 6 privind criza din Cornul Africii, 1 octombrie 2011.

(11)  Adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 18 mai 2011, la Lomé (Togo).